Arhive lunare: mai 2014

China plănuieşte construirea unei linii de tren care să o lege de America. Trenurile vor circula pe sub Oceanul Pacific

China a anunţat că plănuieşte o line de tren de mare viteză care se va întinde pe 13.000 de kilometri şi care va lega ţara asiatică de continentul american, scrie Beijing Times.
Cea mai mare provocare a proiectului este construirea unui tunel submarin prin strâmtoarea Bering, care să permită călătoria cu trenul între Asia şi America de Nord. Tunelul ar urma să fie de patru ori mai lung decât cel mai lung tunel submarin actual, cel care traversează Canalul Mânecii.      Potrivit proiectanţilor chinezi de la Academia de Inginerie din Beijing, linia va porni din nord-estul Chinei, va trece prin Siberia, va pătrunde prin tunelul submarin din strâmtoarea Bering, va traversa Candada şi va avea punctul final în nordul SUA.
Această linie face parte dintr-un proiect mai larg al Chinei de a se conecta prin linii de tren de mare viteză cu cele mai importante capitale ale lumii. În faza de proiectare se află şi o linie de tren care să lege Chine de Moscova, Berlin, Paris şi Londra, precum şi o a treia linie care să ducă tot în Europa, urmând traseul Drumului Mătăsii.
O a patra linie, la care lucrările au început deja, este o linie pan-asiatică, menită să lege China de Vietnam, Cambodgia, Thailanda, Malaysia şi Singapore.
Tunelul care să lege Asia de America de Nord va avea cel puţin 200 de kilometri, în cazul în care va fi construit urmând să fie cel mai mare tunel submarin făcut vreodată.
,,Am început deja negocierile. Rusia s-a arătat receptivă la această idee, pe care, de altfel, au studiat-o şi experţii ruşi de mai mult timp”, a declarat Wang Meng-shu, expert feroviar de la Academia de Inginerie din China.
Trenurile ar urma să circule cu viteze de până la 350 de kilometri la oră, o călătorie completă urmând să dureze două zile.
Potrivit China Daily, China dispune de tehnologia necesară construirii unui tunel submarin de o asemenea anvergură, urmând să o aplice într-un proiect menit să conecteze această ţară de Taiwan. Tunelul submarin proiectat în acest scop va avea 150 de kilometri lungime.

                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Chestiunea Basarabiei şi alegerile europarlamentare

Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi reunificarea Basarabiei cu România a devenit una dintre temele importante de campanie electorală. Platforma civică unionistă Acţiunea 2012, care a militat constant pentru reunificare, a organizat ieri un eveniment în care a încercat să-i determine pe politicienii şi candidaţii la europarlamentare să-şi asume măsuri concrete de sprijinire a acestui proiect. Dezbaterea despre unire a degenerat însă pe alocuri în atacuri politice de campanie şi tonuri stridente.

Acesta a fost paradoxul discuţiei de altfel foarte vii şi interesante. Membrii şi reprezentanţii platformei unioniste de ONG-uri au cerut măsuri concrete care să fie asumate de partidele politice pentru a realiza obiectivul unirii. S-a vorbit despre patriotism, despre frăţia dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, despărţiţi cu forţa de Rusia.

De partea lor, politicienii au încercat să se prezinte fiecare ca fiind cel mai calificat partid să susţină cauza Basarabiei şi au început să se atace unii pe alţii, pur electoral. Ori concluzia unanimă a întâlnirii a fost că toate forţele politice trebuie să-şi asume acest proiect naţional şi să ajungă la un consens, altfel acesta neavând nicio şansă de a fi realizat. Aici este paradoxul: s-a vorbit mult despre unire, dar în sală a fost dezbinare.

Preşedintele PNŢCD Aurelian Pavelescu s-a lăudat cu faptul că ”vorbeşte în numele unui partid istoric care a avut o contribuţie fundamentală la unificarea României în 1918 şi PNŢCD a spus mereu că Basarabia este România”. El a opinat că unificarea trebuie făcută doar înăuntrul UE, iar recunoaşterea acestui act trebuie să vină din partea tuturor statelor.

Politicienii au încercat să se prezinte fiecare ca fiind cel mai calificat partid să susţină cauza Basarabiei şi au început să se atace unii pe alţii, pur electoral. Ori concluzia unanimă a întâlnirii a fost că toate forţele politice trebuie să-şi asume acest proiect naţional şi să ajungă la un consens, altfel acesta neavând nicio şansă de a fi realizat. Aici este paradoxul: s-a vorbit mult despre unire, dar în sală a fost dezbinare.

Pavelescu a criticat ”limbajul dublu şi ipocrit al politicienilor legat de problema Basarabiei” şi a arătat că ”basarabenii sunt români prin cultură şi destin, şi nu este vorba despre tratate internaţionale şi chestiuni politice”. Liderul PNŢCD vede unificarea ca pe un proiect cultural şi educaţional, care se va realiza doar ”când oamenii de peste Prut vor vorbi aceeaşi limbă şi vor depăşi influenţele toxice în care au fost educaţi”. O altă problemă în opinia sa este că România nu are credibilitate în relaţia cu Republica Moldova pentru că are o clasă politică slabă şi nu are un proiect de ţară.

Mai mult, Pavelescu consideră că şi fragilitatea instituţională a UE este o problemă pentru că ”văzută din Vest, integrarea Republicii Moldova pare o piatră de moară în plus”.

La rândul său, candidatul PMP la europarlamentare Cristian Preda s-a lăudat că Mişcarea Populară este singurul partid condus de un lider născut în Basarabia (istorică), Eugen Tomac. El a mai ridicat întrebarea de ce Serbia este astăzi ţară candidată, în timp ce Republica Moldova este doar elev model al Parteneriatului Estic. În opinia sa, răspunsul politic este că PCRM a fost un obstacol mai mare în drumul european al Republicii Moldova decât Miloşevici şi războiul pentru Serbia.

Referitor la integrarea Moldovei în UE, Preda a mai susţinut că ”cetăţenii RM care au paşaport românesc sunt deja în UE şi miza este de a-i convinge de beneficii pe cei care încă nu au paşaport românesc din diferite motive”. Pe de altă parte, europarlamentarul PMP consideră că drumul european al Moldovei ”va fi blocat sau foarte lent” dacă Partidul Comuniştilor revine la putere la Chişinău.

”Dimensiunea culturală a unificării este esenţială, însă chestiunea politică este mai complicată. Misiunea noastră este de a stimula o înţelegere politică fără comunişti”, a mai susţinut Preda, care a atras atenţia că şi PSD reprezintă o problemă în această ecuaţie cu ”lideri care ezită între socialiştii bulgari pro-Rusia şi cei pro-Schulz care spun că Crimeea este a Rusiei”. Prin urmare, PSD şi PCRM sunt, în opinia sa, problema principală.

Reprezentantul PDL, Radu Carp, a susţinut şi el că tema Basarabiei trebuie depolitizată şi că trebuie să existe un consens minimal între partidele româneşti pe această temă.

”În momentul de faţă avem un consens la nivel de preşedinte şi premier în Republica Moldova şi simplul fapt că integrarea europeană este singurul liant al unor partide foarte diferite care au avut conflicte puternice între ele este remarcabil. Este iar remarcabil faptul că o ţară de trei milioane de locuitori vrea să meargă până la capăt în drumul spre UE, în contextul actual dominat de destabilizarea Ucrainei de către Rusia”, a mai spus Carp. În opinia sa, cele două state se vor uni însă abia atunci când vor fi suficient de puternice.

Referitor la integrarea Republicii Moldova în UE, un moment prielnic în acest sens ar fi, în opinia sa, iulie 2019 când România va prelua preşedinţia rotativă a UE şi va putea pune pe agendă această temă.

Carp a mai pledat pentru un pact între partide, în acest sens, cu termene precise, arătând că în prezent nu există o coordonare şi o definire a priorităţilor României în Republica Moldova.

La rândul său, vicepreşedintele Forţei Civice, Adrian Iuraşcu, a susţinut că ”dacă mai aşteptăm ca România şi R.Moldova să fie state puternice, mai aşteptăm 20 de ani. Am propus lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Eugen Tomac să ne asumăm proiectul unirii Republicii Moldova cu România în 2018”. În opinia sa, trebuie să existe un proiect cu termene precise asumat de toate partidele de dreapta, cu orizontul de timp 2018, prin care ”să se integreze media, căile ferate şi toate nivelele la Ministerul Transportului, Energiei şi Dezvoltării”.

Iuraşcu l-a mai criticat pe premierul Ponta pentru că a numit ca ministru delegat pentru românii de pretutindeni un actor, Bogdan Stanoevici, care nu are legătură cu domeniul.

Apoi a luat cuvântul Gabriela Zoană, candidat la europarlamentare din partea PSD, care s-a declarat foarte dezamăgită de atacurile politice ale candidaţilor partidelor din opoziţie şi până la urmă a părăsit dezbaterea.

Membrii Acţiunii 2012 nu au fost nici ei impresionaţi de promisiunile politicienilor prezenţi şi au cerut ca aceştia şi partidele lor să-şi asume măsuri concrete de susţinere a proiectului unionist, fiind sătui de vorbe goale.

Alexandru Surcel, copreşedinte al Acţiunii 2012, le-a readus în atenţie politicienilor prevederile Pactului pentru Basarabia pe care aceştia l-au semnat. Un alt reprezentant al platformei unioniste le-a cerut să precizeze concret ce liceu din Republica Moldova vor adopta ca europarlamentar, cum vor să contribuie la creşterea prezenţei media româneşti în R.Moldova pentru a mai diminua din influenţa covârşitoare a media ruseşti. Membrii ONG-urilor au mai cerut europarlamentarilor să explice în Parlamentul European ce a însemnat Pactul Ribbentrop-Molotov pentru România şi să poarte acolo tricouri cu mesajul ,,Basarabia e România”.

În concluzie, unioniştii au cerut măsuri concrete, nu promisiuni. Politicienii din diferitele partide aflaţi în campanie electorală nu au ieşit din paradigma atacurilor reciproce şi jocurilor politice care doar instrumentalizează cauza Basarabiei în scop electoral. Toţi politicienii au vorbit despre depolitizarea chestiunii şi necesitatea unui consens transpartinic, dar s-au comportat exact invers. Nu poţi să vorbeşti despre unire şi frăţietate, certându-te politic. E un non-sens, dacă într-adevăr consideri Basarabia un crez de ţară, ceva mai presus de jocurile politice înguste.

***

Epoch Times publică mai jos Pactul pentru Basarabia pentru a înţelege la ce se angajează politicienii care-l susţin

Prin semnarea Pactului pentru Basarabia, candidatul îşi asumă că, prin statutul său de membru al Parlamentului European, va realiza/susţine următoarele:

Lobby în instituţiile europene cu privire la necesitatea Reunirii celor două state româneşti.

  1. Va avea apariţii publice constante în presă şi în dezbaterile europene, în care să susţină identitatea românească a majorităţii populaţiei Republicii Moldova şi legitimitatea unei eventuale Reuniri ale celor două state româneşti, după modelul german.
  2. Va susţine, pe lângă organismele europene responsabile de limbile regionale şi minoritare ca acestea să ia act în mod public de inexistenţa aşa-zisei “limbi moldoveneşti”.
  3. Va pune, împreună cu ceilalţi semnatari, bazele unui grup de lucru informal intitulat Prietenii Unirii României cu Republica Moldova.

Declanşarea şi coordonarea mecanismelor europene în vederea creării unui spaţiu comun românesc;

  1. Va milita pentru garantarea securităţii Republicii Moldova de către Uniunea Europeană şi ţările membre, în cazul unei agresiuni externe.
  2. Va milita pentru adoptarea de rezoluţii şi recomandări ale Parlamentului European pentru descurajarea separatismului din Republica Moldova.
  3. Va face lobby pentru acceptarea de către Uniunea Europeană a acordării automate a cetăţeniei române şi/sau simplificarea acestora pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova care se declară etnici români în documentele oficiale ale Republicii Moldova.
  4. Va susţine desfiinţarea tuturor barierelor şi limitărilor liberei circulaţii şi a liberului acces la piaţa muncii a cetăţenilor Republicii Moldova în spaţiul Uniunii Europene.
  5. Va susţine alocarea de fonduri Europene pentru proiecte comune strategice între România şi Republica Moldova precum:
  6. Susţinerea acordării de finanţare europeană şi de sprijin la nivel de experţi, material şi logistic pentru implementarea reglementărilor din acquis-ul european existent deja în limba română.
  7. Susţinerea minorităţilor din Republica Moldova, în vederea recuperării identităţii proprii.
  • Integrarea sistemului energetic al Republicii Moldova la standardele Uniunii Europene;
  • Integrarea infrastructurii aeroportuare, portuare, feroviare şi de transport rutier;
  • Compatibilizarea sistemului de educaţie.

Acţiuni pentru realizarea intereselor naţionale pe axa Bruxelles-Bucureşti-Chişinău;

  1. Efectuarea unor vizite de lucru în Republica Moldova, alături de colegi ai grupului europarlamentar şi membri ai comisiilor europene din care fac parte.
  2. Distribuirea cu ocazia zilei de 27 martie colegilor din Parlamentul European a unei broşuri informative despre Pactul Ribbentrop-Molotov şi despre societatea civilă de pe ambele maluri ale Prutului, care solicită Unirea.
  3. Organizarea unei vizite la Bruxelles, utilizând mijloacele puse la dispoziţie de Parlamentul European, pentru 100 de tineri din Republica Moldova din rândul activiştilor unionişti.
  4. Adoptarea simbolică a unui liceu din Republica Moldova, unde viitorul parlamentar european va face o vizită de lucru şi a cărei bibliotecă o va dota cu o mie de titluri de carte în limba română.

Căsătoria este mai bună decât viaţa în doi fără acte

Viata in doi poate sa fie o casatorie cu acte sau un acord de principiu, fara o legatura oficiala. Studiile si cercetarile sociologice au dovedit insa cu certitudine: casatoria, mai buna decat viata in doi, fara acte.       Viata in doi, fara acte, nu ajunge niciodata la gradul de comunicare pe care il au relatiile parafate printr-o casatorie si asta pentru ca, in mod cat se poate de straniu, creierul stie ca angajamentul in care o persoana este implicata este unul fara stampila de la primarie.       Exista studii statistice care arata fara tagada ca un cuplu care accepta o relatie neoficiala este mai supus riscului infidelitatii, a lipsei de comunicare si, in final, a dezangajarii sufletesti, comparativ cu un cuplu care si-a oficializat relatia si a facut pasul casatoriei legale.  Mai mult, se poate vorbi chiar de o schimbare in bine a legaturilor sufletesti si afective care exista intre doi oameni, dupa casatorie, in sensul cel mai bun al acestora. Un cuplu care si-a oficializat relatia de iubire, prin casatoarie, este mai stabil si are mai multe sanse sa dureze ,,pana ce moartea ne va desparti”, comparativ cu un cuplu care traieste impreuna dar care nu este casatorit ,,cu acte”.

O dovada este faptul ca oamenii continua sa se casatoreasca si interesul pentru acest gen de angajament este real si din partea barbatilor, si din partea femeilor, aproape in egala masura. De ce vor oamenii sa se casatoreasca? Pentru ca instinctiv relatiile oficiale sunt cele care ofera o stare de confort si echilibru, stare pe care o relatie neoficializata nu o aduce.    Sociologii si extertii in relatii de cuplu sustin ca prin casatorie creste gradul de implicare al partenerilor, creste bune comunicare intre acestia. Casatoria legala aduce pace si securitate relatiei si fidelizeaza in foarte mare masura partenerii. Pe de alta parte tot ei sunt cei care spun ca asta nu inseamna ca o relatie care nu a fost oficializata nu are sanse sa dureze sau ca este sortita esecului, dar exista clar dovada ca, prin casatorie, un cuplu isi creste sansele unei relatii de durata, cu mult mai multe beneficii pentru amandoi partenerii, decat o relatie de angajament neoficializata.

                                                                                                                                                     Georgeta AMBERT

O nouă dezvăluire a B1TV referitor la,,aventurile’’plagiatorului

Robert Turcescu acuză: În timp ce Aura Ion MUREA, Victor Ponta CHEFUIA. Informația a fost confirmată și de alți jurnaliști

Jurnalistul Robert Turcescu îl acuză pe premierul Victor Ponta că se afla la o petrecere cu miniștri și lideri PSD în timp ce studenta Aura Ion își dădea ultima suflare în așteptarea salvatorilor.

Povestea pe scurt e in titlu. Cu ceva detalii ar suna asa: in timp ce Aura Ion murea, iar echipele de salvatori se chinuiau sa coboare de pe munte victimele accidentului aviatic de luni, 20 ianuarie 2014, premierul Victor Ponta insotit de consoarta Daciana Sarbu, vicepremierul Liviu Dragnea si alti citiva fruntasi pesedisti chefuiau – culmea, alaturi de jurnalistii acreditati la PSD! – in restaurantul “Trattoria Il Calcio”, o locanta de top situata pe strada Clucerului, in spatele Pietei 1 Mai, la o statie de tramvai departare fata de Palatul Victoria. Relatarea incredibila, cu detalii in stare sa spulbere orice incercare de infirmare a acestui moment, o cititi in rindurile urmatoare.
Joi, 23 ianuarie, in timpul emisiunii “Sub semnul intrebarii” pe care o realizez la B1 TV, presedintele partidului ,,Noua Republica” Mihail Neamtu a facut o declaratie care m-a socat si pe care, recunosc, am pus-o rapid pe seama apetitului pentru fonfleuri al politicianului roman: zicea Neamtu, cum ca dupa emisiunea de luni, 20 decembrie, pe care a facut-o cu Madalina Puscalau pe B1 TV, premierul Ponta s-a dus vreme de o ora si jumatate sa chefuiasca la un restaurant de fite din Capitala. I-am atras atentia in direct lui Mihail Neamtu ca poate fi vorba de o intoxicare. Mi se parea neverosimil: ce prim-ministru ar fi avut puterea (sau nesimtirea?) sa stea la un sprit si/sau la o cina cind sapte victime ale unui accident aviatic, sapte oameni, sapte romani se luptau cu moartea intr-un virf de munte? O tara intreaga era cu sufletul la gura, autoritatile centrale si locale erau in stare de maxima alerta, iar citeva sute de tarani luptau cu muntele, cu gerul si cu prostia marimilor de la Bucuresti sa gaseasca o cale de rezolvare a tragicei situatii. Mi-am zis ca Neamtu bate cimpii, dar, la citeva minute distanta, o alta sursa mi-a confirmat si mie aceasta informatie. Am anuntat primirea acestei confirmari, dar am preferat sa indemn la prudenta si rezerva in legatura cu ea. Mi se parea, totusi, prea mult, prea ca la tara. O tara a nesimtirii. Asa ca am iesit din studio hotarit sa-mi incep week-endul facind o mica investigatie jurnalistica. Si, da, alte confirmari au inceput sa apara…
Restaurantul ,,Trattoria Il Calcio” de pe strada Clucerului e un restaurant pretentios in care am intrat doar de citeva ori, dar pe care-l vad aproape zilnic cind ma duc sa-mi beau cafeaua arabeasca de dinainte de emisiune la “Piccolo Mondo”, o circiuma libaneza aflata gard in gard. Ca la orice circiumi bucurestene cu vad, nu sint locuri de parcare. Dar, desigur, sint parcagii. Dai un leu, doi, trei si-ti gasesc ei un loc de parcare. Stiti mecanismul si daca nu sinteti din Bucuresti. Parcagiii, prietenii nostri! Si ai mei, desigur. Asa ca joi seara, dupa emisiunea cu stirea lui Neamtu, am facut un mic ocol in drum spre casa sperind sa-i mai prind pe parcagiii care-si fac veacul in zona celor doua restaurante. Am avut noroc. Erau acolo, ca de obicei. Salut, traiti, va facem loc? Nu, zic eu, nu mai beau si nici nu mai maninc la ora asta, e deja unspe’ jumate, altceva voiam eu sa stiu de la voi, ia ziceti, mai, baieti, l-ati vazut cumva pe domnu’ Ponta pe aici zilele astea, mai pe la inceputul saptaminii, asa? Da, sefu’, zice unul din ei si apoi mai confirma inca doi, a fost luni seara, da’ nu numai el, a fost grup mare, vreo douazeci de insi, a venit si mustaciosul ala, care e si el mare prin Guvern… Dragnea?! Da, asa, Dragnea ala si inca unii, au rezervat mese multe, de fapt cred ca a fost tot restaurantul rezervat pentru ei…
Am plecat spre casa naucit. Si, totusi, mi-am zis, nu e destul. Ar trebui sa existe confirmari ale unor oameni care au fost acolo. Asa ca vineri dimineata am inceput sa sap. Si sa dau telefoane. Si sa urmaresc Facebook. Incet, incet au mai aparut trei surse. Nu le voi publica numele pentru ca unele dintre aceste persoane poate ca nici nu si-au dat seama ca prin declaratiile lor contribuie la o investigatie jurnalistica. Pentru domnul Ponta, cu dedicatie, o informatie suplimentara: da, una dintre surse este coleg/colega cu dvs in PSD, domnule prim-ministru! Si acum, filmul intitulat ,,Aura murea, Ponta chefuia”!
Luni, 20 ianuarie, la ora 19:55 agentia Mediafax anunta ca la operatiunile de cautare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni, participa pompieri, politisti, jandarmi, salvamontisti si aproximativ 200 de localnici. Exact la acea ora premierul Ponta era in cabina de machiaj a postului B1 TV pregatindu-se sa intre in emisiunea ,,Buna seara, Romania” realizata de Madaliuna Puscalau.
La ora 21.00 coordonatorul national de transplant, doctorul Victor Zota, care dialogase telefonic cu colegii lui supravietuitori ai accidentului aviatic, anunta ca doi dintre raniti si-au pierdut cunostinta. Victor Ponta, premierul Romaniei, vorbea la televizor despre Traian Basescu. Spre finalul emisiunii, la 21:25, Ponta spunea unei tari intregi ca ranitii din accidentul aviatic au fost gasiti, fara sa precizeze ca un localnic este cel care a reusit sa ajunga primul la ei. Cu zece minute mai devreme anuntase ca s-a reusit localizarea lor, derutindu-i printr-o exprimare ambigua pe multi dintre cei care participau la actiunile de salvare. Unii dintre salvatori au fost intorsi din drum fiind sunati de apropiati de-ai lor care le-au spus ca ditamai prim-ministrul tarii a anuntat in direct la tv ca s-a reusit localizarea victimelor.
Victor Ponta pleaca din sediul B1 TV in jurul orei 21.30 si un sfert de ora mai tirziu ajunge cu sotia, europarlamentarul Daciana Sirbu, la restaurantul “Trattoria Il Calcio” unde este intimpinat de mai multi colegi de partid in frunte cu vicepremierul Liviu Dragnea. La mese mai sint purtatorul de cuvint al partidului Catalin Ivan, ministrul Fondurilor Europene Eugen Teodorovici, europarlamentarul Corina Cretu, secretarul general al PSD, deputatul Andrei Dolineaschi.
In jurul orei 22:03 cind agentia Mediafax anunta ca toate cele sapte victime ale accidentului aviatic sunt in viata, dar doua dintre ele in stare grava, Victor Ponta si-a comandat o portie de fructe de mare si a continuat discutiile relaxate cu mesenii, verificind, e drept, destul de des, mesageria telefonului. Intre timp, Liviu Dragnea explica de zor unor… ziaristi de ce nu e bine cu referendumul in doua zile! Ups, am zis ziaristi?! Da, doamnelor si domnilor, Ponta, Dragnea si colegii lor relaxati din PSD se aflau la restaurant pentru o ocazie speciala: o cina informala cu ziaristii acreditati la PSD! Si, credeti-ma, erau multi.
Asa se face ca agentia Mediafax, Pro TV, TVR, RTV, Realitatea TV, B1 TV, Digi 24, Prima TV, Romania TV, Antena 3, Agerpres, Gandul, plus citeva site-uri de stiri au avut ZIARISTI la acest eveniment! Cu toate astea, stirea a fost ratata. Niciunul n-a scris ca in vreme ce sapte oameni se luptau cu moartea pe un virf de munte, marimile statului, premier si vicepremier, se intretineau cordial si relaxati cu ei, ziaristii, la un restaurant de lux in buricul tirgului. In timp ce Aura murea, Victor Ponta era preocupat sa culeaga laudele colegilor de partid si colegilor… jurnalisti pentru exceptionala lui prestatie televizata de pe B1 TV: ati vazut cum le-am tras-o la faza cu “mie imi place Antena 3”? Hihihi, le-am servit-o chiar la ei acasa! Sint doar frinturi dintr-un dialog lung, la o cina tihnita, despre politica si presa.
La 22:27 o echipa de la Salvamont Bihor a ajuns la locul unde au fost gasite victimele accidentului aviatic, iar la 22:35 un echipaj al SMURD Cluj incearca resuscitarea unei persoane grav ranite in accidentul aviatic. Era vorba de Aura Ioan. Premierul Victor Ponta minca tacticos fructe de mare. La “Trattoria Il Calcio” nimeni nu poate spune daca Victor Ponta a fost informat in jurul orei 22:50 ca seful Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), Ion Burlui, a anuntat ca una dintre victime este incarcerata, ca o alta are picioarele rupte, iar o a treia, fracturi la maini. Si nici nu putem sti cu cite minute inainte de ora 22:57 – cind ISU Alba a anuntat ca pilotul Adrian Iovan a murit- a aflat despre acest lucru premierul Romaniei, domnul Victor Ponta. Toate sursele mele participante sau martore la respectiva cina, sustin insa, la unison, ca, usor intunecat, seful Guvernului s-a ridicat de la masa impreuna cu consoarta in jurul orei 23.00 si dus a fost, intrind in silenzio stampa vreme de mai bine de 24 de ore. Putem presupune ca a fost o cina cu ziaristii care i-a picat rau. Si daca nu atunci, macar acum. Citește AICI postarea de pe blogul lui Robert Turcescu. Informațiile lui Robert Turcescu sunt confirmate și de jurnalistul Lucian Negrea. Totodată, jurnalistul Mircea Marian a postat un mesaj pe Facebook legat de această întâlnire. ,,Doar ca informare: ce făcea prim-ministrul Victor Ponta în seara accidentului aviatic? După emisiunea de la B1 TV a mers la o informală cu jurnaliștii, la un restaurant, loc în care a stat până în jurul miezului nopții. Adică a mâncat bine, a băut bine și a dezbătut cu Dragnea cât de mișto le-a dat-o peste bot celor de la B1. Printre altele mai primea un sms, un telefon despre ceea ce s-a întâmplat la Cluj. Același premier anunța ritos, în emisiunea amintită, la ora 21:20: ‘I-au găsit! Doamne ajută să fie totul bine!’’. Atunci îi găsiseră localnicii, că autoritățile au ajuns mult mai târziu. Astăzi, Victor Ponta a venit cu o expresie gravă și ne-a anunțat că taie în carne vie: a demis doi agarici. Felicitări!”, scrie Lucian Negrea pe Facebook.
,,Îmi spun nişte prieteni că, luni, după participarea la emisiunea Mădălinei Puşcalău, în timp ce toată ţara urmărea cu sufletul la gură eforturile de salvare a pasagerilor din avionul prăbuşit în Apuseni, domnul prim-ministru Victor Viorel Ponta se pare că ar fi avut o agapă, plăcută şi relaxantă, la restaurantul Trattoria Il Calcio, de pe strada Clucerului (pe lângă Piaţa 1 Mai). Domnul Victor Ponta, premier şi coordonator al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, ar fi petrecut o seară minunată la acest restaurant, în compania mai multor persoane, inclusiv vicepremierul Liviu Dragnea. Insist pe cuvântul ,,se pare” pentru că, poate, domnul Ponta îmi va trimite vreo dezminţire în care va spune că era foarte trist şi că nu i-a tihnit cina, bântuit fiind de presupunerea că doi pasageri muriseră pentru că au fost găsiţi prea târziu… În orice caz, sper ca domnul premier să ne spună, oficial, care a fost programul său în acea seară”, spune și Mircea Marian, tot pe Facebook. La reuniunea de la restaurantul Trattoria Il Calcio, nu a fost invitat niciun jurnalist Evenimentul Zilei,

                                                                                                                                                              Preluat după EVZ.ro

Un inedit act de patriotism românesc şi onoare

INEDIT: Cererea prefectului legionar de Braşov încarcerat la Aiud de a merge la luptă pe Frontul de Est. Traian Trifan, 6 Mai 1942: ,,Moartea o primesc, dar umilirea Legiunii și a trecutului meu legionar – niciodată.”

Graphic1

 

                                                      ,,Domnule Ministru!

Subsemnatul Traian Trifan din Penitenciarul Aiud, fost prefect al județului Brașov, condamnat la 16 ani M.S. (muncă silnică – nn), am cerut în luna Iunie 1941 și Martie 1942, să mi se îngăduie să merg pe front, pentru a-mi face datoria către țară.         Față de aceasta, Onor. Direcțiune a Penitenciarului, mi-a cetit în ziua de 5 Mai 1942 adresa M. Stat M. (Marelui Stat Major – nn) Nr. 82788 din 29 aprilie 1942.   În răspuns țin să arăt că nu pot primi condițiile din adresă pentru următoarele motive:

1.  Aprobarea mergerii pe front se dă ca o posibilitate de reabilitare. Nu am cerut și nu voi cere acest lucru, deoarece ar însemna să mă înfierez singur, recunoscând că sunt vinovat, dement și că am lucrat contra interesului Neamului și statului. Faptele trecutului meu nu mă înjosesc, ci mă onorează.

2. Prin sentința de condamnare a fost umilită Legiunea și calitatea (funcția) legionară ce am avut, cu stigmatul rebeliunii. Atât timp cât această sentință nu va fi anulată, voi protesta cu toată ființa mea, până în ceasul morții.

3.  Se spune în adresă: ,,Domnul Mareșal Antonescu a hotărât să se dea posibilitatea condamnaților de drept comun și celor politici să se reabiliteze, luptând pe front, la unitățile constituite aparte”.     Așadară: Legionarii Căpitanului puși alături cot la cot cu delicvenții de drept comun.      Unitatea astfel constituită este o insultă adusă Adevărului, morților noștri  și trecutului nostru de luptă naționalistă și anticomunistă.

4.  Plecarea mea pe front se face de la închisoare. Deci nu românul pleacă să-și facă datoria, ci ocnașul.    Președenția Consiliului de Miniștri a dat în presă – cu referire la cererile de mergere pe front a deținuților politici – un comunicat în care spune că unii comandanți de unități refuză primirea deținuților politici, refuz găsit explicabil și întemeiat de Onorata Președenție, din care motiv se vor constitui unități speciale.      Răspund, că dacă armata nu are nevoie de ostași, nici eu nu mă pot degrada singur la acceptarea situației – inexprimabil de nedreaptă, de rebel și ocnaș, în care am fost pus.    Moartea o primesc, dar umilirea Legiunii și a trecutului meu legionar – niciodată.

Aiud, 6 Mai 1942

Cu toată stima,

Traian Trifan, deținut

Penitenciarul Aiud

D-sale D-lui Ministru al Justiției (Constantin C. Stoicescu – n.n.)

București

Cererea înreg. la

Penitenciarul Aiud sub Nr. 4150 sau 4151

din 9 Mai 1942″

                                                                                     Material inedit facut public de Florin Palas

 

Aşa vorbeşte un plagiator care se vrea preşedintele României?

Victor Ponta, doi ani de insulte: „Fascist bătrân”, „parașută”, „țață europeană”, „prost”, „nemernic”

 

„Fascist bătrân”, „parașută”, „țață europeană”, „prost”, „nemernic”, „scorpion care ucide totul în jurul său”, reprezintă doar câteva dintre calificativele lui Ponta la adresa adversarilor săi. Deși conduce Guvernul României de doi ani, premierul Victor Ponta nu reușește să se comporte la înălțimea poziției publice pe care o deține, recurgând, din ce în ce mai des, la un limbaj suburban. Cu prilejul împlinirii a doi ani de când Ponta este premier, EVZ vă oferă un altfel de bilanț al activități premierului.        Jignirea lui Mircea Mihăieș și a lui Horia Roman Patapievici, calificați, ieri, de premier drept fasciști reprezintă doar ultima dintr-un șir de insulte pe care șeful guvernului le-a împrăștiat în stânga și în dreapta.

                                           Dezlănțuit în campania din 2012

Premierul și-a arătat potențialul încă din timpul campaniei de suspendare a șefului statului, în 2012. „Un nemernic”, „cel mai mare mincinos din istoria României” și „scorpion care ucide totul în jurul său” sunt câteva dintre calificativele pe care premierul i le-a adresat lui Traian Băsescu. „Băsescu își joacă viața și libertatea”, spunea Victor Ponta despre referendumul din 29 iulie 2012.

                                                Victime din toate partidele

În 2013, deranjat de o serie de declarații ale senatoarei PC Cristiana Anghel, Ponta a afirmat: „Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”, în condițiile în care senatoarea a devenit cunoscută după ce a stat în greva foamei două luni. Tot în 2013, Ponta a spus despre Vasile Blaga (PDL), care ocupa funcția de ministru de Interne atunci când Omar Hayssam a fugit din țară: „Cât de prost poate fi un ministru căruia îi fuge din țară un infractor periculos. Dar probabil că în cazul dlui Blaga prostia nu e vreo infracțiune”.      Nici liderii europeni nu au scăpat de insultele premierului, firește, în țară, unde aceștia nu puteau să-l audă. În ianuarie 2014, Ponta îl acuza pe eurodeputatul german Elmar Brok că este un politician „demagog, iresponsabil și populist”, care împărtășeste o „gândire nazistă” ca aceea a eurodeputatului PDL Monica Macovei.    Fiica președintelui Elena Băsescu sau europarlamentarul Monica Macovei au intrat și ele în vizorul lui Ponta, cele două fiind gratulate cu apelativul „țațe europene”. În urmă cu o săptămână, după saltul cu parașuta al Elenei Udrea, premierul Ponta a declarat: „Traian Băsescu ne atacă cu parașute. Nu există insultă mai mare pentru o femeie decât să o dai exemplu pe Elena Udrea”, declarație care i-a adus o reclamație la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

                                                        Bilanț pe minus

Dacă la jigniri a depășit planul, în schimb, guvernarea Ponta s-a dovedit săracă în măsuri economice.

● Pentru pensionari și salariații la stat, cei doi ani de guvernare au adus câteva creșteri, dar nesemnificative. În aprilie 2012, pensia medie era de 769 de lei, pentru a atinge acum 811 lei, iar salariul mediu net a crescut de la 1.553 lei la 1.626 lei.

● Numărul de salariați a scăzut, iar șomajul a crescut. România avea 6.281 milioane salariați în aprilie 2012, pentru a ajunge la 6.279 la ora actuală. Rata șomajului era de 6,9% în aprilie 2012, iar acum a atins 7,2%.

● Mult trâmbițata reformă fiscală a însemnat introducerea accizei suplimentare de 7 eurocenți/litru la carburanți, plus 34 de taxe noi sau majorate în 2014, inclusiv taxa pe stâlp.

● Nici privatizările nu au reușit: Oltchim, CupruMin, CFR Marfă au eșuat.

                        Nu vrut să-i decoreze pe „fasciștii” Patapievici și Mihăieș

Premierul Ponta i-a numit „fasciști” și „neonaziști” pe foștii conducători ai Institutului Cultural Român (ICR) H.R. Patapievici, Tania Radu, Mircea Mihăieș și Dan Croitoru, liderul PSD explicând astfel motivul pentru care a refuzat să contrasemneze decretele de decorare pregătite de Traian Băsescu. „Erau acolo persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimat opinii anti-româneşti, chiar fasciste, nu exagerez, pentru că dacă vă uitaţi la domnul, e un domn Mihăieş, dânsul e de extremă dreaptă, e un fascist bătrân așa, că nu credeam că mai există neonazişti în Europa, uite, există”, a spus Ponta.Nu este prima oară când premierul îl definește drept „nazist” pe Mihăieș, acum câțiva ani comparându-l cu șeful propagandei hitleriste, Joseph Goebbels.

                            Mihăieș: „Încă una din neghiobiile lui Ponta”

În replică, Mihăieș a spus ieri că acuzațiile la adresa sa reprezintă „încă una din neghiobiile lui Ponta” și că îl va da în judecată pe premier. Refuzul lui Ponta de a semna decretele de decorare a celor care au condus ICR l-a determinat pe președintele Băsescu să sesizeze Curtea Constituțională. Șeful statului a cerut ca primul-ministru să fie obligat să-și motiveze, oficial, refuzul. Tot ieri, premierul a refuzat să contrasemneze decretul de decorare a directorului STS, Marcel Opriș, a anunțat agenția Mediafax, citând surse autorizate. Decizia lui Ponta vine după ce acesta a inițiat un proiect prin care STS ar trebui să treacă de la CSAT în subordinea Ministerului de Interne

                                                                                                                                                 Preluat din EVZ.ro

Vladimir Putin, pentru prima dată în Crimeea după alipirea la Rusia

După festivităţile de la Moscova, preşedintele Putin a plecat, vineri, în Crimeea. El a trecut în revistă, la bordul unei vedete, navele Flotei ruse la Marea Neagră în portul Sevastopol, în Crimeea, cu ocazia Zilei Victoriei asupra Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial, transmite AFP, citată de Agerpres. De pe puntea unei vedete albe şi avându-l alături pe ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, preşedintele Vladimir Putin a trecut succesiv prin faţa mai multor nave militare ruse, felicitând de la o portavoce echipajele.

Camarazi, vă felicit cu ocazia celei de-a 69-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei’ (aşa cum a intrat în istoria URSS, apoi în cea rusă, cel de-al Doilea Război Mondial), a afirmat Vladimir Putin în faţa fiecărui vas.
Ultima navă a fost crucişătorul Moskva, nava-amiral a Flotei ruse la Marea Neagră.
După trecerea în revistă a navelor militare ale Flotei ruse la Marea Neagră, a urmat o defilare aeriană la care au participat bombardiere supersonice Tupolev TU-22 şi avioane de vânătoare Suhoi Su-27 care au efectuat demonstraţii deasupra oraşului.
La parada de la Sevastopol au fost prezenţi, alături de preşedintele rus Vladimir Putin, mai mulţi reprezentanţi au autorităţilor proruse din peninsulă, între care şeful regiunii Serghei Aksenov.
Preşedintele rus Vladimir Putin se află în Crimeea pentru prima dată de la anexarea peninsulei la Rusia, anexare condamnată de Kiev şi de Occident.
Autorităţile ruse nu au anunţat oficial această vizită a preşedintelui Putin în Crimeea, dar informaţia a apărut în presa rusă la sfârşitul lunii aprilie. În urma acestei informaţii, mai multe ţări occidentale, care nu recunosc anexarea Crimeii şi care condamnă politica Rusiei faţă de Ucraina, au criticat intenţia liderilor ruşi de a organiza parade militare în Crimeea, în contextul situaţiei tensionate din Ucraina.

                                                                                                                                                   Florin NAHORNIAC

Victor Ponta: 2 ani la putere. Puncte tari şi puncte slabe ale guvernării

Acum exact doi ani, Victor Ponta primea votul de încredere al Parlamentului, ca premier al USL, după ce o moţiune de cenzură debarcase Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.    Publicaţia noastră vă prezintă o retrospectivă a celor trei guverne conduse de Victor Ponta în aceşti doi ani .  Primul Guvern Ponta a început cu stângul.Victor Alistar, propunerea premierului pentru postul de ministru delegat pentru strategii guvernamentale, a fost retras imediat  după ce presa a sesizat că a fost declarat incompatibil. Doi miniştri ai Educaţiei, unul propus, Corina Dumitrescu, şi altul numit, Ioan Mang, au fost acuzaţi de plagiat şi au fost retraşi. Cu o acuzaţie de plagiat s-a confruntat şi Victor Ponta, la numai câteva săptămâni de la preluarea mandatului de prim-ministru. În 18 iunie, ediţia online a revistei britanice „Nature“ a publicat un amplu material în care premierul României „a fost acuzat că ar fi copiat secţiuni mari ale tezei sale de doctorat în drept din 2003 din publicaţii anterioare, fără să pună referinţe exacte“. Ponta s-a apărat susţinând că este vorba de o acuzaţie cu caracter politic, instrumentată de susţinătorii lui Traian Băsescu. După alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, la care USL a obţinut un scor zdrobitor de circa 60% din voturi, Victor Ponta a format un alt Guvern. Deşi avea în plan să coopteze şi UDMR-ul, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu s-au opus vehement, iar Guvernul a fost format din reprezentanţii PSD, PNL, PC şi UNPR.    Necazurile s-au ţinut scai de miniştrii lui Victor Ponta. În ianuarie 2014, doi miniştri liberali au părăsit guvernul. Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor, a fost condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul Transformatorul, fiind de altfel primul-ministru ales într-un guvern deşi era urmărit penal. Radu Stroe, ministrul de Interne, şi-a dat demisia de onoare în urma unei declaraţii nepotrivite cu privire la tragedia din munţii Apuseni. La scurt timp, în 25 februarie, după un an de scandaluri între Victor Ponta şi Crin Antonescu, care au adâncit falia dintre PSD şi PNL, liberalii aleg să iasă de la Guvernare. În 3 martie 2014, Parlamentul a dat vot de încredere Guvernului Ponta 3.

                                                         Atacuri la statul de drept

Guvernarea USL a schimbat rapid climatul politic de stabilitate. În iulie 2012, la două luni de la preluarea şefiei Executivului, coaliţia de guvernare a reuşit o serie de mutări menite să îi ajute în ultima tentativă de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Cel dintâi cap care a căzut a fost cel al fostului Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu, la 3 iulie 2012. La acea dată, interimar a fost numit Valer Dorneanu, fost deputat PSD. În aceeaşi zi, Vasile Blaga a fost revocat din funcţia de preşedinte al Senatului şi a pierdut, practic, poziţia de al doilea om în stat, care preia funcţia de preşedinte în cazul în care se vacantează. Succesorul său a fost preşedintele PNL, Crin Antonescu. De asemenea, democrat-liberala Roberta Anastase a pierdut şefia Camerei Deputaţilor, iar în locul acesteia a fost numit actualul preşedinte, Valeriu Zgonea.

Chiar în ziua următoare, USL a depus documentul de suspendare, iar Guvernul Ponta I a adoptat două ordonanţe de urgenţă care schimbau radical regula jocului : s-au eliminat hotărârile Parlamentului dintre actele asupra cărora magistraţii CCR aveau dreptul să se pronunţe şi a fost abrogat cvorumul de participare la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat pe o perioadă de două luni, iar  CCR a invalidat referendumul privind demiterea acestuia, motivând că nu a întrunit cvorumul necesar.

După alegerile parlamentare din 2012, relaţiile dintre preşedinte şi alianţa de la guvernare au căpătat un alt nume: coabitare. Pactul de coabitare dintre preşedinte şi premier a condus la numirea Laurei Codruţa Kovesi în fruntea DNA şi a lui Tiberiu Niţu în fruntea de procuror general al României. Dacă numirea lui Kovesi a fost văzută drept un compromis făcut de Ponta, numele lui Niţu a fost abia ulterior implicat într-un scandal, când procurorul-şef al Secţiei I a DNA a fost revocat din funcţie la comanda procurorului general. Lucian Papici, procurorul în cauză, a fost cel care a finalizat urmărirea penală în dosarul referendumului, în care era acuzat vicepremierul Liviu Dragnea. Parlamentul a fost implicat, de asemenea, într-un scandal, după ce aleşii au încercat să modifice, pe furiş, Codul Penal, dar şi să treacă o lege a amnistiei şi graţierii, în ziua care a rămas cunoscută sub numele de „marţea neagră“ pentru statul de drept din România.

                            Proiecte eşuate : Constituţia, regionalizarea, descentralizarea

Marile proiecte politice asumate de colosul USL sunt departe de a fi realizate. Regionalizarea, descentralizarea şi revizuirea Constituţiei s-au blocat, pe rând, în hăţişuri legislative ori au fost, pur şi simplu, băgate în sertar. La doi ani de la înfiinţarea USL, în februarie anul trecut, preşedintele PNL, Crin Antonescu, prezenta principalele linii ale proiectului de revizuire a Constituţiei. Calendarul prezentat de Antonescu la acea dată stabilea ca, până în toamna lui 2013, populaţia să fie consultată prin referendum cu privire la iniţiativa de revizuire a Legii fundamentale. Lucrările Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei au fost trecute, uşor-uşor, pe linie moartă. Comisia de la Veneţia, căreia i-a fost trimisă prima variantă de revizuire, a criticat o serie de modificări aduse Constituţiei. Ulterior, parlamentarii au promis că vor ţine cont de sugestiile forului cu rol consultativ şi s-au reunit, în trei zile, pentru a repara erorile. Nici a doua variantă a proiectului nu a avut, însă, girul Comisiei de la Veneţia. Între timp, alianţa de guvernare s-a destrămat, iar revizuirea Constituţiei s-ar putea produce cel mai devreme în 2015.

                                        Regionalizarea, descentralizarea şi baronii

În paralel cu iniţiativa de revizuire a Constituţiei, capii PSD au venit cu un proiect cel puţin la fel de ambiţios : regionalizarea României. Sarcina a fost asumată de preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, iar proiectul împărţirii administrative a României în opt regiuni de dezvoltare se anunţa, la începutul lui 2013, drept una dintre provocările politice ale anului trecut. Regionalizarea s-a blocat, însă, dupa ce liderii social-democraţi nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la numărul şi desenul regiunilor. Conceptul transferului de competenţe de la centru arăta, însă, bine pe hârtie, motiv pentru care Dragnea a decis să implementeze strict descentralizarea. Alături de mai mulţi şefi de Consilii Judeţene şi primari, dar şi de prim-vicepreşedintele PNL Klaus Iohannis, Liviu Dragnea a prezentat, în toamnă, obiectivele descentralizării. Proiectul de lege rezultat a fost însă declarat, în integralitatea sa, drept neconstituţional.

                              Reforme „cu faţa către business“. Doar către business

Evoluţia principalilor indicatori din ultimii doi ani arată o îmbunătăţire vizibilă a situaţiei la nivel macroeconomic, dar şi o înrăutăţire la nivelul microeconomic, al salariaţilor şi familiilor acestora. Inflaţia, spre exemplu, a atins cote periculoase din perioada postdecembristă, însă chiar şi aşa mici, scumpirile au erodat puterea de cumpărare a populaţiei.

                                                                                                                                             Florin NAHORNIAC

Vladimir Putin: SUA au orchestrat criza din Ucraina

,,Faptul că SUA se află acum în prim-plan în ceea ce priveşte rezolvarea crizei arată că ele sunt cele care au iniţiat acest proces’’, a indicat liderul de la Kremlin, într-o întâlnire cu presa marţi seara, după o reuniune a Consiliului economic superior eurasiatic (care a înlocuit organismul suprem al Uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan).
,,Într-o primă etapă, Statele Unite au preferat să rămână în umbră, iar interesele lor au coincis cu cele ale partenerilor europeni într-o anumită măsură, atunci când Uniunea Europeană a dorit să semneze un acord cu Ucraina în condiţii care erau, cred eu, defavorabile Kievului’’, a afirmat preşedintele rus, în finalul întrevederii avute cu preşedinţii Belarus şi Kazahstan, Aleksandr Lukaşenko şi Nursultan Nazarbaev.
,,Guvernul a propus câţiva paşi de răspuns, dar eu cred că acest lucru nu este necesar. Dar, în cazul în care acţiuni de acest gen vor continua, cred va trebui să ne gândim cine şi cum activează în sectoarele-cheie ale economiei ruse’’, a afirmat Vladimir Putin.

                                                                                                                                               Florin NAHORNIAC

Voiculescu, despre „zestrea” suspendării lui Băsescu: Am câștigat!

Fondatorul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a scris în cartea sa, „Uniunea Social Liberală – Ideea care l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian”, că liderii USL au fost „speriați și timorați” în fața lui  Băsescu și a criticilor care au venit de la Bruxelles, în momentul referendumului din 2012 pentru suspendarea președintelui.
„Aşadar, calculând costurile şi beneficiile suspendării din 2012, am convingerea că USL a ieşit câştigată, şi-a asigurat o zestre electorală decisivă.     Pentru a înţelege mai uşor ce a însemnat suspendarea pentru viitorul electoral al Uniunii este suficient să ne imaginăm cum ar fi fost ca în intervalul iulie–noiembrie 2012, în loc să se discute despre suspendarea şi ilegitimitatea unui preşedinte demis de 90% dintre propriii cetăţeni, să se dezbată despre coabitarea USL cu Traian Băsescu, despre neîndeplinirea promisiunii de a creşte pensiile şi salariile la nivelul atins anterior reducerilor din 2010, despre neînţelegerile dintre PSD şi PNL sau despre inerentele repartizări de funcţii în administraţia publică centrală şi locală. Toate acestea asezonate cu câteva dosare pentru doi, trei lideri USL.      E greu să evaluezi exact o realitate ipotetică, dar eu cred că, într-un asemenea scenariu, în loc de 70%, USL s-ar fi zbătut foarte mult pentru a obţine 50%. Şi am dubii reale că ar fi reuşit.      În concluzie, am convingerea că USL a câştigat politic semnificativ după suspendare. În schimb, cred că România a pierdut ca urmare a eşecului demiterii”, spune Voiculescu în cartea sa.

                                                                                                                                                      Georgeta AMBERT

Ţara arde şi baba,,Pontonel’’se scapină. Udrea, despre prezenţa lui Ponta la Eurovision: Le-a purtat ghinion. Să spună costurile de deplasare

Deputatul PMP Elena Udrea a scris pe Facebook că Victor Ponta, prin prezenţa în sala Eurovisionului, le-a purtat ghinion Paulei Selling şi lui Ovi şi i-a cerut premierului să facă publice costurile de deplasare la Copenhaga.

„Victor Ponta este o piază rea pentru România. De fiecare dată când participă la un eveniment în care ţara este reprezentată, ghinionul se ţine scai de ai noştri. (….)Cu Victor Ponta în gradena susţinătorilor în ziua în care un vicepremier rus ameninţa că va survola România cu un bombardier, Paula Seling şi Ovi s-au clasat abia pe locul 12, deşi erau favoriţi “, a scris Udrea pe Facebook, amintind unalt eveniment la care Ponta a participat, iar România a pierdut. „Aşa se face că, în martie, echipa de rugby a pierdut la Tbilisi Cupa Europeană a Naţiunilor în faţa Georgiei după un meci la care a participat Premierul, iar finala Eurovision din Danemarca  nu a făcut nici ea excepţie“, a mai scris deputatul.    În context, Elena Udrea i-a cerut lui Victor Ponta să facă publice costurile de deplasare la Copenhaga sau poate ,,cineva’’ i-a dat o ,,mică’’ şpagă’’ în acest sens.     „Îi cer public prim-ministrului să ne spună costurile de deplasare la Copenhaga şi cine a plătit pentru a înţelege românii câţi bani se duc pentru ca Victor Ponta şi nevestica lui, care are aceleaşi apucături ca ale Elenei Ceauşescu, în goana sa nebună după imagine, să fie piază rea  cu toţi reprezentanţii noştri“, a mai scris deputata, exprimămdu-şi dorinţa ca premierul să nu meargă şi la Madrid şi să-I poarte ghinion Simonei Halep, care are are un meci important.

Graphic1

 

Premierul Victor Ponta şi soţia sa, Daciana, au fost prezent aseară la finala Eurovision de la Copenhaga şi le-a purtat ghinion reprezentanţilor noştri. Să-i fie de cap lui ,,Pontonel’’.

   Florin  NAHORNIAC

Mitropolitul Ardealului despre canonizarea părintelui Arsenie Boca: ,,Biserica nu se opune”

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza a declarat, miercuri, că Biserica Ortodoxă Română nu se opune canonizării părintelui Arsenie Boca, cel supranumit de credincioşi „Sfântul Ardealului”. Mai mult, mitropolitul Ardealului mărturiseşte că „ar fi cel mai fericit om din lume să poată să semneze şi el pe actul de canonizare”.

Graphic1

Arsenie Boca – mormântul său de la mănăstirea Prislop

Întrebat cât timp trebuie să mai treacă până la caninizarea părintelui Arsenie Boca, mitropolitul Ardealului a răspuns că totul depinde de „voia lui Dumnezeu”.                                                          ,,Poate să fie rapid, poate să mai treacă timp, depinde de voia lui Dumnezeu. Îmi cereţi un lucru…. Eu pot să fac această mărturisire, că aş fi cel mai fericit om din lume, membru al Sfântului Sinod, cu atât mai mult că l-am cunoscut pe părintele, să pot să semnez şi eu pe actul de canonizare. Am primit de la unii credincioşi bine intenţionaţi, adeziuni prin care spun: Vrem canonizarea Sfântului Arsenie! Am primit scrisori. Am spus să fie liniştiţi, manifestaţi-vă credinţa aşa cum se cuvine, că Dumnezeu, la vremea potrivită, El va hotărî„, a declarat ÎPS Laurenţiu Streza pentru Agerpres.       ,,Biserica nu se opune (canonizării n.r.). Noi respectăm slujirea pe care a avut-o el. Noi îl cinstim şi la Sâmbăta o să facem un parc în faţa altarului făcut de dânsul, acolo cine vrea poate să stea. Deja am pus piatra de temelie şi pentru o bisericuţă, un schit la izvorul părintelui, o fântână a părintelui„, a continuat acesta.     Arsenie Boca este căutat tot mai mult şi de tot mai mulţi creştini. Unii nu au nicio reţinere în a săruta copacul din vecinătatea mormântului său, unde cineva a scrijelit în urmă cu ani de zile, un semn al crucii, fără să fie nimic sfânt acolo, alţii aruncă bani în pârâul ce trece prin curtea mănăstirii Prislop sau la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde există o fântână a părintelui, confundând astfel această fântână cu Fontana di Trevi din Roma, unde se spune că dacă arunci o monedă, ţi se îndeplineşte o dorinţă.      Mitropolitul Ardealului îndeamnă însă pe toată lumea să-l caute pe Dumnezeu, căutându-l pe Arsenie Boca, aşa cum acesta a lăsat scris în cărţile sale şi cum le-a spus tuturor pe care i-a întâlnit, multora schimbându-le viaţa cu sfaturile sale.       ,,Fiecare să meargă în suflet cu rugăciunea pe care o înalţă acolo, la mănăstire, către Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este autorul minunilor, a faptelor minunate care vin. Dumnezeu ştie cum ne ajută. Nu le-am permis nici preoţilor să ajungă a face icoane sau a alcătui acatiste, pentru că deja există un acatist (al părintelui Arsenie Boca n.r.) care nu corespunde, el trebuie revizuit, sunt nişte lucruri aberante trecute acolo de oameni nepricepuţi, care poate au avut intenţii bune”, a spus mitropolitul Ardealului.

                                                                                                                 Florin CREŞTINUL

Vine PRĂPĂDUL. Profeţiile preoţilor români Justin Pârvu, Ilarion Argatu şi Arsenie Boca

Pierzanie, flăcări şi cutremure. Sunt doar câteva dintre profeţiile cutremurătoare ale marilor monahi români. Amărâţi de viitorul sumbru ce se aşternea pentru România, au lăsat cu limbă de moarte previziuni înfiorătoare

Profeţii tulburătoare au fost făcute şi de părintele Iustin Pârvu, informează România TV. Cu cinci zile înainte de a muri, în vara lui 2013, acesta a spus: „Mai sunt 12 luni de libertate şi apoi vine urgie!”. O măicuţă de la Mănăstirea Paltin din Neamţ susţine că duhovnicul a făcut înfiorătoarea profeţie şi apoi a tăcut, lăsându-i fără explicaţii pe cei adunaţi în jurul lui.    ,,Vin cutremurele, vedem toate încercările astea, cutremure mai mici sau mai mari. Dar sunt nişte semne care dovedesc o apropiere a noastră. Acum, apropierea sfârşitului când va fi Dumnezeu ştie. Faptul este că nu ne mişcăm deloc, rămânem în amorţire. Nu se face nimica, parcă suntem stăpâniţi de un duh al îndărătniciei. Vedem cu ochii, auzim cu urechile şi nu credem. Aşa că nu ştiu ce o să mai fie, dar deocamdată stăm pe o poziţie foarte critică şi primejdioasă pentru mântuirea noastră. Civilizaţia asta, iată, tehnica asta, unde este toată strădania noastră? Iat-o pe fundul mâlului sau a apelor”, spunea Justina Pârvu.

                                                         Profeţiile lui Ilarion Argatu

Alt mohah vizionar-părintele Ilarion Argatu de la Cernica, a avut o profeţie pe cât de tristă, pe atât de îndeplinită şi trăită de noi toţi.                                                                                                     ,,Vin vremuri grele pentru că s-a împuţinat credinţa. Din cauza sărăciei, oamenii îşi vor vinde sufletul pentru hrană şi îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, vor dispărea dragostea şi mila dintre oameni. Se vor contopi preoţii cu mirenii şi nu va mai fi cine să conducă pe credincioşi. Credincioşii vor rătăci, că nu vor mai găsi nici păstorul şi nici calea. Vor conduce banul şi interesul de a câştiga averi. Nu va mai avea milă şi grijă de sufletele credincioşilor nimeni. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pune preţ pe mântuire, credinţă, frică de Dumnezeu, datorie, obligaţie, răspundere şi conştiinţă ci pe   sumbră a lui Ilarion Argatu.

                                                      Profeţiile lui Arsenie Boca

Un monah vizionar de care prea puţină lume ştia înainte de 1989 a fost părintele Arsenie Boca. El a murit chiar înainte de revoluţie, eveniment pe care, de altfel, l-a şi prevestit. Prigonit de Securitate, pentru a rămâne aproape de cele sfinte, părintele s-a transformat în pictor de biserici. În 1968, când lucra la biserica Drăgănescu din judeţul Giurgiu, a avut mai multe revelaţii care au rămas încifrate în uluitoarele picturi din lăcaşul de cult. Într-una dintre ele apar, în mod bizar, obiecte pe care umanitatea avea să le conceapă mulţi ani mai târziu.                        Naveta spaţială pe care oamenii o vor vedea abia în 1981, apare ca într-o fotografie venită din viitor, într-o pictură profetică. În aceeaşi, pictură se poate vedea un om care vorbeşte la telefon, un televizor şi mai multe antene parabolice. Dacă unele mesaje au fost doar sugerate, Arsenie Boca a lăsat scris că omul, cu ştiinţa, va aduce sfârşitul lumii.         ,,Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frică-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a va salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Va vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul! Să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”, a proorocit Arsenie Boca.

                                                                      Florin CREŞTINUL

DOMNITORII PE CARE I-A AVUT MOLDOVA de la începuturile ei şi până în 1859

Cu ceva timp în urmă am scris despre ,,patronul’’ Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, numitul stareţ al Mănăstirii Putna Melchisedec Velnic, o adevărată satană a ortodoxiei româneşti. Acesta cu o neruşinare de neconceput mi-a interzis mie, ctitor şi binefăcător a Necropolei Domneşti de la Putna, de a mai pune piciorul acolo unde eu şi neamul meu, de secole are drepturi mai multe ca oricare alt venetic. Aici neam de neamul meu am fost ctitori ai acestei sfinte Mănăstiri cu hramul Adormirii MAICII DOMNULUI.    V-am prezentat de nenumărate ori în această publicaţie documentele în cauză. Această mătrăgună bisericească Melchisedec, care este tartorul şi dictatorul acestui loc sfânt, a comentat un reportaj apărut în ziarul ŞTEFAN CEL MARE, condus de mine, pe care eu l-am intitulasem ,,ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT – simbolul eroismului poporului român’’, în care, unul dintre subtitluri se numea ,,Nevestele şi iubitele lui ŞTEFAN CEL MARE şi SÂNT’’, la care satana Melchisedec, tartorul şi  dictatorul a sărit ca ars  cum că ŞTEFAN VODĂ al Moldovei nu a fost curvar. Nu ,,monşer’’, nu a fost curvar, ci un mare iubăreţ şi având iubite în toată Moldova. Ce nu este adevărat? Dar cronicarul vremii, Grigore Ureche, a scris cumva altfel? Şi ca să-i împrospătez memoria iată vă prezint  mai jos toţi Domnitorii Moldovei de la începuturile acestei provincii şi până la 1859. Printre aceştia veţi găsi şi surprize, adică pe domnitorii PETRU RAREŞ şi ŞTEFAN LĂCUSTĂ, fii nelegitimi al Marelui ŞTEFAN VODĂ al Moldovei.    Atunci ce vină am eu că am relatat un adevăr? Dar Grigore Ureche? Hai să-i ardem scrierile şi tot ceea ce a scris şi să-l defiinţăm pe acest cronicar. Dar aşa gândeşte un analfabet istoric şi literar precum acest Melchisedec satana, tartorul şi dictatorul căruia nu-i place purul adevăr. Iată lista acestor domnitori:

 

  • Dragos, c. 1351 – 1353
  • Sas (fiul lui Dragos), c. 1354 – c. 1358
  • Balc (fiul lui Sas), 1359
  • Bogdan I, c. 1359 – 1365
  • Latcu (fiul lui Bogdan), c. 1365 – c. 1374
  • Petru I (fiul Musatei (Margareta), sotia lui Latcu), c. 1374 – 1392
  • Roman I (fiul Musatei) 1392 – martie 1394
  • Stefan I (filiatie incerta) c. 1394 – 1399
  • Iuga Ologul (filiatie incerta) august 1399 – februarie 1400
  • Alexandru cel Bun (fiul lui Roman) februarie 1400 – ianuarie 1432
  • Ilias (fiul lui Alexandru cel Bun) ianuarie 1432 – noiembrie 1433
  • Stefan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun) noiembrie 1433 – august 1435
  • Ilias si Stefan al II-lea (asociati la domnie) august 1435 – decembrie 1442
  • Stefan al II-lea decembrie 1442 – aprilie 1444
  • Stefan al II-lea si Petru al II-lea (asociati la domnie) aprilie 1444 – 1445
  • Stefan al II-lea 1445 – iulie 1447
  • Petru al II-lea si Roman al II-lea (asociati la domnie) iulie – septembrie 1447
  • Roman al II-lea (fiul lui Ilias) septembrie 1447 – februarie 1448
  • Petru al II-lea februarie 1448 – martie 1449
  • Ciubar (Csupor) iarna 1448 – 1449 (domnie incerta)
  • Alexandrel (fiul lui Ilias) februarie – octombrie 1449
  • Bogdan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun) octombrie 1449 – octombrie 1451
  • Petru Aron (fiul lui Alexandru cel bun) octombrie 1451 – februarie 1452
  • Alexandrel, februarie 1452 – 1454
  • Petru Aron, 1454 – februarie 1455
  • Alexandrel, februarie – mai 1455
  • Petru Aron, mai 1455 – aprilie 1457
  • ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT (fiul lui Bogdan al II-lea) 14 aprilie 1457 – 2 iulie 1504
  • Bogdan al III-lea (cel ,,orb”) (fiul lui Stefan cel Mare) 2 iulie 1504 – aprilie 1517
  • Stefanita (fiul lui Bogdan al III-lea) aprilie 1517 – ianuarie 1527
  • PETRU RAREŞ (fiul nelegitim a lui Stefan cel Mare şi Sfânt, zămislit cu Răreşoaia) ianuarie 1427 – septembrie 1538
  • Stefan Lacusta (fiul nelegitim a lui Stefan cel Mare şi Sfânt) septembrie 1538 – decembrie 1540
  • Alexandru Cornea (fiul lui Bogdan al III-lea) decembrie 1540 – februarie 1541
  • Petru Rares februarie 1541 – septembrie 1546
  • Ilias (fiul lui Petru Rares) septembrie 1546 – iunie 1551
  • Stefan (fiul lui Petru Rares) iunie 1551 – septembrie 1552
  • Ioan Joldea, septembrie 1552
  • Alexandru Lapusneanu (fiul lui Bogdan al III-lea), septembrie 1552 – noiembrie 1561
  • Despot-Voda (Ioan Iacob Eraclid), noiembrie 1561 – noiembrie 1563
  • Stefan Tomsa august 1563 – martie 1564
  • Alexandru Lapusneanu, martie 1564 – martie 1568
  • Bogdan (fiul lui Alexandru Lapusneanu) martie1568 – februarie 1572
  • Ioan Voda (cel „Cumplit”), (fiul lui Stefanita) februarie 1572 – iunie 1574
  • Petru Schiopul (fratele lui Alexandru al II-lea, domnul Tarii Rominesti) iunie 1574 – noiembrie 1577
  • Ioan Potcova (pretins frate a lui Ioan Voda) noiembrie – decembrie 1577
  • Petru Schiopul, ianuarie 1578 – noiembrie 1579
  • Iancu Sasul (fiul lui Petru Rares), noiembrie 1579 – septembrie 1582
  • Petru Schiopul, septembrie 1582 – august 1591; a asociat la domnie pe fiul sau nevirstnic Stefan (1589 – 1591)
  • Aron Tiranul („cel cumplit”) (fiul lui Alexandru Lapusneanu), septembrie 1591 – iunie 1592
  • Alexandru cel Rau (nepotul lui Alexandru Lapusneanu), iunie – iulie 1592; n-a ocupat scaunul domnesc, fiind mutat in Tara Romineasca
  • Petru Cazacul (fiul lui Alexandru Lapusneanu), august – octombrie 1592
  • Aron Tiranul, septembrie 1592 – aprilie 1595
  • Stefan Razvan (filiatie necunoscuta), aprilie – august 1595
  • Ieremia Movila, august 1595 – mai 1600
  • Mihai Viteazul, mai – septembrie 1600
  • Ieremia Movila, septembrie 1600 – iunie 1606
  • Simion Movila (fratele lui Ieremia Movila), iunie 1606 – septembrie 1607
  • Mihail Movila (fiul lui Simion), septembrie – noiembrie si decembrie 1607
  • Constantin Movila (fiul lui Ieremia), noiembrie 1607 si decembrie 1607 – decembrie 1611
  • Stefan al II-lea Tomsa (se dadea fiu al lui Stefan Tomsa), decembrie 1611 – noiembrie 1615
  • Alexandru Movila, noiembrie 1615 – iulie 1616
  • Radu Mihnea, iulie 1616 – februarie 1619
  • Gaspar Gratiani, februarie 1619 – septembrie 1620
  • Alexandru Ilias, septembrie 1620 – octombrie 1621
  • Stefan al II-lea Tomsa, octombrie 1621 – august 1623
  • Radu Mihnea, august 1623 – ianuarie 1626
  • Miron Barnovschi-Movila, ianuarie 1626 – august 1629
  • Alexandru Coconul, august 1629 – aprilie 1630
  • Moise Movila (fiul lui Simion Movila), aprilie 1630 – decembrie 1631
  • Alexandru Ilias, decembrie 1631 – aprilie 1633
  • Miron Barnovschi-Movila, aprilie – iunie 1633
  • Moise Movila, iunie 1633 – aprilie 1634
  • Vasile Lupu, aprilie 1634 – aprilie 1653
  • Gheorghe Stefan, aprilie 1653
  • Vasile Lupu, aprilie – iulie 1653
  • Gheorghe Stefan, iulie 1653 – martie 1658
  • Gheorghe Ghica, aprilie 1658 – noiembrie 1659
  • Constantin Serban (fostul domn al Tarii Rominesti), noiembrie 1659
  • Stefanita Lupu (fiul lui Vasile Lupu), noiembrie 1659 – ianuarie 1661
  • Constantin Serban, ianuarie – februarie 1661
  • Stefanita Lupu, februarie – septembrie 1661
  • Eustratie Dabija, septembrie 1661 – septembrie 1665
  • Gheorghe Duca, septembrie 1665 – mai 1666
  • Ilias Alexandru (fiul lui Alexandru Ilias), mai 1666 – noiembrie 1668
  • Gheorghe Duca, noiembrie 1668 – august 1672
  • Stefan Petriceicu, august 1672 – noiembrie 1673
  • Dumitrascu Cantacuzino (se trage din Cantacuzinii de la Anhialos), noiembrie 1673
  • Stefan Petriceicu, decembrie 1673 – februarie 1674
  • Dumitrascu Cantacuzino, februarie 1674 – noiembrie 1675
  • Antonie Ruset (Rosetti), noiembrie 1675 – noiembrie 1678
  • Gheorghe Duca, noiembrie 1678 – decembrie 1683
  • Stefan Petriceicu, decembrie 1683 – martie 1684
  • Dumitrascu Cantacuzino, ianuarie 1684 – iunie 1685
  • Constantin Cantemir, iunie 1685 – martie 1693
  • Dimitrie Cantemir (fiul lui Constantin Cantemir), martie – aprilie 1693
  • Constantin Duca (fiul lui Gheorghe Duca), aprilie 1693 – decembrie 1695
  • Antioh Cantemir (fiul lui Constantin Cantemir), decembrie 1695 – septembrie 1700
  • Constantin Duca, septembrie 1700 – iunie 1703
  • Caimacam: Ioan Buhus (mare logofat), iunie – septembrie 1703
  • Mihai Racovita (nepot de vara a lui Serban Cantacuzino), septembrie 1703 – februarie 1705
  • Antioh Cantemir, februarie 1705 – iunie 1707
  • Mihai Racovita, iulie 1707 – octombrie 1709
  • Nicolaie Mavrocordat (stranepot de sora al lui Al. Ilias), noiembrie 1709 – octombrie 1710
  • Dimitrie Cantemir, noiembrie 1710 – iulie 1711
  • Caimacami: Lupu Costachi (mare vornic), Maxut (mare postelnic), Antioh Jora (mare hatman), august – septembrie 1711
  • Caimacam: Ioan Mavrocordat (dragoman), septembrie – noiembrie 1711
  • Nicolaie Mavrocordat, noiembrie 1711 – decembrie 1715
  • Mihai Racovita, decembrie 1715 – septembrie 1726
  • Grigore al II-lea Ghica (nepot de fiu al lui Grigore Ghica), septembrie 1726 – aprilie 1733
  • Constantin Mavrocordat (fost domn al Tarii Rominesti), aprilie 1733 – noiembrie 1735
  • Grigore al II-lea Ghica, noiembrie 1735 – septembrie 1739
  • Aministratie militara rusa: septembrie – octombrie 1739
  • Grigore al II-lea Ghica, octombrie 1739 – septembrie 1741
  • Constantin Mavrocordat, septembrie 1741 – iulie 1743
  • Ioan Mavrocordat (fiul lui Nicolaie Mavrocordat), iulie 1743 – mai 1747
  • Grigore al II-lea Ghica, mai 1747 – aprilie 1748
  • Constantin Mavrocordat, aprilie 1748 – august 1749
  • Constantin Racovita, august 1749 – iunie 1753
  • Matei Ghica (fiul lui Grigore al II-lea Ghica), iunie 1753 – februarie 1756
  • Constantin Racovita, februarie 1756 – martie 1757
  • Scarlat Ghica (fiul lui Grigore al II-lea Ghica), martie 1757 – august 1758
  • Ioan Teodor Callimachi (Calmasul), august 1758 – mai 1761
  • Grigore Calimachi (fiul lui Ioan Teodor Callimachi), mai 1761 – martie 1764
  • Grigore al III-lea Ghica (nepot de frate al lui Grigore al II-lea Ghica), martie 1764 – ianuarie 1767
  • Grigore Callimachi, ianuarie 1767 – iunie 1769
  • Constantin Mavrocordat, iunie – decembrie 1769
  • Administratie militara rusa: septembrie 1769 – septembrie 1774
  • Grigore al III-lea Ghica, septembrie 1774 – septembrie 1777
  • Constantin Moruzi, septembrie 1777 – mai 1782
  • Alexandru Mavrocordat (Deli-bei, adica Printul nebun) (fiul lui Constantin Mavrocordat), mai 1782 – ianuarie 1785
  • Alexandru Mavrocordat (Firaris, adica Fugarul) (fiul lui Ioan Mavrocordat), ianuarie 1785 – decembrie 1786
  • Alexandru Ipsilanti (fostul domn al Tarii Rominesti), decembrie 1786 – aprilie 1788
  • Administratie militara austriaca: noiembrie 1787 – iulie 1788
  • Manole (Emanuel) Giani Ruset, mai 1788 – martie 1789
  • Administratie militara rusa: septembrie 1788 – noiembrie 1789
  • Administratie militara austrica: noiembrie 1789 – iulie 1791
  • Alexandru Moruzi (fiul lui C. Moruzi), martie 1792 – decembrie 1792
  • Mihai Sutu, decembrie 1792 – aprilie 1795
  • Alexandru Callimachi, aprilie 1795 – martie 1795
  • Constantin Ipsilanti (fiul lui Alexandru Ipsilanti), martie 1799 – iunie 1801
  • Alexandru Sutu, iunie 1801 – septembrie 1802
  • Alexandru Moruzi, septembrie 1802 – august 1806
  • Scarlat Callimachi (fiul lui Alexandru Callimachi), august – octombrie 1806
  • Alexandru Moruzi, octombrie 1806 – martie 1807
  • Administratie militara rusa: noiembrie 1806 – mai 1812
  • Alexandru Hangerli, martie – iulie 1807
  • Scarlat Callimachi, iulie 1807 – iunie 1810 (nu a ocupat efectiv domnia)
  • Caimacami: Iordache Ruset-Roznovanu, decembrie 1806, apoi Veniamin Costache, ianuarie 1807 – iulie 1812
  • Scarlat Callimachi, august 1812 – iunie 1819
  • Mihai Sutu (nepot de fiu al lui Mihai Sutu), iunie 1819 – martie 1821
  • Caimacam: mitropolitul Veniamin Costache, martie – mai 1821
  • Eteria lui Alexandru Ipsilanti: aprilie 1821
  • Caimacam: Stefan Vogoride (numit in februarie), efectiv toamna 1821 – iulie 1822
  • Administratie militara turca: mai 1821 – iulie 1822
  • Ionita Sandu Sturza, iunie 1822 – aprilie 1828
  • Aministratie militara rusa: aprilie 1828 – aprilie 1834
  • Mihai Sturza, aprilie 1834 – iunie 1849
  • Grigore Alexandru Ghica, mai 1849 – octombrie 1853
  • Administratie militara rusa: octombrie 1853 – septembrie 1854
  • Grigore Alexandru Ghica, octombrie 1854 – iunie 1856
  • Consiliul administrativ extraordinar: iulie 1856
  • Caimacamia lui Teodor Bals: iulie 1856 – februarie 1857
  • Caimacamia lui Nicolaie Vogoride: februarie 1857 – octombrie 1858
  • Caimacamia de trei: Stefan Catargiu (la 20 octombrie 1858 se retrage si in locul lui e numit I. A. Cantacuzino), V. Sturza si A. Panu, octombrie 1858 – ianuarie 1859
  • Alexandru Ioan Cuza ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 apoi domn a Principatelor Unite ale Moldovei şi a Munteniei

Apoi după lovitura de palat din 11 februarie 1866 a fost instalat în scaunul de domnitor al României principele Carol I, care după Războiul de Independenţă a României din 1877 – 1878 a fost intronizat ca Rege al României sub numele de Carol I al României

                                                                         Gral(r)dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

Băsescu are grijă ca Ponta să nu iasă președinte

Președintele Traian Băsescu îi promite premierului Victor Ponta că va face tot posibilul pentru a-i convinge pe români să nu-l voteze la alegerile prezidențiale.

,,Ponta nu iese președinte. Zi de zi voi sta în dispută cu el, până când românii vor începe să creadă. (…) De Victor Ponta, pentru că realizez ce rău îi va fi României cu un astfel de președinte, în fiecare zi îl voi toca. (…) Voi încerca să le arăt românilor cine este acest om, un farsor care a avut norocul, noi ghinionul, să fie propulsat de un grup de baroni, să fie susținut de un turnător și un om condamnat și care vrea să ne facă viitorul după chipul și asemănarea lui. Nu aș vrea ca după mine să rămână un asemenea președinte. Oricare dintre șefii de partide de dreapta este mai bun, mult mai bun pentru țară, decât Ponta”, a declarat Băsescu la B1 TV.      El a afirmat, totodată, că demersul de a-l combate pe Victor Ponta nu are caracter electoral, singurul său interes în plan politic fiind un succes al PMP, partid la a cărui creare a contribuit.     ,,Un președinte la sfârșit de mandat nu are interese electorale. Singurul meu interes electoral este să reușească această construcție nouă, PMP-ul, pe care l-am proiectat, i-am dat drumul în lume și-l voi vota, dar nu mă implic încă să-l conduc. După ce îmi termin mandatul, îi voi fi cel mai apropiat consultant acestui partid”, a spus Traian Băsescu.

                                                                                                                                                         Silvia ANDREI

Cum arată un act de trădare naţională?

Simplu, elegant, cu termeni juridici şi noţiuni slab conturate. Anularea drepturilor majorităţii, drepturi câştigate cu sânge şi vise sfărâmate, este decentă şi îmbracă forma unui contract.         Nu se cade să se discute despre destrămarea României… se vorbeşte despre descentralizare. Nu se pomeneşte excluderea românilor din administraţia zonei Harghita-Covasna, se vorbeşte despre “reprezentare proporţională”. Nu se pomeneşte cuvântul mită, ci se vorbeşte despre “sprijinirea (financiară) corespunzătoare” a unor pseudo-structuri culturale. Care este însă esenţa acestui act de trădare? Se vede din primele rânduri: modificarea Constituţiei, „problema” reorganizării teritoriale, reglementarea „drepturilor culturale” ale minorităţilor, şi practic susţinerea oricăror iniţiative separatiste maghiare.

                          Nu mai intru în detalii, aveţi întregul document mai jos…

Este greu de cuprins în cuvinte dezgustul, pe care îl resimt, pentru a nu ştiu câta oară, în România post-decembristă. Românii s-au obişnuit cu trădarea, s-au obişnuit să fie trataţi ca nişte iobagi, de boierii, care îi vând şi îi cumpără. Mi se pare de neconceput punerea pe hârtie într-un format atât de oficial, a unui act de trădare a României, de către propriul guvern. Dar, în definitiv, de ce să mă surprindă? Nu este o noutate pentru nimeni, faptul că suntem conduşi de jigodii, de oameni fără principii, călăuziţi doar de dorinţa de nesăturat a furtului. Esenţa problemei este dată de lipsa contra-reacţiei. Pur şi simplu, nu există nimeni, care să se opună. Nu există partide, sindicate, organizaţii, care să aibă tăria de a lupta cu aceste decizii criminale.    În România anului 2014, nu există mişcări civice sau alte forme de organizare, prin libera asociere a cetăţenilor, care să nu fie pătate, sau discreditate de mediocritatea liderilor. Date fiind aceste lucruri, tare îmi este teamă, că va trebui să ne obişnuim cu acte de trădare naţională creionate elegant şi votate de legislativ – executiv.    Sau, mai există o alternativă, una grea şi de durată: LUPTA!

1 2 3

 

Scris de Remus Rădoiu – AGOINA NAŢIUNII

Istoria antică trebuie cunoscută. Greci, traci şi zei vindecători

Coloniile ioniene întemeiate de către milesieni la jumătatea secolului al VII-lea şi începutul secolului al VI-lea a.Hr. pe ţărmul de vest şi de nord al Mării Negre (Apollonia Pontica, Histria, Tyras, Olbia) dispun de o particularitate extrem de interesantă. Doar aici întâlnim cultul lui Apollo în ipostaza de Iatros (Ietros în dialect ionian), Tămăduitorul. Acesta joacă rolul principal în panteonul cetăţilor, foarte neobişnuit fiind faptul că avem un cult care nu este atestat în cetatea-mamă, de unde se împrumută de obicei coloniile în materie religioasă. De ce? Multe cercetări sugerează că venerarea lui Apollo Iatros îşi are originile tot în Ionia. O perspectivă inovatoare ne oferă însă Yulia Ustinova într-un articol publicat în 2010 la Műnster, intitulat « Apollo Iatros : A Greek God of Pontic Origin », în care asociază epicleza zeului cu credinţele indigene ale popoarelor din Thracia şi Scythia, preocupate de altfel de problema nemuririi şi a vindecărilor. Calitatea de vindecător pe care Apollo o are deja în Ionia se combină cu aceste credinte pentru a da naştere unui cult care devine emblema cultică a coloniilor nord-pontice.

                                                     Apollo tămăduitorul

Să ne oprim asupra câtorva mărturii care îl atestă în zonă. La Apollonia de pildă, se presupune că sanctuarul zeităţii supreme era localizat undeva în insula Cyricus, la 150 de metri de coastă, adăpostind faimoasa sculptură din secolul al V-lea a.Hr. a lui Calamis. Sanctuarul este menţionat într-un decret din secolul al II-lea a.Hr. în onoarea unui cetătean histrian care conduce forţele trimise în ajutorul Apolloniei contra Mesembriei. Inscripţia afrimă că stela onorifică trebuie aşezată în templul lui Apollo Iatros. Monedele din acelaşi secol reprezintă pe avers capul zeului, iar pe revers un nud al acestuia cu arc, săgeţi şi o ramură de laur.

La Histria, o bază de statuie datând din secolul al IV-lea a.Hr. are inscripţionată o dedicaţie către Apollo Ietros din partea lui Theoxenos, fiul lui Hippolochos, în vremea când cultul se afla sub oblăduirea preotului Hippolochos, fiul lui Theodocos. Statuia de bronz nu a supravieţuit, dar tăieturile de la bază sugerează că înfăţişa un personaj în mişcare ţinând un obiect în mâna stângă. Este posibil ca monedele de secol I în care Apollo are o liră şi se sprijină de o coloană ar reproduce statuia pierdută. La o generaţie după Thoxenos, în timpul unui alt Hippolochos, fiul lui Hegesandros, din aceeaşi familie, fiii săi Xenocles şi Theoxenos îi dedică lui Apollo un monument impunător, probabil un templu de la care ne-a mai rămas o arhitravă cu o inscripţie care îl pomeneşte pe Apollo. Zeul apare în mai multe inscripţii în perioada secolelor IV-I a.Hr. La Histria, preotul lui Apollo Iatros era totodată şi eponimul cetăţii, o magistratură dominată în secolul al V-lea de o familie foarte influentă care a ridicat mai multe monumente scumpe.

asdasdasd

Cea mai veche inscripţie lapidară care îl menţionează o întâlnim însă la Olbia, pe un altar rotund datat în a doua jumătate a secolului al V-lea, fiind vorba despre o dedicaţie a unui locuitor al Olbiei, Xantos, făcută stăpânului Histriei, Apollo. Se pare că un secol mai târziu Stratonides din Athena sculptează o statuie a zeului de la care avem tot baza ce sugerează o postură similară cu cea de la statuia histriană. O altă dedicaţie care aparţine unui cetăţean din Ceos surprinde fragmentar epicleza Iatros. Cea mai veche dovadă clară despre Ietros se gaseşte într-un graffito pe o placă de os din insula Berezan, care îmbină simbolismul cifrei şapte cu mai multe epitete ale zeului. Conform lui Walter Burkert, textul ar face referire la oracolul din Didyma, pornind de la conceptul marelui an şi al perioadelor sale. Se prezice că tămăduitorul va veghea asupra Olbiei vreme de 700 de ani. Un sanctuar a existat şi aici cel puţin din secolul al VI-lea, după cum se observă în situl cu o mică platformă rituală, urme de construcţii de lemn şi fragmente de ceramică din această epocă. Mai mulţi graffiti ce conţin epicleza Ietros apar pe fragmente de terracotta, detalii arhitecturale ce atestă un mic templu din cărămidă înlocuit de unul din piatră în secolul al V-lea a.Hr.Un graffito de pe un vas de tip scyphos listează lunile calendarului olbian şi este dedicat lui Apollo Delphinios Iatros Thargelios Lykeios, iar o inscripţie pe un cylix găsit la Kiev menţionează atât epicleza de Delphinios, cât şi pe cea de Iatros, ceea ce arată că la Olbia s-a păstrat şi aspectul tradiţional sub care era venerat în cetatea-mamă (Delphinios). Thargelios sau Boreas sunt însă epitete neonişnuite, cu specific local. Existenţa lor infirmă ipoteza unei imitaţii totale a religiei de la Milet. Dovezi în privinţa acestor particularităţi (urme de temple, dedicaţii, graffiti) sunt atestate şi în zona Bosforului, la Panticapaeum, Phanagoria, Hermonassa şi Myrmecaeum. Preoţii din Bosfor aveau origini nobile. Unul dintre ei a fost chiar un prinţ : o bază de statuie de marmură îl pomeneşte pe preotul Leucon, viitorul rege Leucon al II-lea (~240-220). Posibil este ca Apollo Iatros să fi fost venerat şi în alte zone, cum ar fi la Sinope unde este atestat un cetăţean cu numele de Ietrocles. Apollo este descris ca tămăduitor şi în câteva texte literare, dar Iatros apare mai mult ca un atribut decât ca epicleză, cum se întâmplă la Aristophan în « Păsările » şi « Plutus ». apollo este comparat cu un medic obişnuit, dar care îşi primeşte salariul sub formă de sacrificii. Si la pseudo-Lycophron, în « Alexandra » apare oracolul lui Iatros Lepsios Termintheos, dar caracterul obscur al poemului împiedică explicaţii exacte cu privire la culte. Singurul text în care Iatros apare ca epicleză este fraza de început a jurământului hippocratic, numai că deşi exista încă din secolul al V-lea, textul a suferit modificări cu timpul, epicleza putând fi inserată în epoca romană sub influenţa lui Apollo Medicus. Oricum, ceea ce este cert este că zeul era venerat în această ipostază numai în coloniile ioniene de la Marea Neagră, iar calitatea de tamăduire includea şi protecţia generală a cetăţii. Unicitatea cultului ar putea fi explicată printr-o sinteză a calităţii de medic deja prezentă în religia greacă cu elemente din cultura locală. In aria Mării Negre zeităţile olimpiene au împrumutat într-adevăr anumite trăsături şi epicleze de la popoarele cu care au venit în contact coloniile. Aphrodita Ourania Apatouros îşi ia numele de la un centru local important unde era venerată, Apaturum. Apollo insuşi este venerat în Abdera ca Apollo Derainos, epicleza derivând din numele unui trib tracic.

                                                      Nemuritorii traci

Tracii au jucat de altfel un rol considerabil în miturile greceşti. Prezenţa etnică tracică este perceptibilă încă din momentul fondării cetăţilor, când membri ai aristocraţiei locale sunt incorporaţi în societăţile nou formate. Doar trei colonii de pe coasta tracică poartă nume greceşti : Dionysopolis, Apollonia şi Anchialos, restul fiind de origine autohtonă. In elaborarea unui nou cult care să păstreze nucleul personalităţii zeului dar care să cuprindă totodată şi aspecte noi care să particularizeze coloniile, este posibil ca grecii, prin utilizarea epiclezei de Iatros, sa se fi inspirat din credinţele locale. Dintre toate neamurile cu care au venit în contact, tracii şi geţii se pare că aveau cel mai mare interes legat de nemurire şi modul de o obţine, subiect iubit şi de greci după cum se observă din mituri precum cel al lui Asclepios.    Platon discută despre metodele de vindecare şi despre puterile lui Zalmoxis în dialogul « Charmides », când Socrate spune că a aflat despre tratamente pentru dobândirea nemuririi, iar cum interlocutorul său nu se arată foarte surprins, am putea considera că athenienii ştiau câte ceva despre priceperea medicilor traci şi cum aceştia pot manipula legătura dintre trup şi suflet pentru a aplica tratamente eficiente. Zalmoxis era privit ca vindecător divin, având la dispoziţie acoliţi-medici.

asdasdasdss

Povestea lui Zalmoxis relatată de Herodot surprinde elemente importante ale credintei în nemurire. Revenirea zeului în cel de-al patrulea an după coborârea în grota rituală şi trimiterea mesagerului la el sunt interconectate : Zalmoxis este invocat într-un ritual care îi ‘face’ pe credincioşi nemuritori. Alte obiceiuri probează şi ele imortalismul trac : tribul trausilor se bucură la moartea cuiva pentru că este o eliberare şi o dobândire a fericirii supreme. Triburile de geţi, teretizoi sau krobyzoi cred că morţii se vor întoarce ca Zalmoxis. O versiune a transformării în zeu a lui Zalmoxis ne oferă şi Strabon, care spune că a devenit chiar co-regentul regelui, iar după retragerea în grotă geţii aleg mereu un om divin care să-l imite pe zeu. Până în secolul al V-lea a.H.r. misticismul, doctrina ascetică şi imortalismul zalmoxian i-au determinat pe greci sa-l asocieze pe zeul trac lui Pitagora, ale cărui aptitudini vindecătoare şi şamanice au facilitat considerabil comparaţia. Asocierea celor doi pare a fi inspirată şi din asemănarea dintre activităţile acoliţilor pitagoreici care organizează adunări şi iniţieiri în sunedrion, şi nobilii geţi care se adună la banchete în andreon. După ce mai intâi se spune că Zalmoxis este sclavul lui Pitagora, rolurile se inversează ulterior. Oricum, este destul de dificil de făcut diferenţa intre cultul tracic şi interpretarea sa de către greci. Preoţii lui Zalmoxis erau bincunoscuţi ca medici-iatroi, având capacitatea de a-l imita pe zeu în ceea ce priveşte acordarea de tratamente miraculoase care ar ajuta chiar la dobândirea nemuririi. Nu numai Zalmoxis este tămăduitor mitic. Regel trac Rhesus, ucis la Troia, se spune că a trăit în continuare tot într-o peşteră şi că a eliminat molimele din jurul muntelui unde zăbovea ca spirit. Miturile greceşti despre mari muzicanţi, aproape toţi traci, cum ar fi faimosul rebel, profet si vindecător Orfeu, iarăşi contribuie la o apropiere a zeului grec de neamurile autohtone. Si Orfeu este mag, cea mai importantă abilitate a sa fiind cea de medic.

                                                              Infrăţirea zeilor

Grecii ştiau că tracii deţin cunoştinţe bogate în materie de medicină, lucru pomenit de Euripide, Platon sau Pausanias. In epoca romana circulau numeroase tratate medicale cu numele lui Orfeu. Apreciat alături de acesta era şi Musaeus, care vindeca prin muzică. Vindecările fac parte şi din cultura scitică, atestate de pildă pe decorul ceramic din tumulii din vecinătatea oraşului Penticapaeum. Originea grecească a ceramicii arată şi că grecii erau familiarizaţi cu obiceiurile scite. Experienţele şamanice, ilustrate în legende precum cele ale lui Abaris sau Aristeas. Abaris, preot al lui Apollo Hyperboreeanul, cunoscut lui Herodot şi Pindar, se spune că ar fi calătorit pe o săgeată şi că ar fi săvârşit minuni sau purificat oraşe de molimă. La fel se spunea despre sciţii Anarcharsis sau Toxaris. Herodot menţionează că enareis, preoţii sciţi androgini consideraţi şi samani, erau chemaţi de rege când acesta cădea la pat, pentru a li se cere să ghicească din cauza cărui supus s-a îmbolnăvit. Practicile tămăduitoare ale medicinei şamanice îi impresionează pe greci. Mulţi nu făceau distincţia între sciţi şi traci, aduşi laolaltă prin practicile religioase relativ similare.

In Tracia Apollo este o zeitate familiară. Herodot ne spune că unii consultă oracolul din Delphi. Apoi, în ,,Odiseea”, Kikones are un preot al lui Apollo, pe Maron. Comoara de la Rogozen cuprinde veselă care îl pomeneşte pe Apollo, iar inscripţiile îl atestă pe regele Cotyso din secolul al V-lea a.Hr. Cea mai timpurie fuziunii dintre o zei tate tracică şi Apollo este cea din Abdera, unde epicleza Derainos derivă din tribul omonim.Incepând cu secolul al II-lea a.Hr. Thracia este invadată de dedicaţii pentru zeul grec care adoptă epitete trace şi este reprezentat pe reliefuri alături de cavaleri. Epicleza Iatros apare în două inscripţii din Thracia, dintre care una, descoperita aproape de Philippopolis, este întreagă. Un exemplu concludent de identificare a lui Apollo Iatros cu cavalerul trac avem din satul Kiril-Metodievo, tot în zona oraşului Philippopolis : o inscripţie cu un călăreţ şi o legendă care cel mai probabil face referire la zeul grec. De altfel cele mai multe dedicaţii făcute de cetăţeni cu nume fie greceşti, fie trace, fie latine, sunt acompaniate de reprezentări în relief ale cavalerilor traci. Doar Asclepios putea concura cât de cât cu imensa popularitate a tămăduitorului-arcaş.

Concluzionând, Apollo Iatros este o ipostază a zeului pe care nu o regăsim altundeva decât în coloniile ioniene din Pont. Este zeitatea tutelară, beneficiază de temple şi de preoţi din mari familii aristocrate. Epicleza denotă încercarea de delimitare faţă de cultul din metropolă prin accentuarea unei calităţi împărtăşite din plin de zeităţile locale. Preocupările tracilor şi sciţilor faţă de vindecare şi nemurire au condus la scoaterea în evidenţă a aspectului de medic al zeului grec. Sinteza cultică mai sugerează şi că noile colonii greceşti erau spaţii culturale deschise, dornice de a incorpora elemente straine, şi nu doar simple imitaţii ale cetăţilor-mamă.

                                                                                                                                                      Florin NAHORNIAC

Hitler despre România: Ea trebuie să devină o ţară agricolă

Ideea transformării cu orice preţ a României într-o ţară agricolă nu le-a venit prima dată sovieticilor. Este o idee mai veche şi a avut-o şi Adolf Hitler. Din păcate se pare că a dispărut sămânţa românilor care au fost în stare să se opună acestei idei: România de azi este o ţară agricolă, iar cei care au adus-o în situaţia asta le reproşează românilor că sunt ţărani. Dar să vedem ce spunea Hitler despre România pe 25 iulie 1941 (perioadă în care soldaţii români luptau pe frontul de est şi România era aliată cu Germania nazistă fără să existe un tratat de alianţă). Părerile lui Hitler exprimate în timpul meselor au fost notate din ordinul lui Martin Bormann şi recuperate după război.

                                                     Vineri 25 iulie 1941, la prânz

România trebuie să devină o ţară agricolă. România ar face bine să renunţe pe cât posibil la ideea de a avea o industrie proprie. Îşi va direcţiona bogăţia pământului ei către piaţa germană. Va primi în schim de la noi bunurile fabricate de care are nevoie. Basarabia este un adevărat grânar. Astfel, proletariatul român care este contaminat de bolşevism va dispărea şi ţara nu va mai duce lipsă de nimic. Trebuie să recunosc că regele Carol a acţionat în această direcţie.

                                                                                                                                                         George  DAMIAN

Florile de cartof, un medicament natural

Dacă respectaţi cu stricteţe dozele, vă urmăriţi atent reacţiile organismului şi cereţi sfaturile unui specialist, tratamentele cu flori de cartofi pot deveni un aliat de folos.         Când apare o problemă de sănătate pe care vrem să o rezolvăm cu ajutorul leacurilor din cămară, în primul rând ne gândim la ceapă, usturoi, varză şi mai puţin la cartofi, deşi bulbii galbeni, roz sau violacei au, şi ei, putere terapeutică, datorită celor 32 de microelemente pe care le conţin, între care la loc de frunte se află potasiul – baza sănătăţii inimii.      Florile de cartof se spală, se toacă şi se pun într-un borcan sau într-o sticlă cu gâtul larg, până aproape de gura vasului. Apoi se toarnă alcool dublu rafinat sau ţuică, cât să acopere conţinutul cu două degete, se închide ermetic şi se lasă la macerat 14 zile, într-un loc cald şi întunecos.   Tinctura se filtrează prin filtru de cafea sau prin pânză topită şi se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Tratează numeroase afecţuni ale pielii, tumori maligne şi benigne, amigdalita, spondiloza, afecţiuni ale ochilor şi multe altele.  Dacă se culeg într-o zi cu soare şi temperatură înaltă, pot fi uscate pe o sită sau, în cantităţi mari, pe o plasă de ţânţari, întinsă pe o ramă de lemn, pentru circulaţia bună a aerului. Ca să le păstrăm culoarea şi calităţile terapeutice, se usucă la umbră sau la semiîntuneric şi se păstrează în săculeţi de pânză sau de hârtie, nu mai mult de un an.

                                                                                                                Dr farm Silvia ANDREI

Care pe care dar Bombardierul TU 160 este mai bun şi mai competitiv. Bombardierul rusesc TU 160, fala aviaţiei militare ruse şi spaima NATO şi a SUA

Fiindcă este la modă să ne batem în ameninţări cu raiduri aeriene şi descinderi-surpriză, hai să vedem ce şanse ar avea bombardierul rusesc în actualul context al tehnicii militare. Şi, cum fiecare se laudă cu puterea „fratelui” mai mare, să facem o scurtă comparaţie cu aeronavele americanilor, „grosul” forţei aeriene a NATO. Şi veţi vedea că supremaţia rusească întrece cu mult aeronavele militare americane.

                                       Tu-160 – dublu supersonic şi superlativ

Redacţia publicaţiei ŞTEFAN CEL MARE a făcut o sinteză admirabilă asupra calităţilor excepţionale ale celui mai avansat bombardier rusesc, supranumit „Lebăda albă” după ce am fost invitaţi în Rusia ca să constatăm la faţa locului şi pe viu performanţele acestui avion..       De reţinut câteva date esenţiale despre supersonicul strategic Tu-160, mândria aeroflotei pe care se bazeză Kremlinul. Cel mai mare avion militar, cu o impresionantă sarcină utilă pentru proiectile (20 t), cel mai rapid bombardier – aprox. 2.220 km/h (2,05 Mach) şi o autonomie uriaşă (vreo 13.000 km, dar în 2010 a zburat 18.000 km neîntrerupt). Are aripi cu unghi variabil în trei poziţii şi poartă un număr impresionant de bombe ghidate prin laser şi rachete aer-sol, atât de croazieră, cât şi de mare precizie. Ba chiar şi rachete purtătoare de focoase nucleare.     În mod ciudat, Tupolevul 160 este singurul bombardier rusesc de după Al Doilea Război Mondial care nu dispune de vreo armă pentru autoapărare.

Graphic1 s

Graphic1Dmitri Rogozin, încântat că „Lebedele” se vor putea ridica de la sol ceva mai des. După retehnologizare…

 

                                                           B-1 – mai lent şi mai mic

Bombardierul american care i-a stârnit pe ruşi să construiască „Lebăda” este B-1. Aproape identic ca aspect, al americanilor are şi el aripi cu geometrie variabilă. Deşi prima sa variantă, B-1A era aproape la fel de rapid ca rivalul său sovietic, B-1B, cel fabricat pe scară largă, nu atinge decât 1340 km/h (1,25 Mach), din raţiuni de fiabilitate. Şi e negru anti-radar spre deosebire albul anti-termic (contra radiaţiei exploziei nucleare) utilizat de sovietici.       Boeing (fost Rockwell) B-1 Lancer se remarcă, însă, printr-o mai mare sarcină utilă combinată (57 t de rachete şi bombe faţă de cele 40 t ale ruşilor) pentru că are şi şase puncte de prindere externe. La o adică, dacă s-ar încălca tratatele, acolo s-ar putea agăţa inclusiv arme mai puţin convenţionale… Deci, spre deosebire de „Lebădă”, „Osul” (Bone – B-One) ar putea să-şi poarte şi singur de grijă dacă nu e escortat. Inclusiv rachetele şi bombele cu focoase nucleare i-au fost scoase prin 1998 din schema de încărcare, dar asta doar fiindcă americanii se ţin cu dinţii de tratatele semnate…                                                                                                                                               O mare diferenţă între avionul rusesc şi cel american o face avionica. Începând de la computerul principal al avionului american, un IBM care poate controla aproape toate funcţiile, şi până la recent adăugatul dispozitiv de localizare a ţintei, Sniper XR, şi  conexiunea de date complet integrată (FIDL), americanii zboară efectiv cu alte standarde.

                                                    Şi totuşi, cine e mai bun?

Păi, acela care are mai multe bombardiere, inclusiv operaţionale. Fiindcă, dincolo de a deţine avioane militare performante, trebuie să mai ai şi bani iar avioanele construite trebuie să le ridici de la sol iar acestea sunt numai performantul supersonic TU 160…     Ruşii au construit 19 TU-160. Toate aveau baza la Priluki, în… Ucraina. Care a devenit independentă şi a preluat controlul asupra tuturor unităţilor militare de pe teritoriul său. Considerând că nu au bani să ridice de la sol asemenea monştri cu aripi, ucrainenii i-au „invitat” pe ruşi să şi le recupereze contra unor modice trei miliarde de dolari. Ca să facă Kremlinul să se mai gândească dacă este chiar inacceptabilă suma, ucrainenii a tăiat bucăţele, demonstrativ şi ostentativ, primul TU-160, în noiembrie 1998. După un an, când americanii au atacat Serbia, ruşii au revenit la negocieri, obţinând în final opt „lebede”, alte trei TU-95 şi peste 500 de rachete la un preţ de numai 285 de milioane de dolari, compensaţi din facturi la gaze. În timp, prin recuperarea altor avioane de la ucraineni şi alte câteva construite de la zero, stolul s-a reîntregit. Astăzi sunt 16 TU-160, deşi prin 2003 unul s-a făcut praf la probarea unui nou motor, iar planul e să se livreze câte un avion nou pe an sau la doi ani, până la o flotă totală de 30 în 2025.

Probleme mari sunt, însă, cu avionica şi cu motoarele. Prima a fost amânată pentru 2016, dar ultimele sunt capitale! Singurul TU-160 modernizat s-a livrat în 2008, firma (Samara) care face reparaţia capitală a motoarelor are o cadenţă de numai două bucăţi pe an. În lipsa acestor modernizări ale propulsoarelor, practic, avioanele „mândria Kremlinului” nu prea mai pot fi ridicate de la sol. Decât cu riscuri mari şi costuri de reparaţii uriaşe ulterioare. 

Pe de altă parte, B-1 a fost produs în 100 de exemplare, mai existau 93 în 2000, iar astăzi 67 sunt în uz, 24 sunt sursă de piese de schimb, iar două au ajuns exponate de tehnică militară. La cât de bine şi fiabil îi deservesc, americanii anticipează că vor ţine B-1 la treabă până după 2030. Vedete ale conflictelor din Irak şi Afghanistan, nouă bombardiere ale Corpului de Bombardament nr. 9 Expediţionar au avut 770 de ieşiri în şase luni totalizând 9.500 de ore de zbor. Aveau un B-1 în aer în orice moment…

                                                        OZN-urile americane

Mai există însă o mică problemă pentru ruşi. Americanii au mai conceput o „lebădă neagră” pentru lacul cerului, la clasa superioară lui B-1, la care ruşii n-au mai ajuns.                                    Proiectat integral pe calculator, B-2 Spirit de la Northrop Grumman e şi mai negru decât B-1. E cel mai negru coşmar pentru orice inamic. Şi fiindcă n-a fost raportat vreunul ca fiind detectat vreodată înainte să lovească. Echipajul este redus de la 4 la doar 2 persoane, graţie unei avionici la superlativ. Au costat aproape două miliarde de dolari bucata şi s-au fabricat 21 de exemplare, 20 aflate în uz, unul fiind distrus accidental la o decolare, fără victime.       B-2-urile au debutat în 1999, în Kosovo, fiiind responsabile de distrugerea 30% din ţintele sârbeşti alese în primele opt săptămâni de implicare americană în conflict. Zburau non-stop din Missouri până în Balcani şi au fost primele bombardiere care au lansat bombe ghidate prin GPS în locul clasicelor „covoare”…

    B-2 nu zboară peste viteza sunetului. Merge cu doar 0,85-0,95 Mach. N-are nevoie.

Amprenta sa foarte restrânsă, datorată formei de „aripă zburătoare”, vopselei secrete, tehnicilor de reflexie a undelor de radiolocaţie, dar şi pentru infraroşii, ba chiar şi motoarele fără postcombustie şi extrem de silenţioase îl fac foarte greu observabil. De obicei, doar atunci când nu se mai poate face nimic contra sa. Este un avion care a dus aviaţia militară de la nivelul „mare” şi „rapid” la „invizibil” şi „precis”. Iar XB-70, SR-71 şi X-15 continuă salturile către standarde tot mai ridicate…        Adesea a fost confundat cu un OZN şi probabil că este responsabil şi pentru atacul nimicitor din filmul următor, înregistrarea distrugerii unei tabere talibane de acum două luni.