Arhive lunare: ianuarie 2015

Pe 2 februarie prăznuim ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI. Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Întâmpinării Domnului

Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnuluişi blândul Iosif, logodnicul ei, au plecat din Bethleem la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu , aducând cu ei pe Iisus pruncul, care împlinea 40 de zile. Astfel, ei respectau porunca Legii vechi care prevedea ca, întâiul născut de parte bărbătească, să fie închinat lui Dumnezeu, în a 40-a zi de la naştere, aducând ca jertfă, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Tot atunci se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere. Potrivit tradiţiei, dreptul Simeon a făcut parte din Graphic1grupul traducătorilor Pentateuhului (cele cinci cărţi din Vechiul Testament) din limba ebraică în limba greacă.Când a tradus fraza „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu”, el a înlocuit cuvântul „fecioara” cu termenul „femeie”. Sfântul Apostol Luca spune că, pentru necredinţa lui, Dumnezeu i-a promis dreptului Simeon că nu o să moară până nu-l va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).  În acelaşi timp, la această dată, creştinii ortodocşi cinstesc şi ziua când, bătrânul Simeon, vestit de Duhul Sfânt, a mers la Templu pentru Întâmpinarea Pruncului, cel dintâi născut. Simeon L-a luat în braţe pe Hristos şi a rostit printre lacrimi : „Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta”. (Luca 2, 29-30). Astfel, bătrânului Simeon i s-a împlinit aşteptarea : L-a văzut pe Mesia, precum i se făgăduise. Apoi, Sfântul şi Dreptul Simeon s-a adresat Maicii lui Hristos: „Acesta pe care-l ţin în braţe este cuvântul lui Dumnezeu şi mulţi vor cădea că nu vor asculta Cuvântul, mărturia Lui. Iar popoarele cele păgâne se vor scula din păcatele lor, din întunericul idolilor şi se vor lumina şi curăţi cu Botezul Fiului Tău, Fecioară, înălţându-se la împărăţia cerurilor. Mulţi evrei îl vor huli în toate veacurile. Până la sfârşitul lumii va fi semn de împotrivire , căci mulţi nu vor crede şi vor huli Crucea Fiului tău.

O, Fecioară Preacurată, sabie de amândouă părţile ascuţite va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos Fiul tău răstignit pe lemnul Crucii, când îl vei vedea gol, străpuns la mâini şi la picioare şi mort; atunci mare jale va cuprinde sufletul tău şi ca o sabie ascuţită vor trece prin inma ta toate aceste necazuri”. După cuvintele Sfântului Simeon, considerat cel mai de seamă prooroc al acelor timpuri, Apostolul Luca spune:” După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în cetatea lor, Nazaret. Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste el„.

                                              Datini şi obiceiuri

Peste veacuri, Întâmpinarea Domnului sau aducerea pruncilor spre închinare la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas o îndatorire pentru mame şi la noi. Atunci, preotul face molifta de curăţire a mamelor, închinând pruncii la icoane. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, ca şi Maica lui Iisus; în numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar. Preotul însemnează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, împărtăşind-o pe mamă cu Sfintele Taine. Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele şi pruncii amintesc de Maica Domnului care-l ţinea în braţe pe Iisus, în templul din Ierusalim. În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească. La fel de importantă este rânduiala pentru lumânarea de botez.  Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.

În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale copiii mai sunt ulorin nşi cu grăsime cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau în practică părinţii, care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare” sunt afumaţi în această zi cu păr de urs. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul; dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii.

În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Practicarea acest ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.

                                                                                                      Florin CREŞTINUL

Să ne pregătim pentru Sărbătorile Pascale. TRIODUL călăuză duhovnicească spre Înviere

Descriere generală a evenimentelor

Începând cu Duminica vameşului şi a fariseului, calendarul ortodox consemnează întrarea în perioada premergătoare Paştilor. Numită după cartea în care sunt redate, pe larg, slujbele bisericeşti din acest răstimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc şi de pocăinţă al conţinutului liturgic, toate pregătindu-ne pentru patimile Mântuitorului Hristos, dar mai ales pentru Învierea Sa. Această perioadă se poate asemăna cu un urcuş spiritual al fiecăruia dintre noi, un urcuş spre Înviere. Etimologic, cuvântul „triod“ provine din grecescul triodion , format din cuvintele „tria“ (), trei, şi „odi“ (), odă, adică cântare în trei ode/strofe.

Graphic1Spiritualitatea ortodoxă ne cheamă să trăim bucurii felurite de la o sărbătoare la alta, de la un timp liturgic la altul, bucurii care dau varietate şi strălucire vieţii creştinului şi care, totodată, sunt chemări spre un urcuş spiritual din ce în ce mai înalt. Anul bisericesc, care începe la 1 septembrie, se împarte în trei mari perioade cu dată de început variabilă, în funcţie de data Sfintelor Paşti: perioada Triodului – care începe cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, durează până în Sâmbăta Paştilor, având 10 săptămâni; perioada Penticostarului – care începe din Duminica Învierii şi durează până la Duminica tuturor Sfinţilor (prima după Pogorârea Sfântului Duh) – şi perioada Octoihului – cea mai lungă perioadă a anului bisericesc, ea începând odată cu Postul Sfinţilor Apostoli şi ţinând până la începutul Triodului din următorul an.

În viaţa Bisericii, Triodul are două sensuri

În privinţa însemnătăţii duhovniceşti a acestor perioade, timpul Octoihului reliefează activitatea învăţătorească a Mântuitorului, perioada Triodului Îl are în vedere pe Hristos ca Preot şi Jertfă în acelaşi timp, iar Penticostarul, inaugurat de sărbătoarea Învierii, ni-L prezintă pe Mântuitorul ca Biruitor al morţii, în slujirea de Împărat al tuturor.

Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numită şi perioada prepascală, Triodul precedă perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului ţine de la Duminica vameşului şi fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni care ne pregătesc şi ne provoacă la o sinceră cercetare de sine şi la un serios demers al întregii noastre fiinţe pentru întâlnirea şi vieţuirea cu şi în Hristos Cel răstignit şi înviat.

Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în cartea Octoihului şi în Minei (ce cuprinde slujbele sfinţilor din fiecare lună), în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci, de regulă, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) şi de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinţilor Cosma al Maiumei şi Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.

Evoluţia istorică a Triodului

Perioada Triodului s-a dezvoltat în jurul Postului pregătitor pentru Sfintele Paşti. Trebuie să deosebim aici postul penitenţial de 40 de zile şi Săptămâna Patimilor, care au apărut separat. Postul de câteva zile înainte de Paşti este atestat din secolul al II-lea, fiind ţinut pretutindeni de creştini în amintirea vinderii, a pătimirilor, a răstignirii şi a îngropării Domnului. În secolul al III-lea este atestat postul întregii Săptămâni a Patimilor, în Siria şi Egipt. Pe de altă parte, postul de 40 de zile a luat naştere din dorinţa creştinilor de a urma modelul Mântuitorului, Care, după Botezul Său, a postit 40 de zile, biruind ispitele diavolului. Acest post se ţinea cu stricteţe în Egipt şi el începea după încheierea sărbătorii Botezului, urmând ordinea cronologică a istorisirii Evanghelistului Marcu, Apostolul Egiptului (Marcu 1, 9-13) şi a lui Matei (4, 1-11). De asemenea, întrucât în primele secole creştine catehumenii se pregăteau prin post pentru primirea Botezului la Paşti, exista şi un post ţinut de această categorie. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paştilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor şi postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paştilor, de şapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria aminteşte chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spaţiul în care apare şi o perioadă de pregătire spirituală liturgică pentru Marele Post şi în care ia naştere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinţii Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, Ştefan Savaitul şi Marcu Savaitul, episcopul Idruntului. O altă etapă a dezvoltării Triodului este marcată de imnografia bizantină, cu cele două curente ale ei: cea catedrală şi cea monahală studită. Cea dintâi este ilustrată de compoziţiile lui Teofan Graptul (†845), Iosif din Sicilia (†863), Casia monahia, împăratul Leon cel Înţelept, Simeon Metafrast (†970), Tarasie patriarhul şi Gheorghe al Nicomidiei, iar cealaltă este reprezentată de Sf. Teodor Studitul (†826), Iosif al Tesalonicului, Clement Studitul (sec. al IX-lea), Nicolae şi Antonie Studiţii (sec. al XI-lea). Este demn de menţionat şi Nichifor Calist Xantopol, care a scris Sinaxarele Triodului. Astfel, formarea perioadei liturgice şi a imnografiei Triodului s-a efectuat treptat, între secolele VIII-XII.

Cele trei săptămâni dinaintea Postului Mare reprezintă perioada pregătitoare

Din punctul de vedere al cuprinsului, perioada Triodului se împarte în Duminicile pregătitoare, Postul Mare şi Săptămâna Patimilor. Fiecare dintre aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie: Duminica vameşului şi fariseului (Luca 18, 9-14 – prima duminică a Triodului), Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11-32), Duminica înfricoşătoarei judecăţi (numită şi Duminica lăsatului sec de carne; Matei 25, 31-46) şi Duminica izgonirii lui Adam din rai, numită şi Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză (Matei 6, 14-21).

În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce în atmosfera Postului Mare. Pe de o parte, există o gradaţie a postirii, care ne obişnuieşte cu asceza quadragesimală. Astfel, săptămâna care urmează Duminicii vameşului şi fariseului este una de dezlegare la toate cele de mâncare (nici miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii fiului risipitor este una obişnuită, în care se posteşte miercurea şi vinerea, iar după Duminica înfricoşătoarei judecăţi, în săptămâna numită a brânzei, nu se consumă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.

Acum se deschid uşile pocăinţei

Pe de altă parte, este o pregătire spirituală, care ne ,,antrenează“ pentru luptele duhovniceşti ale perioadei Postului Mare. Astfel, odată cu pilda vameşului şi fariseului, Sfinţii Părinţi ne învaţă că temelia urcuşului duhovnicesc şi garanţia lui este virtutea smereniei. De asemenea, prin cântările ei, Biserica ne îndrumă la limanul pocăinţei, prin aceste imne care ne vor însoţi până la Florii: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curăţeşte-mă cu mila milostivirii Tale“.

Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporeşte încrederea în bunătatea lui Dumnezeu, care aşteaptă întoarcerea acasă a fiecărui fiu rătăcit. Condacul acestei zile spune: De la părinteasca slava Ta depărtându-mă neînţelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc Ţie: Greşit-am înaintea Ta, Părinte Îndurate! Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din slujitorii Tăi. În acelaşi spirit, la Utrenia acestei duminici se cânta Psalmul 136, al înstrăinarii, cântat de evrei în captivitatea babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în faţa luptei decisive cu păcatul şi cu patimile. El va fi cântat şi în ultimele două duminici dinaintea Postului.

Cugetarea la sfârşitul propriu, filosofia cea adevărată

Sâmbăta pomenirii morţilor este menită să ne aducă aminte de filosofia cea adevărată, care este cugetarea la moarte. Sfinţii Părinţi ne cheamă să ne rugăm Dreptului Judecător pentru veşnica fericire a tuturor celor adormiţi din veac în dreapta credinţă, pregătindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmează, a înfricoşătoarei judecăţi.

Duminica lăsatului sec de carne ne pregăteşte spre dobândirea fricii de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii, punându-ne înainte priveliştea Judecăţii de Apoi. Urmează Săptămâna brânzei, care este o pregătire liturgică şi duhovnicească pentru Postul Mare. Miercuri şi vineri în această săptămână se pune slujba Postului, cu rânduiala tricântărilor (triodia) şi cu metaniile mari, însoţind rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Gustăm deja din atmosfera Păresimilor. Această săptămână se încheie cu Sâmbăta asceţilor, în care cerem rugăciunile tuturor Sfinţilor Cuvioşi şi ale Cuvioaselor Maici care sunt exemple vii de nevoinţă trupească şi spirituală, ca să ne învrednicim şi noi a urma vieţii lor iubitoare de osteneli.

Duminica lăsatului sec de brânză ne aminteşte de izgonirea lui Adam din rai. Motivul căderii protopărinţilor în păcat este, în principal, nepăzirea poruncii postului, iar noi, prin contraexemplul lor, suntem chemaţi să ne întoarcem la comuniunea cu Dumnezeu prin postul care tocmai urmează să înceapă. Un tropar din canoanele Utreniei spune: Vino, ticălosul meu suflet, de plângi astăzi, pentru cele ce s-au făcut cu tine, aducându-ţi aminte de goliciunea cea dintâi din Eden, prin care ai fost scos din desfătare şi din bucuria cea neîncetată. Sfinţii Părinţi ne spun că tema izgonirii lui Adam din rai, legată de Duminica lăsatului sec de brânză, reprezinta şi o transpunere în cult a ,,expulzării“ temporare a penitenţilor în afara bisericii, care, odinioară, avea loc în această duminică. Aceştia trebuiau să rămână în afara uşilor bisericii (ca, oarecând, Adam în faţa uşilor încuiate ale Edenului) şi să-şi plângă păcatele până la sfârşitul Postului Mare, când erau reintroduşi în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porţilor raiului. Această rânduială explică prezenţa picturilor reprezentând izgonirea şi plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenţii îşi imitau protopărintele în străpungere şi lacrimi, adică în afara bisericii, pe suprafaţa exterioară a zidurilor ei, sau, uneori, în pronaosul acesteia. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie, referindu-se la tema acestei duminici: „Să luăm aminte că, aşa cum Adam, după călcarea poruncii, a fost izgonit din rai şi din desfătarea, şi din petrecerea împreună cu îngerii şi a ajuns gol şi departe de faţa lui Dumnezeu, aşa şi noi, păcătuind, ne despărţim de Biserica robilor Săi Sfinţi şi dezbrăcăm prin păcat veşmântul dumnezeiesc pe care l-am îmbrăcat botezându-ne şi care, precum credem, este Hristos (Galateni 3, 27)“.

Cu Duminica izgonirii lui Adam din rai se încheie perioada pregătitoare, a doua zi, luni, începând Postul Mare. Vecernia din seara acestei Duminici cuprinde un ritual al iertării, iertare pe care creştinii şi-o cer unii de la alţii, şi-o dau unii altora la intrarea în Postul Mare. Această Vecernie este prima slujbă a Postului Mare.

Sfântul şi Marele Post

Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica izgonirii lui Adam din rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză).

Luni şi marţi din prima săptămănă a Postului Mare sunt zile aliturgice datorită ascezei totale (post negru) a monahilor în aceste două zile. Stricteţea postului e mai mare faţă de celelalte săptămâni. La Pavecerniţa Mare din primele patru zile se adaugă Canonul Sfântului Andrei Criteanul, preluat din joia săptămânii a V-a şi împărţit în patru secţiuni. În tot Postul Mare, rugăciunile au un pronunţat caracter penitenţial şi au un fundament biblic mai evident. Sâmbetele Postului Mare au o rânduială specială, dat fiind că în aceste zile este permisă comemorarea sfinţilor şi stricteţea ascezei, se relaxează puţin, ca şi în duminici. Prima sâmbătă a Postului Mare este numită Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron şi este legată nu de pomenirea propriu-zisă a lui (care e pe data de 17 februarie), ci de „minunea colivelor“ făcută de el în Postul Mare (vezi Sinaxarul zilei). Următoarele trei sâmbete: a II-a, a III-a şi a IV-a sunt dedicate pomenirii morţilor. Sâmbăta a V-a a Postului Mare este numită şi Sâmbăta Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. Originea sărbătorii Acatistului se datorează eliberării minunate a Constantinopolului de asediul perşilor, în anul 626. Odată cu generalizarea acestei sâmbete, bizantinii au început sa sărbătorească şi alte trei victorii asupra duşmanilor, câştigate tot cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu (istorisite la sfârşitul Triodului). Denumirea de Sâmbăta Acatistului este legată de cântarea în picioare a acestui imn închinat Fecioarei Maria. Se pare că acest imn – Apărătoarei Doamne… – exista şi înainte de 626 şi el a fost compus fie de patriarhul Proclu, fie de patriarhul Serghie al Constantinopolului. Acest Acatist a fost, o vreme, imnul poporului bizantin.

Duminicile Postului Mare, trepte spre Înviere

Prima duminică a Postului Mare, a Ortodoxiei, era numită în vechime (până în sec. al XI-lea) a proorocilor Moise, Aaron, David şi Samuel. Denumirea actuală vine de la sărbătoarea Triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, instituită de patriarhul Metodie al Costantinopolului la 11 martie 843, pentru a fi sărbătorită în fiecare an în prima duminică a Postului Mare. Atât Apostolul cât şi Evanghelia se referă la vechea prăznuire a profeţilor Vechiului Testament, în frunte cu Moise. Se obişnuieşte în anumite locuri ca în această zi să se facă procesiuni cu icoane (în amintirea biruinţei iconodulilor în anul 842) şi să se citească Synodikonul Ortodoxiei, care este un act în care sunt anatemizaţi ereticii din toate timpurile şi sunt fericiţi apărătorii dreptei credinţe.

Duminica a II-a din Postului Mare este dedicată Sfântului Grigorie Palama. La Liturghie se citeşte despre vindecarea slăbănogului din Capernaum. Pomenirea Sfântului Grigorie Palama († 1359) ca apărător al isihasmului are o importanţă duhovnicească foarte profundă pentru acest post, în care suntem chemaţi să ne rugăm cât mai mult şi să încercăm bucuriile unei vieţi duhovniceşti, de credinţă, liniştire a minţii şi curăţie.                                                            Duminica a III-a din Postului Mare este închinată Sfintei Cruci, pe de o parte, prin mutarea în această zi a sărbătorii din 6 martie, a Aflării Cinstitei Cruci, şi pe de altă parte, pentru apropierea jumătăţii Postului, moment în care Crucea Domnului se prezintă celui ostenit de nevoinţă ca un popas răcoritor şi dătător de noi puteri sufleteşti. Începând cu săptămâna a IV-a, se adaugă la Liturghie ecteniile pentru cei spre luminare, fapt ce vădeşte vechea practică a pregătirii pentru Botez a catehumenilor.

Duminicile a IV-a (a Sfântului Ioan Scărarul) şi a V-a (a Cuvioasei Maria Egipteanca) ne pun înainte pilda de nevoinţă a acestor doi Sfinţi, pomeniţi în această perioadă (Sfântul Ioan la 30 martie, iar Cuvioasa Maria pe 1 aprilie). Aceşti doi sfinţi ne însufleţesc cel mai mult în această perioadă a Postului Mare – Sfântul Ioan Sinaitul, prin lucrarea sa, Scara, ne îndeamnă să purcedem pe calea virtuţilor, iar Sfânta Maria Egipteanca, prin viaţa sa de pocăinţă, este un exemplu de îndreptare şi de sfinţire a conduitei.

Perioada Triodului, momentul intensificării vieţii după duh

Întreaga Săptămână a patimilor este o meditaţie la pătimirile Domnului, dar şi la ultimele fapte şi învăţături date de El. Pe de altă parte, aceasta este o perioadă de intensificare a eforturilor noastre duhovniceşti în vederea unei pregătiri mai bune pentru praznicul Învierii. De aceea, este numită şi Săptămâna Mare încă din sec. al IV-lea, în Constituţiile Apostolice, iar acest epitet a trecut la toate zilele acestei săptămâni. Inclusiv postul din această săptămână, începând cu Sâmbăta lui Lazăr şi până în Sâmbăta Mare, este văzut şi trăit ca un post mai special, de pregătire pentru Paşti şi o continuare firească şi mai intensă a Postului Mare de 40 de zile, încheiat în vinerea dinainte de Florii.

Acest timp al Triodului, prin urcuşul lui ascetic, liturgic şi mistic, ne ajută să păşim pe calea vieţii duhovniceşti. De multe ori, noi uităm scopul existenţei noastre pământeşti, ne pierdem în „grijile cotidiene“ şi revenim la vechiul mod de vieţuire, ce nu mai are ca scop primordial „căutarea mai întâi a împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii Sale“. Pr. Schmemann spunea despre această revenire la viaţa lumească: „Cu adevărat, trăim ca şi când El n-ar fi venit niciodată. Acesta este singurul păcat adevărat, păcatul păcatelor, nesfârşita tristeţe şi tragedie a noastră. Dacă pricepem aceasta, atunci putem înţelege ce este Paştile, de ce este nevoie de post şi ce implică acesta. Pentru că abia atunci înţelegem că tradiţiile liturgice ale Bisericii, toate perioadele şi slujbele sale, există, întâi de toate, cu scopul de a ne ajuta să ne recăpătăm vederea şi gustul acestei vieţi noi, pe care atât de uşor o risipim şi o înşelăm, pentru a face pocăinţă şi a ne întoarce la ea“. Bineînţeles, căutarea împărăţiei lui Dumnezeu este „calea cea strâmtă“ ce se parcurge cu efort şi renunţări şi, de cele mai multe ori, alegerea ei nu este lucru uşor. Soluţia ce ne este dată de Biserică pentru „deschiderea ochilor“ noştri spre aprecierea cum se cuvine a darului făcut nouă de către Fiul lui Dumnezeu, la Învierea Sa ca om, este Postul Paştilor.

 Florin CREŞTINUL

Arsenie Boca, preotul înveşmântat în Hristos

Copacii Prislopului ne zâmbeau şi ne îmbrăţişau. Hram ca la Nicula, dar zi de zi. Îngerul păzitor: jandarm în timpul serviciului, non-stop. Ce stare pluteşte în aer! Ce stare domneşte în noi! Ore în aşteptare ca să ajungem să sărutăm Crucea (imaginea pelerinajului vieţii spre Cel Dorit). Coada (aşteptarea, privegherea) nu se termină. Mereu alţii vin din spate şi ne susţin. Oricâţi pleacă, şi mai mulţi vin (ca pe vremea martirilor).                                                                Înaintări mici, dar cu fiecare clipă distanţa se scurtează. Unii în faţă, alţii în spate, ajungem în acelaşi loc. Fericire – MIR – har. Stăm la rând la moarte, la înviere, la veşnicie. Blocaţi în traficul duhovnicesc. Sute de icoane cu Maica Domnului dăruite caselor convertite. Doamna Mângâietoarea este nota noastră de 10! Alţii vor doar toaletă. Atât de diferiţi, dar aceeaşi linişte, aceeaşi speranţă, aceeaşi lacrimă de fericire.   

 Sute de acatiste, sute de gânduri curate, mii de lacrimi purificatoare. Pericol de împiedicare: unii se agită, se tulbură, se grăbesc. Toţi suntem păcătoşi, oportunişti ambulanţi care cerşim iertarea. Timpul estimat se dublează, stăm şi la prelungiri. Unii vor doar un selfie, iute-iute, fuga-fuguţa. Înainte erau puţini credincioşii, acum sunt puţini scepticii. Romanii acuzau noutatea Mesajului, neo-păgânii acuză vechimea lui.   

 Iartă-ne, Părinte Arsenie că fotografiem clipa, în loc să înveşnicim iubirea! Iartă-ne, Părinte drag, că nu ştim ce flori duhovniceşti să îţi aducem! Mulţumim, Părinte Viu, pentru tot harul transmis de către Domnul prin tine, spre noi! Mulţumim, Părinte scump, pentru bucuriile inimii, pe care le dăruieşti unor netrebnici ca noi! Ajută-ne, mijloceşte pentru noi, iartă-ne!   

  Iartă-ne că te apelăm doar la necaz! Mulţumim, Părinte drag! Nu mergem pe încercate. Cu Hristos mergem la sigur, aşa cum ne povăţuieşti. Mulţumim că ne aminteşti să Îl punem pe Hristos la baza activităţii noastre! Să Îl copiem cât mai bine pe Hristos! Hristos în mijlocul nostru! ESTE ŞI VA FI! Viu şi lucrător (Când ne amintim de Dumnezeu să înmulţim rugăciunea, ca atunci când Îl vom uita, să Îşi aducă aminte El de noi). 

Iartă-ne pentru atmosfera de delăsare! Pentru lene, pentru lăcomie, pentru indiferenţă, pentru judecarea aproapelui, mijloceşte la Hristos iertarea noastră! Ajută-ne să ne îmbogăţim mintea cu gânduri luminoase, despătimitoare!     

Iartă-ne, că mulţi habar nu avem că există Liturghie duminica! Roagă-te pentru noi, muribunzii, Părinte Arsenie! Suntem prea ţâfnoşi, nu vrem să îngropăm calomniile, ne preocupă păcatele altora… Păcatul ne dă de gol, ne face laşi… Însă, suntem în miezul planului divin, suntem iubiţi. Iar viaţa lui Hristos trebuie să se exprime în viaţa discipolilor. Pe Cel ce a nimicit moartea Îl slujeşti, Părinte înveşmântat în Hristos!   

  Ţarina cerească ai dorit, Părinte înveşmântat în Hristos! O cărămidă în zidul lui Hristos eşti, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este totul pentru tine, adevăr, lumină. pace, Părinte înveşmântat în Hristos! Nu există mai mare asigurare, decât încrederea în Hristos, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este dorul inimii tale, Părinte înveşmântat în Hristos!   

 Părintele Arsenie: mărturie, mărturisire, putere de viaţă. Atenţie focusată pe transfigurare, nu pe aparenţe. Transmiterea credinţei este favorizată de întâlnirea cu un astfel de om duhovnicesc. Prislop: certitudinea din noi va naşte certitudini în alţii. Sufletul nemuritor al Părintelui înveşmântat în Hristos este o tăbliţă curată, pe care Duhul scrie semnele Sale. Teolog profund, predicator de excepţie, dăruire nemărginită. Nu există altă Cale, nu există alt Adevăr, nu există altă Viaţă…                           

La Prislop afli că exişti.  

 Este o Întâlnire care îţi marchează întreaga existenţă. Este Viaţa lui Hristos, prelungită în sfinţi. După această revelaţie, realizezi că hainele prea mari îţi incomodează trupul, că averile prea mari îţi sufocă sufletul. Eşti eliberat, vrei doar să păstrezi nemurirea. Calea strâmtă nu e cea mai simplă, dar este singura sigură. Înţelesurile se luminează. Nu sunt fericiţi cei (prea) îndestulaţi, ci cei smeriţi.Părintele Arsenie Boca şi toţi sfinţii te ajută să te branşezi la linia lui Dumnezeu.

Dacă vrei (numai dacă vrei) să trăieşti, păzeşte poruncile! Dar dacă nu vrei, (negreşit) vei muri. Din toată inima ta să Îl iubeşti pe Dumnezeu. El va alunga neprietenii din calea ta, îţi va trimite indicii, semne şi minuni mari (doar să le vezi). Va face milă cu tine (câtă vreme rămâi în ascultare). Vei fi binecuvântat, neputinţa va fi alungată. Mare lucru: să îţi petreci ziua (viaţa) în rugăciune! Roagă-te din toată inima, din tot sufletul, cu toată puterea, cu tot cugetul. Fără Dumnezeu, viaţa ta e doar o zbatere neputincioasă.                                                                                                                                    Mesajul Părintelui Arsenie Boca limpezeşte minţile nerăbdătoare, reîmpacă familii şi mântuieşte generaţii. Este un mesaj rupt din inima creştinismului. un mesaj autentic, care transmite o stare de linişte şi de fericire, dincolo de filosofia materialistă. Ştim că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, cum ne spune părintele şi de dincolo de moarte. Mesajul este deosebit de optimist tocmai pentru că este realist: prin smerenie, ne vedem păcatele şi ne lăsăm găsiţi de Dumnezeu. Suntem liberi, total liberi faţă de păcat, prin ascultare de Dumnezeu. Nouă mi se întâmplă să mai uităm de Dumnezeu, însă Lui niciodată (să uite de noi). Cheia este evidentă: Creştinismul nu este o afacere de duminica, ci o strădanie de toate zilele. Dumnezeu nu este un bunic de vizitat doar duminica la azil (ospiciu), ci un Tată în legătură permanentă de iubire cu noi.

Găsiţi Prislopul din voi! În fiecare există o oază de linişte, de regăsire interioară, dincolo de agitaţia şi de freamătul zilnic. Alergăm, obosim şi uităm adeseori care este Ţinta urmărită. Hristos este Ţinta, dar tot El este şi Calea. Din fiecare eşec, învăţăm să ne bazăm pe Dumnezeu. Din fiecare eşec, învăţăm să fim modeşti. Din fiecare eşec, învăţăm să ne corectăm. Să fim perseverenţi. Înseamnă că eşecul este doar un pas în drumul spre victorie. Nu cădem în deznădejde, ci spovedim eşecurile, îndreptând fiecare eroare. Există o modalitate simplă de a pune capăt unui obicei prost: Să nu te apuci niciodată de el! Lupta noastră pentru fericire este o confruntare cu o gorilă: nu ne oprim când obosim noi, ci atunci când oboseşte gorila. Fiecare lacrimă de pocăinţă sinceră ne înscrie în Cartea Vieţii. Fiecare zi de post, rugăciune şi milostenie ne apropie de Prislopul Ceresc.

Ce este de făcut?

Ne răspunde Părintele: „În momente de limpezime de minte –  că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.
Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.
Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.       Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”.

     Florin CREŞTINUL

Ţara arde dar baba ciubucara se peaptănă. Patriarhul Daniel şi-a luat yacht: „Nu sunt Iisus, să umblu pe apă, nici Moise, să despart apele”

Deranjat de vocile care l-au acuzat că nu e normal să se plimbe într-o limuzină de lux, Patriahul Daniel a decis s-o schimbe cu un yacht, evident tot de lux. Chiar dacă asta înseamnă că Prefericitul îşi va petrece o bună vreme din an în croaziere exotice, el spune că job-ul lui de CEO al Bisericii Ortodoxe Române nu va fi afectat, întrucât Dumnezeu Graphic1este peste tot, deci şi pe mările şi oceanele planetei.
„Am înţeles în cele din urmă că o maşină nu are nici o relevanţă din punct de vedere religios, aşa că mi s-a părut firesc să renunţ la ea. În schimb, apa este o prezenţă importantă în Biblie, aşa că ideea de a-mi cumpăra un yacht a venit absolut firesc”, s-a explicat Preafericitul Daniel. „Probabil ştiţi fazele cu Iisus şi Moise cu apa, nu mai insist. Numai că eu, spre deosebire de ei, nu pot nici umbla pe apă, nici despărţi apele. Eu nici măcar nu ştiu să înot, deci practic am fost silit de împrejurări să-mi cumpăr un yacht. Că s-a nimerit să fie unul de lux, asta pur şi simplu s-a întâmplat, probabil aşa a vrut Dumnezeu.”

Florin CREŞTINUL

Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt (10 ianuarie 1475) a fost bătălia prin care s-a demonstrat Europei vitejia moldovenilor

Faimoasa Bătălie de la Vaslui, respectiv Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, între vitejii moldoveni ai lui ŞTEFAN CEL MARE şi Imperiul Otoman, a fost cea mai importantă şi istorică victorie a Marelui Domnitor Ştefan cel Mare (1457 – 1504) împotriva otomanilor.

IAN 3 cu 4 BATALIA PODU INALTEvenimentul a avut loc atât ca urmare a întreruperii plăţii tributului de către Ştefan cel Mare, în 1473 – tributul era plătit încă din vremea lui Petru Aron (1451 – 1452, 1454 – 1457), din 1456 –, cât şi a încercărilor domnului Moldovei de a scoate Ţara Românească de sub influenţa Porţii Otomane, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos (1473 – 1474). În acelaşi timp, otomanii doreau extinderea influenţei la Marea Neagră, prin dobândirea cetăţilor Chiliei şi a Cetăţii Albe.      Ştefan cel Mare s-a simţit încurajat în acţiunile sale de constituirea unei coaliţii antiotomane (1472), avându-i ca membri pe şahul statului turcmen din Asia Centrală, Uzun Hassan (1453 – 1478), regele Ungariei, Mathias Corvin (1458 – 1490) şi Veneţia. În aceste condiţii, sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 81) ordonă beylerbey-ului Rumeliei, Süleyman Hadâmbul (Eunucul) să întreprindă o campanie de pedepsire în Moldova.

Spre sfârşitul anului 1474, oastea turcească, alcătuită din trupele din Rumelia, 30 000 de oameni, trupe de ieniceri şi un contingent din Ţara Românească 17 000, pătrunde în Moldova. Sursele moldoveneşti arată că oastea invadatoare număra în total c. 120 000 de oameni, cifră considerată exagerată. La rândul său, Ştefan cel Mare dispunea de circa 40 000 de luptători, între care se aflau 5 000 de secui, 1 800 de unguri şi 2 000 de poloni.

IAN 3 cu 11  BATALIA PODU INALT.jpg 1Domnul moldovean şi-a aşteaptat adversarul la sud de Vaslui, în valea îngustă a Bârladului, într-un loc numit Podul Înalt. Valea era mlăştinoasă şi flancată pe ambele laturi de dealuri împădurite, făcând imposibilă o desfăşurare largă a trupelor invadatoare. Ştefan cel Mare şi-a întărit tabăra cu şanţuri, iar în pădurile de pe flancuri a plasat artileria. Lupta s-a dat în dimineaţa de 10 ianuarie 1475, în condiţii de ceaţă deasă. Un detaşament dotat cu buciume, trâmbiţe şi tobe, i-a atras pe otomani într-o mlaştină, apoi artileria a început să tragă. La momentul potrivit, Ştefan cel Mare a atacat cu cavaleria, în flancul drept al inamicului, stârnind panică şi învălmăşeală. Valea strâmtă a Bârladului nu a permis otomanilor să se desfăşoare, iar atacul pedestrimii, în flancul stâng al otomanilor, a decis soarta bătăliei. O parte însemnată a oastei inamice a fost nimicită circa 40 000 de otoani, după unele surse, fiind capturate 100 de steaguri şi toată artileria. Resturile au fost urmărite timp de trei zile, lăsând alte victime. În această bătălie s-a remarcat un strămoş de al meu, Mihai Munteanu, care a salvat viaţa domnitorului ŞTEFAN CEL MARE, pentru care Marele Domnitor l-a acordat titlul de răzeş înnobilat şi i-a dat domenii multe între Carapciu pe Siret şi Carapciu pe Ceremuş.

IAN 3 cu 3 BATALIACavalerie-otomana-in-luptaCronicarul polon Jan Długosz arăta că „foarte puţini turci şi-au putut găsi mântuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns până la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape pe toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă. Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar câteva grămezi cu oasele lor se văd până astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atât de însemnate… Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”. De asemenea, o cronică ardeleană contemporană menţiona că „Ştefan… s-a împotrivit bărbăteşte turcilor în mijlocul ţării sale, ca un bun părinte al patriei şi al neamului său, fiind gata să moară pentru ai săi şi având timp de trei zile şi trei nopţi cele mai grele lupte cu ei; ajutându-l şi mila dumnezeiască, a biruit şi a dat pe turci cu totul pieirii”.

Revenit la Suceava, Ştefan cel Mare îşi anunţa victoria principilor creştini, arătând că „am mers împotriva duşmanilor Creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut prin ascuţişul sabiei noastre”. El îndemna, totodată, la continuarea luptei, turcii fiind slăbiţi în urma dezastrului de la Vaslui, domnul Moldovei temându-se de reacţia sultanului, care nu putea lăsa nerăzbunată o asemenea înfrângere.

Replica a constat într-o nouă campanie, în 1476, soldată cu înfrângerea lui Ştefan la Războieni.

                                                            General-colonel(r)   

dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

Prietenii Unirii, în Parlamentul de la București

Un grup parlamentar care susține unirea Republicii Moldova cu România se va constitui în luna februarie în Parlamentul de la București. Deputați și senatori de la toate partidele parlamentare își vor da mâna pentru a concucra pentru apropierea dezideratului național care va aduce Republica Moldova în Uniunea Europeană.

Grupul se va intitula Prietenii Unirii și, până în prezent, și-au anunțat dorința de a face parte din el peste 10 parlamentari. Printre ei se numără și deputatul și senatorul aferent Republicii Moldova, Eugen Tomac și Viorel Badea. Componența și statutul grupului se vor definitiva la începutul anului viitor, urmârind facilitarea integrării dintre Republica Moldova şi România în plan economic, energetic, de apărare, educaţional, mass-media, infrastructură, socio-cultural, legislativ şi instituţional.

„Prietenii Unirii” își propun să susțină mișcarea unionistă pe cale legislativă, de lobby, de reprezentare politică, prin acțiuni de imagine și de intermediere a dialogului cu celelalte instituții. Inițiativa formării grupului aparține Platformei Unioniste Acțiunea 2012, cea mai semnificativă organizație care militează pentru unirea celor două state. Membrii platformei vor asigura secretariatul grupului.

Reamintim că sondajele de opinie făcute în România arată că 3 din 4 cetățeni ai României își doresc reunirea cu statul nostru. Un studiu făcut în luna noiembrie arată că efortul financiar în acest sens se vor ridica la suma de 200 de miliarde de euro, care va fi recuperată de către nou creata entitate statală după primii 8 ani după Unire.

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

S-a descoperit mormântul zeului morții, Osiris

O echipă de arheologi din Spania și Italia, în colaborare cu ministerul egiptean al antichităților, au făcut o descoperire de excepție în necropola de la Sheikh Abd el-Qurna, din Teba (Egipt), la 800 de kilometri sud de malul Mării Mediterane: o reproducere la scară mare a mormântului mitologic al zeului Osiris așa cum a fost el descris în legendele egiptene, completat cu mai multe pasaje și camere, informează ancient-origins.net.

În interiorul complexului, cercetătorii au descoperit ostatuie a lui Osiris și o sală cu un basorelief ilustrând un demon cu cuțite.

Potrivit agenției de știri EFE, citată de ancient-origins.net,mormântul prezintă toate caracteristicile mormântului lui Osiris, așa cum era descris în legendele antice egiptene, și este o versiune mai mică a Osireion-ului, construit sub faraonul egiptean Seti I în orașul Abydos din provincia Luxor. Cercetătorii consideră că acest complex nou descoperit datează din timpul dinastiei a 25-a (760-656 î.Hr.) sau dinastia a 26-a (672-525 î.Hr.), bazându-se pe compararea mormintelor similare care conțin elemente osiriene.

O parte din mormânt a fost inițial descoperit de arheologul Philippe Virey în anii 1880 iar apoi au existat încercări de a schița structura sa principală în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, amploarea deplină a structurii nu a putut fi anticipată și a fost descoperită abia prin săpături. Complexul funerar va continua să fie explorat în toamna acestui an, precizează ancient-origins.net.

Potrivit mitologiei egiptene, Osiris, zeul lumii de dincolo, a fost ucis de Set, zeul furtunilor, dezordinii și violenței, care l-a închis pe Osiris într-un sicriu și l-a aruncat în Nil. După ce trupul său a fost recuperat de zeița Isis, Set a fragmentat corpul în bucăți și l-a aruncat înapoi în fluviu. Isis a adunat toate fragmentele, le-a așezat împreună și a bandajat corpul ca un întreg. În această formă Osiris a călătorit în lumea de dincolo, într-o barcă, și a devenit zeul morții.

 Andrei  PÎRJOLEA

Sufletul şi trupul

Fiecare suflet este mai preţios decât lumea întreagă, căci, precum spune Macarie cel Mare, Dumnezeu nu a îngăduit nici unei fiinţe văzute să se împărtăşească şi să se unească după firea lui duhovnicească, în afară de om, pe care l-a iubit mai mult decât toate creaturile Sale.

Omul, la trup se aseamănă cu o lumânare. Lumânarea arde şi omul moare. Sufletul nostru este nemuritor. De aceea trebuie să avem grijă de el mai mult decât de trup. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16, 26).

Fiecare suflet este mai preţios decât lumea întreagă, căci, precum spune Macarie cel Mare, Dumnezeu nu a îngăduit nici unei fiinţe văzute să se împărtăşească şi să se unească după firea lui duhovnicească, în afară de om, pe care l-a iubit mai mult decât toate creaturile Sale.

Graphic1Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului şi alţii, din anii tinereţii lor şi până la sfârşitul vieţii au fost feciorelnici. În toată viaţa lor şi-au îndreptat interesul către suflet, nu către trup. De aceea şi noi trebuie să ne îngrijim îndeosebi pentru suflet, iar trupul să-l întărim doar la măsura în care şi acela să întărească duhul.

Dacă ne chinuim conştient trupul până la măsura în care ne slăbeşte şi sufletul, asta e lipsă de discernământ, chiar dacă se face pentru dobândirea virtuţii. Însă dacă e plăcut lui Dumnezeu ca omul să fie încercat cu boală, El îi va da şi puterea de a răbda: să vină deci bolile, dar de la Dumnezeu, nu de la noi.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 323) via Doxologia

Vor ieşi morţii din morminte şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate

Graphic1Sondajele preliminare alegerilor parlamentare anticipate din Grecia, programate pe 25 ianuarie, în care stînga radicală SYRIZA figurează ca favorită cu un procentaj zdrobitor, o fac pe Angela Merkel, care ţinea cu dinţii de Grecia, să dea un pas înapoi. Liderul SYRIZA, Alexis Tsipras vrea să pună capăt austerităţii impuse ţării de troica U.E. B.C.E. şi F.M.I., în schimbul împrumuturilor de circa 240 de miliarde de euro. Tsipras cere negocierea unei restructurări a datoriei care sufocă economia Greciei. Potrivit Der Spiegel, Angela Merkel şi ministrul de finanţe Wolfgang Schauble şi-au schimbat opţiunea de pe un picior pe celălalt şi „consideră suportabilă ieşirea Greciei din zona euro”. Cum de renunţă atît de uşor la austeritatea şi aşa-zisa disciplină fiscală impuse grecilor ? Simplu de ghicit. Liderii forţoşi ai Europei au început să priceapă că, batjocorirGraphic1ea unor state membre în baza unor tratate fiscale oneroase se apropie de sfîrşit. Suveranitatea statelor din U.E. trebuie să redevină sfantă. Aviz guvernului de la Bucureşti şi preşedintelui Iohannis, căruia i-am sugerat acest lucru încă de anul trecut, în editorialul „Iohannis trebuie să rupă tratatele fiscale dăunătoare României.

 

A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete

Dacă preşedintele nostru nu se va dumiri rapid că statutul pacificator, „lasă-mă să-mi tihnească mandatul pe o plasă  de păianjen şi te las”, nu mai ţine, dacă nu se va dumiri rapid că sinistra corupţie din sînul Puterii nu mai poate zburda prea mult timp pe harta României, că unor lighioane din justiţie şi din cercul său li se vor suprima „raţiile” şi vor fi pitiţi după gratii, atunci va fi înghesuit între valurile entuziasmului şi nu va mai avea loc de întors între albii. Pînă la ipotetica trezire din beţia zîmbetului de învingător, 2015 a debutat cu o călcătură tare şi cu două moi, iar anul 2014 rămîne pentru români un an istoric – anul condamnaţilor în Parlament şi în Justiţie. Treizeci şi opt de magistraţi păziţi de mascaţi şi urcaţi în dube asemenea infractorilor pe care îi judecă, au fost anchetaţi, arestaţi sau trimişi în judecată în 2014 pentru luare de mită (sute de mii de euro), abuz în serviciu şi trafic de influenţă. Peste 45 de preşedinţi de consilii judeţene şi primari din clubul select al penalilor cu funcţii de răspundere, din cei care au tăiat şi spînzurat în teritoriu ca în propria curte, şi alţi papiţoi profitori din ansamblul Justiţiei şi Procuraturii au fost cazaţi după gratii. A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete în 2014, încît am zice că mai toţi politicienii s-au îndrăgostit de procurori.

Elena Udrea arată cu degetul şi înspre Cristina Trăilă, pe care ar fi denunţat-o în partid pentru că ar fi favorizat firmele lui Cocoş în licitaţiile pe bani europeni. În campania electorală au fost ţinute la secret toate mîrşăviile aflate acum şi neaflate, pentru că figurile mafiote jucau şi joacă încă şotronul cu ameninţările şi şantajul. Odată ce D.N.A. a început să le salte de acasă cu duba pe cucoanele care se delectau cu retrocedările ilegale de la A.N.R.P., pedeliştii au început să aibă fibrilaţii şi se vor turna între ei.

Să fie ridicat un arest de tranzit la fiecare sediu de partid

Graphic1 Corupţia în sînul Puterii a atins o cotă sinistră în 2014, acesta fiind şi unul din motivele sărăcirii românilor. Potrivit statisticilor, opt din zece români sînt săraci, România avînd o rată a sărăciei de trei ori mai mare decît media U.E. Un loc de munca nu garantează un trai omenesc, atîta timp cît românii au cele mai mici salarii din U.E. raportate la preţuri echivalente celor din Uniune, iar la  taxe şi impozite îi surclasează degajat pe europeni.  Şi, staţi liniştiţi, nu se întrevede nicio afurisită de şansă care să-l scape pe român de sărăcie şi nici de caracatiţa care a pus stăpînire pe Ţară, decît printr-o restartare totală: adică, toţi cei care au făcut politică în acest sfert de veac al capitalismului de junglă românesc, inclusiv rudele acestora, pînă la ultimul grad, să nu mai pună piciorul pe nici un nivel de putere,  Averile, confiscate şi să fie lăsaţi doar cu bani de metrou în buzunar, ca tot românul. La fiecare sediu de partid să fie ridicat un arest de tranzit unde să fie cazaţi pînă la judecarea faptelor comise.

De dragul şefului, membrii de partid, simpatizanţii şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita

Prea multe aşteptări de la preşedintele ales ar fi hazardante! Precum vede şi orbul, circulă la relanti, întotdeauna cu un morman de hîrtii în buzunar, de pe care citeşte discursurile gîndite de consilieri. Nu stă bine nici la capitolul Constituţie, proceduri legislative, cifre, litere şi date macroeconomice. Ca să nu mai vorbim de cartea „Pas cu pas” – un munte de exprimări paraliterare, unde coboară tîrîş-grăpiş parcă din veşminte adolescentine direct în mantaua grea a literaturii postmoderne, fără o respiraţie a inspiraţiei, cu frazări alambicate, care nu fac nume bun nici unui cenaclist neofit. Probabil cu această carte se închipuie admis în breasla scriitorilor, dar nu face decît să se îmbulzească, alături de ceilalţi politicieni cu cărţi la activ, pe drumul iluziei şi al gloriei literare deşarte. Ei doresc să fie „an open book”, doresc să pară autori mari, serioşi, profunzi, cum se vrea şi preşedintele ales. Deşi, cam toţi din categoria politicieni-scriitori ating ridicolul, îşi vînd cărţile pînă la ultima. Paradoxal, nu? Slugoii, membrii de partid şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita, aşa, de pamplezir, nu că i-ar interesa ce scrie în carte. Un literat cu ştate vechi nu-şi va cheltui niciodată bruma de bani pe paraliteratură.

Montarea unor stîlpi de electricitate este echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte

Graphic1Ei, da, nu va trece mult timp şi entuziaştii vor constata că Băsescu a lăsat paharul nespălat pe birou, Iohannis a băut apă după el şi s-a infectat. Deocamdată este preşedintele unui zîmbet publicitar, este preşedintele celui mai scăzut nivel de trai din Europa, celui mai mare nivel de corupţie, celor mai mici salarii din U.E., celor mai proaste drumuri, celui mai umilitor sistem de protecţie socială, celui mai anemic sistem de sănătate şi de învăţămînt, este preşedintele celor mai multe spitale fără dotări, deşi medicii români, cei mai inteligenţi şi căutaţi în lume sînt cei mai prost plătiţi; este preşedintele celor mai înţesate aziluri, celor mai corupţi politicieni (strîns uniţi în jurul său), al celor mai mulţi săraci, este preşedintele satelor neelectrificate din România. Să-i amintim lui Iohannis, cum i-am sesizat şi lui Băsescu de nenumărate ori, că România nu e Sibiu, cum nici pentru Băsescu nu trebuia să fie un vapor cu mărfuri de vînzare, poate pe perioada mandatului de primar n-a citit studiul cu pricina, că, Institutul de Economie Socială şi Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române au dat publicităţii studiul potrivit căruia, în mediul rural peste două milioane de oameni, care n-au furat precum politicienii, sînt extrem de săraci şi muncesc cu ziua prin sat. Trei sferturi dintre ei trăiesc în condiţii precare, 37% nu au nicio formă de remuneraţie, iar peste 36% sînt pe cont propriu. Bun înţeles, alambicatele studii vor rămîne la dosare în sertare, cum de altfel şi electrificarea gospodăriilor şi satelor din România, tot acolo se află. Vă vine să credeţi  sau nu, dar în mileniul trei montarea unor stîlpi şi a unor fire conducătoare de electricitate este pentru guvernaţii noştri echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte! O normalitate a civilizaţiei a devenit o dificilă problemă naţională fără soluţii de rezolvare pentru bonjuriştii Puterii. În România există 97 de localităţi complet neelectrificate, Domnule Preşedinte Iohannis, plus alte 97.805 de gospodării neelectrificate amplasate în 2.284 de localităţi străbătute de uliţe neasfaltate. Din cinci români de la sat, trei se spală în lighean sau în butoi, şi au pe post de toaletă o groapă săpată în pămînt, în fundul curţii. De aceea cred tot mai mult că dacă avem un preşedinte cu dublă cetăţenie, fapt ce contravine Constituţiei, ar fi potriviţi pentru consiliile judeţene cîte un polonez, un ungur, un rus, un arab, un israelian, un italian, un american sau britanic din spiţă regală. Numai în acest mod am putea făuri România Occidentală, iar satele Ţării ar avea curent electric.

Dacă nici în acest an Puterea nu ia în calcul poporul, vor ieşi pînă şi morţii din morminte

Graphic1Vrem sau nu, democraţia ne-a îmbogăţit cu o fatalitate cruntă, care trebuie judecată urgent: fenomenul politic cu caracter neromânesc, antiromânesc şi servilismul condamnabil al politicienilor – marionetă, alteraţi de evazionismul ideologic, sufocat de realii şocante la nivel de aplicabilitate, importat din Occident, care glisează pe zona carenei de la graniţa legilor şi moralei, doar în interesul decidenţilor. Cum să vorbesc în şoaptă, cu dragoste şi blîndeţe despre clasa politică, despre preşedintele ales, interesat deocamdată de propria imagine, de vreme ce România, de 25 de ani în mîini străine necurate, e acum stropită, ca să se trezească, cu puţin oţet german. „Am fost vasalii marilor imperii, şi vai nouă, acum, din nou,  pe mîna nemţilor”, îmi scrie din S.U.A., un medic oncolog român, doctor în Ştiinţe medicale. Aşadar, România a trecut în 2015 cu un număr impresionant de politicieni corupţi amplasaţi după gratii sau cercetaţi în libertate. Tot românul a aflat că marile companii dar şi unele instituţii ale statului au fost surse de înavuţire pentru cei aflaţi la conducerea lor, subminînd tot timpul existenţa poporului şi trădînd interesele naţionale. Dacă nici în 2015, preşedintele ales şi Guvernul  nu-şi vor canaliza atenţia pe îmbunătăţirea traiului românului,  vor ieşi morţii din morminte, citînd o profeţie a lui Nostradamus pentru anul în curs, şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate!

de Maria Diana Popescu Revista Agero-Stuttgart

Patriarhia răspunde ANAT şi îşi laudă ,,marfa”. Târguială pe costul pachetelor turistice pentru Israel

Pachete turistice în Israel ale Paralela 45 sunt cu 23% mai scumpe decât pelerinajele organizate în Israel de Basilica Travel, agenţia Bisericii, se arată într-un comunicat al Patriarhiei, după ce Alin Burcea i-a acuzat pe preoţi că organizează excursii mai scumpe decât agenţiile. Astfel, potrivit Patriarhiei, un pelerinaj de 7 zile şi 6 nopţi în Israel, organizat de Basilica Travel, costă 695 de euro, cu toate costurile incluse, taxe de aeroport, preţul biletelor de intrare la obiectivele vizitate, asigurare de sănătate, microbuze pentru deplasarea pe Muntele Taborului etc.  ,,În plus, fiecare pelerin primeşte gratuit în momentul înscrierii în pelerinaj Sfânta Scriptură, un DVD care conţine filmul documentar Pelerini în Ţara Sfântă şi o broşură cu informaţii şi explicaţii de la fiecare obiectiv religios inclus în program”, se arată în comunicatul Biroului de presă al Patriarhiei . Potrivit sursei citate, un pelerinaj de 6 zile şi 5 nopţi în Israel organizat de Paralela 45 costă 555 de euro, fără taxe de aeroport (în valoare de 160 de euro), asigurare medicală (10 euro), microbuze pentru deplasarea pe Muntele Taborului (5 euro).  ,,Dacă adăugăm costurile neincluse în preţul iniţial al pelerinajului de către Paralela 45, constatăm că preţul real al unei excursii în Israel organizată de această agenţie de turism este de 730 euro pentru un program cu o zi în minus faţă de cel oferit de Basilica Travel. În concluzie, preţul pachetelor turistice în Israel oferite de Paralela 45 sunt cu 156 de euro (cu 23%) mai scumpe decât pelerinajele organizate în Israel de Basilica Travel. Aşa se explică faptul că tot mai mulţi români aleg să meargă în pelerinaj cu birourile de pelerinaj ale Patriarhiei Române, deoarece plătesc mai puţin pentru ofertă de servicii net superioare celor oferite de agenţiile de turism (preot însoţitor, asistenţă religioasă şi spirituală, participarea la Sfânta Liturghie)”, se mai arată în comunicat.  În replică, Alin Burcea, proprietarul agenţiei Paralela 45 şi prim-vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), a afirmat că de pe site-ul Basilica Travel au dispărut în ultimele două zile ofertele de 780 de euro pentru un pelerinaj în Israel şi fotografia patriarhului, care promova aceste excursii.  ,,Mă simt măgulit de faptul că Patriarhia vorbeşte despre Paralela 45. Înseamnă că cei 23 de ani de activitate nu au fost degeaba. Ceea ce mă întristează este faptul că sfinţii părinţi nu au înţeles nimic din reproşurile noastre, ale ANAT, nu ale lui Alin Burcea: Etica şi Morala! Este etic şi moral să vinzi excursii în bisericile din România? Este etic şi moral să fie porţile bisericilor tapetate cu programe de excursii? Este etic şi moral să se interzică prin ucaz patriarhal să se organizeze excursii de către preoţi, altfel decât prin Basilica Travel?”, a spus Burcea.El le-a recomandat „sfinţilor părinţi” să mediteze la problemele de etică şi morală. ,,Între timp, Autoritatea Naţională pentru Turism va verifica licenţele şi brevetele la toate centrele de pelerinaj din România şi la toate unităţile de cazare ale Bisericii”, a adăugat el. Burcea a declarat miercuri într-o conferinţă că preoţii înalcă etica atunci când profită de enoriaşi pentru a-i atrage în diverse excursii, care sunt mai scumpe la ei decât prin agenţiile de turism, pentru că banii trebuie să ajungă până la episcop. El a mai spus că preţul unui pachet pentru Israel este de 700 de euro la o agenţie, iar ,,la preoţi” se vinde cu 780 de euro.

Mare praznic al Bisericii Ortodoxe şi a celei greco-catolice. În ziua de 30 ianuarie a fost sărbătoare mare: Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan!

În ziua de 30 ianuarie, creştinii ortodocşi şi greco-catolici îi prăznuiesc astăzi pe cei trei prieteni, colegi de studii şi mari dascăli, Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Cu acest binecuvântat prilej, urăm tuturor giurgiuvenilor care poartă numele de Vasile, Grigorie, Ioan un sincer La Mulţi Ani!

Astăzi va fi zi de mare sărbătoare şi la Seminarul Teologic „Teoctist Patriarhul” din Giurgiu, pentru că Sfinţii Trei Ierarhi sunt aleşi ca patroni duhovniceşti ai şcolilor teologice.    Sfântul Vasile este cel care reformează monahismul şi fixează primele reguli pentru comunităţile de călugări. Tot Sfântul Vasile este primul ierarh care s-a ocupat cu construirea de biserici şi spitale.   Sfântul Grigore a fost înzestrat cu capacităţi intelectuale deosebite şi se face cunoscut ca un creator de poeme religioase. Darul elocinţei i-a adus numele de ,,Teologul“, adică ,,Cuvântătorul de Dumnezeu“.         Sfântul Ioan Hrisostomul (Gură-de-Aur), s-a remarcat prin acţiuni de reformare în sânul Bisericii, impunând o disciplină severă în rândul clerului. Este declarat la Sinodul din Calcedon (451) ,,învăţător al Bisericii“ iar Papa Pius al X-lea l-a numit ,,patronul ceresc al predicatorilor creştini“.

Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte. Prin aceste trei caracterizări vedem că Biserica în viaţa ei nu îi separă, ci îi gândeşte în comun ca trei lucrări exemplare pentru viaţa Bisericii.

Sfântul Vasile cel Mare a desfăşurat o întreită operă creştină. Mai întâi una teologică, apoi este cunoscut şi pentru opera sa liturgică, pentru că ne-a lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se serbează de 10 ori pe an, în anumite perioade şi, în al treilea rând, a rămas în istoria Bisericii răsăritene şi a Bisericii universale ca un om care a pus la inimă pe cei nevoiaşi şi necăjiţi şi a făcut tot posibilul ca să-i ajute şi să împuţineze suferinţa lor.

Din punct de vedere teologic, Sfântul Vasile cel Mare a fost un ilustru teolog. A cunoscut foarte bine filosofia şi cultura timpului şi şi-a însuşit temeinic Sfânta Scriptură. Dacă citim opera Sfântului Vasile cel Mare, vedem că la orice afirmaţie face trimitere la texte biblice, pe care-şi întemeiază afirmaţiile. Toată teologia Sfântului Vasile este întemeiată biblic şi de aceea a rămas tot timpul credincios Cuvântului revelat, adus de Mântuitorul Iisus Hristos. Ceea ce este foarte important la toţi părinţii şi la Sfântul Vasile cel Mare este faptul că, în vremea lor, exista tendinţa de a di-socia natura divină de persoanele trinitare. Arie, de exemplu, considera că Hristos este om în timp ce Tatăl este Dumnezeu. Astfel s-a introdus o prăpastie netrecută între Fiul şi Tatăl. Sfântul Vasile cel Mare, ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, a luptat ca să corecteze aceste erori prin care se făcea abstracţie de dumnezeire şi de divinitatea Mântuitorului Hristos, cât şi erorile lui Macedonie, alt eretic al vremii, care spunea că în Sfânta Treime este o singură persoană care se manifestă în trei chipuri diferite.

                                                                                                       Florin CREŞTINUL

Cât de sărac a plecat regele Mihai din România?

Circulă o nouă legendă pe internet: regele Mihai a plecat din România sărac lipit pământului şi a muncit ca mecanic (!) să îşi întreţină familia. De acord, comuniştii au avut tot interesul să-l vopsească pe fostul rege în culori cât mai sumbre. În perioada comunistă s-au scris tomuri întregi despre vagoanele pline de averi cu care a plecat din România regele Mihai. Să spunem că toate acele cărţi sunt pline de minciuni şi distorsiuni.

Însă mai înspre zilele noastre Mihai Pelin a făcut o cercetare amănunţită asupra a 42 de tablouri dispărute din colecţia regelui Carol I. Dacă vă mai amintiţi, regele Carol I a strâns o colecţie impresionantă de tablouri valoroase pe care le-a lăsat moştenire guvernului României, pentru a fi expuse astfel încât orice român să poată vedea operele unor pictori celebri. Din această colecţie de tablouri a României au dispărut 42 de piese. Cercetările lui Mihai Pelin au identificat traseul a 17 dintre aceste 42 de tablouri: au fost luate (sau furate?) din România de regele Mihai şi apoi vândute în decursul anilor.

Eu unul l-aş ierta pe fostul regele Mihai pentru cele 42 de tablouri însuşite. Avea multe fete, trebuia să le cumpere rochiţe. Însă nu-l pot ierta pe fostul rege Mihai pentru că a vândut safirul reginei Maria. Este vorba de al doilea safir din lume ca mărime, de 478,68 carate, cumpărat special pentru ceremonia de încoronare de la Alba Iulia. Toate casele regale au avut sau au o piatră preţioasă simbol. Safirul reginei Maria ar fi putut fi piatra preţioasă a Casei Regale a României, strâns legată de momentul realizării României Mari. Doar că fostul rege Mihai a ales să vândă această bijuterie simbol.

                                                                                                                                                         Florin NAHORNIAC

Hora Unirii de Vasile Alecsandri

Versuri şi muzică

 Hora Uniriipoezia scrisă de Vasile Alecsandri, a fost publicată pentru prima dată în 1856, în revista “Steaua” a lui Mihail Kogălniceanu.

Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher, iar în ziua de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova şi ŢaraRomânească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat şi s-a cântat această Horă a Unirii.

Hora Unirii

Versuri: Vasile Alecsandri

Muzica:  Alexandru Flechtenmacher
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare.

Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

 

Hora Unirii are o semnificaţie sfântă pentru noi românii. Încă din copilărie cunoaştem dansul ,,Hora Unirii” şi versurile cântecului său minunat. De Hora Unirii ne amintim întotdeauna în ziua de 24 ianuarie.

Hora este un dans popular în Balcani, în România. Hora se dansează pe muzică cu un ritm specific, într-un cerc închis, dansatorii ţinându-se de mână, făcând trei paşi înainte şi unul înapoi.

                                                                                                                                                            Andrei PÎRJOLEA

Fratele Patriarhului a lăsat religia ortodoxă!

În ediţia din 8 iulie de anul trecut, Libertatea v-a prezentat în exclusivitate de unde a pornit scandalul dintre Patriarhul Daniel şi fratele său, Gheorghe Ciobotea

Supărat că Patriarhul Daniel (63 de ani) a donat casa părintească din satul Dobreşti, Timiş, şi terenurile din jurul acesteia pentru construirea unei mănăstiri, fratele capului Bisericii, Gheorghe Ciobotea (69 de ani), a declarat că renunţă la ortodoxie pentru catolicism.

2

Patriarhul Daniel şi-a supărat fratele mai mare cu cinci ani decât el

 

3

Gheorghe Ciobotea s-a înfuriat că Patriarhul a înstrăinat averea părinţilor

În timp ce Patriarhul Daniel era, ieri dimineaţă, personajul central al unei ceremonii organizate la Colegiul Coriolan Brediceanu din Lugoj, judeţul Timiş, pe care l-a absolvit acum 40 de ani, fratele său, Gheorghe Ciobotea, cioban în satul Dobreşti, răbufnea pe seama unui conflict ce i-a dezbinat în urmă cu câţiva ani.

222,,Sunt sătul de morala ortodoxă făcută de cel care mi-a fost frate. Dacă asta este învăţătura ortodoxă, atunci eu renunţ la ea. La noi în sat se ridică o biserică catolică şi o să mă mut la ei”, a ameninţat Gheorghe, citat de realitatea.net. “Daniel nu mai este fratele meu. Eram în stare să ucid pentru el, dar acum să nu îl mai văd în faţa ochilor. L-am rugat să îşi salveze nepoţii de la oierit şi să îi angajeze în construcţii la mănăstirea de la noi din sat. Nu a vrut”, a mai spus ciobanul despre fratele său patriarh.

S-au certat pe moştenire

Conflictul dintre cei doi a fost dezvăluit de Libertatea, încă din vara anului trecut. Pe 7 iulie 2009, ziarul nostru scris, cu ocazia unei vizite a conducătorului Bisericii Ortodoxe Române în satul natal, Dobreşti, că ,,Patriarhul Daniel nu a vrut să-şi vadă fratele”. Motivul tensiunilor? ,,După moartea părinţilor, fraţii s-au certat foarte tare din cauza împărţirii casei în care au crescut”, susţineau surse din apropierea celor doi. O zi mai târziu, Daniel confirma, tot în Libertatea, că fratele său mai mare, Gheorghe, “e nemulţumit că Patriarhul României a donat casa şi terenurile cumpărate personal pentru a fi construită Mănăstirea de la Dobreşti, precum şi de faptul că se vor da în folosinţa acestei mănăstiri terenurile moştenite de la părinţi”.

A venit într-o limuzină la revederea cu colegii

Patriarhul Daniel a fost weekendul trecut la Lugoj, unde a sărbătorit 40 de ani de la terminarea liceului. Preafericitul nu şi-a făcut timp însă pentru a-şi vizita fratele, în satul natal, şi nici mormântul părinţilor. Absolvent al colegiului din Lugoj, în 1970, Patriarhul s-a revăzut, ieri, cu foştii colegi şi profesori, făcându-şi o apariţie spectaculoasă, când a coborât dintr-o limuzină luxoasă, Volkswagen Phaeton, de culoare albă. Ieri dimineaţă, ÎPS Daniel a donat liceului pe care l-a absolvit o cruce din aur şi argint.

    Florin CREŞTINUL

Sfânta Lumină iese din placa Sfântului Mormânt ca şi cum ar ieşi dintr-un lac

Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obi­cei, are o nuanţă albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba şi să ia multe nuante diferite. Nu se poate descrie în cuvinte omeneşti. Lumina iese din piatră ca şi cum ar ieşi dintr-un lac. Placa Mormântului seamănă ca şi cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină.      Patriarhul Diodor I a fost hirotonit diacon la Ierusalim, în anul 1944 şi a deţinut vredni­cia de patriarh între anii 1981-2000. La Paştile anului 1998, cu puţine zile înainte de Sâmbăta Mare, a dat un interviu profesorului danez, Niels Christian Hvidt, referitor la ceremonia Sfintei Lumini. Interviul a fost publicat în ziarul danez Berlingske Tidende, precum şi în cartea lui Hvidt cu titlul:Miracles – Encoun­ters Between Heaven And Earth (Minuni – În­tâlniri între Cer şi Pământ).    Patriarhul Diodor, până la adormirea sa din septembrie 2000, a deţinut rangul de patriarh vreme de 19 ani şi a fost prezent la ceremonia Sfintei Lumini 63 de ani neîntrerupţi. În inter­viul său acordat profesorului danez, patriarhul menţionează următoarele:

„După ce se sting toate luminile, mă plec şi intru în prima încăpere a Mormântului. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost pus Trupul lui Iisus. Acolo îngenunchez cu frică sfântă şi… rostesc rugăciunile consacrate, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor; iar după ce le citesc, aştept. Uneori, e posibil să aştept câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârşeşte îndată ce citesc rugăciunile.Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obi­cei, are o nuanţă albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba şi să ia multe nuante diferite. Nu se poate descrie în cuvinte omeneşti. Lumina iese din piatră ca şi cum ar ieşi dintr-un lac. Placa Mormântului seamănă ca şi cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină. Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alte ori umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau în afara Mormântului şi privesc înăuntru văd cum este plin de Lumină. Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim şi am primit Sfânta Lumină. Lumina are o compoziţie diferită de cea a unei lumini obişnuite care arde într-o candelă. Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus şi formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putinţă să aprind lumânările mele de la ea. În felul acesta, după ce iau flacăra în lumânările mele, ies şi dau Lumina mai întâi patriarhului armean şi apoi celui copt. După aceasta împart Lumina tuturor celor care se află în Biserică… Trăim multe minuni în bisericile noastre şi minunile nu sunt ceva străin pentru noi…, însă nici una din aceste minuni nu are puterea şi simbolismul pe care le are minunea Sfintei Lumini. Minunea este ceva ca o taină dumnezeiască. Preschimbă Învierea lui Hristos în ceva atât de viu pen­tru noi, ca şi cum ea [Învierea] s-ar fi petrecut cu câţiva ani în urmă… Mă aflu în Ierusalim din 1939 şi am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit ceremonia Sfintei Lumini în toţi aceşti ani şi astfel am fost martor ocular al minunii de 61 de ori. Pentru mine nu se pune întrebarea dacă eu cred în minune au nu. Ştiu că ea este adevărată.”

Aceasta este mărturia pe care a depus-o Patriarhul Diodor I la Paştile anului 1998. Descrierea ei este atât de analitică şi revelatoare, încât nu suportă niciun comentariu.

(Haralambie K. SkarlakidisSfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos, traducere din limba greacă de Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, pp. 259-261) Sursa: doxologia.ro

(Haralambie K. SkarlakidisSfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos, traducere din limba greacă de Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, pp. 259-261) Sursa: doxologia.ro

                                                                                                                                                      Florin CREŞTINUL

900 de mii de euro, „cadoul” lui Falcă pentru o firmă agreată de Primăria Arad

Primăria Arad a suplimentat bugetul unei firme care câștigă contracte pe bandă rulantă pentru drumurile din Arad, cu 900.000 de euro, fără negociere sau anunț de participare

Primăria Arad a alocat peste 4.000.000 de lei pentru întreținere și reparații curente pe drumurile din orașul Arad. Așadar, nu pentru niște drumuri noi, ci pentru plombarea celor făcute deja. Executate de cine, de aceeași firmă care trebuie acum să le repare, pe alți bani – Alexa Construcții SRL. Probabil că vorba aceea, repetiția e mama înțelepciunii, a fost motivul pentru care Primăria lui Gheorghe Falcă nu a mai încercat să vadă prețurile altor firme.

Justificarea alegerii procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare: noi lucrări/servicii, constituind o repetare a lucrărilor/serviciilor existente și solicitate în conformitate cu condițiile stricte conforme cu cele stabilite în directivă.

anunț de atribuire e-licitatie

Firma Axela Construcții SRL, al cărei acționar este Ioan Alexa, din Timișoara, a câștigat, cu Primăria pe care Falcă o conduce de 10 ani, dar și cu Consiliul Județean Arad, cel puțin 30 de contracte în ultimii 5-6 ani. Marea majoritate a contractelor au fost pe zona de construcții și drumuri, iar sumele încasate sunt, ca și acum, de ordinul sutelor de mii de euro, de fiecare dată. unele contracte au fost semnate fără licitație, motivându-se urgența, cum a fost cazul unuia privind întreținerea pe timp de iarnă, în 2012. Alte contracte au fost câștigate de firma Axela la licitații, sau în asociere cu alte societăți participante la licitații. Gheorghe Falcă, ales din 2004 ca edil, este, la bază, inginer de drumuri și a terminat facultatea la Timișoara, adică în orașul din care este și Ioan Alexa, patronul firmei favorite pentru drumurile din Arad. De altfel, cei doi au terminat aceeași Facultate de Construcții, la 3-4 ani diferență.

Marilena Nedelcu

Voi aţi tortura un ministru sau un deputat în puşcărie?

Zilele astea l-am văzut pe torţionarul Alexandru Vişinescu. Un bătrânel tremurător care se adăpostea de soare pe lângă Cercul Militar, stătea pe trepte. L-am recunoscut şi m-am oprit să-l văd mai bine. A tresărit şi s-a uitat în ochii mei fără să clipească: o privire dură, încrâncenată şi în acelaşi timp temătoare. Aproape că nu am nici un sentiment faţă de Alexandru Vişinescu. Dacă ar fi fost pus sub acuzare în urmă cu 24 de ani poate că ar fi fost altceva, acum e prea târziu. Curăţenia trebuia făcută mai demult, acum urmaşii lui Vişinescu au legitimitate şi conduc România.

Privindu-l pe Vişinescu mi-am amintit de o discuţie recentă cu maestrul Eftimie. Întrebarea lui suna cam aşa: dacă ar veni o revoluţie, ceva care să-i arunce pe miniştrii şi parlamentarii de azi în puşcării, iar tu ai fi temnicer, ce le-ai face?

Greu de răspuns la o asemenea întrebare. Dacă au cea mai mică bănuială că nu sunt supravegheaţi, temnicerii pot deveni nişte bestii absolute (chiar dacă în viaţa privată rămân oameni normali, cel puţin în aparenţă) – uitaţi-vă la ce s-a întâmplat la Abu Ghraib. Să fii gardian în puşcărie şi să-l ai pe mână pe Duicu sau pe Voicu, ori pe orice alt mahăr care a făcut parte din cangrena ce roade România…

P.S. România e o ţară democratică. Foştii supremi ajunşi în puşcării scriu cărţi, au bloguri, celule VIP, etc.

George DAMIAN

Voievodul martir Constantin Brâncoveanu, ocrotitor al tiparului

Domnia lui începe printr-un act de cultură şi anume prin apariţia Bibliei de la Bucureşti, prima ediţie integrală a ei în limba română.

Domnia lui începe printr-un act de cultură şi anume prin apariţia Bibliei de la Bucureşti, prima ediţie integrală a ei în limba română, operă de mari proporţii pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt, a fost „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii româneşti. Era o operă de colaborare a cărturarilor români de pretutindeni. S-au tipărit felurite cărţi: de slujbă, de teologie, de învăţătură, de combatere a catolicismului şi calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă şi chiar arabă. De pildă, în tipografia înfiinţată de episcopul Mitrofan de la Buzău, s-au imprimat Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, în româneşte (1691), cele 12 Mineie cu tipicul, paremiile şi sinaxarul în româneşte (1698) şi altele.

În tipografia de la Bucureşti, pusă din 1691 sub conducerea ieromonahului Antim Ivireanul, au apărut mai multe cărţi de slujbă sau învăţătură, între care şi un frumos Evangheliar greco-român (1693). În cea de la mănăstirea Snagov, îndrumată tot de Antim, sa tipărit, între altele, un Liturghier greco-arab în 1701, prima carte imprimată cu litere arabe, la rugămintea patriarhului Atanasie Da-bas al Antiohiei.

Constantin Brâncoveanu a fost un mare sprijinitor al Academiei domneşti de la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, pe care a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învăţatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol. În 1707 domnitorul a procedat la o nouă reorganizare a ei, cu ajutorul câtorva cărturari ai vremii. Academia era organizată ca o Facultate de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţilor apusene.

(Pr. prof. Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco-Români şi Români, Editura Trinitas, Iaşi, 1994, p. 82) via Doxologia

Ungaria a obţinut ilegal CODEX AUREUS şi BIBLIOTECA BATTHYANEUM din Alba-Iulia

În politica diabolică a Ungariei şi a U.D.M.R., vizând dobândirea rapidă şi pe căi ilegale a peste 50 la sută dintre imobilele din Ardeal, s-a înregistrat recent un nou episod, extrem de periculos prin consecinţele sale, respectiv a fost împroprietărită comunitatea maghiară cu Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Solicitarea a fost făcută (în ultimii ani) de către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, care a reuşit să înfrângă Opoziţia corectă şi legală a primarului şi Consiliului local din Capitala Unirii.

Graphic1Clădirea acestei biblioteci, împreună cu cele 115.992 unităţi bibliografice, din care: 1.778 manuscrise din secolul al IX-lea; 300 codice medievale (reprezentând 80 la sută din cele existente în România); 571 incunabule şi 24.000 cărţi vechi din secolele XV-XVIII, au fost date gratuit şi ilegal din proprietatea Poporului şi Statului Român în proprietatea comunităţii maghiare şi a Ungariei.

Cel mai valoros manuscris din Biblioteca Batthyaneum şi din întreaga Europă este Codex Aureus. Această carte a fost scrisă în jurul anului 810 din porunca împăratului Carol cel Mare. Această Evanghelie a fost scrisă cu litere de aur, pe foi fine de pergament, a fost pictată cu aur şi are coperţile din fildeş. Prima parte din Codex Aureus, cuprinzând în cele 111 file Evangheliile lui Matei şi Marcu, s-a aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Partea a doua din Codex Aureus, cuprinzând în cele 124 de file Evangheliile lui Luca şi Ioan, se află la Biblioteca Apostolică din Vatican. Manuscrisul Codex Aureus are o valoare inestimabilă.

În anul 1968, Regimul Ceauşescu a luat un împrumut de zece miliarde dolari S.U.A. de la F.M.I. şi Banca Mondială pentru realizarea unor mari investiţii în România, inclusiv retehnologizarea industriei. Împrumutul extern de 10 miliarde dolari S.U.A. a fost garantat de către Statul Român cu Codex Aureus. Poporul Român a realizat investiţii uriaşe în Regimul Ceauşescu, a plătit integral şi înainte de termen toată datoria externă. Regimurile post-decembriste au pus la cale şi au dat ilegal Ungariei şi comunităţii maghiare din România (care nu are personalitate juridică) atât Codex Aureus cât şi Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, cu tot fondul de carte. Programul de jefuire a Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia l-a început Guvernul Radu Vasile, l-a continuat Guvernul Năstase şi l-a finalizat Guvernul Ponta III.

După Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi în baza Tratatului de la Trianon, din iunie 1920, Biblioteca Batthyaneum cu tot fondul de carte, inclusiv Codex Aureus a intrat în proprietatea Poporului şi Statului Român. Biblioteca se află pe str.Unirii nr.1-3 din municipiul Alba Iulia şi este înscrisă în cartea funciară nr.559 fiind identificată cu numărul topografic 1973/1. Titular al dreptului de proprietate a fost Biblioteca Naţională a României.

În vara anului 1998, Guvernul Radu Vasile (format din miniştri din partea P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R., P.N.L. şi P.D.) a aprobat O.U.G. nr.13 din 7 iulie privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. Atunci, ministru al Culturii a fost d-l Ion Caramitru, iar al Învăţământului era d-l Andrei Marga. Oare ştiau de Codex Aureus s-au află abia acum? Ordonanţa de urgenţă nr.13/1998, publicată în Monitorul Oficial nr.255 din 8 iulie 1998 a fost semnată de premierul Radu Vasile (Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!) şi contrasemnată de Gyorgy Tokay, ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţile naţionale. O.U.G.nr.13/1998 are trei articole (numerotate 1, 2 şi 2) şi a stabilit următoarele:

1. Clădirile şi terenurile aferente lor, cele înscrise în Anexă, trec gratuit în proprietatea comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

2. Se înfiinţează o Comisie specială paritară (Guvern-minorităţi entice) care verifică situaţia juridică a celor 17 imobile înscrisă în Anexă şi poate face noi propuneri pentru donaţii către minorităţile etnice.

3. Predarea-preluarea imobilelor se face pe baza unor protocoale redactate de Comisia specială paritară.

La poziţia nr.13 din Anexa la O.U.G. nr.13/1998 este înscrisă Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Este evident că O.U.G. nr.13/1998 nu se referă la restituirea fondului de carte şi a Codex Aureus către comunitatea maghiară din România şi către Ungaria. După cinci ani, prin Legea nr.458 din 12 noiembrie 2003, a fost aprobată O.U.G. nr.13/1998. Lucrările Senatului au fost conduse de d-l Doru Ioan Tărăcilă.

Separat de legislaţia existentă, prin aceste două acte normative, s-a furat Poporului Român Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, inclusiv Codex Aureus, care au fost date ilegal comunităţii maghiare care nu are personalitate juridică şi care niciodată nu a fost proprietara acestei biblioteci, a Codex Aureus şi a uriaşului fond de carte. În mare secret, Ungaria şi U.D.M.R. au reuşit să fure, din nou, o mare parte din averea Poporului Român. Despre această uriaşă afacere imobiliară, pusă la cale prin O.U.G. nr.13/1998 şi înfăptuită în perioada 1998-2014, ştiu toţi candidaţii anunţaţi la funcţia de Preşedinte al României. De ce tac? De ce nu acţionează pentru oprirea retrocedărilor ilegale de clădiri, terenuri şi păduri, mai ales către unguri şi către Ungaria? Sunt complici cu U.D.M.R. sau i-au “sensibilizat” autorităţile din Ungaria? Ceea ce s-a petrecut recent cu Codex Aureus şi Biblioteca Batthyaneum dovedeşte că premierul Victor Viorel Ponta şi P.S.D. au adus U.D.M.R. la guvernare şi i-a oferit postul de vicepremier şi ministru al Culturii lui Kelemen Hunor cu scopul de a facilita un furt pios împotriva Poporului Român şi patrimoniului naţional!       Manipulatorii de opinie se străduiesc să-i convingă pe unii români că dacă premierul Victor Viorel Ponta a dat la unguri şi Ungariei Codex Aureus şi Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia atunci merită să fie noul Preşedinte al României. În Israel şi în China o asemenea faptă este răsplătită cu dulcele glonţ al patriei. Guvernul Ponta III a dat ilegal unei biserici ungureşti şi implicit Ungariei, uriaşa Biblioteca Batthyaneum şi Codex Aureus.

Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) ar fi trebuit să se autosesizeze şi să pună sechestru asiguratoriu pe Codex Aureus, pe toate cărţile aflate în Biblioteca Batthyaneum, precum şi pe averile celor implicaţi în această afacere imobiliară îndreptată împotriva Poporului Român. Procurorii ştiu că, de regulă, criminalul se întoarce la locul crimei.     De loc întâmplător, premierul Victor Viorel Ponta a anunţat că se lansează, în cursa pentru alegerea Preşedintelui României, de la Alba Iulia, într-un Congres inedit al P.S.D., în ziua de 12 septembrie a.c, probabil, din faţa clădirii Bibliotecii Batthyaneum dată ilegal Ungariei, împreună cu Codex Aureus şi tot fondul de carte. Partidele politice parlamentare care, împreună cu U.D.M.R., au furat Poporului Român manuscrisul Codex Aureus şi Biblioteca Batthyaneum şi-au stabilit candidaţii pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie a.c. şi se laudă că unul dintre ei va ajunge, tot prin furt, Preşedinte al României.

Doamne, ocroteşte-i pe români şi alungă-i pe duşmanii unguri din ţară!

                                                                                                                                                        Florin NAHORNIAC

Cât câştigă şmecherii României Salariile din „TOP MANAGEMENTUL” României: de la şefa Petrom, la Patriarhul Daniel, guvernatorul Isărescu şi preşedintele Iohannis

Patriarhul Daniel câştigă de opt ori mai mult decât un român de rând. BOR concurează aşadar cu marile companii de pe piaţa locală la capitolul competitivităţii salariilor oferite persoanelor din ,,top management”. Pe de altă parte, un şef de bancă ia peste 20.000 de euro pe lună, în timp ce guvernatorul Băncii Naţionale a României, instituţie care supraveghează activitatea băncilor, se mulţumeşte cu jumătate din această sumă. Angajaţii de la stat câştigă, în medie, mai mult decât cei din sectorul privat. În administraţia publică, un funcţionar ia cu aproape 40 la sută mai mult decât un salariat cu venituri medii. Vă propunem o listă scurtă a salariilor unor persoane aflate la conducerea unor instituţii sau companii, dar şi a celor care guvernează şi fac legi în România.

Mediul privat a fost mai reţinut decât sectorul public în ceea ce priveşte creşterea salariilor în 2014. Majorările au fost de circa 4,1% în acest an, iar pentru 2015 companiile şi-au bugetat creşteri similare, reiese din cel mai recent studiu PayWell România, realizat de PwC.

În 2014, cei mai norocoşi salariaţi au fost cei din IT, unde lefurile au crescut cu aproximativ şapte procente, în timp ce retailul şi sectorul bancar s-au situat la polul opus al clasamentului, cu creşteri de 3,2%.

La capitolul bonusuri, doar managerii au încasat sumele bugetate. Astfel, pentru top management s-au acordat bonusuri în valoare de circa 21,6% din salariu, iar pentru middle management, acestea au fost de 16,4% din venit, reiese din cifrele aferente anului 2013.    Bonusul de performanţă este folosit frecvent de companiile mari din România, pe post de stimulent. Spre exemplu, OMV Petrom, cea mai valoroasă companie de pe piaţa locală, plăteşte o remuneraţie de bază, la care se adaugă bonusuri de performanţă, contribuţii la fondul de pensii, dar şi alte beneficii (maşină de serviciu, poliţă de asigurare).     Petrom a plătit în 2013 circa 2,18 miliarde de lei pentru cheltuielie cu personalul, dintre care două miliarde reprezintă cheltuielile salariale efective, potrivit raportului de anul trecut.       Marianei Gheorghe, CEO al Petrom, ar avea un salariu de 20.000 de euro pe lună, potrivit informaţiilor din piaţă, citate de Ziarul Financiar.

PF Daniel câştigă de opt ori mai mult decât salariul mediu din România

Patriarhul Daniel câştigă, lunar, 13.900 de lei net, echivalentul a peste 3.150 de euro (la un curs de 4,4 lei/euro), din care 7.731 de la stat, iar diferenţa din fondurile Arhiepiscopiei Bucureştilor.     Astfel, PF Daniel câştigă lunar de opt ori mai mult decât salariul mediu net din România, de 1.705 lei, potrivit celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică (INS).

În calitate de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, preşedinte al Sfântului Sinod, al Adunării Naţionale Bisericeşti şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, având în subordine aproape 700 de angajaţi, PF Daniel primeşte de la stat un salariu net de 7.731 de lei, iar ca mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi arhiepiscop al Bucureştilor, având în subordine aproape 400 de angajaţi, el primeşte un salariu net de 6.169 de lei, „nu de la stat, ci din fondurile proprii ale Arhiepiscopiei Bucureştilor”, după cum a precizat Patriarhia într-un comunicat transmis recent.     BOR a precizat că PF Daniel nu lucrează opt ore pe zi, ci adesea între 14 şi 16 ore, dar şi că donează lunar 6.000 de lei pentru nevoiaşi, precum şi pentru construcţia de biserici. Mai exact, Patriarhul Daniel oferă 4.000 de lei pentru construirea bisericii mănăstirii din satul natal, Dobreşti, judeţul Timiş, şi pentru obştea ei monahală, precum şi un ajutor financiar de 2.000 de lei pentru mai mulţi angajaţi săraci din Administraţia patriarhală şi din Administraţia eparhială, „care muncesc mult, dar au salarii mici”.

Cât câştigă şefii de bancă

Şefii de bancă din România care au salariile cunoscute câştigă peste 20.000 de euro lunar, reiese din informaţiile Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) care publică veniturile preşedinţilor de bănci la care statul este acţionar.

Spre exemplu, Radu Graţian Gheţea a avut, în 2013, în calitate de preşedinte al CEC Bank venituri de 1.587.839 lei, reiese din cea mai recentă declaraţie de avere, depusă la jumătatea acestui an. Aşadar, Gheţea a încasat un salariu lunar de peste 132.000 de lei, echivalentul a circa 30.000 de euro, la un curs mediu de schimb de 4,4 lei/euro.    Mişu Negriţoiu, în prezent preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), a câştigat în 2013, în calitate de preşedinte ING Bank suma de 2.273.347 de lei, respectiv 189.445 de lei lunar (43.000 de euro, la un curs de 4,4 lei/euro).    Traian Halalai, preşedintele Exim Bank a câştigat în 2013 suma de 1,2 milioane de lei, echivalentul a circa 23.600 de euro pe lună, potrivit declaraţiei sale de avere.     Pe de altă parte, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, are un salariu de 10.000 de euro, iar cu indemnizaţia de la Consiliul de Administraţie, pe care îl conduce, acesta ajunge la 12.000 de euro.

Klaus Iohannis va câştiga cu 77% mai mult în calitate de preşedinte al României

Klaus Iohannis, preşedintele ales al României, îşi va rotunji considerabil veniturile odată cu mutarea la Palatul Cotroceni. Dacă în calitate de primar al Municipiului Sibiu, el câştiga în 2013 circa 43.800 (830 de euro pe lună) de lei pe an, funcţia de preşedinte înseamnă o majorare salarială de peste 77% pentru el.

Fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, a încasat în 2013 un venit net de 77.960 de lei (1.470 de euro pe lună), potrivit celei mai recente declaraţii de avere.      De salarii similare se bucură şi miniştri de la Palatul Victoria. Spre exemplu, Mariana Câmpeanu, ministrul Muncii, a încasat în 2013 o indemnizaţie în valoare de 76.620 de lei, echivalentul a 17.400 de euro, adică 1.450 de euro lunar.

Parlamentarii au indemnizaţii ceva mai mici, de 4.909 lei pe lună, echivalentul a 1.115 euro, însă veniturile pot fi completate cu sume forfetare, bani pentru chirie, dar şi pentru transport. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, a câştigat în 2013, în calitate de parlamentar, suma de 58.908 lei, echivalentul a 13.388 de euro.

350 de euro pentru profesori

Alţi bugetari au venituri considerabil mai mici. Spre exemplu, Cristiana Anghel, profesoara care a făcut în 2010 greva foamei timp de 70 de zile pentru a protesta împotriva neaplicării Legii de majorare a salariilor cadrelor didactice, câştiga în calitate de profesor itinerant suma de 17.388 de lei, echivalentul a 3.950 de euro pe an, respectiv 330 de euro pe lună.          La nivelul lunii octombrie, salariul mediu net din învăţământ era de 1.541 de lei (circa 350 de euro pe lună), potrivit datelor INS. Salariaţii din sănătate şi asistenţă socială câştigau în jur de 1.493 de lei pe lună, în timp ce persoanele care lucrează în administraţia publică se bucurau de venituri de 2.373 de lei pe lună, cu 39,1% mai mari decât media de la nivel naţional.

Din datele centralizate de Ziarul Financiar reiese totodată că un angajat la stat câştigă cu 19% mai mult decât un angajat din sectorul privat. Asta pentru că în ultima perioadă companiile au fost nevoită să îşi ţină costurile sub control, în timp ce Guvernul a acordat mai multe creşteri salariale pentru bugetari.

„Salariile de la stat sunt mai mari pentru că acolo există o politică salarială complet diferită decât cea din privat. Dacă în mediul privat creşterile salariale se fac pe o bază solidă, de creştere a productivităţii, în sectorul de stat de 25 de ani salariile cresc în baza unor ordonanţe date de Guvern, în urma unor decizii pur administrative, cu scop electoral. Niciodată salariile la stat nu au crescut pe motive de creştere a productivităţii sau a eficienţei angaja­ţi­lor. Chiar şi în perioada de criză, creşterile salariale de la stat au fost mai accelerate decât cele din privat“, a explicat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.

                                                                                                                                                       Florin NAHORNIAC