Arhive lunare: octombrie 2014

N-au bani de pâine? Nu-i nimic să-şi i-a tablete

Aşa a afirmat ,,cadidatul’’mincinos şi plagiator, Victor Ponta, la deschiderea anului şcolar

Niciun bai! Toţi elevii au tablete şi telefoane şi vor beneficia, cândva, de manualele digitale. „Nu ştiu dacă mai e vreun copil, chiar şi în clasa întâi, care să nu ştie să umble pe computer, să nu aibă un telefon legat la internet“ – a declarat Ponta, sigur pe el, la Târgu Jiu.

Poate părea un lucru fără importanţă, unii pot lua declaraţia ca pe o glumiţă din seria celor cu care ne-a obişnuit premierul, partea proastă e însă că, cu astfel de glumiţe, omul înţelege să gestioneze o ţară. Pe de altă parte, Victor Ponta ar trebui să le spună asta, cu zâmbetul lui suficient, şi copiilor care învaţă într-o şcoală de ţară cu wc-ul în curte, şi părinţilor care fac eforturi pentru a cumpăra o haină mai bună, să-şi trimită copilul la învăţătură şi, în general, tuturor amărâţilor acestei ţări. Care nu sunt deloc puţini. Să le spună asta el, reprezentantul stângii româneşti!   În România, stânga a fost recompusă, după 1989, de foştii activişti sau securişti şi de odraslele lor. Adică de privilegiaţii fostului regim, de cei cărora nu le-a lipsit niciodată nimic, ba chiar au trăit în lux. Prin urmare, cum să se gândească un reprezentant al stângii că mai există şi oameni care nu se bucură de condiţiile în care se lăfăie el şi gaşca lui?

De fapt, stânga are în general o problemă atunci când e să fie pusă în practică. Are la bază ideea de egalitate şi de apărare a intereselor celor „sărmani şi obidiţi“, dar pentru a face posibile toate acestea e nevoie de lideri. Iar liderii vor profita automat de avantajele pe care le au pentru a trăi mai bine, pentru a avea mai mult, pentru a fi deasupra celorlalţi. Competiţia e în firea lucrurilor, întotdeuna masculii turmei s-au bătut şi se vor bate să ajungă în fruntea ei – pentru a avea cea mai bună hrană şi cele mai multe femele. Mao, de exemplu, dumnezeul multor stângişti occidentali, era un mascul alfa în toată regula al poporului chinez (şi i se aduceau inclusiv fete tinere pentru a-l satisface). La fel au fost şi alţi lideri de stânga mai mari sau mai mici: cum s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au înfruptat pe săturate, fără să-şi facă în realitate prea multe probleme despre soarta săracilor.   Stânga, în general, e un basm de spus mulţimilor la culcare. În varianta Ponta însă, e de-a dreptul o glumă proastă. Zicerea lui cu tabletele copiilor e din acelaşi film cu celebra „N-au pâine? Să mănânce cozonac!“.     Acum, să nu înţeleagă cineva că dreapta lui Traian Băsescu ar fi mai brează. Tot o glumă proastă – şi ea! Oricum, şi stânga, şi dreapta, şi toate ideile mai mult sau mai puţin generoase cu care jonglează politicienii nu sunt altceva decât nişte lucruri cu care să fim îmbătaţi. Şi, în stare de ebrietate fiind, să-i votăm, pentru ca ei să se bucure de poziţia de lideri. Adică de bani, de lux, de putere şi de femei.

                                                                                                                                                                 Silvia ANDREI

Editorialul electoral al ediţiei: Pisicuţul Ponta a devenit ,,ACOPERITUL’’ Ponta iar pe deasupra impertinent şi obraznic fără pereche şi chiar peste măsură

Bine v-am găsit la acest nou editorial electoral al ediţiei. DA! ,,Pisicuţul’’ plagiator Victor Ponta A FOST OFIŢER SUB ACOPERIRE! Acum îmi daţi dreptate că cele ce scriu eu în această publicaţie sunt adevărate? Deţn date elovente despre toţi politicienii României. Dacă înainte de ’90 toţi aceşti politicieni nu avea nici măcar un autoturim DACIA acum aceştia afişează opulenţa şi nemernicia economic. Dar despre asta voi face alt editorial pentru popor.

Acum poporul va vota cu capul înainte ,,Riscul Ponta’’

Nu știu, matematic vorbind, care sunt șansele lui Victor Ponta să devină președinte, și nu știu nici în ce măsură puținele sondaje apărute până acum sunt demne de încredere, dar este limpede că această posibilitate trebuie luată în calcul. Candidatul PSD a spus că, aflându-se de atâta vreme sub reflectoare, am ajuns să cunoaștem totul despre domnia sa, că nu ne așteaptă cine știe ce surprize. Și, într-adevăr, în doi ani și jumătate ne-am făcut o imagine despre domnul Ponta – una necontradictorie, confirmată și reconfirmată la fiecare gest al său, pe deplin coerentă. Nu exclud posibilitatea ca domnia sa să se fi înșelat și, peste puțin timp, să sufere o transformare radicală, să aibă loc schimbarea la față a domnului Ponta și să se nască din sine un cu totul alt personaj – transformare la limita paranormalului, trebuie să recunosc. N-o exclud ca pură posibilitate logică, dar îmi propun să iau în considerare cazul în care domnul Ponta va rămâne cel pe care îl cunoaștem și după ce va fi câștigat alegerile prezidențiale, cu alte cuvinte sunt gata ca, în privința asta, să-i dau credit. De asemenea, sunt perfect conștient de riscurile la care te expui când vorbești despre evenimente viitoare. Totuși, pornind de la ceea ce știm cu toții, cred că se pot deduce câteva consecințe ale instalării domnului Victor Ponta la Cotroceni, consecințe pe care le prezint în continuare.

ponta-469x624 PORCUL PSD

1. Ca președinte, domnul Ponta va fi, ne place sau nu, reprezentantul suprem al României și, în calitatea asta, va da mâna cu alți șefi de stat, va ține discursuri în fața elitei politice mondiale, va primi și va oferi înalte distincții. Iar toți cei cu care va da mâna, toți cei care îl vor asculta, toți cei care îi vor oferi sau vor primi de la el distincții vor ști foarte bine că au de-a face cu un plagiator. Bineînțeles, uzanțele diplomatice îi vor împiedica să facă aluzii la asta. În plan pur formal, aparențele vor fi salvate, ceea ce nu înseamnă însă că lumea întreagă nu-l va privi pe reprezentatul suprem al României ca pe un hoț. Un politician sau jurnalist occidental știe foarte bine ce înseamnă plagiatul, chiar dacă votanții români sunt mai puțin informați și mai puțin sensibili la genul ăsta de hoție. Iar faptul că românii acceptă hoția la cel mai înalt nivel nu poate să nu fie interpretat. Ne-am acoperit deja de rușine având un prim ministru plagiator – dar atunci putea fi invocat argumentul că domnul Ponta a ajuns în fruntea guvernului în urma unei conjuncturi, a unor jocuri politice, deci rușinea cădea asupra clasei politice de la noi. Sigur, s-au mai văzut în Europa plagiatori în poziții importante, dar toți au fost obligați să demisioneze – în privința asta România este singurul contraexemplu, cazul patologic al Europei. Dacă domnul Ponta va fi ales președinte, ne vom afla în neplăcuta situație în care românii ca popor vor fi votat liber hoția. Rușinea va fi deci a noastră, a tuturor, nu doar a unor reprezentanți. Ceea ce va confirma și va întări clișeul atât de răspândit după care românii sunt hoți. Votul pentru Ponta va însemna acceptarea deschisă a hoției ca principiu național dar şi al jafului naţional.

OCT 3 EDITORIAL Caricatura

2. Toate gesturile domnului Ponta trădează tendința de a fi pe placul celui din fața sa, indiferent de situație, de a spune automat lucruri pe care celălalt vrea să le audă. Un cuvânt, poate mai dur, care descrie asemenea atitudine e servilism. Dacă eschimoșii ar ajunge cumva să aibă cine știe ce pondere mondială, domnul Ponta ar declara imediat că a avut simpatii eschimose din copilărie, că a visat să-și construiască un iglu în dormitor. Apoi, dacă papuașii ar apărea în prim-plan, domnul Ponta ar recunoaște că are o inimă papuașă. Evident, aici nu este vorba de vreun reflex diplomatic, ci de manifestarea abruptă a inconsistenței de care suferă grav domnul Ponta. Un eventual conflict între eschimoși și papuași l-ar obliga la piruete hilare. De fapt, asemenea piruete execută deja – și, în pofida declarațiilor formale, ele i-au compromis credibilitatea. Ar suna prea pompos dacă am vorbi de principii, dar este nevoie de un minimum de verticalitate și coerență pentru a apăra interesele României în cadrul Uniunii Europene și al NATO, presupunând că s-ar dori rămânerea în cele două organizații. Toate acțiunile de până acum ale domnului Ponta ne fac să anticipăm, cel puțin în raport cu Europa, o mișcare centrifugă a României conduse de domnia sa, din moment ce e supus unor presiuni interne și externe divergente. Acea privire aruncată la auzul inițialelor MTO ne face să prevedem derută și gesturi contradictorii ale unui eventual președinte Ponta. Sigur, Europa se vede obligată să-l accepte pe Viktor Orban (cu consecințe greu de ghicit pentru Ungaria), dar nu este de dorit să testăm limitele de toleranță ale Uniunii Europene. Inconsistența gravă a președintelui riscă să se transfere asupra statutului țării, să altereze poziția ei în structurile de care aparține.

OCT 3 EDITORIALCaricatura_Zil

3. În momentele în care nu este neapărat supus presiunilor, domnul Ponta are un comportament de școlar intrat brusc în vacanță: face gesturi excentrice, vag provocatoare, iar aici apare latura infantilă a personalității sale. Pozează în Che Guevara (fără să aibă habar cine a fost tipul, bănuiesc), aruncă vorbe inconștiente despre nazism, laudă comunismul chinezesc. Una peste alta, domnul Ponta pare să nu știe prea bine pe ce lume se află și este tentat de mici teribilisme. De fapt, este un comportament pe care îl afișează și domnii Șova (pe care l-aș numi subconștientul PSD-ului) și Mazăre, camarazii săi – o ebrietate voioasă a puterii dobândite cu ușurință, care pare să înlăture inhibițiile. Dacă prim ministru fiind este obligat să tot dea socoteală – sigur, nu în fața votanților săi – pentru nesăbuințe în exprimare, cum se va descurca președinte fiind? Cum va reuși să-și stăpânească pornirile infantile? Dacă va fi ales președinte, va apărea în ochii străinătății (mă rog, ai străinătății care contează) nu doar ca un hoț și un individ inconsistent, dar și ca un copil nimerit din greșeală la Cotroceni.

MAZARE DE CONSTANTA

4. Cele de mai sus țin de poziția României în raport cu Occidentul, dar consecințele strict interne ale alegerii domnului Ponta în funcția de președinte sunt încă și mai grave. De fapt, domnul Ponta nu este decât personajul aruncat la înaintare de o stuctură de putere care acționează în stil mafiot și controlează aproape toată țara. Oamenii din spatele lui sunt cei care primesc și distribuie fonduri și contracte privilegiate și împart zahăr, ulei și papuci în schimbul voturilor. Sunt motorul malefic care ne împinge constant spre mizerie și izolare față de Europa, în vreme ce ei prosperă necontrolat. N-au alt inamic real decât firavul stat de drept pe care raporturile cu Occidentul ne-au forțat să-l creăm, iar rostul domnului Ponta e să-i protejeze împotriva unei justiții care începe totuși să funcționeze. Mi-este foarte greu să-mi închipui că episoade ca acela cu Duicu nu se vor repeta odată ce domnul Ponta va deveni președinte, din moment ce domnia sa depinde în întregime de acea structură. Cu domnul Ponta la Cotroceni, presiunea asupra părții sănătoase din instituțiile statului va deveni insuportabilă. Numai reacțiile Europei și Americii vor mai avea ceva efect, dar mă îndoiesc că vor reuși să schimbe cursul evenimentelor. Cu domnul Ponta la Cotroceni, acea structură va cuceri România, va fi ca un pirat al aerului care a deturnat un avion, cu ostaticii rămași în semiinconștiență și cu toate mijloacele de a-și exercita controlul asupra lor, amintindu-li-se constant că trebuie să fie mândri că sunt pasageri în avion și distribuindu-li-se din când în când zahăr, ulei și papuci. În plan intern, efectele victoriei domnului Ponta în alegerile prezidențiale vor fi, pe de-o parte, slăbirea justiției și a statului de drept și, pe de altă parte, creșterea mizeriei generale odată cu îmbogățirea peste măsură a structurii.

5. Dacă va câștiga alegerile, domnul Ponta va beneficia de un aparat de propagandă colosal, așa cum nici un alt președinte din ultimii 25 de ani n-a avut la dispoziție. Cartea infantilizării prin naționalism țanțoș și distracții ieftine a început deja să fie jucată, la fel și cartea demonizării oponenților. Cu domnul Ponta la Cotroceni, televiziunile vasale lui vor fi sprijinite financiar, iar cele critice vor primi lovituri peste lovituri, având de ales între a i se supune sau a dispărea. Se va crea o realitate paralelă în care mulți dintre români vor ajunge să creadă. Intoxicarea va atinge cote neverosimile. Personalitățile care vor îndrăzni să-și exprime rezerve față de președinte și gesturile sale vor fi date pe mâna interlopilor scatofili autoproclamați jurnaliști – lucru care, în bună măsură, se întâmplă deja. Spiritul critic va fi exilat în mediul virtual, care oricum nu influențează semnificativ majoritatea populației.

6. În fine, o victorie a domnului Ponta în alegerile prezidențiale ar produce un dezechilibru politic la limita cataclismului. Alianța dintre PDL și PNL nu cred că va supraviețui, fiecare dând vina pe celălalt pentru eventualul eșec. Am putea asista la o nouă migrație a parlamentarilor spre PSD, opoziția rămânând și mai slabă și fragmentată decât este acum. Cu domnul Ponta la Cotroceni, s-ar ajunge practic la un partid unic. Apoi, ca reacție la mizeria generalizată, nu-i deloc exclus să intre în scenă formațiuni extremiste care să ducă până în pânzele albe mândria de a fi român – și în felul ăsta ele să devină o nouă opoziție, fără vreo legătură cu jocul democratic. Toate cele de mai sus sunt proiecții pentru un viitor impenetrabil. Dar ele se bazează pe datele personalității domnului Ponta și pe o stare de fapt. Pentru ca ele să nu capete realitate ar trebui fie ca, admițând că va câștiga alegerile, domnul Ponta să sufere o transformare neverosimilă, să-și renege partidul, să se rupă de el și de oamenii lui cu greutate și să aibă o revelație teribilă, fie ca domnul Ponta să piardă alegerile. Cum prima variantă ține mai curând de paranormal, rămâne a doua.

OCT 3 ilie_sarbu_victor_ponta_lege_executare_silita

Cine-i pavează lui Ponta drumul spre Cotroceni

Evoluția scandalurilor „ofițerul acoperit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu prevestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Este prima campanie în care armele murdare nu sunt la vedere.

Fotografia momentului de dinaintea de­butului oficial al campaniei arată destul de jalnic. Ponta îl depășește pe Iohannis cu vreo 10 procente, iar acesta din urmă nu dă semne că poate re­cupera. Nici nu-i de mi­ra­re. După cum merg lu­cru­rile, este loc de mult mai rău. Tot ce se întâmplă în ul­ti­ma lună – scandalul „ofi­țerul acoperit“, cu dez­vol­tarea spectaculoasă adusă de „mântuirea“ lui Tur­ces­cu, psihoza creată de reac­tivarea serviciilor secrete, văzute ca un jucător activ pe scena politică, inclusiv prin intrarea în cursă a lui Meleșcanu, fragilizarea lui Io­hannis prin confuzia creată de procesul de la Înalta Curte, atacurile concertate ve­nite din toate direcțiile la care este supus acesta, anihilarea oricărei dezbateri ra­țio­nale – este de natură să-i paveze lui Ponta dru­mul spre Cotroceni. Pare o combinație de scenarii al căror sens și motivații scapă acum, ca și laboratoarele în care au fost procesate, legate însă prin conducte sub­terane. „Minunile“, răsucirile spec­ta­cu­loa­se de situație pe care le aștepta cu dis­pe­ra­re electoratul de dreapta sunt nu doar im­probabile, dar, mai rău, dacă s-ar produce ar putea juca tot în favoarea lui Ponta. Devine tot mai neclar ce a urmărit Traian Bă­sescu aruncând pe piață grenada „can­didatul – ofițer acoperit“, ce „planificare“ are și unde vor duce toate astea. Deo­camdată, primul act din opereta „Aco­pe­riții“ – autodeconspirarea lui Turcescu – a avut efect de bumerang. În primul rând, indiferent dacă Turcescu joacă rolul unui pion într-o strategie politică mai amplă ca­re ar trebui să ducă spre Ponta, dacă este vic­tima unui război între serviciile se­cre­te/palate sau este vorba de o veritabilă „eli­berare“ cu o stilistică discutabilă și în­tr-un moment, coincidență, de maximă ten­siune electorală, decredibilizează ire­me­diabil „cealaltă parte a presei“, adică cea neafiliată PSD sau PMP. Spun, din con­vingerea fermă, indiferent de teoriile care se fac zilele acestea, unele dovedind o la­bilă înțelegere a democrației sau angoase prost ascunse, că jurnalismul este in­com­patibil atât cu meseria de ofițer acoperit, cât și cu aceea de unealtă în jocurile po­li­tice, indiferent de miza acestora sau de ta­bără. Ambele ipostaze deturnează grav sen­sul și misiunea jurnalismului.

OCT 3 HAI FA, CA TE FAC BLONDA DE COTROCENI

Triumful sloganului „aceeași mizerie“ și în presă

Acțiunea de maculare și decredibilizare a presei independente (din păcate, îm­pu­ținată drastic acum) declanșată de mult timp de PSD prin televiziunile și pu­bli­ca­țiile lui Voiculescu și Ghiță a primit o ne­sperată mână de ajutor. Una de halterofil. Să ne amintim ticăloasele campanii îm­potriva „slugilor lui Băsescu“, min­ciu­ni­le, atacurile la persoană, grobianismele, emi­siunile în care ziariști și intelectuali au fost linșați public. Impotriva acestor prac­tici s-a luat poziție, s-au făcut apeluri și proteste care au strâns mii de semnături. Aceste acțiuni au demonstrat nu doar că so­cietatea și breasla reușiseră, după o lun­gă letargie, să se solidarizeze și să riposteze la gravele derapaje ale pre­sei aservite ac­tualei puteri, dar și că, implicit, sus­ți­neau presa care încerca, de bine, de rău, să păstreze niște stan­darde. Toate au fost spul­­berate. Va fi aproape im­posibil de acum înainte să se mai producă așa ceva. Neîncrederea, suspiciunea, confuzia vor domina, pe bu­nă dreptate. Și nu e vor­ba doar de cazul Turcescu, derapaje grave au în­re­gis­trat în ultima perioadă pu­blicații și televiziuni care și-au vândut in­de­pen­dența la licitația politică a sezonului, con­ta­minându-se de metodele mult hulite ale Antenei 3. (Despre asta într-un articol se­­parat.) Sloganul „aceeași mizerie“ a ie­șit triumfător și în ce privește presa, nu doar politica. Iată cum arată „deon­to­lo­gii“, cum„puroiul iese la suprafață“, spu­ne cu nedisimulată satisfacție Ponta, ame­­nințând că „vor urma și alții“. Ar fi foar­te bine dacă s-ar face curățenie generală, adică și în ograda lui Voiculescu și Ghiță, nu doar în cea „băsistă“. Nu se va în­tâm­pla însă nimic, pentru că nu ăsta este sco­pul. Cum nu cred nici că solicitarea lui Ma­covei ca serviciile să fie obligate prin lege să nu mai racoleze ziariști și să-și retragă acoperiții de prin redacții va avea vreun ecou. Vânătoarea de vrăjitoare a început. Este una concertată și pe toate fronturile. Vizate sunt și ONG-urile nealiniate. Sus­ți­nătoarea „Impecabilului“ îl „demască“ alu­­ziv pe Cristian Ghinea, Costi Rogozanu îl „dezbracă“ ideologic pe Sorin Ioniță.

 

Serviciile „regimului Băsescu“ în colimator

Scandalul „ofițerul acoperit“ îi mai aduce un beneficiu lui Ponta. Serviciile de in­for­mații sunt decredibilizate, coborâte de pe piedestalul de profesionalism, reformă, par­­teneriat cuNATO și luptă cot la cot cu DNA împotriva corupției. Imaginea favorabilă for­mată în ultimii ani este înlocuită de cea a serviciilor care se amestecă în politică și presă. Site-urile și blogurile abundă de in­formații despre enormitatea bugetelor ser­viciilor de informații (iată, la ultima rec­ti­ficare, serviciilor li s-au dat 114 milioane de lei), despre numărul de angajați – vreo 15.000 -, încât te gândești că „acoperiții“ au infiltrat nu doar presa și parlamentul, ba chiar și finanțelele, deconcentratele, sin­dicatele, Sfântul Sinod, grădinițele etc. Că sunt precum Securitatea pe vremuri: la cinci civili, trei acoperiți. Toate astea în „re­gimul Băsescu“, al celui despre care ma­șina de propagandă a lui Ponta a re­pe­tat neobosit că este stăpânul structurilor secrete, prin care a conectat țara la apa­ratele de interceptare. Sentimentul care tri­umfă acum este că, pe deasupra, a îm­pânzit-o și cu ofițeri acoperiți. Băsescu, de­tonatorul tăvălugului, tace însă, în loc să aducă lămuriri.

 

„Nucleara“ fâsâită acoperă campania

Intrarea în cursă a lui Meleșcanu merge și ea în siajul acestui scenariu. SIE a acceptat (să nu-mi spuneți că n-a știut!) ca direc­torul lui să-și strângă semnăturile cu aju­to­rul luptătorului împotriva statului de drept, faimosul Dogaru, în timp ce era în funcție, iar acum ar vrea să-l impună la Co­troceni. „V-am spus eu ce înseamnă re­gimul Băsescu“, a tunat de peste ocean premierul. Întregul scandal îl avantajează astfel pe Ponta nu doar electoral, dar cons­tituie și un excelent argument pentru a-și impune apropiații în fruntea SIE și SRI. Plus, să nu uităm: din piesa „Acoperiții“ s-a jucat doar primul act, unul catastrofal în­să, care a decredibilizat avant la lettre ac­tul doi – adică marea deconspirare a lui Ponta (dacă despre el e vorba). „Nucleara“ fâsâită are însă toate șansele să țină în con­tinuare capul de afiș, acoperind campania spre folosul lui Ponta.

 

Băsescu și Ponta, uniți şi nu prea în atacarea lui Iohannis

Decredibilizarea lui Iohannis pe toate pla­nurile și cu orice fel de armă este al doilea front deschis pentru propulsarea lui Ponta la Cotroceni. Candidatul ACL, singurul ca­re are totuși cât de cât șanse în fața lui Pon­ta, a fost supus unui tir susținut încă de la început. PSD, prin televiziunile de pa­r­tid – RTV și Antena 3 -, a pus tunurile pe el: șase case, care sunt de fapt șapte, vân­zător de copii, omul lui Băsescu, străin și ne­ortodox pe deasupra etc. De partea cea­laltă, tandemul Băsescu-Udrea a pre­luat retorica, adăugându-i ingredientele cu pri­ză la electoratul de dreapta: „pre­mierul Griv­co“, susținător al loviturii din 2012, cameleon, o „necunoscută“, băgând pe dea­supra și niște noroi în ventilator prin pre­sa aservită – Iohannis ar fi spion al ser­vi­ciilor germane. Nu e intervenție în care Bă­sescu să nu-l atace pe Iohannis și să nu în­cerce să-l vulnerabilizeze. Nu mai departe de sâmbătă, lansarea candidaturii la pre­zi­dențiale (oricum, o nereușită) a fost boi­co­tată prin prezența lui Băsescu de la Con­gre­sul PNȚ-Pavelescu (pe vremuri, „ăla mic cu capul mare“, acum democrat sa­dea și monarhist pe deasupra). Iohannis a com­ple­tat galeria „ticăloșilor“ la care pre­­șe­din­tele s-a referit vorbind despre Udrea cea „deșteaptă“ și „onestă“, sin­gura ca­li­fi­ca­tă să fie președintele „Ro­mâniei frumoase“.

 

Scenariul negru pentru ACL

Ultima lovitură primită de Iohannis și ACL este repunerea pe tapet, la ÎCCJ, a pro­cesului cuANI. Nu discut acum „coin­cidența“, exact în plină campanie, la un an de la decizia Curții de Apel. Nu mai are rost să discut nici greșeala făcută de PDL, în special, de a-și asuma un asemenea risc, în caz de eșec va da socoteală, dar za­rurile sunt aruncate, candidatul este în cur­să. O singură variantă i-ar fi favorabilă lui Io­hannis – respingerea recursului ca inad­misibil –, celelalte sunt, ambele, ca­tas­tro­fale. Dacă Înalta Curte nu se pronunță ra­pid și amână verdictul, oricare ar fi aces­ta, până după alegeri, Iohannis are o vul­ne­rabilitate majoră (Udrea și Meleșcanu îi cântă deja prohodul) de care va profita în primul rând Ponta. Electoratul va fi bul­versat, voturile se vor diviza și mai mult, teoria votului util se duce de râpă oricât ar încerca ACL să contracareze. Dacă ÎCCJ spune că este incompatibil, Iohannis este terminat. Nu știu dacă se va retrage sin­gur din cursă (a spus acum că „nu“) sau dacă ACL va accepta să susțină alt can­di­dat, pe Meleșcanu sau Macovei, dacă Udrea va profita cu adevărat („electoratul va veni în mod natural la mine“). Dacă ră­mâne, totuși, în competiție în aceste con­diții, incertitudinea în ce-l privește va fi enormă, demonstrațiile juridice nu vor fo­losi la nimic, încât nu este sigur nici măcar dacă va intra în turul doi.

Spuneam la început că fotografia mo­men­tului este proastă, dar că este loc de mult mai rău. Evoluția scandalurilor „ofițerul aco­perit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu pre­vestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Oricum, este prima campanie în care ar­mele murdare nu sunt la vedere. Andrei Ple­șu spunea că se teme că o să-i dat­o­răm lui Traian Băsescu venirea lui Ponta la președinție“. Nu știu. Dar scenariile după care se desfășoară campania par scri­se în niște laboratoare legate prin con­duc­te subterane între ele.

 

Cum ne-am adaptat la corupție și ticăloșie datorită politicii greşite a plagiatorul Ponta

În orice țară occidentală „dosarul Microsoft“ ar fi generat un val de indignare, care ar fi de/re-structurat clasa politică în mod fundamental. Utilizarea banului public într-un mod atât de flagrant pentru îmbogățirea unui grup mic de oligarhi aflați la vârful statului și, mai ales, caracterul transpartinic al acestei afaceri perpetuate sub toate guvernările ar trebui să fie dovada cea mai clară că ne confruntăm cu un Sistem putred care secătuiește de vlagă substanța națională. Și, cu toate acestea, nici o mișcare de protest nu a fost declanșată, nu au apărut nici un fel de „indignați“ care să dea cu sticlele cu pietricele în pavaj, nimic. Este din cauză că ne-am adaptat la o cultură a corupției în care „dosarul Microsoft“ nu reprezintă decât o confirmare a stării de fapt.Îmi face rău când îl văd pe Victor Ponta lăudând, de la Beijing, performanțele socialismului chinezesc în promovarea și extinderea globală a capitalismului de stat oligarhic. Mai nou, merge la Ambasada Chinei pentru aniversarea instaurării comunismului în China și vorbește despre un nou „Drum al Mătăsii“ comercial pe traseul căruia ar trebui să se așeze și România, nu se știe cum, la o manifestare organizată de Geoană, dedicată „deblocării potențialului Eurasiei“. Când Ucraina este distrusă și sfâșiată în numele eurasianismului putinist, la București se organizează forumuri despre deblocarea potențialului Eurasiei, cu un Victor Ponta entuziast, ca de obicei, în privința Chinei.Foarte puțini români merg în China – care pare foarte exotică și bogată și, prin urmare, ceva dezirabil, de emulat. Adevărul este însă foarte departe de imaginea propagandei de la Beijing. Piața Tienanmen, unde în 1989 a avut loc cea mai importantă demonstrație pro-democrație din istoria Chinei strivită sub șenilele tancurilor, este cel mai bine păzit loc din China. Dacă ești occidental (european sau american, alb sau negru) , ești scutit de umilința perchezițiilor, dar dacă ești asiatic, indiferent de unde provii, ești cercetat până la piele de miile de polițiști care sigilează complexul. Aceasta nu este o manifestare de putere, cum cred comuniștii, ci o dovadă de slăbiciune. După 25 de ani, încă se tem de propriul popor. Dar acesta nu este decât un aspect al descompunerii. Celălalt este corupția. Orice credeți că știți despre corupție, înmulțiți cu 20 și veți avea o idee aproximativă despre nivelul corupției la vârful sistemului din China. Manifestanții din Hong Kong – educați în sistemul onestității protestante anglo-saxone – nu se află în stradă doar pentru a cere alegeri libere. Se află în stradă pentru că știu ce înseamnă sistemul corupt al comunismului chinez și că, dacă acceptă dominația Beijingului corupt, modul lor de viață va fi distrus pentru totdeauna. De aceea studenții din Hong Kong se bucură de susținere în întreaga lume liberă, pentru că lumea liberă înțelege că miza e mai mare decât demiterea liderului fidel Beijingului al insulei.Și așa ajungem la București, unde nimănui nu pare să-i pese de revolta împotriva unui sistem corupt până la măduvă care are loc undeva departe și de faptul că prim-ministrul unui guvern corupt – Victor Ponta – face apologia sistemului corupt din China comunistă. Nici un indignat pe străzi, nici o manifestație „Uniți, salvăm“ etc. Revoluționarii români și-au luat vacanță.Ai fi zis însă că „dosarul Microsoft“ ar fi trebuit să trezească sfânta indignare civică a românului. În fond, lucrurile sunt clare. Statele Unite au o lege care interzice companiilor americane să corupă guvernele altor state pentru a obține contracte lucrative (lege care i-a scos din minți pe nemți și francezi, printre alții), în virtutea căreia au declanșat ancheta privind achizițiile din România. Aici, din inițiativa Guvernului Adrian Năstase a fost demarată o schemă de achiziții de care au profitat din plin reprezentanții corporațiilor care – în general, securiști sau rude ale foștilor securiști – vindeau software-uri către Guvern și membrii bine conectați ai Guvernului. Era o schemă atât de profitabilă încât a fost preluată de guvernările PNL și PDL fără nici o remușcare. În fond, partidul poate să se joace de-a anticomunismul public, dar, la bază, oamenii care știu mai bine fac afaceri cu Securitatea, ca întotdeauna, spre beneficiul tuturor. Noroc cu americanii, că altfel povestea ar fi rămas îngropată pe vecie.Bunul simț spune că, de vreme ce tineretul social-democrat a beneficiat de această schemă, Victor Ponta TREBUIE să fi fost implicat într-un fel sau altul. Contraargumentele pe care le aruncă pe piață privind faptul că TSD nu ar avea personalitate juridică și că n-ar mai fi fost șef al Corpului de Control la data semnării sunt doar perdele de fum irelevante, menite să ascundă un fapt simplu: Victor Ponta și organizația pe care o conducea au fost beneficiari (și posibil protagoniști) ai unei uriașe scheme de corupție.De ce nu se revoltă românii? De ce nu avem o reacție virulentă, care să șteargă de pe listele de candidați la președinția României oameni precum Ponta sau Udrea, „onesta“ lui Traian Băsescu chemată să dea declarații la DNA pentru afaceri cu Gheorghe Ștefan „Pinalti“ și despre care colegii de la Hotnews au scris că are relații de afaceri mult mai apropiate de Ponta decât s-ar fi crezut. Cu afacerea Microsoft – în fond, se numea rețeaua Bittner-Petrache-Cocoș, nu? – acești doi oameni ar trebui să fie eliminați de indignarea publică.Dar nu. Nu se întâmplă nimic. De ce? Explicația noastră este că această afacere nu aduce nimic nou în afară de implicarea DNA. Oamenii știu de multă vreme cum se fac afacerile în țară și cum se supraviețuiește – cu securiști și corupție – și s-au adaptat la această realitate ticăloșită. De aceea nu se revoltă nimeni, de aceea Victor Ponta este favorit la prezidențiale.

 

Multă, multă minciună, nemernicie şi sfidare la adresa poporului

Graphic1El are tupeul şi neruşinarea să afirme că de când a preluat guvernarea, a schimbat direcţia ţării – desigur spre rău. Pot spune că datorită lui şi a grupului să de hoţi, escroci şi alte specimen. Cu toate că plagiatorul Ponta a pus economia la pământ el afirmă cz dezinvoltură că avem creştere economică şi că aceasta ar reprezenta un record în UE. Tot el afirmă că ne-am  am achitat datoriile şi că am fi consolidat rezervele, dar nu ne spune, care reserve?

Premierul Victor Ponta spune că datoria externă a României a scăzut cu 1,3 miliarde de euro faţă de anul trecut şi cu 2,2 miliarde de euro faţă de aprilie 2012 – N.R. este cea mai mare minciună, dezinformare şi o cacialma pentru aburirea prostimii –. Pe deasuprael nu face, în schimb, nicio referire la datoria publică guvernamentală totală care a crescut de la an la an. Un raport al Curţii de Conturi, care a făcut un audit a datoriei publice, arată că guvernul s-a împrumutat într-un ritm vertiginos şi după criză punând presiune pe generaţiile viitoare. Mai mult decât atât în acest an plagiatorul Ponta a făcut un exces de zel nemai întâlnit. Astfel, ca să-şi satisfacă plăcerile personale, cu toate că afirmase în nenumărate rânduri că el nu doreşte să candideze la preşedinţia României ci doreşte să fie premierul României, el a început să facă pomeni electorale, aruncând cu bani în stânga şi-n dreapta, făcând promisiuni electorale care mai de care. Sunt curios să văd cum se va ţine de cuvânt plagiatorul Ponta după alegerile prezidenţiale. Şi aş mai dori să ştiu de unde va lua plagiatorul atăţia bani anul viitor ca să satisfacă nevoile pecuniare ale poporului deoarece economia este la pământ şi nu văd de unde s-ar putea alienta cu bani viitorul govern. Atâta timp cât nu ai industrie, nu ai nici mijloace financiare pentru plata obligaţiilor financiare ale guvernului.

Să auzim numai de bine şi pe curând.

                                                                                                                   Gral(r)dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

† IN MEMORIAM Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. NICOLAE CORNEANU

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului a plecat puţin dintre noi, dar în curând se va ruga pentru noi din cer

OCT 3 ips nicolae in tinereteCuprins fiind de emoţie, respect şi recunoştinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe ore, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de viaţa, opera, activitatea şi personalitatea complexă şi completă a Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, acum, cu prilejul mutării sale la cereştile şi veşnicele lăcaşuri… A unui distins ierarh, cu peste nouăzeci de ani de viaţă şi peste cincizeci de ani de slujire apologetică, arhierească şi mitropolitană, jertfelnică şi mărturisitoare, cu timp şi fără timp, în spiritul bunei noastre înţelepciuni şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a Poporului nostru Românesc, din partea de Vest a Ţării!…

Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puţină vreme adică de numai douăzeci şi trei de ani, în condiţiile în care a fost slujitorul şi arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor şi credincioşilor ce vieţuiesc în cuprinsul teritorial canonic al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Mitropoliei Banatului, de peste cincizeci de ani (de peste o jumătate de veac), fiind, până în momentul de faţă, decanul de vârstă (şi în privinţa vârstei şi în cea a vechimii în funcţie) în rândul Mitropoliţilor Bisericii Ortodoxe Române!…

OCT 3ips nicolae si catedralaÎn viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte şi anume: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi, unul foarte calm, blând şi aşezat, şi, totodată, foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea, fermitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o reclama; prin cultura teologică, duhovnicească, şi nu numai, cu care a fost înzestrat, datorită muncii şi tenacităţiiÎnaltpreasfinţiei Sale – deoarece era un erudit, un cult şi un autodidact înnăscut, precum şi foarte consecvent cu el însuşi, de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; apoi prin spiritul de disciplină şi bună rânduială, în primul rând cu propria sa persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte accesibil şi înţelept, coerent (dar) şi consistent, în diferite împrejurări ori cu diferite prilejuri sau ocazii!…

lumea il plange pe ips nicolaeDe asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie, modestie şi nobleţe spirituală, interioară, ieşite din comun, care îţi inspira foarte multă încredere, confort sufletesc sau lăuntric, precum şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre româneşti şi ortodoxe!…      Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu a ajuns la o vârstă şi la o maturitate sau experienţă la care, probabil, s-a gândit mai mult la ce a fost în urmă, făcându-şi tot felul de bilanţuri cu privire la aspectele şi valenţele, diverse şi variate ale activităţii sale, care a fost una foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credincioşi ai Bisericii noastre dreptmăritoare!…

Cugetând la activitatea şi la personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale, care a fost una foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Marele Arhiereu, pe care Înaltpreasfinţia Sa l-a cinstit şi l-a slujit întotdeauna cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!…        M-aş bucura să ştiu că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi a însemnat în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri dar încerc, totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!…

OCT 3 ips-corneanu in sicriuAşadar, sunt deplin încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască iertarea păcatelor şi aşezarea lui cu drepţii şi cu aleşii Săi, răsplătindu-i pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală teologică înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit ierarhi, preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în eparhiile şi parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei Sale, atât de prodigioasă (şi) care s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, dezlegarea de toate cele pământeşti şi trupeşti şi aşezarea în comuniunea şi comunitatea, cea cerească şi veşnică a Preasfintei Treimi!…

Duhul Domnului a împărţit păstorilor sufleteşti ai neamului nostru românesc diferite daruri duhovniceşti. Unii au fost buni şi renumiţi Părinţi Spirituali, îndreptând pe cei greşiţi, alţii au suferit pentru turma lor greutăţile vremurilor şi nu au părăsit-o la necaz. Unii au fost tari în credinţă, alţii au fost pildă de smerenie. Unii au luminat prin ştiinţa lor, iar alţii prin dreaptă cârmuire. Dragostea de carte şi credinţă l-a chemat devreme pe  Înaltpreasfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului. Căci, este binecunoscut ataşamentul şi devotamentul dedicat şi închinat slujirii lui Dumnezeu, prin renunțarea la bucuriile personale, exemplar reprezentat de  Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae, cu atât mai mult cu cât a fost considerat şi recunoscut sau acreditat ca fiind cel mai longeviv Arhiereu şi Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, contemporane, căci a fost de cincizeci şi doi de ani în această funcţie, slujire şi demnitate. Foarte iubit de credincioşi, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae a continuat să uimească prin puterea cu care a suportat şi îndurat toate nevoințele trupului, şi care au fost deloc uşoare, seninătatea chipului, a glasului ce a păstrat aceleaşi inflexiuni şi peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum şi nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care a insuflat-o permanent acelora care i s-au adresat. Cuvintele sale blânde dar pline de conţinut, mesaj şi miez au fost un sincer şi adevărat îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinaţi. Şi-a înţeles misiunea de la bun început, ştia că a urma acest drum al credinţei înseamnă a fi frământat, a-ţi pune întrebări, a învăţa mereu, a o lua iar şi iar de la capăt… Înaltpreasfinţia Sa Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, într-o familie de preoţi. Tatăl său era Preot la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din oraşul Caransebeş, iar unchiul a fost Secretarul Episcopului Miron Cristea. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae a fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o. Între anii 1934 – 1942 a urmat Şcoala elementară şi Liceul în oraşul Caransebeş, alegând să urmeze la Bucureşti cursurile Facultăţii de Teologie. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. La Crăciunul anului 1943 este hirotonit Diacon celibatar de către Episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în Biserica Parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. Licenţiat în Teologie, după absolvirea facultăţii îşi concentrează eforturile în vederea pregătirii tezei sale de doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul: ,,Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului Părinte Profesor de Patrologie şi literatură Patristică Ioan G. Coman.

OCT 3 ips nicolae purtat pe umeriRevenind pe plaiurile natale, este numit Profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebeş şi după desfiinţarea istoricei Episcopii de aici merge la Timişoara, unde este numit în anul 1949 Secretar, apoi Referent principal la Centrul Eparhial,  iar între anii 1952 – 1956 ocupă funcţia de Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului. Din anul 1956 reia activitatea în învăţământul teologic ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza până la 1 martie 1959 când devine Conferenţiar Universitar la Catedra de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu, predând Teologia simbolică şi Limba greacă. Dascăl de elită, cu o temeinică pregătire, dublată de un larg orizont de cultură generală, profil de enciclopedist, a format generaţii întregi, toţi cei care i-au audiat cursurile având mereu în minte şi în inimă chipul profesorului de vocaţie. Prelegerile sale atrăgeau îndeosebi prin claritate şi eleganţă în ceea ce priveşte stilul şi maniera de prezentare. Ţinuta sa sobră şi dragostea faţă de studenţi au lăsat urme de neşters în sufletele acestora.

În anul 1960 este hirotonit Preot de către viitorul şi de pie memorie Patriarh Teoctist  Arăpașu, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, iar la 15 decembrie este ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Se călugăreşte la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, la data de 12 ianuarie anul 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit Arhiereu în Biserica ,,Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti la 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian Marina, împreună cu alți doi ierarhi, instalarea în funcţia de Episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din municipiul Arad.

La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului. A fost instalat la 4 martie 1962 în Catedrala Mitropolitană din municipiul Timişoara, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod. În anii `80 a colaborat cu Institutul Ecumenic ”Pro Oriente” din Viena – Austria susţinând mai multe prelegeri şi comunicări. Între anii 1978 – 1981 a activat ca Membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi, de asemenea, Delegatul Patriarhiei Române la instalarea Papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul al II – lea.

A răspuns o vreme de comunităţile ortodoxe române de peste hotare. Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative şi gospodăreşti din eparhie, având numeroase iniţiative printre care sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi lăcaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico – bisericeşti din eparhie, sprijinirea mănăstirilor şi înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara. Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, Înaltpreasfinţia Sa este ales, în anul 1992, Membru de Onoare al Academiei Române şi Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este “Cetăţean de Onoare” al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş.

În anul 1997 i s-a înmânat Premiul Grupului pentru Dialog Social “Pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul Naţional ,,Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României. În anul 2008 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I Ordinul ,,Crucea Casei Regale a României”, de asemenea între anii 1975 – 2012 a fost Membru în Asociația Internațională de Studii Patristice.     „Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ţi ajuţi semenul, Biserica nu poate lipsi din această relaţie, are menirea s-o pună în practică, în viaţa de fiecare zi”, a spus, la un moment dat, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu, a cărui viaţă, biografie, carieră şi carte de vizită, impresionante, ne face să ne gândim că viaţa şi activitateaÎnaltpreasfinţiei Sale cu siguranţă va necesita cel puţin o amplă lucrare, o monografie cuprinzătoare, complexă şi completă, spre folosul duhovnicesc al credincioşilor  şi ca exemplu, pildă şi reper pentru oamenii şi vremurile ce vor veni!…

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

 Veşnică să-i fie pomenirea!

 Gral(r)dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

KLAUS WERNER JOHANNIS NU DOVEDEŞTE DIPLOMAŢIE ÎN CAMPANIA SA ELECTORALĂ

În loc să dovedească mai multă modestie, cultură şi diplomaţie, candidatul derbedeu şi golan îşi dă arama pe faţă.

În acest mod nu va reuşi să ajungă Preşedintele României pentru modul său de comportament huliganic şi impertinent. Continuăm în această ediţie să scoatem în evidenţă CINE ESTE IOHANNIS.

JOHANNIS 1 Caricatura_Zil

Îngâmfatul şi impertinentul Iohannis,va  plăti scump incompatibilitate sa la ÎCCJ

După ce a scăpat de primul proces de incompatibilitate, Klaus Iohannis, candidatul ACL la alegerile prezidenţiale, pare să fi intrat într-o fundătură în această nouă confruntare cu Agenţia Naţională de Integritate.
După decizia ÎCCJ, există toate şansele ca până la alegeri, candidatul liberal să fie declarat incompatibil iar creştin-liberalii să fie puşi în situaţia imposibilă de a nu mai avea candidat la prezidenţialele din noiembrie. Greu de înţeles ce i-a determinat pe cei din ACL să mizeze pe un politician cu astfel de probleme de integritate.
Recursul ANI, admis la ÎCCJ
Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au admis marţi în principiu recursul ANI în procesul de incompatibilitate al preşedintelui PNL, Klaus Iohannis, urmând ca judecarea pe fond a recursului să se facă la o dată ulterioară.
Practic, instanţa a luat o decizie doar pe procedură, urmând să stabilească un termen pentru judecarea pe fond a dosarului, după ce ANI şi Klaus Iohannis îşi vor exprima un punct de vedere.
Procesul lui Iohannis a ajuns la instanţa supremă după ce, pe 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat raportul ANI prin care s-a constatat că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate. ANI a făcut recurs, însă dosarul a întârziat foarte mult, ceea ce l-a determinat pe preşedintele Agenţiei, Horia Georgescu, să trimită recent conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cerere prin care solicita acestei instanţe să stabilească un prim termen în vederea judecării urgente a 33 de dosare care au ca obiect incompatibilităţile de tip “RAJA”, printre care şi cel al lui Iohannis.
Declarat în stare de incompatibilitate
În aprilie 2013, Klaus Iohannis a fost declarat în stare de incompatibilitate de ANI, deoarece deţine simultan funcţia de primar al Sibiului şi reprezentant al municipalităţii în Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC Apă Canal SA şi SC Pieţe SA.
“În urma evaluărilor efectuate, s-a constatat faptul că Klaus Iohannis se află în stare de incompatibilitate, întrucât deţine, simultan, atât funcţia de primar al municipiului Sibiu, cât şi calitatea de reprezentant al municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor în cadrul SC Apă Canal SA Sibiu (începând cu 30.04.2009 şi până în prezent) şi SC Pieţe SA (începând cu 05.08.2010 şi până în prezent), încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003″, declara ANI.
Klaus Iohannis exercită, în prezent, al patrulea mandat consecutiv de primar al municipiului Sibiu (2000-2004, 2004-2008, 2008-2012 şi 2012-prezent).
Prin hotărârile Consiliului Local al Municipiului Sibiu nr. 144/30.04.2009 şi nr. 231/19.07.2012, Klaus Iohannis a fost împuternicit ca reprezentant al municipiului Sibiu în AGA a SC Apă Canal SA Sibiu iar începând cu data de 5 august 2010 deţine şi calitatea de reprezentant al municipiului Sibiu în AGA a SC Pieţe SA.
ANI menţiona ca jurisprudenţă relevantă în materie rapoarte care au avut acelaşi obiect de evaluare, sentinţele civile din 21.11.2012 – nr. 528/CA, nr. 529/CA, 532/CA şi sentinţa civilă nr. 557/CA din 03.12.2012, privind mai mulţi aleşi locali (în categoria cărora intră şi primarii) emise de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
Conform dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, „funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”. Persoana faţă de care s-a constatat starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.
Primul proces cu ANI
Nu e singura problemă pe care primarul Sibiului a avut-o cu ANI. Astfel, în 2010, Agenţia de integritate anunţa că, în perioada 23 aprile 2003 – 18 mai 2004, primarul Sibiului s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a deţinut şi exercitat concomitent atât funcţia de edil cât şi funcţia de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale.
“În urma verificărilor efectuate şi a analizării informaţiilor şi documentelor primite de la Judecătoria Sibiu şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, au rezultat următoarele: Iohannis a exercitat mandatul de primar al Municipului Sibiu în perioadele 2000-2004 şi 2004-2008; Iohannis se află în prezent în exercitarea legală a celui de-al treilea mandat consecutiv de primar (pentru perioada 2008- 2012); Iohannis a fost numit, la data de 7 ianuarie 2002, în funcţia de membru al Consiliului de administraţie al SC Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică SA; Iohannis s-a retras din funcţia de membru al consiliului de administraţie al SC Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică SA la data de 18.05.2004; SC Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică SA a înregistrat, în urma desfăşurării activităţii pe parcursul anului fiscal 2003, venituri totale de 845.659.000 ROL; SC Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică SA a înregistrat, în urma desfăşurării activităţii pe parcursul anului fiscal 2004, venituri totale de 1.752.654.000 ROL, precum şi un profit net de 491.142.000 ROL”, anunţa atunci ANI.
Potrivit acesteia, Iohannis s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece nu şi-a dat demisia din Consiliul de administraţie în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Primarul Sibiului s-a apărat spunând că demisia sa nu a fost operată la timp în Registrul Comerţului. De altfel, el a câştigat procesul intentat de Agenţia de Integritate.

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

OCT 2 KLAUS JOHANNIS CORUPT (1)

   Iohannis îi suflă în ceafă lui Ponta

Întrebat de unii jurnalişti prin nenumăratele sale interviuri la rubrica „Vreau preşedinte” sub ce formă primea banii din meditaţii – cash, în plic, în cecuri? – domnul ,,profesor de fizică’’ Iohannis răspunde senin, într-un mod golănesc chiar sfidător: „Nu-mi amintesc”.

Apoi repetă într-un mod chiar obraznic: „Nu-mi amintesc”, cu tonul: „Cum îţi permiţi dumneata să-mi pui mie o asemenea întrebare?”.

Îi împrospătez eu memoria, întrucât am dat 10 ani meditaţii de fizică şi matematică înainte de `89. Banii se primeau gheaţă, ad labam, Herr Iohannis. Preţurile per oră de după `89 nu le ştiu, că n-am mai practicat meseria, dar ca să-ţi cumperi o casă din meditaţii trebuia să ai zeci de elevi, de dimineaţă până seara, ani de zile.    Herr Iohannis nu uită să ne spună însă, asta ţine foarte bine minte, că a cumpărat 6 (şase) case cu banii din meditaţii pe care nu-şi aminteşte cum îi lua (Mare om, dl. Klaus Werner Iohannis. Nici Einstein, pe când preda la Princeton, nu cred că aduna atâtea case dând meditaţii în timpul liber).

Ba îl mai şi întreabă pe moderator, care e preţul unei meditaţii? Nu ştiu, răspunde dl. Pândaru. „Ei, vedeţi”, expectorează flegmatic Herr Iohannis, „nu ştiu cu nu-mi amintesc fac casă bună”. Aşa e,  dar cu o corecţie: fac case bune.

Candidatul Iohannis spune că a dobândit casele în mod legal. Ştiţi cum se numesc achiziţiile legale făcute cu sume evazionate fiscal? Geldwäsche, spălare de bani, Herr Iohannis.     N-am să-l acuz de asta pe candidatul ACL, să hotărască alegătorii despre ce e vorba, dar sunt nevoit să constat că „sasul sobru” începe să-i sufle în ceafă lui Ponta în materie de trufie şi tupeu.

P.S. Asupra răspunsului la întrebarea ,,Foarte mulţi profesori se pot întreba cum de n-au făcut şi ei 6 case din ce câştigă?…” las cititorii să comenteze. Dl. Iohannis a răspuns: ,,Ghinion”.

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

 

Klaus Iohannis, frăţia cu Băsescu sau tandemul cetăţeanului de onoare cu decoratul

Relaţia dintre primarul Sibiului, Klaus Iohannis, şi preşedintele Traian Băsescu este de notorietate. De multe ori, Băsescu l-a vizitat pe Iohannis la Sibiu. Cei doi s-au întâlnit în repetate rânduri, în ipostaze mai mult sau mai puţin oficiale, chiar şi la o cafea. Şi nu s-au ferit deloc.
Graphic1Aşa s-a întâmplat şi în 2007, pe când Sibiul era Capitală Europeană, când Iohannis şi Băsescu au fost imortalizaţi alături de soţiile lor, la o terasă din Sibiu, într-un cadru relaxat. “Am discutat doar aşa, în general, despre politică, vreme, capitala europeană”, spunea Klaus Iohannis pe atunci. Tot în 2007, Iohannis a fost decorat de Traian Băsescu cu Ordinul Naţional “Steaua României”, în grad de cavaler, cea mai înaltă distincţie oferită de statul român. Iohannis l-a răsplătit la rândul lui pe Băsescu şi l-a făcut cetăţean de onoare al Sibiului, titlul pe care şeful statului nu l-a ridicat, însă, nici în ziua de astăzi.
Întrebat dacă titlul acordat de Consiliul Local Sibiu în anul 2007 mai există, Iohannis a spus că da, dar nu mai este o urgenţă. “Categoric titlul există şi poate fi înmânat, dar nu mai este niciun fel de urgenţă, după cinci ani urgenţa dispare. (…) Preşedintele are o agendă extrem de încărcată şi noi încercăm să ne pliem pe această agendă”, a spus Iohannis.
Dar prietenia a mers mai departe. La alegerile prezidenţiale din 2009, Klaus Iohannis, primarul Sibiului, i-a dat peste 60.000 de voturi lui Băsescu şi a trădat PSD. “Vă spun eu că susţinerea de la Sibiu a fost de 66.000 de voturi, adică 66.000 de voturi care s-au dus la Băsescu. (…) Domnul Cindrea (n.r. – preşedintele PSD Sibiu) l-a rugat să facă o conferinţă de presă pentru susţinerea lui Geoană, iar apoi secretarul ne-a spus că Iohannis a plecat din ţară. Vreau să lămurim lucrurile astea. Este un concurs de minciuni”, a declarat vicepremierul Liviu Dragnea la Antena 3.
Mai mult, la europarlamentarele din 2009, Klaus Iohannis a susţinut din umbră candidatura Elenei Băsescu la alegerile europarlamentare. Ulterior, mezina prezidenţială şi-a deschis şi un cabinet de europarlamentar în sediul PDL Sibiu de pe bulevardul Nicolae Bălcescu din municipiu, ea declarând atunci că va veni o dată pe lună la acest birou.
Pe uşa sediului central al organizaţiei Sibiu a PDL a existat chiar şi un afiş pe care era menţionat “Cabinet europarlamentar Elena Băsescu”. Coincidenţă sau nu, lansarea în luna aprilie a candidaţilor PMP pentru alegerile europarlamentare a fost organizată tot la Sibiu.
Întâlnirea de la Vila lac 3

După câteva luni, în iulie, în presă au apărut fotografii şi informaţii despre o întâlnire între Băsescu şi Iohannis care a avut loc la Vila lac 3 din Capitală. Deşi fotografiile erau grăitoare, primarul Sibiului negat existenţa unei astfel de întâlniri. Iohannis a susţinut că ultima întâlnire pe care ar fi avut-o cu Băsescu a avut loc în 2008. “Nu am fost nici sunat, nici contactat, ultima întâlnire pe care am avut-o cu preşedintele Băsescu a fost, dacă bine îmi amintesc, undeva la începutul anului 2008. De atunci, nu ne-am mai întâlnit, nici nu ne-am mai căutat”, a spus Iohannis.
El a susţinut totodată că a avut loc o confuzie “regretabilă”, prezenţa maşinii sale în zona reşedinţei prezidenţiale datorându-se nu unei întâlniri pe care ar fi avut-o cu Traian Băsescu, ci participării la un eveniment privat – întâlnirea de rămas-bun a fostului însărcinat cu afaceri al SUA la Bucureşti, Duane Butcher. Iohannis a negat şi că Traian Băsescu l-ar fi chemat la o întâlnire în acea perioadă. “Nu. Este falsă informaţia”, a spus liderul PNL. Purtătorul de cuvânt al Ambasadei SUA a precizat în acest context că “în după-amiaza zilei de 10 iulie am găzduit la vila Dante un eveniment la care au participat mulţi oaspeţi români şi străini”, precizând că “Ambasada SUA nu face publice listele de invitaţi la evenimentele sale”.
În plus, RA-APPS, administratorul celor două vile, a precizat că intrările spre cele două imobile nu sunt comune. “Imobilele Dante şi Vila Lac au accese diferite din artere de circulaţie publică”, a precizat RA-APPS. Nici Traian Băsescu nu a recunoscut această întâlnire El a refuzat să spună dacă prezidenţiabilul ACL l-a vizitat la reşedinţa sa. “E o dezbatere publică ridicolă. Nu vreau să creez un precedent răspunzând. Este problema de credibilitate a lui Iohannis. Nu voi spune niciodată, nici SPP-ul, cine a intrat la preşedinte în casă”, a declarat şeful statului la un post tv.

Votat de Băsescu
În primăvară, Băsescu declara că l-ar vota pe Klaus Iohannis în turul al doilea al prezidenţialelor, iar fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu i-ar fi devenit acestuia, deocamdată neoficial, consilier de imagine, conform obiectiv.info. “Iohannis poate fi (…) Văd o rocadă distrugă toare care îi va trimite la coşul de gunoi şi pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta apariţia lui Iohannis. Dacă ar candida şi independent, între Ponta, Antonescu şi Iohannis, eu l-aş vota pe Iohannis fără să mă întreb”, declara şeful statului în martie. “Eu cred că Iohannis astăzi poate câştiga alegerile pentru Preşedinţia României şi candidând ca independent”, a mai spus Băsescu. Ulterior, el şi-a mai nuanţat declaraţiile. În opinia lui Băsescu, primarul Sibiului este un “om slab şi mincinos”, care este “şubred ca şi caracter”. Cu toate acestea, dacă va fi nevoit să aleagă între Victor Ponta şi primarul Sibiului, şeful statului a spus că îşi va călca pe inimă şi îi va da votul celui de-al doilea.
Schimbarea de ton a lui Băsescu a venit după ce Iohannis a recunoscut că în 2012 a votat la referendumul de demitere a şefului statului.

Iohannis – Băsescu, o relaţie gen dragoste-ură?

“Da, am fost de acord. (…) Toată acţiunea a fost la limita Constituţiei, dar nu trebuie să confundăm fondul problemei cu forma. Întreaga procedură a fost inutilă şi prost inspirată. Nu trebuia făcută. Nici suspendarea, nici referendumul. Nu avea nimeni de câştigat. USL a pregătit foarte prost, a informat foarte prost, au fost niste paşi prost pregătiţi. Fondul problemei a fost discutat în conducerea Forumului şi s-a hotărât ca domnul Ovidiu Ganţ să voteze pentru supendare. Am fost de acord. Da, noi am votat pentru suspendare”, a
declarat Klaus Iohannis la un post tv.
Când însă preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a început demersurile pentru o nouă suspendare a şefului statului, Iohannis a catalogat demersul drept “un spectacol steril” şi un “zgomot de fond”, susţinând că gestul “nu este înţeles de nimeni”.
Cu toate acestea, Băsescu nu s-a sfiit să-l atace pe Iohannis. “Pentru mine, domnul Iohannis este o necunoscută. Îl văd tăcut. Să vă fac poza mea. Îl văd introvertit, un candidat trebuie să fie deschis, un om despre care ştii tot. Cu ce impresie rămân, când a fost întrebat cum a făcut cele şase case şi spune că din meditaţii? Am râs singur în birou.  Pe urmă, la altă emisiune, iar l-a întrebat ziaristul şi a spus că primele două au fost moştenite de la părinţi – mama, asistentă medicală, iar tata – mecanic auto. Tata a fost colonel şi ne-a lăsat un apartament cu două camere mie şi fratelui meu. Cine eşti, Iohannis? În ce crezi? În ce ai făcut până acum două luni sau ce faci acum? Când a fost Iohannis cel adevărat? Spui că reprezinţi Dreapta. Care? De când este PNL care a participat şi la suspendarea din 2007, şi la cea din 2009, de Dreapta? Încă sunt preşedinte, mai am până la 21 decembrie, dar mi se pare că e dreptul să-mi exprim punctul de vedere. Pentru mine, Iohannis e un om ascuns”, declara Băsescu acum două săptămâni.

Băsescu nu l-a pus premier

În octombrie 2009, Iohannis a fost propus de PNL-PSD-UDMR-PC pentru funcţia de prim-ministru, după ce Guvernul Boc a fost demis în urma unei moţiuni de cenzură. Iohannis, aspirant la o funcţie de rangul I, a acceptat imediat, însă, în următoarea zi, prietenul său de cafea, Băsescu, i-a spulberat visele şi l-a respins. Întrebat de ce crede că Băsescu nu l-a numit premier, Iohannis a evitat să-l critice pe şeful statului. “Am comentat în numeroase rânduri această afirmaţie. Pur şi simplu cred că domnul preşedinte a avut o opţiune personală în ceea ce priveşte persoana care să ocupe această funcţie. Nu consider că a fost vreo chestiune de natură personală în acest gest”, a spus Iohannis. Dacă va ajunge însă preşedinte, Iohannis susţine că îi va întoarce serviciul lui Băsescu. “Dacă voi fi ales preşedinte, domnul Traian Băsescu nu are nicio şansă să îl desemnez prim-ministru, cum nu este absolut niciun fel de şansă să-l numesc pe domnul Liviu Dragnea premier”, a declarat Iohannis.

 

Elevi evacuaţi, prin grija lui Klaus Werner Iohannis

Jumătate din şcolile sibiene, retrocedate Bisericii Evanghelice
O afacere murdară pusă la cale de primarul Klaus Iohannis şi Biserica Evanghelică o reprezintă retrocedarea şcolilor sibiene, arată jurnaliştii de la ancheteonline.ro Reprezentanţii bisericii germane au revendicat mai toate şcolile din oraş, iar primarul împreună cu Consiliul Local au acceptat retrocedarea “in integrum”, ceea ce a provocat o adevărată criză de spaţiu pentru învăţământul din acest municipiu. Elevii au fost evacuaţi şi au fost nevoiţi să se mute în spaţii mult mai restrânse. În unele cazuri, din lipsă de săli de clasă, părinţii au pus mână de la mână pentru a ridica containere unde să poată învăţa copiii. Dar în multe situaţii, instituţiile de învăţământ sunt obligate să plătească către noul proprietar chirii exorbitante. Toţi aceşti bani provin din bugetul public. Câteva dintre aceste clădiri retrocedate au început să se degradeze. Biserica Evanghelică, noul proprietar, nu a investit nici un leu pentru întreţinerea şi renovarea lor.
Graphic1Conform ancheteonline.ro aceste retrocedări s-au făcut ilegal deoarece toate aceste clădiri, care au aparţinut de drept, între 1942-1944, Grupului Etnic German, o organizaţie hitleristă, scoasă în afara legii în 1944, au intrat în proprietatea statului, nu prin abuz, ci legal, înainte de 6 martie 1948, când a început naţionalizarea.
Potrivit unor surse din cadrul Inspectoratului Şcolar Sibiu, mai bine de 50 de şcoli, grădiniţe şi licee, au fost retrocedate în tot judeţul, cea mai mare parte în municipiu. Aproape toate către Biserica Evanghelică şi Forumul Democrat al Germanilor din România. Este vorba despre şcoli gimnaziale, grădiniţe, licee, Clubul Sportiv Şoimii Sibiului, Palatul Copiilor şi clădirea Inspectoratului Şcolar. Unele clădiri de şcoli retrocedate sunt acum goale, unele au fost demolate şi se construiesc spaţii comerciale. Liceul Pedagogic “Andrei Şaguna”, despre care istoricul Gheorghe Maior spunea că este “cea mai veche şcoală normală din România”, se degradează. Primăria nu a ţinut cont că această clădire este declarată monument istoric în centrul Sibiului. Multe şcoli sunt puse în situaţia de a plăti chirii foarte mari către noul proprietar, Biserica Evanghelică, pentru că Primăria Sibiu nu a mai construit o şcoală de foarte mulţi ani. Aceşti bani sunt achitaţi de către administraţia locală.

Biserica revendică, Primăria plăteşte

Primăria şi Consiliul Local sunt cele cea care au retrocedat, în mare parte, aceste clădiri pe baza cererilor de revendicare. Este vorba de o afacere a lui Klaus Iohannis pusă la cale cu colegii săi de la Biserica Evanghelică, arată jurnaliştii de la ancheteonline.ro. Şcolile sunt retrocedate, ajung în proprietatea Bisericii Evaghelice, apoi Primăria plăteşte din fonduri publice bisericii chiria care depăşeşte 250.000 de euro pe an. O modalitate   eficientă de căpuşare a bugetului Primăriei Sibiu. Biserica Evanghelică a revendicat jumătare din clădirile şcolilor din Sibiu, susţinând că i-au aparţinut de drept înainte de 1948, iar statul comunist le-a naţionalizat. În 1942, Biserica Evenghelică a semnat o Convenţie Generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice de confesiune augsburgice cu Grupul Etnic German.
Acest grup, format din majoritatea etnicilor germani din România, a preluat toate bunurile bisericii evanghelice. La acea vreme mai toate şcolile din Sibiu se aflau în proprietatea consistoriului bisericii evanghelice.

 

 

Iohannis, ascensiune fulminantă în PNL prin lovituri de culise

Iohannis “gospodarul” s-a dovedit la fel de abil în a urca rapid treptele spre vârful PNL reuşind într-un an să ajungă liderul partidului şi candidatul ACL la prezidenţiale. Cum altfel decât trăgându-i preşul de sub picioare fostului lider al PNL Crin Antonescu după ce acesta făcuse imprudenţa de a anunţa că demisionează din fruntea partidului dacă la alegerile europarlamentare liberalii vor obţine un scor sub 20%.
Iohannis s-a înscris în PNL în februarie 2013, anterior fiind membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) şi preşedinte al acestei formaţiuni.
Presa a relatat cum demisia lui Klaus Iohannis, imediat după alegerile europarlamentare, nu fusese una programată, luându-l prin surprindere pe Crin Antonescu, retragerea din fruntea partidului obligându-i şi pe ceilalţi din conducere să-i urmeze gestul. Antonescu a şi recunoscut de altfel că “s-a speriat”. “Demisia lui Klaus Iohannis a fost o pană, ca să spunem aşa (…) m-a îngrijorat un pic. (…) Dar în principiu lucrurile acestea se pregătesc. De ce? Pentru că nu demisionezi de undeva de la o instituţie unde lucrezi tu şi pleci acasă. Demisionezi într-un context în care – deci noi şi acum în campania de europarlamentare am vorbit de tandemul Antonescu – Iohannis – de un proiect care poată şi numele lui. Sigur că ulterior m-am liniştit, pentru că mi-am dat seama că a fost un şoc, o nemulţumire în raport cu evaluarea de către Klaus Iohannis într-un anumit fel a unui rezultat care altfel era bun”, a declarat Antonescu la sfârşitul lunii mai.
Înţelegerea iniţială prevedea doar o demisie de faţadă al lui Crin Antonescu şi revenirea ulterioară în fruntea partidului. Următoarea lovitură primită de Antonescu a fost solicitarea de derogare de vechime şi de anunţ de candidatură la şefia partidului venită din partea primarului Sibiului la congresul extraordinar al PNL de la sfârşitul lunii iunie. “A fost o surpriză totală pentru preşedinte”, a declarat pentru stiripesurse.ro unul din vicepreşedintii interimari ai PNL. Asta l-a scos practic din orice combinaţie pe Crin Antonescu care nu ar fi avut nici o şansă în faţa lui Iohannis în cadrul congresului.

L-a lucrat pe Antonescu pentru ajunge prezidenţiabil

Graphic1După alegerea lui Iohannis preşedinte al PNL, primarul Sibiului a dorit să fie el candidatul partidului la Preşedinţia României, şi nu Crin Antonescu, creând tensiuni în interiorul partidului. Klaus Iohannis a făcut însă o mişcare surpriză văzând că Antonescu se mai bucură de sprijin în rândul delegaţilor la congres: a amânat decizia desemnării candidatului la Preşedinţie pentru Delegaţia Permanentă.
De altfel, tema candidatului la prezidenţiale a fost subiect de negociere în culisele Congresului PNL. Susţinătorii lui Klaus Iohannis doreau ca primarului Sibiului să fie desemnat explicit candidat la prezidenţiale, în timp ce susţinătorii lui Crin Antonescu doreau ca la congres să fie stabilită efectuarea unor sondaje, în care să fie incluşi atât Antonescu, cât şi Iohannis. Ulterior, Iohannis a avut o întâlnire de taină cu o mare parte dintre liderii PNL unde le-a prezentat planurile lui de viitor.
Conform stiripesurse.ro, mişcările au fost confirmate de mai mulţi liberali din conducerea PNL şi nu numai. Că Antonescu fusese deja marginalizat în partid au susţinut şi reprezentanţi ai PDL, cu care liberalii negociau constituirea unei alianţe. – “La primele negocieri cu ei am avut sentimentul că nu mai controlează deloc PNL.
Iohannis a condus ostilităţile în permanenţă”, susţinea unul din democrat-liberalii prezenţi la negocieri. Cu toate acestea, Crin Antonescu a anunţat că nu se retrage din cursă şi a cerut vot uninominal pentru desemnarea candidatului PNL la Preşedinţie. “Orice desemnare a unui candidat de către un partid este o decizie politică. Ea trebuie formalizată cumva. Ea nu se poate lua în constatarea unor sondaje (…) trebuie să însemne o decizie luată prin vot de un for al unui partid. În conformitate cu statutul, Delegaţia Permanentă”, a afirmat fostul lider al PNL.
În final, prin vot secret, Iohannis a fost desemnat de membrii Delegaţiei Permanente candidatul partidului la alegerile prezidenţiale cu 110 voturi, în timp ce Crin Antonescu a obţinut doar 56. “Toată lumea este mulţumită, dl Iohannis pentru că a fost desemnat, partidul pentru că a făcut desemnarea, eu pentru că ceea ce am solicitat, şi anume această pronunţare printr-un vot clar, corect, civilizat, elegant, s-a făcut şi în rest vom vedea ce se mai întâmplă”, a afirmat după vot Crin Antonescu, potrivit Agerpres.

Alegerea în fruntea PNL, contestată la tribunal

La începutul lunii septembrie însă, Iohannis şi PNL primesc o lovitură din partea Tribunalului Bucureşti. În urma unei contestaţii depuse de un primar liberal din Pucioasa – Dâmboviţa, care a susţinut că edilul Sibiului nu a fost ales statutar la conducerea PNL la congresul din 28 iunie.
Primarul Dănuţ Bădău a spus că partidul trebuia să aibă mai întâi un nou statut aprobat de instanţă şi abia apoi să fie organizate alegeri pentru conducerea formaţiunii politice. El a contestat şi derogarea de vechime primită de Iohannis pentru a putea candida la şefia partidului, despre care spune că nu a fost conformă cu statutul PNL.
Ca urmare, instanţa a respins noul statut al PNL, modificat în urma congresului din 28 iunie, decizia nefiind definitivă. Ulterior, judecătorii instanţei au explicat în motivare că legea nu le permite analizarea legalităţii alegerii conducerii unui partid, însă le este permis să ia act de procesele verbale prin care se alege o nouă conducere a unui partid politic. De asemenea, ei au arătat că respingerea solicită rii de înregistrare a noului statut al PNL vine deoarece acesta trebuia semnat de preşedintele ales al PNL, Klaus Iohannis semnând statutul înainte de a dobândi această calitate.

 

Forumul Democrat al Germanilor din România, profitor imobiliar. Iohannis a retrocedat clădiri fără să-i pese

Retrocedarea unui ansamblu imobiliar din centrul Sibiului, aflat pe strada Magheru 1-3, către Forumul Democrat al Germanilor din România – FDGR este un caz revoltător, arată ancheteonline.ro.
Acest impozant imobil situat în centrul oraşului este un monument istoric renovat din bani publici şi a fost revendicat în instanţă în 1993, invocându-se că FDGR ar fi succesorul de drept al unei fundaţii de caritate care a funcţionat până la instaurarea regimului comunist. Nu există absolut niciun act la dosarul de retrocedare depus în instanţă care să probeze faptul că FDGR are dreptul juridic de a fi declarat oficial continuatorul acestei fundaţii. Primăria Sibiu şi Consiliul Local nu au întreprins niciun demers pentru a apăra domeniul public al sibienilor, susţinând în instanţă că nu se opune acestei retrocedări.
Graphic1,,Acest imobil a fost rechiziţionat de Grupul Etnic German, organizaţie hitleristă care a funcţionat în România, între 1940 şi 1944. Conform unui Decret Regal din 8 octombrie 1944, consfiinţit prin documente internaţionale după cel de-al doilea război mondial, statul român a devenit proprietarul clădirii, mai arată jurnaliştii de la ancheteonline.ro.
Toate legile interne şi internaţionale din 1945 încoace statuează că imobilele care au aparţinut organizaţiilor fasciste, hitleriste sau colaboratoare ale regimului nazist sunt confiscate şi trec în proprietatea statului. Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul din str. Magheru 1-3 care a fost naţionalizat de drept şi nu abuziv înainte de 6 martie 1945. Cu toate acestea, monumentul istoric a ajuns în proprietatea FDGR, statul fiind păgubit cu peste 1,5 milioane de euro.
FDGR, urmaş al baronului? 
Baronul sas Von Reissenfels a înfiinţat o fundaţie care să-i administreze averea imobiliară după moartea sa. Această fundaţie a funcţionat până în 1940 când, după înfiinţarea Grupului Etnic German, a intrat în proprietatea acestei organizaţii hitleriste.
Ancheteonline.ro mai arată că toate bunurile care au aparţinut comunităţii săseşti, inclusiv imobilele din centrul Sibiului, au ajuns în posesia Grupului Etnic German în urma unui decret semnat în 1940, dar şi a unui acord încheiat de Grupul Etnic German cu Biserica Evanghelică în 1942. În 1944 s-a decis confiscarea tuturor bunurilor care au aparţinut organizaţiilor ce au colaborat cu Germania nazistă, iar imobilele din strada Magheru 1-3 au intrat în proprietatea statului. FDGR s-a înfiinţat imediat după Revoluţie ca reprezentantă a saşilor şi şvabilor România şi s-a autodeclarat continuatorul fundaţiei care administrează Fondul baronului von Reissenfels.
Tribunalul Sibiu îi recunoaşte acest drept în 1993 printr-o sentinţă absurdă, pentru că FDGR nu are nimic în comun cu această fundaţie şi nici cu administrarea averii lăsate moştenire de baronul sas. Tot în 1993, FDGR a devenit proprietarul imobilului din Magheru 1-3. Trebuie precizat că Fundaţia Reissenfels a funcţionat ca o asociaţie familială de caritate, în timp ce FDGR este o organizaţie politică, având acelaşi statut ca şi UDMR. Cele două organisme au funcţionat în perioade diferite, având scopuri şi obiective diferite. Fundaţia Reissenfels s-a ocupat de ajutorarea nevoiaşilor din Sibiu, indiferent de etnie sau religie. În schimb, FDGR reprezintă exclusiv interesele   comunităţii germane, nu numai din Sibiu, ci din toată ţara.
Abuzurile lui Iohannis
FDGR şi reprezentanţii săi, cum ar fi primarul Klaus Iohannis, au luat decizii discreţionare, alungând oameni sărmani din casele lor, mai arată ancheteonline.ro. În testament, baronul Reissenfels cerea ajutorul Primăriei Sibiu pentru a pune în aplicare măsurile sociale de ajutorare a celor nevoiaşi.
Ce a făcut însă primăria Sibiu, reprezentată de Iohannis, şeful FDGR, succesorul Fundaţiei Reissenfels?
După ce locatarii de la adresa Magheru nr.5 (imobil legat de sediul Forumului German) şi-au cumpărat apartamentele în baza Legii 112/1995, FDGR în complicitate cu Primăria, prin abuz, i-au alungat pe oameni în stradă. Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al FDGR şi de primar al Sibiului, nu a ţinut cont de o eroare din Cartea Funciară, eroare recunoscută chiar de Forum în 1993, ci a profitat de situaţie pentru a-i alunga pe oameni din casele lor. Oamenii s-au dus în audienţă la primarul Iohannis care le-a arătat pumnul şi i-a ameninţat cu un proces nemţesc.
Cel care a condus FDGR în perioada în care statul român pierdea prin înşelătorie imobilul din Magheru nr. 1-3 este Paul Philippi, un apropiat al lui Klaus Iohannis. Philippi s-a înrolat voluntar în 1942 în structurile Wehrmacht şi a luptat pe frontul de răsărit. După 1944 s-a refugiat în Germania, dar a fost arestat de americani, care l-au internat 30 de luni într-un lagăr pentru “denazificare”.
După 1989 a venit în ţară şi a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2000, primarul Klaus Iohannis i-a conferit lui Philippi ordinul “cetăţean de onoare al Municipiului Sibiu”.
Imobile retrocedate către Forumul Democrat al Germanilor din România:
Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu (str. Berăriei nr. 2), Fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu (transformat în restaurantul Hermania – str. Filarmonii nr. 2), Serviciul Judeţean Ambulanţa Sibiu (str. Funarilor nr. 1), sediul FDGR din Piaţa Mare, dar şi multe alte clădiri din centrul istoric.
Grupul Etnic German este dizolvat prin decret regal
În octombrie 1944, Grupul Etnic German este dizolvat prin decret regal şi toate bunurile sale au fost confiscate. Ca urmare, mai arată ancheteonline.ro nu se poate vorbi de o naţionalizare abuzivă a sediilor şcolilor din Sibiu în anul 1948, care ar fi dat dreptul de retrocedare către Biserica Evanghelică, ci de o confiscare a bunurilor, în urma colaborării cu regimul nazist. Forumul Democrat German şi Biserica Evanghelică au solicitat retrocedarea tuturor bunurilor care au aparţinut Grupului Etnic German, iar primăria, reprezentată prin edilul Klaus Ionahnnis (preşedintele al FDGR), a restituit cam tot ce a fost revendicat. Scopul urmărit de Klaus Iohannis şi de liderii saşilor a fost să pună mâna pe clădirile din Sibiu. Aşa s-a ajuns ca cele mai importante imobile să fie retrocedate “in integrum” fie FDGR, fie Bisericii Evanghelice. Nu o puteau face fără sprijinul Bucureştiului. L-au obţinut la momentul potrivit, mai ales în perioada guvernării liberale (2005-2009), graţie prieteniei la cataramă a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu. În 2007, Ingrid Zaarour, preşedintele Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor a emis o horărâre “privind completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv în perioada martie 1945 – 22 decembrie 1989”. Acest document a deschis calea retrocedărilor controversate din zona Ardealului, către urmaşii grofilor unguri declaraţi criminali de război în urma colaborării cu regimul hortyst şi către succesorii Grupului Etnic German, grup declarat ca fiind colaborator al regimului hitlerist. Este de fapt o
decizie politică luată fără să se ţină cont de faptul că aceste proprietăţi au fost consfiscate de statul român înainte de 6 martie 1945.

JOHANNIS 2 LEGATORUL NECUNOSCUT

 

OBRAZNICIE DE SĂSĂLĂU NEEDUCAT CARE SFIDEAZĂ POPORUL ROMÂN ŞI ROMÂNIA

,,Ghinion!” Klaus Iohannis, răspunzând la întrebarea dacă un profesor îşi permite să-şi cumpere şase case

Ce gândeşte un profesor când aude că un alt cadru didactic a putut cumpăra din salariu şase case, prezidenţiabilul ACL, Klaus Iohannis, a răspuns ,,ghinion”. Şi a completat ulterior: ,,ghinion pentru mine”.

Graphic1

Vă place această moacă de sîsălău obraznic şi needucat?

Rugat  să se pună în poziţia unui profesor care a muncit o viaţă, dar nu a reuşit să cumpere ,,prin muncă cinstită şase case”, Klaus Iohannis a răspuns sec: ,,ghinion”.       După ce moderatorul a întrebat: ,,ghinion pentru cine”, după câteva secunde de tăcere, liderul PNL a completat răspunsul: ,,ghinion pentru mine”.     ,,Şi ei ce au”, a fost întrebat în continuare Klaus Iohannis.

Iritat de întrebări, preşedintele PNL a replicat: ,,vreţi să discutăm pe educaţie sau pe casele mele?”. El a ţinut însă să sublinieze că salariile profesorior sunt ,,mici”.      ,,Este foarte interesant că dacă un candidat a muncit la viaţa lui şi a adunat nu foarte mult, dar a adunat ceva, devine suspect în ochii desigur a unor strategi şi partide”, a declarat Klaus Iohannis, care a subliniat că a ajuns în posesia caselor prin cumpărarea lor.

MĂI SĂSĂLĂULE, LA PUŞCĂRIE CU TINE! ŞI SĂ-I IEI CU TINE PE BORFAŞII POLITICI  BLAGA, VIDEANU, OLTEAN, PREDOIU, ANASTASE etc.                                                                                                                                         

Cine va fi noul Mitropolit al Banatului şi Arhiepiscop al Timişoarei?

Odată cu trecerea la cele veşnice a ÎPS Mitropolit şi Arhiepiscop dr NICOLAE CORNEANU încep să se agite spiritele pentru ocuparea locurilor rămase vacante, repectiv cel de MITROPOLIT al BANATULUI şi de ARHIEPISCOP al TIMIŞOAREI. Nu mă amestec în treburile Bisericii Ortodoxe dar ca unul care m-am născut pe acele plaiuri de istorie nu-mi este indiferent cine ar accede la aceste două funcţii importante ale Banatului şi Timişoarei.                                     

OCT 3 PS PAISIEEPISCOPUL Paisie-LugojanulOCT 3 PAISIE

Am ascultat şi încă mai ascult vocea bănăţenilor, vocea străzii şi le dau dreptate. După părerea mea cel mai îndreptăţit care să fie urmaşul lui Vlădica Nicolae – eu îi spuneam TĂICUŢUL – este nimeni altul decât Preasfinţia Sa Episcopul – vicar PAISIE LUGOJANUL – cel din imaginile alăturate -. Acesta l-a slujit cu devotament şi multă dragoste pe IPS dr NICOLAE CORNEANU până în ultima clipă a vieţii acestuia şi ar fi VREDNIC să urce în scaunul de mitropolit şi arhiepiscop.      Pe urmă să nu uităm că PS Episcop – vicar PAISIE l-a slujit şi-l slujeşte în continuare cu devotament pe PF DANIEL Patriarhul României punând mult suflet în realizarea şi definitivarea marii investiţii de la Dobroieşti, respectiv  Mănăstirea ce se înalţă pe aceste meleaguri. Aici s-a născut PF DANIEL şi s-a considerat că înălţarea unei mănăstiri pentru cinstirea Marelui PATRIARH DANIEL ar fi benefic pentru aceste locuri natale al acestuia, pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a întregii ţări.     Iar meritul pentru tot acest efort îl are, printre alţii, şi PS Episcop – vicar PAISIE LUGOJANUL fapt pentru care acesta are prima prioritate de a urca în scaunul de ARHIEPISCOP şi MITROPOLIT al Timişoarei şi al Banatului.                                                                                                                                                             

Ce are de spus PF DANIEL Patriarhul României?

                                                                                                                                 Gral(r)dr ec Florin NAHORNIAC 

Ura este cea mai mare suferință a omului

Cât suntem de departe de iubirea de vrăjmaşi şi zarea desăvârşirii cât e de departe, ne stă probă faptul că aproape în fiecare casă trăiesc laolaltă oameni care nu se înţeleg.

Îndărătnicii de noi, n-ar trebui să vorbim despre această poruncă a desăvârşirii şi iubirii de vrăjmaşi, fiindcă nu facem altceva decât ne scuzăm mereu, că nu putem. Cu alte cuvinte repetăm acelaşi păcat, pe care l-a făcut Adam, dând vina pe Dumnezeu pentru căderea sa.

Înfruntăm pe Dumnezeu, că ne-a poruncit un lucru imposibil. Desăvârşirea şi iubirea de vrăjmaşi nu sunt nici măcar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare cu împlinirea sau neîmplinirea lor, stăm sau cădem din creştinism.

Să nu descurajeze nimeni; fiecare are măsura sa, pe care trebuie să o ajungă. Pe ce cunoaştem aceasta ?

– Pe cele ce ni se întâmplă; pe cele ce ne vin fiecăruia să le trecem,ţinând seamă de aceste două porunci. Providenţa conlucră cu noi pentru desăvârşirea noastră: prin toate împrejurările grele, din care nu putem ieşi teferi decât lepădându-ne de noi înşine, ducând o cruce în fiecare zi şi îmbiaţi cu protivnici, plini de ură, capabili să ne şi dezlege de viaţa aceasta.

Cât suntem de departe de iubirea de vrăjmaşi, şi zarea desăvârşirii cât e de departe, ne stă probă faptul că aproape în fiecare casă trăiesc laolaltă oameni care nu se înţeleg.

Dar să ne întoarcem la noi: abia se mai propovăduieşte iubirea de oameni! Ar trebui să devenim întâi oameni!

Nu-i vorbă – trebuie să înţelegeţi şi aceasta – că dintre toate suferinţele, care turbură furios viața omenească, cea mai mare este ura, duşmănia şi răzbunarea: unul şi acelaşi diavol: boarea iadului între oameni.

O, tu ură, care vii din iad şi faci şi lumea iad!…

Sigur că a propovădui iubirea de vrăjmaşi între asemenea condiţii de iad, însemnează să o păţeşti la sigur. Astăzi se înţelege lucrul acesta cel mai bine. Dar când mai şi trăieşti iubirea de vrăjmaşi, iubirea care nu face deosebirea între oameni, asemenea lui Dumnezeu, care trimite ploaie şi peste cei buni şi peste cei răi, riscurile sunt ultime: crucea te aşteaptă.

– Să nu se creadă că în lumea aceasta poţi crede în desăvârşire nepedepsit! Iar Iisus se ruga pentru ucigaşii Săi…

Aceasta n-o pot face decât oamenii hotărâţi să sfârşească pe o cruce. Ce facem? Fricoşii – scrie – că nu intră în împărăţia lui Dumnezeu. Deci porunca aceasta, a iubirii de vrăjmaşi şi a desăvârşirii, chiar şi Dumnezeu a plătit-o cu viaţa.

Deci, până nu ne cheamă Dumnezeu, trimiţându-ne El împrejurările care să ne dezlege şi de frică şi de îndrăzneala trufiei, curajul nostru ar semăna mai mult a păcat decât a virtute. Ar fi sinucidere şi nu jertfă a iubirii.

Este  aici o cumpănă rezemată pe conştiinţă: noi suntem şi din lumea aceasta, desăvârşirea nu-i din lumea aceasta. Porunca desăvârşirii ne cere, pur şi simplu, strămutarea – încă în lume fiind – în împărăţia din care ne-a venit desăvârşirea, îmbrăcată concret, într-un Om-Dumnezeu,  în Iisus Hristos.

(Părintele Arsenie BocaCuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006, pp. 126-127) via Doxologia

Victor Ponta, în campanile electorală dincolo de Prut. Mita a constat în acordarea a 100 de microbuze şi 34 de Dacii Duster contra voturi din Republica Moldova

Premierul Victor Ponta a anunţat că a dat el microbuze şcolare şi multe milioane de euro pentru şcolile de dincolo de Prut. Ponta a fost personal să predea micobuzele. În 2004, tot an electoral, guvernul Năstase a pompat de asemenea fonduri impresionante în Moldova.

„Am dat 250 de milioane de euro” 

Premierul Victor Ponta a fost vineri la Chişinău, unde a „predat la cheie”, 100 de microbuze şcolare, 35 de autoturisme Dacia Duster şi 3 autocare. De asemenea, pe pagina sa de facebook, premierul a anunţat că „am dat 250 milioane de euro pentru scoli, am alocat 23 milioane de euro pentru gradinitele si infrastructura din Republica Moldova”. După cum se vede, Victor Ponta vorbeşte din nou în NUME PROPRIU, în loc să folosească formula „guvernul a decis” sau „guvernul a alocat”. Legat de „dărnicia” premierului, este necesar ca acesta să răspundă la următoarele întrebări:

  1. De ce este nevoie ca ditamai primul ministru să facă oficiul de predare a respectivelor microbuze şi autoturisme? Există un Departament pentru românii de pretutindeni care se putea ocupa de problema donaţiilor de la Chişinău. Comunicatul emis de guvern, nu precizează cine a făcut parte din delegaţie, în faţa camerelor de luat vederi apărând doar ministrul de externe, Titul Corlăţean.
  2. De ce s-au donat acum, în plină campanie electorală cele 100 de microbuze şcolare?
  3. De ce nu s-au donat înainte de începerea anului şcolar?

Evident, sunt şanse minime pentru ca să obţinem vreun răspuns la aceste întrebări. Dar este clar, Victor Ponta a ales acum momentul ofertei, pentru că are nevoie de voturile moldovenilor care au şi cetăţenie română.

PSD nu este la prima ispravă de acest gen

Un alt guvern PSD a mai pompat bani grei în Republica Moldova, coincidenţă, tot într-un an electoral: 2004. Pe atunci şef la “Românii de pretutindeni” era Titus Corlăţean. Redăm un pasaj din Raportul Curţii de Conturi pe anul 2004, referitor la „alocările” fondurilor pentru Republica Moldova.     ,,Proiectele destinate romanilor de pretutindeni au fost aprobate fara a se avea in vedere trebuintele tuturor comunitatilor romanesti din strainatate, aspect demonstrat de faptul ca 71% din totalul fondurilor bugetare alocate si respectiv 34% din numarul total al proiectelor, au fost repartizate romanilor din Republica Moldova. […] ; Selectarea si aprobarea proiectelor s-a facut fara a se consulta comunitatile romanesti carora le-au fost destinate; (…)147.940 miliarde lei, din care 105.000 miliarde, reprezentand 71% din total, au fost destinate romanilor din Republica Moldova. […] Sintetizand constatarile prezentate mai sus, reies urmatoarele concluzii: nu a existat in cadrul D.R.P. activitatea de urmarire a modului de realizare a proiectelor; nu in toate cazurile documentele anexate la deconturile de cheltuieli au fost reale si legale; au fost acceptate si decontate cheltuieli in afara prevederilor legale privind repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare destinate romanilor de pretutindeni…”

În 2009, a fost rândul taberei Băsescu să fie mărinimos cu zona de dincolo de Prut. La vremea respectivă, Victor Ponta îl acuza pe Traian Băsescu că „vânează” voturi în Republica Moldova. Acum, Victor Ponta este cel care a preluat ştafeta acestei practici.                                      Ponta a dat dintr-un foc mai mult decât între anii 2009-2011 Conform unor documente oficiale, în perioada 2009-2010, pentru Republica Moldova, Departamentul Pentru Românii de pretutindeni al alocat în jur 2,8 milioane de euro:

3.320.308 lei – în 2009 (cca. 790.500 euro)

2.169.746 lei – în 2010 (cca. 516.600 euro)

6.292.856 lei – în 2010 (cca. 1.498.300 euro)

După cum se poate observa, o sumă infimă s-a alocat timp de 3 ani (dar atenţie, DPR a făcut obiectul unor obiecţii serioase din partea Curţii de Conturi, pentru favorizarea Republicii Moldova) faţă de cât a ,,donat” acum, dintr-un foc, Victor Ponta. Credem că orice comentariu este inutil.

                                                                                                                                                          Iosif  NAHORNIAC

Guvernul face cadou, cu de la sine putere, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şase vile şi o sală polivalenta Share

Şase vile şi o sală polivalentă din comuna Ceahlău (judeţul Neamţ), aflate în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, au fost trecute de Guvern, în mod gratuit, în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Graphic1

VEDETELE ÎN ALE HOŢIEI IMOBILIARE! ,,VREDNICI SUNT’’?

                         Transferul proprietăţilor a fost aprobat prin hotărâre de Guvern.

Vilele, denumite ,,Floare de Colţ”, ,,Crinul”, ,,Toporaşul”, ,,Ghiocelul”, ,,Bujorul” şi ,,Viorica”, au fiecare o suprafaţă construită de peste 150 metri pătraţi şi o suprafaţă desfăşurată de peste 300 metri pătraţi, iar sala polivalentă are o suprafaţă desfăşurată de 4.572 metri pătraţi şi o suprafaţă construită de 1.722 metri pătraţi.

                                                                                                                                                           Florin CREŞTINUL

ȚAȚA FIREA JIGNEȘTE PRINTR-UN COMUNICAT AGRAMAT TOATE FAMILIILE FĂRĂ COPII DIN ROMÂNIA

„Familiile din România care nu au copii, aceste cupluri minunate de români, nu vin să ne dea lecții despre viață, politică, economie. Nu se doresc a fi repere, modele.” ne-a comunicat astăzi Firea, apreciind astfel că familiile care nu au copii nu trebuie să se afirme în vreun fel. Noi o întrebăm doar dacă Mihai Eminescu ar fi putut fi un model, un reper chiar dacă nu a avut copii. Că e fertilă,  ne-a zis-Graphic1o de ieri mahalagioaica. Nu știm dacă și-a făcut recent și alte controale de care în mod evident are nevoie la cum mișcă ochii și dă din cap. Sau poate e doar de la vârstă. Într-un amestec de invocare a lui Dumnezeu și blesteme: „vor plăti într-o formă sau alta”, Firea a încercat să se scuze pentru atacul la Iohannis într-un mod și mai imbecil declarând că ”are de suferit și familia mea, și copiii mei”. Halal jurnalistă! Pe scurt, ea e o persoană minunată și doar ceilalți sunt rău intenționați și au distorsionat ceea ce a spus și nu a gândit, că doar Dumnezeu îi știe gândurile ei și Iohannis făcea traduceri în tinerețe (mizerabilul-n.r.) și ea are doi băieți și mai așteaptă un copil și ea și declarația care a fost pusă pe seama ei (uitând că a fost una filmată) a afectat persoane nevinovate. Noi am făcut un sondaj fulger printre cititori și rezultatul a fost că lumea n-a fost afectată de declarațiile lui Firea, nici cu, nici fără copii, toți subiecții declarând că nu dau doi bani pe ea. Restul declarațiilor intervievaților nu pot fi reproduse. Special pentru Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele-etc. am întrebat și câțiva preoți dacă Firea „va plăti” pentru faptul că s-a recăsătorit mai devreme de un an de la moartea primului ei soțși ni s-a răspuns că „va plăti într-o formă sau alta”.

Dar pentru că „și familia și copiii ei are de suferit” difuzăm integral inteligentul comunicat trimis de mama copiilor ei.

„Mă văd nevoită să îmi cer iertare pentru ceva ce nu am gândit și nici nu am spus, dar consider că este de datoria mea să fac acest lucru, câtă vreme au avut grijă unele persoane rău-intenționate să pună pe seama mea o declarație care a afectat persoane absolut nevinovate și onorabile. Am afirmat că voi vota un candidat care este și părinte, pentru că eu însămi provin dintr-o familie numeroasă, am doi băieți și mai aștept un copil. De asemenea, am foarte mulți membri din familie și prieteni cu mulți copii dar și unii care nu au copii, din diferite motive. Am și explicat, că nu fac nicio referire generală la toate cuplurile din România care nu au copii. Intervenția mea l-a vizat STRICT pe Dl. Johannis, care în tinerețe făcea traduceri, unii spun chiar mai mult, în afaceri dubioase cu înfierea de copii români, pentru că, ulterior, în 2014, să ne informeze că, deoarece nu a investit în educația copiilor, a investit în imobiliare – o jignire la adresa tuturor familiilor cu copii din România, după opinia mea.
Pentru a masca aceste realități, staff-ul Domnului Johannis a trecut la un atac furibund la adresa mea, a familiei mele, la jigniri și amenințări. Doar prin aceste metode, plus manipulări și răstălmăciri de cuvinte, îl mai pot apăra pe Dl. Johannis, un om a cărui pasiune în viață par a fi casele. Aseară i s-a descoperit a 7-a. Până la finalul campaniei mai avem timp să aflăm și de altele.
Încă o dată subliniez că nu m-am referit sub nicio formă la familiile din România care nu au copii, nu mi-aș permite acest lucru, înțeleg suferința celor care își doresc să aibă moștenitori și nu reușesc, din motive medicale. Eu însămi am urmat un tratament sever și riscant pentru cel de-al doilea copil și, de asemenea, am prietene care urmează de ani de zile tratamente de fertilitate. Unele au înfiat, deja, copii, pentru că nu au mai putut suferi eșecurile unor astfel de tratamente.
Dar toate aceste cupluri minunate de români nu vin direct sau prin intermediari, zi de zi, să ne dea lecții despre viață, politică, economie. Nu se doresc a fi repere, modele. În mod mârșav, staff-ul domnului Johannis a denaturat sensul declarației mele, pentru a se victimiza și pentru a-i face să creadă pe românii fără copii că m-am referit la ei (eu dețin copia declarației mele complete).
Gândurile unui om doar Dumnezeu le știe, se spune. Pe ale mele sigur le cunoaște. Sunt un om tolerant și nu am dorit să jignesc pe nimeni. Campania electorală a căpătat, observ, accente murdare dar eu sunt convinsă că cei care au pus la cale acest scenariu de dezinformare vor plăti, într-o formă sau alta.
Cel mai urât este că are de suferit și familia mea, și copiii mei, care nu au greșit cu nimic domnului Johannis și staff-ului său. Fiul meu cel mare este împroșcat cu noroi pe nedrept, cu informații eronate. Băiatul meu a luat Bac-ul, a intrat și la facultate. Mă aștept să aflu de la staff-ul de campanie al Domnului Johannis și ceva despre copilul meu care urmează să se nască prin aprilie-mai. Le vom duce toate, cu încredere și speranță că adevărul va ieși la lumină. În final, le cer scuze încă o dată celor cărora le-am creat o stare neplăcută, fără voia mea.

                                                                                                                                                     Florin NAHORNIAC

Băsescu: un candidat, OFIŢER SUB ACOPERIRE. „Mă întreb dacă mogulul Ghiţă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”

Preşedintele Traian Băsescu reconfirmă înscrierea în alegerile prezidenţiale a unui candidat care ar fi fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii şi susţine că îi mai dă timp „să îşi completeze CV-ul”, altfel îl va nominaliza public.

„Dubla comandă” ar fi, în opinia preşedintelui Traian Băsescu, riscul exercitării mandatului de preşedinte dacă acesta este câştigat de unul dintre candidaţii deja anunţaţi, fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii. Preşedintele a evitat însă, pentru moment, să îl nominalizeze, susţinând că îi mai lasă „timp să îşi completeze CV-ul”.

În acest context, Traian Băsescu a menţionat totuşi, într-un interviu în această seară, numele lui Victor Ponta ca şi pe cel al deputatului PSD Sebastian Ghiţă, adăugând un comentariu: „Mă întreb dacă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”.     Întrebat dacă îşi menţine intenţia de a „dezbrăca” în campanie candidatul care a avut legături cu un serviciu d einformaţii fără să fi făcut public acest episod din trecutul său, Băsescu a susţinut că „şi acum rămân valabile toate afirmaţiile”. „Apropo de asta, am văzut că Victoraş cu Ghiţă, noul mogul, avea o preocupare. Îmi căuta găurile din CV-ul meu. Între 70 şi 72. Am comunicat postului tv că mi-am satisfăcut stagiul militar. Mă întreb dacă nu şi-a pus cumva mâna în cap precum chelul, să nu se vadă chel”, a arătat preşedintele la B1, refuzând însă să îl nominalizeze pe cel la care se referă cu argumentul că „încă mai cred că au timp să îşi completeze CV-ul : dacă au fost ofiţeri acoperiţi sau nu”. În caz contrar, a adăugat Băsescu, el îşi menţine decizia de a face publică această informaaţie pe care serviciun nu o poate da în lipsa unei hotărâri judecătoreşti. „Altfel, am obligaţia s-o spun eu. Serviciul nu poate să o facă, dar candidatul are obligaţia s-o facă. Şi voi fi în măsură să aduc probe ce înseamnă acest dublu buton. Va fi necinstit, astfel, din partea mea. Nu poţi să fii preşedintele României şi să existe riscul să ai dublă comandă. Cum e foarte dificil să fii şi ministru, şi premier. E nepermis.Şi să nu spui. Nu este corect să te duci într-o asemenea funcţie având două butoane”, a comentat Băsescu.

Tata-socru, escrocul-politic Ilie SÂRBU, liderul senatorilor PSD a fost chemat la DNA Braşov într-un dosar care vizează RETROCEDAREA ILEGALĂ a unor terenuri, iar deputatul PSD Viorel HREBENCIUC a fost adus la DNA Braşov cu mandat de aducere într-o maşină a JANDARMERIEI

Am văzut-o şi pe asta. Ilie Sarbu, liderul senatorilor PSD, este audiat la DNA Brasov intr-un dosar care vizeaza retrocedari ilegale de terenuri. In acest dosar mai sunt audiati trei judecatori, a caror arestare a fost incuviintata de CSM si doi avocati, printre ei numarandu-se si deputatul PSD Ioan Adam. Deputatul PSD Viorel Hrebenciuc a fost citat si el in acest dosar, relateaza Mediafax.

Prinţul Paul şi prinţesa Lia ar urma să fie audiaţi şi ei la DNA în dosarul retrocedărilor

Prinţul Paul şi prinţesa Lia ar urma să fie audiaţi şi ei, miercuri, la DNA Braşov, în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri în care sunt implicaţi mai mulţi magistraţi, precum şi Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc şi deputatul PSD Ioan Adam, afirmă surse judiciare.     Ilie Sârbu a ajuns la DNA Braşov în jurul orei 10.45. El a venit însoţit de un avocat şi nu a făcut nicio declaraţie.  La ieşirea din sediul DNA, liderul PSD a spus că nu a fost audiat şi că nu are nimic de declarat.     Viorel Hrebenciuc a fost adus la DNA Braşov, cu o maşină a Jandarmeriei şi însoţit de anchetatori, el spunând că nu ştie în ce calitate a fost chemat . Intrebat in ce calitate a fost chemat, Hrebenciuc a spus: Nu stiu, o sa vad inauntru”.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a incuviintat arestarea preventiva, arestarea la domiciliu si perchezitia imobiliara a magistratilor Adam Roxana Anca, judecator in cadrul Tribunalului Brasov si sotia deputatului PSD Ioan Adam, Ordog Lorand Andras si Uta Gabriel, judecatori in cadrul Tribunalului Covasna.     La ora transmiterii acestei ştiri, la DNA Braşov au loc audieri într-un dosar privind retrocedări ilegale de terenuri, în cursul dimineţii fiind audiat şi deputatul PSD Ioan Adam, care este şi avocat. Deputatul PSD Ioan Adam a fost audiat, miercuri dimineaţă, la DNA Braşov, în dosarul privind retrocedări ilegale de terenuri în care sunt vizaţi şi magistraţi, între care soţia sa, el spunându-le jurnaliştilor, la ieşire, să nu se grăbească cu concluziile.

Deputatul Ioan Adam, care este şi avocat, având un cabinet în Braşov, a ieşit din sediul DNA în jurul orei 10.30, fiind însoţit de un apărător. Deputatul le-a spus jurnaliştilor: ,,Nu vă grăbiţi”, fără a face alte comentarii. Avocatul acestuia a afirmat că Ioan Adam a fost chemat la DNA pentru ”probleme profesionale confidenţiale”, el nedorind să ofere detalii.     Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie Braşov fac cercetări în această cauză pentru infracţiuni de corupţie şi asimilate celor de corupţie care au legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru aproximativ 90.000 de hectare de teren forestier şi 100 de hectare de teren agricol, arată DNA, într-un comunicat de presă.

Anchetatorii au făcut 25 de percheziţii în judeţele Braşov, Bacău, Covasna, precum şi în Bucureşti, dintre care cinci la instituţii publice de interes local, una la un birou de avocatură şi restul la sediile unor firme şi la domiciliile unor persoane, a precizat DNA.    Surse judiciare au declarat, pentru MEDIAFAX, că între cele cinci instituţii publice la care au loc percheziţii sunt şi tribunalele Braşov şi Covasna. De asemenea, au loc percheziţii la sediile a trei primării, una dintre acestea fiind cea din localitatea Căiuţi din judeţul Bacău. Anchetatorii percheziţionează şi biroul de avocatură al deputatului PSD Ioan Adam.

Potrivit surselor citate, de la cele două instanţe sunt vizaţi trei judecători, suspectaţi de implicare în luarea unor decizii ilegale privind retrocedarea de terenuri. Doi dintre magistraţi sunt de la Tribunalul Covasna şi unul de la Tribunalul Braşov.

În acelaşi dosar sunt suspectaţi de fapte de corupţie şi doi avocaţi, unul dintre aceştia fiind deputatul PSD Ioan Adam, membru în Baroul Braşov. Celălalt avocat este membru al Baroului Covasna. Soţia lui Ioan Adam, judecătoarea Roxana Adam, de la Tribunalul Braşov, ar fi printre cei trei magistraţi suspectaţi în cauză, au mai arătat sursele citate.       Printre localităţile în care s-ar fi făcut retocedările ilegale de terenuri sunt Comăneşti, Palanca, Brătuleşti şi Doftana, au precizat sursele judiciare.      Conform aceloraşi surse, doar 30.000 din cele 90.000 de hectare de terenuri forestiere ar fi fost retrocedate până în prezent, pentru celelalte 60.000 de hectare dosarele fiind pe rolul instanţelor. La finalul percheziţiilor, suspecţii vor fi duşi la audieri la sediul DNA Braşov.

Acţiunea este sprijinită de Serviciul Român de Informaţii şi Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei.

 Andrei  PÂRJOLEA

DIICOT cere arestarea la domiciliu a lui Codruţ Sereş şi Zsolt Nagy, după ce Gabor Kerekes, inculpat în dosarul privatizărilor strategice, a plecat din ţară

Inalta Curte de Casatie si Justitie judecă va judeca ultimul termen din dosarul privatizărilor strategice, în care sunt judecaţi foştii miniştri Codruţ Şereş şi Zsolt Nagy, Vadim Benyatov, Stamen Stanchev şi Gabor Kerekes, urmând ca, după audierea inculpaţilor şi după pledoariile avocaţilor şi ale procurorului de caz, să rămână în pronunţare. Gabor Kerekes, inculpat in acest dosar, a plecat in Germania, deşi se afla sub control judiciar. ICCJ va decide dacă Kerekes va fi arestat preventiv şi dacă Sereş şi Nagy vor fi arestati la domiciliu, relateaza Mediafax.

codrut seres

Codruţ Şereş

szolt nagy

Zsolt Nagy

Judecătorii au constatat că Gabor Kerekes a transmis instanţei recent un email prin care a anunţat că pleacă în Germania, ataşând scrisori electronice şi copia unui bilet de întoarcere. Astfel, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea măsurii controlului judiciar cu arestul preventiv şi a rămas în pronunţare în acest caz.

Preşedintele completului de judecată, magistratul Ionuţ Matei, i-a citit avocatului lui Kerekes o declaraţie anterioară în care clientul său a arătat că nu se va sustrage judecării şi că va fi prezent la toate termenele de la instanţă.

Avocatul lui Kerekes a spus că, după ce instanţa a luat faţă de clientul său măsura preventivă, acestuia nu i-a fost comunicată imediat, astfel că nu a avut cunoştinţă de termenii controlului judiciar stabilit, motivarea fiindu-i comunicată la câteva zile mai târziu. Avocatul a arătat că Gabor Kerekes are părinţii în Germania, iar aceştia sunt bolnavi, fiind vorba de o problemă urgentă.

Judecătorul Ionuţ Matei a stabilit ca instanţa să transmită o cerere Ministerului Afacerilor Interne, prin care să sesizeze cu privire la faptul că Gabor Kerekes a plecat din ţară, deşi era sub control judiciar. În sesizarea care va fi transmisă la MAI, instanţa va cere detalii tehnice privind modul în care se face înregistrarea în bazele de date a măsurilor preventive luate în cazul inculpaţilor, precum şi timpul de accesare a acestora de către unităţile de poliţie de frontieră şi de aeroporturi. De asemenea, instanţa va cere MAI să spună cum a fost posibil ca un inculpat cu măsură preventivă impusă să părăsească România, dar şi să nominalizeze potenţialii vinovaţi, în vederea formulării unei sesizări.       Magistratul a stabilit ca, tot din oficiu, să se stabilească măsuri preventive şi în cazul lui Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu.

Procurorii DIICOT au solicitat instanţei ca în cazul celor patru să fie luată măsura arestului la domiciliu.   fostul ministru al Economiei şi Comerţului Ioan Codruţ Şereş a fost condamnat, în 3 decembrie 2013, de instanţa supremă, la şase ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi dosar, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare la un grup infracţional. Consultantul internaţional Vadim Benyatov a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, pentru spionaj. Stamen Stanchev a primit cea mai mare pedeapsă din dosar, respectiv 11 ani de închisoare pentru spionaj, precum şi patru ani şi zece luni pentru iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. Dacă pedeapsa rămâne definitivă, Stanchev va sta în detenţie 11 ani.

Mihai Radu Donciu, fost consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în mandatul lui Nagy (cu responsabilităţi pe linia privatizării agenţilor economici în subordinea ministrului), a primit o pedeapsă de şapte ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.

Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete, din care i-au fost scăzute două luni, perioada arestului preventiv.

Instanţa l-a mai condamnat pe cetăţeanul ceh Michal Susak la patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi la zece ani de închisoare pentru complicitate la spionaj, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cetăţean româno-englez, a primit o pedeapsă de patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi nouă ani şi şase luni de închisoare pentru complicitate la spionaj. Instanţa a comasat pedepsele şi a dispus ca Flore că execute nouă ani şi şase luni de închisoare.

Gabor Kerekes a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

Tot cinci ani de închisoare a primit şi cetăţeanul turc Mustafa Oral, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

Decizia a fost contestată de inculpaţi şi de procurorii DIICOT la Completul de cinci judecători al instanţei supreme, care va da o decizie definitivă în acest dosar.

Procesul „privatizărilor strategice” a început în 20 aprilie 2007 doar cu acuzaţii Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu. Aceştia au fost trimişi în judecată, în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov Don.

Vadim Benyatov Don a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007 de către procurorii DIICOT, fiind acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

În 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei şi Comerţului, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra, cetăţean româno-englez, Michal Susak, cetăţean ceh şi Mustafa Oral, cetăţean turc.

Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Concret, în sarcina celor şase inculpaţi s-au reţinut comiterea de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu privatizarea S.C. Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a S.C. Romaero S.A. Bucureşti şi S.C. Avioane S.A. Craiova, aflate în portofoliul MEC – OPSPI, consultanţă în vederea privatizării S.N. Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării C.N. Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la S.C. Romtelecom S.A. din portofoliul MCTI.

Ulterior, dosarele au fost comasate, cei zece inculpaţi fiind judecaţi în acelaşi dosar, de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.        La începutul lunii decembrie 2006, Codruţ Şereş şi-a dat demisia din funcţia de ministru. El fusese interceptat de Serviciul Român de Informaţii (SRI) în 2005, monitorizările relevând raporturile directe dintre acesta şi Stamen Stanchev, precum şi aranjamentele de culise privind privatizările unor firme din domeniul energetic, inclusiv promovarea proiectului de hotărâre de Guvern privind vânzarea pachetului de opt la sută din acţiunile Petrom.     Fostul ministru Şereş a mai fost condamnat, pe 31 martie 2014, de instanţa supremă, la patru ani de închisoare cu executare pentru complicitate la abuz în serviciu, în dosarul „Hidroelectrica”, decizia nefiind definitivă.

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Istoria căii ferate şi a locomotivei

Dacă termenul de „cale ferată” este interpretat în sensul modern al cuvântului, originile acesteia se regăsesc în Anglia, la începutul secolului al XIX-lea. Debutul propriu-zis al căii ferate a avut loc cu ocazia inaugurării relaţiei Liverpool – Manchester pe data de 15 septembrie 1830, când opt locomotive cu abur au părăsit Liverpool-ul, tractând trenuri ce transportau 600 de invitaţi.

Ironia sorţii a făcut ca acea zi sărbătorească să fie umbrită de primul accident provocat de acest mijloc de transport. Unul dintre trenuri oprise pentru a se alimenta cu apă. Fostul preşedinte al Camerei Comunelor din Parlamentul englez, William Huskinsson, stătea în apropierea liniilor şi discuta cu ducele de Wellington despre extraordinarul viitor al căii ferate. Din cauza agitaţiei ce plutea în aer în acea zi, Huskinsson nu a observat apropierea unei alte locomotive inaugurale pe linia din spatele său. În faţa unei mulţimi de spectatori, el a fost lovit şi ucis.   În altă accepţiune a cuvântului, calea ferată a apărut încă din secolul al XVI-lea, sub denumirea de „calea vagonetelor”, fiind folosită atât în Anglia cât şi pe continent, pentru transportul oamenilor şi al minereului.

O astfel de cale de rulare era utilizată în minele de la Leberthal, din Alsacia, Franţa, în anul 1550, iar o versiune ceva mai mare, ce folosea şine de lemn şi ghida vagonetele prin intermediul unui piron ce se deplasa într-o deschizătură îngustă dintre şine, putea fi întâlnită într-o mină din Basel (Elvetia) în 1556. Evoluţia acestor forme de transport în următoarele două secole, alături de geniul creator şi ingeniozitatea tehnologică a câtorva oameni, a făcut posibilă inaugurarea epocii moderne a căii ferate.       Un rol important l-au avut Richard Trevithick şi vărul său Andrew Vivian care, începând cu 1789, au construit trei vehicule rutiere cu abur. În 1804, pentru prima dată în lume, ei au pus în mişcare un tren tras de o locomotivă adevărată, pe o cale ferată lungă de 15 kilometri, până atunci rezervată tracţiunii animale. Locomotiva s-a dovedit însă a fi atât de grea, încât şinele s-au rupt sub ea. Astfel, deşi reprezenta un progres, motorul lui Trevithick nu era nici pe departe ideal pentru acţionarea unei locomotive şi avea probleme de ordin mecanic la mecanismul de transmisie şi la suspensii, pe lângă faptul că distrugea şinele de cale ferată din cauza greutăţii exagerate.

A urmat o evoluţie lentă a locomotivei până în ziua apariţiei unui personaj nou, George Stephenson, a cărui activitate i-a adus renumele de părinte al locomotivei cu abur. Stephenson s-a născut în oraşul Wylam din Northumberland, ca fiu al unui mecanic. A fost un autodidact, urmând cursurile şcolii serale, iar în 1802 s-a căsătorit şi a avut un fiu. În viaţa lui a intervenit însă un eveniment tragic. Soţia sa a murit în anul 1806, obligându-l astfel să-şi crească singur copilul. A vrut să-i asigure fiului său o educaţie completă, spre deosebire de a sa, astfel că s-a apucat să repare ceasuri şi alte marunţisuri pentru a-i plăti studiile.        Mai târziu, Stephenson a obţinut un post de mecanic la calea ferată a minelor Killingworth, unde a ajuns cunoscut drept un om capabil să facă minuni în cazul unor probleme dificile. Datorită acestei reputaţii, a fost ales de companie că să proiecteze o locomotivă care să transporte cărbune.

Înainte de a evidenţia împlinirea muncii acestui mare inventator, trebuie să prezentăm un aspect important al mentalităţii vremii în legătură cu elementele tehnice inovatoare. Nu toată lumea era încântată de schimbările aduse de locomotivă şi calea ferată. Astfel, proprietarii de poştalioane şi de diligenţe, negustorii de cai şi proprietarii de hanuri şi-au folosit influenţa lor pe lângă autorităţi pentru a împiedica construirea unor noi linii de cale ferată, care ameninţau să-i ruineze. Firesc, s-a alcătuit o comisie care să studieze problema trenului din toate punctele de vedere şi să alcătuiască un memoriu ştiinţific, documentat.Memoriul s-a păstrat până în zilele noastre şi el merită să fie amintit prin concluziile de-a dreptul hilare pe care le cuprinde. Astfel, conchide că este împotriva construirii liniei ferate, pentru următoarele motive:
1. Ar tulbura liniştea vacilor care pasc şi deci vor da mai puţin lapte. E foarte posibil ca unele vaci, din această pricină, să ajungă sterpe.
2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea măsură găinile din întreaga regiune, încât nu vor mai putea oua în pace, ceea ce va pricinui gospodarilor pagube însemnate.
3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor care va ucide toate păsările. Cerul se va înnegri din pricina funinginii de la cazanul locomotivei, încât soarele nu se va mai vedea ca înainte.
4. Scânteile de la locomotive ameninţă grânele de pe câmp, iar la trecerea prin sate şi târguri, vor aprinde casele oamenilor.
5. Caii vor dispărea cu desăvârşire, nu numai din pricina concurenţei locomotivei, dar şi din lipsa de hrană, deoarece iarba şi fânul vor fi arse de focul locomotivei.
6. Călătorii vor fi ameninţaţi de cel mai mare pericol, deoarece o explozie a cazanului locomotivei îi va face pe toţi praf şi pulbere .
Aceste probleme erau de-o mare gravitate, de vreme ce au fost dezbătute inclusiv în Parlament. Dar să revenim la inventatorul locomotivei.      Cercetările lui Stephenson s-au concretizat sub forma locomotivei Blucher, care funcţiona satisfăcător. Ulterior, eforturile sale au fost răsplătite prin rezultate deosebite în momentul în care a descoperit un principiu prin intermediul căruia motoarele puteau ajunge la viteze mult superioare. Cu alte cuvinte, dacă redirecţiona aburul eliminat printr-o ţeavă îngustă în coşul de fum, tirajul cuptorului se îmbunătăţea semnificativ. Cunoscută ca tehnica „suflantei acţionate de abur”, aceasta s-a dovedit a fi cea mai importantă inovaţie de care a beneficiat locomotiva.

                                                                                                                                              Dr ec Florin NAHORNIAC

Instituţiile inchizitoriale ale Statului Român şi Justiţia oarbă

Cum să-şi mai apere România demnitatea în faţa actelor iresponsabile, cînd politicienii români practică politica struţului? O politică degradantă, de vasalitate totală, faţă de „Înaltele Porţi” ale Occidentului. Mînuitorii butoanelor de comandă ale Guvernului României (oricare dintre cele post-decembriste) fie au fost/sînt orbi, incompetenţi şi ignoranţi, fie s-au complăcut/se complac în postura de slugi interesate doar de agoniseala proprie. Oricum am pune problema, stilul „politically incorrect” este, de departe, dăunător, aducînd prejudicii grave intereselor naţionale. Ploconindu-se la picioarele nespălate ale dictatorilor mondiali, conaţionalii aflaţi după fatidicul decembrie 1989 la cîrma ţării au metamorfozat acel „politically incorrect”, adaptîndu-l la condiţiile locale, sub forma camuflată de „politically correct”. La comanda „licuricilor” planetari, furnizorii inepuizabili ai sclaviei şi neajunsurilor pentru români, au proiectat o dezastruoasă gamă de recomandări, pe care „butoniştii” amintiţi mai sus le transformă, cu o promptitudine de invidiat, în legi şi ordonanţe la comandă, dăunătoare cetăţenilor României.

Justiţia e oarbă !

La ordinul Babilonului de la Bruxelles şi al Casei Decolorate de Washington, sau al altor centre de comandă ocultă (după caz şi conjunctură), Statul Român a pus fermoar la gurile românilor, înfiinţînd instituţii inchizitoriale, dintre care voi menţiona aici doar două: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) şi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România (I.N.S.H.R.-E.W.). Pentru a putea înţelege şi compara Legea fundamentală a Statului Român cu realitatea, voi prezenta cîteva prevederi ale actului fundamental al ţării – Constituţiei României -, dar şi cîteva porunci impuse nouă:

ART. 15 (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.      ART. 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sînt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sînt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) (…) Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Să procedăm metodic şi judicios:

– Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care a fost emisă neconstituţională OUG 31/2002. Justiţia e oarbă!     – Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care s-a interzis utilizarea în public a cuvîntului ţigan sau jidan, existente atît în limba română, cît şi în numeroase limbi vorbite pe Terra. Justiţia e oarbă!       – Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care dacă spui ceva de un ţigan, eşti catalogat rasist, iar Inchiziţia C.N.D.C. te amendează. Concret, a se vedea recentul caz al jurnalistului Cristian Tudor Popescu, care a fost amendat cu 2.000 de lei de către Colegiul Director al C.N.C.D. pentru publicarea unui articol, în ziarul „Gîndul”. Hotărîrea Colegiului Director al C.N.C.D., 24.09.2014: „Publicarea în ziarul Gîndul a unui articol, care aduce atingere demnităţii romilor şi creează o atmosferă degradantă şi ofensatoare la adresa persoanelor de etnie romă, cu următorul conţinut: «Astă-toamnă am participat, la Paris, la o întîlnire internaţională. Cea mai neplăcută situaţie de care m-am lovit a fost confundarea, voită sau nu, a ţiganilor autori de infracţiuni pe bandă rulantă în Franţa cu români. M-am străduit cît am putut să explic că aceşti ţigani hoţi, cerşetori, criminali, nu au legătură cu românii. Că au o cultură internaţională a fărădelegii, proprie etniei lor, căreia trebuie să-i facă faţă întreaga Europă, nu România de una singură» reprezintă discriminare şi încalcă dreptul la demnitate al persoanei, conform art. 2, alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Reclamatul, Cristian Tudor Popescu, a fost sancţionat cu amendă contravenţională (…)”. Justiţia e oarbă!       – Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care dacă un ţigan te agresează verbal sau chiar fizic, C.N.D.C. are ochii închişi, iar Justiţia e oarbă!   – Cenzura de orice fel este interzisă, iar libertatea de exprimare este inviolabilă – drept pentru care nu avem dreptul să ne cinstim eroii şi martirii Neamului Românesc pentru că Instituţia Inchizitorială I.N.S.H.R.-E.W. are altă părere. Justiţia e oarbă!

Premierul României acceptă să i se cânte Imnul Naţional al Ungariei

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care U.D.M.R., Laszlo Tökes şi adminstraţia locală a unor judeţe ale Transilvaniei îndeamnă la nesupunere civică, profanează însemnele naţionale, arborează steaguri ilegale şi ridică statui criminalilor de război, asasini ai românilor şi evreilor în al II-lea război mondial.

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care statuile criminalilor de război unguri îi sfidează pe români de pe soclurile instalate în localităţile României. Justiţia e oarbă!

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care Oficiali ai ţării vecine vin la noi în ogradă şi, la vedere, practică politica iredentistă a lui Ducso Csaba, a Jobick şi a Gărzii Naţionale Maghiare, iar formaţiuni paramilitare maghiare, nelegale, zburdă nestingherite pe teritoriul României. Justiţia e oarbă!

– Este interzisă de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, drept pentru care şeful actual al Guvernului României acceptă să i se cînte Imnul Naţional al Ungariei şi laudă pe cei care au luptat împotriva românilor. Justiţia este oarbă!  Exemplele sînt atît de numeroase, încît ar putea acoperi o carte cît Biblia. Mă voi opri însă aici. Justiţia, nu instituţiile inchizitoriale aleatorii au căderea să aplice legea, dar, ca la noi, la nimeni.

Românilor cinstiţi li se aplică Legea Omertei

Recitind ART. 34 din Constituţia României, constat că acesta prevede dreptul la ocrotirea sănătăţii. Menţionez doar primele două alineate ale articolului:

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. În concluzie, solicit ca Statul Român să ia măsuri urgente pentru tratarea de urgenţă a Justiţiei oarbe. Dacă n-au fost alungaţi toţi oftalmologii din ţară, există încă şanse pentru doamna cu balanţa să-şi recapete vederea. Pe fondul nelegiuirilor „legale” descrise, „faraonii” României contemporane îşi fac mendrele pe stadioane, se dau în spectacole groteşti, sar cu paraşuta, cîntă şi fac grimase cu gura pînă la urechi, cheltuiesc miliarde din banii contribuabililor şi se pozează cu „faraonii” altor meleaguri, în vreme ce românilor cinstiţi li se aplică Legea Omertei: „Cine e orb, surd şi tace trăieşte o mie de ani în pace!”.

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Ilie Sârbu afirmă: „Victor Ponta nu a vrut să candideze. Baronii au insistat

Senatorul PSD Ilie Sârbu a declarat, într-un interviu, că Victor Ponta „nu a dorit” să candideze la Preşedinţie, dar a acceptat la presiunea baronilor.

Senatorul PSD Ilie Sârbu a declarat, într-un interviu, că Victor Ponta „nu a dorit” să candideze la Preşedinţie, dar a acceptat la presiunea baronilor.       Întrebat într-un interviu Pressalert dacă baronii PSD ,,şi-l doresc pe Victor Ponta preşedinte”, Sârbu a spus ”categoric da. Eu îi cunosc cel mai bine, îi cunosc de 20 de ani, nu de o zi”.  Sârbu a precizat totodată că susţinerea baronilor PSD nu ar fi motivată de dorinţa de a-l îndepărta pe Ponta de partid.

,,Nu. Vă amintiţi că Victor Ponta nu a vrut să candideze. Ştiţi bine şi cei care au insistat şi cei, bine, pe baza sondajelor…”, a declarat senatorul.      Întrebat dacă Dragnea şi-ar dori să preia conducerea partidului, Sârbu a răspuns: ”Şi care e problema? E dreptul dânsului. Oricum îl va lua dacă va pleca Victor Ponta până în februarie îl va lua oricum, preşedinte interimar şi după, sigur, votul va decide. Am stabilit împreună la Orăştie că nu comentăm postul de prim-ministru, postul de preşedinte al partidului. Nu discutăm. Să ajungem noi în situaţia asta. Să dea Dumnezeu să ajungem”

                                                                                                                                              Dr ec Florin NAHORNIAC

Hreanul te ajută să alungi bolile de lângă tine! Ai 6 rețete miraculoase!

Este medicamentul miraculos pe care ți-l oferă Mama Natură. E incredibil ce efecte benefice poate să aibă tusei, gripei și a reumatismului, ca și în boli ale aparatului cardiovascular sau al altor afecțiuni.

Cu un gust aromat şi condimentat, hreanul este folosit atât la gătit, cât şi în medicina naturistă pentru tratarea diverselor afecţiuni. Rădăcinile au un conţinut bogat de vitamine, de substanţe cu efect antibacterian, dar şi de uleiuri eterice cu efect calmant.
Hreanul se poate folosi în stare crudă, proaspăt, ras, pentru a da gust mâncărurilor, fiind apreciat pentru aroma specială şi pentru gustul picant, dar şi sub formă de tinctură, energizant, sirop sau vin tonic, ca medicament natural.                                                          1. Afecţiuni cardiovasculare
Anumite substanţe pe care le conţine hreanul au efecte benefice asupra circulaţiei sângelui în zonele periferice. Astfel, consumul de hrean normalizează tensiunea arterială şi previne riscul formării de cheagurilor de sânge. Totodată, substanţele sulfurate din hrean îmbunătăţesc elasticitatea vaselor de sânge cerebrale şi coronariene, reducând astfel riscul apariţiei unui infarct sau accident vascular cerebral.
2. Împotriva tusei
Hreanul are şi calitatea de a descongestiona aparatul respirator, fiind astfel recomandat în tratamentul astmului. În crizele de tuse se înghite câte o linguriţă dintr-o compoziţie formată din hrean ras amestecat cu zahăr şi lăsat o jumătate de zi într-un loc călduros. Cura nu trebuie să dureze mai mult de o lună, deoarece în cantităţi mari hreanul este iritant.
3. Împotriva gripei
Hreanul este planta recomandată împotriva răcelii şi gripei. Încă de la primele simptome încearcă să consumi hrean în salate, lângă o friptură sau chiar proaspăt, iar senzaţia de nas înfundat va dispărea ca prin minune. Hreanul este un leac foarte bun şi în cazurile de dureri de cap, fiind un adevărat analgezic. În acest caz poţi opta pentru comprese cu hrean aplicate pe frunte.
4. Împotriva reumatismului
Ca tratament intern, hreanul este recomandat şi persoanelor care suferă de reumatism sau gută. Într-o cană cu lapte cald se adaugă una sau două linguriţe de hrean ras foarte fin. Acest preparat se bea pe stomacul gol, o dată sau de două ori pe zi. Tratamentul trebuie să dureze aproximativ trei săptămâni.
5. Bun pentru creşterea apetitului
Hreanul este de neînlocuit în alimentaţie atunci când nu ai poftă de mâncare. În acest caz, substanţa care dă gustul picant al hreanului creşte secreţia de suc gastric şi redă pofta de mâncare  persoanelor anemice sau anorexice. Pentru un efect deosebit trebuie consumat hrean ras amestecat cu puţină miere. Se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă.
6. Îmbunătăţeşte memoria
În compoziţia hreanului se găsesc din belşug vitamine din complexul B, necesare pentru funcţionarea sistemului nervos şi pentru îmbunătăţirea memoriei. Hreanul are şi acţiune tonifiantă şi de scădere a colesterolului, dar este foarte bun şi pentru menţinerea sănătăţii pielii şi a părului.
CATEVA RETETE
1. Sirop de hrean
Siropul de hrean este recomandat persoanelor care suferă de astm, bronşită cronică sau afecţiuni ale căilor respiratorii. Se dă pe răzătoarea mică o rădăcină de hrean, se adaugă patru linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară şi se obţine siropul crud. Resturile de hrean care rămân se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu siropul crud. Pentru afecţiunile de mai sus se iau  trei linguri pe zi.    2. Oţetul de hrean
Se poate folosi cu succes împotriva seboreei sau descuamării pielii. Mod de preparare: se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Peste el se toarnă oţet de mere cu miere, până se acoperă hreanul. Se lasă la macerat timp de zece zile, după care se scoate din sticlă câte puţin lichid care se va folosi pentru aplicaţii externe.
3. Tinctura de hrean
Intern, tinctura de hrean este recomandată pentru tratarea tusei, a guturaiului şi a gripei, iar extern se recomandă pentru tratarea reumatismului sau a plăgilor necrozate. Mod de preparare: se dau pe răzătoarea mică câteva rădăcini de hrean, se pun într-un borcan (până se umple o treime) şi restul borcanului se umple cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat timp de opt zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon. Intern se ia câte o jumătate de linguriţă de trei sau patru ori pe zi, iar extern se aplică pe zonele afectate. Aplicarea tincturii este uşor dureroasă, dar e foarte eficientă.
Persoanele care suferă de gastrită hiperacidă sau de sindromul colonului iritabil ar trebui să evite consumul de hrean. În afecţiunile biliare, preparatele pot fi condimentate cu hrean, respectând însă sfatul medicului.

                                                                                                                                                    Dr farm Silvia ANDREI

Florin Tudose a analizat prezidențiabilii. Cum ar putea o persoană cu dublă personalitate să fie președinte?

Psihiatrul Florin Tudose a analizat într-o emisiune la Realitatea TV profilul candidaților la prezidențiale, atrăgând atenția asupra cameleonismului lui Victor Ponta.

,,Evident că este o ascensiune care nu poate fi explicată pe baza calităților personale. Conjunctura este singura explicație și este o persoană care pândește în umbră. Este incredibil ceea ce a spus Ponta, că era purtătorul de cuvânt al lui Geoană și a votat cu altcineva. Este incredibil că o persoană cu un astfel de comportament poate aspira la funcția de președinte. Nu știm de ce este în stare o persoană care spune: Eu sunt imoral. O persoană care este un cameleon, o persoană care astfel se prezintă. Cum ar putea o personalitate care se dedublează să fie președintele României? E o personalitate neterminată”, a declarat Florin Tudose la emisiune Canapeaua politică.

Graphic1

Psihiatrul a vorbit și despre prezidențiabilul ACL Klaus Iohannis.
,,Eu nu știu dacă Klaus Iohannis a păcălit conducerea PNL sau dacă nu cumva conducerea PNL l-a păcălit, într-un moment de criză, de mare degringoladă în partid, chiar dacă Crin Antonescu a făcut pasul acela și a rupt USL, umbra USL nu mai putea fi ștearsă de pe chipul său”, a declarat psihiatrul, referindu-se la Iohannis. Acesta a vorbit și despre coordonatele aparte ale lui Iohannis: că aparține unei minorități etnice, are o candidatură incertă, este evanghelic, nu are copii. „Sper că Obama nu aparține unei majorități a americanilor. Poate așa o să fie și după Iohannis și după Ponta, să fie o femeie președinte. Povestea cu discursul păstrează încă o amprentă care în România mai este acceptată.

Iohannis cum s-a comportat la această lansare s-a văzut că are un defect în transmiterea mesajului. Nu i-a prins nimeni încă mesajul. Klaus Iohannis are o structură interioară destul de rigidă, nu este cameleonic, este copilul care vrea tot timpul să fie cu șorțulețul curat. I se potrivește povestea cu România lucrului bine făcut. Cu religia: noi suntem creștini cu toții, ortodocși, catolici, evanghelici, dar putea să fie și musulman. Ce să caute religia în politică? Trebuie mai multă afectivitate pusă în față, cred că și-o ascunde” , a declarat Florin Tudose.

                                                                                                                                                                  Silvia ANDREI

,,Este inacceptabil! Ponta apără interesele Rusiei în România.” Declaraţiile lui Florin Dobrescu în urma intervenţiei premierului în favoarea Lukoil.

Printre cei care au amendat intervenţia premierului Victor Ponta în favoarea companiei Lukoil, supusă măsurilor procurorilor ca urmare a acuzaţiilor de evaziune fiscală şi spăşare de bani, s-a aflat şi Florin Dobrescu, preşedintele executiv al Partidului “Totul pentru Ţară”, care a declarat pentru publica’ia noastr[:

,,Ieşirea premierului Ponta este inacceptabilă, dată fiind poziţia funcţiei publice pe care o ocupă într-un stat suveran. Mi se pare inadmisibil ca şeful Guvernului să atace organele judiciare din propriul stat, erijându-se în apărător al unei companii străine.

Vi-l amintiţi pe Băsescu făcând lobby pentru compania Gold Corporation, în 2011, la Roşia Montană? Vă amintiţi de reacţiile pe care le-am avut cu acel prilej?

Ei bine, situaţia în care se află Ponta acum este mult mai gravă. Pentru că avem de a face cu un prejudiciu de milioane de euro adus statului român. Dar mai ales pentru că, într-un mod absolut inexplicabil, se constituie în apărătorul ad-hoc al acestei companii ruseşti, într-un moment în care Rusia a devenit factor generator de instabilitate în regiune. Suntem în plin război rece, iar în aceste condiţii intervenţia lui Ponta mi se pare echivalentă cu aceea de trădarea de patrie.

Cer pe această cale Procuraturii, SRI şi celorlalte instituţii de resort să se autosesizeze cu privire la acest act îndreptat împotriva intereselor statului român.

Maeştrii ai diversiunii, ruşii nu se pot conforma principiilor de drept. Ei folosesc şi în cazul Lukoil şantajul închiderii rafinăriei de la Ploieşti. Fapt care este inacceptabil. Şi aici preşedintele Băsescu a avut dreptate astăzi: Guvernul trebuie să fie pregătit pentru a prelua rafinăria în conformitate cu legile statului român.”

                                                                                                                                                                    Iosif  VARGA

DOUĂ MILIARDE LUAȚI DE LA DINU PESCARIU APAR ÎN DECLARAȚIA DE AVERE A ELENEI UDREA

În declarația de avere a Elenei Udrea depusă în 15 iunie 2009 apare un împrumut de 200.000 RON de la Dinu Pescariu, contractat în anul 2008. Cum în declarația depusă în 16 decembrie 2008 împrumutul nu apare, evident acesta a fost contractat în perioada 16-31 decembrie 2008, adică după data de 15 decembrie când primministru a fost desemnat Emil Boc și Elena Udrea ministru în guvernul său. Împrumut sau avans? Având în vedere că numele lui Dorin Cocoș apare în dosarul Microsoft pentru 8-9 milioane de Euro mită, rulată în 2009 prin conturile firmei lui Dinu Pescariu. Pentru ce ar fi dat cineva mită lui Dorin Cocoș, un om de afaceri oarecare dacă nu pentru faptul că era soțul soției sale care tocmai ajunsese ministru în Guvernul României? Întrebată despre vehicularea numelui lui Dorin Cocoș în Dosarul Microsoft, Udrea a declarat că ea nu a știut absolut nimic și Cocoș să răspundă pentru ce a făcut.

declaratie_avere_udrea

„Acest dosar arată de fapt realitatea ocultă dintre mediul de afaceri, clasa politică și instituții în România”. Justiția să meargă până la capăt. Dar când și-a completat declarațiile de avere după ce a devenit ministru, nu s-a întrebat: „în plină criză ce bine îi merg afacerile lui Dorin? În 2008 aveam 15.000 Euro în cont și un credit de 3 milioane la BRD. Ia uite ce au crescut economiile și averea noastră pe timp de criză! Ce bun afacerist e soțul meu!” Nu numai că nu s-a întrebat dar la divorț a și rămas cu o avere impresionantă. După cum am văzut în cazul Voiculescu, la spălarea de bani, nu se ține cont de ”dobânditor de bună credință”, prejudiciul fiind recuperat inclusiv de la fetele acestuia, care obținuseră bunurile prin donație și deci ele nu erau așa cum prevede legea „cumpărători de bună credință”, ci „dobânditori”. Analog și Elena Udrea a dobândit de bună-credință prin partaj voluntar deci nu printr-o vânzare-cumpărare. Poate ăsta e și motivul pentru care Udrea „a adus banii de acasă în campanie” așa cum a declarat aseară la Realitateatv  când încerca să înfiereze intelectualii pentru care ea și-a cheltuit energia și banii. Poate a înțeles că banii îi vor fi confiscați.

                                                                                                                                                        Georgeta  AMBERT

Dacă plagiatorul Ponta ajunge preşedintele României şi se va răţoi un pic Putin la el, a doua zi Pontonel, mincinosul, declară România republică sovietică! Kaniecino?

Fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a făcut joi o scurtă trecere în revistă a evenimentelor din scandalul Lukoil, în contextul în care grupul rus a transmis că, dacă până vineri procurorii nu vor accepta ridicarea sechestrului instituit pe stocurile şi pe patrimoniul companiei, Lukoil va închide definitiv rafinăria Petrotel Ploieşti.      ,,Să reluăm puţin filmul cu Lukoil, ca să înţelegeţi până unde merge nemernicia, laşitatea şi populismul politicienilor”, a precizat Lăzăroiu, prezentând punctual şirul evenimentelor.

1. Parchetul General anunţa o evaziune de 200 de milioane de euro la Lukoil şi punerea sub sechestru a conturilor şi bunurilor.                                                                                                                     

2. Ambasadorul rus protestează.                                                                     

3. Victor Ponta le spune procurorilor să ridice sechestrul, pentru că rămân 3500 de angajaţi fără salarii.                                                                                                                                                            

  4. Iohannis şi ceilalţi curajoşi din politică tac mâlc. De ce? Păi, pentru că Ponta a băgat o ,,populistă de-a lui” cu angajaţi şi salarii şi mai bine stai cu capul la cutie.                                                    

5. Macovei e singura care reacţionează dur.            

  6. Procurorii ridică sechestrul parţial.            

 7. Lukoil anunţă că închide rafinăria şi concediază 3500 de angajaţi, dacă nu se înţeleg cu procurorii (adică Ponta a şutat, ei au preluat din volé).                                    

   8. Macovei reacţionează iar dur la şantajul ruşilor.                                      

   9. Niţu, după ce a cedat presiunilor lui Ponta, iese şi se plânge că ruşii de la Lukoil şantajează procurorii. (Corect e: Ponta a încurajat Lukoil să facă presiuni asupra procurorilor).                  

,,Concluzie – dacă Ponta ajunge preşedinte şi se răţoieşte un pic Putin la el, a doua zi declară România republică sovietică. Aşa că PSD poate să-şi schimbe sloganul de campanie: Mândri că suntem români intr-o gubernie rusească”, a subliniat Sebastian Lăzăroiu.Fostul consilier al preşedintelui a evidenţiat diferenţa de atitudine a politicienilor faţă de presiunea venită din partea ruşilor de la Lukoil. În timp ce preşedintele Traian Băsescu i-a poftit afară din ţară dacă nu le convin legile din România, iar Monica Macovei a avut de asemenea o poziţie extrem de dură cu privire la presiunile ruşilor, premierul a pactizat cu aceştia, având o abordare similară cu cea a ambasadorului Rusiei la Bucureşti şi a prim-vicepreşedintelui grupului rus Lukoil, Vladimir Nekrasov.                                                   

,,Aţi văzut atitudine de Preşedinte al României în faţa şantajului rusesc. Aţi văzut zilele astea aceeaşi atitudine la restul candidaţilorşi o atitudine diametral opusă la Victor Ponta, care a pactizat cu ruşii în primele două ore. Care din ceilalţi candidaţi merită să fie Preşedinte al României?”, întreabă majoritatea alegătorilor acestei ţări.

                                                                                                                                          Dr ec Florin NAHORNIAC