Arhive lunare: martie 2014

Măsură revoltătoare într-un liceu din Covasna! Elevii obligaţi să poarte steagul secuiesc pe uniformă!

Este zarvă mare printre tinerii care urmează cursurile Liceului Körösi Csoma Sándor din Covasna, după ce zilele trecute au fost anunţaţi că trebuie să poarte o uniformă pe care e inscripţionată şi sigla instituţiei – elementele de pe steagul secuiesc, noteaza libertatea.ro.În luna octombrie a anului trecut, conducerea unităţii de învăţământ a schimbat steagul liceului, înlocuindu-l cu unul în culorile şi simbolistica steagului secuiesc, soarele şi semiluna. De câteva zile, elevii au fost anunţaţi că trebuie să poarte şi uniforme şcolare, care au inscripţionată aceeaşi siglă. Conducerea a transmis deja faptul că va verifica dacă elevii vor purta uniformele impuse. Directoarea liceului este Eva Becsek, membră a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR), care are şi funcţia de consilier local.

                           AFARĂ CU DUŞMANII UNGURI DIN ŢARĂ!

                                                                                                Florin BUCOVINEANUL

Mărturii româneşti ale unei bucovinence deportată în gulagul siberian. Manuscrisul care a trimis-o in Siberia

O ţãrancã din Bucovina, deportatã în 1941, a hotãrât sa aştearnã pe hârtie barbariile pe care le-a îndurat, douã decenii, în Siberia. Manuscrisul Anitei Nandriş are, el însuşi, o poveste tulburãtoare: ascuns în podul casei, el a rãmas – timp de 17 ani – necunoscut membrilor familiei. În 1982, nepotul Gheorghe Nandriş îl trece graniţa în România ascunzându-l într-o sacoşã  plinã cu cârnaţi, ceapã şi slãninã. Descoperirea de cãtre vameşi a documentului în care se mãrturiseau crimele fãcute de comunişti in Arhipelagul Gulag ar fi însemnat o nouã deportare în Siberia. În plin comunism, femeia a gãsit puterea de a scrie o carte liberã pentru cã nu o interesa nici pãrerea altora, nici cenzura, nici ortografia. „A scris curat, fãrã ştersãturã, nu ca un scriitor profesionist. Cu litera mare a scris numai Tata, Mama şi Dumnezeu”. „Prin câte poate trece o fiinţã ominiascã fãrã sã-şi dia seama… Eu m-am nãscut în anu 1904 în satu Mahala, judeţul Cernãuţi. Am fost şapte fraţi, şase bãieţi şi eu, o fatã. Pãrinţii erau ţãrani, adicã gospodari, cum era timpul pe aici”. Cu aceste cuvinte începe manuscrisul-mãrturie al Anitei Nandriş.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, alãturi de cei trei copii ai sãi, minori, femeia a fost aruncatã într-un tren plin de oameni şi deportatã, pentru 20 de ani, dincolo de Cercul Polar. Privaţiunile de tot felul – lipsa hranei şi a veştilor de acasã, munca istovitoare, frigul insuportabil, dar şi experienţele la limita vieţii (şi-a revenit din comã, fãrã explicaţii şi fãrã vreun sprijin medical) – au fost notate, dupa întoarcerea acasã, într-un caiet. Odiseea uluitoare a acestui manuscris se întinde pe durata unui sfert de secol.

,,Scrie pe hârtie tot ce iţi aminteşti din Siberia”!

La puţinã vreme dupã întoarcerea din Siberia, în 1965, Anita l-a vizitat pe fratele sãu, Ionica, la Bucureşti. „Eram mai mulţi membri ai familiei strânşi în jurul ei şi o ascultam cum povesteşte. Eu eram reporterul, o provocam, aşa cum faci dumneata cu mine acum. Ea relata cu calm, echilibrat, fãrã urã, dupã cum a şi scris. Spunea: «Dacã aşa mi-a fost scris». O nenorocire se suportã mult mai uşor dacã te impaci cu ideea ca aşa ţi-a fost scris… sa înduri”, spune Gheorghe Nandriş, unul dintre nepoţii femeii.

Erau primele mãrturii din viaţa petrecutã, alãturi de copii, în pustiul Siberiei. Deşi vremurile nu erau prielnice pentru o astfel de confesiune, fratele ei, Ion Nandriş, i-a pus în bagaje un caiet gros. I-a spus, pe peronul Gãrii de Nord: ,,Anito, ia tu caietul ãsta şi ce ne-ai povestit nouã scrie pe hârtie. Spune intamplari, nume, oameni, tot ce iti amintesti din Siberia”. Apoi femeia s-a întors acasã, în satul natal Mahala din Bucovina.

Fratele ii trimitea, la intervale de timp, scrisori in care o indemna sa nu uite sa umple paginile din caietul pe care i-l daduse. Anita avea deja o varsta. Ajunsese la peste 60 de ani, avea nepoti de crescut, o gospodarie de intretinut. Ani de zile, nimeni nu a stiut daca femeia va indeplini rugamintea fratelui. Pana cand…

 Ascuns in pod de familie si comunisti

In 1982, Gheorghe Nandris s-a dus in Mahala pentru a-si revedea satul natal. In ultima zi, in timp ce isi facea bagajele, Anita a disparut dintr-o data si s-a intors cu un fel de cartulie. Era chiar caietul dat de fratele Ionica. L-a tinut 17 ani ascuns, sub o grinda, in pod. Daca te prindea cineva cu un asemenea document, in care se marturisea crima comunista, erai trimis direct in Siberia. Femeia se temea pentru familia ei… Daca din intamplare l-ar fi gasit nepotii, si acestia ar fi vorbit cu cineva despre continutul lui, iar comunistii ar fi aflat, risca din nou deportarea.

,,Anita mi-a intins caietul si mi-a zis: «Fa tu ce-oi face si trece-l dincolo de granita. Inauntru ai tot ce m-o rugat unchit-o Ionica sa scriu. Iata ca am scris». M-a luat un pic frica. stiam ca trebuie sa trec prin doua randuri de graniceri. M-am gandit insa ca, daca nu trec manuscrisul, atunci riscam sa se piarda. Ramanea uitat prin pod, mancat de mucegai si apa. Anita m-a citit imediat. Zice dintr-o data, uitandu-se direct la mine: «Doar nu ti-o fi frica, Gheorghe». M-a cuprins un sentiment de rusine. Ma simteam un pitic in fata ei, un intelectual fricos. Ea a venit din Siberia si a riscat sa fie deportata a doua oara atunci cand a inceput sa scrie in caiet crimele facute de comunisti”, rememoreaza Gheorghe Nandris.

Sfatuindu-se cu sotia, a decis sa puna caietul la vedere, intre slanina, ceapa si pachetul cu mancarea de drum. Granicerul rus a intins mana sa vada ce e in sacosa. A vazut mancarea si celelalte lucruri de toate zilele, si le-a dat libera trecere. De romani a trecut fara probleme.

Scria cu sufletul

In plin comunism, femeia a gasit puterea de a scrie o carte libera pentru ca nu o interesa nici parerea altora, nici cenzura, nici ortografia. Ea povestea intamplarile cu sufletul, dupa cum a si scris, tot cu sufletul.

,,A scris curat, fara stersatura, nu ca un scriitor profesionist. A scris din instinctul ei, nu si-a cautat vorbele, expresiile. Cu litera mare a scris numai Tata, Mama si Dumnezeu. Poate ca a scris pentru a-i face o bucurie fratelui mai mare. Poate a simtit si o eliberare. La un moment dat, cred ca i-a facut placere vazand cum se aduna paginile si apare povestea vietii ei. Nimeni nu a povatuit-o cum sa scrie – sa inceapa cu primul razboi mondial, apoi copilaria, tineretea, deportarea”, isi aminteste nepotul.

Manuscrisul acestei femei simple, abia stiutoare de carte, a fost publicat dupa un sfert de secol de existenta in ,,clandestinitate”, in 1991, la Editura Humanitas.

Scriitorul Gabriel Liiceanu ar fi declarat, imediat dupa ce a citit manuscrisul: ,,Ce n-as da sa pot scrie cu atata libertate de cenzura psihica! Sa nu ma intereseze ce vor zice altii.”

                                                          Lectie» Exercitii de supravietuire

,,Eram slabiti din puteri, ca abia taraiam picioarele dupa noi. Atamparam noi foamia asia cu ce putiam, dar nu mai avia corpul nici un fel de vitamina, caci de acum trecusera ani si noi nu mai vazusem legume sau fructe proaspete. Daca aducia ceva produse uscate, ciapa uscata, usturoi uscat, cartofi uscati, nici asta nu era pentru lucratori, ci pentru nacialnici. La inceput esiau niste pete vinete pe picior, iti era asa de somn ca mergand pe picioare adormiai. Apoi se imflau gingiile in gura si sa inegriau, dintii se clatinau toti ca margica, parul din cap totul pica. Ni-a spus noua lumea ceia care era adusa cu vreo siapte ani inaintea noastra: mergeti pe tundra si mancati cat mai multe iagade, caci numai cu asta o sa mai potoliti boala aciasta. Iagadele erau niste fructe salbatece, de mai multe feluri, care crestiau pe tundra, dar nu pe tat locu.”

                                                            Din manuscrisul Anitei Nandris

                                               Destin. Oamenii nu invata din dramele parintilor

Familia lui Gheorghe Nandris a fost si ea pe lista celor care urmau sa fie deportate. A scapat pentru ca Armata Romana a trecut frontiera si a eliberat Bucovina de sub dominatia rusilor in iulie 1941. Cand s-a rupt frontul la Stalingrad, nu au mai asteptat revenirea rusilor si au plecat in Romania. A trait pentru o vreme la Campulung Muscel, apoi a urmat liceul si Facultatea de Medicina la Radauti. S-a mutat la Cluj, pentru a se stabili apoi la Sibiu. A fost, timp de 11 ani, directorul Spitalului din Sibiu. L-am intrebat daca poate ierta: „Nu port resentimente istoriei. Am un sentiment de amaraciune ca oamenii nu invata din crimele comunismului, din experientele propriilor parinti, din ceea ce se vede cu ochiul liber, din scrierile Anitei, ale lui Ion-Gavrila Ogoranu, ale Elizabetei Rizea. Titlul manuscrisului l-am dat dupa ce m-am framantat mult… cum sa trezesc un impact mai puternic pentru cei care sunt grabiti si trec pe langa vitrinele librariilor. Cartii i-am spus «20 de ani in Siberia». Am dorit sa subliniez ca cele scrise sunt autentice trairi de viata. Unii ar fi putut crede ca sunt inventii si de aceea am acceptat sa se scrie in titlu si

«Amintiri din viata»”

Cum trebuie inteles acest manuscris? ,,Ar fi o greseala sa se considere ca relateaza doar drama unui om sau a unei familii. Tragedia nu este doar a familiei mele. Simbolizeaza destinul romanilor din Bucovina care au avut o soarta mult asemanatoare cu familia noastra. Anita este reprezentantul unui esantion foarte mare al taranimii bucovine’.

                                                                                                                                       Florin NAHORNIAC

Marele Zid Chinezesc va avea o zonă pentru graffiti

Cel mai vizitat şi cel mai bine-conservat fragment din Marele Zid Chinezesc va avea în curând o zonă pentru graffiti (inscripţii zgâriate sau desene colorate), amenajată special pentru a pentru a evita situaţiile în care turiştii scriu pe faimosul monument.

Mutianyu, partea Marelui Zid aflată la 70 de km nord-est de capitala Beijing, primeşte un număr foarte mare de turişti şi, în ciuda faptului că obiectivul este însoţit de semne care interzic desenele sau scrisul pe zid, mulţi vizitatori insistă să îşi lase amprenta pe monument. Potrivit bbc.com, oficialii chinezi responsabilii cu administrarea monumentului s-au declarat enervaţi de această practică şi, din acest motiv, au decis amenajarea unei zone speciale pentru cei care ţin neapărat să lase o amintire scrisă. Pentru moment o astfel de zonă specială va fi deschisă în cadrul cădirii Turnului de luptă numărul 14, însă oficialii plănuiesc să amenajeze încă două astfel de zone. S-a vorbit inclusiv despre crearea unei plaşete electronice pentru graffiti, însă încă nu s-a realizat o documentare detaliată în acest sens. Un reprezentant al administraţiei monumentului a declarat că oferind vizitatorilor un loc unde le este permis să îşi lase amprenta ar proteja mai bine construcţia, pe termen lung.

Potrivit presei chineze, cele mai multe mesaje scrise deja pe monument sunt în engleză, însă o mulţime de alte limbi sunt, de asemenea, reprezentate.                                                                                                                                                                                                                                Iosif VARGA

Kremlinul ar fi impus trei condiţii pentru a nu interveni în Ucraina

Kremlinul ar fi impus trei condiţii pentru ca Rusia să renunţe la o intervenţie militară în Ucraina, şi anume – amânarea datei alegerilor prezidenţiale prevăzute pentru 25 mai, neaderarea Ucrainei la NATO şi nesemnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană, potrivit unei surse parlamentare ucrainene citate de agenţia Unian. Aceste trei condiţii ar fi fost prezentate la întâlnirea din 5 martie de la Paris dintre ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi omologul său american John Kerry, a indicat sursa citată de agenţia de presă ucraineană sub rezerva anonimatului.
Mai mulţi parlamentari ucraineni, notează Unian, consideră că preşedintele rus Vladimir Putin era interesat nu numai de anexarea Crimeii, peninsulă rusofonă unde 23 martie urma să aibă loc un referendum pe acest subiect, ci şi de menţinerea în totalitate a influenţei ruse asupra Ucrainei.
,,Prin acţiunile sale grosolane în Crimeea, Federaţia Rusă încearcă să împiedice desfăşurarea alegerilor prezidenţiale anticipate din Ucraina. Are loc o întreagă campanie ca aceste alegeri legitime să nu aibă loc”, a declarat secretarul Consiliului ucrainean pentru securitate şi apărare naţională, Andrei Parubi.
,,Putin înţelege foarte bine că, dacă alegerile vor avea loc la 25 mai, acestea vor fi câştigate ori de Kliciko (fostul boxer, liderul formaţiunii Udar), ori de Poroşenko (oligarhul Petro Poroşenko, fost ministru de externe), şi amândoi sunt de necontrolat de către Kremlin”, a afirmat unul din deputaţii Udar.
,,Apoi, el (Putin) înţelege bine că un astfel de guvern va semna acordul cu UE, acordul cu NATO”, a adăugat deputatul.
Potrivit unor deputaţi ucraineni, premierul Arseni Iaţeniuk ar fi încercat de mai multe ori să ia legătura cu Vladimir Putin, dar acesta a refuzat, Moscova nerecunoscând noua putere din Ucraina.
În acest context, actuala putere de la Kiev speră ca discuţiile de la Londra dintre ministrul rus de externe Serghei Lavrov şi secretarul de stat american John Kerry, cu 48 de ore înainte de referendumul din Crimeea, să aducă ceva benefic.

                                                                                           Florin CERMĂUŢEANUL

Istoria unui tablou fabulos. Portretul Reginei Maria

În urmă cu trei ani, cotidianul londonez “The Guardian” anunţa printr-un articol elogios, mult aşteptata biografie a celui care a fost Philip de Laszlo (1869-1937). Semnată de Peter Duff Hart-Davies şi de Caroline Corbeau Parsons, ea reînvia memoria unuia dintre cei mai prolifici pictori de salon ai începutului de secol XX. Completată de un amplu catalog raisonné, cartea recompune itinerariul artistic al celui supranumit “pictorul Reginelor”.

regGraphic1

Artistul care avea să-şi revendice cea mai numeroasă clientelă regală, o poziţie socială înfloritoare şi o celebritate incontestabilă a văzut lumina zilei într-o familie evreiască modestă din Budapesta. Vocaţia pentru arte în general îl determină să devină la o vârstă fragedă ucenic al scenografului Lehmann Mor. Însetat de cunoaştere, se refugiază în solitudinea atelierului şi se orientează spre pictură şi fotografie.
Impregnat de cunoştinţe diverse, câştigă o bursă la Şcoala de Arte Decorative din Budapesta. Noul statut îi deschide larg uşile atelierului pictorului academist Bertalan Szekely. Pedagogul îi facilitează călătoriile de studiu la Veneţia şi München. Concomitent, frecventează cursurile lui Wilhelm von Kaulbach, Jules Lefebvre şi Benjamin Constant, la Academia Julian din Paris. Seria portretelor care i-au adus celebritatea a început cu mitropolitul Grigore al Bulgariei. Încurajat de succes, acceptă o nouă comandă importantă din partea Regelui Ferdinand I de Saxa-Coburg-Gotha (1887-1918) şi al Mariei-Louise de Bourbon-Parma, urmată de numeroase portrete de principi germani şi arhiduci austrieci. La 1900, figurează în cadrul Salonului Societăţii Naţionale de Arte-Frumoase de la Paris cu portretul papei Leon al XIII-lea şi din acest moment începe adevărata consacrare artistică.
Celebritatea în creştere îl aduce în fruntea Societăţii Regale a Artiştilor Britanici şi totodată în anturajul Casei regale engleze. Departe de a-l descuraja, ploaia de comenzi îl găseşte pregătit: Laszlo pictează cu frenezie. Tehnica sa sofisticată este dublată de o dexteritate nemaiîntâlnită. Poate realiza cu aparentă lejeritate cele mai complicate portrete în doar câteva şedinţe, fapt menit să-i apropie şi mai mult clientela bogată (numărul operelor sale este estimat la cca 3.000!). În anul 1903, survine întâia comandă din partea împăratului Franz Josef, iar la 1908 execută portretul preşedintelui american, Theodor Roosevelt. Cea mai importantă recunoaştere a muncii sale vine însă în anul 1912 prin Casa de Habsburg, care îi conferă titlu nobiliar, devenind Philipp Laszlo de Lombos.
Prilejuită de turneul european organizat în Elveţia, Franţa, Belgia şi Marea Britanie de către Casa regală română în primăvara anului 1924, primul contact cu arta marelui portretist o are în centrul său pe Regina Maria. În afara programului oficial de vizită, organizat minuţios de Regele George al V-lea, suverana îşi notează conştiincios în Jurnal vizitele în luxosul atelier al pictorului, în zilele de 15, respectiv 20, 21 şi 22 mai. Agitaţia stârnită în jurul lucrării era cu atât mai mare cu atât mai mult cu cât va fi expusă o lună mai târziu. Reprezentată trei sferturi, în drapaj auriu, artistic aruncat pe umeri, cu celebra diademă rusească de safire şi diamante pe cap, purtând la gât superbul colier de la Cartier, Maria surâde discret privitorului. Deşi viu, cromatismul ocoleşte notele stridente şi conferă întregii compoziţii profunzime şi eleganţă. Fundalul neutru cu penumbre misterioase, intensifică, prin contrast, aerul de prestanţă al personajului. Iată notaţiile Mariei, relative la momentul realizării portretului de către artist:
“(…) Am plecat apoi cu Baby (Beatrice de Orléans – Bourbon, sora cea mai mică a Reginei Maria) să vizităm studioul lui Laszlo. N-am văzut niciodată ceva mai minunat decât portretele sale, care sunt uimitoare. El a propus să-mi facă o schiţă, ceea ce fireşte că n-am avut de gând să refuz. Ne-am uitat la toate lucrările lui şi am petrecut cel mai plăcut timp”. (15 mai 1924).
Câteva zile mai târziu, în dimineaţa de 20 mai, Regina consemna:                                  “Plecare devreme la atelierul lui Laszlo. (…) Lucrează uimitor de repede şi este minunat să-l priveşti pictând. Este atât de plin de entuziasm când începe un tablou care îl încântă, încât ai sentimentul că-i vine să strige de bucurie şi emoţie. (…). Am dorit întotdeauna să iau contact cu el pentru că îi admir portretele mai mult ca orice. A trebuit însă să stau foarte drept şi complet nemişcată cu acea diademă care, în final, mi-a produs o durere de cap ce m-a chinuit toată ziua (…)”.
Miercuri, 21 mai, Regina scria:
“Această zi a fost aproape, în întregime, dedicată lui Laszlo şi portretului pe care-l face. (…) N-am mai văzut pe nimeni în viaţa mea pictând ca el. Pare aproape o vrăjitorie. Fiind presat de timp, nu-şi pierde vremea ca să facă mai întâi o schiţă, ci pictează de la bun început.
Frumuseţea culorii este desăvârşită şi el pare să se preocupe de tot ce este mai bun într-o figură şi să scoată în evidenţă acest lucru cu o uluitoare intensitate. (…) Eu sunt toată în auriu, cu bentiţa aurie pe frunte pe care o port întotdeauna sub diademele mele, a superbei mele diademe ruseşti, cu cerceii mei lungi cu perle şi cu pandantivul cu perlă în faţa aşa cum l-am purtat uneori, cel acoperit cu un văl auriu pus pe un fond aproape negru. O armonie aurie cu ochii şi safirele cu unice tente de albastru şi din acest aur, faţa mea radiază o expresivitate intensă incredibilă (…)”.
Ultima zi, 22 mai, îi prilejueşte Mariei ultima reîntâlnire cu artistul:
“(…) când tabloul a fost terminat şi ridicat sus, în faţa noastră a apărut o femeie vie, într-o rochie şi văl aurii, cu o superbă diademă pe cap, cu ochii care aveau o uimitoare strălucire, o privire vie, cu o gură care parcă voia să vorbească şi totodată să zâmbească, toţi ne-am strâns mâinile şi ne-am felicitat reciproc, ca după naşterea unui copil în care s-au pus multe speranţe. M-am simţit mândră, pentru că eu, la aproape 50 de ani ai mei, am inspirat un asemenea tablou.
(…). Laszlo, în afară de faptul că este un artist extraordinar, este şi unul care iubeşte societatea, aşa că el, mai ales în această clipă trecătoare, a marii mele popularităţi, şi-a asigurat un succes după care mulţi aleargă şi, întrucât tabloul nu poate să nu atragă atenţie, îi va face o mare reclamă. (…)”.
În anul 1925, execută două portrete ale Elenei de Grecia, unul dintre ele păstrat la Versoix. Cu un an înainte de a părăsi această lume, în anul 1936, Laszlo este solicitat să picteze trei portrete ale Regelui Carol al II-lea, alte patru ale Reginei Maria şi două ale Regelui Mihai.                                                                                                  În luna decembrie a anului trecut, Casa Cartier din Paris a vernisat la Grand Palais o amplă expoziţie dedicată celor mai valoroase realizări ale celebrului magazin de bijuterii. Înfiinţat la 1847, anul acesta aniversează o sută şaizeci şi şapte ani de existenţă strălucită şi de tradiţie a luxului. Printre piesele rarissime expuse, celebrul safir al Reginei Maria, achiziţionat de către Regele Ferdinand ca dar pentru festivităţile Încoronării din 15 octombrie 1922 de la Alba-Iulia. La 7 septembrie 1921, Maria nota în jurnal:
“(…) ne-am dus mai întâi la Cartier’s să luăm superbul colier cu safire şi diamante pe care Nando mi l-a cumpărat ca să facă set cu diadema mea. Este o bijuterie unică, superbă şi femeia din mine se bucură, căci bijuteriile au avut întotdeauna o semnificaţie specială în familia noastră – o moştenire rusească!”
Prin testamentul din 29 iunie 1933, redactat la Balcic, Regina Maria oferea după dispariţia sa Principelui moştenitor al Coroanei, Regelui Mihai I, celebra bijuterie de la Cartier:
“(…) Las iubitului meu nepot Mihai, Voievod de Alba Iulia, diamantul cel mare ce mi-a fost daruit de Regele Ferdinand (…)”
Considerat printre cunoscători drept unul dintre cele mai mari safire din lume, bijuteria sri-lankeză faţetată, de 478 carate, în eleganta montură florală, decorată cu diamante, a fost achiziţionată de Casa Cartier în anul 1913. În acelaşi an, bijuteria este inclusă într-un colier alături de şapte diamante. În jurul anului 1919, Cartier izolează din nou safirul pentru a-i pune în valoare frumuseţea absolut unică şi îl expune la San Sebastiano, Spania, unde atrage atenţia câtorva capete încoronate. Vândut de Regele Mihai după abdicare, safirul reapare în anul 2003, când, la o licitaţie a casei Christie’s din Geneva, este din cumpărat la fabulosul preţ de 1.500.000 dolari SUA!
Aşa cum mărturiseşte însăşi suverana în Jurnalul său, tot o “moştenire ruseacă” o reprezintă şi diadema cu safire şi diamante. În anul 1825, ţarul Nicolae I oferă soţiei sale, Alexandra Feodorovna, născută Charlotte de Prusia, un cadou demn de o împărăteasă. După moartea ţarinei, diadema este moştenită de nora sa, soţia Marelui Duce Vladimir, Maria Pavlovna, născută Prinţesă de Mecklemburg-Schwerin, care apelează la Casa Cartier pentru o ajustare importantă. Onorat de comandă, renumitul bijutier francez Louis Cartier se deplasează personal la Sankt-Petersburg.
După căderea Romanovilor, Maria Pavlovna o vinde din motive evidente Reginei Maria a României. În anul 1931, cu ocazia căsătoriei cu Arhiducele Anton de Habsburg, Principesa Ileana primeşte în dar celebra diademă, pe care o înstrăinează în anii ’50 în Statele Unite pentru suma de 80.000 de dolari. Astăzi, printr-un interesant concurs de împrejurări, diadema s-a reîntors la Casa Cartier, unde poposise în urmă cu aproape un secol. Găzduit în Holul de onoare al Castelului Pelişor, portretul Reginei Maria pictat de Philip de Laszlo vă invită să admiraţi atât măiestria artistului care l-a creat, cât şi frumuseţea preţioaselor bijuterii regale.

 Macrina Oproiu, muzeograf la Muzeul Naţional Peleş

Incidente la Doneţk după trecerea Peninsulei Crimeii la Rusia. Trei morţi şi zece răniţi.

Noi incidente in Ucraina, la Donetk, unde, in urma ciocnirilor dintre activistii pro-rusi si ucrainienii care protestau pentru integritatea tarii, trei oameni si-au pierdut viata si alti zece au fost raniti. Potrivit unui martor ocular, citat de deschide.md, activistii pro-rusi l-au taiat pe unul dintre sustinatorii integritatii Ucrainei.    „Acum 10 minute, aceşti oameni stăteau în piaţă şi cântau imnul Ucrainei, iar nu departe stăteau cei care se consideră stăpânii Dombassului cu pancarte ,,Putin, salvează-ne!” şi aruncau spre cei care cântau cu pietre, sticle, ouă, petarde, chefir, bile cu vopsea. Apoi au rupt lanţul viu de poliţişti şi i-au înconjurat şi pe cei care nu cântau. Unul a fost omorât. Mulţi sunt răniţi. Iată cum arată Doneţkul”, a scris martorul Seghei Grits. Activistii pro-rusi au recunocut medicilor care le-au acordat ajutor medical ca ei au fost cei care au organizat atacurile asupra participantilor la mitingul pasnic pentru integritatea Ucrainei. „Sunt informații că deja avem persoane omorâte printre cei care susțin Ucraina și zeci de răniți. Au fost fărmate câteva autobuze ale poliției’’, scrie Vitalie Umanet pe contul sau de Facebook, citat de o publicatie ucrainiana.

Reactia Moscovei nu a intarziat, Ministerul de Externe al Rusiei aratandu-se ingrijorat de situatia de la Dontek si criticand autoritatile de la Kiev pentru lipsa de control.     „Noi, în repetate rânduri am declarat că noile autorități de la Kiev trebuie să dezarmeze luptătorii și să asigure securitatea populației și respectarea drepturilor la manifestațiile pașnice. Însă după cum se observă, acest lucru nu se întâmplă, iar autoritățile de a Kiev nu pot controla situația”, se precizeaza in declaratia Ministerului de Externe de la Moscova, citata de obozrevatel.com.

                                                                                                        Florin NAHORNIAC

La 24 de ani de la Lovitura de stat din 22 decembrie 1989, Comisia Europeană ne declară semianalfabeţi – 40% dintre români nu ştiu să scrie şi să citească

Un raport recent al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învăţământul din UE arată că 40 % dintre români au dificultăţi atunci când scriu şi citesc şi au mari probleme atunci când vine vorba socotit! Mai prost decât noi în statisticile europene stau doar bulgarii. Un procent de 41% dintre ei scriu şi citesc cu dificultate.

Raportul Comisiei Europene mai indică faptul că rata abandonului şcolar în România era în anul 2009 de 16,6%, faţă de media de 14,4% la nivelul Uniunii Europene, în condiţiile în care obiectivul UE pentru anul 2020 este ca indicatorul să scadă sub 10 procente. De asemenea, 85% dintre tinerii cu vârsta între 20 şi 24 de ani ar fi trebuit să aibă cel puţin liceul terminat. Cel mai bine stă Croaţia cu 95,1%, urmată de Slovacia, Cehia şi Polonia. România este pe la mijlocul clasamentului cu aproape 80%. Şi la şcolirea adulţilor stăm prost. În 2010, în medie, 12,5% dintre adulţi ar fi trebuit să se perfecţioneze. România şi Bulgaria sunt din nou la coada clasamentului cu 1,5 procente. ,,În decursul deceniului trecut, ţările UE şi-au îmbunătăţit sistemele de învăţământ în domenii-cheie, dar au atins doar unul dintre cei cinci indicatori de referinţă stabiliţi pentru 2010. S-au înregistrat progrese semnificative, dar insuficiente, în ceea ce priveşte reducerea abandonului şcolar, creşterea numărului de elevi absolvenţi de învăţământ secundar superior, îmbunătăţirea competenţelor de citire, precum şi în creşterea procentajului adulţilor care participă la învăţământ sau formare”, se mai arată în raportul Comisiei Europene.
Androulla Vassiliou, comisar pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret, a declarat că ,,vestea bună este că nivelul educaţiei în Europa a crescut considerabil”. ,,Mai mulţi tineri absolvă învăţământul secundar şi învăţământul superior decât acum zece ani. Dar abandonul şcolar timpuriu continuă să reprezinte o problemă care afectează un tânăr din şapte în Uniunea Europeană şi unul din cinci elevi are în continuare competenţe reduse de citire la vârsta de 15 ani. Iată de ce învăţământul şi formarea se numără printre obiectivele esenţiale ale strategiei Europa 2020. Avem nevoie de eforturi suplimentare din partea statelor membre pentru a ne îndeplini obiectivele comune europene”, a mai spus comisarul.
Doamna Vassiliou a cerut statelor membre să nu opereze reduceri în bugetele de învăţământ, chiar dacă se confruntă cu constrângeri din cauza crizei economice. ,,Cheltuielile cu învăţământul reprezintă o investiţie bună pentru crearea de locuri de muncă şi creştere economică şi, pe termen lung, se autodecontează. Dar într-o perioadă de presiuni bugetare trebuie să ne asigurăm şi că resursele se utilizează cu maximă eficienţă posibilă”, a conchis Androulla Vassiliou.

                                                                                                                       Iosif VARGA

Suntem în Postul Mare al Învierii lui Iisus Spovedania, pe scurt

Ce este Spovedania? Este taina prin care pacatele se dezleaga si se iarta de catre preotul duhovnic, care este inzestrat de bunul Dumnezeu cu acest har al legarii si dezlegarii pacatelor. Taina spovedaniei a fost instituita de insusi mantuitorul Nostru Iisus Hristos cand a suflat asupra Apostolilor si le-a zis: ,,Luati Duh Sfint, carora veti ierta pacatele, li se vor ierta si in cer si carora le veti tine tinute vor fi”. Acest har s-a transmis prin succesiune apostolica tuturor preotilor si episcopilor pana in zilele noastre. Asadar Dumnezeu leaga si dezleaga in cer ce hotaraste duhovnicul pe pamant si purtatorii acestui har sunt preotii  duhovnici. De ce a randuit Dumnezeu astfel? Pentru ca acela care te dezleaga sa fie om ca si tine, cu neputinte si cu greseli ca si tine. Insa in spatele actului Spovedaniei este insusi Hristos care iarta si tamaduieste pacatele penitentului, preotul fiind numai un martor si organul prin care lucreaza insusi Hristos.Asadar Spovedania este al doilea botez, prin care omul renaste si este repus in starea de har. Este actul prin care orice pacat se iarta, indiferent de marimea lui, cu conditia ca penitentul sa faca pocainta adevaratul si sa hotarasca parasirea  urgenta a a pacatului. Prin Spovedanie nu numai ca pacatele se iarta si se dezleaga, ci are loc tamaduirea ulterioara a sufletului, de catre harul cel dumnezeiesc, intrucit pacatul a lasat in suflet rani adinci care trebuiesc tamaduite.Sa socotim astfel Biserica un imens spital in care toti ne tamaduim.Cu totii ar trebui sa avem un parinte duhovnic, iscusit, care sa ne duca la Rai.Asadar , vedem ca fara taina aceasta a Spovedaniei, a Pocaintei, nu ne mintuim, ci stind departe de ea ne primejduim propria mintuire.

Spovedania nu presupune post, ci presupune efortul de a ne aminti pacatele si de a le marturisi cu sinceritate la duhovnic. Putem sa apelam la un indrumar de Spovedanie pe care il putem gasi la pangarele manastirilor si bisericilor  si in librariile ortodoxe de pretutindeni.

Spovedania este actul absolut indispensabila pentru a avea acces la taina Tainelor, la Sf. Impartasanie, cu Insusi Trupul si Singele Domnului Hristos.Numai cu acceptul preotului duhovnic ne putem impartasi.Impartasania este practic unirea cu Dumnezeu, cu Hristos adevarat, caci spune Scriptura: ,,Cel ce nu maninca Trupul Meu si nu bea Singele Meu, nu are viata (vesnica) in sine.”

VEDEM DRAGII MEI CA SPOVEDANIA SI IMPARTASANIA SUNT ELEMENTE INDISPENSABILE MINTUIRII, PRIN CARE NOI NE TAMADUIM DE PATIMI SI DE PACATE SI CAPATAM PUTERE DE NEBIRUIT IMPOTRIVA DIAVOLULUI.SFINTII PARINTI SPUN SA NE IMPARTASIM SI SA NE SPOVEDIM DES, MAI DES DECIT IN CELE PATRU POSTURI. CIT MAI DES ADICA. FIINDCA, DACA NU AM FACUT PACATE DE MOARTE, CE MOTIV AVEM SA NU NE IMPARTASIM, OARE?SFINTA IMPARTASANIE, PE VREMURILE ACESTEA DE PE URMA, ESTE ARMA DE NEBIRUIT IMPOTRIVA DIAVOLULUI, FARA DE CARE NU VOM PUTEA TRAVERSA ISPITELE SI INCERCARILE VIITOARE.                        

Sa ne inarmam asadar cu armele dreptei credinte ortodoxe si sa purcedem la lupta. Caci numai asa vom putea birui duhurile rautatii din vazduhuri. Sa nu ne temen , ci sa ne pregatim temeinic cu post, rugaciune, Sf taine, Sf.Liturghie, pazirea sf. Porunci, milostenie, faptele bune.Si vom birui asa cum spune insusi un sfint al inchisorilor comuniste:,,Acela care lupta chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul Sau, nu va fi invins niciodata”.

                               CU DRAGOSTE PENTRU TOTI CREŞTINII,

                                                                                                                     PR. ANDREI

Viaţa şi puterea noastră stau în unire

Patria este sanctuarul naţional al prezenţei noastre neîntrerupte pe aceste plaiuri care sunt ale noastre din veci şi pentru de-a pururi. Dacă alte „neamuri“ au venit şi s-au sălăşluit în acest spaţiu, în curs de secole, noi n-am venit: suntem de-aici! Patria este o fiinţă vie, care are o istorie desfăşurată pe pământul străbun. Sufletul acesteia este poporul căruia îi aparţinem şi care are certitudinea dăinuirii noastre neclintite la această răscruce de lumi. „Toţi românii dintr-o fântână au izvorât şi cură“, spunea Constantin Cantacuzino. Noi ne-am simţit una în toate, şi legături neîntrerupte ne-au ţinut în această unitate de conştiinţă românească.

unirea-la-alba-iulia

Întreaga noastră istorie es­te străbătută ca un fir roşu de două carac­te­­ristici principale: con­tinuitatea de vieţuire pe te­ri­­toriul fostei Dacii şi unitatea de limbă, cultură, tradiţii şi cre­­dinţă. Deşi despărţite vea­curi în şir prin hotare politice ne­fi­reşti, cele trei ţări ro­mâ­neşti me­dievale au rămas într-o strân­să comuniune etnică şi bi­se­ricească. Carpaţii n-au fost ni­ciodată zid despărţitor între fraţi, ci, precum spunea Octa­vi­an Goga, ei au fost „coloana ver­tebrală“ a pământului ro­mâ­nesc. Cele trei provincii, la ca­re se adaugă şi Dobrogea, au fost u­nite printr-un şir ne­sfâr­şit de re­laţii economice, po­li­ti­ce, cul­tu­­rale şi mai ales bise­ri­ceşti.

Datorită acestor legături fră­ţeşti, prima unire româ­neas­că înfăptuită de Mihai Viteazul a­pare ca un act întru totul fi­resc. Unind, la 1600, pentru scur­tă durată, pe români sub un singur sceptru, marele voie­vod se intitula „din mila lui Dum­nezeu, Domn al Ţării Ro­mâ­neşti, al Ardealului şi a toa­tă Ţara Moldovei“. Unirea rea­li­­zată de el a străbătut cu­ge­te­le tuturor românilor, veacuri de-a rândul, întărind conştiinţa o­ri­ginii comune. De acum îna­in­te, conştiinţa unităţii apare ca o adevărată doctrină poli­ti­că în scrierile marilor cronicari şi istorici precum: Grigore Ure­che, Dimitrie Cantemir, Miron Cos­tin, Constantin Cantacu­zi­no, Samuil Micu, Gheorghe Şin­cai, Petru Maior, Ion Budai De­leanu, episcopul Chesarie al Râm­nicului şi atâţia alţii.

De pildă, Dimitrie Cante­mir, învăţatul domn mol­do­vean, în Hronicul său, scria, prin­tre altele, că românii care au fost „din descălecatul de la Tra­ian, de-atunci într-însa (în Da­cia) aşezându-să, într-a­ce­eaşi şi până acum necontenit lă­cuiesc“. Iar dacă vrem să ci­tăm un teolog care a ridicat a­ceas­tă problemă, gândul ni se îndreaptă spre vrednicul mitro­po­­lit Varlaam al Moldovei, care a dat la lumină Cazania sa în a­nul 1643, tipărită, precum el în­suşi spune în a ei Prefaţă, pen­tru „toată seminţia ro­mâ­neas­că“. Prin osârdia sfântului mi­tropolit Simion Ştefan al Băl­gradului a apărut, la Alba Iu­lia, în 1648, Noul Testament, în a­ cărui Predoslovie se pune pro­blema unităţii limbii şi a poporului român.

     Sosise timpul să se alcătuiască „o singură domnie“

Circulaţia cărţilor bisericeşti din­tr-o parte în cealaltă a Car­pa­ţilor, precum şi circulaţia das­călilor, a zugravilor de bise­rici, a călugărilor, preoţilor şi ie­rarhilor au contribuit, în e­ga­lă măsură, la întărirea con­şti­in­ţei unităţii de neam. Miş­că­ri­le demografice interromâneşti, foar­te puternice, mai ales în vea­cul al XVIII-lea, când asu­pri­rea naţională şi confesională a atins punctul maxim, au fost un alt factor care a contribuit la întărirea acestei conştiinţe.

În această epocă, s-a ajuns la înlocuirea termenilor de mol­do­vean, muntean, ardelean cu a­cela de român, la prefacerea trep­tată a termenilor de neam în naţiune şi a celor de Moldova şi Ţara Românească în cuvântul comun România. De aceea, Ion Budai Deleanu scria că „nea­mul românesc face în Da­cia o naţiune de frunte“, fiind con­vins că a sosit timpul să se al­cătuiască „o singură domnie“ sub numele „România“.

Lupta întruchipată de Tu­dor Vladimirescu, care dorea „slo­bozenie din afară şi din­lă­un­tru“, a fost continuată în 1848, când revoluţionarii ro­mâni de pretutindeni aveau do­ruri identice de „unire a între­gu­lui neam românesc“ într-o „Ro­­mânie independentă“. Cei a­proximativ 40.000 de participanţi la Marea Adunare de la Blaj se exprimau deschis: „Noi vrem să ne unim cu ţara“, a­ceas­tă dorinţă devenind o nece­si­tate istorică pentru destinul poporului român.

Marile idealuri proclamate de revoluţie au intrat de atunci şi mai mult în conştiinţa mul­ţi­mi­lor. La 24 ianuarie 1859 s-a fă­cut un prim pas spre rea­li­za­rea unităţii de stat, prin dubla a­legere a lui Alexandru Ioan Cu­za, care a dus la constituirea sta­tului independent România. De acum, calea spre împlinirile ul­terioare ale istoriei naţionale era deschisă viguros şi specta­cu­­los. Din acest moment, pri­vi­ri­le tuturor românilor din teri­to­­riile aflate sub dominaţia stră­i­nă se îndreaptă cu în­cre­de­re spre România, cu speranţa re­alizării unităţii statale şi po­li­tice depline.

       „Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă“

Această dorinţă de unitate sta­tală a românilor a fost do­ve­di­tă şi mai convingător în 1877, prin proclamarea independen­ţei de stat a României, consfin­ţi­tă prin sacrificiile materiale ale românilor de pretutindeni şi prin jertfele de sânge ale os­ta­şilor români. Cunoscutul „Me­­morandum“, înaintat de ro­mâ­nii transilvăneni Curţii din Vie­na în 1892, a dezvăluit opi­niei publice europene modul de o­primare a românilor. El a con­stituit un nou prilej de ma­ni­­festare a solidarităţii ro­mâ­neşti bazată pe convingerea că „e­xis­tenţa unui popor nu se dis­cu­­tă, ci se afirmă“, aşa cum spu­nea me­morandistul Ioan Ra­ţiu.

În august 1916, România a in­trat în Primul Război Mon­di­al nu cu gândul de a cuceri teri­to­rii străine, ci din dorinţa de în­tregire naţională şi statală. As­piraţiile poporului spre uni­ta­­te au fost exprimate în decla­ra­ţiile politice ale vremii, în pre­să şi în manifestaţii publice. La 18 octombrie 1918, un ro­mân citea în Parlamentul din Bu­­dapesta celebra declaraţie de autodeterminare, o ade­vă­ra­tă decizie prin care naţiunea ro­­mână îşi asuma dreptul de a-şi hotărî singură soarta. Timp de câteva săptămâni, Consiliul na­ţional a exercitat guvernarea a­supra teritoriilor transil­vă­ne­ne locuite de români. În acelaşi timp, naţiunea română şi-a con­stituit propriile ei organe po­litico-administrative – consi­li­ile naţionale locale.

Data de 1 decembrie 1918 a fost ziua de încheiere a unui pro­­ces îndelung dorit, a unor lup­­te îndelung purtate, a unor vo­­inţe hotărât exprimate, iz­vo­râ­­te din aceeaşi inimă ce fusese pâ­­nă atunci împărţită. Această ini­­mă românească s-a tot adu­nat şi a mers spre ţintă, până când, odată cu miile de transil­vă­­neni înarmaţi cu „creden­ţio­na­le“ de la toţi vecinii, a ajuns, la 1 decembrie 1918, la Alba Iu­lia. Ce dreptate avusese la 1542 car­dinalul Georg Marti­nuzzi,  când îi scria episcopului de Callosa dâen Sarriŕ, Spania: „Din vechime se frământă tran­sil­vănenii cu gândul să se des­fa­că de acest regat al Un­ga­riei şi să trăiască după exemplul Mol­dovei şi Munteniei, şi nu vor în­târzia să facă pasul a­ces­ta“! Iată că, la „plinirea vre­mii“, l-au fă­cut cu demnitate şi eroism.

Unitatea naţională – farul călăuzitor al neamului nostru

În această zi memorabilă, cei 1.228 de delegaţi oficiali au de­cre­tat solemn unirea ro­mâ­ni­lor din Transilvania şi Banat cu Ro­mâ­nia. Cei peste 100.000 de par­ti­cipanţi, adunaţi pe câmpul lui Ho­rea, au aprobat, în urale ne­sfâr­şite, ca într-un adevărat ple­biscit popular, istorica ho­tă­râ­re a­doptată atunci. La Alba Iu­lia s-a desăvârşit procesul regru­pă­rii într-o singură unitate, în­tr-o sin­gură fiinţă a ro­mâ­nilor din spa­ţiul carpato-da­nu­bi­ano-pontic, spaţiu din vremuri imemora­bi­­le al nostru, al c­e­lor născuţi în el. Visul de aur al românilor era să­vârşit astfel prin lupta eroică a maselor largi populare.

„Unitatea României – precum a­rată Ioan Lupaş – nu este nici o­pe­ra unui om, nici a unei pro­vin­cii, nici a unei generaţii. Ea este re­zultatul luptelor sus­ţi­nute vre­me de veacuri de cei mai buni fii ai poporului ro­mân. Unitatea noas­tră naţio­na­lă a fost cimen­ta­­tă nu numai prin sângele sol­da­ţilor noştri, ci şi prin jertfele gân­ditorilor şi scri­itorilor care, mai ales din se­colul al XV-lea în­coa­c­e, au în­du­rat, pentru ideile lor, te­mn­i­ţa şi exilul. Ei au fost pro­motorii mişcărilor şi luptelor ca­re au dus întru sfârşit la a­ceas­tă u­nitate atât de mult vi­sa­tă“. În­tr-adevăr, idealul unităţii na­­ţionale a fost, de-a lungul vea­cu­rilor, farul călăuzitor al nea­mului nostru.

Acum, la împlinirea a peste 95 de ani de la Marea Unire, ne ple­căm frunţile în faţa memoriei ce­lor care au clădit gândul şi fap­ta u­nirii, aducându-le prino­sul nostru postum de recu­noş­tin­ţă şi ve­ne­raţie. Ca urmaşi ai ma­rilor fă­u­ritori de ţară, noi tre­buie să le ur­măm exemplul lu­minos, iubind acest pământ iz­băvit, cân­tân­­du-i farmecul şi va­lori­fi­cân­du-i avuţiile prin mun­că înfră­ţi­tă. Având convin­ge­­rea că viaţa şi puterea noas­tră stau în unire, pu­tem fi con­tem­­porani cu cei ca­re au reali­zat acest act epocal din istoria Pa­triei. Astfel, cu fie­ca­re prilej, ca şi la acest popas a­ni­versar, ne mărturisim voinţa ne­­şo­vă­iel­nică de a fi mereu una, ne­lăsându-ne dezbinaţi de nimeni şi nimic, niciodată.

                                                                                                Florin BUCOVINEANUL

Un nou stat american votează o lege privind refuzarea de servicii persoanelor gay

Corpul legislativ al statului american Arizona a aprobat un proiect de lege controversat, conform căruia proprietarii de afaceri din stat au posibilitatea să refuze să le furnizeze servicii persoanelor gay, atât timp cât refuzul este motivat de propriile convingeri religioase.

Legea a trecut joi de Camera Reprezentanilor, cu 33 la 27 de voturi, însă pentru a intra în vigoare, ea trebuie să fie promulgată de guvernatorul republican Jan Brewer, fostă femeie de afaceri, care şi-a exercitat dreptul de veto în cazul unui proiect legislativ similar, anul trecut, dar care a vorbit în public despre dreptul patronilor de a refuza furnizarea de servicii, relatează cnn.com.

„Cred că oricine deţine o afacere poate alege cu cine să lucreze sau cu cine să nu lucreze. Nu ştiu însă dacă acest lucru ar trebui să fie reglementat. În viaţa şi în afacerea mea, dacă nu vreau să am de-aface cu o companie sau cu o persoană, asta e, nu sunt interesată. Aceasta este America. Asta înseamă libertate”, a declarat guvernatorul pentru presa de peste ocean.      După cum era de aşteptat votul din Parlament a stârnit critici din partea membrilor partidului democrat, a activiştilor comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali), dar şi a unor companii locale. O pizzerie din Tucson, de exemplu, a postat pe pagina de facebook a restaurantului o fotografie cu mesajul „Ne rezervăm dreptul a de a refuza prestarea de servicii pentru parlamentarii din Arizona”. Cu ceva timp în urmă  comunitatea LGBT a organizat un protest în faţa birourilor administrative ale statului, la care au participat în jur de 200 de persoane. Votul din Arizona vine la doar o săptămână după ce prima cameră a corpului legislativ din Kansas a aprobat un proiect care ar legaliza refuzarea de servicii de orice tip persoanelor de acelaşi sex care formează un cuplu.

                                                                                                      Georgeta AMBERT

Planul de război al Federaţiei Ruse, în viziunea vice-amiralului Igor Kabanenko, fost şef-adjunct al Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale Ucrainei

Această informaţie a apărut cu peste două ore în urmă pe pagina de facebook a vice-amiralului Igor Kabanenko, fost şef-adjunct al Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale Ucrainei.

Inserez mai jos textul în limba ucraineană, urmat de traducerea în limba română care îmi aparţine:

                                                    Путінський план війни:

1. Швидко приєднати Крим до РФ та наростити ударне угруповання російських військ в Криму.
2. Діями сил спеціальних операцій і засланців-деструктивщиків створити після 16-го березня сприятливу ситуацію для ударів 20 арміі на Донецькому напряму, 3 арміі на Луганському напряму та 106 дивізії на Киів та частиною сил кримського угруповання розсекти Украіну і вийти до Дніпра.
3. Удар основних сил кримського угруповання повести на одеському напряму, попередньо підготовивши підґрунтя на місцевому рівні та за сприянням з Придністров’я.
5. На п’ятій-сьомий день створити підконтрольну дугу Луганськ-Донецьк-Миколаїв-Одеса-Тирасполь, чим відрізати Украіну від моря.
6. Після цього з позиції сили розпочати переговори про статус-кво нових кордонів, в яких нашу державу буде перетворено у континентальний анклав без виходу до моря, з вкрай обмеженими транзитними можливостями та геополітично не важливий.

                                          Planul de război al lui Putin:

1. Anexarea rapidă a Crimeii de către Federaţia Rusă şi creşterea numerică a grupării forţelor armate ruse din Crimeea.
2. Acţionând prin intermediul forţelor speciale şi a diversioniştilor, a se crea după 16 martie o situaţie favorabilă ofensivei Armatei a 20-a a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse pe direcţia Doneţk, a Armatei a 3-a pe direcţia Lugansk şi a Diviziei 106 în direcţia Kiev. De asemenea, unităţi ale grupării FA ale FR din Crimeea vor întretăia Ucraina şi vor atinge linia Niprului.
3. Lovitura principală a grupării FA ale FR din Crimeea se va da pe direcţia Odesei, în prealabil pregătindu-se terenul la nivel local prin utilizarea asistenţei din Transnistria.
4. În zilele a 5-a – a 7-a a se crea linia de control Lugansk-Doneţk-Nikolaev-Odesa-Tiraspol, blocându-se accesul Ucrainei la Marea Neagră.
6. Ulterior, a începe, de pe poziţii de forţă, negocieri cu privire la status-quo-ul noilor frontiere, în rezultatul cărora ţara noastră va fi lipsită de ieşire la mare, transformată într-o enclavă continentală, cu posibilităţi de transport extrem de reduse şi fără importanţă geopolitică

placGraphic1

Comentariu1: Am găsit aceste informaţii într-un comentariu pe facebook, pe contul activistului grupului ucrainean ,,Rezistenţa Informaţională”, directorului Centrului de Studii Militar-Politice de la Kiev, Dmitrii Timciuk, la o postare a acestuia. Sursa mesajului nu este falsă, într-adevăr aparţine fostului şef-adjunct al Marelui Stat Major al Forţelor Armate ale Ucrainei, viceamiralul Igor Kabanenko, fiind postat cu două ore în urmă pe profilul său de facebook. Informaţia a fost deja preluată în presa ucraineană.

Având în vedere atât situaţia încordată din regiune, cât şi faptul că aceste date au, totuşi, o logică, am decis să le postez aici în originalul ucrainean şi traducerea românească însoţite de o hartă a Ucrainei, pentru a putea vedea cum arată acea linie a frontului stabilizată, conform informaţiilor, în jurul datei de 22-23 martie.

Comentariu2: Desigur, conducerea rusă ar putea renunţa la acest plan de atac, dacă el este valabil, şi ar putea acţiona conform altuia. Dar dacă acest plan este valabil şi dacă se va respecta calendarul, atunci începând cu data de 22 martie vom asista la utilizarea propriu-zisă a teritoriului Republicii  Moldova din stânga Nistrului în scopul agresiunii împotriva Ucrainei, caz în care nu poate fi exclusă repetarea scenariului din Crimeea şi anexarea efectivă a ,,R.M.Nla Federaţia Rusă. De asemenea, nu pot fi excluse nici acţiuni militare ruseşti ,,preventive” pe malul drept al Nistrului, probabil însoţite şi de acţiuni de tip diversionist cu scopul provocării de violenţe.
Un fapt care mai curând confirmă decât infirmă scenariul prezentat mai sus este suplimentarea forţelor ruse din Transnistria cu 700 de militari din trupele speciale ale armatei ruse, lucru care s-ar fi petrecut deja în ultimele 24 de ore, şi care a fost anunţat în presa ucraineană, cu referire la acelaşi grup, ,,Rezistenţa Informaţională”, şi la acelaşi activist, Dmitrii Timciuk. Informaţia care vizează Transnistria a fost publicată sub formă de comentariu cu peste opt ore în urmă, pe pagina lui Dmitrii Timciuk, cu titlul ,,Date operative ale grupului’’ ,,Rezistenţa Informaţională”.

                                                    Concluzii:

Eu nu pot să mă pronunţ cu privire la valoarea de adevăr a informaţiilor prezentate de vice-amiralul Kabanenko şi de grupul ,,Rezistenţa Informaţională” privitoare la suplimentarea trupelor ru,,e din Transnistria, nu este treaba mea, ci a celor abilitaţi în acest sens. Asistăm în aceste zile la un război informaţional ruso-ucrainean cu reverberaţii în întreaga lume şi, evident, fiecare parte încearcă să-şi consolideze poziţiile şi să atragă noi forţe, de o parte sau alta, în conflictul care ia turaţii. Aşadar, nu putem exclude nici posibilitatea ca partea ucraineană, chiar prin ofiţeri superiori din armată, să dorească şi ea intoxicarea informaţională a comunităţii internaţionale, în primul rând a vecinilor Ucrainei.

Am publicat acum aceste informaţii pentru că în actuala situaţie trebuie să luăm în seamă orice ne priveşte. Noi, societatea, presa, cetăţenii s-o luăm, dacă vrem, ca pe o nouă petardă informaţională, sau ca pe o piesă valabilă din puzzle, în sensul existenţei unui grad de adevăr în aceste informaţii. Cu alte cuvinte, să luăm notă. Mai departe, e misiunea specialiştilor în domeniul militar să se pronunţe şi să dea aprecieri.

                               Şi cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Dacă scenariul de mai sus este veridic şi va fi pus în practică, mai avem 14 zile, două săptămâni, până când Republica Moldova va fi atrasă în conflict.

 

                                                                                                      Florin NAHORNIAC

Medicina naturistă Măslinele: un aliat împotriva cancerului!

Consumul de ulei de măsline, în loc de alte grăsimi, protejează nu numai arterele, ci şi celulele împotriva cancerului, potrivit unui nou raport publicat în Journal of the National Cancer Institute.  Cercetătorii italieni au descoperit că utilizarea zilnică a uleiului de măsline, mai ales la salate, legume şi alte alimente, a scăzut riscul de cancer de plămâni cu 85%, aşa cum a arătat o analiză a dietei persoanelor care aveau sau nu boala.

Interesant este că folosirea uleiului de măsline la gătit nu a oferit protecţie împotriva cancerului, probabil din cauza faptului că încălzirea acestuia distruge anumiţi antioxidanţi, după cum bănuiesc cercetătorii.

Şi iată o veste bună legată de măslinele în sine. În mod surpinzător, măslinele conţin niveluri ridicate de antioxidanţi polifenolici, similari cu aceia din vinul roşu şi ceai, potrivit noilor teste realizate de dr. Claudio Galli de la Universitatea din Milano. Dr. Gali consideră că substanţele chimice din măsline sunt „foarte puternice” în detoxifierea colesterolului LDL din sânge, care, în alte condiţii, duce la obturarea arterelor. Un alt avantaj pentru artere: substanţele chimice din măsline, chiar dacă sunt în cantităţi foarte scăzute, ajută la stoparea formării de plăci de aterom, primul pas spre coagularea care declanşează atacuri de cord şi accidente vasculare. Aspirina are un efect similar, de „subţiere a sângelui”.                         Măslinele negre conţin mai mulţi antioxidanţi decât cele verzi şi numai uleiul extravirgin prezintă cantităţi semnificative de antioxidanţi, spune dr. Galli.       Aceasta este prima dovadă solidă că măslinele simple, ca şi uleiul de măsline, pot lupta împotriva bolilor şi îmbătrânirii

                                                                                                                                                   Silvia  ANDREI

Ne va scădea de trei ori factura la mobil din aprilie?

ANCOM obligă operatorii de telefonie să practice, din aprilie, tarife de interconectare (cele terminate în altă reţea) de trei ori mai mici pentru mobil şi de peste patru ori la fix. Se vor reduce facturile corespunzător? Vestea bună este că operatorii telecom vor practica de la 1 aprilie tarife de interconectare mult reduse, de la 3,07 eurocenţi/minut la 0,96 eurocenţi/minut în cazul telefoniei mobile şi de la 0,67 la 0,14 eurocenţi/minut pentru telefonia fixă, potrivit Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).

Dacă operatorii privaţi plăteau 3 eurocenţi pentru apelurile clienţilor terminate în alte reţele (cele în reţeaua proprie nu îi costau nimic), nu înseamnă că acesta era şi costul perceput clienţilor. Să luăm câteva dintre cele mai populare abonamente ale Orange, Vodafone, Cosmote.

La abonamentul Easy 6 de la Voda­fone, pentru 6 euro pe lună aveaţi incluse 500 minute în reţea, 50 minute naţionale şi 15 MB de internet pe mobil. Pentru ce se depăşeşte, clientul plăteşte 0,21 euro (deci 21 eurocenţi) pentru apelurile naţionale şi 14,8 eurocenţi pentru apelurile în reţea. La Orange, la abonamentul Delfin 6, tot pentru 6 euro aveaţi parte de 50 de minute naţionale (ca la Vodafone), 500 minute în reţea (tot ca la Vodafone) şi 20 MB internet pe mobil. La depăşirea lor se plătesc 21 eurocenţi/minut pentru convorbirile naţionale, 50 de eurocenţi/30 MB dacă sari calul cu internetul şi 15 eurocenţi/minut dacă depăşeşti minutele incluse în reţea (cam asemănătoare tarifele şi oferta celor doi operatori pe acest segment, nu?). Cel mai accesibil abonament Cosmote (Free S) oferă pentru 8,8 euro pe lună 100 minute naţionale, minute nelimitate în reţea, 100 MB de internet. La depăşiri se plătesc 22,3 eurocenţi/minut pentru apelurile naţionale. Concluzia? Cei trei giganţi din piaţa telefoniei impuneau clienţilor tarife de peste 6 ori mai mari decât cele suportate pentru apelurile în afara reţelei (în cazul apelurilor pe fix, tarifele erau de peste 20 de ori mai mari!). Să ne aşteptăm la o scădere considerabilă a valorii facturilor noastre din aprilie (evident, vorbim de cei care depăşesc constant minutele incluse)sau operatorii vor băga în buzunar diferenţa? Având în vedere ofertele lor cam asemănătoare ca tarife, n-ar fi chiar exclus. Din fericire, există concurenţa (concurenţa din piaţă, nu Consiliul Concurenţei).

RCS&RDS a făcut dumping

De la începutul anului, RCS&RDS a lansat o ofensivă pe piaţa telefoniei mobile. Abonamentele Confort bat de departe concurenţa, iar preţurile erau practic de dumping înainte de intrarea în vigoare a deciziei ANCOM. De pildă, pentru 2 euro pe lună la abonamentul Confort 2 primeşti 200 minute naţio­nale incluse, 500 MB de internet pe mobil şi convorbiri nelimitate în reţea. La depăşirea minutelor naţionale se plătesc 1,24 eurocenţi pe minut (sub tariful de interconectare încă în vigoare) şi 0,5 eurocenţi/minut la convorbirile pe fix (de asemenea sub tariful de interconectare actual). Cum decizia ANCOM era cunoscută din decembrie iar propunerea fusese făcută încă din august 2013, operatorul RCS&RDS a avut timp să-şi contureze o strategie de smulgere a unor felii consistente din clientela concurenţei consacrate, prin tarife care la un moment dat păreau de dumping. Din aprilie însă, acestea vor permite operatorului chiar să facă profit, unul decent însă, având în vedere că tariful pentru apelurile în alte reţele mobile perceput de RCS&RDS va fi cu 30% mai scump decât cel de interconectare. De aici rezultă şi răspunsul la întrebarea din titlu: Orange, Cosmote, Vodafone vor fi obligate să taie la rândul lor din tarifele convorbirilor în afara reţelei nu neapărat din cauza ANCOM, cât presate de ofertele irezistibile ale RCS&RDS.

Cum s-a ajuns aiciÎn urma finalizării procesului de consultare naţională a modelelor de calculaţie a costurilor pentru determinarea tarifelor de interconectare din a doua jumătate a anului 2013, ANCOM a notificat Comisia Europeană şi autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la aplicarea noilor plafoane tarifare. Acordul primit din partea Comisiei Europene permite ANCOM adoptarea setului de măsuri propuse. ANCOM a calculat costurile eficiente ale furnizării serviciilor utilizând ipoteze de lucru în conformitate cu legislaţia din România, informaţiile transmise de furnizorii de reţele, precum şi cele mai bune practici de modelare la nivelul Uniunii Europene

                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Nu vreţi cam multe mişeilor? UDMR propune alipirea judeţului Bistriţa Năsăud de Ţinutul Secuiesc!

Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) pregăteşte un proiect prin care reorganizarea teritorial-administrativă a României să se realizeze pe baza unor regiuni de câte patru judeţe, şi nu de şase, aşa cum îşi doreşte USL. Astfel, UDMR propune înfiinţarea unor regiuni administrative alcătuite din judeţe cu situaţii economice similare şi mai mici ca dimensiuni decât regiunile de dezvoltare existente în prezent.Varianta propusă de preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borbely Csaba, şi agreată de secretarul general al UDMR, Kovacs Peter, este ca judeţul Bistriţa Năsăud să formeze o regiune comună cu judeţele care alcătuiesc Ţinutul Secuiesc ( Mureş, Harghita şi Covasna). „Hotarele să nu fie trasate la Bucureşti. Regiunile administrative vor cuprinde judeţele ale căror condiţii economice, tradiţii culturale şi istorice sunt în corelaţie”,  a subliniat pentru portalul maszol.ro, citat de hirado.hu, Kovács Peter. El propune înfiinţarea unei regiuni alcătuite din judeţele Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş, „la fel ca şi gruparea într-o singură regiune a judeţelor Harghita, Covasna, Mureş şi Bistriţa-Năsăud”.

 

aaGraphic1
                                       Ce spun romanii, ce vor maghiarii

„Varianta de compromis pentru elita politica românească” nu este agreată pe deplin de liderii UDMR Covasna, care militează pentru o regiune formată doar din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. ,,Când spunem c` dorim o regiune cu o majoritate maghiară, politicienii români spun că aceasta este o chestiune etnică. Tot o chestiune etnică este şi atunci când la reorganizarea administrativ-teritorială a României se doreşte să se înfiinţeze unităţi administrative cu majoritate română”, a subliniat primarului municipiului Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad.

traiasca trianonul (1)

                                                        Trei variante

Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, a prezentat trei variante de reorganizare teritorială, care ar fi acceptate de minoritatea maghiară din România. „Reorganizarea teritorială a României ridică tot mai multe semne de întrebare în privinţa viitorului Ţinutului Secuiesc. Punctul de pornire nu ar trebui să fie ce vor Guvernul sau liderii partidelor politice, ci voinţa fiecărei comunităţi în parte. Locuitorii Ţinutului Secuiesc trebuie să decidă ce îşi doresc. Politicienii vor încerca să ne convingă că asta este realitate. Ei uită sau încearcă să uite că România are obligaţii faţă de drepturile comunităţilor, iar unul dintre drepturile fundamentale protejate de Organizaţiile pentru drepturile minorităţilor este interzicerea modificării raportului etnic”, a declarat Izsak Balazs, potrivit unui comunicat al Consiliului Na]ional Secuiesc.

                                             Idealul pentru maghiari

Varianta ideală agreată de toţi liderii politici maghiari este regiunea Ţinutul Secuiesc formată din judeţele Covasna, Harghita şi zonele cu populaţie majoritar maghiară din judeţul Mureş, unde ar rezulta un procent al etnicilor maghiari de 73,5%. Varianta a doua ar fi includerea în întregime a judeţului Mureş, ceea ce ar duce procentul de etnici maghiari la 57%. Varianta propusă de UDMR şi acceptată până la urmă şi de CNS, respectiv cea cu alipirea judeţului Bistriţa Năsăud la cele trei judeţe menţionate, ar duce la un procent al maghiarilor în regiune de 46%. USL propune formarea unei regiuni Centru care urmează să cuprindă judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Braşov, Sibiu şi Alba, unde procentul etnicilor maghiari ar urma să ajungă la 29%.

                                                                                                    Florin ANTIMAGHIARUL

SCRISOARE CĂTRE ROMÂNIA – Românii din Transnistria vă cer ajutor: „Suntem ameninţaţi, maltrataţi, hărţuiţi, înjosiţi. Sângele apă nu se face! Fiţi alături de noi!”

Demersul preşedintelui Sovietului Suprem din Tiraspol, Mihail Burla, de a cere alipirea Transnistriei a Rusia pe modelul Crimeea, creşte presiunea asupra românilor din republica separatistă. Directorul singurului liceu românesc din Tiraspol, Ion Iovcev, transmite, în numele elevilor părinţilor şi profesorilor de la Liceul Teoretic „Lucian Blaga”,  o scrisoare emoţionantă românilor, prin intermediul gândul, cerându-le ajutorul şi să fie alături de cei care „ pe parcursul unui sfert de veac, am demonstrat dragostea noastră de tot ce-i românesc aici în Transnistria, dragostea noastră pentru limba română, pentru neam şi pentru demnitate naţională!”.

Scrisoarea vine după ce s-a publicat un interviu cu Ion Iovcev, care atrăgea atenţia asupra situaţiei din Transnistria.

Graphic1

Vă prezentăm mai jos scrisoarea integrală:

,,Ne adresăm noi, copiii tăi, elevii, profesorii şi părinţii unicei instituţii cu predare în limba română din Tiraspol, liceul „Lucian Blaga”. Pe parcursul anilor, pe parcursul unui sfert de veac, am demonstrat dragostea noastră de tot ce-i românesc aici în Transnistria, dragostea noastră pentru limba română, pentru neam şi pentru demnitate naţională! Liceu-cetate, liceu-ambasadă a limbii române, liceu ce poartă numele poetului, filosofului, umanistului, diplomatului, marelui român – Lucian Blaga.

Ne adresăm cu speranţa să fim auziţi, să fiţi alături de noi azi, când e pusă în pericol existenţa liceului şi existenţa noastră ca neam. E pus în pericol viitorul nostru. Am trecut prin grele încercări: devastaţi în repetate rânduri, ameninţaţi, maltrataţi, hărţuiţi, înjosiţi. Însă niciodată n-am fost îngenuncheaţi, n-am renunţat la idealul nostru, la demnitatea noastră, la indentitatea noastră, la limbă, neam şi ţară!

Fiţi alături de noi! Ocrotiţi-ne,ajutaţi-ne! Cum se poate oare întâmpla ca în centrul Europei, în faţa lumii civilizate, în secolul XXI, să fie încălcate drepturilor elementare ale copiilor şi părinţilor, dreptul de a învăţa în limba maternă, dreptul de a-ţi alege şcoala de instruire?! Activtatea financiară practic este blocata de administraţia transnistreană. Nu ni s-au întors salariile angajaţilor, sechestrate pe data de 5 februarie 2014 de „vameşii din Tiraspol” (unica sursă de existenţă a profesorilor), automobilul liceului, ştampila instituţiei, telefoanele mobile, aparatul de fotografiat, precum şi documentaţia financiară. Presiunile continuă: citaţie a directorului, a contabilei liceului la procuratură, la tribunalul orăşenesc pentru nesupunere la legile de aici (de fapt, pentru dârzenia de a învăţa în limba română). Lupta este inegală, de aceea avem nevoie de ajutorul românilor din ţară, avem nevoie să fim auziţi de însăşi Ţara! Sângele apă nu se face! Fiţi alături de noi!

În numele elevilor, profesorilor şi părinţilor Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol,

                                                                                                          Ion Iovcev, director

După anexarea Crimeii la Rusia, românii din Transnistria se tem că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu republica separatistă. Acest scenariu ar putea avea asupra lor consecinţe dramatice, a spus Ion Iovcev, care de 40 de ani îi învaţă pe copiii români din Transnistria limba română şi îi educă, în ciuda tuturor dificultăţilor, în spiritul naţional. ,,Noi stăm la paza limbii române, suntem ostaşii limbii române”, a explicat el unul dintre motivele pentru care nu a plecat până acum, în ciuda tuturor greutăţilor. Există însă şi un altul, care cântăreşte chiar mai greu: “Pe de altă parte, unde să plecăm? Ştim că românii sunt primitori.   Dar ca să trăieşti în România îţi trebuie bani. Ce să facem, să ne oprim la Gara de Nord?”, se întreabă directorul.

Cu toate acestea, este convins, că în cazul alipirii Transnistriei la Rusia, mulţi români vor renunţa la tot ce au strâns într-o viaţă şi vor lua calea pribegiei, ca în 1940.

Florin Mihai NAHORNIAC

Tokes se ,,bate’’ pentru ,,drepturile’’ maghiarilor. El cere UE ,,măsuri’’ împotriva ,,românizării’’ din Transilvania!

Tokes Laszlo a solicitat Grupului de Muncă al Minorităţilor Tradiţionale (Minority Intergroup – MI) din cadrul Parlamentului European (PE) să ia măsuri împotriva politicii românizării din Transilvania, act care, potrivit europarlamentarului, ar fi vizibil mai ales în sistemul de învăţământ.

tolGraphic1

UITAŢI O ,,MOACĂ’’ HORTHYSTĂ DE TRĂDĂTOR NAŢIONAL

 

La solicitarea lui Tokés László, în cadrul şedinţei MI, organizată în sediul PE de la Strasbourg, a fost dezbătută situaţia învăţământului universitar din România, în mod special scandalul legat de secţia maghiară a Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, potrivit site-ului oficial al europarlamentarului. Vicepreşedintele PE le-a explicat colegilor săi din MI că în România se practică politica românizării de zeci de ani, fapt ce se face simţit mai ales în sistemul universitar. Tokés a dat drept exemplu situaţia secţiei maghiare din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, dar a subliniat că acest caz nu este unic.  El a menţionat faptul că în 1959 a fost desfiinţată Facultatea independentă Bolyai, afirmând că regresul învăţământului în limba maghiară este o practică de mai multe decenii. Tokés László a mai susţinut că starea generală de la Universitatea Babeş-Bolyai este bine oglindită de represaliile universitare împotriva profesorilor  Hantz Péter şi Kovács Lehel, cărora le-ar fi fost desfăcute contractele de muncă deoarece au luptat pentru inscripţii bilingve. Potrivit europarlamentarului, această politică de stat ar fi contribuit la procentul actual de doar 20% al maghiarilor din populaţia Transilvaniei şi a subliniat că măsurile care duc la asimilarea maghiarilor se desfăşoară şi în prezent.

În final, el a solicitat UE să adopte un sistem de norme care asigură drepturile minorităţilor. La rândul lor, membri MI prezenţi la şedinţă au condamnat ilegalităţile care s-ar desfăşura la Universitatea de Medicină şi Farmacie de la Târgu Mureş, menţionând că situaţia facultăţii mureşene arată gradul de democraţie şi statul de drept în România.  Susţinătorii separării secţiilor română şi maghiară la UMF Târgu Mureş doresc ca secţia cu predare în limba maghiară să fie total autonomă în cadrul Universităţii.       Vă place cum ne denigrează acest sălbatic  naţional?

De ce nu este declarat ,,PERSONA NON GRATA’’  şi nu este expulzat din România?

                                                                                                                 Florin NAHORNIAC

Uite ce poate spune un duşman naţional. Szasz Jeno propune migrarea maghiarilor din toate colţurile României în Ţinutul Secuiesc!

Arborarea steagului secuiesc pe frontispiciul Parlamentului Ungariei nu a fost singura temă importantă pe ordinea de zi a şedinţei Forumului Parlamentarilor Maghiari din Bazinul Carpatic, care a avut loc vinerea trecută la Budapesta. În şedinţa cu uşile închise, condusă de preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, s-a discutat şi despre posibilitatea de a stopa emigrarea maghiarilor din România. O iniţiativă care a creat mari controverse a fost cea a fostului preşedinte al Partidului Civic Maghiar din România, Szasz Jeno, actual director al Oficiului pentru Strategie Naţională din cadrul Guvernului ungar,  instituţie creată în 2012 de însuşi premierul Orban Viktor. Szasz Jeno propune o „ademenire controlată” a maghiarilor din toate colţurile României. „Trebuie să ne pese de fiecare etnic maghiar. Trebuie să îi căutăm pe aceştia, să ştim unde trăiesc, iar apoi să avem grijă de ei. Asta înseamnă politica paşilor mărunţi. Cred că putem să îi ademenim pe maghiarii de dincolo de Carpaţi, în special pe cei din Bucureşti sau Valea Jiului. Nu îi vizăm pe aceia care au o misiune oficială în diaspora din România. Dacă mă gândesc la un taximetrist maghiar din Galaţi, nu sunt convins că el ar trebui să îşi crească copiii la Galaţi”, a declarat Szasz, pentru portalul maszol.ro, fără să facă referire asupra metodelor de ademenire care urmează să fie folosite.
Fostul lider PCM a adăugat că aceşti oameni trebuie atraşi spre Ţinutul Secuiesc. „Crearea unor colegii pentru aceşti oameni care trăiesc în diaspora ar trebui realizate în Ţinutul Secuiesc. Dacă tinerii născuţi în diaspora din România ar socializa în Ţinutul Secuiesc, atunci nu ar mai emigra în Ungaria sau în Vest, ci ar fi asimilaţi şi ar întări această regiune oricum puternic afectată demografic. Nu susţin scindarea comunităţilor maghiare din Ardeal, ci căutarea unor soluţii împotriva asimilării”, a declarat Szasz.
UDMR  respinge propunerea lui Szasz Jeno. „M-a revoltat discuţia despre evacuarea controlată şi am părăsit şedinţa. M-am întors doar ca să le reamintesc că acum 60 de ani, Republica Federală Germană a luat o decizie similară, iar astăzi mai avem doar 2-3 nemţi în satele săseşti, în timp ce lăcaşurile lor de cult au ajuns în mâinile Bisericii Ortodoxe. Noi în schimb ne-am restaurat bisericile şi am construit altele noi. Nu suntem dispuşi să acceptăm o migrare controlată. Nu vrem să avem soarta saşilor, în condiţiile în care Germania nu a reuşit să îşi rezolve problemele demografice prin relocarea lor”, a declarat parlamentarul UDMR, Marton Arpad, pentru sursa citată.
Propunerea lui Szasz se bucură de susţinerea Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT). „Nu aş folosi termenul de evacuare a comunităţilor maghiare din diaspora. Dacă aceste comunităţi se vor pune de acord că în actualele condiţii nu pot să îşi păstreze identitatea şi pe cea a urmaşilor lor, atunci trebuie să îi ajutăm să îşi găsească fericirea într-o zonă maghiară majoritară”, a declarat vicepreşedintele PPMT, Gergely Balazs. „În ultimii 22 de ani elita formatorilor de opinie a evitat subiectul şi a ales drumul unei politici falimentare. Nu trebuie să evitam subiectul migrării maghiarilor care trăiesc în diaspora. Ea ar trebui supusă unei dezbateri publice. Zeci de comunităţi se confruntă de ani de zile cu supravieţuirea”, a mai adăugat acesta. „Trebuie să consemnăm acele teritorii din Ardeal unde comunitatea simte că se mai poate construi o viaţă maghiară, iar cei din diaspora trebuie îndemnaţi să se mute în acele locuri. Ungaria trebuie să sprijine economic aceste teritorii”, a subliniat profesorul în teologie, Tokes Istvan, tatăl pastorului Tokes Laszlo.

                                                                                                        Florin ARDELEANUL

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a vrut să sfideze România şi poporul român DEFILÂND CĂLARE la parada de 15 martie din Târgu Secuiesc

,,Măria Ta, lasă-mă să-i tai, pe toţi şi pe nemernicul ăsta, cu toţi nemernicii din preajma lui şi din UDMR!!!’’

Azi pe cal, mâine pe tanc iar poimâine pe avion ca să ne i-a ARDEALUL

A vrut să sfideze România şi poporul român

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a vrut să sfideze România şi poporul român DEFILÂND CĂLARE la parada de 15 martie din Târgu Secuiesc

 

 

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a defilat călare la parada organizată sâmbătă în municipiul Târgu Secuiesc, cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni.
La tradiţionala paradă care deschide manifestările oficiale au participat numeroşi localnici veniţi din localităţile învecinate, precum şi câteva grupuri de oameni îmbrăcaţi în costume de husari (ostaşi din cavaleria maghiară -n.r), care au purtat steaguri secuieşti şi steaguri ale Ungariei. La festivitate au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Mişcării tinerilor din cele 64 de comitate (HVIM).
Festivităţile oficiale au continuat cu depuneri de coroane de flori, discursuri ale autorităţilor şi invitaţilor, precum şi cu un program artistic la statuia revoluţionarului Gabor Aron, născut în urmă cu 200 de ani în judeţul Covasna, la comanda căruia au fost turnate tunurile folosite de localnici în timpul Revoluţiei paşoptiste.
Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, care a fost primit cu aplauze şi urale de cei prezenţi, a participat pentru al doilea an consecutiv la manifestările de la Târgu Secuiesc.
Ceremoniile dedicate Zilei maghiarilor de pretutindeni au continuat în  după-amiaza acelei zile la Sfântu Gheorghe cu dezvelirea unui tablou panoramic de aproximativ 3 metri înălţime şi 50 de metri lungime, în memoria ucigaşului hortyst Gabor Aron, moment urmat de o adunare populară.
Printre invitaţii speciali care se vor adresa mulţimii se numără Nemeth Zsolt, secretar de stat în Ministerul de Externe al Ungariei. Va avea loc şi o paradă a husarilor pe principalele străzi din Sfântu Gheorghe, la care vor participa aproximativ 100 de călăreţi. Potrivit programului, manifestarea se va încheia cu un ceremonial religios, cu intonarea imnul Ungariei, a imnului secuiesc şi un program artistic.
Conducerea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna a estimat că la manifestări au participat în jur de 10.000 de ,,boanghini’’ şi duşmani ai poporului român.       Ziua maghiarilor de pretutindeni coincide cu comemorarea izbucnirii Revoluţiei paşoptiste în Ungaria. Vă place fraţi români cum ne sfideză nenorociţii ăştia?

 Nemrnicii ăştia sfidează tot ce este românesc. Pentru ei 1 Decembrie 1918 nu reprezintă nimic. Adică pardon ! Este ZI DE DOLIU NAŢIONAL.

Cândva a rulat cândvape ecranele româneşti un film artistic intitulat,,MIHAI VITEAZUL’’. Într-una din scenele filmului, după ce Mihai Vodă a intrat în catedrala arhiepiscopală pentru solemnitatea depunerii jurământului, la un moment dat, acesta îi vede pe conducătorii secuilor. Se uită cu o sinceritate demnă de toată lauda în ochii acestora apoi se adresează frţilor Buzeşti, spunându-le: ÎNAPOIAŢI-LE SĂBIILE ŞI TRATAŢI-I CA PE OASPEŢI ! La auzul acestor cuvinte unul dintre fraţi se adresează lui Mihai Vodă, aproape disperat: NU MĂRIA TA! NU,  LASĂ-MĂ SĂ-I TAI !!! La care Mihai Vodă repetă: AM SPUS SĂ LI SE ÎNAPOIEZE SĂBIILE !

Aşa spun şi eu: Români ! LASAŢI-MĂ SÂ-I TAI! MORŢII NOŞTRI ROMÂNI, de la GHEORGHE DOJA, de la răscoala de la 1437, de la răscoala condusă de HORIA, CLOŞCA şi CRIŞAN, miile şi miile de români omorâţi de aceşti nemernici satrapi unguri, morţii noştri români, ucişi de bandiţii hortyşti la MOISEI, IP şi TRĂZNEA ne cer asta.                                                                                                     

AFARĂ CU DUŞMANII UNGURI DIN ŢARĂ! AFARĂ CU UDMR DIN ŢARĂ!  

                                                                                

                                                                                   Dr.ec. Florin Mihai NAHORNIAC

Unde credeţi că locuieşte premierul Victor Ponta? Intraţi să vedeţi cât l-au costat apartamentele şi ce vecini celebri are

Familia premierului plagiator locuieşte la bloc, într-un apartament spaţios, dintr-un cartier rezidenţial din zona centrală a Capitalei. Cele câteva sute de locuinţe au fost finalizate în perioada în care preţurile pe piaţa imobiliară erau uriaşe, astfel încât proprietarii au plătit sume fabuloase pe ele.

popoGraphic1

Familia Ponta: Daciana, Victor şi cei doi copii

 

În cartierul de câteva blocuri de lângă Parcul Circului şi din spatele Inspectoratului General al Poliţiei Române, din zona centrală a Capitalei, la ora actuală, Victor Ponta şi soţia sa, deţin două apartamente. Primul este achiziţionat de Daciana Sârbu în 2007, iar conform declaraţiei de avere, pe locuinţa de 167 mp a plătit 766.000 de lei (circa 230.000 de euro la cursul din acel an). În urma cu doi ani, plagiatorul Victor Ponta a mai cumpărat un apartament în complex.

pooGraphic1

 Cartierul rezidenţial se află lângă Parcul Circului şi în spatele IGPR

 

Cele 430 de apartamente de lux sunt fie sedii sociale ale unor firme, fie locuite de oameni unul şi unul. Printre vecinii premierului plagiator se află chiar şi socrul lui, Ilie Sârbu, acesta achiziţionându-şi în 2009 un apartament în complex.  Tot aici are un apartament şi Marian Sintion, procurorul din cazul Cămătarilor, dar şi fostul ministru de interne Ioan Rus.    Un alt personaj celebru care deţine un apartament aici este fotbalistul Adrian Mutu. Vom reveni într-o altă ediţie şi cu alte detalii

                                                                                                               Iosif VARGA

Suferinţele ţiganilor sub biciul Bisericii Ortodoxe Române. Precizări pentru Ciprian Necula

Ciprian Necula vrea ca Biserica Ortodoxă Română să îşi ceară scuze pentru că în evul mediu a avut în proprietate robi ţigani. Un raţionament şi o pretenţie greşite. Ciprian Necula porneşte de la premisa că robia ţiganilor a fost ceva rău la modul aprioric, scăpându-i din vedere faptul că libertatea personală a fost o excepţie care s-a transformat treptat în regulă. Este sărit cu vederea un principiu istoric: nu poţi condamna evenimente ale trecutului în baza unor raţionamente ale prezentului.

Manastirea-Tismana-1860-Lancelot

Mănăstirea Tismana, unde sunt menţionaţi documentar primii robi ţigani în 1385

 

Mai zice Ciprian Necula că situaţia dificilă de azi a ţiganilor se datorează robiei din evul mediu. E ca şi cum ai spune că situaţia dificilă de azi a românilor din Transilvania se datorează şerbiei şi iobăgiei la care au fost supuşi în acelaşi ev mediu. Sau că nemţii de azi se află în situaţia în care se află din cauza iobăgiei în care s-au găsit – tot în evul mediu!

Robia a făcut parte din peisajul social al ţărilor române medievale în aceeaşi măsură în care a fost o instituţie a societăţilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Rusia ţaristă. L-aş întreba pe Ciprian Necula ce ar fi preferat – presupunând că ar fi trăit în secolul al XVII-lea – să fie ţigan rob în ţările române? Sau să fie ţigan liber în Imperiul German? Să vă explic diferenţa: ţiganii robi din ţările române în cazul în care erau nomazi erau liberi să umble prin ţară să-şi câştige traiul, doar dacă erau slujbaşi pe la vreo curte boierească erau ţinuţi într-un loc. În Imperiul German se organizau „vânători de ţigani”, erau pur şi simplu hăituiţi şi omorâţi. Pedepsele fizice aplicate ţiganilor robi (biciuiri, tăieri de urechi etc.) constituiau norma juridică a vremii – românii suportau aceleaşi pedepse ca şi ţiganii, nu exista discriminare din punctul ăsta de vedere. Ţiganii din Braşov nu au fost iobagi sau oameni liberi, nu robi precum în Ţara Românească şi Moldova – şi totuşi nu au avut o evoluţie diferită faţă de ţiganii din principatele extracarpatice (am prezentat problema asta pe larg, despre cum au venit ţiganii în ţările române şi cum au ajuns robi am scris.

Pretenţia lui Ciprian Necula ca Biserica Ortodoxă Română să-şi ceară scuze pentru robia ţiganilor este anacronică şi lipsită de sens. N-ar trebui cumva să fie plătite şi nişte despăgubiri?

                                                                                                   Florin CREŞTINUL