Arhive lunare: iunie 2014

Recepţie de excepţie de Ziua Naţională a Federaţiei Ruse la Bucureşti, Ambasadorul rus Oleg Malginov: „Pentru Rusia, România este un partener internaţional important”

În seara zilei de 11 iunie, 2014, Ambasadorul Federaţiei Ruse în România, Excelenţa Sa Oleg Malginov şi doamna Olga Malginova, au oferit, în salonul oficial al Ambasadei, o recepţie, cu prilejul Zilei Naţionale a Rusiei, la care au fost invitate personalităţi ale vieţii publice politice, economice, culturale, religioase dar şi alte personalităţi. La recepţie a fost invitat şi domnul general de corp de armată(r)dr ec Nahorniac Mihai Florin – foto 1 in fundal este momentul în care domnul general Nahorniac îl felicită pe E.S. domnul Ambasador Oleg Malginov şi pe soţia Sa Olga Malginova, iar în foto 2 momentul în care domnul general Nahorniac îl felicită pe domnul ministru extraordinar şi plenipotenţiar al Ambasadei .   Vă prezint câteva date despre Ziua Naţională a Federaţiei Ruse:   La 12 iunie 1990, primul Congres a Deputaţilor poporului de la Moscova care a adoptat Declaraţia privind Suveranitatea Rusiei, iar peste un an, la 12 iunie 1991, s-a derulat întâia alegere directă a preşedintelui cu sediul la Kremlin.

DSCN0664

Dl general Nahorniac felicitându-l pe dl Ambasador Malginov

Înfiinţarea postului de preşedinte al Federaţiei Ruse şi adoptarea noii Constituţii, pentru a reflecta noua realitate politică, împreună cu drapelul naţional, imnul şi stema Federaţiei Ruse, au fost repere importante în consolidarea statalităţii ruse.    Noul nume al puterii de la Kremlin, cea de Federaţia Rusă, a fost adoptat la 25 decembrie 1991

Declaraţia  din 12 iunie a motivat proclamarea acestei zile ca sărbatoare naţională, de către Sovietul Suprem al Rusiei, în 1992.

Prin decretul prezidenţial, din 2 iunie 1994, a fost reiterată ziua de 12 iunie ca sărbătoare naţională a statului rus sub denumirea de Federaţia Rusă.

Graphic1

Dl general Nahorniac felicitându-l pe ministrul plenipotentiar al Ambasadei Rusiei.

În conformitate cu decretul prezidenţial din 16 iunie 1998, a fost numită Ziua Federaţiei Rusie.       Din respect pentru Ziua Naţională a Federaţiei Ruse, având în vedere faptul că domnul general dr ec şi-a făcut  studiile postuniversitare la Academia Militară FRUNZE de la Moscova iar România este vecină cu  cea mai mare putere mondială armată, politică, economica a lumii vă prezint alocuţiunea integrală rostită de E.S. domnul Ambasador Oleg MALGINOV, de la tribuna unde erau postate drapelele de stat ale Rusiei şi României – foto 3 şi 4 – un discurs care a fost rostit după intonarea imnurilor de stat ale celor două ţări.

Graphic1

Excelenţa Sa, Ambasadorul Federaţiei Ruse în România, OLEG MALGINOV

Stimaţi oaspeţi,

Dragi colegi,                                                                 

Îmi pare bine să vă salut la recepţia noastră.

Astăzi este a douăzecea aniversare a Zilei Rusiei.

Această sărbătoare tânără, aprobată de Preşedintele Federaţiei Ruse în 1994, a devenit un simbol al începutului unei etape noi al istoriei ţării noastre, lungă de mai mult de o mie de ani. 

În vremuri diferite, ţara noastră se numea Rusia Kieveană, Regatul Moscovit, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică şi, în sfârşit, a devenit Federaţia Rusă. 

Aceasta nu a fost doar o schimbare a panoului cu denumirea. 

Denumirea actuală a statului nostru multinaţional reflectă cursul spre democratizare luat atunci, cursul spre organizare federativă, spre trecere la o economie de piaţă, spre depăşirea inerţiei Războiului Rece, în relaţiile internaţionale şi spre construirea relaţiilor cu vecinii apropiaţi, pe bază de egalitate şi pragmatism.

În anii trecuţi, Rusia a ajuns departe, urmărind această cale. 

Este construit sistemul funcţional al administraţiei de stat, s-a creat controlul urmăririi standardelor guvernanţei democratice. 

Se desfăşoară modernizarea economiei. 

În pofida crizelor financiar-economice, din anii 1990 şi 2000, Rusia a rămas atrăgătoare pentru partenerii străini. 

Datoria externă este minimizată. 

Au fost create condiţii benefice îmbunătăţirii situaţiei demografice.

Astăzi, Rusia este un promotor consecvent al concepţiei de multipolaritate, în politică globală. 

Pornim de la faptul că arhitectura modernă a relaţiilor internaţionale trebuie construită în mod colectiv, fără afaceri făcute în culise, ci pe baza dialogului deschis şi real, în care toate părţile sunt egale şi poziţiile tuturor forţelor ţintite spre crearea unei lumi noi şi juste sunt luate în considerare. 

Suntem pentru crearea unui spaţiu de securitate unitar şi indivizibil în Europa. 

Îi chemăm pe partenerii noştri să renunţe la crearea liniilor despărţitoare artificiale, a cursului la îngrădirea Rusiei.

Succesele ţării noastre sunt un stimul bun pentru promovarea procesului integrării euroasiatice. 

Aşteptăm ca realizarea Acordului privind constituirea Uniunii Economice Euroasiatice să întărească poziţiile ţării noastre şi a partenerilor noştri de Uniune Economică Euroasiatică – Belarus şi Kazahstan, şi să îi atragă, în acest proiect de perspectivă şi pe alţi participanţi. 

Socotim că intrarea în vigoare a Uniunii Economice Euroasiatice, pe data de 1 ianuarie 2015, va contribui la mobilizarea economiilor noastre naţionale şi, în general, la crearea unei conjuncturi economice internaţionale mai stabile.

Uniunea Europeană rămâne partener-cheie de afaceri pentru Rusia. 

Liderii companiilor europene de frunte participă la realizarea unui şir al business-proiectelor comune mari de lucru, contribuind în acest fel la apropierea economiilor noastre. 

Ca furnizor principal şi responsabil al UE, în domeniul hidrocarburilor, Federaţia Rusă contribuie, într-o măsură considerabilă, la asigurarea securităţii energetice în Europa.

Pentru Rusia, România este un partener internaţional important. 

Capitalul din Rusia a ocupat poziţii solide în domeniul carburanţilor, energiei şi în industria grea a României. 

Potenţialul cooperării bilaterale tehnico-ştiinţifice şi economico-comerciale conţine un portofoliu impresionant al proiectelor pregătite. 

Un domeniu bun al conlucrării reciproc avantajoase rămân relaţiile între regiuni şi sfera umanitară.

Dovadă convingătoare a acestui fapt au fost zilele culturii Rusiei în România şi ale României în Rusia, expoziţia dedicată centenarului vizitei Împăratului Nicolae al II-lea, al Rusiei la Constanţa, care poate fi vizitată acum la Muzeul Naţional de Istorie al României. 

Ţinem minte performanţele sportivilor români la Jocurile Olimpice de Iarnă din Soci, recenta Regată internaţională a Marilor Veliere din Marea Neagră şi întâlnirea jucătoarelor de tenis, din ambele ţări.

Sunt convins că prin eforturi comune, în ciuda neînţelegerilor care apar periodic, treptat vom putea aduce relaţiile ruso-române la un nivel mai înalt, cel care răspunde intereselor popoarelor ţărilor noastre. 

Acestea cuprind asigurarea certă a păcii şi a stabilităţii în regiune, garanţiile dezvoltării stabile a Rusiei, a României, precum şi ajutorul dezvoltării altor ţări din Europa şi din lume.

Vă salut încă o dată la Ambasadă şi vă urez o seară plăcută.

Felicitări de Ziua Rusiei!

Bucureşti, 11 iunie, ora 18.00.

 

DSCN0672s

După intonarea imnurilor de stat ale României şi Rusiei Ambasadorul Rusiei a ţinut un discurs privind relaţiile ruso-române

Graphic1

Dl general Nahorniac în timpul recepţiei alături de un grup de generali

N.R. Iar noi Redacţia ziarului ŞTEFAN CEL MARE  îi spunem tovarăşului Ambasador: SPRAZNIKOM I DAZRASTVUIET VELIKAIA I PRAVOSLANANIA ROSSIA ( LA MULŢI ANI ŞI SĂ TRĂIASCĂ MAREA ŞI PRAVOSLAVNICA – ORTODOXĂ – RUSIA ! URAAA !

                                                                                               Col(r)dr fatm Silvia ANDREI

Contractul secret dintre Omar Hayssam şi ÎPS Pimen. Imaginea mănăstirilor din patrimoniul UNESCO, vândută firmei teroristului sirian

Imaginea mănăstirilor din judeţul Suceava incluse în patrimoniul UNESCO a făcut obiectul unui contract dintre Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, păstorită de ÎPS Pimen Suceveanul, şi Bucovina Enerprises, firma omului de afaceri sirian Omar Hayssam, condamnat la închisoare pentru fapte de terorism.

Contractul încheiat între Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, păstorită în ÎPS Pimen Suceveanul, şi Bucovina Enterprises SRL, firma omului de afaceri sirian Omar Hayssam, condamnat la închisoare pentru fapte de terorism, a fost publicat pe blogul jurnalistului Ovidiu Ohanesian. Conform contractului, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ceda firmei Bucovina Enterprisers SRL „dreptul de a folosi imaginea mănăstirilor din Bucovina” pentru promovarea apelor minerale produse de firma sirianului. În schimb, firma lui Hayssam se obliga să vireze Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, lunar, o cotă parte din vânzarea produselor. Pentru aceşti bani, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor garanta exclusivitate firmei Bucovina Enterprises pentru folosirea imaginii mănăstirilor „în vederea realizării de spoturi video, spoturi radio, afişe, pliante, panouri publicitare, etichete pentru produse şi alte materiale promoţionale, în scopul promovării apelor minerale naturale Bucovina”. Arhiepiscopia se obliga să cheltuiască banii primiţi de la firma lui Omar Hayssam doar pentru restaurarea monumentelor istorice „Mănăstirea Voroneţ, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Suceviţa, Mănăstirea Moldoviţa, Mănăstirea Humor, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Bogdana, Mănăstirea Probota, Mănăstirea Rîşca, Mănăstirea Slatina, Biserica Arbore”.

Graphic1

Contract Bucovina Enterprises – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor

 

 

Promovarea produselor firmei lui Hayssam urma să fie asigurată de Televiziunea Română. Contractul a fost semnat în toamna anului 2004 şi expira în noiembrie 2005, cu posibilitate de prelungire.  Din partea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor contractul a fost semnat de consilierul economic, preotul Mircea Nuţu, iar pentru Bucovina Enterprises SRL a semnat Decebal Băescu, administratorul firmei.

                                            Delapidare de 20 de milioane de euro

Hayssam a fost trimis în judecată în dosarul Bucovina în octombrie 2012 de procurorii DIICOT, alături de fratele său, Mohamad Omar, cumnatul lui, Mihai Nasture, şi doi parteneri de afaceri, Viorel Vasile Mafteucă şi Doina Farladanschi. Potrivit DIICOT, cei cinci au constituit un grup infracţional organizat şi au acţionat premeditat şi planificat în vederea nerestituirii creditelor şi trecerii patrimoniilor SC Bucovina Mineral Water şi SC Rio Soft Drinks SA în cadrul altor societăţi din „Grupul Manhattan”. Cu toţii sunt acuzaţi că au contractat împrumuturi bancare în numele Bucovina Mineral Water şi Rio Soft Drinks SA, după care au transferat patrimoniile fabricii de sucuri Rio din Timişoara şi fabricii de îmbuteliere ape minerale şi sucuri Bucovina din Vatra Dornei, către alte societăţi reale sau fantomă din ,,Grupul Manhattan”. Prejudiciul produs este de 78,4 milioane de lei pentru infracţiunea de delapidare, 4.171.261,86 de dolari, respectiv 2.295.698 de lei pentru infracţiunea de evaziune fiscală, 17,3 milioane de lei pentru infracţiunea de spălare a banilor, totalul fiind de aproximativ 20 milioane de euro.

Şi uite cum ,,cinstitul’’ şi ,,judecătorul’’ PIMEN s-a înhăitat cu un terorist, un hoţ şi escroc de talie internaţională

N.R. Nu am fi dat publicităţii aceste materiale din această pagină dacă unii vieţuitori ai Mănăstirii SFÂNTUL IOAN CEL NOU de la Suceava mi-au replicat ca publicaţia condusă de mine propaga fascismul şi publică ,,MURDĂRII’’, referindu-se la faptul că publicăm numai ADEVĂRUL ceea ce călugărilor nu le prea place. Dintr-un adevărar român bucovinean sunt făcut securist, fascist şi alte porcării de neînchipuit. Şi cui? Mie care promovez ideea de REUNIRE A TERITORIILOR ŞTEFANIENE şi BOGDANIENE – a nordului BUCOVINEI, a ţinutului HERŢEI şi a BUCOVINEI cu patria mamă ROMÂNIA! 

Părintele Arsenie Boca despre Sfintii Brâncoveni

Penipotenţiarul Veneţian la Ţarigrad, Andrea Nenno, a fost de faţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed.
În scrisoarea sa către Dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său, raportează astfel:
„Duminică, 15/29 august, de dimi­nea­ţă, s-a tăiat capul bătrânului Principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la seraiul zis „foişorul lui Ialilsiacos”, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă, unde i-a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei 4 băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap, şi sultanul i-a mustrat, făcân­du‑i haini. Apoi le dădu voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului, au fost întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.
Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zise înspăi­mân­tat de această insultă: «Fiii mei, iată, avuţiile şi tot ce am avut am pierdut! Să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru Acesta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clintiţi în credinţa cea pravos­lavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta».
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli la pământ. Apoi începu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copil, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, îl înfruntă pe copilul său şi-i zise: «Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ».
Copilul ascultă şi, ridicând capul, cu glas îngeresc, zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă, ucise şi pe Brâncoveanul.
O, Doamne, Doamne! Pana-mi tremură când vă descriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr-tinerel, rostogolindu-se pe jos lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrăţişa?
Gâdele, stropit cu sânge creştinesc, face un salut sultanului Ahmed, apoi se retrage. Sultanul, însoţit de pleni­potenţiarii Germaniei, Rusiei şi Angliei, se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi, sultanul spuse că acum regretă ce a făcut.”

O nouă minune făcută de Dumnezeu prin alesul şi sfântul Său, părintele Arsenie Boca !

În urmă cu o săptămână o femeie credincioasă a venit plângând la biserică . Fiica ei, mai puţin credincioasă, de o bună bucată de vreme, se certa mereu cu soţul ei şi hotărâ-se să divorţeze. Nici el nu era prea credincios, dar era un om cu fire bună. Femeia mamă plângea adesea rugându-se pentru revenirea lor la Dumnezeu şi la buna înţelegere în familie…

Acum fiica ei plecase de acasă părăsindu-şi soţul şi căminul! Afla-se de la ginere că ar fi aderat la o sectă satanistă. După ce s-a spovedit, mama îndurerată a plâns toată slujba Sfintei Liturghii, iar apoi a mers acasă rugându-se mereu părintelui Arsenie.
Seara fiica ei s-a întors acasă total schimbată iar femeia a alergat la biserică să mulţumească lui Dumnezeu, spunându-i preotului de minunea întâmplată.
Zecilor şi sutelor de mii de oameni care ajung la mormântul Părintelui de la Prislop, li se împlinesc cererile şi rugăciunile. Dar iată şi celor care se roagă din locul în care se află, la zeci sau sute de kilometri.
Ca un apostol al lui Hristos Avva Arsenie aduce mereu suflete în braţele iubirii lui Hristos, luminându-le şi tămăduindu-le cu harul Său !

                                                                                                                                                                                                         Arhimandrit Andrei Coroian

Mărturia sfâşietoare a unei femei: ,,Niciodată sa nu te căsătoreşti cu un bărbat mult mai în vârstă „

,,Din exterior pare o scena rupta din basme”, isi incepe Maria-Louise, cu amaraciune, marturia. Soarele le inunda terasa casei lor impunatoare in fiecare zi, undeva in mediul rural francez, iar sampania curgea liber. Totul era roz pentru insuratei, iar barbatul, pe nume Carol (dupa Carol I al României) obtinuse o mica avere, din care si-a rasfatat nevasta mai tanara cu 22 de ani cu o casa impunatoare si o viata lejera, fara griji, scrie DailyMail.

,,La inceput a fost frumos, pentru ca eram indragostita de el si i-am crezut fiecare cuvant”, spune femeia. ,,Apoi, la o petrecere, mi-am dat seama ca sunt o simpla sluga la stapan. Nu exagerez cu nimic si nici nu am ceva de impartit cu cineva. Insa, la una dintre petrecerile pe care sotul meu le dadea frecvent, s-a intamplat sa aud o discutie care mi-a rupt sufletul in mii de bucati. Plecata in bucatarie dupa o sticla de sampanie, i-am auzit vorbind cu o lejeritate iesita din comun despre ,,bimbo” din bucatarie si despre avantajele de a avea o nevasta tanara. Ei nu stiu ca i-am auzit. Insa de atunci mi-am dat seama ca am facut o mare greseala. Din locul meu ascuns în spatele ușii,  înghețasem de repulsie și neîncredere. Nu numai la trădarea soțului meu , ci pentru că mariajul nostru nu s-a asemanat cu nimic din ce mi-a promis. Ca sa intelgeti, ma trezeam in fiecare dimineata, ii serveam micul dejun, ii dadeam medicamentele pentru inima si-i taiam unghiile de la picioare. Asta era obligatoriu. Apoi urmau celelalte. Il spalam, il pregateam, eram o asistenta medicala cu norma intreaga. Sex nu mai facusem de la nunta. Ma ingrasasem din cale afara, pentru ca el nu facea miscare, iar eu trebuia sa stau cu el tot timpul. L-am iubit, jur ca l-am iubit, insa asa nu se mai putea. Cand am hotarat sa fac ceva in privinta asta a trebuit sa indur valuri de acuze, ca vreau barbati mai tineri, ca de ce sa slabesc, ca unde plec, ca el ce face. Totul a culminat cu anul 2005, cand Carol a suferit primul accident vascular cerebral. Am fost devastata de gandul ca-l pierd. Insa umilintele n-au incetat. A inceput sa-si aduca aminte de ultima casatorie, sa povesteasca intamplari de atunci si chiar sa ma strige pe numele fostei lui sotii. Muream si inviam zilnic. Si-am zis ,,gata”. Ziua în care am decis să încep să fie ,,eu” din nou, a fost în anul 2007 si n-o văd ca pe o coincidență faptul căci Carol m-a parasit anul următor. Poate a fost amenințat de ,,rebeliunea”, independența mea în creștere, faptul ca slabisem, ma ocupam mai mult de mine. Poate a vrut să mă pedepsească într-un fel. Sau poate a fost pur si simplu nefericit cu mine. Ideea e ca el a revenit în Marea Britanie, spunând că a vrut să fie mai aproape de copiii săi. S-a dovedit că isi planificase plecarea cu vreo 18 luni inainte sa-mi spuna. Acum, la cinci ani după încheierea căsătoriei încă simt o amărăciune cand ma gandesc la cei 26 de ani pierduti. Dacă există un lucru de învățat, este că pasiunea este mai puternică decât rațiunea. Eu încă mai cred în dragoste, și am început o noua relatie. Acum, prietenul meu este de aceeași vârstă cu mine. Nu știu dacă vom îmbătrâni împreună, dar un lucru este sigur. Voi intampina viata cu un partener iubitor, si mai important, ca egali.

                                                                                                                     Silvia ANDREI

Crin Antonescu: „Liberalii” lui Tăriceanu, nişte bieţi pripăşiţi la uşa PSD

Demisionat din funcţia de preşedinte al PNL-ului, ca asumare a eşecului la alegerile europarlamentare din mai, Crin Antonescu, consideră că liberalii care doresc să i se alăture lui Călin Popescu Tăriceanu în Grupul pentru Păstrarea Identităţii Liberale ar trebui să decidă cui vor să fie loiali. Nu poţi face parte dintr-un grup, fie el ONG, partid etc. care atacă PNL-ul şi să te consideri, în acelaşi timp şi membru de partid, a explicat Antonescu luni.

Cât despre cei ce i s-au alăturat lui Tăriceanu, personaj politic ce face jocurile lui Victor Ponta încercând în permanenţă să dezbine PNL, aceştia nu sunt, în viziunea lui Crin Antonescu decât nişte „bieţi pripăşiţi la uşa PSD.”     ,,Eu, personal (…) eu cred că în orice partid serios fiecare membru, cu atât mai mult un parlamentar, pentru că e vorba de câţiva parlamentari, trebuie să răspundă la întrebarea următoare: sunt în acest partid? Sau sunt într-o organizaţie, partid, asociaţie, care luptă împotriva propriului meu partid. Tăriceanu şi ceilalţi îşi pot lua oricâte nume pompoase de grupuri, de iniţiative, de identitate, de salvare. Sunt nişte bieţi pripăşiţi la uşa PSD, care execută dispoziţii de partid ale PSD, iar cei care se asociază cu aşa ceva este evident că nu mai au nimic comun cu PNL, ci sunt adversari declaraţi ai acestuia. Din acest punct de vedere, pentru mine lucrurile sunt foarte simple şi sper să fie simple, cel puţin până la Congres, imediat după Congres şi pentru conducerea partidului care va fi aleasă atunci”, a afirmat Antonescu.

După ce în presă au apărut tot felul de informaţii despre o trădare a lui Klaus Iohannis la adresa sa, fostul preşedinte al PNL a mai precizat că a luat parte la şedinţa grupului PNL din Senat, unde le-a explicat colegilor deciziile pe care le-a luat, precizându-le că ,,nu există niciun alt motiv, nici intern, nici extern, nici văzut, nici nevăzut” decât cele anunţate public la momentul prezentării deciziei de a se retrage din cursa prezidenţială.        Reamintim că ,,Grupul pentru Păstrarea Identităţii Liberale” a fost înfiinţat cu mare pompă şi lansat de Tăriceanu joi. La ceremonia de lansare a ONG-ului „liberal”, care deja contestă „politica pumnului în gură din PNL” şi critică acerb faptul că fostul premier nu a fost reprimit în partid au luat parte Daniel Chiţoiu, acuzat de procurorii DNA de acte de corupţie în dosarul ASF-Carpatica Asig, Daniel Barbu, fost ministru al culturii, obligat să demisioneze după o serie de declaraţii cinice la adresa bolnavilor de HIV, fostul liberal Ovidiu Silaghi, trecut cu arme şi bagaje la PSD, contra unui post de parlamentar (şi el scăpat de arestare pentru fapte de corupţie de imunitatea de deputat şi ulterior de eurodeputat) precum şi alt ,,liberal de frunte” Radu Stroe, exclus din partid pe motiv de prea mare apropiere de Victor Ponta şi de PSD.

                                                                                                                                                Florin NAHORNIAC

Dumnezeu este mare. Catedrala San Pietro din Roma, lovită de fulger după demisia Papei

Un lucru neştiut la vremea respectivă de creştini: un fulger a lovit Catedrala San Pietro din Roma la câteva ore după ce Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat intenţia de a renunţa la Pontificat.

Fotografii şi imagini video cu momentul în care loveşte fulgerul fac înconjurul lumii. Evenimentul a avut loc cu puţin înainte de ora 18.00, ora locală, transmite BBC. Anunţul ,,demisiei” ar fi fost făcut luni, în limba latină, în timpul Consistoriului pentru canonizarea martirilor din Otranto. Ca şi cum ar fi prevăzut ce urma sa se întâmple câteva ore mai târziu, decanul colegiului cardinalilor, cardinalul Angelo Sodano, a comentat astfel vestea privind demisia Papei: ,,Un fulger, din senin!”.

                                                                                                                  Florin CREŞTINUL

Munții Apuseni – important tezaur de vestigii arheologice și monumente istorice ale României

Munţii Apusenii, leagănul unei civilizații românești de altădată

Cele mai mari personalități românești au luminat și luminează cu mintea lor leagănul de legendă al lui Horia și Iancu

De la Zlatna, fostul „târg de aur” de cândva, de la poalele Trascăului, drumul ne duce, serpentină după serpentină, la Abrud, Auraria Daciae, de cândva. Continuăm prin Apusenii cei legendari, care, pe parcursul anilor au fermecat ilustre condeeie și conștiințe românești.     „O catenă de munți înalți cu păduri seculare, cum scrie Nicolae Denușianu (în Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria 1784-1785, București, 1884, p. 81), cu văi înguste și încinse de amândouă laturile cu piramide gigantice de stânci, ce înconjoară de toate părțile satele românești așezate în jurul Abrudului, formând aici cea mai frumoasă și cea mai puternică fortăreață a Transilvaniei…”. Teofil Frâncu și George Candrea, scriind despre aceiași Apuseni (în Românii din Munții Apuseni, o lucrare apărută la București în 1888) spuneau că „sunt atât de fermecători încât nici fantasia poetică nu-și poate închipui alții mai frumoși și mai romantici”, iar Silvestru Moldovan, descrie cu admirație și mai multă acest colț de rai”,vatră de legendă. Anume: „Spre meazănoapte și spre meazănoapte-răsărit de la Zărand se înalță Munții Apuseni ai Ardealului, acoperiți cu păduri străvechi de brad și fag și cu mari avuții minerale ascunse în adâncimile lor. Răzimați la apus de munții Bihariei, ei își resfiră ramurile lor departe, spre lăuntrul țării, pe văile Ampoiului și ale Arieșului, ear pe de altă parte până dincolo de izvoarele Someșului Cald și Someșului Rece, înspre Călata și Gilău.  La marginea lor de meazăzi doi uriași puternici ca doi străjeri își înalță creștetul peste dealurile și munții ce mărginesc valea Crișului Alb de-a dreapta. Este Vulcanul și Găina. Acesta din urmă stăpânește valea Râului Mic, unul din cele două râulețe cari alcătuiesc Arieșul, ear Vulcanul își ridică fruntea sa lată în aretul (pădurea) Abrudului. Pe la Poalele lui se află așternută singura cale bună, care împreună Zarandul cu valea Abrudului și astfel și cu celelalte văi ale Munților Apuseni”. (Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1894, p. 58).

În felul acesta, Silvestru Moldovan descrie Țara Moților, adevărată patrie a lui Horia și a lui Iancu, de pe văile râurilor Mic și Mare, ale Vidrei și Arieșului. Râul Mare era, de altfel, și o localiate atestată documentar în secolul XVII și ea cuprindea în epoca fedală cătunele Albac, Arada, Gârda de Sus (vadul Moților) și Scărișoara. Arada, fiind vechea denumire a Comunei Horea de astăzi, din Județul Alba, în care s-a născut marele revoluționar ardelean Vasile Ursu Nicola, zis Horia.

***

Este imposibil să trecem prin Abrud spre Câmpeni și apoi la Horea, unde suntem așteptați de primarul Comunei, Marin Nicola, un descendent al eroului Revoluției de la 1784, și să nu oprim, măcar pentru câteva ore în acest fost centru – în urmă cu vreo două milenii – al operațiunilor miniere din Dacia. Un oraș din toate vremurile, cu documente scrise despre el și cei care l-au devastat și înălțat, încă din timpurile străvechi, de la Decebal, regele dacilor, și împăratul Traian al romanilor, în anul 105 după Hristos și până azi.     Abrudul, spun istoricii români în scrierile lor, este o denumire dacică. Ei mai spun că Abruttus este și un cuvânt dacic care derivă de la abrudiom, ceea ce înseamnă aur. Romanii lui Traian i-au dat localității acesteia numele de Auraria Daciae, Auraria Maior și Aburnus Minor, care, după aceiași istorici, îndeosebi Alburnus Maior, ar fi fost un termen tot de origine dacică. Oricum, Abrudul, încă de pe vremea lui Decebal, a avut celebritatea sa. Dacii au exploatat minele de aur și argint de aici, așa primitiv cum se lucra pe atunci, depozitând cantități enorme de bogății pe care Traian le-a luat ca pradă de război de la daci, îmbogățind astfel visteria Imperiului Roman. Este vorba de cantități fabuloase, pentru că în epoca romană bogățiile acestor ținuturi ale Abrudului constituiau factorul cel mai atractiv pentru cuceritorii romani. Potrivit izvoarelor lui I. Lydus din cronicile sale „De magistratibus”, bazate pe „Geticele” lui „Criton”, medicul lui Traian, se apreciază că întreaga cantitate de aur și de argint găsită de Traian în Dacia ar fi fost de 165.000 kg de aur (incredibil, dar adevărat) și 331.000 kg de argint. Aceasta presupune că exploatarea minelor de aur din munții Abrudului s-a făcut energic și intensiv, nu numai pe timpul domniei lui Decebal, ci și pe vremea regelui Burebista.   După ce Traian a ocupat Dacia, a instalat o legiune romană la Abrud și a organizat aici un Collegium aurariorum, care a coordonat lucrările de exploatare a aurului, încadrând circa 20.000 de lucrători, care au extras  săptămânal o cantitate de 200-205 punți de aur. De aici se trimiteau anual la Roma aproximativ 5.000 kg de aur și 11.000 kg argint. Această pradă, în cantitate aproape incredibilă, romanii au simbolizat-o pe una din planșele Columnei lui Traian din Roma. Așadar, romanii au lăsat un document în urma lor, recunoscând prăzile săvârșite. Însă, urmașii lor, respectiv cei care i-au „înlocut” pe romani în Apuseni, nici măcar nu sunt menționați în istorie. Coloniile miniere au trecut doar din posesiune în posesiune, fiind exploatate aproape fără întrerupere, până pe la mijlocul veacului al XIX-lea, când revin statului. Ce-i drept, românii de aici aveau dintotdeauna dreptul și mândria de a lucra, rezultatele muncii lor revenind însă altora.              În ceea ce privește trecutul Abrudului, am mai putea spune că pentru întâia dată îl găsim atestat într-un document din 1271, sub denumirea de Terra abruth, în care se spune că orașul a aparținut ducilor Gelu și Zubuslus Siculus, care au stăpânit și minele de aur de aici. Tot pe atunci, întreg teritoriul Țării Abrudului a fost dăruit, de către regele maghiar Ștefan al V-lea Episcopiei Romano-Catolică din Alba Iulia. În 1491, Abrudul a devenit oraș liber. O perioadă îndelungată, trecând dintr-o stăpânire în alta. În 1727, începe perioada revoluționară, care culminează cu Revoluția din 1848-1849 a lu Avram Iancu.

***

La Câmpeni, fosta capitală a moților, cunoscută atât datorită frumuseții peisajului, dar și datorită personalităților care au marcat istoria românilor, ca Horea, Cloșca și Crișan, conducătorii Răscoalei de la 1784, ne întâlnim cu domnul deputat Cornel Olar. Și, tot la Câmpeni, în aceeași zi avem întrevedere și cu domnul Ion Dumitrel, președintele Consiliului Alba.

                                                                                                                                              Dr ec Florin NAHORNIAC

Escroc a fost, escroc este şi escroc va fi mereu. Mircea Diaconu,al patrulea „partid escroc” al ţării!

Rezultatele parţiale oficiale anunţate de BEC pe 93,5% din secţiile de vot sunt foarte aproape de cele finale. Prin urmare, putem trage primele concluzii, la cald.

Prezenţa la euroalegeri creşte în România pe fondul scăderii mediei europene. Comparativ cu 2009, prezenţa în mediul rural a fost identică în 2014 (aproximativ 36%). În schimb, a crescut mult prezenţa în mediul urban (de la 20% la 28%). Creşterea agregată de prezenţă de la 27,6% în 2009, la 32,2% în 2014 se datorează exclusiv votanţilor din oraşe.

  1. Alianţa PSD-UNPR-PC se clasează la o distanţă apreciabilă de următorul clasat (peste 22 de procente în plus faţă de PNL). Având în vedere că se redistribuie aproximativ 20% din voturi, Alianţa PSD-UNPR-PC îşi va lua partea leului – în jur de 45% – ceea ce îi va asigura 15/16 mandate, adică jumătate din numărul de europarlamentari români.
  2. Scorul PSD-UNPR-PC (aproximativ 37%) este aproape identic cu scorul cumulat PNL+PDL+PMP+FC+PNŢCD (aproximativ 37%). Din acest punct de vedere, tânăra democraţie românească se dovedeşte totuşi surprinzător de matură şi echilibrată.
  3. Mircea Diaconu este „al patrulea partid al ţării” cu aproape 7%. La prima vedere pare un vot natural dacă se confirmă faptul că Diaconu a fost votat masiv în oraşele mari. Pe de altă parte, nu putem exclude nici transferul politic, mai ales dacă luăm în considerare câteva scoruri foarte ridicate obţinute de Mircea Diaconu în fiefuri tradiţionale ale PSD. Dacă este vorba totuşi despre un vot natural, asistăm la un fenomen interesant care ne poate arăta un începtul de tendinţă a românilor de a vota „altceva” decât partide tradiţionale.
  4. Cu 15%, PNL obţine un scor mult sub aşteptările declarate ale conducerii partidului şi care oferă puţine speranţe candidatului prezidenţial Crin Antonescu. Demsiile anunţate de Crin Antonescu şi Klaus Iohannis sunt o demonstraţie de decenţă politică.
  5. PDL se prăbuşeşte de la 30% în 2009, la 12% în 2014. Este o pierdere masivă care arată că PDL nu-şi revine după doi ani de opoziţie. Singura consolare pentru democrat-liberali este scorul aproape dublul faţă de PMP. Însă este o bătălie de palmares pentru liga mică în condiţiile în care PDL îşi ”consolidează” poziţia a treia pe scena politică.
  6. PMP trece pragul parlamentar, ceea ce reprezintă o realizare, dar rămâne departe de speranţele unui rezultat cu două cifre, fapt care îl va transforma într-un actor marginal în ceea ce priveşte poziţionarea în eventuale negocieri de unificare a dreptei.
  7. Pe fondul exilului lui Laszlo Tokes pe lista FIDESZ, UDMR obţine un scor foarte bun, ceea ce înseamnă că formula politică moderată a maghiarilor din România câştigă partida. O veste bună pentru echilibrul democratic şi stabilitatea generală a României, mai ales în contextul regional tensionat.
  8. Forţa Civică nu confirmă, cu toate că Mihai Răzvan Ungureanu atinge cote bune de credibilitate. Acest lucru va afecta proiectul prezidenţial al fostului premier.
  9. PPDD îşi încheie practic apariţia meteorică pe scena politică românească cu această contraperformanţă după rezultatele excepţionale de la parlamentare.
  10. PNŢCD suferă o umilinţă maximă nereuşind să atingă nici 1% şi fiind depăşit de Alianţa Naţională a Agricultorilor.
  11. Numărul mare de voturi anulate (peste 320.000), reprezentând aproximativ 5,8% din totulul alegătorilor care s-au prezentat la urne (peste rata de 3,8% voturi anulate de la europarlamentarele din 2009) poate sugera un vot contestatar, de protest pe care nu îl putem neglija.
  12. Distanţa dintre estimările din exit-poll-uri şi rezultatele oficiale este importantă, dar pot fi găsite explicaţii valide. Ponderea mare a voturilor anulate şi fenomenul Mircea Diaconu se numără printre ele. În plus, cele două exit-poll-uri (CURS-Avandarde şi Operation Research) şi cele două sondaje telefonice (IRES şi CSCI) au estimat relativ corect, în marja de eroare specifică fiecărui tip de cercetare, scorul pentru restul partidelor. Participarea mică şi prezenţa candidaţilor/partidelor noi poate juca uneori feste.
  13. În final, o foarte mică satisfacţie profesională. În cadrul barometrului INSCOP – ADEVĂRUL despre România am estimat exact rata de prezenţă la vot. În datele publicate în urmă cu două săptămâni am indicat, conform răspusurilor populaţiei, o rată de 32%, confirmată de BEC (32,2%). Dublată şi de o insatisfacţie. Nu am reuşit să anticipăm în cercetările INSCOP fenomenul Mircea Diaconu. Democraţia, perfectă sau imperfectă, ne învaţă întotdeauna lucruri noi.

                                                                                                                                               Alex JUSTIŢIARUL

Curvarul şef îşi arată ,,măiestria’’. Incultul Tăriceanu l-a „mult preasfințit” pe patriarhul Daniel

La ședința solemnă prin care s-a celebrat 150 de ani de la înființarea Camerei Senatului, curvarul şef, incultul președinte Călin Popescu Tăriceanu a condamnat ideea de desființare a acestei instituții și „campania mediatică de un populism strident” pe acest subiect.    „Regret profund că, în ultimii ani, a trebuit să fim martorii unei tentative de desființare a Senatului. În acest scop a fost activat un amplu aparat de propagandă, care făcea abstracție de interesul național, de experiența istorică a statului român și de opiniile specialiștilor români și străini. O campanie mediatică de un populism strident, instrumentalizând o cunoaștere încă precară a tradițiilor naționale din partea unei părți a cetățenilor, a culminat, în 2009, cu un referendum pentru desființarea Senatului”, a declarat curvarul şef Călin Popescu Tăriceanu.       Acesta a spus că referendumul respectiv a fost contestat de mai multe organizații ale societății civile din cauza că a fost organizat în același timp cu alegerile prezidențiale și nu a avut o argumentație solidă de ordin istoric sau național și nici nu a fost „o confruntare de idei”.  La aceeași ceremonie, curvarul şef Călin Popescu Tăriceanu a făcut și o gafă.      În momentul în care a prezentat invitații, când a ajuns în dreptul patriarhului Daniel, l-a prezentat ca fiind „mult preasfințitul patriarh Daniel”.

                                                                                                                                           Dr ec Florin NAHORNIAC

S-au împlinit 200 de ani de când Napoleon Bonaparte este exilat pe insula Elba

După ce a pierdut Bătălia de la Leipzig (cunoscută și drept Bătălia Națiunilor), în octombrie 1813, Napoleon Bonaparte pierde conducerea Franței. Însă în urma tratatului de la Fontainebleau, din aprilie 1814, a fost numit conducător al insulei Elba, unde urma să fie exilat. De ce a fost Napoleon tratat cu asemenea blândețe ? La urma urmei, subjugase aproape întreaga Europă continentală, amenințase Marea Britanie cu o invazie și ajunsese până la porțile Moscovei. Nici societatea franceză, nici comunitatea internațională nu au făcut însă niciun efort serios pentru a-l pedepsi pe Bonaparte. Mai mult decât atât, nici exilul ce i-a fost impus nu putea fi considerat o pedeapsă prea dură : Elba era la doar câțiva zeci de kilometri de Corsica sa natală, la 240km de Franța și încă și mai aproape de peninsula italică, unde rudele fostului împărat erau încă la putere.

Graphic1

Napoleon părăsind insula Elba

Dacă s-ar fi mulțumit cu modernizarea insulei și cu scrierea memoriilor, Napoleon ar fi putut să-și petreacă restul vieții într-un mod cât se poate de confortabil. Dar el avea, la momentul respectiv, doar 45 de ani și, având în vedere viața activă pe care o dusese până atunci, nu e surprinzător faptul că nu s-a mulțumit cu o asemenea pensionare forțată timpurie. Astfel, Napoleon Bonaparte a petrecut pe Elba doar 300 de zile, după care s-a întors în Franța (în februarie 1815).

Graphic1

,,The Rise and Fall of Napoleon”, desen realizat în 1814 de Johann Michael Voltz

În privința lui Napoleon, au existat întotdeauna două tabere: oameni care au văzut în el un mare revoluționar, care a schimbat întreaga Europă prin legislația modernă impusă în Franța și, de cealaltă parte, oameni care au văzut în el un tiran. În epocă, el a fost aspru criticat chiar și în Franța, de persoane influente precum Chateaubriand sau Madame de Staël, și ar fi fost încă și mai puternic criticat dacă nu ar fi impus o cenzură strictă. Astfel, ar fi existat oameni care să încerce să-l aducă pe fostul împărat în fața justiției. Însă nu s-a întâmplat asta. De ce? Motivele sunt atât de ordin politic, cât și legal. Din punct de vedere politic, trebuie să ne aducem aminte că la începutul lui 1814, Napoleon fusese învins pe câmpul de luptă, dar el rămânea în continuare Împărat al Franței și era recunoscut ca atare prin mai multe tratate. În plus, era căsătorit cu Marie-Louise, fiica Împăratului Austriac.

Graphic1

Abdicarea lui Napoleon

De aceea, Aliații victorioși doreau să-i controleze ambițiile lui Napoleon, nu să-l distrugă complet, cu atât mai mult să-l pedepsească. Iar din perspectiva legală, în epocă nu exista nicio modalitate prin care un șef de stat să fie judecat. Așadar, problema vinovăției lui Napoleon a fost discutată în termeni politic și morali, nu legali, astfel că pedeapsa sa a fost una lejeră. Consecințele s-au văzut repede. Napoleon se întoarce în Franța în februarie 1815, își reclamă poziția politică și revine în fruntea armatei franceze, pe care o va conduce în Bătălia de la Waterloo, din 18 iunie 1815, unde va fi înfrânt. După Waterloo, Aliații își vor schimba poziția față de Napoleon, pe care îl trimit din nou în exil, de data aceasta departe, în apele din largul Africii, pe Insula Sf. Elena, de unde Napoleon nu va mai pleca niciodată, murind aici în 1821.

                                                                                                       Dr ec Florin NAHORNIAC

Dezvăluire senzaţională. Cum s-a îmbogățit Iohannis folosindu-se de falși moștenitori și de acte fabricate

Edilul Klaus Iohannis a ajuns ilegal proprietar și a încasat sute de mii de euro, sub formă de chirii, pe imobile importante din Sibiu. Luna trecută, instanța a decis că acesta nu a fost cumpărător de bună credință și că nu are niciun drept asupra clădirii de pe urma căreia a încasat chirii uriașe, care se cuveneau, de drept, statului.   Averea imobiliară impresionantă deținută de președintele interimar al PNL Klaus Iohannis nu are rădăcini sănătoase. Departe de susținerile că primarul Sibiului și-a dobândit casele și terenurile strict legal, „Evenimentul zilei” a descoperit, în documentele și hotărârile oficiale, date de judecătorii de la instanțele din Brașov, că Iohannis a dobândit două clădiri, în centrul Sibiului, cu ajutorul unor falși moștenitori și a unor documente aranjate, la notar, cu semnăturile soției și ale soacrei lui Iohannis. Unul din imobile l-a pierdut deja, irevocabil.

                                                  Moștenirea lui Ghenea

Totodată, luna trecută, judecătorii au anulat și contractul prin care Iohannis cumpărase o falsă moștenire pentru un imobil central, de pe urma căruia șeful PNL a încasat mai bine de 200.000 de dolari din chirii. Concret, în 1935, soții Ghenea au cumpărat mai multe imobile în Sibiu și în Porumbacu de Jos, o comună aflată la 30 de kilometri de oraș, pe drumul spre Brașov. Cele mai valoroase proprietăți pe care le-au cumpărat soții Ghenea Ilisie (Elizeu) și Maria (născută Baștea) erau două imobile din centrul Sibiului, pe strada General Magheru şi pe Nicolae Bălcescu (fostă Regina Maria).        În 1962, Maria Ghenea a murit, iar Ilisie a devenit moștenitorul soției și singurul proprietar al imobilelor, neavând copii. Casele din Sibiu le-a mai stăpânit până în 1964, când au fost naționalizate de comunişti.

                                         Intră în scenă Familia Iohannis

Pe 25 aprilie 1969, Ilisie a trecut la cele veșnice, iar sora sa, Paraschiva Micu, a fost declarată unic moștenitor, în 1972. S-a stins și ea, apoi, tot fără moștenitori. Astfel, legal, întreaga avere a soților Ghenea i se cuvenea statului.     După 29 de ani, pe 12 martie 1998, secretarul comunei Porumbacu de Jos, Liviu Muntean, a emis o adeverință falsă (168), prin care constata că unicul moștenitor al lui Ghenea Ilisie ar fi fost nepotul acestuia, Nicolae Baștea. În primăria din Porumbacu de Jos nu existau însă astfel de informații, după cum au constatat, ulterior, procurorii. Muntean a fost condamnat, pentru fals, la numai un an de închisoare cu suspendare.       Pe baza adeverinței penale de mai sus, notarul sibian Radu Gabriel Bucșa a emis, pe 1 iunie 1999, un certificat care a stabilit și „moștenitorii” imobilelor, pe baza unui testament prin care Nicolae Baștea împărţea, ilegal, imobilele asupra cărora el nu avea niciun drept. Clădirea de pe strada Magheru a fost „moștenită” de Ioan Baștea (nepotul lui Nicolae), Carmen Iohannis (soția lui Klaus Werner Iohannis) și Georgeta Lăzurca (mama lui Carmen și soacra lui Klaus Iohannis), în cote de 50%-25%-25%

Graphic1

Casa de pe Bălcescu îi revenea integral lui Ioan Baștea. Dar, în aceeași zi, la același notar și tot pe baza adeverinței false, Carmen și Klaus Iohannis au cumpărat de la Ioan Baștea jumătate din imobil. Prețul, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, a fost de 5.000 de lei (50 milioane de lei vechi).     Cu actele „fabricate” (spun hotărârile irevocabile ale instanțelor), soţii Iohannis șiau intabulat „dreptul” la Cartea Funciară.

                              Pușculița cu sute de mii de USD de pe Bălcescu

În 2002, Klaus Iohannis a închiriat băncii Raiffeisen spațiul de 146 mp de la parterul casei, pentru 20.000 de dolari pe an. Actul de închiriere a fost semnat de Iohannis atât personal, cât și în numele lui Ioan Baștea, plecat definitiv în SUA. Contractul inițial, expirat în 2007, a fost prelungit încă zece ani, printr-un act adițional, potrivit înscrierilor de la Cartea Funciară. Mai mult ca sigur că și suma a crescut, dată fiind creșterea valorii imobiliare a clădirii, aflată chiar în centrul capitalei culturale europene.

                                 Casa de pe Magheru, pierdută în 2005

După ce l-au „moștenit” pe Ghenea, „proprietarul” Klaus Iohannis și soția sa le-au cerut judecătorilor să anuleze contractele de vânzare-cumpărare ale locatarilor celor două imobile. Zis și făcut! În casa de pe strada Magheru, unde locuise Ilisie Ghenea, mai trăiau însă oameni care îl cunoscuseră pe bătrân, știau și că Nicolae Baștea nu-i fusese rudă, dar și adevărata linie a succesiunii lui Ghenea. Așa că locatarii i-au răspuns lui Iohannis cu aceeași monedă – procese prin care au cerut nulitatea actelor așazisei moșteniri și plângeri penale împotriva făptuitorilor. Dosarele au fost strămutate la Brașov, unde Tribunalul a constatat, în 2005, nulitatea absolută a certificatului de moștenitor pentru imobilul de pe Magheru, emis pe numele soției și soacrei primarului Sibiului, dar și al lui Nicolae Baștea. Judecătorii au stabilit că statul este proprietarul de drept al imobilelor, deoarece Paraschiva Micu, ultimul succesor al lui Ghenea Ilisie, a murit fără moștenitori.

                               Judecătorii neagă buna credință a lui Iohannis

Celălalt proces de la Tribunalul Brașov, pentru imobilul de pe Bălcescu, a fost soluționat luna trecută, după un du-te-vino între Tribunal și Curtea de Apel Brașov.      Instanța a decis anularea contractului de vânzarecumpărare semnat între Klaus Iohannis și Baștea pe 1 iunie 1999, la notarul din Sibiu, și a respins apărările lui Klaus Iohannis, inclusiv aceea prin care acesta a pretins că a fost cumpărător „de bună credință” al jumătății casei de pe Bălcescu. Argumentul „bunei credințe” a primarului Iohannis a fost respins de judecători, deoarece soția lui Klaus a fost moștenitoarea lui Baștea Nicolae, cu ajutorul falsurilor de la Porumbacu de Jos. Judecătorii au fost de aceeași părere. „Cauza ilicită izvorâtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde și asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, (…) pârâtul Klaus Werner Iohannis nefiind apărat de prezumția de bună credință, față de amploarea operațiunii ilicite rezultată din hotărârile judecătorești definitive pronunțate”, au consemnat judecătorii. Până la deposedarea de imobilul care i-a adus mai mult de 200.000 de dolari numai din chirii, bani pe care ar trebui să-i returneze statului, Klaus Iohannis mai poate face recurs la Curtea de Apel.

                                                       „Nu comentez!”

Întrebat de sentința de la Brașov și mai ales de ce nu au vrut judecătorii să accepte că a fost de bună credință, Iohannis a refuzat să-și exprime un punct de vedere. „Nu comentez aceste lucruri și las instanțele să-și facă treaba”, ne-a declarat Klaus Iohannis.

                              „Primăria lui Iohannis”, împotriva Statului

Adrian Antonescu, unul dintre locatari care se judecă, de amar de ani, cu primarul Iohannis, ne-a declarat că speră că i se va încheia calvarul în curând. „Așteptăm ca decizia să devină irevocabilă, pentru ca apoi să putem relua procesul din Sibiu, prin care cerem revizuirea sentinței de anulare a contractului prin care am cumpărat casa de la stat”, ne-a declarat Antonescu.             El ne-a mai spus că cel mai mult l-a nemulțumit, în toți acești ani de procese, faptul că niciodată Primăria nu a revendicat dreptul statului. „În toate întâmpinările depuse în procese, Primăria Sibiu nu a ținut niciodată partea statului, ci a susținut mereu că imobilele aparțin, de drept, familiei primarului și asociaților acestuia”, ne-a declarat Antonescu.

                                                                                                 Preluat după publicaţia JUSTIŢIARUL din Sibiu

                                                                                                                              Director MARINESCU 

De ce a fost amânat dosarul ICA, al lui Dan Voiculescu

Curtea de Apel București a amânat marți, pentru 1 iulie, dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), în care inculpat este și Dan Voiculescu.

Motivul amânării a fost faptul că doi dintre inculpați, Popa Corneliu și Petre Alexandru, nu au avut avocați, astfel încât la termenul următor ei vor fi reprezentați de avocați din oficiu.     De asemenea, la 1 iulie urmează să fie discutat și modul de compunere a completului de judecată. La termenul de  al procesului, unul dintre cei doi judecători ai completului, Florică Duță, a ridicat din oficiu o problemă de procedură, și anume modul în care a fost constituit acest complet. Inițial, completul era format din Florică Duță și Stan Mustață. Ultimul a fost arestat pentru corupție și înlocuit de judecătoarea Luminița Cristiu-Ninu, însă și aceasta din urmă a fost înlocuită de judecătoarea Carmen Constanța Balaci.

Aceste înlocuiri au fost decise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București.    Florică Duță a ridicat marți o problemă de procedură, și anume dacă acest dosar nu ar trebui trimis la un alt complet, prin repartizare aleatorie.   Problemele cu acest complet ar putea continua și în perioada următoare, deoarece Florică Duță a depus recent la CSM o cerere de pensionare.      Președintele fondator al PC, Dan Voiculescu, a fost trimis în judecată în decembrie 2008 de procurorii DNA, în calitate de acționar majoritar al SC Grupul Industrial Voiculescu și Compania (Grivco) SA București, de membru al Adunării Generale a Acționarilor și al Consiliului de Administrație ale ICA și de membru al AGA și director general al SC “Bioprod” SA București.

Procurorii anticorupție au reținut în sarcina acestuia infracțiunile de folosire de către o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid a influenței și autorității date de această calitate în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, precum și de spălare de bani, ambele infracțiuni săvârșite în formă continuată.   În acest dosar a mai fost trimis în judecată fostul administrator al SC “Benefica” SA București (firmă din grupul Grivco) Jean-Cătălin Sandu, pentru complicitate la infracțiunea de stabilire, cu intenție, a unei valori diminuate față de valoarea comercială reală a bunurilor aparținând agenților economici la care statul este acționar.      De asemenea, Gheorghe Mencinicopschi, directorul general și membru al AGA și, ulterior, al    al ICA SA București, a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

                                                                                                                                              Florin NAHORNIAC     

Cum explică Episcopia Sălajului aspectul „de discotecă“ al sediului şi cine plăteşte pentru asta

Culorile schimbătoare ale sediului Episcopiei Sălajului, clădire iluminată, de câteva seri, alternativ, în diverse culori ţipătoare, fac parte dintr-un „test“ la capătul căruia conducerea instituţiei ar urma să se decidă asupra unei singure culori.

Sistemul de iluminare arhitecturală în culori a Episcopiei Sălajului, care a atras în ultimele seri mai mulţi curioşi la porţile instituţiei, veniţi să-şi facă poze cu… discoteca (aşa cum i-au spus câţiva ansamblului din faţa ochilor), este, se pare, în teste. Cel puţin asta susţine preotul Gabriel Gârdan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei. „În această perioadă se pregăteşte punerea în funcţiune a sistemului de iluminat arhitectural şi, în fiecare seară, s-au făcut etste. S-a reglat, practic, led-urile care iluminează clădirea”, explică el.

Potrivit lui Gârdan, culoarea în care va fi iluminată Episcopia – una singură, se pare – nu a fost încă stabilită. „Sistemul permite iluminarea în aproximativ 12 culori. Nu am putut să stabilim încă acea culoare care pune cel mai bine în valoare clădirea. Din acest motiv, în perioada următoare vor continua testele”, spune preotul. El justifică investiţia prin faptul că „peste tot în lumea civilizată, o clădire de importanţă publică este iluminată ca atare”. Cât despre sursa de finanţare, care dacă nu a precizat cuantumul ei, spune că reprezintă o donaţie. „Este donaţia unui credincios care doreşte să-şi păstreze anonimatul”, a declarat purtătorul de cuvânt.

Anonim sau nu, credinciosul trebuie să fie unul foarte bogat, întrucât un astfel de sistem nu costă deloc puţin.

Uită de nuci, avocado sau broccoli! CARTOFUL le întrece pe toate

Cartoful, legumă cu un renume puţin măgulitor,  este o sursă extraordinară de nutrienţi, vitamine şi minerale şi este mult mai benefic pentru organism decât broccoli, sfecla, bananele, nucile şi avocado, recomandate de nutriţionişti, conform unui studiu al unor cercetători britanici. Astfel, cartoful este, potrivit experţilor, cel mai ieftin şi dietetic produs. Mai mult, ei recomandă consumul acestei legume de două ori pe zi, ceea ce poate contribui la normalizarea tensiunii arteriale, asigurând că un consum frecvent al acestor tuberculi nu va duce la creşterea în greutate în cazul în care, la prepararea lor, nu se foloseşte grăsime în exces. Un cartof mediu fiert în coajă conţine de cinci ori mai multe fibre decât o banană şi asigură un aport de vitamina C de trei ori mai mare decât un fruct de avocado. De asemenea, oamenii de ştiinţă au stabilit că acesta conţine şi o cantitate mai mare de seleniu decât seminţele de floarea soarelui şi nucile. Cartoful surclasează în privinţa elementelor vitale pentru organism multe din legumele preferate de nutriţionişti şi care sunt la modă, precum broccoli, avocado. Inclus în alimentaţia de zi cu zi, cartoful face inutil consumul de diferite suplimente de vitamine, deoarece asigură organismului cu o gamă largă de diverşi nutrienţi, susțin cercetătorii britanici.

                                                                                                   Dr farm Silvia ANDREI

Uite ce avere are IPS Arhiepiscop Teodosie

Înaltul ierarh a omis să specifice, în declaraţia de avere, indemnizaţia pe care o primeşte de la Minisdterul Culturii, dar şi creditul de aproape 12.000 de euro contractat în 2006. Arhiepiscopul Tomisului, având şi funcţia de decan al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa, a omis să completeze integral declaraţia de avere pe 2008.     De asemenea, conform paginii de Internet pe care a fost postat documentul pentru anul în curs, Macedon Petrescu figurează în „lista persoanelor cu funcţii de conducere din Universitatea Ovidius Constanţa care nu şi-au depus declaraţiile de avere şi interese în termen legal”. În documentul semnat de decanul Facultăţii de Teologie, în acelaşi timp şi Arhiepiscop al Tomisului, se arată că înalta faţă bisericească nu are niciun bun, niciun teren intravilan sau extravilan, bijuterii, active financiare, credite etc. Singura rubrică completată este cea referitoare la veniturile realizate în ultimul an fiscal încheiat. Aici, Înalt Preasfinţia Sa Teodosie precizează doar salariul pe care îl încasează de la Universitatea Ovidius Constanţa, şi anume, un venit anual de 80.800 lei. Conform actului postat pe pagina de Internet a Universtăţii Ovidius, în care îşi trece numele Teodosie Petrescu, şi nu Petrescu Macedon, cum ar fi corect, Arhiepiscopul Tomisului a omis să completeze şi indemnizaţia pe care o primeşte lunar de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Indemnizaţia nu reprezintă însă singura omisiune a înaltului ierarh. De asemenea, el a „uitat”, se pare, să completeze la secţiunea „Datorii” creditul de 11.900,92 euro, contractat în 2006, şi care expiră în 2011. Înscrierea, identificată prin seria 2006-00004736491476-GHM, s-a făcut pe o perioadă de cinci ani. În fapt, Macedon Petrescu, numele laic al ÎPS Teodosie, a luat de la Finansbank România, filiala municipiului Bucureşti, un împrumut de 11.900,92 euro. Înaltul ierarh a garantat împrumutul cu toate veniturile sale prezente şi viitoare. Site-ul www.vrajitorul.eu ne prezintă textul integral al înscrierii, din care reproducem un pasaj: „Garanţie reală mobiliară instituită asupra veniturilor prezente şi viitoare ale împrumutatului Petrescu Macedon, cont (…), fiul lui Precopie şi a Elisabeta, domiciliat în Constanţa, judeţ Constanţa, identificat cu act de identitate CI, seria KT nr (…) eliberat de municipiul Constanţa, la data de 21-oct-03, cod numeric personal (…) incluzând, dar fără a se limita la salariul acestuia precum şi orice alte surse de venituri, inclusiv dividende, pentru garantarea obligaţiei de rambursare a creditului în suma de 11.900,92 euro (unsprezecemiinouăsute, 92 euro), acordat de Finansbank, sucursala Constanţa, în baza contractului de credit nr (…) din data de 29-sep-06 precum şi a dobânzilor, comisioanelor şi spezelor aferente”.

Graphic1

Contactat telefonic, părintele Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a confirmat faptul că Înalt Preasfinţia sa Teodosie primeşte o indemnizaţie de la Ministerul Culturii, ca orice alt ierarh. Însă, acesta a declarat că, din punct de vedere bisericesc, ierarhii nu fac parte din acea categorie socio-profesională care are obligaţia de a face publice declaraţiile de avere.      În acest caz însă, Arhiepiscopul Tomisului nu este doar înaltă faţă bisericească, ci este şi angajat al unei universităţii  de stat, şi activează ca decan al unei facultăţii de teologie.

                                                                                                                                                          Florin CREŞTINUL

Ultima locomotivă cu abur funcţională a Banatului, expusă la Bucureşti

Ultima locomotivă cu abur funcţională a Banatului, scoasă de mai mulţi ani de pe cea mai veche linie ferată montană românească, ce leagă Oraviţa de Anina, a fost trimisă recet la Bucureşti unde, potrivit presei locale, participă la o expoziţie de profil.

După ce, de-a lungul vremii, a transportat zeci, poate, sute de mii de oameni pe drumul Semeringului Bănaţean, cea dintâi cale ferată din România, „Negruţa”, aşa cum este numită de oamenii locului, ar putea să nu se mai întoarcă pe tarâmurile bănăţene, relatează opiniatimisoarei.ro. Locomotiva de epocă a fost activă pe linia ferată ce înconjoară muntele până în anul 2006. Atunci s-au împlinit 150 de ani de la inaugurarea celei mai vechi linii de cale ferată din România, Anina-Oravița–Baziaș, construită pentru transportul cărbunelui din minele de la Anina. În urmă cu aproximativ 7- 8 ani, unele probleme tehnice, cedarea cazanului și sistemului de conducte hidraulice, au dus la scoaterea din circulație a locomotivei și gararea ei în depoul CFR Oravița, relatează infocs.ro.

Recent, Negruţa a putut fi văzută în Gara din Reşiţa, însă soarta i s-a schimbat după vizita ministrului Transporturilor Dan Şova în judeţul Caraş-Severin.Printr-un ordin al Ministerului Transporturilor semnat în luna mai, a fost dispusă transportarea locomotivei 50047 din depoul Oraviţa în Capitală. Conform presei locale, scopul aducerii Negruţei la Bucureşti ar fi participarea acesteia la o expoziţie cu material rulant de epocă organizată în Gara de Nord. Încă nu sunt cunoscute detalii legate de ce se va întâmpla cu locomotiva după expoziţie, însă pe traseul său feroviar circulă acum o locomotivă electrică, cu vagoane de călători, destinate, în special transportului turiştilor veniţi să admire frumuseţile naturale ale zonei.

                                                                                                                                                      Florin NAHORNIAC

Un deputat PSD vrea să introducă votul obligatoriu în România

Munteanu pregătește o inițiativă legislativă prin care participarea la vot va deveni obligatorie, în caz contrar fiind prevăzute amenzi.
Parlamentarul a declarat că inițiativa legislativă va fi supusă dezbaterii comisiilor parlamentare în aproximativ o lună. Modelul după care este construit proiectul de lege este cel aplicat în Grecia.
,,Lucrez la această inițiativă alături de alți doi colegi de la PSD și urmează să o trimitem spre dezbatere atât comisiilor parlamentare, cât și instituțiilor statului abilitate să își exprime poziția. Sper să ajungă cât mai repede în Parlament și să primească sprijinul tuturor colegilor pentru a deveni lege. Vrem să conștientizăm populația de importanța participării la vot”, a declarat Ioan Munteanu.
Pentru a deveni lege, inițiativa legislativă trebuie să fie votată de cel puțin două treimi din numărul total al parlamentarilor.
Introducerea votului obligatoriu este susținută și de Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Preşedintele fondator al PPDD, Dan Diaconescu, a declarat că echipa sa negociază cu social-democraţii o listă care cuprinde 100 de solicitări, printre care se numără și introducerea votului obligatoriu

                                                                                                                                          Florin  NAHORNIAC

Un fost coleg de-ai lui Goian a fost salvat de la dezastru de câinele său! ,,Îi datorăm viaţa noastră!” Ce s-a întâmplat

Fost coleg cu Dorin Goian la Glasgow Rangers, Jamie Ness a reuşit să atragă atenţia presei din Anglia printr-un eveniment inedit, deşi nu a apucat încă să debuteze pentru noua sa echipă din Premier League.
Fotbalistul legitimat în prezent în Premier League, la Stoke City, şi iubita sa, fotomodelul Heather Weir,  susţin că au fost salvaţi de la o posibilă dramă de câinele lor, Alfie.
Cei doi au sesizat că energicul labrador în vârstă a devenit brusc extrem de somnoros şi au început să-şi pună semne de întrebare.
Au chemat o echipă de instalatori, iar aceştia au descoperit scurgeri de monoxid de carbon, ce ar fi putut pune în pericol viaţa celor doi. Labradorul era deja intoxicat, fapt ce a generat şi schimbarea de comportament.
Heather susţine că în trecut simţise un miros ciudat şi a verificat imediat aragazul, dar s-a liniştit în momentul în care a observat că acesta fusese verificat cu doar o lună în urmă şi trecuse fără probleme testele.

Graphic1
,,Dacă Alfie nu s-ar fi comportat ciudat, probabil ar fi trecut luni întregi până să ne dăm seama că se întâmpla ceva… Îl iubim foarte mult şi suntem recunoscători că avem alături un astfel de companion.
În ultimele patru săptămâni, Alfie dormea toată ziua. Nu se mai juca cu jucăriile lui şi devenise letargic. Nu era normal.
În mod normal el era activ ca o jucărie yo-yo… acum el se ascundea în camera noastră şi dormea toată ziua
.Parcă nici nu pot să cred cât de norocoşi am fost … dacă nu descopereama asta la timp, ar fi putut fi fatal pentru noi.
Nu ştiu ce ne-am face fără Alfie. El face din casa noastră un cămin”
, a povestit iubita lui Jamie Ness pentru Daily Mail.
Jamie Ness a jucat pentru Glasgow Rangers în perioada 2010-2012 şi a fost coleg cu românul Dorin Goian până la finalul sezonului trecut. După ce clubul scoţian a fost retrogradat până în liga a IV-a din Scoţia, Ness a ales să joace în Premier League, pentru Stoke City.

    Florin NAHORNIAC

Urme ale vlahilor pe insula Krk din Marea Adriatică

Strămoșii istroromânilor de astăzi din Istria, în Marea Adriatică, au venit aici, cei mai mulți dintre ei, la poalele masivului, Monte Magiore, Učka de azi, în urmă cu aproape cinci secole, de pe insula Krk, unde au fost colonizați, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, de Ivan al VII-lea Frankopan

  • Vlahii de pe insula Krk, urmași ai vechilor morlaci din Munții Velebit
  • Istroromânii din Ciceria, pe Istria, urmași ai vlahilor de pe insula Krk
  • Ultimul vorbitor al dialectului „krkovlah” (krkoromân) a fost Mate Bajčić Gašpović care a murit în anul 1875, în localitatea Poljica, pe Krk
  • Krk, cândva, insula măslinilor, astăzi, insula măslinilor și a turismului
  • Krk, insula adriatică în care se construiește mai mult decât în celelalte peste o mie de insule și în care populația se majorează în fiecare an

Strămoșii istroromânilor de astăzi din Istria, în Marea Adriatică, au venit aici, cei mai mulți dintre ei, la poalele masivului, Monte Magiore, Učka de azi, în urmă cu aproape cinci secole, de pe insula Krk, unde au fost colonizați, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, de Ivan al VII-lea Frankopan, căpitanul de atunci al Insulei. Acesta, avea datoria de a administra veniturile și cheltuielile pe Krk, adunate, în general, de la populația agricolă și de la păstori. Din păcate, foarte puțini erau aici păstori, aproape de loc, pe atunci, astfel că era nevoit să aducă pe insulă brațe de muncă de pe litoral, oameni care se ocupau acolo cu agricultura, dar îndeosebi cu păstoritul. Este vorba, în primul rând, despre vlahi, respectiv morlaci din munții Velebit și Dinara. Ei au populat partea apuseană a insulei, ținuturile Dubašnica și Poljica, dar și zonele dintre castelele Omišalj și Dobrinj. Spre deosebire de restul populației de pe insulă, la Dobrinj, nou veniții, care au populat satele Sužan și Soline, se coupau cu exploatarea sării de mare. Ceilalți morlaci, că numai despre ei este vorba, se ocupau de creșterea animalelor și, mai puțin cu agricultura. Au rămas cunoscute în istoria locală, numele de familii, venite de pe muntele Velebit-ul de Sud: Nenadić, Bajčić, Brusić, Milohnić, Žgaljić, Kapović din parohia Poljica, și Bogović, Kremenić, Miličetić, Zidarić, Žgombić, Vantačić, Turčić, Ljutić, Strilčić sau Radić din Dubašnica. Aceștia, trecând canalul Podgorski, cunoscut în italiană sub denumirea de Canale della Morlacca, au populat partea mare a insulei. O parte din ei și-au continuat drumul spre peninsula Istria, unde s-au stabilit în câmpia, denumită mai târziu Ćićaria după numele coloniștilor morlaci. De altfel, moralcii și-au primit această denumire de la ținutul în care ei au trăit pe Muntele Velebit, acesta fiind numit de venețieni Montagna Morlacca.

***

Am vizitat recent, împreună cu Todor Ursu de la Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, Nina Spicijarić Paškvan și Branko Kukurin, de la Institutul de Științe Istorice și Sociale al Academiei Croate de Știință și Artă, majoritatea acestor sate, de vlahi, respectiv de krkovlahi, croatizați pe parcursul secolelor, încetând să mai vorbească propria limbă vlahă, respectiv „româna de pe insula Krk”. Ultimul vorbitor al limbii respective a fost Mate Bajčić Gašpović care a murit în anul 1875, în localitatea Poljica. Insula Krk este, de altfel, cea mai mare insulă din Marea Adriatică, și, totodată din Croația. În anul 1980, insula a fost legată de litoral cu un pod, pe atunci cel mai lung din fosta Iugoslavie, construit la inițiativa lui Tito, după care și-a primit și denumirea. Acum, acest Pod se numește „Podul pe Krk”. Suprafața insulei este de peste patru sute de km2  (405,78 km), cu numai 5 km2 mai mare decât a insulei Cres, și are o populație de aproape 20.000 de suflete. Cel mai mare oraș este Krk, cu 5.491 de locuitori, urmat de Omišalj. Malinska-Dubašnica, Dobrinj, Punat, Baška și Vrbnik. Și, mai apoi de încă 60 de localități și cătune pe insulă și încă câteva pe insulițele Plavnik și Prvić, care aparțin administrativ insulei Krk.

Primii locuitori ai insulei au fost ilirii, tribul Japoda, urmați de liburni și, mai apoi de romani, până la venirea slavilor, în secolul al VII-lea. Pe timpul romanilor, despre care se spune că au venit pe Krk, zece ani după Hristos și au dominat până în anul 480, insula s-a dezvoltat rapid. Au fost construite drumuri, cetăți, apeducte și chiar un oraș nou, în zona de nord a insulei, orașul-cetate Fulfinium, iar orașul Krk a fost transformat într-un puternic centru roman. Ilirii din aceste zone au fost în scurt timp romanizați, în afară de cei care au trăit în afara celor două orașe, care și-au păstrat tradițiile, cultura și credința. Pe timpul romanilor insula s-a numit Vegla și din acea perioadă au fost desocperite valoroase obiecte romane, îndeosebi în Baška, în apropierea Capelei Sf. Marco, și Juranduor, aproape de Biserica Sf. Lucija. Dar și la Penezić, Stara Baška și Bašćanska Draga. Orașul roman Fulfinium a dispărut, însă, odată cu venirea slavilor. Se știe că a fost în apropierea orașului Omišalj, lângă Punat și că în zona respecitvă, romanii au înălțat mai multe cetăți, castellione și așezări romane, canape, pentru familiile legionarilor romani, pentru veterani și comercianți.   Pe parcursul îndelungatei istorii, aici pe Krk, s-au vorbit mai mutle limbi și dialecte ale acestora. Mai întâi, limba iliră, apoi limba latină și mai multe dialecte ale limbilor romanice, între care krko român sau vlah, cum a fost numit, dar și dialectele ale limbilor slave și italiene. Când au venit slavii, spre sfârșitul secolului al VI-lea, au schimbat denumirea romană a insulei, Veglia, în Krk, de la fosta denumire iliră Kurikta,      aici, în partea de est a insulei, patru cetăți: Omišalj, Dobrinj, Vrbnik și Baška. Apare și o nouă limbă, vechea croată (staročakavski jezik) care se extinde pe aproape întreaga suprafață a insulei în afară de zonele Dubašnica și Šotoventa, unde a predominat vlaha, respectiv dialectul krkoromân, asemănător sau chiar identic cu cel istroromân, iar la Kornić, Punat și Dubašnica, limba veche veclisun sau velisto. Este vorba de limba latină vorbită vreodată pe întreg Litoralul Adriatic, dar păstrată timp îndelungat și după dispariția Imperiului Roman, îndeosebi pe insule și, în cele două orașe, dalmate Zadar și Dubrovnik, limba, care s-a transformat în așanumita limbă dalmată, vorbită pe Krk și denumită de glotologul Mateo Giulio Barlotti, după numele insulei Veglia. Acest lingvist, din Istria, a înregistrat, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, vreo trei mii de cuvinte aparținătoare limbii respecitve. De altfel, ultimul vorbitor al acestei limbi, se consideră, Anton Udina Burbur, decedat în anul 1898.

***

În prezent, populația de pe insula Krk se ocupă, în general, cu turismul. Pe Krk se construiește foarte mult. Se construiește la Krk, la Baška, Vrbnik, Šilo, Omišalj, Njivice, la Punat pe litoral, dar și în interior, la Čizići, Milohnić, Rudine și Bašćanska Draga. Construiesc localinicii și cei care au petrecut mulți ani la lucru în America și Australia, însă, mai mult construiesc străinii: nemții din Austria și Germania. Aceștia din urmă, cumpără pe insulă suprafețe însemnate de pământ arabil și plantează măslini. Cândva Krk-ul a fost o insulă a măslinilor. Dar, iată că mereu se revine la tradiționala ocupație.

                                                                                                                                                    Florin NAHORNIAC