Arhive zilnice: 13 aprilie 2014

SĂPTĂMÂNA MARE a PATIMILOR. Semnificaţii, tradiţii şi superstiţii

Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este ultima săptămână a Postului Paştilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până în Ziua de Paşti sau a Învierii lui Iisus Hristos.   În această săptămână se fac slujbe bisericeşti solemne şi de excepţie pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Iisus Hristos pe pământ înainte de răstignirea sa şi Învierea Sa din morţi.

Graphic1

Golgota

 

 

                        SĂPTĂMÂNA PATIMILOR: Lunea cea Mare

Din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila – este icoană a lui Hristos, pentru că, asemenea lui, şi Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul său cu treizeci de arginţi, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însuşi, împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere şi, ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâine cerească.
Tot în aceeaşi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca să convingă poporul nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea să-şi arate puterea Sa de a pedepsi faţă de om, ci faţă de ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.
Istoria smochinului a fost aşezată aici spre a îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată spre a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic.

 

                                                                      Marţea cea Mare

Această zi ne pregăteste pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu două parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) şi parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim şi se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi şi aceste două parabole, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai ales de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeşte înţelepte căci împreună cu fecioria au avut şi minunatul şi îmbelşugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeşte nebune pentru că, deşi şi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi au adormit toate fecioarele, adică au murit. Cu adevărat moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care au avut undelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau undelemn din destul îl căutau după ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeieştii Părinti pilda celor zece fecioare, împreună cu cea a talanţilor, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru că neştiută este ziua şi ceasul sfârşitului vieţii.
Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom îngriji de celelalte, şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi într-adevăr nu-i lucru mai ruşinos ca fecioria să fie biruită de bani.

 

                                                                        Miercurea cea Mare

În această zi, se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru că, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni şi tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros. Se gândea deci femeia că îi va vindeca boala după cum l-a vindecat şi pe acela. Şi într-adevăr Hristos a tămăduit-o dându-i iertare de păcate.

Între 14 şi 19 aprilie este Săptămâna Patimilor

Pentru creștinii ortodocși şi cei greco – catolici, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Mare, a Paștilor sau a Învierii Domnului. Este şi cea a Învierii de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.

                            Istoricul Săptămânii Patimilor

Graphic1

Învierea lui Lazăr

Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: „…a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare„, amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

 

           Săptămâna Patimilor Domnului Iisus Hristos

După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.

                 Duminica Floriilor – Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim                                             

Graphic1

Icoana Intrării lui Hristos în Ierusalim

                                                  

Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la români credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor.

                                                        Lunea Mare

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniță și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).

Slujba Utreniei (numită denie) săvârșită în serile Duminicii Floriilor și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13) care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci ,,în mijlocul nopții vine furul”.

                                                      Stihiri la utrenie (stihologia)

,,Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele [îl] va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”

 

,,Cinstitele patimi au răsărit lumii în această zi, ca nişte lumini de mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma, primeşte a Se răstigni pe lemn, ca să mântuiască pe om.”

,,Judecătorule cel nevăzut, cum Te-ai văzut cu trup şi mergi să Te ucizi de oameni fără de lege, judecând judecata noastră cu patima Ta! Pentru acesta, laudă, mărire şi slavă înălţând stăpânirii Tale, Cuvinte, cu un glas le aducem Ţie.”

,,Ziua aceasta luminat aduce începuturile patimilor Domnului; veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecându-Se de Pilat. Şi încă lovindu-Se de la rob cu palma peste cap; toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşale celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale patimi.”

                                                      Evanghelia: Matei 21, 18-46

Graphic1

Hristos Mirele

 

18 Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
19 Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
20 Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
21 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22 Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.
23 Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
24 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
25 Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
26 Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27 Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28 Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29 Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30 Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31 Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33 Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34 Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35 Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36 Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38 Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41 I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42 Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?
43 De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44 Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
45 Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
46 Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc
.

                                                                 Condac

,,Iacov plângea pentru lipsirea lui Iosif, şi viteazul şedea în căruţă, ca un împărat cinstindu-se; că desmierdărilor egiptencei atuncea nefăcându-se rob, s-a preaslăvit de la Cel ce vede inimile oamenilor şi trimite cunună nestricăcioasă.”

                                                                    Icos

,,Peste tânguire să mai adăugăm acum tânguire şi să vărsăm lacrimi, plângând împreună cu Iacov pe Iosif, pururea slăvitul şi curatul, pe cel ce s-a robit cu trupul, iar sufletul şi l-a păstrat nerobit; şi a domnit peste tot Egiptul. Că Dumnezeu dă slugilor Sale cunună nestricăcioasă.”

 

Tâlcuire de la părintele Teofil Părăian

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacov. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi așezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, și noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor – să înţelegem în vremea propovăduirii Sale – dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.

                                                         Svetilna / luminânda

 ,,Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.”

 

 

                                                      Marţea Mare

                                              Stihiri de la utrenie (stihologia)

,,Iată mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pe carele va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,miluieşte-ne pe noi.”

,,Pe Mirele, fraţilor, să iubim, candelele noastre să le grijim, întru bunătăţi strălucind şi în dreapta credinţă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”

,,Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoţii şi cărturarii, au îndemnat pe Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieşind fără de ruşine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veţi da mie şi eu voi da pe El în mâinile voastre? Mântuieşte sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia.”

,,Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra Învăţătorului, vrăjmaşul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit preţul şi a vândut pe Cel fără de preţ. Pentru aceasta a şi aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere. Ci pe noi mântuieşte-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greşale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, prea curatele Tale patimi.”

 

                                                              Condac

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.        Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este şi ne vom despărţi de la aceste de aicea. Până când ai vreme trezeşte-te strigând: greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămânem afară din cămara lui Hristos. 

                                                        Tâlcuire de părintele Teofil Părăian

În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte. Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata conștiinței în Marțea cea Mare. Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care L-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții și s-au bucurat de ospățul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele noastre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: ,,privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13). Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ne-a învățat și în aceastã săptămână în ziua de marți, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri. În această zi de marți, ca și în celelalte zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, până miercuri inclusiv, la slujba de dimineață, la utrenie, se cântă atât troparul ,,Iată Mirele vine în miezul nopții…” cât şi troparul ,,Cămara Ta…” (svetilna / luminânda).

                                                  Stihirile de la Laude (utrenie)

,,Întru luminările sfinţilor Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă, şi legat mă vor scoate îngerii afară. Curăţeşte-mi, Doamne, spurcăciunea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.”

,,De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din fapte bune şi m-am asemănat fecioarelor celor nebune, trândăvindu-mă în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale! Ci, scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă şi mă bagă în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc şi strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie.”

,,Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu; ci vesteşte minunile Lui; ca înmulţind darul, să intri întru bucuria Domnului tău.”

                                           Stihirile de la Stihoavnă (utrenie)

,,Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească credinciosului cuvântul său, celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.”

,,Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngereşti şi vei şedea pe scaunul cel de judecată, să nu mă desparţi pe mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele de-a dreapta, iară cele de-a stânga sunt strâmbe. Deci să nu mă pierzi împreună cu caprele, pe mine cel înţelenit în păcat. Ci alăturându-mă cu oile cele de-a dreapta, să mă mântuieşti, ca un iubitor de oameni.”

,,Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.”

,,Iată, că-şi încredinţează Stăpânul talantul Său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu slavă şi vei auzi glasul cel fericit: Intră, slugă, întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învredniceşte pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta.”

                                                     Miercurea Mare

În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).

                                                         Joia Mare

Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.

Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:

Graphic1

Cina cea de Taină

                                                        Vinerea Mare

Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineşte coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioşii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

Graphic1

Sf. Epitaf

                                                        Sâmbăta Mare

Sfânta și Marea Sâmbătă: Se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând ,,Prima Înviere” a lui Adam și biruința asupra morții.

                                                                                                                                                Florin CREŞTINUL

Joia Mare: Cina cea de Taină şi prietenia

Cina cea de Taină, la care Iisus spală picioarele ucenicilor, dar mai ales instituie Împărtăşania, este evenimentul central al Joii Mari.

iisus in sange

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici se află  în Joia Mare, ziua când a fost instituită Euharistia, astfel că slujba Liturghiei care se oficiază în această zi are o însemnătate specială. În această zi, în biserici este săvârşită totodată Denia celor 12 Evanghelii. Întâlnirea lui Iisus cu ucenicii la Cina cea de Taină pune în lumină şi importanţa şi marea taină a prieteniei.

În bisericile ortodoxe şi greco – catolice se oficiază în această zi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu vecernia. Slujba prezintă o însemnătate deosebită întrucât în Joia Mare a avut loc Cina cea de Taină, la care Mântuitorul Iisus Hristos a instituit Taina Euharistiei – Împărtăşaniei, punctul central al celei mai importante slujbe bisericeşti – Liturghia. Un aspect primordial ilustrat de Cina cea de Taină, eveniment cu o importanţă majoră în viaţa Bisericii – fiind ilustrat, de altfel, în partea centrală a iconostaselor lăcaşurilor de cult ortodoxe, este prietenia, se arată în scrierile lor teologii de vază ai creştinismului. ,,Întâlnirea de Taină de la Cina din Joia Mare ne reaminteşte marea temă a prieteniei, din păcate, astăzi aproape evacuată din retorica creştină. Mai ales relatarea amplă din Evanghelia lui Ioan ne surprinde tocmai prin fervoarea prieteniei de care dă dovadă Iisus. Din toate momentele evanghelice este cel în care Dumnezeu se împărtăşeşte cel mai deplin, făcându-i părtaşi, mai mult ca niciodată, pe apostoli, la tainele vieţii spirituale. Cum preciza teologul rus Pavel Florenski, trebuie să-i privim pe toţi oamenii ca fraţi, dar trebuie să ne concentrăm cu precădere asupra prieteniilor. Dacă fraternitatea este un minim al iubirii creştine, prietenia este maximul său”, subliniază jurnalistul Bogdan. Episodul Cinei celei de Taină este relatat de cei patru evanghelişti, instituirea Euharistiei fiind istorisită de evangheliştii ,,sinoptici”, Matei, Luca şi Marcu. Aceasta deoarece cel de-al patrulea evanghelist, Ioan, care şi-a scris Evanghelia după ceilalţi trei, ,,nu mai găseşte necesar să repete, în scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar şi de complet în sinoptici şi ceea ce se practica în chip uniform şi constant în toate adunările de cult ale comunităţilor creştine de la sfârşitul veacului apostolic”, conform portalului creştinortodox.ro. Sfântul Ioan insistă în schimb pe mesajul adresat, în cadrul Cinei, de Iisus ucenicilor săi. Pe lângă Cina cea de Taină, mai precis instituirea Euharistiei, în Joia Mare mai    pomenite în mod special alte trei evenimente: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, rugăciunea cea mai presus de fire a lui Iisus din grădina Ghetsimani şi trădarea Domnului de către Iuda. Ritualul ,,spălării picioarelor” se săvârşeşte, de obicei în unele catedrale şi biserici ortodoxe, respectiv greco-catolice.

                                                                      Denia celor 12 Evanghelii

cina cea de taina 1

În bisericile ortodoxe şi greco-catolice în această zi, seara, se va oficia una din cele mai cunoscute denii de pe parcursul Săptămânii Mari, cunoscută ca Denia celor 12 Evanghelii. Aferentă Vinerii Mari, denia este cunoscută sub denumirea amintită deoarece pe parcursul ei se citesc 12 pasaje evanghelice, care relatează suferinţele Mântuitorului, culminând cu Răstignirea Sa şi moartea Sa pe Cruce.

                                                                                                                                                      Florin CREŞTINUL

Vinerea Mare este zi de post negru

În Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă,  sau Vinerea Patimilor. Este zi de doliu. În această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul Iisus Hristos.
Vinerea Mare este zi de mare tristeţe în Biserica Creştină iar  în toate în toate bisericile este  scos Sfântul Epitaf, ce simbolizează trupul Mântuitorului, pe sub care toată lumea poate să treacă până în după-amiaza acelei zile. Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu o să-i doară capul, mijlocul şi şalele tot anul, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. Zi de post şi rugăciune Vinerea Mare mai edte numită şi Vinerea Seacă, pentru că se ţine post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, se ia anafură de la biserică. La slujbă, după cântarea Prohodului Domnului se înconjoară de trei ori biserica, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea liturghiei, creştinii merg la morminte şi aprind lumânări.

                                                                                                                                   Florin CREŞTINUL

Ultima Vinere Mare din post

Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Sfintelor Paști  și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru. Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite ,,Triduum Sacrum” din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Isus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Unii creștini țin în această zi un post sever, numit și post negru. Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara, în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii“ care vorbesc despre Pătimirile Domnului; Ceasurile împărătești au loc vineri dimineața, Vecernia, în timpul căreia se face și „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița.

Denia din Vinerea Mare – moartea şi îngroparea Domnului Iisus Hristos

Denia din Vinerea Mare, in toate bisericile din tara, credinciosii vor participa la procesiunea de inmormantare a Domnului Iisus Hristos. Calendarul crestin ortodox consemneaza astazi una dintre cele mai importante zile din Anul Bisericesc, zi care aminteste de rastignirea pe cruce a Mantuitorului si moartea acestuia, in care credinciosii se roaga, se infraneaza de la mancare, fiind zi de post negru si participa la Sluja Prohodului.

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.    In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.   Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: ,,Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.    

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei, sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.   Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat de pe Cruce si l-a ingropat, impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloe. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat. Pentru Hristos, moartea nu era inevitabila, deoarece El, fiind strain de pacat, nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.    Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.  Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: „Praznuim omorarea mortii”.   Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti s-au sculat.

                                         Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece, in ciuda chinurilor, ei inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.        Iosif din Arimateea si cu Nicodim vor lua trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

cruce51_1_

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era ,,un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat” (19, 41). Iudeii vor pecetlui piatra mormantului, in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte. Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi ,,locas de veci”. Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Florin CREŞTINUL

Adevărul înfiorător despre moartea lui Iisus. Ce au descoperit oamenii de ştiinţă despre RĂSTIGNIRE

Timp de secole, biserica a reprezentat, in mare masura, rastignirea lui Hristos cu bratele intinse orizontal, pe o cruce. Insa oamenii de stiinta cred ca moartea lui Iisus a fost si mai cruda, pentru ca mainile ar fi fost batute in cuie deasupra capului.

O echipa internationala care a studiat Giulgiul de la Torino, care pare sa reprezinte un barbat care a fost ucis prin rastignire, spune ca artefactul sugereaza ca persoana care a lasat urma – Iisus sau altcineva – a avut corpul rastignit sub forma literei Y, potrivit New Scientist.

Giulgiul din Torino este cel mai studiat artefact din istorie, parerile oamenilor de stiinta fiind impartite in privinta lui. In timp ce unii sustin ca a fost creat in Evul Mediu, pentru a induce in eroare oamenii, altii spun ca infatiseaza, intr-adevar, trupul lui Iisus din Nazaret.   Oricum ar fi, panza din in care este imprimata cu silueta unui barbat dezbracat, pare sa aiba siroaie de sange care au curs din brate, dar si din alte rani.    Indiferent daca giulgiul este biblic sau medieval, Matteo Borrini, de la Universitatrea John Moores din Liverpool, a spus pentru The Scientist ca ,,este o piesa foarte interesanta de arta si ingeniozitate umana”. El a vrut sa afle daca urma de sange de la bratul stang se potriveste cu fluxul sanguin de la o persoana crucificata. Pentru a investiga, un alt cercetator de la Universitatea din Pavia, Italia, a facut experimente „incercand” diferite pozitii de rastiginire in timp ce ,,sangele” s-a scurs in jos, pe mana, din locul in care giulgiul are imprimat un cui care a fost batut in mana.n

Experimentul a aratat ca urmele de „sange” lasate pe giulgiu corespund unei rastigniri, insa numai daca persoana a fost asezata si batuta in cuie pe cruce cu corpul sub forma literei Y, nu T, asa cum este reprezentata rastignirea in majoritatea obiectelor crestine.    Dr. Borrini a spus: ,,Aceasta a fost o pozitie foarte dureroasa si care a creat dificultati in procesul de respiratie”. Se crede ca o persoana rastignita sub forma literei Y ar fi murit de asfixie. Dr. Borrini a explicat, la o intalnire din luna februarie a Academiei Americane de Stiinte Criminalistice, care a avut loc in Seattle, ca pozitii similare erau folosite in tortura medievala. Atunci, persoanele erau agatate cu incheieturile mainilor de grinzi, acestea fiind legate cu o franghie.   Prin urmare, daca Giulgiul a fost, intr-adevar, un fals facut in Evul Mediu, atunci el poate reprezenta practicile din acea perioada, nu cele din perioada biblica.    Rezultatele experimentelor confirma teoriile anterioare ale unui doctor in stiinta, Gilbert Lavoie, stabilit in Massachusetts, care a sugerat ca persoana de pe giulgiu a fost rastignita sub forma literei Y. Iar un om de stiinta danez, Niels Svensson, care a studiat, de asemenea, giulgiul, a spus: ,,Imaginea imprimata pe Giulgiul din Torino nu corespunde cu imagini artistice traditionale ale crucificarii„.

In timp ce marea majoritate a obiectelor de arta crestina il arata pe Iisus rastignit pe cruce sub forma literei T, unii pictori, intre care si Peter Paul Rubens, il infatiseaza pe Hristos pe cruce cu mainile pozitionate deasupra capuluin   Dr. Borrini crede ca persoana care a facut giulgiul trebuie sa fi fost un falsificator priceput (in cazul in care giulgiul nu este autentic), pentru ca urmele de sange au fost corect imprimate dupa o rastignire.

                                                                                                                                                            Florin CREŞTINUL

Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim Cristea, Arhiepiscop al Râmnicului, a trecut la cele veşnice

O pierdere grea pentru ortodocşi. Patriarhia Română anunţă cu durere trecerea la cele veşnice a “vrednicului de pomenire Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului, în dimineaţa zilei de 9 aprilie 2014. Conform prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, până la alegerea noului ierarh titular al acestei eparhii, locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului va fi Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care va fi pomenit la sfintele slujbe ca Locţiitor de Arhiepiscop al Râmnicului, în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul acestei arhiepiscopii.”

Slujba de înmormântare va avea loc în ziua de sâmbătă, 12 aprilie 2014, ora 11:00, la Catedrala Arhiepiscopală din municipiul Râmnicu Vâlcea.

Iată câteva informaţii despre Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului, oferite de biroul de presă al Patriarhiei Române. Acesta s-a născut la 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului din judeţul Ialomiţa. În anul 1934, a fost primit ca frate la mânăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor, apoi a urmat cursurile seminarului monahal al acestui aşezământ monastic şi ale seminarului “Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1942. În anul 1948 a fost declarat licenţiat în Teologie la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti.

În anul 1937 a fost tuns în monahism, iar apoi hirotonit preot. După ce a slujit ca preot la mănăstirea Antim din Bucureşti timp de nouă ani, în anul 1952 a fost numit stareţ al mănăstirii Căldăruşani, renumita ctitorie a domnitorului Matei Vodă Basarab din secolul al XVII-lea.

În anul 1970, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Arhiereu vicar al Eparhiei Dunării de Jos, cu titulatura de Constănţeanul. În acea perioadă a comunismului ateist, în anul 1971, a contribuit la descoperirea moaştelor celor patru martiri de la Niculiţel, Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos (sec. IV), pe care le-a aşezat spre închinare la mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, unde se află şi astăzi.

În anul 1975, Sfântul Sinod l-a ales Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura de Piteşteanul, iar în ziua de 30 septembrie 1984, a fost ales Episcop titular al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului de Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Române.

În şedinţa de lucru din 18-19 iunie 2009, Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie şi a Preasfinţitului Părinte Gherasim la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului.

ÎPS Părinte Gherasim al Râmnicului a consolidat şi restaurat numeroase biserici din eparhie, precum şi mânăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Hurezi, Bistriţa, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Surupatele şi schiturile Ostrov, Cornet, Iezer etc.

În ultimii ani, prin purtarea sa de grijă a fost construit Centrul cultural-religios Sfântul Ierarh Antim Ivireanul şi o cantină socială la sediul administrativ al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Graphic1

A participat ca delegat al Bisericii Ortodoxe Române la simpozioane şi întruniri teologice în străinătate şi este autorul a numeroase articole, studii şi cărţi dintre care menţionăm: “Războiul de independenţă în documentele Episcopiei Râmnicului şi Argeşului” (1977), “Istoria Mânăstirii Govora” (1995), “Istoria Mânăstirii Căldăruşani” (1997), “Viaţa Sfântului Martir Constantin-Vodă Brâncoveanu şi a celor împreună pătimitori cu Dânsul” (2001), “Istoria Mânăstirii Hurezi” (2003) etc.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi veşnică să-i fie pomenirea!

Editorialul ediţiei. Corupţie profundă, hoţie la drumul mare a partidului de guvernământ – PSD – şi politică haotică a Guvernului ,,ţiganului’’ plagiator Victor Ponta

Bine v-am găsit la acest nou editorial. MAI ÎNTÂI DE TOATE ŢIN SĂ VĂ ADRESEZ UN SINCER MULŢUMESC că îmi sunteţi fideli şi citiţi această publicaţie. După cum aţi constatat am foarte mulţi  cititori cea ce dovedeşte că ceea ce scriu vă place tuturor ceea ce scriu. Multora nu le convine ce scriu şi asta se datorează faptului că sunt împotriva tuturor hoţilor din ţara asta. Cine credea că după ce a plecat PDL de la guvernarea tării vor venii alţii mai hrăpăreţi, nişte hoţi sadea care ai speriat poporul român. Am crezut că prin venirea la putere a USL şi avându-l în fruntea guvernului pe un om care a fost procuror, am crezut că va apăra legea şi statul de drept. Mă refer la ,,ţiganul’’ plagiator Victor Ponta, care întretimp, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă a început vănătoarea hoţiei organizate şi ridicată la rang de stat. Nu vedeţi cum se fură ca-n codru. Şi nu fură oricine, ci ditai preşedintele de judeţ, şeful Poliţiei Judeţene,  primarul, secretarul primăriei etc. Şi de unde credeţi că porneşte hoţia şi traficul de influenţă? Din însăşi cabinetul primului – ministru, al politrucului Victor Ponta care acceptă tot ce ţine de hoţie şi trafic de influenţă numai numai să iasă prin hoţie şi fals PSD – ul. Nu contează mijloacele. Să iasă cine trebuie. Vorba cea: Scopul scuză mijloacele!

ponta jucarie

Apoi era de aşteptat ca Marele GIGOLO al Constanţei, primarul Radu Mazăre după ce a ,,călcat în străchini’’să facă şi el p ,,vizită’’ pe la Mititica. Şi lista hoţilor şi a infractorilorilor pesediţti este lungă. Deocamdată toa’şu Gheorghe Nicolescu de la Argeş aşteaptă pregătit în block – starturi să ,,decoleze’’ spre ,,facultatea’’ de la Colibaşi. Şi pentru faptul că le spun verde-n faţă tuturor hoţilor şi traficanţilor de toate felurile toţi îmi doresc moartea şi mă duşmănesc de mama focului. Dar şi ziarul ŞTEFAN CEL MARE are mulţi duşmani. Printre aceştia se află directori din CFR care au falimentat ziarul. Printre aceştia se află LAURENŢIU MARALOI, LAURENŢIU SECELEANU, RADU PIPA, CARMEN NEGRU, IORDAN VINTILĂ, DUMITRU MATEIAŞ, MIRCEA BENEC, STANA, ION STEGARU, IOAN MAER şi alţii, directori din CFR, de pe la regionalele Bucureşti, Galaţi, Iaşi, Braşov, Cluj, Craiova, Timişoara au distrus ziarul, neachitând facturile pentru că au avut nesimţirea să nu achite facturile pe anul 2014 cerându-mi în schimb mită, mergându-se să-mi ceară un procent de la 30 şi până la 50 % din valoarea facturilor, banii cuveniţi publicaţiei, pe care, se pare, că i-au ,,păpat’’ ei şi cu curvele prin restaurantele şi casele de toleranţă. Astfel publicaţia era pe punctul ca să nu mai apară. Dar totul a fost numai pe moment pentru că, după cum vedeţi pe bannerul de pe şapoul publicaţiei scrie aşa ,,ŞTEFAN CEL MARE a fost, este şi v-a fi de-a pururi NEMURITOR’’ şi v-am mai cerut să donaţi 2% din impozit feoarece am statut de fundaţie, de ONG şi nu sunt plătitor de TVA şi nici de impozite. Fac ziarul din patriotism. DA! Şi eu sunt într-un fel nemoritor dar şi patriot dar şi ziarul este la fel. Dragostea şi lupta mea pentru teritoriile furate de Stalin şi Hitler, mă refer la nordul BUCOVINEI, Ţinutul HERŢA şi BASARABIA, dragostea mea faţă de patria mea ROMÂNIA dar şi faţă de POPORUL ROMÂN nu are margini. Am luptat să fac aceste site – uri şi să obţin spaţiu pe e-ziare.ro,  pe loturile de @centrale(316), pe Bucureşti, pe literele S şi Z sunt o realizare mai ales că după trei săptămâni de la apariţie aveam deja peste 160.000 cititori iar pe www.ziarulstefancelmare.ro.

eu sunt mic si nu stiu sa guvernez inca

Faţă de alte publicaţii care au o armată de redactori, reporteri, comentatori, secretari generali de redacţie sau simplii secreatari de redacţie, tehnoredactori, corectori etc publicaţia condusă de mine, chiar dacă, încă nu avem bani, stăm mai mult decât bine. Mulţi dintre dumneavoastră mi-aţi spus asta. Dar am avut şi oameni foarte omenoşi, nişte tineri sub 30 de ani care m-au ajutat enorm: tehnoredactorul ziarului ALEXANDRU SFICHI, specialistul în IT EMIL GHERGHINESCU dar şi conducerea POLNETv. Tuturor le mulţumesc şi vă mulţumesc şi dumneavoastră, cititorii mei, că m-aţi sprijinit.Acum aştept să mă ajutaţi şi cu bani pentru că altfel nu fac nimic. Pe lângă cei mai susamintiţi care  mi-au distrus publicaţia se numără ,,toa’şa’’, fost ministru al Transporturilor RAMONA MĂNESCU, ..SMARTUL’’ VALENTIN DOROBANŢU, incompetentul director general de la CFR-Călători, care a distrus transportul feroviar de călători al ţării, fostul director general GEORGE MICU de la CFR SA dar şi alţi şmecheri despre care vă voi relata cât de curând  multe,,făcături’’  ale acestora, care au distrus mândreţea de CFR şi pe salariaţii ei.                                           

Vedeţi, de aceea este aşa cum este situaţia politică a ţării, care se agravează pe zi ce trece la nivelul întregii societăţi româneşti. Nimic nu se mai respectă în ţara asta. Legile nu mai fac doi bani. Fiecare schimbă câte o lege după  cum îl taie capul dacă nu i se face pe plac. Nimeni nu mai resctă pe nimeni. Aţi văzut cum primul ministru, plagiator de ,,profesie’’ s-a dus la Cotroceni şi a început să bată cu pumnii în masă că el doreşte schimbarea directorului STS aşa că – mă scuzaţi de expresie – i s-a sculat lui. Cică acesta ar fi fost vinovat de dezastrul aviatic din 20 ianuarie din Munţii Apuseni. Dar nu a  vrut să conceapă că vina a fost a lui. A plagiatului premier, adică Victoraş Ponta, care în loc să gestioneze el, încă din primele momente ale prăbuşirii unui hârb, vechi de peste 45 de ani, a ,,pasat’’ pisica în ograda lui Băsescu, aruncând vina pe un general cu mare vechime în Armata Română, numai şi numai că, el un mucos, nu-l mai dorea la STS pe motiv, bănuiesc eu că avea el un alt mucos din golanii cu care joacă baschet prin ,,haremurile’’ pe unde s-a înhaitat el.

socialism (1)

O altă problemă este schimbarea şi denaturarea legilor. Împreună cu fostul ,,pletos’’ şi falsificator de istorie, mă refer la ,,somnorilă’’ Crin Antonescu căruia i s-a ,,sculat’’ că trebuie să-l pună  neapărat pe săsălăul de Johannis la conducerea MAI dar şi vicepremier, adică să-i ofere vreo 3-4 salarii groase. Că aşa vor ,,penisurile’’ lor, adică a lu’ plagiatoru’ şi a  lu’ ,,somnorilă’’. Cu toate că legea nu permite ca săsălăul să fie primar şi în acelaş timp vicepremier şi ministru la MAI dar toţi trei au au ţinut-o tot ,,danga’’: NU şi NU! Noi aşa ,,pohtim’’ şi aşa trebuie să fie.  Şi uite cum toţi au vrut să eludeze legea. Asta este dacă suntem nişte proşti şi alegem toţi analfabeţii şi incompetenţii. Problema mai este că săsălăul are ,,multe’’ penale la activ: după cum vorbeşte se spune ca săsălăul Johannis ar fi vândut copii. S-ar cam aderi acest ,,zvon’’ mai ales că nu se face foc până nu iese fum. Dintr-o sărăcie lucie de profesor de fizică la o şcoală generală sau chiar un liceu, unde salarrile sunt de mizerie, săsălăul s-a cam ,,descurcat’’ financiar odată cu promovarea în funcţii pe bază politică. Să nu uităm că săsălăul a fost deferit de ANI în justiţie. Este adevărat că ar fi câştigat pşrocesul în prima fază dar Parchetul a făcut recurs şi nu mare ne-ar fi mirarea dacă săsălăul v+a fi condamnat la închisoare. Deci ar cam fi clar de ce Comisia Europeană şi UE s-a pus cu rapoartele pe noi! Abia a reuşit Guvernul Ponta să „digere” concluziile, destul de triste, ale raportului MCV, că cei de la Bruxelles au lansat, ieri, primul raport anticorupţie realizat vreodată la nivel de Uniune.  Şi iarăşi nu este bine. Pe scurt, în România, corupţia politică este sistemică, iar corupţie mica rămâne la un nivel semnificativ. Ca să ne facem o idee despre ce înseamnă asta, 93% dintre respondenţii români au fost de acord cu faptul că în ţara lor corupţia este o problemă larg răspândită, iar 82% consideră că mita şi relaţiile personale sunt cel mai simplu mijloc de a obţine anumite servicii publice. În loc să lucreze pentru reducerea acestor procente jenante, care trădează o mare nemulţumire şi o lipsă totală de încredere în instituţii, Parlamentul şi Guvernul de la Bucureşti preferă să le ignore, cele două instituţii fiind „creditate” de Comisia Europeană cu multă nepricepere şi chiar cu ceva rea-credinţă. Marţea neagră a Justiţiei a întărit această impresie şi a pus „serios” la îndoială angajamentul politic privind reformele anticorupţie, se arată în raport. Mai mult, noile coduri, atât de dezbătute în aceste zile, creează „dificultăţi” suplimentare, în opinia celor de la Bruxelles.   Greu de crezut că noul raport anticorupţie va mişca vreun muşchi pe faţa Puterii de la Bucureşti. Altele sunt problemele la zi. PSD şi PNL au intrat deja în logică electorală, iar, într-un an cu europarlamentare şi prezidenţiale, războiul cu Băsescu „bate” tot. În acest sens, chiar şi deszăpezirea, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, este tot un front deschis în acest război total. Ba chiar şi tragedia aviatică din Apuseni, soldată cu doi morţi, a ajuns material de propagandă în jocul cinic al Puterii.Miza preluării controlului asupra STS, unul dintre serviciile secrete care ar trebui ţinute departe de intriga politică, obturează logica elementară şi riscă să arunce în derizoriu eforturile unor oameni şi durerea familiilor celor decedaţi. Tragedia unor oameni este folosită pe post de trambulină, pentru punerea sub control politic a unui serviciu special, militarizat, doar pentru faptul că are atribuţii importante în organizarea şi derularea alegerilor. Mai mult, întreaga operaţiune este prezentată, de alde Ponta, ca fiind o soluţie miraculoasă, care va evita, pe viitor, bâlbele incalificabile care au împiedicat localizarea la timp a supravieţuitorilor.

Praf în ochi! Indiferent de domeniu, legile, oricât de perfecte ar fi, dacă sunt aplicate de nişte incompetenţi desăvârşiţi, eventual şi numiţi politic, nu valorează nici cât hârtia pe care au fost scrise. Iar exemplele le trăim în fiecare zi inclusiv faptul că în România se mite de îngheaţă apele. Avem şi un mincinos şef în persoana plagiatorului Victor Ponta.

Acestea fiind spuse vă las cu bine şi ne auzim peste 8 zile, de Sfintele Paşti.

                                                                      Gral(r) dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

 

Să ne pregătim pentru Sfintele Paşti – „Nu fi necredincios, ci credincios!”

După opt zile de zbucium, zile în care ucenicii se bucurau că l-au văzut pe Domnul, au primit pacea sufletului din învierea Domnului Hristos. Sfântul Apostol Toma zilele acelea era frământat, dorea şi el să aibă bucuria celorlalţi şi n-o putea avea. Dar a venit vremea ca Domnul Hristos să se arate tuturor ucenicilor, fiind şi Toma de faţă, şi atunci l-a încredinţat pe Toma despre învierea Lui şi a zis către El: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). Mare lucru să-L auzim pe domnul Hristos spunându-ne mereu: „Nu fi necredincios, ci credincios”, căci asta ne-o spune şi nouă: „Credeţi în învierea Mea!”, „Nu fi necredincios, ci credincios”. Şi atunci, Sfântul Apostol Toma a fost uimit de prezenţa Domnului Hristos care intrase în casă prin uşile încuiate, aşa cum a ieşit şi din mormânt prin piatră – pentru că aceasta este credinţa noastră, că peceţile (mormântului) au rămas nestricate. „Precum ai păzit cheile Fecioarei întru a Ta naştere, aşa ai înviat din mormânt, nestricând peceţile”, mărturisim noi la Sfintele Slujbe sau: „Piatra fiind pecetluită şi ostaşii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule”. Credinţa noastră, învăţătura Bisericii noastre, este că Domnul Hristos a ieşit din mormânt prin piatră, şi aşa a intrat la ucenicii Săi, uşile fiind încuiate, şi l-a încredinţat şi pe Sfântul Apostol Toma şi i-a zis cuvintele acestea pe care să nu le uităm niciodată: „Nu fi necredincios, ci credincios”. Şi atunci, Sfântul Apostol Toma sub puterea Domnului Hristos, prin puterea Domnului Hristos, s-a încredinţat şi a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28). Au izbucnit din sufletul lui aceste cuvinte şi Sfântul Apostol Toma a fost învrednicit de Domnul Hristos să audă şi cuvintele: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fii văzut!” (Ioan 20, 29).

Părintele Teofil PĂRĂIAN

 

        Fericirea credinţei

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. Sunt cuvintele adresate de Mântuitorul lui Toma care, după rânduiala dumnezeiască , lipsise în Ziua cea Una a Învierii, când se arătase ucenicilor.

Prin acest cuvânt Mân tuitorul dezvăluie aici fericirea credinţei. Fericeşte atât pe patriarhii, pe profeţii Vechiului Testament, îndeosebi pe Avraam, numit şi „părintele credinţei”, cât şi pe noi toţi acei care, după Înălţarea Domnului, prin harul Duhului Sfânt, avem legătura cu El prin credinţă. Dar Mântuitorul ne descoperă prin cuvintele de mai sus o realitate şi mai profundă. „Propriu credinţei Sale este să accepte ceea ce încă n-a fost văzut”, zice sfântul Ioan Hrisostom. Iar ceea ce încă nu e văzut e infinit mai mult decât ceea ce vedem, sau ceea ce suntem într-un anume moment al existenţei noastre. Or, virtutea credinţei ne lansează permanent dincolo de noi, pe treptele unui suiş infinit, în infinitul divin, în infinitul Adevărului, de la ceea ce vedem la ceea ce încă nu vedem, de la cele „pe care le ştim, la cele pe care nu le ştim … de la cele arătate la cele încă nearătate”, cum ne rugăm în Sfânta Liturghie, „de la ceea ce suntem la ceea ce încă nu suntem”.

                                                                       Părintele Constantin GALERIU

Cum a fost răstignit Isus? Studiul Giulgiului din Torino dezvăluie detalii cutremurătoare

Timp de secole, pentru toate generaţiile de creştini, imaginea crucificării lui Isus pe muntele Golgota îl prezintă pe Mântuitor cu braţele întinse de-a lungul celor două braţe ale crucii, cu palmele pironite de lemn. O nouă ipoteză, prezentată de o echipă de cercetători care a studiat Giulgiul din Torino sugerează că lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa şi că actul crucificării era diferit faţă de această imagine convenţională.
Giulgiul din Torino este un artefact despre care se spune că ar fi acoperit corpul lui Isus după răstignire, dar despre care se manifestă şi destulă reţinere, la datarea sa cu Carbon 14 evidenţiindu-se faptul că materialul a fost confecţionat în secolul XIV.
„În orice caz , Giulgiul merita studiat, pentru că şi dacă este un fals, atunci este o dovadă extrem de interesantă a ingenuităţii umane”, a declarat Matteo Borrini, cercetător în cadrul Universită’ii John Moores din Liverpool, unul dintre autorii studiului.

Graphic1

Echipa de cercetători s-a aplecat asupra cercetării urmelor de sânge scurs de pe braţele celui crucificat, a cărui siluetă s-a imprimat pe giulgiu.
Cu ajutorul istoricilor s-au identificat poziţiile în care erau executaţi condamnaţii la crucificare, pentru a evidenţia modelul de scurgere a sângelui care a putut produce urmele lăsate pe giulgiu.
Studiul a confirmat că urmele de sânge de pe giulgiu provin ca urmare a unui act de crucificare, dar că poziţia celui condamnat a fost cu braţele ridicate deasupra capului, corpul acestuia luând forma literei Y.
„Este o pozi’ie extrem de dureroasă, care făcea respiraţia extrem de dificilă. Condamnatul crucificat în această poziţie ar fi murit, cel mai probabil, asfixiat”, susţin autorii studiului prezentat sub aula Facultăţii de Medicină din Seattle.
Teoria crucificării cu braţele poziţionate deasupra capului nu este recentă, mai mulţi istorici opinând că aceasta era metoda folosită de romani în mod uzual, şi, chiar dacă imaginea crucificării Mântuitorului cu braţele aşezate orizontal este cea mai răspândită, în lumea artistică au existat reprezentări ale crucificării în Y, cel mai cunoscut exponent fiind pictorul olandez Paul Rubens.

Florin CREŞTINUL