Arhive lunare: iunie 2014

Virgil Munteanu, vicepreşedintele Mişcării de Rezistenţă, atrage atenţia asupra distrugerii durabile a Deltei

Delta Dunării, ­ce-a fost şi ce-a ajuns!

O ştire dintr-un ziar local mi-a atras atenţia: ,,Delta Dunării va fi desemnată zonă defavorizată”! A fost nevoie de 21 de ani pentru ca autorităţile române să declare eşecul unuia dintre cele mai prestigioase proiecte dedicate României.
1991 – Delta Dunării, împreună cu anexele sale geo-morfologice, declarată fiind Rezervaţie a Biosferei, a beneficiat de primirea unui triplu statut internaţional:
­ zonă aparţinând patrimoniului natural mondial UNESCO
­ zona umedă de importanţă internaţională în cadrul Convenţiei Ramsar
­ zonă aparţinând Programului ,,Omul şi Biosfera” al UNESCO
În perioada imediat următoare mineriadelor, când Europa şi lumea îşi întorseseră faţă de la România, Delta Dunării îşi ocupa un loc binemeritat în galeria minunilor naturale ale lumii fiind singura zonă naturală la acel timp care primea această recunoaştere. Pasiunea pusă de doi oameni excepţionali, prof. Angheluţă Vădineanu şi acad. Marian-Traian Gomoiu, în a convinge Europa şi lumea că una dintre cele mai importante zone naturale ale planetei nu fusese distrusă de Ceauşescu, iar caracteristicile sale ecologice justificau acordarea unui loc de frunte între cele mai importante rezervaţii naturale ale planetei. Evaluarea nou-createi Rezervaţii a Biosferei Delta Dunării de către echipele de experţi internaţionali a confirmat demersurile oamenilor de ştiinţă români şi, prin urmare, în situaţia anilor când România era pusă la zid pentru tot felul de abateri de la parcursul democratic, programele de asistenţă tehnică şi financiară dedicate Deltei Dunării începeau să fie puse în practică. Entuziasmul experţilor străini care se extaziau de starea naturală descoperită în Delta Dunării, de vieţuirea seculară a oamenilor cu natura conducea la generarea unui model la scară mare a conceptului de ,,om şi biosferă”. În inima Europei şi nu în jungla Amazonului existau condiţiile în care să se experimenteze toate conceptele şi strategiile stabilite până atunci doar pe hârtie în cadrul Programului ,,Omul şi Biosfera” al UNESCO. Celebrul concept de dezvoltare durabilă îşi găsise locul unde să fie verificat, încurajat, ajustat şi expus comunităţii ştiinţifice internaţionale din cadrul Convenţiei Ramsar privind zonele umede de importanţă internaţională. Entuziasmul creştea pe măsură ce fusese implementat cu succes programul de asistenţă tehnică finanţată de către BERD în anii 1992-1994, iar finalizarea Proiectului ,,Conservarea Biodiversităţii în Delta Dunării” cu finanţare de la Banca Mondială în perioada 1995-2000 era considerată ca „singura poveste de succes a Băncii Mondiale în România” la acea vreme.
Timpul trecea însă şi rezultatele aşteptate de comunitatea internaţională nu apăruseră. Au apărut însă diferite practici încurajate de autorităţi: pescuit electric, braconaj masiv, construcţii ilegale, proceduri de infringement declanşate de Comisia Europeană pentru nerespectarea legislaţiei europene, sufocarea Deltei de deşeuri, turism haotic, inclusiv în zonele strict protejate ale rezervaţiei, masacre cinegetice practicate de vânători străini şi români… Şi Delta suferea în măsura în care nici măcar lucrările de reconstrucţie ecologică desfăşurate cu finanţarea Băncii Mondiale nu au mai putut fi continuate.
Răspunsul autorităţilor la agresiunea din ce în ce mai puternică asupra Deltei a fost doar de interzicere. S-a interzis pescuitul la sturioni, în timp ce pescarii ucrainieni sau bulgari continuau să pescuiască sturioni în apele de frontieră, s-a interzis circulaţia cu ambarcaţiuni cu motoare puternice dar fără să se stabilească şi sancţiuni, s-au interzis construcţiile haotice din Deltă dar nimeni nu a demolat construcţiile realizate fără nici un fel de autorizaţie şi în acest timp se dezvoltau construcţiile în zone sălbatice, aşa cum este cazul plajei Sulina, s-a interzis turismul ,,la negru” şi rezultatul este că, acum, 80% din turismul din Deltă este nefiscalizat, s-a interzis agricultura intensivă şi, în Pardina şi Sireasa se cultivau Organisme Modificate Genetic şi exemplele pot continua…
Mai contează că aceste măsuri poartă numele Cononov, Sulfina Barbu, Victor Tarhon, diletanţi ce îşi doreau numele legate de istoria Deltei? Aceşti trecători mărunţi prin Deltă, între două ciorbe de peşte şi trei votci credeau că deja s-au integrat în comunităţile locale ale Deltei. Probabil, în dorinţa de a se lega de comunitatea deltaică, Sulfina Barbu şi-a construit ditamai viloiul în Delta Dunării. Desigur, cu respectarea regulamentelor de urbanism!
Şi acum, după 21 de ani, un alt ,,nimeni” local – Horia Teodorescu, de curând ales conjunctural preşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea ­ doreşte să-şi lege numele de Delta Dunării. Când? Între două ciorbe şi trei votci pe la Murighiol sau aiurea. Cum? Prin declararea sa ca ,,zonă defavorizată”. De ce? Ca să refacă şi să protejeze caracteristicile naturale ale Deltei? Nu! Doar ca să-şi protejeze afacerile lor care pot prospera transpartinic. Ale lor sau ale prietenilor… Proiecte grandioase stau gata să înceapă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Şosea spre Sulina căci, nu-i aşa, generalul SRI trebuie să aibă şi legătură rapidă până pe plaja ce odată fusese sălbatică.
Credeţi că mai pomeneşte cineva despre generosul concept al UNESCO?
În aceste condiţii, după 21 de ani, este important ca organizaţiile internaţionale în domeniu să acorde toată atenţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Prin  urmare, Mişcarea de Rezistenţă solicită Programului ,,Omul şi Biosfera” al UNESCO şi Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO să reevalueze îndeplinirea criteriilor stabilite pentru ca Rezervaţia Biosferei Delta Dunării să facă parte din aceste prestigioase organisme. Totodată, Mişcarea de Rezistenţă solicită Convenţiei Ramsar privind Zonele Umede de Importanţă Internaţională să includă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în ,,Dosarul Montreux” pentru a fi evaluate caracteristicile ecologice ale zonei în vederea stabilirii dacă Delta Dunării mai poate rămâne în această Convenţie.
Şi, poate nu peste mult timp, alţi şmecheraşi îşi vor îndeplini visul. Vor avea numele legate de Delta Dunării. De excluderea celei mai importante zone naturale ale Europei din cele mai prestigioase convenţii internaţionale. Ar fi încununarea eşecului de administrare al acestei zone.
__________________________________________
P.S. Virgil Munteanu a fost Guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării până în 2004 şi este unul dintre puţinii experţi în administrarea durabilă a zonelor umede pe care îi are România. Săptămâna trecută, Edward Bratfanof, prezentat în presa locală drept inginer silvic în Tulcea şi patron al unei fime de consultanţă specializată în management, a fost numit guvernator al Deltei Dunării. Tânărul de 32 de ani a fost susţinut de preşedintele Consiliului Judeţean, Horia Teodorescu, şi a fost în cărţi pentru a obţine acest post încă de pe vremea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu

                                                                                                       Florin NAHORNIAC

Ce i-a scris IPS Teodosie primarului Radu Mazăre

Consilierii locali din Constanţa vor lua, astăzi, în discuţie, în cadrul şedinţei, un proiect de hotărâre care vizează aprobarea acordării unui sprijin financiar în valoare de 55.000 de lei bisericii Sf. Mare Mucenic Pantelimon care se află în curtea Căminului de Persoane Vârstnice din Constanţa. Proiectul de hotărâre vine ca urmare a solicitării făcute de IPS Teodosie către primarul Radu Mazăre.„Cunoscând dragostea şi ajutorul dat Sfintelor Biserici de-a lungul timpului, cu deosebit respect vă rugăm să acordaţi sprijin financiar pentru continuarea lucrărilor de construire a Paraclisului cu hramul Sf. Mare Mucenic Pantelimon situat în curtea Căminului de Persoane Vârstnice Constanţa”, spune IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în adresa făcută către Primăria şi Consiliul Local Constanţa.

                                                                                                                                                         Florin CREŞTINUL

O cățelușă adoptată din România a salvat o femeie de la înec în Belgia

Vedeta zilei în Belgia este o căţeluşă adoptată din România care a salvat o femeie de la înec. Căţeluşa, pe numele ei Cannelle, adică Scorţişoară, a fost scoasă la plimbare de stăpânul ei.

Patrupedul a simţit că ceva nu este în regulă şi s-a îndreptat hotărât spre un râu din apropiere. Fără să înţeleagă ce se întâmplă, stăpânul s-a luat după căţeluşa neliniştită şi, când a ajuns la malul apei, a văzut o femeie care era cât pe ce să se înece.

Bărbatul a dat alarma, iar femeia a fost salvată. Iar noul erou al orăşelului este căţeluşa de şapte luni adoptată din România.

Biserica high-tech din Jibou: cădelniță electronică, altar cu telecomandă

Preotul Dan Drăgan, care slujește la biserica din Jibou, județul Sălaj, folosește o cădelniță electronică. Acesta spune că astfel va proteja pictura din biserică de fumul negru al cărbunelului, iar enoriașii nu vor mai inhala toxinele.

„Are aici un lăcaş unde se pune tămâia, are un comutator, se apasă pe un buton şi se aprinde un led, semn că funcţionează cădelniţa. Apoi se aprinde o rezistenţă şi punem bobiţa de tămâie. Ajunge numai tămâia”, a explicat preotul Dan Drăgan, pentru citynews.ro.

Cădelnița a fost făcută de un tânăr din Jibou, pasionat de gadeturi. Acesta a combinat elementele unei mașini de jucărie cu telecomandă și a conceput un sistem care să evapore doar tămâia.

„L-am rugat dacă ar putea să facă un sistem cu telecomandă ca să deschidă uşile împărăteşti. Am înţeles că deja lucrează la acest proiect”, a mai spus preotul pentru citynews.ro.

Avioane rusești au simulat atacuri cu rachete în Marea Neagră

Două Tu-22M3 – bombardiere şi totodată avioane supersonice de patrulare maritimă – au simulat atacuri cu rachete asupra unor ţinte convenţionale în Marea Neagră, în cadrul unor antrenamente, a relatat luni agenţia de presă Interfax.     Aceste antrenamente survin în contextul în care se aşteaptă ca două nave de recunoaştere ale NATO să intre zilele următoare în Marea Neagră pentru activităţi de spionaj radioelectronic asupra instalaţiilor aparţinând Flotei ruse din Sevastopol (Crimeea), a indicat marţi pentru ITAR-TASS o sursă din cadrul comandamentului marinei ruse.

Obiectivul politic al acestei prezenţe este de a oferi sprijin moral autorităţilor de la Kiev, în timp ce scopul militar practic este de a efectua spionaj radioelectronic asupra instalaţiilor Flotei ruse din Marea Neagră, dislocate în peninsulă, de-a lungul liniei de coastă, precum şi a facilităţilor administrative şi strategice importante din zona de coastă’, a indicat aceeaşi sursă.    Având în vedere că fregata franceză Surcouf şi crucişătorul american cu rachete ghidate, Vella Gulf, continuă să staţioneze în Marea Neagră, gruparea de nave NATO în apele Mării Negre ar putea ajunge la patru unităţi de luptă, potrivit interlocutorului ITAR-TASS, care nu a dorit să-i fie dezvăluit numele şi rangul.      Nava de spionaj a marinei italiene Elettra, care urma să intre la 8 iunie în Marea Neagră, nu a sosit încă, dar sosirea ei este iminentă. Este aşteptată de asemenea revenirea navei de recunoaştere franceză Dupuy de Lome, care a părăsit recent apele Mării Negre, relevă ITAR-TASS. În acelaşi timp, Rusia a lansat marţi manevre de anvergură în enclava sa europeană Kaliningrad, ‘comparabile’ cu cele ale NATO, ce se desfăşoară începând de luni în apropierea frontierei sale cu ţările baltice, a anunţat marţi Ministerul rus al Apărării, citat de AFP. Numărul participanţilor la manevrele din regiunea Kaliningrad, a forţelor şi mijloacelor angajate de Ministerul rus al Apărării este comparabil cu numărul de persoane, arme şi echipamente implicate în exerciţiile de la frontieră desfăşurate de ţările NATO’, menţionează ministerul rus într-un comunicat. Kaliningrad este un oraş din Rusia, total izolat de teritoriul rus, situat între Polonia şi Lituania. Aproximativ 4.700 de soldaţi şi 800 de vehicule britanice, canadiene, americane, finlandeze sau poloneze participă la aceste manevre ale NATO, implicând participarea a zece ţări, care au debutat luni în Letonia şi urmează să se încheie la 20 iunie în Lituania vecină.

Rusia a fost invitată iniţial să participe la aceste manevre, dar NATO şi-a suspendat parteneriatul militar cu Moscova după anexarea Crimeii în luna martie.     Şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov a calificat luni seara drept ‘contraproductivă’ ceea ce el a numit expansiunea NATO spre Est şi consolidarea infrastructurii sale militare în apropiere de graniţele ruse, aminteşte France Presse.

 

Aroganţele lui Mihai Vlasov care a fluturat un teanc de bani în faţa judecătorilor

Fostul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Vlasov, a declarat vineri că procurorii spun „numai imbecilităţi” în dosarul în care îl acuză de trafic de influenţă, el adăugând că în rechizitoriu s-au spus „numai minciuni” şi că Parchetul nu are legătură cu justiţia. Mai mult, citat ca martor în dosarul în care clanurile Caran şi Duduianu sunt acuzate de cămătărie, Vlasov a fluturat un teanc de bani în faţa judecătorilor.

„Nu am primit niciodată bani mită. Niciodată. (…) Nu e vorba de mită, e vorba de trafic de influenţă. (…) Procurorii spun numai imbecilităţi în dosarul meu. Parchetul nu are legătură cu justiţia. Parchetul este o chestiune de instrumentare a cauzelor penale, parte din procedură”, a declarat Vlasov, vineri la ieşirea din Tribunalul Bucureşti, unde a fost audiat într-un alt dosar, respectiv cel în care clanurile Caran şi Duduianu sunt acuzate de cămătărie.

Fostul preşedinte al CCIR a mai afirmat că în dosarul său nu s-a realizat niciodată un flagrant, iar în rechizitoriu procurorii au spus „numai minciuni”, care se vor putea proba la un moment dat.

Pe de altă parte, Vlasov a spus că îi era mai bine în perioada în care era arestat preventiv decât acum, când se află în arest la domiciliu.

„Nu este mai bine (în arest la domiciliu – n.r.). Arestul la domiciliu este o formă perversă de arest, era mai bine în arest preventiv. Este ca şi cum, dacă îţi plac dulciurile, te trimit într-o cofetărie, te lasă acolo şi îţi interzic să le mănânci”, a explicat Vlasov.

El a mai ţinut să sublinieze că nu sfidează justiţia. „Am fost judecător, nu sfidez justiţia. Sunt judecători care pot greşi, dar justiţia nu greşeşte”, a spus Mihail Vlasov.

Mihai Vlasov a fost citat vineri la Tribunalul Bucureşti pentru a fi audiat în dosarul de cămătărie al clanurilor Caran şi Duduianu. În sala de judecată, Vlasov a fluturat un teanc de bani în faţa judecătorilor şi apoi a aruncat bancnotele pe jos.

După şedinţa de judecată, acesta a precizat că inculpaţii şi familiile lor „nu ar putea strânge într-o viaţă” cât a jucat el la cazino, adăugând că pleca de la jocurile de noroc, de fiecare dată, fără bani.

„Nu reţin niciuna dintre aceste persoane. În cazino vin foarte multe persoane şi multe seamănă. (…) Niciodată nu s-a întâmplat să primesc bani cu împrumut la cazino”, a relatat Vlasov, la audierea de la Tribunalul Bucureşti.

Întrebat, la ieşirea din sediul instanţei, câţi bani a cheltuit cel mai mult într-o seară la jocurile de la cazino, Vlasov a spus, pe ton ironic, „o sută de miliarde de euro”, adăugând că sumele pe care le juca nu i se par foarte mari.

„De fiecare dată când am plecat din cazino, am plecat fără bani. (…) Jucam atât de mulţi bani încât aceşti domni (membrii clanurilor Caran şi Duduianu – n.r.) şi familiile lor nu i-ar putea strânge într-o viaţă”, a mai spus fostul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR).

Mihail Vlasov a fost audiat în procesul de cămătărie al unor membri ai clanurilor Caran şi Duduianu care ar fi dat bani cu dobândă jucătorilor din cazinouri bucureştene.

Procurorii susţin că el este parte vătămată în acest proces, însă Vlasov a spus că este martor, pentru că n-a avut de-a face niciodată cu membrii acestor grupări şi, implicit, nu a împrumutat bani de la aceştia.

Pe de altă parte, unul dintre inculpaţii din dosar i s-a adresat lui Vlasov, în sala de judecată, cu apelativul „domnul Mişu”. Fostul preşedinte al CCIR le-a spus ulterior jurnaliştilor că nu există vreo legătură între el şi respectivul „domn Mişu”.

Mihail Vlasov este cunoscut drept client al cazinourilor, lucru confirmat, în martie, de fiica sa Vanda Vlasov.   „Tata este un om extraordinar, este un mare jurist, dar aşa este el, un om mai liber, un om mai rebel. La cazinou joacă şi prinţul Albert. Jocurile de noroc sunt o îndeletnicire a nobilimii”, spunea atunci Vanda Vlasov, întrebată dacă tatăl ei merge la cazinouri.

Fostul preşedinte al CCIR se află, în prezent, în arest la domiciliu, după ce Curtea Supremă a decis înlocuirea măsurii de arestare preventivă în dosarul în care este acuzat de trafic de influenţă.

12 membri ai clanurilor Caran, Duduianu şi Rinu au fost trimişi în judecată, în septembrie 2013, de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru cămătărie, spălare de bani, şantaj, tâlhărie şi deţinere fără drept a unei arme neletale supuse autorizării.

Procurorii i-au trimis în judecată pe Constantin Răducanu, zis „Costel al lui Caran”, Gheorghe Stan, zis „Bulgaru”, Nicolae Duduianu, zis „Caleea”, Emil Răducanu, zis „Emil al lui Caran”, Nicolae Constantin, zis „Aramis”, şi Valentin Duduianu, zis „Beadim”.

Alături de aceştia au fost trimişi în faţa instanţei şi Daniel Duduianu, zis „Edison”, Marius Gheorghe, zis „Marius al lui Rinu”, Aurel Răducanu, zis „Aurel al lui Caran”, Traian Simion,zis „Udi”, Sofian Văduva, zis „Denom”, şi Elena Constantin, zisă „Vipera”.

Potrivit rechizitoriului, în perioada 2012- 2013 inculpaţii au acordat împrumuturi băneşti, la care au perceput dobânzi, practicanţilor de jocuri de noroc din mai multe cazinouri situate în incinta hotelurilor de lux din Bucureşti.

„În cazul în care debitorii nu au restituit la termenul convenit suma împrumutată şi dobânda impusă sau nu au plătit-o în întregime, inculpaţii au exercitat presiuni asupra acestora pentru a-i determina să îşi achite datoriile. Dacă aceste presiuni nu au avut rezultatul urmărit, inculpaţii au apelat la ameninţări cu acte de violenţă sau chiar la acte de violenţă pentru a intra în posesia banilor care li se datorau”, susţin procurorii.

Preşedintele suspendat al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), Mihail Vlasov, acuzat de trafic de influenţă, a fost trimis în judecată în dosarul în care a fost prins în flagrant când primea o mită de 200.000 de euro de la omul de afaceri Gheza Iosif Petroczki.

Preşedintele suspendat al Camerei de Comerţ a României, Mihai Vlasov, va fi cercetat în continuare în arest după ce magistraţii Curţii Supremeau respins contestaţia acestuia împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost arestat preventiv. În această dimineaţă şi fiica acestuia, Vanda Vlasov, a fost audiată de procurorii anticorupţie.

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, avocatul Mihail M. Vlasov, a fost dus la audieri, marţi seară, de procurorii DNA, în urma unui flagrant.

Camera Deputaţilor a dezbătut, pe furiş, la 9 decembrie, modificarea Legii camerelor de comerţ, care lărgeşte nepermis de mult atribuţiile acestor entităţi private. Deşi proiectul a fost criticat de Guvern şi respins de Senat la 1 octombrie 2013, deputaţii l-au luat totuşi din nou în discuţie.

Şase parlamentari propun trecerea Registrului Comerţului de la Ministerul Justiţiei la  Camera de Comerţ şi Industrie. În acest fel, o instituţie care deţine bani şi informaţii despre firmele din România ar trece de la stat la o asociaţie privată condusă de Mihail Vlasov.

Ieşeanca acuzată de deturnare de fonduri europene a fost condamnată la trei ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere. După aproape şapte ani de judecată Curtea de Apel a decis, pe 27 martie, să-i reducă Magdei Ţepoi pedeapsa de cinci ani şi şase luni pe care i-o aplicase Judecătoria Iaşi.

                                                                                                                                                Florin NAHORNIAC

Ai colesterolul mărit? Iată cum îl poţi reduce

Colesterolul marit nu este ceva pe care sa-l treci cu vederea. Nivelulul marit al colesterolului poate duce la o serie de probleme grave de sanatate. Cel mai cunoscut efect al colesterolului marit este ateroscleroza, care ingusteaza vasele de sange, iar acest lucru duce la aparitia bolilor cardiovasculare. Daca este descoperit la timp, colesterolul crescut poate fi adus la un nivel optim cu ajutorul medicilor.
Iata ce ar trebui sa faci pentru a reduce nivelul colesterolului:
1. Fibrele te ajuta cand ai colesterolul marit

Fibrele solubile contribuie la scaderea niveluliu LDL (colesterolulu rau). Surse de fibre solubile sunt: cerealele integrale, fructele (proaspete sau uscate), legumele si fasolea rosie.

Remus Cernea va candida la preşedinţie şi va înfiinţa un nou partid, MONA

Deputatul independent Remus Cernea şi-a anunţat vineri, la Constanţa, intenţia de a candida la alegerile prezidenţiale din toamnă şi de înfiinţa un nou partid, pe nume Mişcarea pentru Oameni, Natură şi Animale, pe scurt, MONA.

Cum timpul până la alegerile prezidenţiale este scurt, Cernea a declarat că va candida ca independent, pentru că nu are timpul necesar pentru a parcurge toate etapele legale în vederea înfiinţării formaţiuni politice MONA până la scrutinul electoral de la sfârşitul acestui an, informează Agerpres.

În ceea ce priveşte partidul pe care îl va înfiinţa, acesta va fi un partid bazat pe doctrina liberală verde, a declarat Cernea: ,,Este nevoie de un partid în România care, pe lângă teme care privesc oamenii şi situaţia noastră de cetăţeni, să atingă şi teme de mediu, dar să existe o preocupare şi faţă de problema animalelor. Partidul nostru, mişcarea noastră nu va fi centrată pe o nişă îngustă, ci dimpotrivă, va fi un partid generalist care se va ocupa de foarte multe teme. (…) Partidele actuale din România nu sunt ancorate în valori (…) oamenii sunt în politica doar pentru a obţine puterea şi pentru a o exercita din alte raţiuni decât cele legate de valori”, a afirmat Cernea, explicând că doctrina noii formaţiuni va fi una bazată pe valorile doctrinare liberale ecologiste, care „presupune o preocupare specială pentru libertăţi şi drepturi individuale (…) o economie liberă, o liberă iniţiativă, dar o economie sustenabilă, durabilă, bazată pe tehnologii prietenoase cu mediul”.

                                                                                                                                                             Iosif  VARGA

Preotul samsar care a făcut milioane de euro din furat şi înşelarea poporului român dreptmăritor creştini. Cum arată cel mai bogat slujitor al Domnului

Cristian Valentin Puscasu, de la Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Pitesti, este aproape cel mai bogat preot din tara. A facut o avere uriasa dupa ce s-a apucat sa cumpere drepturi de proprietate de la diversi amarati si sa le vanda cu sume astronomice. ntr-un dosar, parintele si partenerul sau au cumparat, in august 2010, de la Sofronie Sofica drepturile de despagubire pentru 43 de hectare in Arges cu 15.000 de euro, drepturi pe care cei doi le-au revandut cu 600.000 de euro Dianei Le Bomin. Aceasta, in 2011, a primit pe acest dosar despagubiri, aprobate…

                                                                                                                                                           Florin CREŞTINUL

No ,,figelem’’ drago, adică, fiţi atenţi dragă. Secuii nu sunt maghiari: Ei trebuie să se declare secui la recensământ, nu unguri

Pentru prima dată sunt de acord cu o iniţiativă a membrilor simpli din PCM: cetăţenii români de origine secuiască din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş trebuie să se declare secui şi nu maghiari la rubrica ,,etnia” de la recensământul acesta. Recensamant 2011 creează disensiuni în comunitatea maghiară din judetul Covasna. Nu se stie cine concret a distribuit în municipiul Sfântu Gheorghe mai multe cărți poștale cu sigla Partidului Civic Maghiar, care îi îndemna pe maghiari să se declare secui la recensământ. E clar că secuii sunt reprezentanţii unui alt popor decât cel maghiar. Secole de-a rândul regalitatea de la Budapesta şi nobilii maghiari au încercat să-i maghiarizeze pe secui. S-a dovedit istoric că secuii sunt un melanj etnic huno-avaro-român. Ei s-au simţit cultural și spiritual de-a lungul istoriei altceva decât ungurii. De aceea au avut relaţii excelente cu domnii valahi ai Moldovei şi Ţării Româneşti. Nu de puţine ori au fost aliaţi cu Petru Rareş sau cu Mihai Viteazul împotriva nobilimii maghiare opresoare. Moise Secuiul a fost un aliat de onoare şi nădejde al lui Mihai Viteazul împotriva Bathorestilor, aceşti nobili unguri infatuaţi. Onomastica, toponimia şi hidronimia din scaunele secuieşti dovedesc că secuii s-au contopit cu masa majoritară românească, în 900 de ani de existență în sud-estul Carpaţilor. Să urmărim ce spun istoricii de originea secuilor: „Gestele unguresti (Anonymus, Simon de Keza, Chronicon Pictum etc.) au acreditat ideea ca ,,Zaculos” – secuii ar fi “ramasite ale hunilor” care ar fi continuat sa vietuiasca dupa dezagregarea imperiului lui Attila în N-E Ungariei actuale si N-V Romaniei actuale, ,,în campia de la Cigla”. Prea putin numerosi pentru a organiza ei însisi expeditii de prada în ,,ducatele” romanesti sau slave vecine, ar fi iesit în întampinarea valului maghiar, trecand prin nordul Transilvaniei în Galitia. O optiune dictata de interes, considerata un motiv suficient de catre unii cercetatori, la fel de interesati, în domeniul istoriei, pentru a acredita ideea unei apropieri dictate de ,,vocea sangelui” între secui si cei ce aveau sa intre în istorie sub numele slav de ,,unguri”. Desi gestele timpurii si istoricii unguri – care le-au preluat unele opinii de interes practic, politic – atribuie ambelor popoare aceeasi origine ,,hunica”, secuii fiind astfel un fel de precursori ai valului maghiar, la o cercetare mai atenta a izvoarelor, Clio restabileste adevarul: ungurii de astazi sunt maghiari, în aceeasi masura în care francezii pot fi considerati gali sau romanii – daci, iar maghiarii au fost o populatie asiatica evident deosebita de huni. Cum ramane însa cu secuii? Au fost sau nu ,,ramasite ale hunilor” înainte de ungurizare, ca urmare a actiunii politice sau religioase a regalitatii de la Buda, pana în veacul XVI, si ulterior, dupa ,,Mohacs Vesz” (“Pieirea de la Mohacs – 1526), de catre ungurimea întarita (prin refugiati) în Transilvania? In consens cu gestele unguresti, unii autori, în general umanistii, i-au considerat ,,de neam hunic” (ex.: A. Verancsics). Altii însa au apreciat, datorita sonoritatii numelui, ca sunt ,,mai vechi decat hunii, si de aceea se numesc scituli, adica sciti mici” (Antonio Possevino), fiind deci “un neam al scitilor” (G. Reicherstorfer, Stephan Taurinus, etc.), de unde numele, des folosite ca derivate din ,,zekel” – ,,siculi”, ,ciculi”, ,,scituli”. Pentru toti însa, cu exceptia lui Petrus Ranzanus (1420-1492) – calugar dominican de origine siciliana care vede în ei antica populatie a siculilor din Sicilia -, secuii au venit din stepele nord-pontice, ,,scitice”, pe calea folosita de toate populatiile izvorate din îndepartata Asie, inclusiv de catre huni. Potrivit numelui, ,,szekelyek” derivat din ,,szkil-sikil” cu semnificatia, în “Eski Tukce” (“limba turca veche”), de oamenii “de neam ales”, ne-am gandit candva ca ar fi vorba de un grup minor de migratie anterioara maghiarilor, poate un trib al avarilor sau mai curand un grup eterogen de elemente turco-asiatice, ramas sau infiltrat în secolele V-VIII în zona de hotar a Transilvaniei, prea putin important pentru a fi amintit de cronicarii timpurii în randul locuitorilor si stapanitorilor Pannoniei la venirea maghiarilor: ,,Slavii, Grecii, Teutonicii, Mesianii si Vlahii”. Astazi însa, suntem în masura sa afirmam, dupa sursele germane ale secolelor IX-XIII (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.), ca secuii sunt cu certitudine urmasii avarilor, neam turcic originar din Mongolia si înrudit lingvistic cu hunii, pecenegii, uzii, cumanii, tataro-mongolii, turcii etc., total diferiti de maghiarii finici. Si este imperios necesar sa o facem în conditiile în care tot mai multi pseudoliterati si pseudoistorici, servind constient sau nu, dintr-un patriotardism hilar, care nu are legatura nici cu stiinta, nici cu logica, interese… de peste Nistru, îi prezinta drept “daci” puri stimulandu-le dorinte de bantustanizare! Avarii si-au facut aparitia în spatiul etnogenetic romanesc în cadrul marii migratii rasaritene de la jumatatea veacului VI. Atrasi initial de Dunarea maritima, colaboreaza, avand rolul predominant, cu slavii (sclavinii), kutrigurii hunici si cei pe care istoriografia stalinista ne-a obligat sa-i consideram slavi si pe care, studii mai vechi sau mai noi (Igor Gorman, Nico Zupanici, O.N Trubacov, F.P. Falin, Gh. Bratianu etc.), i-au identificat ca fiind sarmati, rude bune cu alanii – antii (urmasii lor, osetinii, traiesc si astazi în Caucaz). In timp ce slavii, antii, kutrigurii s-au concentrat asupra drumurilor imperiale spre Bizant, încercand sa forteze Dunarea, avarii au fost atrasi, pe calea nordica, de longobarzii germanici, pentru zdrobirea puterii gepizilor stabiliti în Pannonia. Oferta longobarda venea la timpul potrivit intrucat cererile avarilor adresate Imperiului Roman de Rasarit de a se stabili la sud de Dunare (558, 561) fusesera respinse. Condusi de Baian (558-605), îi zdrobesc pe gepizi, dar nu în folosul neamurilor rasculate. Se instaleaza ei însisi aici, fondand un kaganat între Alpi, nordul Carpatilor si Adriatica, în anul 567. Cuceresc Boemia, Moravia si Slovacia (570-580), Dalmatia si Illyria în 583, impunand Bizantului plata tributului, apoi, alaturi de slavi, devasteaza Dunarea pe ambele maluri (587) pana la Silistra si întreaga Peninsula Balcanica (592-598). Sunt momente care înscriu în istorie primul monument de limba romana, îndemnul “Torna, torna fratre” (vezi T. Simocatta si T. Confessor). Abia în 601 armatele imperiale reusesc sa-i opreasca, iar în Occident sunt opriti de regatul franc reunificat de Clotar al II-lea (584-629). Slabind dupa moartea lui Baian, primul kaganat se va prabusi sub loviturile slavilor din Pannonia care se rascoala în 623 sub conducerea lui Samo. Intrati sub controlul slavilor, avarii vor suferi pierderi grele la asedierea de catre acestia a Constantinopolului (626). Samo îi învinge în schimb pe francii lui Dagobert I (629-639), la Wogattisburg (631), consolindandu-si stapanirea în Pannonia, dar, la moartea sa, statul se destrama. Este o sansa pentru avari care primesc noi întariri din Asia, astfel ca, pe fundalul invaziei bulgare la Dunarea de Jos, kaganatul avar se reîntemeiaza în Pannonia (675-680), ajungand principalul rival al regatului franc, apoi al Imperiului carolingian, în Europa Centrala. In tot acest timp, avarii au fost în contact cu protoromanii din teritoriile supuse dar si cu cei de la est de Tisa, deoarece, în cautarea sarii, si-au extins controlul asupra lor. Arheologic, prezenta lor a putut fi identificata izolat la Felnac, Sanpetru, Socodor (jud. Arad), Dumbraveni sau Teius (jud. Alba). Lingvistic, marturie a coabitarii, ne-au lasat mostenire cuvantul zoapan (dregatorul însarcinat cu strangerea impozitelor de la comunitatile locale) care a dat romanescul jupan, jupan (Mircea Rusu), preluat ulterior si de slavi – pan, si de maghiari – ispan si probabil cuvintele kende (rom. Candea) si khan, khagan (kean, kan), preluate ulterior si de unguri. Simtindu-se puternici, avarii au atacat statul franc, fapt ce a dezlantuit razboiul condus împotriva lor, pana al zdrobirea completa a kaganatului avar de catre Carol cel Mare (768-814). Potrivit Analelor Regilor Franci, izvor contemporan, dar si unui izvor german ulterior (Poeta Saxo), acestia întemeiaza ca baza împotriva lor, înca din 782, marca de granita Ostmark (Austria). Tentativele avarilor de a desfiinta ,,Marca de Est” (Austria) esuand în 788, Carol pregateste contraofensiva si, în razboiul din anii 791-796, nimiceste statul avar, largind frontiera franca pana la Dunarea de Mijloc, în Pannonia. Trecand fluviul, armatele sale îi fugaresc pe avari pana la Tisa, astfel încat avarii ,,transTiszam fluvium fugatis”. Noi expeditii au fost organizate în anii 800 si 805, cand se consemneaza în sursele germane ale anului 1277 ca ,,ungurii” ar fi fost alungati peste Tisa ,,unz in Walahen”. Cum de sunt numiti “unguri” pentru anul 805, de catre un izvor tarziu? Fiindca, între timp, debusand maghiarii la Muncaci si cucerind Tara Ungului (de unde numele de ,,unguari”), ramasitele avarilor s-au pus sub protectia lor. De aceea Analele Fuldense vorbesc la anul 895/896 despre ,,avarii care îsi zic unguri”. Momentul (895-896) coincide cu acela al plecarii de la ,,Cigla” si iesirii în calea lui Arpad, dupa gestele maghiare, a populatiei care îsi spunea, ea însasi, ,,szkil-sikil” adica ,,de neam ales”. Si, ca ramasite ale avarilor, care supusesera la bir Imperiul de Rasarit si-l înfruntasera în Occident pe Carol cel Mare, dominand Europa Central-Rasariteana un sfert de mileniu, pretentia era justificata! Sunt si voci care pretind ca numele ar deriva de la ,,scaunul” de judecata, secuii fiind organizati din momentul stabilirii lor definitive în Carpatii Orientali pe ,,scaune”. De unde ,,scaun” însa la populatii traind în corturi si obisnuite sa împarta dreptatea din saua calului? In ,,scaun” statea cneazul, voievodul (duca) adica ,,judex”-ul (jude) roman, apoi domnul, cand facea “judetul”, deci termenul a fost împrumutat de la romani. Acesta si multe altele deoarece, împinsi de germani dincolo de Tisa, la ,,salbaticii vlahi”, secuii au convietuit cu acestia în si ,,dincolo de muntii de zapada” (Rudolf din Ems). La venirea maghiarilor ei traiau ,,amestecati”, confirma gestele unguresti, ,,cu romanii, vecinii lor din munti”, de la care au învatat scrisul cu caractere runice (preluate de la varegi si kazari) si alaturi de care împartaseau “aceeasi soarta” (Simon de Keza, Chronicon Pictum). In 896 asadar, si-au parasit salasele si au plecat în Tara Ungului spre a i se închina lui Arpad, duce nu numai peste maghiarii finici, dar si peste multimea de triburi turanice, înrudite cu avarii. Este momentul în care, confirmand înca din 1956-1958 cercetarile arheologice, ca o dovada în plus a originii avare a secuilor, faza de declin a culturii avare a obiectelor turnate si ornamentate cu grifoni îsi înceteaza existenta în N-V Romaniei (Kurt Horedt). Aliati, dar neinclusi în conglomeratul de populatii care va duce la geneza ungara, secuii au fost utilizati de maghiari, apoi de unguri, ca în orice alianta între unul mai tare si altul mai slab: în avangarda, cu ocazia ofensivelor, si în ariergarda, la retragere! Se vor bucura insa de privilegii în schimbul slujbei lor militare si vor fi utilizati ca element înaintat împotriva mult prea numerosilor autohtoni pe care regalitatea ungara nu va putea niciodata sa-i înghita cu totul – românii. Arheologia, toponimia, izvoarele scrise îi plaseaza în veacul X în Bihor, pe Aries, în centrul voievodal romanesc de la Moldovenesti, în (XI-XII), între Turda si Aiud, în Tara Barsei si în fine, în Carpatii Orientali unde vor fi colonizati definitiv printre români si organizati pe “scaune” (szekek-sedes): Ciuc (zonele Miercurea Ciuc – Csikzeredda, Giurgeu – Gheorgheni – Gyergyö si Casin – Kaszon); Trei scaune (Haromszek: Sepsi, Kezdi, Orbai); Odorheiu (Szekelyudvárhely) si Mures (Mároszek). Astazi, considerabil întariti prin deznationalizarea romanilor, ei însisi maghiarizati, secuii vietuiesc în zone de concentrare în centrul si estul judetului Mures (parte din valea Muresului, Valea Nirajului, cursul superior al Tarnavei Mici, în Harghita – (Odorhei, Ciuc, Gheorghieni) si Covasna – (Sfantu Gheorghe, Covasna, Targu Secuiesc). In tot cursul Evului Mediu însa si o buna perioada de timp sub ocupatia romano-germana (1699-1806) si austriaca (1806-1867), datorita centurii etnice romanesti care i-a protejat, ca si mediului montan de adoptie, “s-au pastrat mai neatinsi decat orice alt popor – releva cu uimire umanistul Antonio Possevino (1533-1611) – în acea tara întarita de la natura, multumita pozitiei sale inaccesibile în multe locuri. Sunt totusi amestecati printre ei”. Secuii – ,,neam aparte” de unguri. Catolicizati de unguri, acceptati ca aliati, în calitate de ,,natiune” medievala, urmasii avarilor au continuat sa fie, etnic, altceva. Pentru ca, în afara de rune (la care romanii, învatatorii lor, renuntasera în momentul adoptarii slavonei, ca limba liturgica si a alfabetului chirilic), secuii au continuat sa aiba o limba a lor, un port si obiceiuri proprii, înca vizibile în secolul XVI, pe cale de disparitie în veacurile XVII-XIX si de care numai unii batrani îsi mai amintesc astazi, în zona Ciucului, într-atat de eficace a fost procesul de ungurizare, sustinut în primul rand de biserica, atat cea catolica, cat si, ulterior, cea reformata. Faptul ca ei însisi se numesc înca, astazi, secui atesta însa persistenta constiintei unei deosebiri fundamentale fata de populatia ungureasca, a unei etnii originare distincte. In veacul XVI, desi la prima vedere ,,limba, ca si toate obiceiurile” îi apropiau de unguri (Georg Reicherstorffer), cunoscutul medic padovan Francesco della Valle (?-1545) nu se putea împiedica sa nu remarce ca “totusi sunt un neam barbar”, altceva ,,decat ungurii”. Cunoscator profund al realitatilor transilvane, marele carturar umanist Antonius Verantius (Anton Verancsics) (1504-1578) concluziona, în urma unei analize obiective, ca secuii ,,se deosebesc de unguri în aproape toate obiceiurile, legile si felul lor de a trai; afara de religie, si nu se aseamana nicidecum, nici ca limba, cand vorbesc dupa chipul stramosilor”. Pe aceeasi linie, Nicolae Romanul (Nicolaus Olahus) (1493-1568), contemporanul sau, observa la secuii supusi ofensivei ungurizarii ca au înca “unele cuvinte proprii neamului lor”. Carturarii umanisti îi defineau în unanimitate drept oameni facuti pentru razboi, un “neam de oameni crunti” (P. Ranzanus), ,,aspru si aprig, ca si nascut pentru lupta” (Georg Reichertorffer), cu “oameni cranceni si razboinici” (Stefan Brodarics), fapt care motiva rezistenta îndelungata în fata ungurizarii si pastrarea privilegiilor pe care regalitatea si marea nobilime ungureasca au fost silite sa li le recunoasca permanent. Practic, pana tarziu, în epoca moderna, împletindu-si istoria cu aceea a romanilor autohtoni si majoritari în Transilvania, împotrivindu-se ofensivei regalitatii magnatilor unguri si patriciatului sasesc, secuii s-au bucurat ,,de legi si obiceiuri cu totul deosebite de ale altora”, împartindu-si ,,între ei mostenirile si slujbele pe triburi si spite de neam” (A. Possevino). Folositi exclusiv în slujbe militare, si-au pastrat calitatea de oameni liberi, traind în continuare “dupa legile si moravurilor lor” (Georg Reichertorffer). Si aceasta perpetuare a unor caracteristici ale organizarii primare, gentilico-tribale, a constituit un real suport al pastrarii individualitatii lor fata de mai puternicul aliat maghiar, al continuitatii secuiesti si evitarii procesului de topire etnica în procesul de formare în secolele X-XVI a poporului modern ungar. Situatie de exceptie la care o contributie de cea mai mare importanta si-a adus-o si marginalizarea lor, plasarea geo-politica ,,la marginea” (Francesco della Valle) teritoriilor controlate politico-militar de sefii uniunii tribale dominate de maghiari, apoi de regalitatea ungara. La baza colaborarii lor militare cu maghiarii, apoi cu ungurii au stat de la început, potrivit lui Simon de Keza, relatii de inechitate, întrucat prioritatea în teritoriile cucerite a alegerii zonelor de pasunat o aveau capeteniile maghiare si abia dupa aceea ,,si celelate neamuri si-au ales locuri unde le-a placut”. Trăind alaturi de romani, initial în Maramures si Bihor, apoi în teritoriile central si ulterior est-transilvane în care locuiesc si astazi, secuii au împrumutat de la acestia numeroase elemente de limba, port cultura materiala si spirituala, identificandu-se permanent în confruntarea cu regalitatea, apoi cu principii de origine ungara ai Transilvaniei, care au cautat sa le anuleze privilegiile initiale, atentand la libertatea lor, cu interesele poporului român.”

Pentru păstrarea adevărului istoric şi a unei corectitudini privind minorităţile din România este necesar ca la recensământul de zilele acestea secuii să se declare la rubrica „etnia”: secui şi nu maghiari. E dreptul acestei minorităţi istorice să-şi depăşească complexul de inferioritate faţă de maghiari şi să-şi afirme identitatea secuiască în ţara lor: România şi într-o Europă unită. Ca român apreciez minoritatea secuiască, care îşi afirmă identitatea culturală proprie în România, nu ascunzându-se după o pastişă spirituală a cuceritorilor maghiari. Secuii nu sun maghiari. Nu e nicio rușine ca locuitorii din Covasna și Harghita să recunoască acest fapt etno-istoric și cultural.

                                                                                                        Florin BUCOVINEANUL

Să învăţăm din rugăciunile din Sfânta Liturghie

                                  Rugăciunea liturgică

Rugăciunea înainte de începerea Dumnezeieştii Liturghii îl pregăteşte pe credincios spre înţelegerea Jertfei fără de sânge a Mântuitorului care este suprema cunoaştere a dumnezeirii din care noi ne înfruptăm pe măsura smereniei noastre: „Doamne, Iisuse Hristoase, Carele eşti îndurat şi milostiv tuturor celor ce te cheamă pe Tine, Ţie mă rog: dăruieşte-mi putere şi învredniceşte-mă ca, întru frica de Dumnezeu, cu toată înţelegerea şi cu toată luarea aminte să pot sta până la sfârşit cu inima frântă şi să ascult din toată inima cuvintele tale dătătoare de viaţă şi să pot slăvi cu cuvinte curate jertfa cea fără de sânge a Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Alungă din inima mea toate gîndurile deşarte, luminează-mi mintea cu strălucirea cunoştinţei de Dumnezeu, revarsă în inima mea mila Ta cea izvorâtoarea de încredere, întăreşte-mă şi mă luminează întru frica de Tine, care este începutul a toată înţelepciunea. Aşa Doamne Împărate, auzi-mă când Te chem şi dăruieşte iertare tuturor păcatelor mele. Că Tu unul eşti, binecuvântat, cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin”.

                                              Sfintele Daruri

Rugăciunea la ieşirea cu Sfintele Daruri ne aminteşte de importanţa rugăciunii pentru alţii, ca mod de întâlnire comunitară, ce-şi împlineşte vocaţia în Euharistie: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Pomeneşte-mă, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta. Pomeneşte-mă, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta. Adu-ţi aminte, Domne, de părinţii şi fraţii noştri, de toţi dreptmăritorii creştini şi de robii Tăi (aici se pomenesc părinţii, rudeniile şi prietenii). Pomeneşte, Doamne, pe adormiţii robii Tăi (aici se pomenesc toţi răposaţii din neam, pe binefăcători şi prieteni) şi câte în viaţă au greşit, iartă-le lor, Iubitorule de oameni. Amin”.

După ieşirea cu Sfintele Daruri, rugăciunea credinciosului adânceşte starea de smerenie pe măsura conştientizării păcatelor şi a dorinţei de a fi părtaş bucuriei sfinţilor: „Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine-pentru patimile Tale: răstignirea pe cruce şi îngroparea- să pier în păcate, pentru ca sunt foarte păcătos. Ci, după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile mele şi mă acoperă cu toate folosinţele Tale, ca fără de primejdie să-mi petrec viaţa şi să mă învrednicesc a fi părtaş bucuriei Sfinţilor, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin”.

                                                                                      Florin CREŞTINUL

Perversiuni pe banii de la UE

Atâta calm politic, în plină campanie electorală era aproape nefiresc. Coabitarea, proclamată de Victor Ponta, invitarea acestuia, de către Traian Băsescu, să-l însoţească la Bruxelles, discuţiile lor lungi şi potolite, urmate de declaraţii politicoase semănau a perversiuni, în contextul în care, de ani de zile, politicienii români o ţin într-un scandal, cu scurte perioade de respiro, ce intervin doar atunci când beligeranţii obosesc. Sunt capabili să se certe din orice – predispoziţia spre polemica agresivă, manifestată la televizor reprezentând, de altfel, singurul mijloc de a obţine notorietate şi de a promova în partid -, dar ocolesc, în general, chestiunile de politică externă, din două motive: foarte puţini se pricep la ele şi nu sunt interesante pentru electorat. Cum ignoranţa nu a constituit niciodată un impediment serios în datul cu părerea, dezinteresul public a ferit România de dispute poltice majore legate de Uniunea Europeană.  Din vara aceasta însă, când premierul Victor Ponta a fost pus la colţ de liderii europeni, europarlamentarii PD-L au denunţat la toate cancelariile „lovitura de stat”, iar grupurile politice din Parlamentul European s-au poziţionat, mai mult sau mai puţin nuanţat, în spatele USL şi PD-L,  lucrurile s-au schimbat. Electoratul divizat între suspendatul Băsescu şi USL a devenit mai sensibil la vorbele şi atitudinea liderilor UE, însuşindu-şi interpretarea simplistă şi partizană, expusă de politicienii români sau formându-şi propria opinie, independent de „traducerile” puterii şi opoziţiei. UE a intrat, astfel, în campania electorală din România.
De la discursurile cu iz naţionalist ale lui Crin Antonescu („Nu trebuie să aşteptăm favoruri de la Barroso şi Reding, dar România, primul-ministru, trebuie să dăm garanţia că noi conducem România şi nu în urma unor compromisuri cu serviciile, Băsescu, cei din afară”, „România are drept de vot în Europa, nu doar dreptul de a asculta”), tema europeană a căpătat, acum, parfumul banilor. Şi, în ciuda zicalei că banii nu au miros, de fapt el este atât de puternic, încât unora li se urcă la cap. Preşedintele şi premierul cu mare greutate îşi mai menţin echilibrul. Cel dintâi se consideră singurul partener de dialog credibil al responsabililor europeni şi, drept urmare, cel mai îndreptăţit să exprime poziţia României la stabilirea bugetului multianual al Uniunii şi la împărţirea fondurilor. Iar, de când Ponta a venit cu prostia exercitării dreptului de veto ca să le forţăm europenilor mâna să ne dea bani mai mulţi, şeful statului se crede cel mai raţional şi cel mai responsabil politician autohton. Înarmat cu această convingere, în loc să se distanţeze scurt şi sec de propunere, l-a admonestat public pe primul ministru, comunicându-i electoratului că, în fruntea guvernului, stă un personaj iresponsabil, care vulnerabilizează poziţia ţării, înaintea unor negocieri importante.  Bref: „E un pericol pentru naţiune, nu-l votaţi!”. Tandemul Ponta-Antonescu şi-a construit rapid contraatacul: preşedintele nu merge să negocieze în favoarea României, ci a prietenilor lui, von Rompuy şi Merkel, care vor un buget redus. Adică: „Preşedintele şi ai lui îşi vând ţara ca să-şi păstreze funcţiile. Nu votaţi ARD!”. Spre a fi siguri că sunt bine auziţi,  au dat o Rezoluţie a USL şi intenţionează să discute problema într-o şedinţă specială a Parlamentului, unde să înfiereze „trădarea” sub toate aspectele.
În lipsa altor teme serioase de campanie (o acoperire mai săracă a subiectelor de interes naţional nu am întâlnit niciodată), banii europeni vor ţine capul de afiş până la alegeri. Indiferent dacă vor fi la fel de mulţi ca până acum, 30 de miliarde de euro pe şase ani, ori mai puţini, se poate spune, cu certitudine, că nu vom cheltui nici jumătate. Cum nu se pot da tunuri cu fonduri europene fără să se audă până la Bruxelles, vor fi gestionaţi la fel de leneş şi de ineficient ca în trecut, chiar dacă administratorii şi-au schimbat culoarea politică

                                                                                                         Florin NAHORNIAC

Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, a calculat că în România se fură prea mult

Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi, a calculat că în România se fură prea mult: 40% din banii publici dispar fără urmă.
Văcăroiu a spus că, anual, controalele Curţii de Conturi aduc în bugetul de stat 700 de milioane de euro, dar consideră că este prea puţin şi că statul ar trebui să ia măsuri dure împotriva celor care fac averi din banii publici.
,,Trebuie găsite mecanisme pentru ca cei care au furat şi au luat bani şi şi-au făcut averi serioase să înceapă să dea înapoi societăţii. De asemenea, pe domeniul achiziţiilor. Situaţia este complicată, este grea, este făcut front comun„, a declarat Nicolae Văcăroiu

Are dreptate iubiţi patrioţi?

                                                                                                                   Georgeta AMBERT

MESAJ SECRET, din cel de-Al Doilea Război Mondial, găsit legat de scheletul unui porumbel voiajor. ,,Comoara”, ascunsă în hornul unei case

Descoperire remarcabilă în casa unui britanic. La aproape 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, David Martin, în vârstă de 74 de ani, a găsit în locuinţa sa un document codat, din vremea războiului, purtat de un porumbel voiajor care n-a mai ajuns la destinaţie. Capsula cu mesajul a fost găsită ataşată de scheletul păsării. „Comoara” stătea ascunsă în hornul casei.
Devid Martin nu mai folosise şemineul de ani buni, aşa că s-a gândit să-l renoveze. Când a ajuns la şemineu a rămas însă mut de uimire.
„Am început să tragem afară resturile care erau după şemineu, pentru că era plin cu nuiele folosite de păsări să-şi facă cuib. Pe măsură ce am tras, afară au ieşit cuiburi de păsări împreună cu scheletul uneia dintre ele, iar la un picior avea un inel de aluminiu, ceea ce înseamnă că era cu siguranţă un porumbel voiajor. Apoi am găsit o capsulă roşie şi m-am întrebat dacă este un mesaj secret. După ce am luat capsula, am găsit în ea un bilet cu un mesaj codat. Ar fi extraordinar dacă am descoperi un detaliu din acea vreme, extrem de importantă pentru istoria Marii Britanii”, povesteşte britanicul, potrivit Daily Mail.
Mesajul a fost scris de un sergent în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar documentul trebuia să ajungă cel mai probabil la un cartier general care se afla în apropierea casei.
Britanicul a informat autorităţile despre descoperirea făcută şi acum un grup de specialişti încearcă să afle ce a scris un sergent din Al Doilea Război Mondial pe acea bucăţică de hârtie. Experţii spun că, odată decodat, mesajul ar putea oferi informaţii preţioase despre operaţiunile din război.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost folosiţi 250.000 de porumbei voiajori. Păsările duceau mesaje de pe front, din spatele liniilor inamice sau zburau cu bombardierele, pentru a da de veste în caz că avioanele se prăbuşeau.

                                                                                 Gral(r)dr ec Florin NAHORNIAC

No itvon drago, ,,trădătorul’’nu se astâmpără László Tökés, o diversiune cu Dalai Lama

Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste ­ al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar­, fost episcop, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi, probabil, în curând, şi fost cavaler ar Ordinului Steaua României, László Tökés a fost, este şi va fi un vector al războaielor de imagine împotriva României.
Primul la care a participat a fost acţiunea ,,Salvaţi satele din România”, declanşată înainte 1989 de Occident cu sprijinul Ungariei, împotriva lui Ceauşescu. În revista samizdat Ellenpontok, dar şi la Televiziunea Ungară, Tökés, recrutat cu nu mult timp în urmă de serviciile secrete ungare comuniste, a susţinut aprig că acţiunea de sistematizare a satelor preconizată de Ceauşescu a fost concepută special pentru a demola satele maghiare din Transilvania, în perspectiva unui “genocid cultural”. Ceea ce s-a dovedit a fi o inepţie…
Imediat după 1989, László Tökés a susţinut la o reuniune ecumenică a World Council of Churches, ţinută în august 1990 la Geneva, că ,,la 20 martie 1990, la Târgu-Mureş a avut loc un pogrom sângeros împotriva populaţiei maghiare”. Deşi la acea dată lucrurile se lămuriseră, el continua să promoveze o diversiune lansată la 24 martie de Gyula Horn, ministrul de externe ungar, la o reuniune a Consiliului Europei ţinută la Lisabona.
Ulterior, episcopul Tökés va continua să se implice în diversiunile şi intoxicările care astăzi a devenit evident că făceau parte dintr-un război de imagine împotriva României, cea care trebuia despuiată de ultima brumă de simpatie pe care i-o conferise sângeroasa revoluţie din decembrie 1989. Profitând de falsa aură de ,,erou al revoluţiei”, plimbat prin Statele Unite de Federaţia Ungară pentru Drepturile Omului, Tökés va declara în februarie 1993, la un post de televiziune din Ohio şi într-un interviu dat cotidianului The Washington Times, că în România  are loc împotriva populaţiei maghiare un genocid asemănător celui din Bosnia, doar că mijloacele sunt mai subtile.
În fapt, declaraţiile sale aberante făceau parte dintr-o intoxicare lansată de Oficiul pentru Maghiari de peste Graniţe a guvernului ungar privind o ,,bombă etnică cu explozie întârziată” a cărei dezamorsare poate fi realizată doar prin împărţirea Transilvaniei în cantoane, după modelul Elveţiei, conform principiului autonomiei teritoriale pe criterii etnice.
Altă diversiune încercată de László Tökés a fost cea a lansării la o reuniune internaţională  găzduită de Israel a temei ,,antisemitismul tradiţional românesc” şi compararea situaţiei maghiarimii din România cu cea a evreimii din Germania anilor 1930.
Exemplele care dovedesc că nu este vorba de simple declaraţii personale, ci de punerea în practică a unor acţiuni concertate, concepute conform mecanismelor consacrate ale diversiunii şi intoxicării, ar putea continua. Din motive de spaţiu, voi trece la cea mai recentă şi cea mai elaborată. Este vorba de diversiunea ,,Ţinutul Secuiesc = Tibetul României”. Ea a fost executată ca la carte, conform definiţiei de dicţionar a termenului: ,,diversiunea constă în manipularea opiniei publice în scopuri politice, prin folosirea de informaţii tratate cu mijloace deturnate”.
Povestea este concludentă. În luna aprilie 2010, europarlamentarul László Tökés l-a invitat pe Tendzin Gyaco, cel de-al 14-lea Dalai Lama, să viziteze localitatea Chiuruş din judeţul Covasna unde s-a născut lingvistul Körösi Csoma Sándor, considerat un “sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă, şi să ţină o conferinţă în municipiul Sfântu Gheorghe urmată de manifestările corespunzătoare.
La prima vedere, totul poate părea gestul unui politician care încearcă să acumuleze capital politic prin parazitarea unei personalităţii cu mare notorietate, laureată a premiului Nobel. În fapt, a fost vorba de o intoxicare bine pusă la punct. Ideea vizitei a fost atent elaborată, şi nu exclusiv în biroul de la Bruxelles a europarlamentarului Tökés. Coordonatele erau translarea politică şi emoţională a conceptului controversat de Tibet, cu tot ce presupune el, spre aşa-zisul Ţinut Secuiesc şi acreditarea faptului că acesta ar fi un fel de Tibet al României.
În al doilea rând, vizita urma să amorseze o compromitere a relaţiilor dintre România şi Republica China, care este foarte sensibilă la subiectul Tibet şi Dalai Lama.
Pentru asta, a fost folosit faptul că în toamna anului 2010 urma să aibă loc în Ungaria o vizită a lui Dalai Lama cu care László Tökés urma să se întâlnească oficial la Budapesta şi să folosească potenţialul mediatic al acesteia în vizita din România.
Vizita lui Dalai Lama la Budapesta din septembrie 2010 a avut loc la invitaţia Societăţii Ungare pentru Ajutarea Tibetului şi a fost minuţios organizată.
Ea a început cu conferinţa ,,Introducere în budismul tibetan” ţinută de Dalai Lama în faţa a circa 11.000 de persoane, pe o arenă sportivă la Budapesta, şi pe care a repetat-o sâmbătă după-amiază. Tendzin Gyaco a mai ţinut apoi alte două conferinţe. La toate patru conferinţele, doar o parte dintre spectatori au plătit biletul, iar o parte au primit bilete gratis, ceea ce presupune o acţiune de propagandă organizată şi subvenţionată.
În cursul vizitei, care a fost intens mediatizată, Dalai Lama a primit din partea lui Gábor Demszky, primarul general al capitalei ungare, diploma de cetăţean de onoare al Budapestei şi la invitaţia Grupului Parlamentar de Prietenie Ungaro-Tibetan, a ţinut în Parlamentul Ungariei o cuvântare. Tot în Parlamentul Ungariei, Dalai Lama s-a întâlnit cu László Tökés, ajuns vicepreşedinte al Parlamentului Europei la iniţiativa şi prin intermediul Fidesz, partidul de guvernământ din Ungaria. Presa nu a avut acces la întrevedere.
Recapitulând, cu o jumătate de an mai devreme, László Tökés îl invitase pe cel de-al 14-lea Dalai Lama să viziteze localitatea din “ţinutul secuiesc” unde s-a născut în secolul al XIX-lea lingvistul Körösi Csoma Sándor, autor al unui dicţionar englez-tibetan. Vizita urma să aibă loc imediat după cea din Ungaria.
În mod evident, cele două vizite au fost coordonate (întrebarea este cui i-a aparţinut ideea coordonării şi prin ce mijloace s-a realizat), astfel încât cea din Ungaria să o potenţeze politic şi mediatic pe cea din România.
În contextul acesta, scopul real al vizitei, care pe lângă ceremonia de comemorare a lingvistului maghiar cuprindea şi alte acţiuni – conferinţă şi manifestările aferente, era, de fapt, o nouă încercare a lui László Tökés de internaţionalizare a problemei autonomiei teritoriale pe criterii etnice a ,,Ţinutului Secuiesc” care, conform declaraţiilor sale repetate, din România, Ungaria şi Bruxelles, este… ,,Tibetul României”. Nu mai trebuie subliniat faptul că această acţiune politicianistă ar fi afectat în mod cinic nu numai imaginea României, dar şi a Chinei.
Se poate presupune fără a greşi că un scop complementar a fost încercarea de înrăutăţire a relaţiilor româno-chineze contându-se pe faptul că România va avea o reacţie inadecvată – de acceptare a vizitei lui Dalai Lama ­, ceea ce nu s-a întâmplat datorită reacţiei ferme a MAE român, care a accentuat că România consideră Tibetul ca o parte inalienabilă a Chinei.
Foarte recent am aflat că Ministerul de Externe al Ungariei a cerut MAE român să aibă în vedere ridicarea la Târgu-Mureş, Arad şi Carei ale unor statui ale lui Kossuth şi Bem! După scandalul steagului secuiesc va urma probabil scandalul statuilor… Va fi interesant de văzut ce rol i se va distribui în acest nou război de imagine lui László Tökés.
Surse: publicaţia ,,De la Timişoara la Bruxelles” elaborată de biroul europarlamentarului László Tökés, ziarele centrale ungare, Agenţia Ungară de Presă MTI, Radio Kossuth, Duna TV

                 AFARĂ CU DUŞMANII UNGURI ŞI CU UDMR – ul DIN ŢARĂ!

                                           Florin CERNĂUŢEANUL

„Lăsaţi-l, el o să fie preşedintele României!”, îşi persiflează Victor Ponta noul aliat

Noua alianţă între Victor Ponta şi Dan Diaconescu promite a fi plină de năbădăi. Cererea lui DD de a primi ministerul Transporturilor sau cel pentru Diaspora, în schimbul sprijinului oferit în teritoriu baronilor PSD se izbeşte de ironiile lui Ponta, obişnuit să-şi gratuleze partenerii cu replici acide, după lunga coabitare cu Crin: „Lăsaţi-l, el o să fie preşedintele României”, a persiflat Victor Ponta cererile formulate de liderul PP-DD.

Premierul Victor Ponta a precizat că, după cele două runde de negocieri între PSD şi PPDD, nu s-a ajuns încă la nicio decizie finală, un protocol urmând să fie încheiat abia la începutul săptămânii viitoare.    Cât despre cererea lui Dan Diaconescu (care, printre altele, va candida la preşedinţia ţării) de a primi Ministerul Transporturilor sau postul de ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni, Ponta a preferat să evite răspunsul, glumind pe seama noului său aliat: „Dacă-i dăm lui DD tot ce-şi doreşte… Nu putem, dar lăsaţi-l, el o să fie preşedintele României. A fost şi deputat de Gorj, şi de Satu Mare, n-aţi văzut? Vom mai avea o rundă de negocieri săptămâna viitoare. Dacă vor primi un minister, ei decid cine va fi ministru”, a „glumit” premierul.           Întrebat cum se înţelege cu liderul PP-DD, având în vedere că, în trecut, nici el nici DD nu au pierdut niciun prilej de a se ataca reciproc, Ponta a declarat că se înţelege perfect cu Diaconescu, pentru ca nu vorbeşte cu el absolut deloc: „Mă înţeleg perfect cu el, pentru că nu vorbim”, a precizat premierul.        Premierul Victor Ponta a anunţat încă de miercuri că săptămâna viitoare se va semna un protocol PSD – PPDD, fiind posibilă cooptarea partidului lui DD în componenţa Guvernului.    Negocierile între cele două partide au debutat pe fundalul prognozatei fuziuni a PNL-ului cu PDL-ul, şi au vizat, în prima fază, o alianţă vizând controlul asupra unor consilii judeţene şi locale, control pe care social democraţii îl pierduseră odată cu intrarea în opoziţie a PNL. Vicepremierul Liviu Dragnea a confirmat deja că PSD-ul intenţionează „să facă majorităţi cu PP-DD” în toate judeţele şi localităţile în care se poate” iar ulterior premierul Ponta a anunţat că alianţa ar putea fi extinsă şi la nivel parlamentar şi guvernamental.

La cât se ridică factura pentru intrarea în Schengen

Factura celor șase ani de când România se pregătește să intre în spaţiul Schengen, respectiv din 2007 și până în prezent, se ridică la peste 1 miliard de euro.   Astfel, Ministerul de Interne a cheltuit 1,47 miliarde euro, pe acțiunile începute imediat după intrarea României în UE.
Mai mult de jumătate din această sumă a provenit dintr-un credit garantat de stat pentru compania care a realizat sistemul de securizare a graniţelor. Cealaltă jumătate de miliard de euro a venit din cofinanţări, din fonduri PHARE și de la Fondul Frontierelor Externe. Ministerul de Interne a cheltuit banii în trei tranşe. Peste 13 milioane de euro au fost cheltuite în 2010 pe reabilitarea sediilor poliţiei de frontieră, pe întărirea controlului la graniţe şi pe sistemul informatic necesar emiterii de vize. Alți 16 milioane de euro, câte au fost cheltuite în 2011, s-au dus pe modernizarea sistemului care controlează traficul la Marea Neagră şi pe echipamente de ultimă generaţie pentru personalul care execută misiuni de supraveghere. Ultima tranşă din banii veniţi de la Fondul Frontierelor Externe şi cea mai mare, 22 de milioane de euro, a fost cheltuită în 2012. Suma a fost alocată, în cea mai mare parte, pe reabilitarea sediilor care aparţin Ministerului de Interne.

                                                                                                    Florin NAHORNIAC

Klaus Iohannis, succesorul organizaţiei naziste Deutsche Volksgruppe – Grupul Etnic German. Ziarişti Online publică DOCUMENTELE NAZIŞTILOR

Prin tertipuri juridice, Klaus Iohannis a reusit sa devina succesorul celei mai mari organizatii naziste din Romania, Deutsche Volksgruppe, cu o avere imobiliara considerabila, plasata acum sub aripa Germaniei ,,democrate”. Faptul este incalificabil, tinand cont ca Miscarea Legionara, spre exemplu, sau succesorii de drept ai liderului acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, nu au reusit sa recupereze nici macar un ac din averea legionarilor, desi aceasta organizatie nu a fost condamnata la Nuremberg. Mai mult, organizaţia nazista a carei succesor a devenit Klaus Iohannis a fost desfiintata nu de comunisti ci chiar de Regele Mihai, prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944. Ori, cand devii succesorul de drept al unei organizatii de acest gen iti asumi inevitabil si politica extremista a ei, impreuna cu toate actele ei antinationale. Organizatia nazista Deutsche Volksgruppe numara 500.000 de membri si avea o politica anticrestina si antiromaneasca – sustinand separarea unor regiuni de Romania -, motiv pentru care s-a aflat permanent in atentia servicilor speciale romanesti si a Maresalului Ion Antonescu. Ziaristi Online publica Decretul Regelui Mihai si numeroase documente din Arhiva Nationala, culese de cercetatorul Victor Dogaru, si infatiseaza mai jos toate ilegalitatiile comise de catre Klaus Iohannis, dezvaluite de publicatia sibiana ,,Justitiarul”, acte pe care liderii PNL si PSD ca si presedintele Traian Basescu sau organizatiile evreiesti le trec cu vederea desi nicaieri in Europa un partid sau o organizatie nu a putut recupera bunurile Partidului Nazist. De ce este tolerat ,,nazistul bun” Klaus Iohannis? Aceasta este intrebarea… la care vom raspunde in articolele noastre urmatoare. Iata documentele:      Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German (I)

La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German de către primarul Klaus Iohannis. Acesta se  afla în conflict de interese, fiind primar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) la vremea respectivă. Aceste abuzuri în serviciu şi evidentul conflict de interese au fost şi sunt trecute, în continuare, cu vederea de autorităţile române.

Scurt istoric: Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a devenit oficial succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German printr-o sentinţă a Judecătoriei Sibiu      În data de 26 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local FDGR), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.

Graphic1

           Maria Morar, judecătoarea iresponsabilă care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă, corupţie, carierism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar.

Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.

Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă… Declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007 pare o schiţă umoristică de-a lui Caragiale.

Sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar are puterea de a decide soarta altora!

Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului 2010 a întâmpinat-o pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

Klaus Iohannis şi Hans Klein, doi saşi care şi-au dorit să devină urmaşi ai hitleriştilor!

Ulterior, cei care au formulat Cererea de chemare în judecată au încercat să salveze aparenţele invocând că au fost interesaţi doar de bunurile patrimoniale ale respectivei organizaţii naziste, imobile care au fost confiscate prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, emis de regele Mihai, prin care fusese desfiinţată şi organizaţia nazistă respectivă. Dar, prin sintagma „succesor în drepturi” nu poţi să soliciţi calitatea de „moştenitor” al cuiva, indiferent că eşti persoană fizică sau juridică şi să încerci să succezi doar lucrurile bune, iar de cele negative să faci abstracţie! Din moment ce F.D.G.R. s-a declarat „succesor în drepturi”, atunci automat a preluat şi doctrina „decedatului” Grup Etnic German la ale cărui bunuri râvneşte!

Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis! Cităm din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.” Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, cităm în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”

Alte clădiri, de la Sibiu, retrocedate sau în curs de retrocedare către FDGR în calitate succesor al organizaţiei naziste grupul Etnic German din România: clădirea Filarmonicii, Decanatul Facultăţii de Medicina, Liceul Agricol, Şcoala nr. 12 şi multe altele în municipiul şi în judeţul Sibiu.

Lista imobilelor aflate în curs de retrocedare
Solicitanţi: Biserica Evanghelică C.A. din România
FDGR Sibiu

Sibiu

  • str. Avram Iancu, nr. 10
  • str. Avram Iancu, nr. 14
  • str. Ocnei, nr. 3
  • Aleea Filosofilor nr. 16*
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 30
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 45
  • Piața Mare, nr. 8
  • Piața Mare, nr. 9
  • str. General Magheru, nr. 16*
  • str. General Magheru, nr. 18
  • str. General Magheru, nr. 19*
  • str. Arhivelor, nr. 1
  • str. 9 Mai, nr. 47
  • str. Tipografilor nr. 18
  • str. Tipografilor, nr. 1 – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Constituției, nr. 22* (solicitată de FDGR Sibiu)
  • str. Cetății, nr. 1 (clădirea Muzeului de Istorie Naturală) – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Pompeiu Onofrei, nr. 7 – solicitată de FDGR Sibiu

Cisnădie

  • str. Cetății, nr. 17*
  • str. Măgurii, nr. 5*
  • str. Cetății, nr. 19*

Mediaş

  • str. Avram Iancu nr. 18* (clădirea Liceului ”Axente Sever” Mediaș)

Sursa: Interpelare semnată de deputatul Ovidiu Ganţ
Adresele marcate cu * reprezintă clădiri care nu sunt incluse în patrimoniul naţional

O altă serie de imobile au fost deja retrocedate Bisericii Evanghelice, inclusiv muzeul Brukenthal şi liceul Brukenthal, deşi biserica evanghelică îşi donase şi ea întreaga avere grupului Etnic German în data de 11 august 1942! Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un „stat în stat”) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Documentul prin care Biserica Evanghelcică C.A. şi-a pus la dispoziţia Grupului Etnic German întreaga avere poate să fie citit aici:

Culmea este că în procesele avute cu Biserica Evanghelică din Sibiu, locatarii unor imobile revendicate de către reprezentanţii bisericii respective au câştigat în instanţă, în timp ce alţii au pierdut, deşi – culmea! – era vorba despre acelaşi imobil revendicat. Cei care au câştigat au prezentat instanţelor de judecată un precedent din justiţie, document pe care-l reproducem şi noi.

După cum se observă, instanţa a invocat chiar Convenţia din 1942 prin care biserica saşilor transivăneni şi-a transferat întreaga avere Grupului Etnic German pe baza considerentelor ideologice naziste.

Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu numai primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.

Klein Hans s-a făcut vinovat, la momentul înaintării Cererii de chemare în judecată, de comiterea infracţiunii de conflict de interese, deoarece acesta era şi membru în Consiliul Local pe care l-a chemat în judecată! Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR. Practic, FDGR s-a dat singur în judecată! „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă.

Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă. Ca urmare am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010:

„Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta  plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii:                        În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.  Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.

Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.        Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.

În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:

Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al GermaniloJr din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein.

– Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944

Graphic1 22 2

Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944

Graphic1

numărul 6 al revistei „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, unde, în articolul scris de subsemnatul şi intitulat „Forumul democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (de la pagina 3 până la pagina 5) este explicată detaliat şi documentat toată istoria Grupului Etnic German din România.  http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/

Prin prezenta solicit scoaterea în afara legii şi dizolvarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002 şi cercetarea penală a numiţilor Klein Hans şi Iohannis Klaus Werner în baza aceleiaşi ordonanţe de urgenţă a Guvernului României.” http://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist

Plângerea penală din data de 24 iunie 2010 a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost însă pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Rezoluţia, semnată de domnul procuror Blînda Tudor, care dispune NUP, a fost  enunţată la Dosar 3345/P/2010 în data de 5 mai 2011!!! Subliniem, cu indignare, faptul că cercetarea a durat unsprezece luni şi o zi!  Deci, 11 luni de „muncă” se regăsesc pe o pagină format A4 în Rezoluţia redactată şi semnată de domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Graphic1

Împotriva acelei rezoluţii telegrafice,  o jignire adusă meseriei de procuror!, am depus următoarea plângere, în data de 28 iunie 2011, din care spicuiesc esenţialul:

Consider că Rezoluţia în cauză este neconformă cu realitate şi de aceea vă solicit reînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este greşită şi nelegală din următoarele motive:

1. Nu poate să fie solicitată recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii, solicitantul dezicându-se de doctrina acesteia, deoarece automat nu mai are cum să fi succesor (moştenitor), fiindcă nu mai  ar avea  în comun exact identitatea organizaţiei al cărei moştenitor se revendică. Crezul unei organizaţii, care se regăseşte în statutul acesteia,  indiferent că asocierea este politică sau de altă natură, îi conferă identitate proprie acesteia şi o diferenţiază de alte organizaţii.

2. În ceea ce priveşte aspectul patrimonial, invocat de subinspectorul de poliţie Dumitrescu Ciprian în Referatul din 04.01.2011, se observă clar o contradicţie între statutul F.D.G.R. , recunoscut şi prin declaraţia numitului Hans Klein,  cum că organizaţia este „constituită fără scop patrimonial” şi declaraţia aceluiaşi Hans Klein că  „F.D.G.R. este succesoarea în drepturi patrimoniale a Grupului Etnic German”.

Acest aspect contradictoriu evident a fost trecut cu vederea de către domnul procuror Blînda Tudor Andrei.

Statutul F.D.G.R., la capitolul introductiv, „Dispoziţii generale”,  la Art. 1, susţine următoarele: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.” Prin revendicarea drepturilor patrimoniale ale organizației hitleriste Grupul Etnic German, FDGR – Sibiu încalcă chiar propriul statut, art. 1! ( http://www.fdgr.ro/ro/statutul_organizatiei/ )

3. Mai mult, subsemnatul susţin şi argumentez că această organizaţie aşa-zis  „democratică” a fost creată premeditat  în scop revizionist. Astfel, la articolul 6, al aceluiaşi Statut F.D.G.R. sunt scrise următoarele: „F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrângere.” Adică, fondatorii din anul 1990 al acestei asociaţii etnice (ce fel de democraţie poate să fie într-o organizaţie constituită pe criterii etnice, exclusiviste şi care participă la alegeri ca un partid politic?!) pregăteau terenul pentru revendicările lor ulterioare de succesiune după Grupul Etnic German!!! Singura problemă care a stat şi stă, în continuare, în calea planurilor acestor neonazişti este aceea că Grupul Etnic German nu a fost desfiinţat prin constrângere de către comunişti, aşa cum avocaţii FDGR sau ai Consistoriului Bisericii Evangelice C.A. au susţinut permanent, în fals, în faţa instanţelor de judecată, atunci când s-au revendicat imobile în numele celor două instituţii ale minorităţii germane. Aşa cum am arătat şi în plângerea penală iniţială: Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere la momentul istoric respectiv.

În concluzie, solicit reînceperea urmăririi penale împotriva Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) şi a persoanelor  care-l reprezintă şi susţin,  în continuare, că cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

De asemenea, făptuitorii au încălcat şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”  Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.”

Am depus plângerea aceasta pe data de 28.06.2011, iar de data aceasta a fost foarte promptă Turcu Paraschiva, prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui.

Interesant este că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010), în data 12.07.2010 în urma plângerii depuse de mine în data de 24 iunie 2010 – plângere plasată “strategic” la parchetul inferior! – revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală!

Graphic1

O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă îmi dau dreptate, dar, pe altă parte, colegii lor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de mine şi totodată chiar de colegii lor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în cele două procese intentate de către acesta, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Despre „datul pe după cireş” al procurorului Turcu Paraschiva şi NUP-ul acesteia, în episodul următor!

 

                                                                Marius Albin MARINESCU / JUSTITIARUL                 Sibiu

Trăiască patria noastră Republica Mafiotă România

Colacii de sârmă ghimpată ai crimelor comunismului ţin poporul român legat (NOEL CELIS / AFP / Getty Images)În vremurile noastre hoţia şi crima sunt cele mai preţuite. Aşa cum pe vremuri făceai carieră dacă învăţai bine şi erai respectat pentru altruism, acum ajungi mai popular cu cât eşti mai venal, mai lipsit de caracter. Se vede cu ochiul liber.       Guvernul este condus de un fost (?) procuror suspectat la un moment dat că ar fi aruncat un coleg pe geam. Mentorul său a avut, după cum era şi firesc, întâlnirile sale cu Legea: a fost pe rând băgat – apoi scos – de la închisoare, incriminat, sinucis, apoi victimizat şi în final lăudat ca reper moral al ţării – de către colegii de Partid.

Societatea, şandramaua asta prinsă cu sârmă, se învârte cu o viteză tot mai mare, gata să se rupă în bucăţi sub presiunea degenerării. Jaful devine tot mai nesimţit, minciunile tot mai sfruntate, spălarea pe creier tot mai extremă, crimele mai odioase, setea de bani şi putere tot mai mare. Aşa se separă apele în centrifuga istoriei.

Unii dintre potentaţii de ieri, grobieni şi unsuroşi, zac şi acum la răcoare. Alţii stau la coadă să intre. Mai toţi se declară deţinuţi politici. Niciunul nu e vinovat – toţi sunt zâne. Şi suferă, să ştiţi! Sunt stresaţi. Vă gândiţi niţel câtă suferinţă se poate strânge pe un criminal care zace la închisoare? Aşa că distinşii lor colegi din Parlament dau încă o dată dovada solidarităţii breslei şi încearcă să voteze legea amnistiei. O fac cum se cuvine, noaptea, la ceas de seară, hoţeşte, la şmecherie, la alba-neagra, aşa cum au fost educaţi de sistem. Aşa cum stă bine oricărui bandit.        Între timp baronii locali ţipă de “foame”. Nu le mai ajung pădurile decimate, taxele, şpăgile şi afacerile. Ajung să ceară bani în gura mare. Aşa că gaşca politică din Parlament, “emanată” de tot acest ghem incredibil de corupţie, se pune pe lucru şi începe să voteze legi cu dedicaţie. Iar când sunt prinşi, emit scuze halucinante. Cu cât mai sfruntate, cu atât mai paralizante. Au învăţat şmecheria de la foştii ilegalişti. Suntem în plin picaj. Societatea,      asta prinsă cu sârmă, se învârte cu o viteză tot mai mare, gata să se rupă în bucăţi sub presiunea de generării. Jaful devine tot mai nesimţit, minciunile tot mai sfruntate, spălarea pe creier tot mai extremă, crimele mai odioase, setea de bani şi putere tot mai mare. Aşa se separă apele în centrifuga istoriei. Se observă un simptom tipic al guvernelor care stau să moară, care treptat devin autiste, hulite – statul devine tot mai supărat pe stradă: dacă nu sunt femeile bătrâne din Pungeşti cele bătute de scutieri, sunt tinerii şi presa din Piaţa Universităţii.

Funia se apropie de par. Cu cât un guvern este mai violent, cu atât este mai disperat.

Ponta nu e economist. Altfel ar cunoaşte principiul fundamental al contabilităţii: scadenţele nu pot fi evitate, ci doar amânate. Cu cât le amâni mai mult, cu atât datoria devine mai mare.         ,,Geaba eviţi întrebări la conferinţe de presă, în zadar minţi de îngheaţă apele, de pomană te dai zmeu. După ce ai isprăvit toate şmecheriile din tolbă, ceasul continuă să ticăie. Ziua în care Familia va fi trasă în ţeapă pentru toate nelegiuirile comise din ’46 încoace se apropie. Doar că obişnuiţi cum sunt să câştige într-una, nu pot crede una ca asta. Orice baston dat în cap unui amărât de pe stradă, orice minciună rostită la TV, orice hoţie, orice dezinformare din presa aservită, bate încă un cui în coşciugul Familiei care conduce România prin minciună, jaf, crimă şi strâmbăciune.

Trăiască mândra noastră patrie, Republica Mafiotă România!

                                                                                                                         Georgeta AMBERT

Klaus Iohannis a pierdut în instanţă al doilea imobil obţinut prin uz de fals

                           Scurt istoric, povestea a două case furate de familia Iohannis

În anul 1999, Ioan Baştea, în complicitate cu Iohannis Klaus Werner (primar al Sibiului şi prim-vicepreşedinte PNL), Iohannis Carmen Georgeta (soţia primarului sibian) şi mama acesteia, Lăzurca Georgeta, au sustras Statului Român două imobile imense situate în centrul istoric al Sibiului la următoarele adrese: strada G-ral Magheru, nr. 35 şi strada Nicolae Bălcescu, nr. 29. În această fraudă au  mai fost implicaţi Liviu Munteanu (secretar al Primăriei Porumbacu de Sus) şi Radu Gabriel Bucşa (notar din Sibiu). Acesta din urmă a fabricat un certificat de moştenitor pe baza unor adeverinţe false emise de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Secretarul – convins fiind de Klaus Iohannis şi Baştea Ioan, care s-au deplasat împreună la Porumbacu de Jos – a falsificat realitatea prin emiterea de adeverinţe care atestau, în mod fals, că Nicolae Baştea (unchiul decedat al lui Baştea Ioan) locuia în Porumbacu de Jos (deşi răposatul domiciliase în Cluj Napoca) şi că ar fi fost nepotul proprietarului Ghenea Eliseu (Ilisie), deşi acesta a decedat fără succesori. Faptele acestea se regăsesc, cu detalii, în motivarea Deciziei  civile nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, instanţă care a confirmat anularea  Certificatul de moştenitor în cauză de către Tribunalul Braşov, ca fiind obţinut pe bază de documente false. Cinste acelor judecători cinstiţi, care demonstrează că nu este chiar toată justiţia din România coruptă şi că nu toţi magistraţii sunt dispuşi să se facă preş la picioarele impostorului Klaus Iohannis, care încă se mai visează premier sau chiar preşedintele ţării. Doamne fereşte, că atunci chiar că totul va fi pierdut pentru România! Această decizie a completului de judecată de la Braşov a rămas definitivă şi irevocabilă. A avut loc şi un simulacru de cercetare penală, singurul găsit ca „ţap ispăşitor” fiind Liviu Munteanu, secretarul de primărie comunală, care a fost salvat în extremis de haita de hiene imobiliare, fiind condamnat doar la un an de închisoare … cu suspendare. Acest act iluzoriu de justiţie a fost determinat de Rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece, la Sibiu, Poliţia şi Parchetul se spălaseră pe mâini cu NUP (neînceperea urmăririi penale)! Poliţistul şi procurorul, care închiseseră dosarul de urmărire penală sibian la începutul anilor 2000, au fost promovaţi. Astfel poliţistul Tiberiu Ivancea a devenit şeful poliţiei sibiene, iar procurorul Ioan Irimie a ajuns prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu!

Ideea deposedării statului român de cele două imobile din centrul Sibiului, care au aparţinut familiei Ghenea Ilisie şi Maria – decedaţi fără urmaşi moştenitori, i-a venit acelui Baştea Nicolae din Cluj Napoca. El era nepotul Mariei Ghenea, născută Baştea, dar cum ea murise înaintea soţului, acest nepot nu putea emite pretenţii la succesiunea după ultimul decedat, Ghenea Ilisie. Aşa că a atras-o în combinaţie şi pe Lăzurca Georgeta (mama lui Iohannis Carmen) pe care o cunoştea de pe vremea când lucra ca servitoare la familia Ghenea. Pentru a o motiva pe aceasta, i-a oferit, prin intermediul unui nepot, Baştea Ioan, jumătate din suprafaţa imobiliară pe care pusese ochii. Lăzurca Georgeta nu avea carte, fiind semianalfabetă, şi nici relaţii, dar, în schimb, avea un ginere, care – deşi nu era încă primar, la sfârşitul anilor ‘90! – avea relaţii ca inspector şcolar general. După ce a format grupul infracţional, Baştea Nicolae a plecat pe lumea cealaltă, probabil pentru a identifica şi pe acolo câteva case de furat, iar gaşca de escroci formată de el (nepotul Baştea Ioan, Lăzurca Georgeta şi soţii Iohannis) s-au folosit de numele acestui răposat şi l-au transformat, din nepotul lui Ghenea Maria (născută Baştea), în nepotul lui Ghenea Ilisie, cu complicitatea unui secretar al Primăriei Porumbacu de Jos, iar apoi, prin intermediul notarului Bucşa Radu Gabriel, s-au făcut stăpâni pe casele furate!

Singura problemă a fost că răposatul Baştea Nicolae nu a mai fost aşa generos prin testamentul rămas după decesul său – de fapt, el scrisese un testament olograf prin care lăsa „moştenire” două imobile pe care nici nu le avea în posesie! – iar soţii Iohannis, cei cu relaţiile, nu căpătau decât jumătate dintr-un imobil (cel situat în str. G-ral Magheru, nr. 35), nu jumătate din amândouă, aşa cum se promisese iniţial pentru a-i atrage în „afacere”. Acest inconvenient a fost reglat rapid, în aceeaşi zi cu eliberarea Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, de acelaşi notar corupt Bucşa Radu Gabriel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.924. ACUMA, AMBELE ACTE AU FOST ANULATE DE JUSTIŢIA BRAŞOVEANĂ!!!

Graphic1

Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90 din 1 iunie 1999, eliberat prin uz de fals şi fără competenţă teritorială de notarul Bucşa Radu Gabriel.

Soacra lui Iohannis (Lăzurca Georgeta) şi nevastă-sa (Iohannis Carmen Georgeta), moştenitoare şi ele a unei case care nu le-a aparţinut neam de neamul lor!                                                           Vânzarea-cumpărarea a fost fictivă şi nici măcar derizoria sumă de 50 milioane lei vechi nu a fost achitată complicelui Baştea Ioan, împărţirea pe din două a prăzii fiind stabilită cu mult înainte ca infractorii să pună labele pe cele două imobile. Se vede treaba că primarul Iohannis este un adevărat as al afacerilor imobiliare, din moment ce „a cumpărat” jumătate dintr-un imobil cu doar 5.000 de lei, iar apoi a închiriat o suprafaţă mai mică decât jumătatea acelui spaţiu cu 20.000 de dolari pe an!

Graphic1

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Baştea Ioan şi soţii Iohannis cu ridicola sumă de 50.000.000 (cincizeci milioane) de lei vechi.

Data vânzării-cumpărării este aceeaşi cu data eliberării Certificatului de moştenitor şi legatar nr. 90: 1 iunie 1999.        Chiar dacă soţii Iohannis au invocat buna-credinţă în cumpărarea unei jumătăţi din imobilul situat pe str. N. Bălcescu la nr. 29, aceasta este exclusă fiindcă Iohannis Carmen Georgeta era şi moştenitoare în Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, cel eliberat prin fentarea legilor de către notarul corupt Bucşa Radu Gabriel, inclusiv prin DEPĂŞIREA COMPETENŢEI TERTORIALE, aşa cum au arătat în repetate rânduri instanţele de judecată! Acest notar public  apare în toate retrocedările frauduloase de la Sibiu şi numele său se regăseşte în dosarele penale privind mafia imobiliară sibiană care au poposit pe la DNA Bucureşti până le-a mătrăşit procurorul Doru Ţuluş, aşa cum o să vedeţi la finalul acestui material!    Referitor la împărţirea prăzii pe din două, suntem în posesia unei scrisori adresată de Baştea Nicolae, unchiul lui Baştea Ioan şi iniţiatorul fraudei imobiliare, nepotului cooptat şi el în „hora nelegiuiţilor”, alături de familiile reunite Iohannis şi Lăzurca. Iată ce-i scria acest unchi, domiciliat în Cluj, care nu s-a putut bucura de roadele furtului imobiliar pentru simplul şi banalul motiv că a dat colţul, nepotului său de la Viştea, decedat şi acesta în Statele Unite: „Eu te sfătuiesc să iei actele (n.r.: un testament, chipurile al lui Ghinea Elisei, dovedit ca fiind  fals prin expertiză grafologică, chiar de către Primăria Sibiu, înainte să devină Iohannis Klaus Werner primar!) şi să te duci la Lăzurca (n.r.:socrul lui Klaus Iohannis) să-i oferi jumătate (n.r.:mita oferită sub formă de jumătate din averea rămasă după defuncţii Ghinea), că el e cheia”.

Graphic1

Scrisoarea lui Baştea Nicolae către nepotul Baştea Ioan, prin care-l învaţă cum să procedeze pentru a lua cu japca imobilele.                                                                                                                Ce dovadă mai doriţi, în plus, ca să vă convingeţi că toată afacerea nu a fost decât o escrocherie ordinară? Un procuror cinstit, nu cei puşi de Băsescu să dosească dosarele penale ale mafiei conduse de Iohannis, ar căuta prima probă aici, în această scrisoare, depusă  la dosar chiar de escroci. Posibil să nici nu o fi citit, deoarece scrisoarea o depuseseră  ca probă pentru expertiza grafologică a testamentului olograf întocmit de Baştea Nicolae, deşi nimeni nu le solicitase acest lucru, iar testamentul contestat şi care a şi fost dovedit ca fiind fals, prin expertiză grafologică, era acel înscris care i-ar fi aparţinut, chipurile, lui Ghenea Ilisie.

Iniţial, escrocii au încercat să pună mâinile pe cele două imobile foarte mari şi ultracentrale prin acest testament al lui Ghenea Ilisie, dovedit, în instanţă, ca fiind fals, prin expertiză grafologică. Dacă au văzut că nu ţine figura, escrocii au trecut la “planul B” şi au făcut rocada, transformându-l pe Baştea Nicolae, din nepotul babei, în nepotul moşului, prin fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals!  Deci, nu avea nimeni treabă cu testamentul nepotului inventat, Baştea Nicolae şi nici cu hârţoaga (scrisoarea) acestuia vârâtă la dosar. Aşa că nu ştim, dacă din prostie sau exces de zel, s-au demascat singuri, dar cert este că escrocii Baştea, Lăzurca şi Iohannis au depus cu mânuţele lor un document care-i incriminează clar!!!

                                     Unul dintre escroci, pedepsit de justiţia divină

Ioan Baştea a plecat în S.U.A. definitiv, prin intermediul Loteriei Vizelor, la scurt timp după ce a participat la furtul celor două imobile în anul 1999, mandatându-l pe Klaus Iohannis să administreze rodul hoţiei lor. În statul american Florida, unde se stabilise, Ioan Baştea se ocupa cu „importanta” slujbă de confecţioner de plicuri poştale. Mai mult ca sigur că americanii sunt acum disperaţi, fiindcă ţara lor va intra precis în colaps economic pentru că nu mai are cine să fabrice plicurile atât de necesare corespondenţei de afaceri! Baştea era căsătorit cu Rodica, fostă Lupşor, având împreună o fiică. Aceasta se lăuda colegelor, pe vremea când era încă elevă la liceul „Gheorghe Lazăr”, de pe băncile căruia a şi plecat direct în America, că este nepoata „doamnei profesoare” Carmen Iohannis. Probabil că hoţia „înrudeşte” oamenii între ei, mai ceva ca factorii ereditari, cel puţin în viziunea escrocilor şi a odraslelor acestora.  Ioan Baştea a revenit pentru ultima oară în România în anul 2008, când şi-a vizitat şi complicii de la Sibiu. Acesta a decedat pe data de 1 octombrie 2010. Ioan Baştea murit printre străini, departe de ţară, dându-şi sufletul pe un pat de spital din Jacksonville, Florida. Peste două săptămâni, în 14 octombrie,  ar fi împlinit 50 de ani. Despre tergiversările întreprinse de Baştea Ioan pentru întârzierea unei sentinţe corecte, până la decesul său şi implicarea directă în raptul celor două imobile a fostului preşedinte al Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu, prieten la cataramă cu Klaus Iohannis sau protecţia asigurată de procurorul general Codruţa Laura Kovesi

În „hora corupţiei” şi a necinstei s-au prins, mână cu mână, pe lângă cei amintiţi mai sus şi Iordan Nicola (fost secretar al Primăriei Sibiu la vremea respectivă, transferat pe aceeaşi funcţie la Consiliul Judeţean pe parcursul anchetei penale) împreună cu Nistor Dorin (şeful Serviciului juridic al aceleiaşi primării, ulterior promovat pe postul lui Nicola). Aceste veritabile hiene imobiliare nu s-au rezumat doar la casele luate cu japca de Iohannis, ci au continuat deposedarea statului român la greu, în favoarea altor membri ai acestei veritabile grupări de crimă organizată. Furtul celor două imobile de către clanul Iohannis a constituit doar introducerea în afacerile mafiei imobiliare sibiene şi a dus la închegarea grupului de escroci şi cooptarea altor complici, iar în final s-a ajuns  la o autentică grupare de crimă organizată, care a devalizat statul român de zeci de imobile în valoare de sute de milioane de euro!
La jaful imobiliar a pus umărul şi fostul preşedinte al Tribunalului Sibiu, judecătorul Marcel Rusu.Prietenia dintre primar şi ex-preşedintele Tribunalului Sibiu este veche, aceasta fiind anterioară ascensiunii ierarhice a celor doi. Această relaţie a fost puternic cimentată prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o Marcel Rusu, în calitate de judecător, referitor la cele două imobile pe care puseseră ochii şi doreau să-şi pună şi labele soţii Iohannis, soacra lui Iohannis şi  Baştea Ioan. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea la cererea moştenitorilor impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul statului român. Motivarea domnului judecător este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari erau proletari de-ai noştri, din popor. Astfel Ghenea Ilisie era muncitor, iar soţia, Maria,  casnică şi lucrau amândoi ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame – bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă, conform articolului 2 din Decretul nr. 92/1950. În realitate, cei doi soţi aveau în proprietate două căsoaie enorme ultracentrale pe care le închiriaseră. În clădirea de pe str. N. Bălcescu, nr. 29, funcţiona chiar o policlinică particulară a unui grec, iar dincolo, pe str. Magheru, nr. 35, răposatul Lăzurca, socrul lui Iohannis avea o blănărie pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama „doamnei primar”, aceasta fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Salahori care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, deşi aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare! Judecătorul combinator Marcel Rusu a sprijinit din greu mafia imobiliară sibiană, condusă de bunul său prieten Klaus Iohannis. Toţi sibienii alungaţi din case de către falşi proprietari sau moştenitori impostori, au pierdut procesele din instanţele sibiene, dar şi la Curtea de Apel Alba Iulia, fiindcă şi acolo traficul de influenţă este la loc de cinste. Ştiu asta din proprie experienţă, subsemnatul fiind o victimă a aranjamentelor de la această ultimă instanţă.                                                                                     

Anul  2005: imobilul din strada G-ral. Magheru, pierdut de hoţi în instanţă, definitiv şi irevocabil!

Soţii Klaus Werner Iohannis şi Carmen Georgeta Iohannis au pierdut imobilul din strada G-ral. Magheru, nr. 35 în instanţă, imobilul în cauză fiind obţinut prin fals în acte, la fel ca şi cel situat pe strada N. Bălcescu, nr. 29. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt Radu Gabriel Bucşa a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Prin acel Certificat calp obţinuse Iohannis casele din Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 35 şi N. Bălcescu, nr. 29. Pentru imobilul situat în mun. Sibiu, str. N. Bălcescu , nr. 29, obţinut în aceleaşi condiţii frauduloase ca şi imobilul pierdut de hoţii de case, cel din str. G-ral Magheru, nr. 35, a existat un proces pe rol la Curtea de Apel Braşov (dosar nr. 850/62/2009) care a ajuns după îndelungi tergiversări la Tribunalul Braşov pentru rejudecare, a treia oară!!! Procesul acesta datează din anul 2002, când a început la Judecătoria Sibiu, a continuat la Tribunalul Sibiu, după care a fost strămutat la Tribunalul Braşov, care a dat câştig de cauză, de trei ori, proprietarilor reali deposedaţi ilegal de imobil de clanul Iohannis. De fiecare dată Curtea de Apel Braşov a casat sentinţa şi a trimis spre rejudecare la acelaşi Tribunal Braşov.                                                                                                                 

16 mai 2014: Tribunalul Braşov a făcut dreptate şi în cazul imobilului din str. N. Bălcescu nr.29!

Zilele trecute, Tribunalul Braşov a judecat dosarul 262/62/2014 (fost dosar nr. 850/62/2009) şi prin Hotărârea 235/2014, din  16.05.2014, i-a deposedat pe proprietarii impostori, Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta şi Baştea Ioan, de imobilul situat în municipiul Sibiu, str. N. Bălcescu nr.29! Iată soluţia, pe scurt, aşa cum a fost publicată pe site-ul Tribunalului Braşov: „Respinge excepţiile lipsei de interes a reclamanţilor privind petitul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, a inadmisibilităţii petitelor având ca obiect rectificarea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară de carte funciară, a lipsei de obiect, lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii privind constatarea calităţii reclamanţilor de proprietari dobânditori de bună credinţă prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, a lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamanţilor privind petitul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/1999 de BNP Bucşa Radu Gabriel, Admite excepţiile lipsei de obiect a petitului privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 90/1999 emis de BNP Bucşa Radu Gabriel, inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii încheierilor de intabulare nr. 5271/1999, 6625/1999 şi 6626/1999 pronunţate de judecătorul delegat al Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Sibiu şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta cu privire la petitul având ca obiect constatarea calităţii reclamanţilor de dobânditori de bună credinţă prin cumpărare în baza Legii 112/1995 Admite apelul formulat de apelanţii – reclamanţi Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta şi cererea de aderare la apel formulată de intervenientul Marinescu Marius Albin împotriva sentinţei civile nr. 8530/29.11.2004 Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta în contradictoriu cu pârâţii Johannis Carmen Georgeta, Johannis Klaus Werner, Lăzurcă Georgeta , Baştea Ioan decedat, moştenitor fiind Baştea Rodica şi Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar (Nota redacţiei: adică tot Iohannis Klaus Werner, el fiind şi primarul Sibiului!). Admite cererea de intervenţie formulată de intervenientul Marinescu Marius Albin în interesul reclamanţilor. Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/01.06.1999 de BNP Bucşa Radu Gabriel, încheiat între pârâţii Baştea Ioan – decedat, moştenitor fiind Baştea Rodica, în calitate de vânzător, şi Johannis Carmen Georgeta şi Johannis Klaus Werner, în calitate de cumpărători Dispune rectificarea CF nr. 9331 Sibiu sub nr. top 45/1 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor Baştea Ioan , Johannis Carmen Georgeta şi Johannis Klaus Werner înscris sub nr. B9,10 şi 11 asupra imobilului de la A+ 1. Înlătură din dispozitivul sentinţei atacate menţiunile referitoare la respingerea celor două cereri formulate de reclamanţi şi arătate mai sus , la respingerea cererii de intervenţie accesorie, la cheltuielile de judecată şi la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor cu privire la cererea de constatare a calităţii acestora de dobânditori de bună credinţă prin cumpărare în temeiul Legii 112/1995. Menţine celelalte dispoziţii. Obligă intimaţii Baştea Rodica în calitate de moştenitor al intimatului Baştea Ion, Lăzurca Georgeta, Johannis Carmen Georgeta şi Johannis Klaus Werner să plătească apelanţilor – reclamanţi Oargă Ana, Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta suma de 4855,1 lei iar apelantului – intervenient Marinescu Marius Albin suma de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Document: Hotărâre  235/2014  din 16.05.2014”  (http://portal.just.ro/62/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=6200000000096358&id_inst=62)

Iată ce se spune instanţa în motivarea Deciziei civile nr. 235, Dosar nr. 362/62/2014, la paginile 8-9: „În ceea ce priveşte fondul cauzei, analiza acestuia trebuie să pornească de la cele constatate cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr 33/2005 a Tribunalului Brașov şi anume la împrejurarea că certificatul de moştenitor nr 90/1999 a fost declarat NUL ABSOLUT pe motiv că este fondat pe o cauză ILICITĂ şi s-a emis PRIN FRAUDAREA LEGII. (…) desfiinţarea actului juridic primar are ca efect şi desfiinţarea actelor juridice subsecvente. Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/ 01.06.1999 de BNP Bucșa Radu Gabriel, în aceeaşi zi şi la acelaşi birou notarial la care fusese întocmit şi certificatul fals, nu poate fi considerat valid, cu atât mai mult cu cât intimaţii pârâţi, părţi în contractul de vânzare-cumpărare au figurat şi în calitate de beneficiari ai certificatului de moștenitor.

Aşadar, nulitatea actului juridic care a operat transmisiunea unui drept real are ca efect, pe lângă punerea părţilor în situaţia anterioară şi desfiinţarea drepturilor (…).

CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii şi fondat pe o cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial.”

Menţionez că mă aflu în posesia acestei motivării, care mi-a fost comunicată prin poştă, subsemnatul, semnatar al acestui articol, fiind parte în proces în calitate de intervenient în interesul reclamanţilor. În fond, eu am fost singura victimă concretă a acestei escrocherii imobiliare, fiind evacuat în data de 30 noiembrie 2000, din imobilul situat în municipiul Sibiu, str. N. Bălcescu, nr. 29, unde înfiinţasem unica bibliotecă privată din România la acea vreme! Spaţiul avea 50 m.p. şi era „lipit” de librăria „Mihai Eminescu”, evacuată şi ea sfidător, chiar de ziua poetului naţional, spaţiul acesteia – mult mai mare decât suprafaţa bibliotecii conduse de mine! – fiind închiriat ulterior băncii Raiffeisen de către proprietarul impostor Klaus Iohannis.

   Citatul din motivarea Tribunalului Braşov demonstrează, fără echivoc, că cei doi soţi Iohannis, răposatul Baştea Ioan şi Lăzurca Georgeta, soacra primarului sibian, sunt nişte escroci! După ce decizia judecătorească o să devină irevocabilă, Klaus Iohannis va fi obligat să restituie statului român banii încasaţi necuvenit ca chirie de la banca Raiffeisen, deoarece el nu a fost proprietarul real al clădirii, ci un impostor care a obţinut imobilul respectiv prin uz de fals!

Despre tergiversările şi malversaţiunile trepăduşilor lui Klaus Iohannis din Primăria Sibiu, care-şi apărau şeful în instanţele de judecată pe banii contribuabililor sibieni, precum şi despre abuzul în serviciu al primarul sibian, toate aceste ilegalităţi fiind legate direct de procesele de la Braşov, am mai scris în 21 octombrie 2008 (http://www.justitiarul.ro/primarul-sibiului-adauga-noi-file-la-dosarul-sau-penal-pentru-abuz-in-serviciu/) şi în 13 noiembrie 2008 http://www.justitiarul.ro/klaus-iohannis-zis-johannis-tupeu-de-borfas/). În perioada apariţiei celor două articole sesizasem şi DNA, structura centrală, care avea în lucru dosarele complex al mafiei imobiliare sibiene, cuprinzând o sumedenie de imobile furate la Sibiu, în valoare de sute de milioane de euro, dosare „trântite” în cele din urmă de „celebrul” procuror Doru Ţuluş (vezi facsimil)!

                                                    În loc de epilog…

Spaţiul din str. Nicolae Bălcescu, nr. 29 este foarte important pentru Klaus Werner Iohannis deoarece obţine anual mari sume de bani prin închirierea spaţului de la parterul imobilului către Banca Raiffeisen. Doar în anul 2001, la primul contract de închiriere, Iohannis a încasat suma de 60.000 de dolari americani (USD), conform respectivului contract de închiriere, fără să plătească impozit pentru suma respectivă, încasată anticipat de la banca respectivă (chiria pe trei ani), aşa cum am demonstrat în articole anterioare, unul dintre ele fiind acesta:

Hotărârea nr. 235/2014 a Tribunalului Braşov, din 16.05.2014, este definitivă, dar nu este executorie, clanul Iohannis având încă o cale de atac la Curtea de Apel Braşov.

                                                                                            Marius Albin MARINESCU

                                                                                          Directorul  publicaţiei  JUSTIŢIARUL din Sibiu