Arhive lunare: aprilie 2014

Reţete pentru masa de Paşti

Cozonaci tare buni (1871) / Pulpă de miel umplută / Pască cu orez

În aşteptarea sărbătorilor pascale, e timp destul să răsfoiţi cărţile de bucate, în căutarea reţetelor potrivite pentru a avea o masă îmbelşugată, savuroasă şi, poate, puţin diferită decât în alţi ani. Pentru a vă fi de folos, am selectat noi pentru dumneavoastră câteva reţete culese de la gospodine de pe tot întinsul României.

Cozonaci tare buni (de la 1871)

Pentru a prepara acest fel de cozonaci, se ia una oca de făină şi se amestecă cu una oca de lapte, 150 dramuri (1 dram = 3,18 grame – n.n.) drojdie de bere, un gălbenuş de ou, mestecând-se pâmă face spume, şi apoi se lasă de dospeşte de căldură.

Când aluatul va fi gata, să fie pregătite 75 gălbenuşuri bătute în oală cu jumătate de oca de zahăr, răzătură de la o lămâie, 10 dramuri apă de flori şi un păhărel de rom. Toate acestea, amestecate cu polonicul şi puse în covată, unde sunt puse 4 oca floare de făină (făină de claitate superioară, cernută de două ori – n.n.) şi împreună cu aluatul dospit şi sarea trebuitoare, începeţi a frământa adăugând o litră de lapte, apoi să fie pregătit 175 dramuri unt pe care-l veţi pune în aluat, oprind însă puţin a unge covata cu mâinile.     Se frământă bine până face beşici, se lasă de dospeşte şi se unge o masă uscată cu unt, unde veţi aduna cozonacii.    De voiţi împletiţi, se pune pe hârtie unsă, iar de nu, ungeţi tingirile şi-i puneţi în ele numai pe jumătate. Se lasă apoi de cresc până se umple tingirile, se ung cu ou pe deasupra şi se dau în cuptor.

             Reţetă din volumul ,,Buna Menajeră” (Galaţi, 1871) semnat de Ecaterina Steryadi (colonelu)

 

                Pulpă de miel umplută

O pulpă de miel de aproximativ un kg, 3 ouă, 100 ml ulei de măsline, o legătură de mărar, câte o linguriţă cu pulbere de cimbru, pulbere de mentă, pulbere de rozmarin, sare, piper.    Se alege o pulpă de miel, se scoate carnea de pe os, tăind vinişoarele şi pieliţele. Se taie până avem o ,,foaie” de carne de mărime potrivită. Se sărează şi se condimentează cu piper, pulbere de cimbru, de mentă şi de rozmarin. Se bat 3 ouă spumă, se adaugă puţină sare, piper, o legătură de mărar tocat, se încălzeşte ulei de măsline într-o tigaie de mărime potrivită şi se face o omletă. Se întinde omleta fierbinte peste carnea de miel, se rulează şi se leagă cu aţă de bucătarie sau se prinde în scobitori, să nu se desfacă. Se aşază rulada de miel într-un vas termorezistent, uns cu puţin ulei de măsline, şi se dă la cuptor, la foc potrivit. Din când în când se scoate din cuptor şi se stropeşte carnea cu zeamă care s-a format în vas. Dacă este nevoie, se mai adaugă puţină apă.

Reţetă culeasă de la o gospodină din Slatina, judeţul Olt

                  Pască cu orez

Un kg făină de patiserie, 4 ouă, două gălbenuşuri, 300 ml lapte, 200 g smântână, 50 g drojdie de bere, 150 g unt sau 200 ml ulei, 200 g zahăr tos, un baton de vanilie (sau o esenţă mică de vanilie), coaja rasă de la o lămâie, o linguriţă de sare fină. Pentru umplutură: 250 g orez, un litru lapte, un baton de vanilie, 4 ouă, 100 g zahăr tos, 100 g stafide, o esenţă de rom, coajă rasă de lămâie.

Se pregăteşte mai întâi un aluat ca de cozonac, din ingredientele de mai sus, după care se lasă la crescut două-trei ore.

Orezul se spală şi se fierbe în laptele în care s-a pus şi batonul de vanilie. După ce a fiert bine (devenind cremos), se lasă să se răcească. Gălbenuşurile se freacă bine cu zahărul, albuşurile se bat spumă. După ce orezul s-a răcit complet, se încorporează în el, pe rând, gălbenuşurile, albuşurile şi aromele. Mai departe se procedează ca la orice altă reţetă de pască.

                                          Reţetă culeasă de la o gospodină din Ineu, judeţul Arad

                                                                                                                                                            Silvia ANDREI

 

De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos?

Întrebare: De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos?

Răspuns: Învierea lui Iisus este importantă din mai multe motive. În primul rând, ea mărturiseşte despre puterea imensă a lui Dumnezeu. A crede în înviere înseamnă a crede în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, şi dacă a creat universul şi are toată puterea asupra lui, atunci El are puterea de a învia din morţi. Dacă El nu are o astfel de putere, El nu este Dumnezeul vrednic de credinţa şi închinarea noastră. Doar El care a creat viaţa, poate aduce învierea după moarte; doar El poate învinge grozăvia morţii, poate îndepărta boldul ei şi biruinţa mormântului (1 Corinteni 15:54-55). Prin învierea lui Iisus din mormânt, Dumnezeu ne aduce aminte de suveranitatea Sa absolută asupra vieţii şi a morţii.

În al doilea rând, învierea lui Iisus este o mărturie şi o dovadă pentru învierea oamenilor, acesta fiind un adevăr de bază al credinţei creştine. Spre deosebire de celelalte religii, doar creştinismul are un fondator care transcende moartea şi care promite că urmaşii Lui vor face acelaşi lucru. Toate celelalte religii au fost întemeiate de oameni şi profeţi, ai căror sfârşit era mormântul. Ca şi creştini, găsim mângâiere în faptul că Dumnezeul nostru a devenit om, a murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat a treia zi. Mormântul nu L-a putut ţine. El trăieşte şi astăzi stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl în cer.

În 1 Corinteni 15, Pavel explică în detaliu importanţa învierii lui Hristos. Unii oameni din Corint nu credeau în învierea din morţi, de aceea în acest capitol, Pavel enumeră şase consecinţe dezastruoase dacă nu a avut loc învierea: 1) predicarea lui Hristos ar fi lipsită de sens (v. 14); 2) credinţa în Hristos ar fi zadarnică (v. 14); toţi martorii şi propovăduitorii învierii ar fi mincinoşi (v. 15); 4) nimeni nu ar fi răscumpărat de păcat (v. 17); 5) toţi credincioşii din trecut au pierit (v. 18); 6) crestinii ar fi cei mai jalnici oameni de pe pământ (v. 19). Însă, Hristos a înviat cu adevărat din morţi şi a devenit “pârga celor adormiţi” (v. 20), oferind siguranţa că noi Îl vom urma în înviere.

Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, garantează învierea credinciosului atunci când Iisus Cristos va veni pentru a-Şi lua Trupul (Biserica), la răpire. Această speranţă şi siguranţă rezultă într-o cântare măreaţă şi triumfătoare pe care Pavel o scrie în 1 Corinteni 15:55: ,,Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde iţi este boldul, moarte?”
Cum se leagă aceste versete concludente de importanţa învierii? Pavel răspunde: ,,căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (v. 58). El ne reaminteşte un lucru: deoarece ştim că vom fi înviaţi într-o viaţă nouă, putem suferi prigoniri şi necazuri pentru Hristos (vv. 29-31) aşa cum El a suferit. Putem urma exemplul miilor de martiri din întreaga istorie care au renunţat cu bucurie la viaţa lor pe pământ pentru viaţa veşnică, după înviere.

Învierea este o victorie triumfătoare şi glorioasă pentru fiecare credincios. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi El vine iarăşi! Cei morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă până la venirea Lui vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase (1 Tesaloniceni 4:13-18). De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos pentru mântuire? Ea demonstrează că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Iisus pentru noi. Ea dovedeşte că Dumnezeu are puterea de a învia din morţi. De asemenea, ne garantează că cei care cred în Hristos nu vor rămâne morţi, ci vor fi înviaţi pentru viaţa veşnică. Aceasta este speranţa noastră binecuvântată!

În Bucovina, de sărbătoarea Învierii, obiceiul iertării şi împăcării este la mare cinste. Datini şi obiceiuri pascale

                  H R I S T O S   A   Î N V I A T!

Datinile de Paşti sunt numeroase şi ele se leagă de unele aspecte ale celebrării pascale în forme popular-creştine. Noaptea Învierii fiind un timp al vegherii, nu se doarme şi nu se stinge lumina prin case până dimineaţa. Lumina de la biserică se duce aprinsă până acasă, apoi se păstrează pentru anumite practici din timpul verii. În unele sate, cu lumina aceasta şi cu mâţişoarele

de la Florii se îndepărta mai demult grindina.

În sec. al XVII-lea, diaconul Paul de Alep scria: ,,După ieşirea de la Liturghia din ziua aceea, copiii nu au încetat toată noaptea să bată toaca de lemn şi de aramă, după obiceiul lor, pentru că oamenii nu dorm deloc în timpul acestei nopţi de Paşte. Copiii din fiecare mahala şi din fiecare uliţă se adunau la mănăstirea sau la biserica din mahalaua lor, aprindeau focuri în curte, se veseleau zgomotos şi trăgeau clopotele până la al şaselea ceas din noapte.,, Tot el aminteşte de faptul că ,,s-au slobozit muschetele”, datina împuşcăturilor supravieţuind în Moldova şi Transilvania până în vremea noastră. În Munţii Apuseni, la moţi, se numesc ,,treascuri”. În Bucovina, la unele biserici s-au păstrat ,,sacaluşuri” cu care se împuşca în noaptea de Înviere (comuna Bilca). Practica aceasta are sensul de a vesti lumii bucuria Învierii şi a da astfel amploare cultului pascal. S. Fl. Marian nota că spre miezul nopţii veghetorii trag focuri de puşcă pentru a-i vesti pe gospodari să se pregătească pentru a veni la biserică, participarea lor la slujbă având semnificaţia preamăririi lui Dumnezeu şi a mulţumirii că-i ţine în viaţă sănătoşi. ,,Veghetorii” de care aminteşte autorul, erau aceia care la biserică vegheau icoana punerii în mormânt (Epitaful), cu care prilej spuneau povestiri despre patimile lui Hristos.

                                                      ,,Focurile Paştilor”

De asemenea, în această noapte era mai demult obiceiul de a se face, în Moldova, un foc în preajma bisericii, întreţinut până la ziuă, în cinstea Învierii. Practica se ţinea ,,foarte strict” în Basarabia, unde aproape la fiecare casă se făcea un astfel de foc. Obiceiul se numeşte ,,focurile Paştilor”. Originea este în focul la care s-au încălzit Apostolii în noaptea prinderii lui Iisus.

                                      Practici rituale în dimineaţa de Paşti

Cultul învierii se prelungeşte cu practici rituale pe care creştinii le îndeplinesc după întoarcerea de la biserică. În dimineaţa de Paşti, credincioşii din unele sate bucovinene atunci când trec pragul casei se închină, apoi intră în casă şi afumă grinda în chipul crucii. În multe zone, scrie S. Fl. Marian, crucea ,,se punea pe pragul casei sau lângă el o glie cu iarbă verde, pe care călcau toţi căsenii, ca să fie sănătoşi, voioşi şi frumoşi, ca iarba verde, în cursul anului”.

Elena Niculiţă-Voronca semnalează datina că atunci „când se vine cu pasca acasă se pune un lăicer (n.r., covor ţărănesc de lână) din tindă peste prag, până la masă; şi cum trece omul pragul, bate trei mătănii în mijlocul casei (un altul îi ţine pasca), pe urmă vine la masă şi o închină pe masă, de trei ori la icoane, bătând cu pasca de trei ori în masă şi plecându-se omul de trei ori cu capul la masă, zicând: ,,Hristos a înviat!”, şi apoi se pun să mănânce.

                                                               Masa de Paşti

Masa pascală este un obicei aproape general la români. Înainte de masă se face spălatul membrilor familiei cu apă şi ou roşu, în credinţa să fie sănătoşi tot anul (în apă se pune frecvent şi un ban, să fie oamenii bănoşi). Cina începe cu gustatul mâncărurilor sfinţite, aduse de la biserici, şi se continuă cu cele obişnuite.

Deşi nu are un caracter ritual stricta sensu, masa de Paşti a căpătat, sub influenţa tradiţiei evreieşti pătrunse la noi de timpuriu, un aspect ceremonial, chiar religios uneori, în care membrii familiei se comportă cu gesturi rituale: ciocnesc ouă roşii, zicând ,,Hristos a înviat!”, frâng mielul pascal (sau carne de miel), gustă pască etc., toate într-o atmosferă de sacralitate, care izvorăşte din trăirea minunii hristologice în viaţa familiei.

                                          ,,Să iertăm toate pentru Înviere…”

Paştile prilejuiesc în general o sărbătoare de armonie creştină. Pe lângă unele obiceiuri practicate de copii şi de tineri, mai erau în trecut cele de a face daruri, precum şi cel al iertării şi împăcării, menţionate încă de la sfârşitul sec. al XVI-lea de Franco Sivori. Aceste obiceiuri îşi au originea în faptul că prin Înviere s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu şi deci oamenii între ei sunt datori să se ierte de orice vrăjmăşie. Acesta este şi îndemnul exprimat de o cântare de strană: ,,Să iertăm toate pentru Înviere…” De asemenea, darurile de Paşti exprimă ideea că Dumnezeu ne-a dăruit mântuirea prin jertfa în dar a Domnului Iisus Hristos, adusă pentru lume.

                                                           Moşii de Paşti

Unele obiceiuri pascale populare sunt legate de cinstirea morţilor, sărbătoarea fiind prin excelenţă o zi a biruinţei vieţii asupra morţii, deci a învierii generale prin actul răscumpărător al lui Hristos. În unele sate se ţin, cu această ocazie, moşii de Paşti. Astfel în satele Milişăuţi şi Bădeuţi oamenii merg în această zi în cimitir, duc pască, ciocnesc ouă roşii şi mănâncă de sufletele morţilor. În Bilca, în dimineaţa Învierii, când se întorc de la biserică, sătenii se duc pe la cimitir, unde pun câte o lumânare aprinsă şi un ou roşu pe morminte, ritul având o semnificaţie anastasică – de a vesti celor morţi că-i vreme de Înviere.

                                  Ciocnitul ouălor

Un obicei semnificativ la Paşti este cel menţionat de S. Fl. Marian că ouăle roşii se ciocnesc în trei poziţii: în prima zi numai cu vârful, a doua zi vârful cu partea opusă, iar în a treia zi părţile laterale. Faptul corespunde ideii întreite din cântarea: ,Hristos a înviat din morţi, / Cu moartea pe moarte călcând / Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”

Ritul se petrece cu rostirea formulelor ,,Hristos a înviat!” şi ,,Adevărat a înviat”. După tradiţie, mai demult, cel ce spărgea oul celuilalt, îl dobândea şi era al lui. De asemenea s-a mai păstrat încă obişnuinţa de a dărui ouă încondeiate rudelor şi cunoscuţilor, în special la casele unde sunt copii mici.

                                       Cu ,udatul”

În comuna Moldoviţa şi satele din împrejurimi, feciorii umblă în zilele Paştilor ,,cu udatul”. Ei merg pe la casele unde sunt fete şi le stropesc cu apă parfumată sau colonie, zicând: ,,Hristos a înviat!”. Fetele răspund: ,,Adevărat a înviat”, şi le dau câte un ou încondeiat, cât mai frumos, apoi chiar băutură şi gustări. Obiceiul acesta este semnalat şi la începutul sec. al XX-lea de S. Fl. Marian, care spune că udatul se făcea cu parfum sau cu apă neîncepută.

                            Obiceiuri vechi: ,,Vălăritul”, ,,Trasul în vale”

Unele obiceiuri mai vechi de Paşti azi au dispărut. Amintim aici: „Vălăritul”, organizat de feciori, care mergeau în cete, cu muzicanţi, pe la casele unde erau fete şi-i ridicau pe copii în sus (uneori şi pe fete), ,,Trasul în vale” – pomenit de prin sec. al XVII-lea în Moldova – în unele sate, în noaptea spre dimineaţa Învierii, fetele se duceau pe întuneric la pârâu şi se scăldau, rostind în acelaşi timp un descântec ,,de dragoste” şi ,,ursită”, ca să fie iubite de feciori şi să aibă noroc.

Deşi unele practici populare se ţin azi mai puţin, cele păstrate animă cu aceeaşi frumuseţe spiritul sărbătoresc de pretutindeni şi conferă în acelaşi timp noi valenţe celebrării misterului pascal. Cu ele suntem la altarul de lumină al Învierii în strai de înnoire şi înălţare sufletească.

              A D E V Ă R A T  A  Î N V I A T!

                                                                                                                                                        Florin CREŞTINUL

Pilde creştineşti. Despre iertare

Fără îndoială iertarea este una dintre principalele virtuţi duhovniceşti pe care trebuie să şi le însuşească orice creştin. Iertarea ţine de normalitatea ethosului creştin şi fără lucrarea acesteia nimeni nu poate îndrăzni să spună că iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele. Iertarea este virtutea care derivă din iubire şi în măsura în care ştim să iertăm, iubirea noastră se arată a fi într-adevăr lucrătoare. Măsura în care Dumnezeu ne va ierta nouă păcatele este dată de măsura în care noi vom ierta celor care greşesc faţă de noi: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” spunem de fiecare dată în Rugăciunea Tatăl nostru. Suntem chemaţi să avem o viaţă împlinită de iubire, ori iubirea este cea care ţine seama de faptul că şi cel de lângă mine poate, la fel ca mine, să greşească şi de aceea eu sunt dator să îl iert. Iertarea se manifestă în sufletul celui care înţelege prin cunoaştere că firea omenească este limitată şi supusă greşelii şi de aceea orice cădere a aproapelui în păcat nu trebuie să fie prilej de judecată aspră, ci de iertare.

                           De ce să iertăm?

Putem spune uneori revoltaţi că ni se pare nedrept să iertăm celor care greşesc mereu faţă de noi. De câte ori să iertăm? De ce să iertăm? Hristos răspunde simplu: „de şaptezeci de ori câte şapte” trebuie să iertăm celor care greşesc faţă de noi. Fireşte că nimeni nu stă să socotească iertările, ci este conştient că iertarea despre care vorbeşte Hristos este una fără de limită. De ce? Pentru că este expresie a iubirii şi de aceea trebuie să iertăm pentru că suntem chemaţi să iubim. Dumnezeu este Cel care ne iartă orice greşeală şi Cel spre Care mergem ori de câte ori suntem împovăraţi de greutatea păcatelor şi de aceea nici noi nu trebuie să lăsăm ca povara vinovăţiei să apese peste sufletul celui care greşeşte faţă de noi. Sfântul Marcu Ascetul spune că „dovada iubirii nefăţarnice este iertarea nedreptăţilor” şi tot el este cel care ne învaţă spunând că „nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, căci la timpul cuvenit îţi vor veni înmulţite”.

Aceste cuvinte şi acest mod de viaţă întâlnite frecvent la Sfinţii Părinţi par a fi ciudate pentru zilele noastre. Eşti catalogat drept un laş, fricos, sau chiar un prost dacă nu te răzbuni pe cel care îţi greşeşte. Asta este „legea” după care oamenii vieţuiesc în general astăzi, o „lege” total străină de duhul creştin. Noi ar trebui să transmitem acestei lumi duhul vieţii creştine, dar pentru a putea face acest lucru, trebuie să vieţuim noi înşine creştineşte. Suntem creştini pentru că îl avem ca şi Cap al nostru pe Hristos, pe Care trebuie să Îl ascultăm şi să facem tot ceea ce El ne spune. Ori cuvântul lui Hristos pare a fi nebunie pentru această lume şi de aceea chiar şi iertarea nu stă în firea omului contemporan, tocmai pentru că Hristos nu mai este în inima acestuia. Sfântul Diadoh al Foticeei dă o definiţie foarte frumoasă iubirii, dar în acelaşi timp „scandaloasă” pentru omul zilelor noastre şi spune că iubirea este  „sporirea prieteniei faţă de cei ce ne ocărăsc”. Atunci când iertăm – dacă suntem în stare să renunţăm la orgoliul nostru care ne face să credem că suntem îndreptăţiţi să ne răzbunăm – nu avem nimic de pierdut în modul cel mai sincer cu putinţă. Dimpotrivă vom putea dobândi o inimă curată, o inimă bună care se poate lărgi atât cât să îl cuprindă în ea pe Însuşi Hristos, Părintele Iubirii.

 Florin CREŞTINUL

 

Datini şi obiceiuri de Sfintele Paşti

Sfintele Paşti sau Învierea Domnului este Marea Sărbătoare a Creştinătăţii şi este Praznicul Bucuriei. Pentru că primul cuvânt pe care l-a rostit Mântuitorul după Învierea Sa a fost un îndemn la bună dispoziţie: “Bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă!… Prima zi de Paşti este Ziua Luminată care deschide Săptămâna Luminată, o perioadă de revigorare spirituală, de dumnezeire a noastră, care devine posibilă prin Învierea Domnului nostru IISUS HRISTOS şi Înălţarea Sa la ceruri. De aceea este firesc ca în orice familie să predomine înţelegerea, veselia la cel mai de seamă praznic al creştinătăţii.

O străveche datină afirmă că cine nu merge la biserică în prima zi de Paşti riscă să lâncezească tot anul, să sufere de diverse boli până la Paştele anului viitor. Credincioşii care se întâlnesc în ziua de Paşti trebuie să se îmbrăţişeze în semn de reconciliere şi dragoste creştinească. În dimineaţa primei zile de Paşti se tămâiază casa. Această mireasmă, spuneau străbunii noştri, atrage norocul, alungă ghinioanele până la viitoarea sărbătoare de Paşti. Pentru păstrarea sănătăţii, a purităţii sufleteşti şi a sporului în casă, se practică ritualul spălatului cu apă dintr-o cană în care s-a pus un ou roşu să fie sănătoşi şi puternici. De Paşti se iartă ,,greşelile greşiţilor”. În prezenţa vârstnicilor din orice comunitate are loc în faţa bisericii reconcilierea între familiile care au fost certate până la Marea Sărbătoare. La ţară se crede cu tărie că oul de Sfintele Paşti contribuie la sporirea recoltelor. Gospodarul este bine să ducă la biserică un coşuleţ plin cu seminţe pentru semănat. În mijlocul seminţelor trebuie să fie un ou roşu. După slujbă, seminţele respective, dacă vor fi semănate, vor asigura o recoltă îmbelşugată. Oul roşu are puteri miraculoase. Mai ales în împrejurări dramatice s-a constatat de-a lungul timpului. Cei care au avut ghinionul unui incendiu au scăpat de necaz.

La Paşti, la Înviere, se înconjoară de trei ori biserica de către toţi enoriaşii cu lumânări în mână, în frunte cu preotul cântând: ,,HRISTOS A ÎNVIAT din morţi!” În prima zi de Paşti este bine să se mănânce peşte proaspăt, carne de iepure. În acest fel, spuneau străbunii noştri, vom fi sprinteni şi vioi până la Paştele anului viitor. A doua zi se mănâncă obişnuita carne de miel şi de ied. Ouăle roşii se ciocnesc după un ritual. În prima zi de Paşti se ciocnesc numai cu vârful oului. Are dreptul să ciocnească primul cel mai vârstnic din familie. Se spune că cine va sparge primul oul, va avea putere, va fi voinic tot anul. Oul spart se oferă întotdeauna celui cu care s-a ciocnit. Prima zi de Sfintele Paşti se petrece în familie, împreună cu rudele apropiate şi nu se fac vizite decât în ziua a doua de Paşti.

Florin NAHORNIAC

Învierea lui Iisus Hristos nădejde învierii noastre

          H R I S T O S  A  Î N V I A T!

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui om, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte şi cu raţiunea minunea în sine, fiindcă depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai grăitor al tainei praznicului sunt valurile numeroşilor creştini care iau parte la această sărbătoare a bucuriei, a împăcării şi luminii, lumină care potrivit tradiţiei trebuie dusă şi în case.  

Nu putem să vorbim despre Paşte sau Învierea Domnului fără să spunem că „Paște” în ebraică „pesah”, sau πάσχω în limba greacă, luat în sens stric creştin înseamnă trecerea Mântuitorului de la moarte la viaţă. Paştele nu este un simplu ritual liturgic, nu este un mit, o viziune, o poveste sau un spectacol, ci realitatea revelată de Iisus Hristos, ce a fost mărturisită, văzută şi constată de mulţi martori. Învierea Domnului a fost descoperită încă din vremea patriarhilor, prorocilor şi drepţilor din Legea Veche, iar în timpul activităţii Sale pe pământ Mântuitorul le-a vestit ucenicilor despre patimile, moartea şi Învierea Sa după trei zile (Marcu 8, 31).

Hristos este numit Paştile nostru care s-a jertfit pentru noi, iar de Învierea Sa ţine mântuirea noastră, prin care ne-a trecut de la moarte la viaţă. Dacă Hristos n-ar fi murit şi nu ar fi înviat pentru noi, zadarnică ar fi credinţa, nădejdea şi viaţa noastră, căci fără moartea şi Înviere Sa, păcatul nu poate fi biruit. Învierea nu este o întoarcere la o viaţă corporală ameliorată, ci este făgăduinţa făcută de Iisus încă din timpul vieţii Sale, că fiecare persoană, care l-a cunoscut pe Hristos, va participa la viaţa divină. Prin Învierea lui Hristos şi prin lucrarea harului Duhului Sfânt în lume consecinţele căderii în păcat sunt depăşite din punct de vedere obiectiv, însă mântuirea generală devine lucrătoare în momentul în care fiecare om  încearcă să-şi însuşească în mod subiectiv aceste roade.

Omul, dar şi întreaga creaţie a lui Dumnezeu, se  împărtăşeşte de darurile Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiindcă prin lucrarea harului în lume trupul nu mai este întunecat, opac, ci este copleşit de spirit, fiind treapta culminantă a sfinţeniei care anticipează starea trupurilor la învierea de obşte. Roadele Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-au vădit în lume, de-a lungul celor două milenii, în viaţa religios-morală, în operele de cultură, de artă, în descoperirile oamenilor de ştiinţă şi în faptele de binefacere individuale sau generale ale Bisericii. Toate aceste aspecte biblice şi teologice care au fost expuse se reflectă cu prisosinţă în frumuseţea şi bogăţia slujbelor pascale.

În nou înfiinţatul, Protopopiat Lombardia II Nord, care numără şapte parohii unde se slujeşte permanent, iar pentru altele două se aşteptă să se înceapă slujirea, slujba învierii a început la orele 23.00 ora Italiei, 24.00 ora României. Chiar dacă a plouat toată noapte, credincioşii nu au fost alungaţi nici de ploaie, nici de vânt şi nici de frig, iar spre surprinderea noastră unii dintre creştini au rămas în curtea bisericii până spre orele târzii ale dimineţii. În parohiile protopopiatului nostru, după ce credincioşii au primit „lumina”, preoţii au citit evanghelia (română – italiană), în curtea bisericii sau în interiorul bisericii, în funcţie de posibilităţile pe care le are fiecare, apoi s-a continuat cu stihurile pascale, salutul: ”Hristos a înviat!” cu celelalte elemente liturgice specifice acestui început. A urmat utrenia, Sfânta Liturghie şi binecuvântările ofrandelor ce au fost aduse de credincioşi. La sfârşitul slujbei de afară s-a citit „Epistola Pastorală la Luminosul Praznic al Învierii Domnului”, adresat de Prea Sfinţitul Episcop Siluan al Italiei întregului cler, cin monahal și tuturor credincioșilor români și de limbă românească din Italia. În cuvântul pastoral Prea Sfinţia Sa a subliniat că:  „Moartea s-a mistuit prin moartea Celui fără-de-moarte, Care cu moartea pre moarte a stricat. De aceea, pruncul care se botează se afundă de trei ori în apa cristelniței, ca semn de părtășie cu cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt, liberându-se astfel de mortalitatea cea veșnică a omului celui căzut, urmând să mai treacă doar prin moartea cea trupească, prin care a trecut și Domnul, și Maica Domnului, și Sfinții Apostoli și toți cei care s-au săvârșit întru Hristos, pentru a gusta apoi, împreună cu ei, învierea”.

Suntem tentaţi să vorbim mai puţin despre aceste eveniment, după ce trece Săptămâna Luminată, însă cuvintele „Hristos a înviat!”, pe care un creştin le adresează altui creştin, pe o perioadă de pentru patruzeci de zile, de la Înviere până la Înălţarea Domnului, nu sunt doar un salut, ori simple vorbe fără conţinut, cu care se salută oadunare, un oaspete oficialsau o persoană, ci sunt o mărturisire de credinţă, speranţa şi nădejdea noastră că învierea există. Lumina Învierii lui Hristos ni se dă în mod gratuit, dar trebuie să ne străduim să ne-o însuşim, fiindcă ne încredinţează că sensul vieţii noastre, garanţia vieţii viitoare se află în Învierea Mântuitorului şi în lucrarea Duhului Sfânt, care transformă trupurile noastre opace în trupuri transparente, trupuri spirituale, luminoase, trupuri pline de Duh Sfânt.

       A D E V Ă R A T  A  Î N V I A T!

                                                                                                                                                     Florin CREŞTINUL

8 sfaturi despre cum facem să nu ne îngrăşăm de Paşte

În faţa unei mese îmbelşugate precum cea de Paşte este greu să te abţii să nu mănânci. Iată ce ar trebui să faci să nu te îngraşi mai mult decât îţi doreşti.

Poţi spune „pas” unei mese cu bunătăţi pregătite cu drag pentru Paşte – friptură de miel, ouă colorate, salate, drob, cozonaci pufoşi şi aromaţi, pască cu brânză dulce sau sărată, de ciocolată sau cum mai preferi, şi multe altele care-ţi lasă apă-n gură. Totul ţine de moderaţie. Nu trăieşti ca să mănânci, dar nici nu trebuie să o faci până simţi că nu te mai poţi ridica de la masă.   Iată 8 sfaturi cum să serveşti masa de Paşte, astfel încât să guşti din preparatele culinare tradiţionale.

1. Serveşte porţii mici, ca de obicei – nu umple farfuria, ci pune cât să simţi că ai gustat mâncarea.

2.Nu amesteca multe preparate – dacă vrei să nu ai probleme nici acum cu kilogramele în plus şi digestia, atunci îţi recomandăm să pui pe farfurie combinaţii sănătoase. Legumele să nu îţi lipsească de la masă, nici fructele.

3. Nu trebuie să mănânci din toate – cel puţin nu la o masă. Şi în zilele ce urmează te poţi răsfăţa culinar.

4. Nu mânca doar că ţi-a rămas multă mâncare de la Paşte – o poţi dona celor care nu-şi permit să gătească astfel de preparate.

5.Nu exagera cu alcoolul – poţi gusta şi apoi continua cu apa ta preferată. Dacă nu faci asta în mod obişnuit, iar organismul tău s-a dezvăţat de ce să schimbi acum.

6. Pregăteşte deserturi sănătoase – există numeroase reţete de dulciuri sănătoase din care zahărul a fost scos sau folosit în cantităţi foarte mici. Mai bine pregăteşti tu ceva decât să cumperi bombe calorice din comerţ.

7. Nu renunţa la mişcarea zilnică – şi în perioada aceasta poţi continua cu exerciţiile fizice. Faci ceea ce crezi că este mai bine pentru tine şi organismul tău. Chiar şi o plimbare este binevenită.

8. Nu mânca din obligaţie, în vizită – prietenii ar trebui să accepte deciziile tale, şi cele culinare. Chiar dacă este Paştele, asta nu înseamnă că trebuie să mănânci oriunde te duci. Refuză gazda în mod politicos.

                                                                                                                                                             Silvia  ANDREI

Sâmbăta lui Lazăr – simbol al învierii de obşte

Învierea lui Lazăr este sarbătorită în Biserica Ortodoxă cu o zi înaintea marelui praznic Intrarea Domnului în Ierusalim, sărbătoare cunoscută în popor ca ”Floriile”. Sfânta Evanghelie ne relatează că Lazăr era fratele Martei și al Mariei. Aceștia locuiau în Betania, un sat din sudul Ierusalimului aflat pe culmile Muntelui Măslinilor. Mai înainte de sărbătoarea iudaică a Paștelor, Mântuitorul Hristos primește vestea că unul dintre prietenii săi, Lazăr, este pe moarte și hotărăște să mai întârzie, pentru ca să se arate slava lui Dumnezeu. Când au ajuns însă aici, Hristos, dimpreună cu ucenicii Săi, află că Lazăr murise de patru zile și că este plâns de către surorile sale Marta și Maria și de celelalte rudenii. Văzând suspinul celor ce-l iubeau pe cel mort, Iisus Hristos se hotărăște să meargă la mormânt și, văzând mormântul închis, a lăcrimat. Cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Dar mai ales, cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc. După ce au dat la o parte piatra mormântului, a strigat Mântuitorul: „Lazăre, vino afară!”. Și minunea s-a întâmplat. Căci cel care era mort iese din mormânt, având mâinile și picioarele legate și fața acoperită cu mahramă.

Această minune a fost săvârșită cu șase zile înainte de sărbătoarea Paștelui evreiesc, sărbătoare ce amintea de trecerea poporului evreiesc prin Marea Roșie și ieșirea din robia egipteană. Semnificația creștină a învierii lui Lazăr este aceea că toți oamenii vor învia, asemenea lui, la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.   Însuși troparul acestei minuni spune despre acest lucru: „Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți ai înviat Hristoase Dumnezeule”.    Tradiția spune că, după ce a fost înviat de Mântuitorul Iisus Hristos, Lazăr a mai trăit 30 de ani.

 diacon Nicolae C.

Drumul omului de la chip spre asemănarea cu Hristos

Prin antropofanii înţelegem arătările succesive ale omului înaintea lui Dumnezeu, începând din grădina Edenului până în templul Noului Ierusalim, în multe şi felurite ipostaze, stări şi poziţionări în care-l aduc existenţa, viaţa şi istoria. Prin cosmofanie însă, înţelegem arătarea sau descoperirea lumii sau a creaţiei lui Dumnezeu înaintea omului, cosmofania fiind un alt termen pentru revelaţia sau contemplaţia naturală. 

Antropofaniile au avut şi au loc în spaţiul şi în cadrul lumii sau al cosmosului, iar cosmofania are loc neîncetat înaintea ochilor omului. Antropofaniile se situează pe linia continuităţii teofaniilor, epifaniilor şi anghelofaniilor, iar cosmofania este concluzia şi sinteza tuturor acestora, într-un ,,cer nou şi un pământ nou”. În ziua creaţiei şi mai înainte de păcat, omul se arată lui Dumnezeu şi lumii în toată curăţia şi nevinovăţia sa originară. După păcat şi după izgonirea din Rai, omul se arată şi ni se arată rănit de păcat prin neascultare, iar ranele omului, în toată istoria lui, corespund ranelor Mântuitorului arătate la opt zile după Înviere lui Toma. Antropofanii sau arătări ale omului sunt răpirea lui Enoh la cer, mântuirea lui Noe în corabie pe vremea potopului, închinarea lui Avraam din uşa cortului său la stejarul Mamvri, viziunea lui Iacob de la Betel, revelaţia lui Moise din Sinai, chemarea lui Samuel din cortul sfânt, doxologia lui David prin harfa psalmilor, ctitoria lui Solomon din Ierusalim, vedenia lui Isaia din templu, înălţarea Sfântului Ilie la cer, vindecarea lui Iezechia, descoperirile proorocului Daniel care-l situează pe om înaintea ,,Celui Vechi de zile”, încercarea lui Iona pe mare, şi multe altele.

                                 Desăvârşirea antropofaniilor în Hristos

În Noul Testament antropofaniile se împlinesc şi se desăvârşesc în Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului deopotrivă, El lucrând hristofania. Toate antropofaniile Vechiului Testament se întâlnesc şi se împlinesc în Hristos, după cum toate antropofaniile Noului Testament pleacă de la El şi se întorc întru El, prin Duhul Sfânt. Astfel, avem şi contemplăm ca antropofanii neotestamentare vestea bună primită şi însuşită de Sfânta Fecioară Maria, închinarea magilor şi a păstorilor, Întâmpinarea Domnului de către dreptul Simeon, Botezul Domnului săvârşit de către Sfântul Ioan Botezătorul, prezenţa Sfinţilor Apostoli Petru, Iacob şi Ioan la Schimbarea la Faţă pe Muntele Taborului, umblarea lui Petru pe mare împreună cu Iisus şi izbăvirea lui din valuri, învierea lui Lazăr, aşteptarea şi primirea Mântuitorului la intrarea în Ierusalim, împărtăşirea Sfinţilor Apostoli la Cina cea de Taină, biruirea lor de somn şi de frică în grădina Ghetsimani, rămânerea şi prezenţa singulară a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan lângă Crucea Domnului, împreună cu Maica Domnului şi câteva femei mironosiţe, mântuirea tâlharului pocăit, Pogorârea de pe Cruce de către Iosif din Arimateea şi Nicodim, drumul sfinţilor ucenici Luca şi Cleopa, împreună cu Hristos cel Înviat, spre Emaus, reprimirea lui Petru pe ţărmul Tiberiadei, prezenţa sfinţilor apostoli şi ucenici la Înălţarea la cer a Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, ca pnevmatofanie care încununează antropofania prin pogorârea limbilor de foc pe creştetul Sfinţilor Apostoli; revelaţia Sfântului Arhidiacon Ştefan din sinedriu, descoperirea şi convertirea lui Saul de pe drumul Damascului împreună cu răpirea Sfântului Apostol Pavel la al treilea cer şi revelaţia din insula Patmos primită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan.

Graphic1

                   Antropofaniile însumează întreaga complexitate a fiinţei umane

Antropofaniile din Sfânta Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament îl descoperă şi îl arată pe om înaintea lui Dumnezeu şi a lui însuşi, în contextul vieţii şi al lumii, aşa cum este, cu lumini şi umbre, cu putinţe şi neputinţe, cu chipul luminat şi transfigurat de har şi nu de puţine ori întinat şi întunecat de păcat; în scobitura stâncii de pe Sinai, precum Moise şi în gura peşterii de la Horeb, precum Sfântul Ilie, sau înaintea nevăzutelor colibe de pe Tabor, precum Sfinţii Apostoli, aleşi dintre ceilalţi ucenici şi reprezentanţi ai tuturor oamenilor, ca martori ai minunii minunilor. Antropofaniile ni-l arată pe om cu faţa spre Dumnezeu şi înaintea lui Dumnezeu, fie îngenuncheat, fie căzut cu faţa la pământ, iar alteori întorcându-I spatele Părintelui luminilor şi plecând întristat, precum tânărul bogat de la Iisus. Antropofaniile însumează întreaga complexitate a fiinţei umane cu toată aria şi diversitatea acesteia manifestată în persoane şi personalităţi, purtătoare ale chipului lui Dumnezeu din om. Antropofaniile revelează drumul de la chip la asemănare, de la desfigurare la transfigurare, de la mutare sau izgonire în lumea aceasta la strămutare în Hristos. Antropofaniile, ca esenţe, chipuri, imagini şi icoane ale antropologiei, ne prezintă atât coborârea de la Ierusalim spre Ierihon şi căderea între tâlhari, cât şi intrarea fecioarelor înţelepte cu candele aprinse la nunta Fiului de Împărat şi a Bunului Samarinean. La căutarea şi întrebarea din Eden: ,,Adame, unde eşti?” (Facere 3, 9), antropofaniile răspund totdeauna prin cuvintele lui Moise: ,,Iată-mă, Doamne!” (Exod 3, 4), sau prin cuvintele lui Samuel: ,,Vorbeşte Doamne, căci robul Tău ascultă!” (I Regi 3, 10).

                            Contemplarea Teofaniei în perspectiva Parusiei

Antropofaniile ies cu candelele aprinse înaintea Teofaniei şi cu haina cea curată a Botezului înaintea Epifaniei. Antropofaniile sunt totdeauna ajutate şi sprijinte de anghelofanii, fiind mântuite prin Hristofanie şi transfigurate prin Pnevmatofanie, după cum cântăm şi mărturisim la Sfânta Liturghie: ,,Văzut-am Lumina cea adevărată, primit-am Duhul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfinte Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” Antropofaniile îl arată pe om omului, pe temeiul filantropiei ridicate la nivelul filadelfiei. Antropofaniile se adapă cu apă din stâncă, se hrănesc cu mană din cer, îşi spală ochii şi faţa la izvorul Siloamului, îşi aprind inimile pe drumul spre Emaus şi-şi oglindesc chipul în faţa ,,ca o faţă de înger” a sfântului arhidiacon Ştefan (Faptele Apostolilor 6, 15). Antropofaniile, sprijinite de anghelofanii, contemplă Teofania şi Epifania, în perspectiva Parusiei

       Florin CREŞTINUL

28 aprilie este prima zi în care moldovenii vor circula fără vize în UE

Regulamentul privind eliminarea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova va fi semnat pe 3 aprilie de catre preşedintele Parlamentului European şi cel al Consiliului UE, urmând ca acesta să fie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 8 aprilie. Conform procedurii, decizia intră în vigoare la 20 de zile de la data publicării. În acest mod, europarlamentarul Monica Macovei constată că 28 aprilie este prima zi în care cetăţenii Republicii Moldova vor circula fără vize în Uniunea Europeană, transmite IPN.     „Această decizie este un vis împlinit pentru Republica Moldova, care le oferă astfel cetăţenilor ei dreptul la călătorii fără vize în state membre UE”, menţionează Monica Macovei, într-o declaraţie remisă presei. Eurodeputatul subliniază că, odată cu liberalizarea regimului de vize, cei care călătoresc în statele UE vor putea primi şi permise de muncă, dacă îşi găsesc un loc de muncă. De asemenea, rudele celor care muncesc în state UE îi vor putea vizita fără restricţia vizelor.     Fără viză cetăţenii Repulicii Moldova vor putea călători în 26 de state ale UE, deocamdată nu şi în Marea Britanie.

                                                                                                                                                Florin BUCOVINEANUL

 

Antonescu: Ponta vorbeşte de un preşedinte liniştit, cuminţel. Eu nu vreau să fiu un preşedinte momâie

Preşedintele liberalilor, Crin Antonescu, a declarat sâmbătă că nu doreşte să fie un ,,preşedinte momâie”, în discursul ţinut la întâlnirea reprezentanţilor Partidului Naţional Liberal din regiunea de Nord-Vest.
,,Trebuie să câştigăm atât cât ne-am propus la aceste alegeri, astfel încât să fie limpede pentru toţi cei care vor altceva decât s-a apucat PSD-ul iar să facă şi vor altceva decât a făcut Traian Băsescu, să aibă cui da votul, să înţeleagă că există un partid suficient de puternic, nu doar bine intenţionat, pentru a putea polariza speranţa. Eu vreau să fiu preşedintele României, nu vreau să fiu un preşedinte momâie care să asiste la modul în care diverşi domni îşi taie bucăţi din România aşa cum au tăiat fier vechi şi fac cu ea ce vor”, a spus Crin Antonescu.
Liderul liberal a explicat în continuarea discursului său că românii merg la vot pentru a alege preşedinte pe cineva care să fie garantul libertăţilor cetăţenilor şi nu o persoană care doar să îşi facă poze în momentele importante.
,,Domnul Ponta vorbeşte despre un preşedinte liniştit, cuminţel, eventual care să cumpere covrigi cu Dragnea şi eventual să-i dea şi lui Pendiuc şi cam atât. Domnule, le dau câţi covrigi vor ei, dar să fie foarte limpede: atâta vreme cât românii doresc să îşi aleagă în continuare preşedintele, e la mintea cocoşului că nu doresc să aleagă acest preşedinte doar ca să facă poză la ocazii. Doresc să aleagă acest preşedinte ca el să aibă un rol şi un rol major de jucat în fruntea statului român”, a spus Antonescu.

,,Declaraţia de independenţă a Partidului Muncitoresc Român – PMR” din aprilie 1964 faţă de Moscova lansată de patriotul Gheorghe Gheorghiu – Dej

                                      Lucrările celui de-al II-lea Conges al Partidului Muncitoresc

                                      Român (PMR), cu participarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu – Dej

Una dintre rădăcinile noii orientări politice a regimului comunist, condus de Gheorghiu – Dej se regăseşte în conflictul iscat cu troica Pauker – Georgescu – Luca, sancţionaţi pe motiv al devierii de dreapta, în traducere liberă, descotorosirea de comuniştii internaţionalişti ai Moscovei.
Noua grupare la vârf a PMR îşi va construi cu migală şi mult tact drumul spre conservarea puterii, a rămânerii la conducere, în ciuda remanierilor cerute de Moscova sub steagul înnoirii, în timpul destinderii politice şi militare de după Conferinţa de la Geneva din 1955.
Anul următor, cel de-al XX-lea Congres al PCUS – partidul comuniştilor sovietici – incriminează erorile, abuzurile şi condamnă crimele comise de regimul anterior, condus de Stalin. O bună ocazie pregătită de Nichita Sergheevici Hruşciov pentru a cere destalinizarea în întregul bloc comunist est-european.
Gheorghiu Dej şi echipa sa apasă pe acceleraţie şi cere insistent retragerea trupelor sovietice de ocupaţie din România, un fapt împlinit, doi ani mai târziu. În paralel, se înteţesc contactele diplomatice şi economice ale României cu state din Vestul Europei, o atitudine de necrezut pentru pentru o ţară membră a Pactului de la Varşovia şi supusă URSS-ului.
Dispar rând pe rând, editura ,,Cartea rusă”, revista ,,Timpuri noi”, tradusă în română, Muzeul Româno-Rus, însă nu şi  ARLUS (Asociaţia Română pentru Legături cu URSS), limba rusă nu mai este o limbă străină obligatorie în şcoli, în schimb apar ca obiecte de studiu, franceza şi engleza.
O soartă asemănătoare o au şi firmele mixte de comerţ exterior româno-sovietice, pe scurt ,,Sovrom”, iar până în anul 1963, Bucureştiul cere insistent retragerea tuturor consilierilor sovietici, instrumentele cele mai active pentru sovietizarea ţării.

APR 3 gh gh dej.jpg3

Astfel de consilieri au activat în principalele ministere strategice, la Interne, unde au condus represiunea împotriva opoziţiei, imediat după alegerile din 1946, Serviciul Special de informaţii, dar şi în armata, în sectoarele industriale importante, în cultură şi învăţământ, în sănătate şi agricultură – colectivizarea forţată.
Astfel, anul 1964, în aprilie, declaraţia politică a PMR de a se desprinde de Moscova şi a cere independenţă pentru o cale românească nu a fost chiar o surpriză. Noul contingent al intelectualităţii tehnice a lucrat intens la aceasta, secondând Biroul Politic al PMR.
Un alt aspect important al desprinderii PMR de Moscova l-a constituit încercarea sovieticilor de a promova o politică economică pentru tot blocul comunist, o replică la Piaţa Comună vest europeană, în care România, Ungaria, partea de vest a URSS şi Bulgaria erau chemate să asigure necesarul producţiei agricole, legume şi fructe, al întregului lagăr comunist. Reacţia violentă a comuniştilor români i-a surprins pe sovietici care au bătut în retragere, iar planul economistului sovietic Emil Borissovici Valev nu a mai fost pus în aplicare.
Declaraţia de ,,independenţă” nu rezolva nici un drept politic pentru cetăţeanul român, partidul conducea ţara în acelaşi stil dur, opresiv şi rigid, însă a insuflat românilor un sentiment de satisfacţie că după două decenii au reuşit să evite deplina sovietizare a ţării şi deschiderea către Occident, către relaţiile tradiţionale ale României antebelice, însă cu limitele impuse de statutul României şi pe fondul desfăşurării Războiului Rece.

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Numai ,,ţiganul’’, plagiatorul premier Ponta nu înţelege statul de drept

Ambasadorul Franţei la Bucureşti despre baronii corupți: „E un semn pozitiv, că nu putem face orice. Exemplul trebuie să vină de sus”

Philippe Gustin (foto), ambasadorul Franţei la Bucureşt a precizat pentru că mulţimea de cazuri de corupţie la nivel înalt, descoperite de procurorii DNA, constituie un semnal pozitiv şi că exemplul anticorupţie trebuie să vină de sus. Totodată, diplomatul vorbeşte însă şi despre mentalitatea românească la nivel comun, de a da şpagă.

Graphic1

„Cred că este un semn pozitiv care este dat într-o ţară unde, din păcate, corupţia este prezentă. Este un semn important, care e dat că nu putem face orice, şi deci exemplul trebuie să vină de sus, şi cred că este un lucru bun, iar în decursul celor doi ani ai mandatului meu, am văzut tot ceea ce a făcut justiţia, în special ce a făcut DNA sau ANI pentru a avea o imagine mai bună a României. Dar cred că astăzi acest lucru nu e de ajuns. Exemplul trebuie să vină de sus, dar ceea ce este important este că trebuie să schimbăm mentalităţile, în ceea ce priveşte corupţia de zi cu zi, denumită uneori aici mica corupţie: faptul că pentru a avea o diplomă la universitate, trebuie să plăteşti, pentru a merge la medic, trebuie să plăteşti, pentru a nu plăti amenda, trebuie să dai ceva poliţistului”, a declarat ambasadorul Philippe Gustin

                                 Statul de drept, sub atentă supraveghere

Diplomatul francez, care îşi încheie mandatul pe 30 aprilie, mai arată că statului de drept în România a fost întotdeauna un punct central pentru diplomaţia franceză, care a reacţionat întotdeauna când aceasta a fost subminat. „Nu sunt o persoană care să dea lecţii. Eu ştiu că fiecare ţară îşi are propriile pete negre, propria istorie, care poate să cunoască suişuri şi coborâşuri, şi că, în orice caz, un stat de drept nu poate fi construit în cinci minute. Atunci când discut cu unii din colegii mei europeni îi întreb: cât timp a fost necesar pentru construirea sistemului tău judiciar? Pentru că în Franţa a fost nevoie de o mie de ani. Şi cu siguranţă nu se poate schimba în 20 de ani, în 23 de ani, ceva ce poate fi schimbat printr-o simplă lege, printr-o reglementare, ci necesită o schimbare de mentalitate. Aceasta trebuie să se schimbe, însă este mult mai greu de schimbat. Aşadar, cred că trebuie să fim foarte modeşti, dar şi foarte exigenţi, deoarece România ca membru al Uniunii Europene trebuie să respecte regulile juridice şi trebuie să accepte anumite reguli. Dar trebuie să fim şi prudenţi cu exigenţele noastre”, spune Philippe Gustin.

Despre medici şi romi

Philippe Gustin a mai vorbit pentru gandul.info despre cei 7.000 de medici români care lucrează în Franţa începând cu 2007, spunând că „aceasta este Europa, cu circulaţia persoanelor, cu riscul pentru România de a pierde elite, de a pierde profesionişti din domeniul sănătăţii de care ţara are nevoie”.      

„Ştiţi exact cât câştigă oficial un medic aici în România, în Franţa el este mult mai bine plătit. Cred că România trebuie să gestioneze această problemă a medicilor, pentru că în Franţa, avem nevoie de aceşti medici, pentru că avem o demografie medicală care este catastrofală. Şi ştiţi că studiile de medicină durează minim 10 sau 12 ani. Pentru a deveni medic este nevoie de 10 ani. Deci avem şi o evoluţie a profesiei de medic în Franţa. Tinerii medici care ies de pe băncile facultăţii nu mai vor să lucreze la ţară sau în spitalele publice, iată de ce avem, din păcate, nevoie să importăm personal medical. Şi alte ţări au astăzi aceeaşi problemă ca noi, Marea Britanie, de pildă”, spune Philippe Gustin. Pe de altă parte, deschiderea Franţei pentru medicii români echivalează şi cu o deschidere similară pentru romi. Spre deosebire de medici, aceştia nu vin întotdeauna acolo să muncească, ajungând deseori să locuiască în tabere ridicate ilegal, de unde sunt evacuaţi şi uneori expulzaţi înapoi în România.

                                            Nu există o soluţie universală

„Este un subiect extrem de complicat, foarte dificil. Nu există o soluţie miraculoasă, altminteri am fi găsit-o de mult. Cred că politica ce a fost făcută la nivel bilateral, între Franţa şi România, a permis abordarea acestui subiect cu obiectivitate. Este un subiect care nu trebuie să fie doar franco-român. Trebuie şi ca mentalităţile să se schimbe aici în România în ceea ce priveşte această etnie romă, şi trebuie să încercăm să găsim şi o soluţie europeană. Iată de ce aici am propus colegilor mei europeni şi reprezentanţilor guvernului român să ne întâlnim în mod constant pentru a încerca să găsim soluţii şi proiecte, ca de pildă cazul proiectului Ferentari, care nu se adresează doar romilor, ci populaţiei defavorizate, căci în definitiv adevărata problema este legată nu de etnie, ci de starea de precaritate a populaţiei. Soluţiile sunt deja cunoscute, ele se bazează pe educaţie, sănătate, acces la locuri de muncă şi locuinţe. Toată lumea le cunoaşte”, a mai precizat ambasadorul.

                                                                                                                                           Florin NAHORNIAC

Angela Merkel a refuzat titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Politehnică din Bucureşti

Universitatea Politehnică din Bucureşti (UPB) ar fi dorit să ofere titlul onorific de Doctor Honoris Causa cancelarului german Angela Merkel. Fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, actualmente preşedinte al Senatului UPB, a confirmat pentru România liberă demersurile pe care instituţia le face în acest sens.

Aceasta a precizat că Politehnica a adresat propunerea către Angelei Merkel deoarece, înainte de a fi politician, cancelarul german este specialist în fizică şi chimie. „Universitatea Politehnică Bucureşti a fost înfiinţată pe două modele – École Polytechnique din Franţa şi şcoala tehnică germană. Astfel încât avem o rădăcină germană. De asemenea, avem o facultate în care predarea este integral în limba germană, iar profesori de la universităţi din Germania vin să predea la Politehnică”, a menţionat Ecaterina Andronescu şi alte motive pentru nominalizare. Fostul ministru a precizat că, fiind un om de ştiinţă, nu vrea să se hazardeze şi să anunţe o dată exactă la care ar avea loc decernarea titlului către cancelar.  Aceasta s-a arătat uimită când i-am comunicat că Angela Merkel a refuzat deja nominalizarea. ,,Nu am această informaţie”, a răspuns Ecaterina Andronescu, după care a încheiat conversaţia.    Reprezentanţii Cancelariei Germaniei au confirmat, că Angela Merkel a refuzat să primească titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Politehnică din Bucureşti.    După ce am aflat, din surse universitare, că un emisar al cancelarei ar fi sosit la Bucureşti pentru a analiza nivelul academic al şcolii tehnice din Capitala României, am adresat o solicitare scrisă către guvernul federal german, cu următoarele întrebări: care sunt obiectivele urmărite de emisar, care sunt rezultatele vizitei (ce aspecte pozitive sau negative a identificat emisarul la Univesitatea Politehnică) şi, în final, dacă Angela Merkel va accepta sau nu titlul de Doctor Honoris Causa.    Deşi nu au dorit să răspundă oficial la aceste întrebări, pe motiv că un anunţ public pe această temă rămâne în sarcina părţii române, Cancelaria germană ne-a comunicat telefonic, printr-un reprezentant al său, că Angela Merkel a refuzat nominalizarea. “Doamna Merkel primeşte numeroase astfel de solicitări şi nu obişnuim să comentăm motivele pentru care acceptă sau refuză astfel de titluri”, a precizat acesta. Reprezentantul guvernului german a negat, totuşi, că ar fi fost trimis vreun emisar la Universitatea Politehnică Bucureşti şi a menţionat că Angela Merkel deţine deja un astfel de titlu din partea Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, fapt pe care îl consideră suficient în acest moment.

A acceptat deja şase titluri academice onorifice

Angela Merkel s-a specializat în fizică la Universitatea din Leipzig, pe care a absolvit-o în 1978. Ulterior, a lucrat şi a studiat la Institutul Central pentru Chimie fizică, din cadrul Academiei de Ştiinţe din Berlin-Adlershof, unde a rămas până în 1990. În această perioadă a obţinut şi un doctorat în chimie cuantică. După ce a devenit cancelar al Germaniei, Angela Merkel a acceptat şase titluri de Doctor Honoris Causa. În 2010, a primit acest titlu onorific de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj pentru ,,contribuţia de importanţă istorică la unificarea europeană şi pentru rolul de importanţă mondială jucat în înnoirea cooperărilor internaţionale”.                                                                                   Politicianului german i-au mai fost decernate distincţii doctorale de la Hebrew University din Ierusalim (locul 141 în clasamentul mondial al instituţiilor de învăţământ superior QS World University Ranking 2013), în 2007, de la Universitatea din Leipzig (neinclusă în clasament), unde a studiat, şi de la Universitatea de Tehnologie din Wroclav, Polonia (neinclusă în clasament), în 2010.     Anul trecut, cancelarul Germaniei a mai acceptat două nominalizări pentru Doctor Honoris Causa de la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda (locul 143), şi Universitatea din Szeged, Ungaria (locul 501-550 în clasamentul mondial al instituţiilor de învăţământ superior).

                  Politehnica din Bucureşti nu se află în clasamentul mondial al universităţilor

Universitatea Politehnică din Bucureşti nu se află  în clasamentul QS World University Rankings  2013, care a fost publicat în septembrie anul trecut şi care a monitorizat 800 de instituţii academice. Criteriile pentru intrarea în top au fost: reputaţia academică (40%), reputaţia în rândul angajatorilor (10%), raportul între numărul de studenţi şi corpul didactic (20%), numărul de lucrări academice listate în publicaţii de specialitate (20%), numărul cadrelor didactice internaţionale (5%), numărul studenţilor internaţionali (5%).

Doar patru universităţi din România sunt prezente în  acest clasament. Prima instituţie de învăţământ superior inclusă în top este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, care se clasează în calupul 700 – 800. Aceasta este urmată de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Universitatea Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara.

       România face abuz de titluri academice

Titlul de Doctor Honoris Causa se acordă unor personalităţi care au contribuit la prestigiul respectivei universităţi, la creşterea notorietăţii acesteia sau dacă, într-un fel sau altul, a îmbunătăţit calitatea actului de predare, ne-a explicat Dragoş Ciuparu, fost profesor la Universitatea americană Yale, instituţie aflată pe locul opt în clasamentul mondial al instituţiilor de învăţământ superior. „Spre exemplu, la Yale această distincţie a fost primită de laureaţii Nobel, dar şi de Meryl Streep şi Steven Spilberg, care au urmat cursurile aceastei universităţi. Chiar şi la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, unde predau acum, distincţia de Doctor Honoris Causa a fost acordată unui profesor francez pentru meritul de a fi coordonat tezele de doctorat a trei cadre didactice de la Universitate. S-a considerat că profesorul francez a contribuit la creşterea gradului de instruire a corpului nostru profesoral”, a punctat Dragoş Ciuparu.

Din păcate, în România se face adesea abuz cu decernarea unor asemenea titluri. „Fie pentru a câştiga bunăvoinţa respectivei persoane, fie pentru aţi asocia numele cu personalitatea în cauză. Dar, în Occident, repet, titlul de Doctor Honoris Causa este propus unei personalităţi care au ajutat din punct de vedere ştiinţific sau a contribuit cu propria imagine la prestigiul acelei universităţi. Nu îmi dau seama cum a ajutat sau care au fost legăturile cancelarului Merkel cu Universitatea Politehnică. Poate că refuzul ei de a accepta această distincţie constă tocmai din lipsa unei legături sau poate a fost vorba de alte considerente”, a explicat fostul profeor de la Yale.

                                                                                                                                Dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

Raed Arafat: ,,Sunt mândru că am studiat în România, nu voi uita niciodată de unde vin şi nici unde sunt”

Secretarul de stat în MAI Raed Arafat a declarat miercuri în cadrul primului congres medical palestino-român cu participare internaţională că mândria că a studiat în România nu poate să i-o ia nimeni şi că nu va uita niciodată de unde a plecat şi unde se află.
,,Când am ajuns în România şi aveam 16 ani şi jumătate, niciodată nu m-am gândit că o să rămân aici, aşa cum cred că s-a întâmplat cu mulţi dintre cei care au rămas în România. Dar faptul că la această conferinţă au apărut atât de mulţi absolvenţi care nu au rămas în România, au rămas cu amintirile din România, arată cât de importantă a fost pentru noi experienţa de a primi educaţia care ne-a făcut ce suntem acum în domeniul medical în această ţară. Pentru mine mândria că am studiat în România cred că nu poate să mi-o ia nimeni, aşa cum este şi pentru dumneavoastră în fiecare zi când practicaţi meseria de medic. Cei care au o casă sunt norocoşi, cei care au două case sunt şi mai norocoşi. Eu consider că am două case, niciodată nu voi uita de unde vin, niciodată nu o să uit unde sunt’, a spus Arafat.

Potrivit acestuia, relaţia dintre România şi Palestina va continua atât în domeniul medical, cât şi în alte domenii.
,,Sunt mandatat să vă transmis un bun venit şi din partea domnului vicepremier ministrul de Interne Gabriel Oprea şi să spun că la Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliţie încă avem locuri deschise şi burse pentru a primi în continuare viitori ofiţeri ai Protecţiei civile şi de pompieri, care deja sunt 20 în România la pregătire. Această conferinţă nu arată decât cât de legaţi suntem şi faptul că această cooperare va continua’, a afirmat secretarul de stat în MAI.

Radu Banciu: Maghiarii vor să se ducă în Parlamentul European cu o strategie total anti-românească. Este intolerabil!

Jurnalistul Radu Banciu a comentat, într-o seară, în cadrul emisiunii „Lumea lui Banciu” de pe B1 TV lansarea candidaţilor UDMR pentru alegerile europarlamentare.
Jurnalistul afirmă că atmosfera evenimentului a fost de „picnic total”, iar discursurile liderilor UDMR au fost cu totul extremiste, făcând referire la Kelemen Hunor care declarat că Tirolul de Sud şi Catalonia trebuie ,,aduse în Ardeal”, şi la Sogor Csaba care a declarat că „dacă este nevoie, maghiarii îi pe români să simtă cum este să trăieşti în minoritate”.
„Hunor, mâna dreaptă a lui Ponta a ţinut un discurs total anti-românesc la acest eveniment, cu atmosferă de picnic total. Deci ei vor să se ducă la Bruxelles să reprezinte România, ei n-au vorbit decât despre maghiarisme. Cum Dumnezeu ne reprezintă ei pe noi ca stat că nu înţelegem? N-au pomenit absolut deloc despre România, numai despre planurile UDMR au vorbit. Te duci tu la Bruxelles să reprezinţi două judeţe şi jumătate? Şi chiar dacă le-ar susţine, dar şi în aceste judeţe sunt români care trebuie reprezentanţi. Acestea sunt nişte chestiuni abjecte, intolerabile. UDMR-iştii îşi văd numai de propriul interes. Ei au vorbit ca şi cum ar trebuie să anexeze direct Ţinutul Secuiesc şi să îl ducă în braţe la Bruxelles. Ei nu se mai consideră o minoritate”, a spus Banciu.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a îndemnat maghiarii, cu ocazia lansării candidaţilor Uniunii în campania pentru alegerile europarlamentare, să meargă la vot, altfel locul europarlamentarilor maghiari va fi luat de români.

  Col(r)dr farm Silvia ANDREI

O curvă politică şi un trădător care din totdeauna a trădat România şi poporul român. Să nu se uite că a depus jurământ de credinţă faţă de România şi poporul român dreptmăritor creştin

Laszlo Tőkés, locul 3 pe lista Fidesz la alegerile europarlamentare

Este oficial: László Tőkés candidează la alegerile europarlamentare pe lista partidului Fidesz din Ungaria. Formaţiunea care a obţinut o majoritate covârşitoare în Parlamentul Ungariei i-a oferit lui Tőkés locul trei pe listă. 

Graphic1

UITAŢI ,,MOACA’’ TRĂDĂTORULUI TOKES

 

Acesta îi va aduce fostului episcop încă un mandat în forul decizional al Uniunii Europene. Anunţul a fost făcut de ,,bandiţii’’ din FIDESZ la Budapesta, la o conferinţă de presă desfăşurată după şedinţa Consiliului Reprezentanţilor partidului de guvernare din ţara vecină.

În România, singurul partid al minorităţii maghiare ca are candidaţi pentru Bruxelles este UDMR. Partidul Popular Maghiar din Transilvania, înfiinţat sub patronatul lui László Tőkés, a declarat că nu va avea liste pentru europarlamentare.

Potrivit reglementărilor europene, cetăţenii maghiari cu domiciliul în România nu îl vor putea vota pe Tőkés.     Ştiţi ce merită acest trădător naţional? Legat de mâini şi de picioare şi pus atârnat de un copac cu capul în jos şi bătut bine cu frâghia udă până se va ,,duce’’ în iadul  unguresc!       Alo!,,Toa’şu’’ procuror Varga de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce faci domnule? Haide, nu vi să ma legi cum mi-ai promis? Dar aştept dreptate pentu Patria şi poporul meu multimilenar, dreptmăritor creştin ortodox! Şti toa’şe procuror cum se pedepseşte:TRĂDAREA DE PATRIE? Prin condamnare la moarte şi execuţie prin împuşcare! MOARTE TRĂDĂTORULUI LASZLO TOKES!

                       AFARĂ DIN ROMÂNIA CU DUŞMANII UNGURI ŞI UDMR!

    Dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

NATO cere Rusiei să-și retragă trupele de la graniţa cu Ucraina

Rusia trebuie să îşi retragă trupele de la graniţa cu Ucraina şi să intre într-un dialog sincer cu Occidentul, a declarat vineri secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, cu prilejul vizitei în Bulgaria, transmite Reuters, conform Agerpres.
Alianţa Nord-Atlantică a prezentat ieri fotografii prin satelit ce arătau dislocarea a 40.000 de soldaţi ruşi, alături de vehicule mecanizate dotate cu armament greu, avioane multirol, în apropiere de graniţa cu Ucraina.
Transmiţând în parte acelaşi mesaj pe care l-a dat şi în alte vizite, secretarul general al NATO a declarat că Alianţa nu ia în calcul acţiuni militare în ce priveşte Ucraina, dar în schimb parcurge toţi paşii necesari pentru protejarea efectivă a statelor membre ale organizaţiei Un aliat apropiat al Moscovei în timpul războiului rece, Bulgaria a aderat la NATO în urmă cu zece ani, în cadrul aceluiaşi val de extindere, în care a aderat şi România, aprobat cu prilejul summitului de la Praga (2002). De la declanşarea disputei între Occident şi Rusia privind Ucraina, Bulgaria a participat la manevre comune cu nave de război americane în Marea Neagră şi a găzduit exerciţii militare comune cu SUA pe teritoriul său naţional.

Lupii din Parlament nu-şi schimbă năravul

La fel ca lupul din zicala populară, parlamentarii îşi schimbă costumele scumpe, dar năravul ba. Cel mai penal parlament din istorie ne-a expus din nou faptul că pentru lupii în costume Armani legea este o barieră pe care trebuie să o respecte doar boii.
Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor s-a strâns ca o platoşă în jurul deputatului PSD Vlad Cosma, un parlamentar despre a cărui existenţă am aflat numai după ce acesta a intrat în atenţia procurorilor anti-corupţie. După ce s-a văzut blindat cu avizul negativ al Comisiei din care făcuse parte şi dublul infractor Gigi Becali, Cosma a ţinut un discurs lacrimogen în faţa plenului. A povestit colegilor deputaţi cum este familia lui hărţuită de procurorii DNA fără suflet. Procurori care chiar de ziua lui au declanşat ostilităţile judiciare. Sensibili la povestea colegului de partid, deputaţii PSD şi asociaţii lor politici, în frunte cu prim-ministrul Victor Ponta, au dat încă un vot al ruşinii: 226 de deputaţi împotriva cererii DNA. Numai 105 deputaţi au considerat firesc să fie lăsată Justiţia să analizeze acest caz. Noua alianţă USD a dovedit astfel că funcţionează perfect în spiritul şi mentalitatea care a introdus infractori în Parlament sau Guvern. Votul de luni, acordat în sprijinul unui alt parlamentar acuzat de comiterea unor infracţiuni, confirmă faptul că cei care deţin puterea parlamentară şi guvernamentală reprezintă o ameninţare reală şi constantă la adresa întregului sistem judiciar implicat în bătălia împotriva mafiei. Este un alt moment care descrie perfect miza alegerilor de la finalul acestui an: controlul total asupra statului şi ocuparea poziţiilor din care se poate bloca eficient lupta împotriva corupţiei. Foarte interesantă, în povestea cu deputatul PSD Vlad Cosma, este poziţia liberalilor. Au votat la vedere, în favoarea cererii adresată de DNA. Adică au fost de acord cu ridicarea imunităţii, pentru a permite judecătorilor să analizeze cererea de arestare preventivă. Crin Antonescu a declarat anterior că PNL va vota pentru aprobarea cererii DNA, întărind public ruptura de PSD pe această temă. Momentul de ieri nu este primul moment în care liderul PNL adoptă atitudinea normală în cazul unui parlamentar suspectat de comiterea unor infracţiunui. Pentru un politician care l-a băgat pe condamnatul George Becali în Parlament şi pe infractorul Relu Fenechiu în Guvern este o importantă şi radicală schimbare de atitudine. Faptul că vine pe fondul discuţiilor tot mai aprinse în interiorul USL sugerează că domnul Crin Antonescu pune la cale o candidatură separată la preşedinţie şi o campanie în care va încerca să convingă publicul că poate să fie, de la Cotroceni, o contrapondere pentru tăvălugul penal condus de Victor Ponta. Pentru a convinge însă că şi-a schimbat năravul, nu doar blana, Crin Antonescu trebuie să facă şi pasul ieşirii de la guvernare. Nu poţi să te pretinzi apărător al statului de drept în Parlament şi apoi să guvernezi liniştit alături de cei care demonstrează atât de des că funcţionează mai mult ca scut pentru corupţi. Dincolo de proba declaraţiilor şi a acţiunilor politice fără vreun efect concret, Crin Antonescu trebuie să facă proba faptelor cu efect, acţionând incluziv împotriva lupilor din propriul partid, care au tot interesul să rămână în haită pentru a-şi asigura eficient protecţia.

                                                                                                                                Iosif VARGA

George Călinescu a lăudat pompos realizările comuniste

Autorul celebrului roman ,,,Enigma Otiliei”, dar si al ,,Istoriei Literaturii Romane”, George Calinescu, a dat de multe ori dovada rafinamentului si eruditiei sale.
Un fapt mai putin cunoscut si evidentiat despre acesta este oportunismul de care a dat dovada atat in timpul dictaturii Regelui Carol al II-lea, atunci cand publica in Revista Fundatiilor Regale ode pline de patos la adresa monarhului, cat si trecerea la comunisti, in anul 1947.
Trecerea cu penita si slova in slujba comunistilor nu s-a realizat brusc. Intre anii 1948-1953, Calinescu a fost atacat si marginalizat. In urmatorii trei ani, criticul si istoricul literar incepe sa creeze opera in stilul epocii, insa nu isi poate adapta limbajul „cerintelor vremii” – adica sa treaca la stereotipii si la asa-numita ,,limba de lemn”.
Calinescu incepe sa fie ,,reabilitat” incepand cu anii 1955-1956. De atunci au ramas marturie a pactizarii sale cu regimul o serie de reportaje, in care ridica in slavi realizarile sistemului comunist. ,,Ceea ce a facut cu putinta progresele uimitoare de civilizatie si de cultura savarsite sub regimul nostrum si ne va ajuta de aci incolo sa inaintam cu repeziciune pe acest drum este forta creatoare, talentul acestui popor”, scria Calinescu in deschiderea reportajului sau intitulat ,,Laptele, vinul si mierea„. El se regaseste in volumul ,,Marea de aur” – Reportaje.
O constanta a epocii comuniste era ridicarea in slavi a conducatorului iubit. Ceea ce face, evident, si Calinescu. In reportajul amintit, acesta il prezinta pe Gheorghe Gheorghiu Dej ca pe un Mesia al inceputului unei noi lumi, fauritorul omului nou.
Cu prilejul unei vizite de documentare facuta in comuna Turbati, ,,pe apa Ialomitei, nu departe de Grui”, ,,cu 742 hectare teren arabil colectivizat la un numar aproximativ egal de familii cu pamant, la care se adauga 200 de familii fara pamant”, Calinescu arata cum oamenii din zona isi exprima respectul si recunostinta fata de Gheorghe Gheorghiu Dej. ,,Sunt recunoscatori partidului si tovarasului Gh. Gheorghiu-Dej, la rostirea numelui caruia aplauda cu un vadit si sincer sentiment de iubire”.
Calinescu duce comparatia pana la limita dintre real si absurd. Deformarea realitatii arata, intr-un sens larg, dimensiunile acelei lumi, in care valorile erau intoarse cu susul in jos si in care totul era redus la un nivel submediocru si egalitar. ,,Pe soseaua Ploiesti-Bucuresti zaresc o uriasa butelie cilindrica ca de portelan, un vas de Sevres culcat pe roti de autocamion. E o imaculata, smaltuita cisterna pentru transportul laptelui. Nu m-as mira daca un alt asemenea gratios si imens recipient trandafiriu ar trece purtand inscriptia vin si dupa el un altul ca chihlimbarul, plin cu miere”.

  Florin NAHORNIAC