Arhive lunare: iulie 2015

ÎNCEPE POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Postul Adormirii Maicii Domnului începe pe 31 iulie şi ţine până în ziua praznicului, 15 august. Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată (Postul Naşterii Domnului, Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli şi Postul Adormirii Maicii Domnului). Originea lui trebuie pusă prin sec. V, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să primească o mai mare importanţă.
La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Astfel, în părţile Antiohiei se postea o singură zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim – opt zile.

Adormirea-Maicii-Domnului-350x262Legat de timpul postirii din an, putem afirma că unii posteau în luna august, alţii în septembrie, iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la cea cerească. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 31 iulie sau 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la sărbătoarea Adormirii (15 august). Anul acesta el începe pe 31 iulie Pentru credincioşii care respectă toate canoanele bisericeşti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Învierii Domnului.

Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, adică pâna la ora 15.00, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. În timpul acestui post se citesc în special rugăciuni către Maica Domnului, precum cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Biserica recomandă credincioşilor înfrânarea plăcerilor şi desfătărilor trupeşti, iar nunţile sunt interzise cu desăvârşire în această perioadă, precum şi în celelalte posturi.
Îndemn la rugăciune şi faptă bună în postul Adormirii Maicii Domnului al Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL – 2015
Postul Adormirii Maicii Domnului (31iulie – 14 august) reprezintă o perioadă de pregătire duhovnicească prin rugăciune, priveghere, post trupesc şi sufletesc pentru întâmpinarea marii sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, mijlocitoarea, ocrotitoarea şi rugătoarea noastră către Hristos-Domnul, Fiul ei. …îndemnăm părinteşte clerul şi credincioşii de la biserici şi mănăstiri ca, în fiecare zi din această perioadă a postului, să citească Paraclisul Maicii Domnului, pentru a înmulţi astfel foloasele rugăciunii, postului şi faptelor bune, cu nădejdea în cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Toate câte cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua şi le veţi avea”. (Marcu XI, 24). Rugându-ne ,,Maicii Domnului, Bucuria tuturor celor necăjiţi”, să oferim, în această perioadă de luminare duhovnicească a postului, prin rugăciune şi faptă bună, ajutor spiritual şi material, după putinţă, semenilor noştri care au nevoie de sprijinul nostru…

Florin CREŞTINUL

Patriarhul Daniel NE crede proști?

In mod sigur, dragi crestini. Este singura explicatie pentru amestecul Bisericii Ortodoxe in viata politica, publica etc. De ce crede patriarhul Daniel (si nu numai el) ca poporul roman e un neam de retardati (in proportie de 86% cat au iesit ortodocsii la ultimul referendum)?    Intrebare: Ce fel de om, care are in cartier (cel putin) o biserica, are nevoie de educatie religioasa in scoli?

Raspuns: Un prost, evident. Numai un prost care vrea sa studieze religia, trece pe langa biserica si se duce la scoala sa ceara directiunii introducerea religiei ca materie de studiu. Numai un prost, poate plati impozite pentru plata salariului unui popa, sa nu-l deranjeze cu prezenta pe acesta decat de Craciun, de Pasti si duminica, ca apoi sa ceara ca alt popa, platit tot din banii lui, sa-i predea religia la scoala in timpul saptamanii.

Intrebare: Ce fel de om, care se duce la spital cand e bolnav, are nevoie de o biserica in curtea spitalului?

Raspuns: Un prost, evident. Numai un prost, poate ignora o biserica in drum spre spital ca apoi s-o caute in curtea spitalului.     Pentru exemplificare recomand un clip cu Lewis Black. Desigur ca nu cred ca crestinii sunt prosti ci doar ca Biserica face o treaba al dracului de buna in ceea ce priveste indoctrinarea populatiei. Eforturile Bisericii si clasei politice de indoctrinare a populatiei sunt o reactie la posibilitatile de informare oferite de internet. Pana la explozia internetului, te nasteai intr-o familie indoctrinata in „religia nationala”, aveai rude din aceeasi religie si puteai muri cu senzatia ca exista o singura religie, un singur Dumnezeu si tu te inchini la el. Nu mai e cazul acum. Crestinismul reprezinta doar 30% din populatia lumii, iar acesta are 34.000 de denominatii. Sansele ca tu sa fi castigat la loteria 1/34.000 nu mai sunt asa de „favorabile” iar pentru asta trebuie sa fim indoctrinati de la cele mai fragede varste, eventual chiar din gradinite.

Ceea ce face acum Biserica, mana in mana cu clasa politica, prin amestecul sau in treburile statului si societatii in general, se va transforma peste ani intr-o profetie auto-implinita. Fie patriarhul Daniel va primi confirmarea ca acest popor este o natie de prosti, cand toate initiativele Bisericii vor fi materializate fara a intampina nici un fel de critica, fie credinciosii, satui de amestecul Bisericii in toate aspectele vietii lor, se vor indeparta de credinta confirmand si mai tare profetiile privind Sfarsitul Lumii. Fundamentalistii vor castiga in oricare din situatii. Fie vor pune mana si pe puterea politica, transformand Romania intr-o teocratie, fie vor avea „argumente” care sa le justifice ineptiile apocaliptice (Pajura – eu castig, ban – tu pierzi). Tot ce putem spera este ca, in cazul din urma, acestia sa fie atat de putini incat vocea lor sa nu mai fie auzita.

Stiu, unii vor spune „ce altceva ar putea sa spere un ateu decat diminuarea influentei bisericii?”. Separarea Biserica-Stat ar trebui sa fie si dezideratul credinciosilor. Altfel vor ajunge sa dea lui Dumnezeu ce-i al Cezarului si Cezarului ce-i al lui Dumnezeu.

                                                                                                                       Florin CRESTINUL

Una spun și alta fac fără jenă și rușine. IATĂ FAȚA DUBLICITARĂ ȘI ATITUDINEA PE CARE A AVUT-O BISERICA FAŢĂ DE ALEGERILE DE ANUL TRECUT. BANII BATĂ-I VINA!

Biserica Ortodoxă Română a a afirmat că nu face politică, că ei sunt curați și nu se amestecă în treburile politicii românești. Da, cam așa a fost pe vremea regretatului Patriarh JUSTINIAN MARINA care nu ar fi trecut la cele veșnice dacă nu ar fi văzut dezastrul cutremurului din 4 martie 1977. Apoi a 1 IUL  cu 1 BOR ges fost și atitudinea celui care a fost Patriarhul întru pomenire TEOCTIST ARĂPAȘU, rudă prin alianță cu neamul nostru NAHORNIAC. Și aici pot să-i pomenesc și pe ceilalți ai României, MIRON, NICODIM și IUSTIN care l-au slujit pe DUMNEZEU și pe IISUS HRISTOS, dar și poporul român cel dreptmăritor creștin ortodox, patria și moștenirea lor lăsată din neam în neam. Dar după trecerea la cele veșnice al Patriarhului întru adormire, PF TEOCTIST ARĂPAȘU la cârma Bisericii Ortodoxe Române a venit un zburdalnic, un zurbagiu, un om fără caracter, iubitor de arginți, dar și iubitor de nedreptăți. Este vorba nelegiuitul patriarh DANIEL CIOBOTEA, un securist notoriu crescut  la școala spionajului românesc, care l-a și școlit – dovada este că odată venit în jilțul de patriarh a adus forțele de poliție și jandarmerie ca să-l apere de dușmanii invizibili, atât pe el cât și pe gașca sa hoți, IUL 2 cu 1 PLACHETA BOR cu+Arsenie+Boca_503663escroci și câte și mai câte. Pe deasupra mai este și un mincinos calificat  și un înșelător de suflete care a urcat în jilțul istoric de patriarh prin minciună, escrocherie și uzurpare. Acest neom are ca STĂPÂN doar BANUL și nimic mai mult. În sprijinul său este devotatul mitropolit LAURENȚIU STREZA, un om prefăcut, plin de ipocrizie, plin de el, îngânfat și mare iubitor de arginți. Așa că pentru ei politica este mană cerească pentru că le curge bănetul, mai ales securistului de DANIEL travestit în haina de patriarh. Pentru aceștia dacă ai și le dai bani mulți, nu puțini, chiar FOARTE MULT, îți cântă în public și-n gura mare VREDNIC ESTE! Chiar dacă ești cel mai borfaș al țării – gen plagiatorul VICTOR PONTA, căruia i-a făcut și plachetă electorală cu chipul Sfântului Ardealului, părintele ARSENE BOCA. Apoi pușcăriașului  LIVIU DRAGNEA i-a dat ordinul bisericesc Sfinții Martiri Brâncoveanu.  

 1 IUL 2 cu 1 Ponta BOR ponta-daniel-dragnea-isarescu-voineaDeci asta este actuala Biserică Ortodoxă Română și conducătorii ei. Ca să-și atingă scopurile se dau și de ceasul morții, așa că pentru ei politica este mană cerească din care scot bani mulți, proveniți de pe spinarea acestui popor naiv, dar cu frică de Dumnezeu, prin Hotărârile de Guvern ale guvernului plagiatorul turcizat Victor Ponta.

Și nu în ultimul rând BOR are și ierarhi prefăcuți și parșivi  gen PIMEN, Arhiepiscopul  Sucevei, care a afirmat în fața noastră că cele zece porunci sunt povești de adormit copii. Tot acest arhiepiscop este un curvar de primă mărime. El are un copil cu o femeie din Suceava pe care la vârsta de douăzeci și ceva de ani l-atrimis la Sfântul Munte ca să nu-i mai stea în cale, pentru că-l deranja prea mult deoarece îl făcuse călugăr pe seama mănăstirii Sfântul IOAN CEL NOU de la Suceava. În privința acestuia am multe de relatat și promit să fac multe dezvăluiri. Și prin asta putem spune tot în ceea ce privește BOR, care prin  mulții săi ierarhi lingăi, se prefac că nu văd murdăria instaurată de securistul spion DANIEL CIOBOTEA din Banat.    În schimb se acopere de HOTĂRIRI ALE SFÂNTULUI SINOD pe care nimeni nu le respectă. Iată alăturat un model de HOTĂRÂRE:

– Hotărârea Sfântului Sinod în perspectiva alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014 –

Întrunit în şedinţă de lucru, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în ziua de 22 mai 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în special îndemnul pastoral privind alegerile europarlamentare din 25 mai 2014 şi reiterează hotărârea de neutralitate politică în conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe Universale (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina). Aceste canoane interzic arhiereului, preotului, diaconului şi monahului să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică.

1 IUL 2 cu 1 BOR imgNeutră din punct de vedere politic, dar nu indiferentă faţă de problemele societăţii româneşti, Biserica Ortodoxă Română va continua să se implice în politica generală a ţării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea credinţei în Dumnezeu, a libertăţii, democraţiei, independenţei, integrităţii, prosperităţii spirituale şi materiale a Ţării şi poporului român, respingând orice formă de ideologie atee, precum şi orice formă de extremism

În perspectiva alegerilor europarlamentare din România din ziua de 25 mai 2014, Biserica Ortodoxă Română recomandă clerului şi credincioşilor ortodocşi ca, în calitate de cetăţeni europeni, să participe la alegerile europarlamentare şi să susţină pe acei candidaţi care fac dovada că pot apăra şi promova valorile creştine, în special familia tradiţională, viaţa şi demnitatea umană. 

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Vă place stimați dreptmăritori creștini ortodocși ?

General-colonel(r)conf univ dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

Cine este ,,Sfântul’’ Pimen Zainea și potlogăriile acestuia care sfidează biserica? Sarmaua Sufletului sau Cine te mănâncă până la Dumnezeu

La Grande Bouffe, ,,Marea Crăpelniţă”, iată un foarte bun film de Crăciun care n-a fost difuzat niciodată de Sărbătoarea Porcului, mai degrabă decât a Domnului. Televiziunile noastre dau, cu sfânta ocazie, pelicule-vrac, trase din Biblie, se umplu ecranele de magi, marii, cristoşi, iesle, god, goadă, ba mai bagă şi câte o răstignire la grămadă, că tot confundă Dumnezeu ştie câţi români Crăciunul cu Paştele, Naşterea cu Învierea, dar niciodată porcul cu mielul.

IUL 2 cu 1 PIMEN IMG_0429

,,Am fost cândva buni prieteni dar mulți SCARAOȚCHI, de tipul Melchisedec, Dragomir, Teofil, Bradateanu etc și-au băgat coada”

Înainte de a vă relata despre securistul și curvarul Vasile travestit în Pimen și Zainea doresc să intru în acest subiect printr-o introducere a unui film despre Crăciun, Naștere Domnului. În filmul lui Marco Ferreri, 4 bărbaţi bine situaţi se adună într-o vilă veche ca să se îndoape până crapă, sexualmente asistaţi de nişte domnişoare de consumaţie, plus o Institutoare curvăcioasă, adică plină de rotunjimi. Tuspatru, Philippe, Michel, Ugo şi Marcello, poartă în ei câte o frică, se tem că nu au ce opune morţii cu viaţa pe care o duc, de fapt toate fricile lor sunt reductibile la frica de moarte, care te ia când şi cum vrea ea. Aşa că aleg să moară cum vor ei: după ce înghite hălci de carne şi un bloc imens de pateuri de gâscă şi raţă, Ugo cere să fie masturbat de o Institutoare pe măsură ce îşi dă sufletul. Michel moare făcând pe el, în vreme ce cântă la pian. Fustangiul Marcello, acum impotent, troienit în Bugatti-ul său albastru, îngheaţă într-o ultimă şi eternă erecţie. Iar diabeticul Philippe adoarme definitiv la pieptul primitor al Institutoarei, după ce hăpăie un tort glasat în formă de sâni.

De ce se ghiftuiesc oamenii de Crăciun, şi mai şi aruncă aproape o treime din alimentele cumpărate cu toptanul? De ce vârfuiesc cărucioarele în supermarket pentru a găsi pe urmă Salvarea în SMURD-ul venit să le descarcereze sarmalele, cozonacii şi şpriţul din ei? Deoarece le este frică de moarte. De moarte ca sfârşit  al vieţii. Şi atunci intensifică la maximum ceea ce cred că este viaţă. Când bagă în dânşii, se simt vii şi nemuritori. Berechetul plăcerii înseamnă Mântuirea Sufletului.

Care trebuie hrănit şi el. Cateringul de suflet al Crăciunului îl asigură sfinţii părinţi, cu cădelniţa şi pămătuful – uniforma de popă aduce cu cea de bucătar, nu-i aşa? E foarte interesantă simbioza dintre şarlataniile BOR şi superstiţiile meschine ale enoriaşului român. Eu aş propune o retroreformă care ar esenţializa şi eficientiza această relaţie: să se introducă şi la noi indulgenţele, cum vindea Papa acum câteva sute de ani – ai păcătuit, plăteşti ţîdula cu ştampilă şi semnătură de iertare de la PDG Daniel, conform tarifarului per păcat, şi eşti curat ca argintul strecurat. Toată lumea este astfel înaltpreafericită.

Simbioza asta este tulburată de eliminarea religiei dintre disciplinele obligatorii în şcoală. În Pastorala de Crăciun, arhiepiscopul securist și curvar Pimen afuriseşte această măsură ,,comunist-atee”, numind-o ,,atentat la fiinţa naţională”. Adică elevul, împreună cu părinţii, să aibă dreptul de a alege dacă vrea să fie îndoctrinat religios sau nu – ăsta este atentatul comunist la fiinţa naţională în mentalitatea moșneagului securisto-comunist.

Dar, l-aş întreba pe Sfinţia Sa, lăcomia feroce cu care s-a bătut cu statul român pentru posesia a 166.000 ha de pădure, valorând miliarde de euro, atentat la ce este?    Dacă religia la liberă alegere înseamnă Satana comunist-atee, Securitatea, la care s-a spovedit definitiv şi irevocabil acest securist-comunist Pimen Zainea sub numele conspirativ ,,Sidorovici”, cine era, Maica Precistă, Sfântul Duh?   Luptă din greu impresarii lui Dumnezeu să nu li se împuţineze turma de  clienţi de pe urma căreia trăiesc, şi trăiesc bine și nu-I interesează de poporul dreptmăritor creștin ortodox. Numai că, atenţie, a apărut concurenţa! În ultimul sondaj IRES, în premieră absolută, DNA e cu 10 %peste Biserică în încrederea populaţiei. Credinţa în dreptatea dumnezeiască începe să fie înlocuită cu încrederea în Parchetul anticorupţie, în doanma Codruța Kovesi.

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii, ziceau bătrânii noştri cu obidă. Nu m-ar deranja să-i aud acum strigând pe sfinţiile lor, preacinstitele feţe BOR, că până la Dumnezeu, te mănâncă procurorii!    Îmi cer scuze că de o bună bucată de vreme critic Biserica Ortodoxă, dar ei m-au adus la această stare.

Pe numitul Vasile, travestit în Pimen și Zainea, numele său de familie, l-am cunoscut pe când aveam 7 ani iar dumnealui avea 27 de ani și era egumen al Mănăstirii Putna. Familia noastră – la început neam numit Munteanu apoi austriecii ne-au transformat numele de familie în NAGORNIAC(în românește NAHORNIAC). La 1778 austriecii ne-au deportat din zona Cernăuțiului în Galiția unde ucrainienii i-au pus un așa zis nume de natura provinciei în care ne-au forțat să trăim. Cu timpul nostru familia a revenit pe plaiurile de baștină ale Bucovinei. Aici s-a născut străbunicul, bunicul, tatăl meu și ceilalți din neamul nostru.

Cu acest prilej întreaga familie mergea mulți kilometri la Mănăstirea Putna unde de pe la anul 1500 noi suntem ctitori – mai deținem fragmente de documente istorice care atestă acest lucru dar pe numitul Vasile Pimen Zainea nu-l interesează dacă nu-ți cumperi cu bani grei de la el titlul de CTITOR -. În 1957 la 2 iulie, regretatul meu tată m-a adus de mânuță ca să sărut mormântul Marelui Domnitor al Moldovei, pe atunci numindu-se ȘTEFAN CEL MARE. Pe atunci Zainea era un egumen curat și patriot. Prin felul cum vorbea, în calitate de ghid la această mănăstire, s-a făcut remarcat ca un adevărat patriot și îi sorbeam cuvintele ce le rostea. A devenit idolul meu și nu credeam vreodată că va deveni un escroc notoriu, un lacom după bani și un curvar fără egal. Acum se lăfăie în ctitoria – CASA DOMNEASCĂ A LUI ȘTEFAN CEL MARE – la care eu am dat din banii mei obținuți din munca mea curată – am fost ofițer superior cu grad militar mare în suita prezidențială a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Pe atunci tovarășul Ceaușescu răsplătea pe ofițeri și subofițeri cu salarii frumoase. Am dat cu aceea ocazie frumoasa sumă de 137.500 lei în când stareț la Putna era regretatul întru adormire veșnică, Înalt Prea Cuviosul părinte arhimandrit IACHINT UNCIULEAC, cel mai mare duhovnic al tuturor vremurilor pe care l-a avut mănăstirea Putna. Acum în această ctitorie nemernicul de Zainea mi-a interzis să mai intru acolo.

Cel pe care l-am considerat idolul meu din viața mea acum mi-a interzis să mai vin la Putna dar și în alte locașuri sfinte de pe teritoriul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În schimb infractori penali ca arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, blestematul condamnat penal, numitul arhimandrit Iustin Dragomir de la Mănăstirea Sfântul Leontie de la Rădăuți – în  curând voi relata în această publicație de top național, cu aproape 17.000.000 vizitatori-cititori, un amplu articol despre acest mecanic auto, pentru că asta este, care și-a luat licența în teologie la o facultate obscură, de mâna a o sută, adică una de nimic, care este un fel de fabrică de diplôme, fără să fie cunoscută, numită UNIVERSITATE, condusă de un rector escroc, cu studii îndoielnice, cu sediul în Pitești.   Cu oameni de acest gen lucrează numitul securist-comunist Zainea, zis arhiepiscopul.

M-aș opri aici cu micile mele destăinuiri dar promit să revin și cu alte dezvăluiri catastrofale. P.S. Și ca să vă demonstrez ,,seriozitatea’’ lui Vasile Pimen Zainea zis arhiepiscopul vă redau mai jos scrisoarea acestuia adresată mie acum zece și veți constata argumentele lui mincinoase:

Domnia Voastră,

La hramul oricărei biserici, la slujbă, participă orice credincios fără invitaţie.

Persoanele care au contribuit, ctitorind la acea biserică, primesc o invitaţie specială.

Dumneavoastră vă număraţi printre binefăcătorii Mănăstirii Putna.

Rândurile scrise de dumneavoastră în ziarul „Ştefan cel Mare” cu privire la viaţa intimă a voievodului a supărat şi revoltat obştea Mănăstirii Putna şi multe persoane între care şi cei care vor participa la masa oficială.

Prezenţa domniei voastre la masa oficială, ca urmare a celor scrise în ziar, nu este acceptată de obştea mănăstirii.

Cu toată consideraţia, Suceava la 29 iunie 2006

+PIMEN

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

 

După cum puteți constata nu m-am făcut nimic grav. Am scris un frumos reportaj intitulat: ȘTEFAN CEL MARE și SFÂNT – simbolul eroismului moldovenilor și al poporului român. O adevărată pledoare istorică și laudativă la adresa Marelui Domnitor al Moldovei. Iar undeva pe sfârșitul reportajului am scris cu litere mai mici: Mariile și iubirile din viața lui Ștefan, așa cum au scris și cronicarii vreme precum și marele Nicolae Iorga.

Ca să aibă un motiv de scandal securistul-comunist Vasile Pimen a lui Zaonea din Râmnicu Sărat – deci nu are nimic comun cu Bucovina și Moldova noastră – l-a pus pe starețul – satană – să declanșeze scandalul care era să se termine tragic, cu crimă împotriva mea. Dar despre acest lucru într-o ediție viitoare                                                                                        

General-colonel(r)conf univ dr ec Florin NAHORNIAC

Editorialul ediţiei. Golanii politici din PSD tot golani rămân

Bine v-am găsit la acest nou editorial al meu. Mă bucur că vă place cele ce scriu în această publicaţie. Primesc zeci de mesaje pozitive din partea cititorilor mei.

     Clasa politică, o gaşcă de repetenţi

Tot mai şifonată, clasa noastră politică e departe de a avea „ştaiful” necesar unei ţinute europene. Stricto sensu, AUG 1  cu 1 EDITORIALUL EDITIEI patriarhul-daniel-daniel-constantin-oprea-ponta-isc483rescu-catedralavreau să spun că nu are decenţa de a-şi da palme când se zăreşte în oglindă. Implicit, la tupeul cu care metresele bătrâne, eufemistic vorbind, se cred de-a pururi vergine, numai şi numai pentru că trece timpul peste ele.

Dacă pe la începutul anilor democraţiei postrevoluţionarea, pluripartidismul constituţional ne umpluse capul cu partide fără noimă, iată-ne, în sfârşit, după un sfert de veac, în faţa unei alegeri doctrinare descumpănitor de simplă: STÂNGA sau DREAPTA?!

Aiurea, simplă! – o să spuneţi. Şi e drept: nimic nu mai e simplu; nimic nu mai are profil, consistenţă, istorie, drapel, culori, siglă şi palmares. Totul a rămas o înşiruire de majuscule – PCR, CFSN, FSN, PD-FSN, PDSR, PDL, PNL, PNL ’93, PNL-AT, PNL Cerveni, PCD, PNŢ, PNŢCD, PNŢ Ciorbea, PSDR, PSD, PC, UNPR, PSR, ALDE -, care a bântuit şi mai bântuie scena politică, ieşind, pe rând, la rampă, pentru ca, după câţiva ani de rateuri guvernamentale, să se piardă – parţial sau pe de-a-ntregul, în backstage.

Spuneam că azi, după 25 de ani de politică a verzalelor, ne aflăm, totuşi, în faţa a două opţiuni logice şi clare: la STÂNGA – PCFDRESAFL, iar la DREAPTA, PCERDFLFAS.     Mai scurt, în faţa a două meleuri politice de ,,tradiţie” firavă, tot mai estompată, fără izvoare, în absenţa lecturilor ,,istorice” de la care se revendică vreunul, a unui melanj de idei fără paternitate certă, pe care le împrumută, cu forţa, unii de la alţii, a unui amestec de rătăciţi, oportunişti, traseişti, arivişti şi mulţi alţi băieţi(şti) majori.

Ne crucim în faţa unei mase amorfe de interese gregare, reprezentate de cvasitotalitatea ,,corpului” aleşilor, care, pur şi simplu, abuzează Constituţia, Justiţia, economia, ba, chiar naţia, în întregul ei, fără ruşine şi reţineri.      Mână în mână, an de an, toate aceste măşti învârt maneaua politică, furându-şi căciula unii altora, prăpădind, la un loc, ideea AUG  1 cu 1 EDITORIAL DNA SANGEstatului de drept, a politicii de bun simţ, a mersului la vot, în ţară sau aiurea, postura de alegător conştient şi civilizat, de parlamentar onest, de guvernant, pur şi simplu.

Ce să înţelegi dintr-un guvern cu 11 miniştri penali şi un premier urmărit de procurorii DNA?! Cum să accepţi că naţia şi-a trimis mii de reprezentanţi în Parlament, la şefiile de CJ şi în fruntea primăriilor, ca să le reprezinte interesele, iar astăzi văd că o treime dintre ei sunt în anchetă, urmăriţi penal sau condamnaţi? Iar toţi aceştia sunt în proporţie de 98 la sută membrii celor două partide despre care vorbeam mai sus.

Se poate numi POLITICĂ o astfel de o pungăşie generalizată?!

Eu spun că, până nu e prea târziu, până nu e greceşte de târziu – iar exemple pe temă s-ar mai putea da -, cele două grupări amorfe de oameni şi idei, care, de voie, de nevoie, trebuie să poarte un nume – să spunem PSD şi PNL -, să-şi intre în matca lor europeană, pe care cu toţii ne-am dorit-o. Să-şi trimită acasă corupţii şi vânduţii, renunţând la a le mai fi avocaţi de conjunctură, întorcând Parlamentul României împotriva Justiţiei.       Să promoveze în funcţii de conducere personalităţi oneste, cu ştiinţă de carte şi cu darul vorbirii, cu atât mai puţin belicoase şi arogante, oameni cinstiţi şi gata să facă politică în folosul ţării, nu al propriilor buzunare.

AUG 1 cu 1 cum-s-a-transformat-generatia-mult-asteptata-in-generatia-Să nu gândească de azi pe mâine, ci în perspectivă, devenirea unei naţii, renunţând la vrajbe mărunte, politicianiste, perverse care, mai devreme sau mai târziu, îşi vor sparge consecinţele în capatele tuturor românilor.

Pe scurt, să pună careva ceasul deşteptător să sune mâine dimineaţă la capul acestor ,,politicieni”, de la stânga la dreapta!

Condamnatul ia partidul de la Inculpatul.   

    Unde-l duc aceşti infractori politici?

Pentru PSD, Victor Ponta este acum o vulnerabilitate şi o soluţie toxică. Cel puţin în ultimele luni, devenise incontrolabil.

Pleacă Inculpatul, vine Condamnatul. Vine este un fel de-a spune, deoarece Liviu Dragnea n-a plecat niciodată, nici când „s-a retras” din  toate funcţiile politice după condamnarea din dosarul Referendumul. Anticipam atunci că pesediştii o să-i ridice statuie şi o să-l facă martir al luptei cu DNA, o instituţie pe care nedisimulat o consideră AUG  1 cu 1 EDITORIAL MANDRU CA SUNT OFITRopresivă.

Este începutul sfârşitului pentru Victor Ponta. Evident, puterea sa politică tinde spre zero după pierderea partidului. Surprinde scorul mare cu care a fost scos în decor: 65 la 18. Doar 18 voturi a primit soluţia pe care a oferit-o partidului, semn că între timp şi ai lui s-au lămurit cu cine au de-a face. Semnificativ este faptul că primul care s-a distanţat de Ponta, înţelegând criza profundă în care se află partidul, a fost Ion Iliescu.

Pentru PSD, Victor Ponta este acum o vulnerabilitate şi o soluţie toxică. Cel puţin în ultimele luni, devenise incontrolabil. Nu mai era „foarte stabil”, după cum a constatat chiar Dragnea. Ameninţarea dosarului penal l-a făcut să ia decizii haotice, la nervi sau la frică. De altfel, demisia şi-a dat-o pe Facebook, fără să vorbească cu nimeni. Faptul că nu i-a mai putut suna pe prietenii Ghiţă şi Şova, şi ei cu probleme penale, i-a năruit încrederea în sine şi stabilitatea în acţiuni. Chiar instabil, va fi probabil lăsat să fiinţeze la Palatul Victoria, dar toate datele se schimbă radical începând de astăzi. Victor Ponta nu mai poate guverna discreţionar şi arogant faţă de partid ca până acum. Baronii, care prin Liviu Dragnea îşi recapătă puţin puterile pierdute în ultimii ani, nu vor mai face anticameră la Palatul Victoria ca să nu fie luaţi în seamă, cum li se întâmplă acum. Vor putea să-i arate oricând pisica unui premier şubred, care are nevoie acum de parlamentari şi de partid ca de aer ca să rămână în funcţie şi, în consecinţă, în libertate.

La fel ca Adrian Năstase, Victor Ponta a făcut greşeala să se distanţeze de partid, înconjurându-se de o camarilă pe cât de rapace şi cinică, pe atât de arogantă, în care Sebastian Ghiţă a jucat până nu demult rolul de cabinetul doi. Încercările din ultimele zile ale instalaţiilor media controlate de Ghiţă de a-l trimite „în pădure” pe Liviu Dragnea au fost inutile, semn că nici Ghiţă nu mai e ce-a fost. Eşecul de azi al lui Ponta este şi eşecul stilului „de negociere” al lui Ghiţă, bazat pe presă-ciomag şi ziarişti-rakeţi.

AUG 1  cu 1 EDITORIALUL EDI'IEI  Ascultarea telefoanelorPoate Dragnea va dori să-l recupereze pe Ghiţă şi tot aparatul de propagandă care încă lucrează pentru premier, dar va face o eroare. În campania prezidenţială, Ghiţă şi strategii de la Palatul Victoria şi-au dat măsura talentului şi a puterii lor media, nefiind în stare să scoată în beneficul clientului V. Ponta altceva decât o propagandă neagră de anii ’50, în care străinul Klaus Iohannis mânca copii de români mândri. Poate, din contră, Dragnea va vrea să schimbe imaginea dezastruoasă pe care PSD o are în acest moment, dar atunci va trebui să abandoneze stilul arogant, agresiv şi belicos, bazat pe minciună şi manipulări grosolane. După perdelele de minciună lăsate moştenire de V. Ponta va fi însă foarte greu să-l mai vadă cineva.

Cum va fi Dragnea ca preşedinte de partid? Probabil mai puţin arogant şi mai puţin isteric decât predecesorul său. Spre deosebire de Victor Ponta, este un om de partid, care ştie să vorbească şi cu liderii, şi cu activiştii, şi cu presa. Este mai matur, este un organizator mai bun, care ştie să adune bani şi voturi în campaniile electorale. Este însă un AUG  1 cu 1 EDITORIAL vot_fara_uracondamnat penal: o realitate care nu le pune prea multe dileme morale pesediştilor şi nici activiştilor hardcore, dar care va conta enorm dacă Liviu Dragnea va avea ambiţia să candideze la mai mult.

Lunile care vin până la Congres ne vor arăta dacă Liviu Dragnea va vrea să păstreze toată puterea pentru el sau dacă o va împărţi cu Valeriu Zgonea. Deocamdată l-a trimis să se şcolarizeze, să se califice la locul de muncă şi să „se valorizeze în relaţia cu ambasadele”. În traducere liberă: să primească ok-ul extern că e bun pentru mai mult. Mai mult?! vă veţi întreba. Să nu vă mire dacă Zgonea va vrea funcţia de preşedinte al PSD, de premier sau chiar de candidat la preşedinţia României. Da, în urmă cu câţiva ani, când Valeriu Zgonea îi căra mapa lui Viorel Hrebenciuc şi Liviu Dragnea era văzut ca „Teroristul” lui Traian Băsescu, această scenă părea neverosimilă. Azi, când Dragnea şi Zgonea conduc cel mai mare partid din România, când Marian Oprişan joacă rolul de om responsabil în stat, iar Gabi Oprea este „interesul naţional”, n-ar trebui să ne mai surprindă nimic. Cu toate acestea, rămâne un mister cum Victor Ponta, inculpat într-un dosar de corupţie şi ejectat fără drept de apel de propriul partid, la un scor categoric, mai poate fi premier al României. Un mister pe care doar PSD îl poate rezolva în această toamnă, dacă vrea să nu prindă iarna grea a opoziţiei pentru mulţi ani de acum încolo.

Cum să nu guvernezi o ţară: 10 teme despre viitorul României, pe înţelesul lui Victor Ponta care nu doreşte adevărul

Câteva observaţii despre Codul Fiscal, pe care nu le veţi găsi pe contul de Facebook al premierului şi nici la televiziunile pe care le controlează:

1. Şomajul în rândul tinerilor este peste media ţărilor din UE. Detalii înfiorătoare din statistici, care nu ar trebui să îi lase pe guvernanţi să doarmă, aici.
2. Noul Cod Fiscal prevede eliminarea „taxei pe construcţii speciale” (taxa pe stâlp) şi a supraaccizei pe carburant, menită să fie utilizată la construcţia autostrăzilor. Ambele taxe au fost introduse de Guvernul Victor Ponta.
3. România a pierdut ultimii 3-4 ani în privinţa infrastructurii şi nimeni nu pare să aibă o strategie în această zonă. Acesta este cel mai mare eşec al PSD, UDMR şi ALDE în ultimii ani, alături de atacurile permanente la justiţie, lipsa unor reforme reale şi cu efecte pe termen lung în educaţie şi sănătate. Politica lui Victor Ponta este foarte limpede: AUG  1 cu 1 EDITORIALUL  car_331aruncă bani în consum şi cumpără bunăvoinţa votanţilor, sacrificând investiţiile, medicii şi profesorii.
4. Noul Cod Fiscal este axat pe încurajarea consumului privat, în vreme de creştere economică. Ce nu va spune niciodată guvernul este faptul că riscul major este ca veniturile să scadă, iar cheltuielile de la buget să crească. România priveşte acum la o clonare a perioadei lui Tăriceanu. Premierul iresponsabil care a avut creştere economică de aproape 10 procente de la un an la altul şi nu a făcut un metru de autostradă.
5. Ţara nu îşi mai permite să trăiască de pe azi pe mâine. Orice modificare a Codului Fiscal ar trebui să fie pusă în contextul marilor politici pe termen scurt, mediu şi lung ale României. Nu mai poţi să faci o reformă a Codului Fiscal fără să te gândeşti cât investeşti în educaţie şi salariile profesorilor, cât investeşti în spitale şi medici, dar şi câte autostrăzi vei face în următorii ani sau căi ferate, sau aeroporturi. O scădere de taxă nu va încuraja un investitor străin să meargă în Vaslui, dacă de acolo nu are o autostradă spre Vest, ca să-şi exporte produsul. Cea mai mare problemă a României este încapacitatea de mişcare liberă în ţară, din cauza indolenţei şi lipsei de viziune a polticienilor din ultimii 25 de ani. Este inadmisibil să faci 400 de kilometri în 6 ore cu maşina şi 8 ore cu trenul.

6. Schimbarea Codului Fiscal ar trebui să vină la pachet şi cu o reformă majoră, profundă, extrem de complexă a aparatului bugetar. România trebuie să scape de funcţionării care taie chitanţe şi mimează munca prin birouri, unii peste alţii. Guvernul trebuie să aducă digitalul în toate instituţiile publice. Modelul este în Estonia şi este foarte uşor de aplicat, este nevoie doar de voinţă.
AUG 1  cu 1 EDITORIALUL7. România nu îşi mai poate permite să piardă bani în negura instituţiilor publice. Un nou Cod Fiscal ar trebui să vină la pachet – alături de reforma în aparatul bugetar – şi cu transparentizarea totală a cheltuielilor. Fiecare român să poate vedea cât costă şi o singură coală de hârtie A4 în cea mai îndepărtată primărie din nordul României sau din Tulcea.
8. Şomajul este în creştere în România, chiar şi pe timp de boom economic.
9. Rata de absorbţie a fondurilor UE este ruşinoasă şi arată incompetenţa clasei politice actuale şi aparatului administrativ controlat de politicieni.
10. Pachetul cu noile legi a fost făcut în cea mai mare parte în mandatul lui Darius Valcov, un Ministru de Finanţe care este cercetat pentru că lua spăgi şi ascundea banii prin cimitire. Întrebarea este cât de credibilă poate fi o legislaţie gândită, demarată, girata de un politician corupt.

România are nevoie de scăderea taxelor, fără niciun dubiu. Numai că, după 25 de ani de iresposabilitate, amatorism, impostură, prostie, minciună şi hoţie, nu şi mai permite să arunce banii fără să aibă politici pentru copiii şi nepoţii noştri.     Klaus Iohannis este de înţeles pentru că a trimis înapoi Codul Fiscal făcut de aceşti amatori. Pare să fie singurul care gândeşte ,,macro” şi pe termen lung.
AUG  1 cu 1 EDITORIALUL EDITIEI  promisiuni electoraleProstia şi bâlbăiala şefilor PNL, care mai întâi votează noul pachet, iar astăzi devin ridicoli… sunt greu de pus în cuvinte care să nu jignească.

După Ponta, potopul!

Replicile şi modul în care se poartă sunt ultimele zbateri ale balaurului cu şapte capete – corupţia instituţională ajunsă la o formă extremă, unde tai un cap şi răsar alte trei. Rareori a fost România atât de vulnerabilă aşa cum este acum, din cauza unor personaje ca Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă. Uitaţi-vă la ei.

Premierul în funcţie şi prietenul său de pahar din Dubai, Sebastian Ghiţă sunt expresia răului în politică şi business-ul românesc din ultimii 25 de ani. Două mutaţii genetice ale României ultimelor decenii, doi oameni care întruchipează aberaţii de comportament ale lupilor tineri veniţi să ne conducă.
Guvernul s-a trezit, în 2012, având în frunte un mincinos dovedit, cu un titlu de doctor obţinut prin plagiat pe sistemul „copy/paste”, verdict dat de două comisii de examinare. Acest politician a livrat neadevăr după neadevăr, a sfidat un popor şi a încercat să întoarcă ţara din drum după 25 de ani de libertate.
A acaparat aproape toată media, i-a „executat” pe toţi cei care au avut curajul să i se opună, i-a împiedicat pe românii din afara graniţelor să voteze. Şi-a sărbătorit ziua de naştere în stil nord coreean pe stadion, cu zeci de mii de oameni la picioare, le-a indicat, zâmbind procurorilor cum să deblocheze conturile LukOil. A îmbrăţişat discursul religios aproape fundamentalist în campania electorală, atacându-l pe adversarul său pentru că nu este ortodox şi are origini străine.
Ziua de 16 noiembrie 2014 i-a arătat faptul că România este cu mult înaintea tacticilor puse cap la cap în subteranele AUG  1 cu 1 EDITORIALULtariceanupartidelor de către echipele de consilieri, ai căror „analişti” au rămas în logica anilor ’90.
Bunul sau prieten, alături de care a suferit prin cluburile din Dubai după pierderea alegerilor se dovedeşte, în aceste zile, a fi un corp străin crescut de niciunde, extrem de periculos, ca o boală care apare prin surprindere şi pune stăpânire pe tot organismul aparent sănătos. Sebastian Aurelian Ghiţă era, în urmă cu aproape un deceniu, un „tânăr om de afaceri”, un model, un om care făcea business curat, stârnind admiraţie: iată cum un băiat cu şcoală fără mentalităţi de neocomunist face softuri şi primeşte recunoaşterea naţională şi internaţională. Deci se poate.
Toate bune şi frumoase până când lăcomia şi setea maladivă de putere i-au arătat adevărată faţă. De fapt, Sebi Ghiţă era un mutant al afacerilor cu statul, amestecate cu politică la nivel înalt, în anturajul celui mai puternic om al ţării. Cu acces la informaţie clasificată, parlamentar şi membru în comisia de control a SRI, cu toate pârghiile care să îl ajute să îşi pună apropiaţii în funcţii, să câştige licitaţii, să ceară comisioane şi să impună teamă. Cu o televiziune pe care o controlează pe faţă şi cu una ghidată din umbră. Cu o declaraţie de avere care stârneşte fiori pe şira spinării şi – în fine- cu un comportament de afacerist mafiot ucrainean.

Ce lasă în urmă Victor Ponta aduce cu un pârjol naţional. Se agăţă de scaunul de premier îngropând investiţiile şi aruncând banii cu nemiluita în toate direcţiile. De afară se vede o Românie blocată politic şi administrativ, incapabilă să îndepărteze de la vârful puterii un individ acuzat de fapte asimilate corupţiei, evaziune fiscală şi spălare AUG 1  cu 1 EDITORIALUL (2)de bani, înconjurat de corupţi până şi în familie, care fuge de justiţie în Baku şi Istanbul.
Dar ceea ce lasă partenerul său de distracţie din Dubai în urmă este chiar şi mai grav. Vidul rămas după ieşirea din scenă a firmelor umflate cu pompa din licitaţii şi lucrări pe banii de la stat va fi foarte repede umplut de companii puternice din afara graniţelor. Acestea vor lua partea leului şi poate vor lăsa nişte firimituri industriei locale de IT, prin subcontractare.
Reprezentanţii statului slab care l-au lăsat pe Sebastian Ghiţă să aibă atât de multă putere, sufocând concurenţa naturală, sunt şi cei care ar trebui să răspundă. România are probleme cu fondurile de la UE şi din cauza combinaţiilor lui Sebastian Ghiţă şi Iulian Herţanu, cumnatul premierului. În anii care vin, dacă nu cresc repede alte firme în IT, România va suferi adevărata hemoragie a banilor din ramura de înaltă tehnologie.
România este un exemplu despre cum corupţia pe toate straturile societăţii, dar mai ales cea de la cel mai înalt vârf, poate face o economie vulnerabilă. Rămâne, după aceste tinere vlăstare ale politicii, o gaură făcută de LukOil în valoare de 2 miliarde de euro, probleme mari cu bugetele de la UE, fonduri mari aruncate în consum fără AUG 1 cu 1 EDITORIAL EDITIEIdiscernământ, investiţii la pământ, o rată a şomajului în creştere şi o zonă monopolizată în IT care va cădea pradă jucătorilor de afară.

Guvernarea lui Ponta, aparent ok în cifre, va avea efecte greu de cuantificat acum pentru economia ţării şi pentru securitatea ei. Fiecare zi în care aceste personaje sunt acolo, în frunte, ne va costa imens de mult. Cât despre lecţii, instituţiile statului şi societatea civilă trebuie să aibă grijă ca niciodată să nu mai lase astfel de indivizi să acceadă atât de sus şi să devină atât de puternici, bogaţi şi în poziţie de monopol.

Trădare să fie, dar s-o simţim şi noi!

Odată inculpat, premierul Victor Ponta, fracturat cu totul de logică şi realitate, susţine că s-a gândit la demisie, dar că i-a dat cu rest, întocmai ca amicului Ghiţă, după vizita la DNA. Bref, presat de un implacabil simţ al umorului involuntar, Victor de la Victoria s-a gândit că „predarea pe tavă a guvernului către cei care au distrus România până în 2012 ar fi o trădare a electoratului”.

Şi, totuşi, despre care electorat vorbeşte Ponta, el fiind, de fapt, uns pe funcţie de Băsescu? Instalat în fruntea guvernului de omul pe care se presupune că l-ar fi votat în 2009, de vreme ce a defectat în campania lui Geoană, aşa cum ni s-a mărturisit la vreo trei ani de la manevră. Poate despre electoratul care l-a desfiinţat la prezidenţialele din 2014?!

Cineva zicea, azi dimineaţă, la o-ntâlnire, că personajul ar avea dublă personalitate. O avea, nu ştiu. Dar ceva-ceva se-ntâmplă de vreme ce se tot rupe în două, de câte ori apare prilejul: fie că e vorba de prăpastia dintre Ponta-cel-care-nu-va-fi-vreodată-premierul-lui-Băsescu şi Ponta-premierul-preşedintelui-acestei-ţări, fie că e vorba de dihonia între premier şi deputat, de contrele dintre defectorul lui Geoană şi şeful acestuia de campanie, de dihotomia între avocat şi procuror, de lupta între “gheorghele” anticorupţie şi iubitorul şovăielnic de arginţi, de revoluţia top-modelului maoist faţă cu profilul comunitarului european, de schisma între megaortodoxul anti-Klaus şi AUG  2  cu 1 EDITORIALUL EDITIEIimportatorul de islam angro.

Şi, ultima pe listă, cu voia ortopedului turc de la „Medipol”, ruperea de ligamente politice încrucişate apărută între Ponta-şeful-PSD, care nu mai “binemerită” conducerea partidului până ce nu-şi va limpezi situaţia juridică, şi Ponta-premierul-moral, care, chipurile, merită cu prisosinţă rămânerea în primul scaun al executivului, pe motiv că demisia sa – altfel, una absolut normală şi necesară într-un stat de drept – ar însemna trădarea electoratului.      Păi, vorba  lui tătâne-su, Băsescu, spusă pe Facebook: ,,Te rog, trădează-mă pe mine, care te-am desemnat, demisionînd, şi nu trăda interesele ţării tale rămânând în funcţie”. La o adică, aşa cum i-a dat Dumnezeu gândul cel bun să-i trădeze pe cei din PSD, că le-o fi fost de ajuns şi lor, n-ar fi bine să ducă trădarea până la capăt şi să ne „trădeze” pe toţi?

Una peste alta puteţi deduce că pentru aceşti ciolănişti ţara este raiul lor, feuda din care se hrănesc din abundenţă. Pentru ei acest popor este sclavul ideal şi perfect pentru a-l subjuga. Pentru ei nu există lege. Ei sunt atotputernici şi nici o lege nu le stă în cale. După cum aţi constatat nici legea penală nu are valoare pentru ţiganul Ponta.

Cu acestea fiind toate zise vă las cu bine urmând să ne vedem la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Vă las cu bine şi pe curând.

  Gral-col(r)conf univ dr ec Florin NAHORNIAC

Până la Arsenie Boca te mănâncă vânzătorii ambulanţi. Sfânta AFACERE din spatele credinţei

Societatea postdecembristă l-a transformat, postmortem, pe Arsenie Boca – supranumit de creştini, pentru calităţile sale duhovniceşti, „Sfântul Ardealului” –, din alesul lui Dumnezeu, într-un excepţional agent de vânzări. Trăiesc bine din folosinţa numelui său preoţii, BOR, agenţiile de turism, primarii şi politica, deopotrivă, din negoţul la tarabă, practicat în talciocul deschis la doi paşi de mânăstire, dar şi în orice alt colţ al ţării, asociaţii şi ONG-uri care-i poartă numele, editori şi edituri, librari şi librării, reţeaua de carte bisericească, radiouri, televiziuni de ştiri, site-uri, reţelele de socializare, în sfârşit, oricine are un talent, cât de mic, ca să poată manufactura ceva cu chipul duhovnicului, cu familia, cu amintirile, cu picturile, cu vorbele, într-un cuvânt, cu cel mai neînsemnat lucru legat de acela care a fost Arsenie Boca.

După căldură infernală a oraşului, aerul condiţionat şi blatul rece, de marmură, al mobilierului recepţiei unui hotel din Deva, sunt o sfântă binefacere. Şi nu apuc să spun a doua oară „sfânt”, că şi simt că mă învăluie un miros de mir amestecat cu o notă sobră de parfum bărbătesc. Îmi închipui că e doar o senzaţie indusă şi, imediat, realitatea îmi bate obrazul.

„Stimată doamnă, trebuie să facem un mic schimb de camere. Sunt două doamne care…” îi explică, spre surpriza mea totală, un preot, în carne şi oase, recepţionerei.  â „. ..Nu mai vin!” se grăbeşte femeia să-i ducă fericitului ideea până la capăt. „Dimpotrivă, vin cu alte două prietene. Dacă aveţi camere mai mari…”, spune iar părintele.   Sunteţi cu grupul de Prislop, da?!”, conchide doamna, de astă dată la obiect, iar părintele aprobă blajin, din cap.

În spatele lui, zeci de oameni de toate vârstele aşteaptă, abia sosiţi din ţară, camerele izbăvirii, pentru ca mâine să-şi continue pelerinajul la mormântul părintelui Arsenie Boca, de la Mânăstirea Prislop.

Afacerea în turism

Cu două zile în urmă, aflasem despre nişte primari de comune de prin ţară că organizează ei înşişi astfel de excursii cu „enoriaşii” plătitori de taxe şi aducători de voturi. Organizarea de pelerinaje la mormântul lui Arsenie Boca a devenit mană cerească pentru mersul unor afaceri bisericeşti şi de turism, fiind oferta anului.

Pentru că vorbim aici despre aproape un milioan de oameni care merg, anual, în pelerinaj la Prislop – între 2.000 şi 2.500 pe zi, ajungând la peste 5.000-6.000 în weekend-uri, mai puţini iarna, trecând de 30.000 la sărbători, urcând până la 40.000 – 50.000, pe 28 noiembrie, ziua morţii părintelui.

În condiţiile în care, o astfel de excursie costă între 50 şi 100 lei pe zi – incluzând cazare, o masă şi transport -, rezultă că vorbim despre o sumă de aproape 20 milioane de euro.           Ca să nu mai vorbim de costul icoanelor cu chipul părintelui – despre care se spune că ar fi sfinţite -, de foto, magneţi, afişe, mătănii, lumânări şi tot felul de alte mărunţişuri, acesta constituind un mizilic de vreo 400.000 – 500.000 de euro, bani care se împart, probabil nefiscalizaţi – eu unul n-am văzut case de marcaj în zonă -, între comercianţi şi BOR.

Cum, de asemenea, mai pot intra la socoteală sutele de mii de tipărituri cu cartea părintelui, „Cărarea Împărăţiei”, cu toate celelalte titlurile – originale sau cotrafăcute – despre personalitatea sa, despre spusele sale, despre predicile sale, despre minunile pe care le-a făcut. Şi în cazul acesta, potrivit statisticilor şi a unor informaţiilor apărute în presă, suma se ridică la aproape 20 de milioane de euro.

Şi, ca un desert colorat, milioanele de lei în baza cărora prosperă „afacerea florăria”, despre care veţi citi în continuare.

Lumea se întreabă când a apărut fenomenul

Potrivit autobiografiei sale, date la Securitate, interesul românilor pentru duhovnicul Arsenie Boca a început încă de pe când acesta se afla la Mânăstirea Sâmbăta de Sus – Braşov, în anii 1939 – 1940.

„M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. Ţin minte data pe aceea, că intrând în ţară prin Moraviţa am văzut drapelele româneşti, de acel 8 Iunie de odată. (…) În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie. Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, jud. Făgăraş. (…) Se întâmpla în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri. Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor.

Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi). Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurta cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii. Asta îmi este toata misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin”.     Aşa a scris atunci, despre el, Arsenie Boca, şi aşa au fost toţi anii cât l-a lăsat Securitatea în Biserică, şi tot aşa au venit oamenii, să se roage, cu zecile de mii, după moartea sa.

Trezirea tv-urilor

Doar televiziunile de ştiri şi-au amintit de el după douăzeci şi ceva de ani, atunci când a apărut un zvon potrivit căruia „o icoană a lui Arsenie Boca, aflată în localitatea Puşcaşi, a lăcrimat cu ochiul stâng”. Minunea a adunat, pe loc, 2.000 de oameni în faţa troiţei, la începutul lunii mai, ca să fie şi ei martori. După câteva zile, un alt zvon dădea ca sigură „apariţia în podeaua de ciment a casei unei creştine din Bucureşti, a chipului duhovnicesc”.

A fost de ajuns, din acel moment, ca folía televizată să atingă cote de rating excepţionale. Dincolo de asta, circul mediatic nu are nimic în comun cu faptul că, de zeci de ani, credincioşii merg, cu sutele de mii la mormântul lui Arsenie Boca de la Mânăstirea Prislop.        În consecinţă, am hotărât, la rândul nostru să luăm…

Drumul Prislopului, plin de flori de vânzare

Mergând la Prislop, dinspre Hunedoara, faci vreo 20 de kilometri pe E79, către Haţeg, iar pe la Bretea Streiului, o iei la dreapta printre minunatele dealuri ale Ţării Haţegului. Remarci, surprins, nefirescul situaţiei, cam din sută în sută de metri: în zona satelor Silvaşu de Jos şi Silvaşu de Sus, precum şi pe drumul dintre ele, indicatoarele înfipte în pomi, prin diverse metode, nu te anunţă c-ai să găseşti pe la porţile oamenilor pepeni, roşii ori castraveţi, ci flori. Şi nu oricum, ci organizat, la ghiveci, expuse în adevărate şi unice florării. La urma urmei, asta e surpriza: nu marfa în sine, ci anunţul din mijlocul pustiului: „Florăria la Leny” sau „Florăria Miraj”. Iar florăriile par să constituie, cu adevărat, afacerea sezonului.        O abundenţă de flori colorate sufocă spaţiile florăriilor „clădite” în sticlă, sau în grinzi de lemn. Aerul şi surâsul copiilor, par şi ele cel puţin la fel de colorate.

Iadul nesimţirii

Dincolo de Silvaşu de Sus, drumul se îngustează, maşinile care urcă dinspre mânăstire se înmulţesc, soarele se ascunde în nori, ba chiar începe un pui de ploaie, cât să înmoaie pământul.

Cu vreo doi kilometri înainte de porţile mânăstirii – unde se presupune că e raiul -, te trezeşti în iadul societăţii de consum. Fumurile nu urcă, ce-i drept, din cazanele cu smoală, ci din carnea micilor zvârcoliţi şi a cârnaţilor tradiţionali răstigniţi pe grătare, din ţevile de eşapament ale sutelor de maşini înghesuite într-o parcare câmpenească, din rugurile acre pe care ard deşeuri şi ambalaje, precum şi din ţigările arse până la cotor.

Iar ţipetele nu răzbat din gâtlejurile păcătoşilor arşi în văpăile judecăţii de apoi, ci din ale comercianţilor, vocalizând de după tarabele înjghebate din placaje umflate de ploaie, în chioşcuri de tablă, cu gratii la „ghişeu” şi vopsea scorojită, în rulote, sub umbrele pestriţe, în cârciumi, aşezaţi în marginea rogojinilor întinse pe jos, peste noroiul „agregat” cu un praf de nisip şi piatră spartă, peste care s-a aglomerat marfă pestriţă, ca în toate talciocurile care se respectă – de la papuci la pălării şi de la ale gurii, la ale trupului, de la ceasuri şi brichete, la cuţite şi bricege, de la lanterne, la lumânări, de la lănţişoare şi brăţări cu iconiţe, la mătănii pentru diverse ocazii, de la sticluţe cu mir, la ciorapi „trei sferturi de damă şi bărbaţi”.

Peste toate, anină la vânzare mii de tablouri, afişe şi magneţi, cu chipul părintelui Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului”.       Pentru un timp, nedefinit, eşti paralizat. N-ai reacţie, n-ai scop. Nici vorbe. Te uiţi, aşteptând, poate, să fii apucat de umeri, dezbrăcat şi aruncat în cazanul cu gulaş clocotit, pentru toate păcatele tale mai vechi sau mai noi. „Hai la cârnăciori, domnu!”. „Şi o tărie dacă vreţi…”. „Un tablou cu părintele, n-aţi dori, domnu?!”.

Tot felul de români şi de romi, comersanţi de piei de cloşcă, aproape că te trag de mânecă, tu însuţi trăgându-te de haine cu ceilalţi participanţi la traficul de iad pe drumul către mânăstire.

Maşinile îşi izbesc reciproc retrovizoarele, autocarele te aruncă de pe drumul îngust în noroiul de pe margini, gazul îţi umflă ochii, îţi taie nările pe dinăuntru. Simţi, în gură, gust de smoală, fără doar şi poate, mestecat până la saţietate. „Cu siguranţă, aici e iadul!”, îţi spui. Şi încă nu e gata.

„Alo, pentru ce filmezi?! De ce mă filmezi?” se agită pe margine un rom mai înţepat. „Aşa, de amintire”.   Autorităţile locale n-au nicio putere. Oamenii spun că terenurile acestea nu le aparţin. Rar, poliţia mai aplică vreo amendă, pe care n-o plăteşte nimeni. Iar Fiscul n-are curaj să facă ordine în iad.

Ultima bornă

După alte câteva sute de metri, se deschide panorama mânăstirii. Mii de oameni ies pe poartă, cuprinşi de sfinţenia lor, pentru a se reîntoarce în iad. Care, pe jos, care, cu maşini. În stânga intrării, sute de vehicule de tot felul, într-o altă parcare imensă, neamenajată. Nişte bodigarzi dau din mâini, „fac ordine” şi invită, dincolo de bariera până la care pot înainta maşinile credincioşilor, mai aproape de poartă, pe cine vrea dorinţa lor. Nici nu mai contează dacă li se strecoară în buzunar „ochiul dracului” – bacşişul e neimpozabil  -, câtă vreme comerţul aici merge uns fără vreun fel de case de marcaj.

Şi, cum intri în curtea Mânăstirii Prislop, lepădat de rele, peste ce dai, imediat, în stânga porţii?! Peste o tarabă, fireşte, cu marfă bisericească şi mireană deopotrivă. Te minunezi şi mergi mai departe.

După ce treci şi de ultima tarabă, totul e sfinţenie.       Mii de oameni, dezbrăcaţi de relele lor, merg în linişte să se aşeze la coada impresionantă, imens cortegiu, adăstând la mormântul părintelui Arsenie Boca.

Au venit aici de peste tot din ţară – unii cu autocarul, în excursii organizate fie de biserica din sat, fie de primărie, alţii pe cont propriu –, ca să se roage de sănătatea lor şi a familiilor lor. Ca să trăiască o clipă de înălţare, ca să se lase pătrunşi de spiritul celui pe care BOR încă ezită să-l canonizeze: Arsenie Boca.

Istoria pe scurt

Părintele, pe numele său Zian Boca, Arsenie pe numele preoţesc, supranumit de credincioşi ,,Sfântul Ardealului”, s-a născut la Vaţa de Sus – Hunedoara, în 1910. În 1933, absolvă Academia Teologică din Sibiu, urmând apoi, cu bursă, cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. Recunoscându-i talentul, profesorul Costin Petrescu îi încredinţează pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul, de la Ateneul Român.

În anul 1939, după ce petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, merge la Mânăstirea Sâmbăta de Sus – Braşov, pentru ca, în anul 1940, să devină stareţul acesteia.

La 17 iulie 1945, părintele Boca este arestat, la Râmnicu Vâlcea, pentru prima oară, fiind acuzat că a participat activ la mişcarea legionară. Este eliberat pe 30 iulie 1945.        În mai 1948, este arestat din nou, acuzat de sprijinirea luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Pentru activitatea sa şi a notorietăţii căpătate, este reţinut de Securitate şi torturat, timp de două luni.      Ulterior, este strămutat la Mânăstirea Prislop, de către Mitropolitul Nicolae Bălan, devinind stareţul lăcaşului. Când se transformă în mânăstire de maici, părintele Boca rămâne aici ca duhovnic.        Urmează un şir de reţineri şi anchete de-a lungul anilor 1950, 1951 (Canal), 1953, 1955, 1956. În 1959, i se interzice activitatea preoţească până la moarte. Este permanent urmărit de organele Securităţii.

Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu, Giurgiu.       Moare la Mânăstirea Sinaia, la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani   A fost înmormântat la Mânăstirea Prislop – potrivit propriei dorinţe -, la 4 decembrie 1989. Cărţile spun că ar fi prorocit că mormântul său va fi loc de pelerinaj.     Acesta constituie azi, într-adevăr, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România, acolo unde vin, anual, în ultima perioadă, aproape un milion de oameni. La data de 28 noiembrie, ziua morţii sale, se înregistrează un aflux de 40.000 de persoane.

Întoarcerea în… lume

Mulţimea de oameni care a aşteptat, în linişte, să ajungă la mormântul părintelui, să se roage, să-i sărute crucea şi chipul, se întoarce, mai senină. Unii oameni sunt în putere, alţii la a doua, chiar la a treia tinereţe; unii întregi, alţii în baston, cârje sau sprijiniţi în cadru, însoţiţi de copii şi nepoţi; unii cu buchete de flori, alţii cu ghivece. Cu toţii păşesc, cuminţi, venind de la mormântul părintelui. Mă apropii să-i întreb ce simt.

Un domn, pe la 87 de ani, sprijinit de umărul fiului său, îmi spune că a venit să se roage pentru sănătatea familiei, pentru copii, pentru nepoţi şi strănepoţi. ,,Am fost la mânăstiri, am dăruit şi un măgar gratis. Dar e greu la anii ăştia”. Îmi spune bătrânul. Fiul său se dovedeşte la fel de dezamăgit, ca şi noi, de bâlciul de la porţi: ,,Nu e în regulă ce se întâmplă. Chiar aici… Măcar dacă era un pic mai departe” spune el.

O doamnă, care se vine de la mormânt cu un ghveci în mâini, îmi spune că măicuţele oferă, la mormânt, credincioşilor, flori din preamultul adus, pentru a le îngriji acasă. “A fost frums, linişte, civilizaţie. Aici! Afară e altceva. Una e credinţa, alta e comerţul” îmi spune doamna, şi merge încet spre ieşire.

În Maramureşul istoric la loc de cinste stau ospitalitatea, respectul faţă de oaspete şi o primire de excepţie

Aşa se petrec lucrurile şi  la PENSIUNEA MIRAJ din Leordina

     Mulţi dintre români noştri preferă să aleagă locuri exotice de pe alte plaiuri şi nu din România, cu toate că dacă îi întrebi ce ştiu despre ţara lor mulţi sunt tabula rasa, adică 0 la pătrat.

     4823212_orig  Şi când te gândeşti că avem o ţară minunată Binecuvântată de Dumnezeu pe pământ, iar cetăţenii acestei ţări nu o iubesc, nu se dăruiesc pentru patria lor, pentru poporul din sânul căruia fac parte, chiar dacă vremelnic o ducem greu, te întrebi: DE CE NU NE PREŢUIM ŢARA ŞI MOŞTENIREA LĂSATĂ DE STRĂBUNII NOŞTRI DIN NEAM ÎN NEAM?

        I-aş invita pe români în Maramureşul istoric ca să viziteze plaiurile de legendă de unde au coborât Dragoş şi Bogdan, descălecătorii care au întemeiat o altă provincie a istoriei noastre – MOLDOVA -.                                                                                       

       În Maramureş, în comuna Leordina veţi putea poposi la o pensiune mândră şi cochetă – PENSIUNEA MIRAJ – condusă de doamna FLOAREA TĂUT şi ajutată de verişoara ei doamna VIORICA TĂUT realizată prin muncă şi sudoare.

       Pensiunea MIRAJ se află într-un spaţiu mioritic cu o privelişte deosebit de fascinantă.

      Am găsit-o pe patroana FLOAREA TĂUT la recepţie şi la prima vedere nimic nu mi-a dat de bănuit că este proprietara pensiunii. Apoi în altă zi am găsit-o la bucătărie alături de verişoara ei Viorica Tăut şi atunci am realizat hărnicia acesteea                                                                               

     Într-o dimineaţă am găsit-o în faţa unei uriaşe maşini de spălat spălând lenjeria din pensiune. Era ca o sfârlează, trebăluia de zor şi m-am mirat cum de nu obosea. La bucătărie verişoara ei, Viorica Tăut, pregătea masa pentru oaspeţii pensiunii dar şi copii veniţi în tabăra de la Leordina.

     Una peste alta am ajuns la concluzia CĂ OMUL SFINŢEŞTE LOCUL, iar acest OM este reprezentat de harnicele doamne FLOREA TĂUT şi VIORICA TĂUT care muncesc ca să pună la dispoziţia oaspeţilor care vin la PENSIUNEA MIRAJ şi a pune toată priceperea lor pentru promova ţinutului natal, MARAMUREŞUL ISTORIC, plaiurile acestuia şi prin aceasta mândreţea PENSIUNII MIRAJ.

      Puteţi şi dumneavoastră să încercaţi ca să vizitaţi această pensiune, PENSIUNEA MIRAJ şi minunatele locuri ale comunei Leordina.

General-colonel(r) conf univ dr ec Florin NAHORNIAC

Cuviosul Paisie Aghioritul – Doctoria împotriva stresului

Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viața cea simplă, firească și înaintează spre lux, cu atât crește și neliniștea din ei. Și cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna.

,,Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viața cea simplă, firească și înaintează spre lux, cu atât crește și neliniștea din ei. Și cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna. De aceea umblă neliniștiti chiar și împrejurul lumii – precum cureaua mașinii împrejurul roții nebune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor liniște. Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumească iese stresul lumesc. Educația exterioară cu stres duce în fiecare zi sute de oameni (chiar și copii mici) la psihanalize și la psihiatri și construiește mereu spitale de boli psihice și instruiește psihiatri, dintre care mulți nici în Dumnezeu nu cred, nici existența sufletului nu o primesc. Prin urmare, cum este cu putință ca acești oameni să ajute suflete, când ei înșiși sunt plini de neliniște? Cum este cu putință ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu și în viața cea adevărată, cea de după moarte, cea veșnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieții celei adevărate, i se îndepărtează toata neliniștea și-i vine mângâierea dumnezeiască, și astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice și le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toți cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieții.
Oamenii încearcă să se liniștească cu calmante sau cu teorii yoga, și nu vor adevărata liniște, care vine atunci când se smerește omul și care aduce mângâierea dumnezeiască înlăuntrul lor. Și turiștii care vin din țări străine și umbla pe drumuri, prin soare, căldură, praf, prin atâta zăpușeală, gândește-te cât suferă! Ce silă, ce apăsare sufletească au, de ajung să socoată destindere această chinuială exterioară! Cât sunt de izgoniți de ei înșiși, de ajung să socoată această chinuială drept odihnă!
Când vedem un om cu o neliniște mare, cu mâhnire și supărare, deși le are pe toate – nu-i lipsește nimic – atunci să știm că-i lipsește Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii sunt chinuiți și de bogăție, pentru că bunurile lumești nu-i împlinesc sufletește; suferă de un chin îndoit. Cunosc oameni bogați care au de toate și nu au copii, și tot se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbări, sunt chinuiți de toate. “În regulă“, îi zic unuia, “daca ai timp liber, fă-ți cele duhovnicești. Citește un Ceas, citește puțin din Evanghelie“. “Nu pot“, îmi spune. “Fă un bine, du-te la un spital și mângâie un bolnav“. “Cum să merg până acolo?, îmi răspunde. “Și de ce sa fac aceasta?“. “Du-te și ajută vreun sărac de prin vecini“. “Nu, nu mă multumește nici aceasta“, spune. Să aibă timp liber, să aibă o grămadă de case, să aibă toate bunătățile și să se chinuiască! Știți căți astfel de oameni există? Și se chinuiesc până ce li se strâmbă mintea. Înfricoșător! Și dacă nici nu lucrează, ci își trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiți oameni. Dacă ar avea cel puțin un serviciu, ar fi mai bine.
Viața de astăzi, cu necontenita e alergatură, este un iad. Oamenii se grăbesc și aleargă mereu. La ora cutare trebuie să se afle aici, la cealaltă acolo, și așa mai departe. Și ca să nu uite ce au de făcut, și le notează pe toate. Cu atâta alergătura, tot este bine că își mai amintesc cum îi cheamă… Nici pe ei înșiși nu se cunosc. Dar cum să se cunoască? Se poate să te oglindești în apă tulbure? Dumnezeu să mă ierte, dar lumea a ajuns un adevărat spital de nebuni. Oamenii nu se gândesc la cealaltă viață, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu află liniște și aleargă mereu.
Bine că există viața de dincolo. Dacă oamenii ar fi trăit veșnic în viața aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul în care și-au făcut ei viața. Cu neliniștea asta de acum, dacă ar fi trăit 800-900 de ani, ca în vremea lui Noe, ar fi trăit un mare iad. “Zilele anilor noștri șaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere.“ (Ps.89, 10-11). Șaptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii să-și căpătuiască copiii.
Într-o zi a trecut pe la coliba mea un medic care trăiește în America și mi-a spus despre viața de acolo. Lucrează toată ziua. Fiecare membru al familiei trebuie să aibă mașina sa. Apoi acasă, pentru ca fiecare să se miște liber, trebuie să aibă patru televizoare. Lucrează și se ostenesc ca să scoată bani mulți, ca să spună că sunt aranjați și fericiți. Dar ce legătură au toate astea cu fericirea? O astfel de viață plină de neliniște și într-o neîncetată alergătura (după bani) nu înseamnă fericirea, ci este un iad. Ce să faci cu viața într-un astfel de stres? Dacă ar fi trebuit ca întreaga lume să trăiască o astfel de viață, eu nu aș fi voit-o. Dacă Dumnezeu le-ar fi zis acestor oameni: “Nu vă pedepsesc pentru viața ce o trăiți, însă vă voi lăsa să trăiți veșnic în acest fel“, asta pentru mine ar fi fost un mare iad.
De aceea, mulți oameni nu pot răbda să trăiască în astfel de condiții și ies afară în aer liber, fără direcție și scop. Se adună în grupuri și merg în afara orașelor, în mijlocul naturii, unii ca să facă gimnastică, iar alții pentru altceva. Mi s-a spus despre unii că ies în aer liber și aleargă, ori se suie pe munți pana la înălțimea de 6000 de metri. Își țin răsuflarea, apoi o lasă, și iarăși inspiră adânc… Lucruri de nimic. Aceasta arată că inima lor este strivită de neliniște și caută o ieșire. Am spus unuia dintre aceștia: “Voi săpați o groapă, o măriți, vă minunați de groapa ce ați făcut-o și… săriți în ea, prăvălindu-vă în jos, în timp ce noi săpăm groapa, dar aflăm metale prețioase. Nevoința noastră are rost, fiindcă se face pentru ceva mai înalt.“

Cuviosul Paisie Aghioritul

Avere de miliarde de euro în numele Domnului

Continuă serialul despre afacerile de succes ale BOR, care i-ar face invidioşi chiar şi pe cei mai pricepuţi manageri. Cu peste 3,4 miliarde de euro, Biserica Ortodoxă Română concurează cu cei mai puternici actori din economia românescă. Are şi un avantaj detaşat în această competiţie-averea îi poate spori oricând deoarece are de recuperat aproximativ 200.000 de hectare de pădure, estimate la 5 miliarde de euro, piese aflate în muzeele românesti şi o parte a tezaurului de la Moscova revendicat de statul român. Astfel, avuţiile Bisericii ar putea depăşi 10 miliarde de euro, sumă care ar plasa-o în funtea celor mai bogate entităţi din România.

Bani din plin de la bugetul de stat

Din 1990, Guvernul a pompat către Culte 784 de milioane de dolari. Aproape jumătate din aceşti bani (330 de milioane de dolari) s-au dat în ultimii trei ani, în perioada crizei economice. Cei mai mulţi bani ajung în conturile MitropolieBOR, întrucât are cea mai mare „acoperire” la nivel naţional.
Zecile de milioane de euro alocate pentru construcţiile de biserici şi celelalte sume care se duc pe salariile clericilor au atins anul trecut un vârf istoric, depăşind o sută de milioane de euro.
Le merge bine şi pe timp de criză. Cu bani de la contribuabili se plătesc salariile preoţilor şi se ridică noi biserici.   Ctitoria de biserici a ajuns o industrie imobiliară în ultimii 20 de ani. Motivele oficiale sunt migraţia oamenilor la oraşe şi demolarea multor biserici în communism, potrivit “Evenimentul zilei”.

Patriarhul Daniel, un manager cu limuzină şi casă de milioane de euro. Bravos ,,SFÂNTULE‘’
Banii Bisericii sunt însă pe mâini bune. Preafericitul Daniel ştie cum să aibă grijă de avearea BOR şi să o sporească.
Despre calităţile de bun antreprenor ale Patriarhului Daniel s-au scris multe. Mai marele Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul-Daniel-peste-romaniDan Ilie Ciobotea, are 61 de ani şi este Patriarh de mai bine de trei ani. Bănăţeanul e doctor în teologie al Universităţii din Strasbourg. Până să se călugărească la Mănăstirea Sihăstria, la 36 de ani, Preafericitul a fost lector al Institutului Ecumenic de la Bossey, Elveţia. Doi ani a fost consilier patriarchal, iar pe 1 iulie 1990 a fost înscăunat ca arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Atunci a început şi povestea sa de succes ca om de afaceri.
La 17 ani dupa alegerea sa în scaunul de mitropolit, Înalt Preasfinţitul Daniel a reuşit să transforme instituţia pe care o conduce în principala furnizoare de fonduri pentru Patriarhia Română. Cu mii de angajaţi, mitropolia are afaceri aproape în toate domeniile- de la industria alimentară, turism, comerţ, imobiliare, la mass-media.

Bogăţie şi în jurul Patriarhului. Cele doua engolpioane cu Mântuitorul şi Maica Domnului de la gâtul Înaltului Prelat şi crucea stavrofor, obiecte din aur, placate cu argint, valorează peste 14.000 de lei.

Preafericitul are şi o superlimuzină, un Audi A8, de peste 70.000 de euro. O foloseşte din 2007, când a primit-o de la reprezentanţii firmei Porsche. Iar reşedinţa patriarhală din satul Dragoslavele, judeţul Argeş, care se întinde pe o suprafaţă cât trei terenuri de fotbal, ar valora câteva milioane de euro.

      ÎPS Teodosie, avere la malul mării

IPSTeodosieAvere nu ştie să facă doar Patriarhul. Iscusit e şi Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, care a fost cel mai controversat candidat la scaunul de Patriarh. A recunoscut că a colaborat cu securitatea “din motive patriotice”, iar de anul trecut este sub urmărire penală, pentru luare de mită. Înaltul Prelat are o avere care a atras, de asemenea, atenţia presei. Cele mai însemnate sunt afacerile în imobiliare cu terenuri ori hoteluri.
În septembrie, Arhiepiscopia Tomisului a fost presată de fisc să-şi achite datoria istorică acumulată prin neplata impozitelor pe salariile preoţilor. Direcţia de Finanţe a pus deja sechestru pe mai multe terenuri, imobile şi automobile ale Arhiepiscopiei.

Daniel, se voia premier în locul lui Boc.          

Nu întâmplător, datorită iscusinţei sale, Patriarhul a fost propus în fruntea unui guvern de tehnocraţi, sau unul de Uniune Naţională. Fostul senator UNPR Liviu Câmpanu este de părere că modul în care patriarhul Daniel a condus Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei îl recomandă pentru funcţia de şef al Executivului. În plus, spune Câmpanu, Biserica se bucură de credibilitate în rândul populaţiei. Până atunci, însă, Biserica Ortodoxă are profit, iar economia românescă e în continuare pe minus.

AVEREA BOR ÎN CIFRE:

5 miliarde de euro – 200.000 de hectare de pădure cerute de Biserica Ortodoxă Română.
400 milioane de euro – estimarea celor 40.000 hectare de pădure aflate în proprietatea BOR
20 milioane de euro – estimarea celor peste 40.000 de hectare de teren arabil aflat în propietatea BOR
1,4 miliarde de euro – estimarea terenului intravilan al celor 11.102 parohii ale BOR
1 miliard de euro – valoarea obiectelor bisericeşti şi a celorlalte bunuri mobile din patrimoniul parohiilor
500.000 de euro – conturile bancare pe care Patriarhia Română şi cele şase mitropolii le alimentează constant pentru cheltuieli curente
4,4 milioane euro – conturile bancare la BCR ale Patriarhiei, a şase Mitropolii şi a 10 arhiepiscopii
16 milioane de euro – a cheltuit anul trecut Biserica Ortodoxă Româna pentru opere de binefacere
90 milioane de euro – veniturile medii anuale ale Bisericii Ortodoxe Române (din donaţii şi din activităţi economice)
42 milioane de euro – alocaţi de la bugetul de stat pentru salariile preoţilor (spre comparaţie, în aceeaşi perioadă, Asistenţa socială pentru familie şi copii a primit de la bugetul de stat 80 de milioane de euro).

Aceștia sunt ,,cinstiții’’ Bisericii Ortodoxe Române. Și atunci să ne mai mire faptul că mulți creștini se duc la culteke neoprotetante?        Ce are de spus tovarășul patriarh Daniel

Dr ec Florin NAHORNIAC

Balada lui Vodă Turcitul Ponta

Pe drumul de costişă ce duce la guvern
Venea un om cu moaca lui Dante din Infern
Venea pisoiul Ponta, serdarul de pe Jiu
Cu Cioc Selim pe buze şi chipul străveziu.
– Mai lungă-mi pare calea, acum la-ntors în ţară,
Voiam să mai rămân, dar ăştia mă doboară
De rămâneam acolo, la turci la reparat
Nu mai găseam partidul, nici locul din palat.
Mai bine vin acasă, chiar de-mi mai rup meniscul
Decât să pierd partidul. Este prea mare riscul.

Nu am plecat de bine, de nu plecam, riscam
Să fiu tăiat de Koko şi doctorul Iohann
Oricum ar fi ei, turcii, nu m-au decapitat
Şi n-am simţit nimic, m-au anesteziat.
Lăsat-am la comandă când am plecat din ţară
Un general, crezând că nu trădează iară.
Dar a trădat mişelul, vorbind despre respect,
Simţitu-i-am respectul înfipt adânc în rect.
Şi Ţepeş când da ţepe, pedeapsa era lină,
Ţeapa era de dud, dată cu vaselină.
Pe când cu naşul Oprea, mă ustură de mor
Că nu ştiu unde-i buba în fund sau la picior.

Şi uite-aşa Vorel, şontâc se-apropia
De scaunul şi sceptrul de la Victoria.
Şi ochii lui de vultur cândva vioi şi duri
Se umezeau la colţuri de-atâtea făcături.
Ajuns în bătătură se scutură Pontacu
Şi vru să îi trimită pe toţi direct la dracu ,
Că-l aşteptau Alina, Buldogul şi Iohann
Şi tradătorul Oprea şi Ludovic Orban.
Dar nu putu s-o facă, ai lui nu îl lăsară
Că mulţi cârteau prin şanţuri cu vorbe de ocară
Mulţi îi cântau în strună cu vorbe unsuroase,
Alţii cântau prohodul şi îi dădeau la oase.
Aş că Victor Ponta cu firea-i .. oltenească
Decise, din moschee să-i cam călugărească :
-Voi m-aţi văzut cu cioc şi m-aţi mahomedit
Nu-i pagubă, vă dau haraciul înzecit.
Îmi cereţi mazilirea, mă vreţi mâncat pe pâine,
Dar nu mor armăsarii când latră orice câine.
Aveţi şi voi răbdare, nu mai săriţi ca cioclii,
Că cine sapă groapa, aude glasul  popii.
Cu cât săpaţi mai multi şi groapa mi-e mai mare
Cu-atât mai mulţi vor ţine sicriul în spinare.
Aşa gândea V Ponta, serdarul procuror
Trăgând din narghilea, de tron şi de picior.

O publicaţie ce ţine sus steagul tricolor, steagul fiinţei noastre naţionale, BULETIN DE CAREI

Redacţia publicaţiei noastre a descoperit de curând un ziar independent, ca politică redacţională, cu apariţie săptămânală, BULETIN DE CAREI, pe care îl prezentăm şi cititorilor noştri şi se află pe internet la ziarele judeţului Satu-Mare. Oraşul Carei este locul unde eroica Armată Română a eliberat ultimul petic  la 25 octombrie 1944 de hoardele cotropitoare, hortysto-naziste a Sfântului Pământ Românesc.    Iată mai jos un articol prezentat de această publicaţie la un eveniment de importanţă naţională.

  General(r)dr ec Florin NAHORNIAC

        Ziua Imnului Naţional la Carei

Miercuri, 29 iulie 2015, de la ora 10.00 pe platoul din fața Monumentului Ostașului Român din Carei a avut loc un scurt moment solemn, organizat de Direcția de Cultură a Municipiului Carei, cu ocazia Zilei Imnului Național al României. Au fost  prezenti reprezentanţi  ai instituţiilor publice careiene, viceprimarul Keizer Ludovic,  consilieri  locali ai partidelor romanesti  şi  locuitori din Carei.     Bogdan Georgescu, director al Direcției de Cultură și Adrian Ștefănuți, referent în cadrul Direcției de Cultură au evocat istoricul Imnului Național, preoți din cadrul Parohiei Ortodoxe române din Carei au rostit o rugăciune de binecuvântare a Zilei Imnului. La finalul momentului, solista Roxana Șichet, acompaniată la vioară de prof. Vlad Pașca au interpretat Imnul Național al României, alături de cei prezenți.

Ziua Imnului Naţional al României – Deşteaptă-te, române, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1948 a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998.     La finalul evenimentului, Imnul de Stat al României a fost interpretat  de prof. Vlad Paşca şi de solista  Roxana Şichet. Lor li s-au  alăturat şi cei prezenţi,  într-un cor  format ad-hoc.              Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), cunoscutul poet şi culegător de folclor.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, ,,Deşteaptă-te române!” s-a auzit în toată ţara, unindu-i pe români împotriva dictaturii comuniste.

Către cei care vor să ne închidă gura să nu-i mai apărăm pe români: mai ridicați-vă și voi din genunchi!

Cineva de la o publicație românească mă acuză că aș fi pe ștatele de plată ale Rusiei pentru că le-am luat apărarea românilor din Ucraina. Culmea este că și atunci când am încercat să opresc finanțările statului maghiar pentru susținerea autonomiștilor din Transilvania, lucrare făcută de Viktor Orban pe mână cu Rusia, am fost acuzat tot de rusism. Acest gen de diplomație a umilinței, a statului în genunchi, a tăcutului din gură ca să nu supărăm pe nimeni, a renunțatului de fiecare dată la interesele și drepturile noastre ”ca să fie bine” ar trebui să înceteze.

Hai să-i lăsăm pe românii din Ucraina la mila Kievului, ca și până acum, că tare bine ce le-a mers. Hai să-i lăsăm pe românii din Valea Timocului la mila Serbiei, că are ea grijă de ei și, dacă nu, are grijă Europa… Hai să-i lăsăm pe românii din Transilvania la mila Ungariei, că știe ea ce face și oricum, de ce să tulburăm apele. Aceeași publicație care mă acuză pe mine că iau bani de la ruși este, în restul timpului, foarte binevoitoare cu autonomia maghiară din Ardeal, care reprezintă lucrătura ruso-maghiară cea mai periculoasă pentru integritatea României. Despre aceste atacuri la adresa statului român Revista 22 nu spune nimic, în schimb îi numește idioți pe cei care vor respectarea românilor în lume! Dacă a-ți iubi țara și pe frații români oriunde ar fi ei înseamnă pentru Revista 22 idioțenie, atunci așa să fie. Suntem milioane de idioți în țara aceasta care nu mai vrem să fim cârpa de șters a tuturor…

Cât de ușor le vine unora să arunce peste bord cu interesele românilor reali în numele unor idealuri înalte și abstracte. Să nu mai lovim în Budapesta și să nu îi băgăm în seamă pe extremiștii maghiari, este linia acestei diplomații în genunchi. Chiar dacă vin la noi acasă și ne iau pământurile, pădurile, școlile și invocă reînființarea batalioanelor secuiești ale morții? Să nu deranjăm Kievul că are probleme cu Rusia. Păi și dacă are probleme cu Rusia de ce se războiește cu românii în continuare? Să nu deranjăm Serbia că are nevoie de liniște să adere la UE. Păi dacă vrea să adere la UE de ce închide bisericile românești și îi amenință pe români cu închisoarea dacă se roagă în limba lor?

Așa încât am o rugăminte pentru criticii mei: mai ridicați-vă din genunchi! Ajunge cu această filosofie a umilinței. Nu vedeți unde ne-a adus? Nu vedeți că ne scuipă toți în față pentru că nu deschidem gura niciodată decât pentru a ne înjosi tot noi pe noi? Nu aveți puțină demnitate? Sau disprețuiți acest neam atât de mult încât orice atac la adresa lui vă unge pe suflet și vi se pare justificat? Am ajuns să ne fie frică să mai vorbim în apărarea românilor că sare imediat un ”intelectual” să ne spună că ne dă Rusia bani. De când își plătește Moscova criticii, pentru că printre țintele analizelor mele s-a numărat de multe ori și politica rusească? Sau cei care vor ca despre România să nu se mai vorbească de loc citesc numai ce le convine? Există prea mulți ”patrioți” în această țară a căror singură menire este să le dea în cap celor care încalcă tăcerea ca regulă generală la adresa drepturilor românești. Eu nu comentez de unde își iau banii. Eu comentez doar că și-au pierdut orice urmă de suflet românesc. România trebuie să se ridice din genunchi, pentru că pe această direcție o să ajungem culcați la pământ și călcați în picioare cu totul!

autor: Bogdan Diaconu

A fi sau a nu fi ortodox

Ortodoxia nu este o avere pe care o poţi cheltui, ci un tezaur la care eşti chemat să contribui. A fi ortodox nu înseamnă a te împăuna cu moştenirea primită, precum odrasla unui miliardar care să grăbeşte să huzurească pe banii părinţilor.

Dragul meu prieten în Domnul, văd că eşti foarte preocupat – îngrijorat chiar -, în ultima vreme, de situaţia ortodocşilor din România. Înainte de a te lăsa cuprins de atâtea gânduri sumbre, încearcă să-ţi lămureşti cine este creştinul ortodox, ce înseamnă, în fond, a fi ortodox.

Un trăitor şi un mărturisitor al dreptei credinţe

E limpede, pentru orice persoană cu bun simţ, că nu te poţi numi ortodox doar pentru că te declari ca atare. În primul rând, este nevoie să ai o dreaptă credinţă – ortodoxă, aceea cuprinsă în Sfintele Scripturi, în mărturisirile celor şapte sinoade ecumenice şi în învăţătura Sfinţilor Părinţi, în întreaga Sfântă Tradiţie a Bisericii. În al doilea rând, ortodoxia ta trebuie să fie validată de ortopraxie – adică de atitudine şi fapte ortodoxe. Nu spune Mântuitorul că: ,,Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21)?

A fi ortodox înseamnă, aşadar, a fi un trăitor şi un mărturisitor al dreptei credinţe. Prin faptele tale, prin viaţa ta, prin rugăciunea ta, trebuie să fii în permanenţă aşa. Dar prin cuvânt, după cumeste nevoie. Nu este o atitudine ortodoxă a mărturisi oricând,oriunde şi, mai ales, oricum pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit să ne mântuiască. Mai este nevoie să ai şidiscernământ de la Duhul Sfânt, pentru ca nu cumva prin vorbăria care ţi se pare ţie a fi mărturisire să iei, de fapt, ,,numele Domnului în deşert”. Ca să nu greşeşti, cere mereu sfat şi binecuvântare de la duhovnicul tău (sau direct de la ierarh, când se poate). Ce ţi se pare, nu mărturiseau demonii, înainte de a fi scoşi afară din om, pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu? Nu spuneau ei: ,,Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” (Matei 8, 29) şi,,Te ştim cine eşti…” (Luca 4, 34)? Nu ar fi trebuit Domnul să primească mărturia lor, bucurându-se de faptul că demonii înşişi Îl recunoaşteau ca Dumnezeu? Or, Domnul îi certa, cerându-le să tacă; în schimb, a primit, întotdeauna, mărturia oamenilor: a lui Petru (Ioan 6, 69), a lui Natanael (Ioan 1, 49), a orbului din naştere (Ioan 9, 35-38), a Martei (Ioan 11, 27), a sutaşului (Marcu 15, 39)… Hristos nu-i lăsa pe diavoli să-L mărturisească pentru că ei nu făceau aceasta ca să se slăvească Numele Lui, ci cu viclenie, ca să zădărnicească propovăduirea Sa, planul Său. Nici Sf. Ap. Pavel, în areopag, nu a început prin a mărturisi pe Domnul, ci i-a luat pe ocolite pe atenienii idolatri, lăudându-le mai întâi evlavia pentru,,Dumnezeul necunoscut”(Faptele Apostolilor 17, 23). Învaţă de la el cum cu înţelepciune a predicat, că nu le-a zis:,,Voi sunteţi în rătăcire, sunteţi idolatri, iar eu deţin adevărul despre Dumnezeu!” – cum procedează azi cel ce crede că aşa şi numai aşa se poate propovădui… Dar nici nu i-a cruţat pe atenieni ,,apostolul neamurilor”, ci le-a vorbit, ulterior, despre Hristos Cel răstignit şi înviat, chiar dacă aceştia nu au putut primi până la capăt – cu câteva excepţii – cuvântul lui. Când eşti călăuzit de Duhul Sfânt, ştii cumsă predici pe Domnul şi aşa eşti ortodox. Când o faci doar după mintea ta, după umorile tale, pe cine predici, de fapt?

A fi ortodox înseamnă a fi implicat, fără rest, în viaţa comunităţii celor binecredincioşi, a Bisericii. Cei ce se mai preocupă şi de alte credinţe sau lucrări ,,spirituale”, dedicându-se, mai ales, unor activităţi oculte (chiar de ar părea compatibile cu credinţa în Dumnezeu), dacă nu se pocăiesc şi nu se întorc cu totul, vor avea soarta celor care îşi închipuie că pot ,,să mintă Duhului Sfânt”, precum Anania şi Safira (v. Faptele Apostolilor 5, 1-11). Nu poţi,,să guşti şi să vezi că bun este Domnul” şi să cauţi şi în alte locuri, în paralel, sensuri şi împliniri pentru viaţa ta.

A fi ortodox nu înseamnă a pune Biserica să slujească celor lumeşti. Biserica este  Maica noastră duhovnicească (Maica Domnului este icoana Bisericii). Eu nu am văzut nici măcar pe interlopi folosindu-şi mamele în treburile lor murdare, nici pe soldaţi luându-şi, pe front, mamele să lupte cu ei. Ce ortodox autentic ar îndrăzni să folosească Biserica în a obţine oarecare câştiguri urâte sau spre a dobândi putere? Chiar şi dacă ar fi vorba de cele mai frumoase şi mai înalte idealuri de pe pământ, totnu trebuie să subordonămBiserica slujirii acestora. Biserica este corabia care ne poartă prin marea acestei vieţi cătrelimanul Împărăţiei cerurilor. Misiunea ei primă este dincolo de orice lucru posibil a fi dobândit de om pe faţa pământului… Asta nu înseamnă, desigur, că Biserica nu poate, cu mijloace specifice, să aducă mângâiere şi ajutor celor din lume, în diverse domenii: educaţional, social-filantropic, cultural etc. Dar acestea nu pot fi scopuri în sine!

                           În Ortodoxie ,,scopul nu scuză mijloacele”

Ortodoxia nu este o avere pe care o poţi cheltui, ci un tezaur la care eşti chemat să contribui.A fi ortodox nu înseamnă a te împăuna cu moştenirea primită, precum odrasla unui miliardar care să grăbeşte să huzurească pe banii părinţilor. Eşti ortodox nu pentru că te-ai născut aşa, pentru că ai această dumnezeiască moştenire – credinţa cea dreaptă -, ci doar dacă tu însuţi îţi aduci contribuţia, lucrând, nu îngropândtalantul primit. Copilul face cinste părinţilor când lucrează el însuşi în sensul în care a fost educat de aceştia. Nici un copil nu are vreun merit personal pentru faptul de a se fi născut din părinţi de toată isprava şi de toată lauda.

A fi ortodox nu înseamnă, în nici un caz, a minţi, a manipula, a fura, a fi nesimţit sau arogant, a face compromisuri morale sau a face orice alt lucru urât înaintea Domnului, chiar şi când scopul (declarat, doar!) ar fi acela de ,,a întări Ortodoxia”. Niciodată ,,scopul nu scuză mijloacele” căci, în Ortodoxie, mijloacele sunt însăşi ,,calea Domnului”. Or, această cale nu poate fi strâmbă (,,Îndreptaţi calea Domnului”, strigă şi azi Sf.Prooroc Ioan, urmând lui Isaia – v. Ioan 1, 23).

Aşa că, vezi bine, dragul meu prieten, Ortodoxia nu este reprezentată de cei ce nu sunt ortodocşi în sensul deplin, desăvârşit al cuvântului. Cei care nu sunt ortodocşi în credinţă şiîn faptă, ar face bine să tacă, să nu-şi mai aroge un statut de care nu sunt vrednici, aducând sminteală în lume – vai lor! (v. Matei 18, 7) – şi atrăgând ocări asupra Bisericii. Mult se mai păgubesc pe sine unii ca aceştia!… Iar toate atacurile pornite asupra Bisericii – de care, cu durere, îmi spui – sunt îngăduite de Dumnezeu dindouă motive1) spre a curăţi via Sa de mlădiţele care nu aduc roadă, ci doar parazitează (v. Ioan 15, 1-6); 2) spre a întări în credinţă şi încununa pe cei prigoniţi pe nedrept. Aşa că, fii pe pace şi preocupă-te, mereu, doar de un lucru: cum trăieşti tu însuţi Ortodoxia şi ce fel de roade aduci!

P.S.:Am să ilustrez scrisoarea cu una dintre fotografiile care ştiu că-ţi sunt pe plac şi care ilustrează foarte bine starea ta de acum. Am nădejdea că vei ieşi din hamletiana-ţi cugetare spre a primi lumina ce străluceşte în faţa ta şi care trece chiar şi printre gratiile cele mai cumplite. Nimic nu-L poate opri pe Cel ce este ,,Lumina lumii” (cf. Ioan 8, 12), decât o inimă învârtoşată sau o minte ce se mărgineşte pe sine la închisoarea cutiei craniene. Eliberarea vine doar liturghisind: ,,Cu pace să ieşim!… Întru numele Domnului”.

de pr. Constantin Sturzu  Doxologia

Cum sunt românii proprii lor dușmani…

Este dificil să fii un spectator calm la cele ce se întâmplă în actualitatea politică românească. Este greu pur și simplu să fii doar spectator când tu de fapt ai dori să îți vezi țara ieșită deasupra necazurilor, luându-și un loc onorabil în rîndul țărilor civilizate. Pentru a înțelege destrămarea societății românești din ultimul sfert de secol de libertate când ne-am fi așteptat la o creștere nu doar economică, ci și a demnității naționale e bine să privim cum s-au manifestat românii față de comunism.

pedrumPutem spune fără grija de a comite o eroare că instalarea comunismului în România a fost pe de-a-ntregul o acțiune exterioară societății românești unde partidul comunist, cel ilegalizat în 1921, era format preponderent din etnici evrei și maghiari. În acea perioadă evreii erau atașați sovietelor care împreună cu Aliații i-au eliberat pe supraviețuitori din lagărele de concentrare, iar maghiarilor comuniști Cominternul le promitea autonomia Transilvaniei și chiar dezlipirea ei de patria mumă. Partidul comunist în acea vreme, dacă judecăm limpede era o organizație antinațională, cu atât mai primejdioasă cu cât abia se realizase Marea Unire de la 1918. În ciuda acestor antecedente istorice în România se dezvoltă cel mai fanatic comunism, cel reprezentat de dictatorul Ceaușescu și camarila. Te-ai fi așteptat ca într-o țară cu o așa de slabă aderență la ideologia comunistă să apară un comunism de o expresie ceva mai liberală. Dimpotrivă, am fost mai catolici decât Papa, cel puțin în manifestările nomenclaturii, care este integral responsabilă pentru deceniul negru, indiferent de scuzele care se aduc cum că soției dictatorului nu i se putea opune nimeni. Este bine cunoscută exclamația acesteia dezgustată de vederea „șobolanilor” înșiruiți pe traseul parcurs de convoiul prezidențial.

În ciuda numeroaselor privațiuni, românii nu s-au ridicat împotriva opresiunii comuniste așa cum au făcut-o eroic polonezii în 1953, maghiarii în 1956 și cehoslovacii în 1968. În afara unor greve scurt înăbușite, a puținilor disidenți precum Paul Goma sau Vasile Paraschiv, Gheorghe Ursu românii se defulau în bancuri politice, cârtire pe la colțuri, boicotul muncii, dedublarea, adică una gândeau, alta spuneau pe față, iar intelectualii se complăceau într-o rezistență prin cultură. Toate clasele sociale nu au avut curajul luării taurului de coarne. Sociologii Nicolae Grosu și Ionel Danciuc pun acest tip de reacție pe seama unui dat genetic, a unei civilizații mai puțin dezvoltate la noi care s-ar traduce printr-un anemic spirit civic, prin dezbinare, indiferență față de soarta țării și a celorlalți, dușmănie, invidie, în general sentimente negative.

Astfel, de la un „comunism de clan” s-a trecut la un „capitalism de gașcă”, cum vedem în prezent. Răsturnarea comunismului s-a produs tot printr-o manevră din exterior, atunci când s-a dat liber de la Moscova și Washington, așa cum observă majoritatea analiștilor politici. Aceasta a impulsionat masele amorțite în pasivitate și abia apoi am asistat la lupte de stradă, la fenomenul Piața Universității. Câștigătorii au rămas aceiași care avuseseră puterea în timpul dictaturii. Lor li s-au adăugat toți cei care fără scrupule au dorit să se îmbogățească rapid prin hoție. Aceștia din urmă se luptau să-i ajungă din urmă pe securiștii și activiștii care acumulaseră bogății sub ochii dictatorului. Astfel se confirmă ceea s-a spus de către un vechi comunist și anume că „după noi, venim tot noi”. Ca în reacția cu turnesol, „capitalismul de cumetrie” a scos la vedere, accentuând tarele ascunse ale supușilor lui Ceaușescu, dar nu numai, care atunci nu aveau cadrul propice de a se manifesta.

Sociologii menționați definesc comunismul ca un regim de ocupație internă care a distrus din interior credințe, valori, norme, legi și modele de comportament. Capitalismul de astăzi nu face decât să continue con brio procesul de ocupație internă a națiunii, îngropând-o într-o corupție everestică. În orice parte te-ai uita vezi nervurile unui sistem atât de contrar oricărei moralități, încât te întrebi dacă acea purificare a clasei politice va fi posibilă cu adevărat. Starea de ocupație internă a generat slugărnicia, delăsarea, haosul, jaful. În loc să devenim un popor unit sub un stindard al muncii oneste și progresului am involuat la faza de populație, observă autorii, caracterizată atât în straturile joase cât și la vârf prin relații de repulsie, batjocură, jecmăneală, furt, șmechereală. Concluzia celor doi sociologi „că viața românului este tocmai din cauza românilor o necurmată suferință” și că ”cei mai înverșunați dușmani ai românului sunt chiar românii și că cel mai antiromânesc comportament îl manifestă românii înșiși”. S-a remarcat cât de adevărată este această concluzie și cum se verifică ea în realitatea faptelor pas cu pas. Dl. Florin Gheorghiu, membru al Academiei Române consideră cartea România sub atacul mârlăniei (Editura Ecou Transilvan, 2014) demnă de premiul Nobel, dacă ar exista unul pentru sociologie, atât de estențială fiind această lucrare pentru a ne cunoaște ca națiune, mai ales în ceea ce ne frânează în istoria noastră.

Procesul de demascare a parlamentarilor, judecătorilor, senatorilor etc. implicați în afaceri necurate desfășurat acum la București și în restul țării exemplifică perfect cum românii acționează unii împotriva celorlalți posedați de un egoism și o lăcomie patologică. S-ar putea spune că dat fiind că în comunism am fost cu toții nivelați din punct de vedere material, eliberați de spaima ilicitului, (care s-ar fi putut lăsa chiar cu pedeapsa capitală, nu pentru toți, e adevărat), în ultimul sfert de secol, accesând la putere cei care s-au organizat în haite au sustras sume de ordinul milioanelor de euro din banii guvernului, ai statului, din fondurile europene, inventând acțiuni puțin productive pentru majoritatea populației, dar foarte lucrative pentru bugetul personal.

Toți cei anchetați de DNA, începând din vârful piramidei, de la Elena Udrea până la miniștri, șefi de agenții importante ca Alina Bica, subalterni din ministerul Elenei Udrea, jurnaliști ca Dan Diaconescu, condamnat pentru șantaj la peste cinci ani de închisoare, mesageri ai șpăgilor denumiți pretențios ca oameni de afaceri, vezi Dorin și Alin Cocoș și atâția alții, lista aglomerându-se de la o zi la alta, toți, absolut toți sunt contaminați de o singură grijă: să fure nesățioși din toate sursele, să comită evaziune fiscală, să obțină astronomicele șpăgi din companii fantomă off-shore și apoi să spele banii murdari. Nu numai că nu s-au gândit la interesele societății, nu numai că au ignorat total caracterul temporar al funcției lor, atribuite de electorat pentru prestarea unor servicii precise, dar i-au jefuit banii cu nonșalanţă.

Florin NAHORNIAC

Victor și Ziua Victoriei

Din  CAŢAVENCII

Jurnalul lui Victor Ponta (premier european)

8 mai 2015

Dragă jurnalule, am o nelămurire. Mâine este Ziua Europei, dar nu știu ce să-i duc. Ce cadou poți să-i faci unui continent care are de toate? În plus, nici nu sunt așa de sigur că Europa vrea să fie sărbătorită. Oare chiar are chef să-și amintească faptul că a mai îmbătrânit cu un an? Oricum, de ceva timp, toată lumea îi spune Bătrânul Continent.

9 mai 2015

Azi se împlinesc 70 de ani de la victoria împotriva nazismului. E un moment pe care conducerea PSD-ului a ținut să-l marcheze cum se cuvine. Dragnea chiar a păstrat un moment de reculegere în memoria soldaților români care au murit în al doilea război mondial și au votat la referendumul din 2012.

10 mai 2015

Cred că a ieșit bine, până la urmă, Ziua Europei. Am avut o prestație demnă, deoarece n-am vrut să-i dau nimănui ocazia să mă critice. E bine, ca premier, să-ți păstrezi o anumită ținută, să rămâi mereu sobru. De aceea, cum am ajuns în grădina unde se ținea serbarea, m-am dus la sărbătorită și i-am spus: Ce faci, fă, Europo, aveai chef de o petrecere de ziua ta?  Oricum, dragă jurnalule, nu mai am timp să scriu. După cum bine știi, azi e Ziua Regalității și m-a invitat pe la el Ursus, regele berii în România.

Catavencii-199-19_13-mai-2015-mic_11_pagenumber.001-886x1024

Jurnalul lui Vladimir Putin (lider euro-asiatic)

8 mai

Mă enervează presa occidentală când vorbește despre un posibil război între NATO și Rusia. Transmite o imagine greșită a lucrurilor. Mie îmi place să mă gândesc la invadarea Poloniei și a României ca la un teambuilding. Practic, câteva milioane de angajați merg împreună cu șefii lor într-un fel de vacanță, pentru a suda echipa prin activități comune precum bombardarea și ocuparea adversarului.

9 mai

Azi este o zi specială pentru țara mea. Aniversăm 65 de ani de la parada aia imensă, de neam prost, pe care Stalin a organizat-o cu ocazia zilei de 9 mai.

10 mai

Era să uit, dragă jurnalule. Ieri s-au împlinit și 70 de ani de la victoria împotriva nazismului. Mă rog, nouă, rușilor, nu prea ne place să marcăm sfârșitul unui război. Pentru noi, războaiele adevărate nu se pierd sau câștigă, ci se transformă în conflicte înghețate, că nu știi niciodată când îți mai trebuie.       Aflu că azi, în România, e Ziua Regalității. Chiar m-am gândit să-i trimit regelui Mihai un modest cadou: un tort imens, din care să iasă un soldat rus și să-i ia prizonieri pe toți membrii Casei Regale. Mi-am dat seama însă că planul n-o să meargă. Militarii noștri sunt așa de flămânzi că sigur cel pe care l-aș trimite ar mânca tortul pe dinăuntru, ca data trecută.

Chef ratat din bani publici pentru directorii impuşi de Ioan Rus la CFR Călători

La sfarsitul saptamanii trecute, a avut loc un accident de circulație destul de grav pe drumul național 1 C Baia Mare – Satu Mare, pe raza orașului Tăuții Măgherăuș. La volanul bolidului de lux înmatriculat în județul Cluj era Radu Șofron, directorul Regionale Cluj CFR Călători.

Alături de el în mașină (dar și într-un alt bolid de lux aflat în urma autoturismului VW implicat în accident) s-au mai aflat: Iosif Szentes, director general CFR Călători, Robert Niță, director exploatare CFR Călători, Vasile Secară, nasul lui Radu Șofron, fost președinte al Directoratului CFR Călători, trimis în judecată de DNA anul acesta pentru santaj, dar si fost coleg de clasa cu fostul ministru al Transporturilor Ioan Rus.

Secretarul de stat Dragoş Titea, paralel cu calea ferată

Aceștia au fost la Gara CFR Baia Mare unde au discutat cu administrația publică locala detalii despre programul de reabilitare al clădirii, dar imobilul apartine de CFR SA. La întâlnire a fost prezent și secretarul de stat, Dragoș Titea, care nu are nicio legatura de serviciu cu calea ferata, dar, in schimb, a fost parasutat politic la Ministerul Transporturilor, iar de anul trecut s-a mutat din nordul tarii in Capitala, tragandu-si o vila de vreo 700 mp in zona Cotroceni din Bucuresti.     Imediat dupa aceasta intalnire, directorii de la CFR Calatori si secretarul de stat Dragos Titea au plecat din Baia Mare spre Valea Măriei (județul Satu Mare), unde ar fi trebuit să participe la un chef. Insa, limuzina de lux a CFR Călători condusa de catre, finul lui Vasile Secara, a fost distrusa după ce directorul Regionalei Cluj a efectuat o depășire neregulamentară și s-a izbit de o mașină care circula regulamentar din sens opus. Ulterior, Politia a confirmat ca accidentul s-a produs din vina lui Radu Șofron.

Iosif Szenteş, dirijorul băieţilor deştepţi de la CFR

ZIUAnews a semnalat in urma cu cateva ca numirea ca director general a lui Iosif Szentes de catre Ioan Rus este practic bomboana de pe coliva falimentarii companiei de stat CFR Calatori. De ce? Pentru ca Iosif Szentes este cunoscut in randul ceferistilor ca un sustinator infocat al operatorilor de transport feroviar de calatori, in special a mersului cadentat, care au prins viteza in mandatul lui Radu Berceanu si Anca Boagiu. Trebuie precizat ca in 2012, odata cu venirea in fruntea Ministerului Transporturilor a lui Ovidiu Silaghi, la conducerea CFR Calatori a fost impus tandemul garantat si sustinut de controversatul Gruia Stoica, adica Stefan Roseanu- Valentin Dorobantu, iar Iosif Szentes a devenit consilierul acestora.

Ulterior, Roseanu a fost inlocuit la sefia CFR Calatori cu Valentin Dorobantu, iar Szentes a ramas pe pozitie. In acea perioada, Roseanu, Dorobantu si Szentes au „tesut” mersul trenurilor de asa natura incat sa devalizeze compania de stat, dar sa prospere operatorii privati de transport feroviar de calatori. Ulterior, in 2013, Dorobantu si Szentes au repetat reteta aplicata in 2012 care a pagubit la greu CFR Calatori. Acum insa, procurorii DNA ancheteaza o speta în care prejudiciul s-ar ridica la peste 5 milioane euro.        Mai trebuie precizat ca Iosif Szentes detine un PFA pe are nu l-a mentiionat in declaratia de avere, iar la alegerile parlamentare din 2009, a candidat, fara succes, pe lista UDMR pentru un loc de deputat in judetul Vrancea. Potrivit informatiilor furnizate pentru publicația noastră  de catre niste baieti cu ochii roata, la ora actuala, Iosif Szentes in calitate de director general al CFR Calatori si Valentin Dorobantu ajuns sef la operatorul privat Regiotrans Brasov si-au dat mana ca sa devalizeze compania de stat prin cedarea unor rute rentabile catre firma privata. Dar amândoi vor da în curând socoteală în instanță care îi va premoa cu un premiu gras între 4 și 8 ani de închisoare.

Naşul şantajist, consilierul finului care a distrus bolidul de lux al CFR Călători

Fostul presedinte al Directoratului CFR Calatori, Vasile Secara, a fost pus sub control judiciar, fiind acuzat de santaj, de catre procurorii DNA Brasov, in dosarul in care este cercetat si fostul director al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Calatori Brasov, Gheorghe Radulescu. Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale şi luarea măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând de la data de 3 februarie 2015 şi până la data de 3 aprilie 2015, inclusiv, faţă de inculpatul SECARĂ VASILE, preşedintele directoratului SNTFC „CFR CĂLĂTORI S.A”, la data faptelor, cercetat pentru infracţiunea de șantaj. Ulterior, controlul judiciar a mai fost prelungit cu inca 60 de zile. Din ordonanța de dispunere a controlului judiciar întocmită de procurori a rezultat că există date şi indicii temeinice potrivit cărora:

Începând cu luna august 2014, în calitate de director al SNTFC „CFR CĂLĂTORI S.A”, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul RĂDULESCU GHEORGHE – directorul SRTFC BRAȘOV (cercetat în aceeaşi cauză în stare arest la domiciliu), a efectuat acte de constrângere morală (ex. convorbire telefonică din care rezultă amenințarea cu evacuarea din locuința de serviciu și cu desfacerea contractului de muncă) asupra unui angajat al SRTFC Brașov, cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul Brașov, prin care solicita să fie repus în funcția de director al SRTFC Brașov. În felul acesta, Secară Vasile urmărea să-l ajute pe Rădulescu Gheorghe să-și păstreze funcția în care tocmai fusese numit, evitând astfel o posibilă reintegrare în funcția de director al SRTFC Brașov a persoanei șantajate.

Dupa ce a fost pus sub control judiciar, Vasile Secara a devenit consilier al directorului Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Cluj – Virgil Radu Sofron. Insa, Virgil Radu Sofron este chiar finul lui Vasile Secara si a fost pus pe aceasta functie de catre Secara. Acum, finul Sofron a intors serviciul nasului Secara, si astfel nasul il consilieaza pe fin, chiar daca se afla sub control judiciar si ar fi trebuit suspendat din companie. Ca atare, acum finul Sofron l-a luat pe nasul Secara la Baia Mare, in ce calitate nu se stie, pentru ca ulterior sa chefuiasca la Valea Măriei in județul Satu Mare.

Dar lucrurile nu sunt atât de simple.. Infracțiunile infractorilor prezentati mai sus sunt mult mai grave și de ele mă voi ocupa mai pe-ndelete în edițiile viitoare. Aceștia nu au venit în CFR ca să se pună în slujba țării – mai ales udemeristul Ioji Szentes, un real dușman al poporului român -, în slujba ceferiștilor, ci să se pună în slujba distrugerii CFR – ului și a țării.

Până acuma aceștia au avut să se distrugă tot. Unde ești tu Valentine să le arăți acestor nemernici politici ce este și ce înseamnă CALEA FERATĂ(este vorba de regretatul ing VALENTIN BOTA, fost director general al SNTFC,,CFR-Călători SA’’).

Gral-col(r)conf univ dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

PSD-ul ,,ESTE FRUNTEA’’ în toate domeniile de activitate dar şi în CFR?????

DNA  trebie să controleze toate dosarele de achizitii ,,în totalitate legale” din perioada 2013-2014 şi 2015 de la CFR Călători nde s-a furat ca-n codru în detrimental ceferiştilor.

Ar fi interesant şi nu numai să vedem ce va spne noul ministru al Transporturilor… Iată ce am afirmat cu ceva timp în urmă tot în această publicaţie ,,Aflaţi în plină ofensiva anticorupţie, subalternii procurorului sef DNA Laurei Codruţa Kovesi sunt pe cale de a deschide un nou front de luptă, care va cutremura, cu siguranţă, societatea românească dar şi CFR” Să fie vorba şi de CFR Călători, unde trebuia să se fi auzit de escrocII CORUŢIEI în acest sector de activitate naţională, unde şmecheri ca Secară Vasile(inculpat în acest moment, care va primi cel puţin 5 ani de închisoare), Dorobanţu Valentin(dirijorul trenurilor pe la REGIOTRANS privat, în acest moment cu dosar penal dar şi cu o eventuală viitoare condamnare şi pedeapsă de 8 ani închisoare), Carmen Maria Popescu, Miu Ileana – marea şmecheră în inginerii financiare şi dirijorul corupţiei din CFR – Călătoru, Liliana Constantinescu, Claudiu Dumitrescu(inculpat), Alexandrina Gatej,Dana Galben Rachila,Gavriş Teodor(inculpat), Nita Robert, Timiş Bogdan, Protopopu Gabriel Telu(inculpat),Berindean Nicolae(inculpat),Szentes Iosif, un adevărat infractor dar şi un periculos mincinos  etc? Dar pe unde ,,zace” raportul fostlui ministru al Transporturilor, Ramona Manescu înaintat la organele competente ,referitor la activitatea ,,ireprosabilă” a unora de mai sus în decursul anului 2013 din care rezultau clar probe pentru comiterea unor posibile fapte de corupţie? Mai mult , prin impunerea lui Alexandru Petrescu în fruntea C.A, ca vicepreşedinte PSD Diaspora, Ioan Rus a demonstrat că îşi continuă campania de politizare şi distrugere a Companiei CFR Călători. În octombrie 2014, Poşta Română, condusa de Alexandru Petrescu, a distribuit în timpul campaniei prezidenţiale, alături de talonul de pensie, peste patru milioane de flyere, comandate şi plătite de PSD, prin care pensionarii erau anunţaţi că prezidenţiabilul ACL, Klaus Iohannis, vrea să le taie pensia dacă va ieşi preşedinte. Numirea pesedistului Alexandru Petrescu in fruntea CA de la CFR Calatori vine după ce Ioan Rus l-a impus ca manager general pe udemeristul, trădător de ţară, Iosif Szentes. Acesta s-a remarcat în anii trecuti prin faptul că împreună cu Valentin Dorobanţu zis ,,SMART ciubucarul”, în prezent dirijorul trenurilor private de la Regiotrans Braşov şi ulterior cu Vasile Secară,în prezent inculpat, după cum v-am relatat mai sus. Dar despre CFR – Călători vă promit că vă voi relata toare potlogăriile ce le fac directorii din teritoriu

 Planul C, care se prefigurează şi probabil are să fie cu infractori în roluri de condamnaţi în celule la Rahova sau la Jilava, unde ar fi indicat să meargă toţi în ,,haită’’ ca în libertate de altfel când au furat aproape totul de la popor şi noi am trebuit să le suportăm lefurile, plimbările şi toate mofturile lor iar ei, cu o neruşinare fără margini,  ne-au furat şi ne au subestimat ca naţie timp de 25 de ani.

Gral-col(r)dr ec Florin NAHORNIAC

Rolul Ardealului în Primul Război Mondial

Istoriografia maghiară are o datorie veche, aceea de a realiza dialoguri ştiinţifice în limbile popoarelor vecine, în mediul lor propriu. Din acest punct de vedere poate cele mai oportune sunt temele istorice care leagă şi, adesea, dezbină popoarele din Europa Centrală. Ciclul de prelegeri îţi propune să consolideze o nouă etapă a dialogului ştiinţific între istoriografia maghiară şi română.

Pentru cei ce lucrează în domeniul istoriei au devenit notorii nonsensul şi caracterul protocolar al conferinţelor, seminariilor şi dezbaterilor comune organizate pe tema trecutului maghiar-român; sunt de asemenea cunoscute şi dăunătoare răspândirea unei abordări istorice „alternative” şi prezentarea ştiinţifică a trecutului într-un mod mitizat, bazat pe conspiraţii. Noi însă ne aşteptăm din partea specialiştilor prezenţi în cadrul ciclului de 18-20 de prelegeri, să prezinte sintetizat o epocă, o noţiune, un eveniment sau o personalitate, bazat exclusiv pe corectitudine profesională şi pe cele mai recente rezultate ştiinţifice, fără politeţuri şi fără ocolişuri.

Obiectivul prelegerilor este de a porni un dialog inteligent şi cu conţinut ştiinţific pe marginea unor probleme care şi astăzi sunt tabu şi sunt discutate cu mult prea multă înflăcărare: istoria demografică a Transilvaniei, 1848 şi începuturile consolidării paralele a naţiunilor, epoca dualistă, primul război mondial şi schimbarea de imperiu, cotidianul transilvan interbelic, „ultimul regim maghiar” în Transilvania de Nord între anii 1940-1944 şi politica partidului comunist român privind naţionalităţile, începând cu anii 1950 până la evenimentele din 1989. Prelegerea din luna aceasta va avea loc miercuri, 29 octombrie 2014, ora 19.00 la Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti (str. Gina Patrichi nr. 8). Istoricul BERTÉNYI Iván ne va vorbi despre Rolul Ardealului în Primul Război Mondial.

În Primul Război Mondial Ardealul avea un rol important încă de pe când războiul nici nu se declanşase, reflectând asupra reacţiei privind atentatul de la Sarajevo Tisza István se gândea deja la pericolul unui eventual atac din partea României. În prelegerea sa Bertényi Iván va concentra în primul rând asupra influenţei pe care a exercitat-o asupra Ardealului elita politică maghiară şi în special politica guvernului maghiar în timpul Primului Război Mondial, ce măsuri a luat în vederea asigurării teritoriului şi în ce măsură s-au schimbat toate acestea datorită unor momente importante ale marelui război, de la atentatul din Sarajevo până în octombrie 1918.

General(r)dr ec Florin NAHORNIAC

ATÂTA A COBIT PÂNĂ CÂND A AJUNS LA MITITICA. Voiculescu: Voi pune bazele unui ONG de investigaţii care va analiza activităţile lui Traian Băsescu din 1989 încoace

Omul de afaceri Dan Voiculescu a declarat, duminică, în cadrul unei conferinţe de presă, că va înfiinţa o organizaţie nonguvernamentală de investigaţii care va avea ca obiect de activitate scoaterea la iveală atuturor activităţilor lui Traian Băsescu. Mai mult, acesta a ţinut să precizeze că în niciunul din dosarele în care este implicat nu există dovezi împotriva sa.

„Am pus bazele primului ONG care va avea ca obiect de activitate descoperirea şi scoaterea la iveală a tuturor activităţilor lui Traian Băsescu de după 1989 şi mai ales din ultimii 10 ani de când este preşedine. Acest ONG va lucra în sistemul legal al unui ONG şi va fi un sistem de investigaţii”, a precizat Dan Voiculescu.    El a mai precizat că a discutat cu mai mulţi profesori de drept penal pentru a publica un manual numai cu studii de caz, precizând că vor fi selectate cazurile aberante, multe confirmate de CEDO.

„Aş vrea să fie tradus în mai multe limbi. Este o mică contribuţie la încercarea de a se evita actele juridice ilegale făcute de cei care ar trebui să slujească justiţia”.

Voiculescu: „Sunt unul dintre cei mai hotărâţi admiratori ai unui stat de drept autentic”. Dumneavoastră l-aţi crezut deoarece eu nu l-am crezut ?

„Eu am mai trăit o epocă, epoca lui Ceauşescu, şi îmi aduc aminte că nu aveam voie să vorbim decât în şoaptă sau la ureche despre Cabinetul 1 sau Cabinetul 2 care nu erau pe placul conducătorului unic. Sentimentul trăit era unul de revoltă şi nu am crezut că voi mai ajunge în viaţă să retrăiesc aceste sentimente. Dacă ai un prieten, un bun jurist şi vrei să îl recomanzi cuiva, se numeşte trafic de influenţă. Vreau să precizez că sunt unul dintre cei mai hotărâţi admiratori, doritori ai unui stat de drept autentic”, a mai spus omul de afaceri.

Fondatorul Partidului Conservator a ţinut să precizeze că şi-a analizat dosarele şi a stabilit că este nevinovat, neexistând probe împotriva sa în niciunul dintre dosarele deschise pe numele său.

„În fapt, am stat să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Şi am pornit cu gândul că nu am făcut nimic, ştiind că nu sunt cu nimic vinovat, ştiind că în toate aceste dosare nu există niciun fel de probă materială directă sau indirectă împotriva mea”, a subliniat fostul senator Dan Voiculescu.

„Vreau să repet fraza aceasta: în niciun dosar nu există nicio probă materială directă sau indirectă împotriva mea.”    

Mai mult, el a adăugat că este pregătit să suporte orice fel de consecinţe ale faptului că ar fi implicat într-o dispută cu preşedintele Traian Băsescu.        „Nu am făcut nimic, dar sunt pregătit să suport orice fel de consecinţe alte faptului că m-am implicat şi am rămas consecvent în această dispută majoră cu Traian Băsescu”, a arătat Dan Voiculescu.   Omul de afaceri a evitat, duminică, să facă declaraţii referitoare la dosarele în care este implicat.

 Cinci ani la Tribunalul Bucureşti

Pe 26 septembrie 2013, Tri bunalul Bucureşti l-a condamnat pe Dan Voiculescu la cinci ani de închisoare pentru spălare de bani. Gheorghe Mencinicopschi, fostul ministru Sorin Pantiş, Corneliu Popa, Cătălin Sandu Jean, Vlad Săvulescu şi Flavius Adrian Pop au fost condamnaţi la şase ani de închisoare.

Instanţa i-a condamnat la câte cinci ani de închisoare cu executare pe Gheorghe Sin, Constantin Baciu, Alexandru Petre, Grigore Marinescu şi Vica Ene. Potrivit procurorilor, prejudiciul produs în urma acestei privatizări se ridică la peste 60 de milioane de euro.

Dan Voiculescu s-a prezentat, duminică dimineaţă, la sediul Inspectoratului de Poliţiei al Judeţului Ilfov, aşa cum prevede procedura controlului judiciar. Procurorii au dispus această măsură, omul de afaceri fiind acuzat că ar fi şantajat trei patroni de firme cărora le-ar fi cerut bani, sumele primite fiind acoperite prin contracte de publicitate.

Fostul senator Dan Voiculescu s-a prezentat sâmbătă la Poliţia Ilfov, aceasta fiind una din prevederile controlului judiciar, măsură instituită de anchetatori în dosarul de şantajare a lui Nelu Iordache. Acesta a negat orice fel de întâlnire cu omul de afaceri, susţinând că nu l-a mai văzut 20 de ani. Cât despre strămutarea dosarului ICA, Voiculescu a explicat cererea sa prin „presiunea mare ” pusă pe Curtea de Apel Bucureşti.

Omul de afaceri Nelu Iordache s-ar număra printre denunţătorii lui Dan Voiculescu. Iordache ar fi plătit 900.000 de euro la Antene, sub forma unor contracte de publicitate, arată surse judiciare citate de digi24.ro. Scandalul a ieşit la iveală după ce aceştia au depus plângeri la DNA. Procurorii anticorupţie l-au audiat ieri aproape patru ore pe Dan Voiculescu, acesta fiind pus sub control judiciar.

Dan Voiculescu, care a fost audiat timp de aproape patru ore la DNA, este cercetat, sub control judiciar, pentru şantaj, după ce ar fi ameninţat, direct sau prin intermediari, trei oameni de afaceri, care au încheiat cu trusturile sale de presă contracte de publicitate în valoare de 900.000 de euro.

Dan Voiculescu, fondatorul PC, a făcut mai multe precizări în ceea ce priveşte vizita sa la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) de joi seară. Omul de afaceri care controlează postul de televiziune Antena 3 îl laudă pe procurorul care l-a chemat şi i-a impus controlul judiciar şi face afirmaţii despre oameni oneşti din rândul serviciilor secrete.

Solicitarea depusă de avocaţii lui Dan Voiculescu de strămutare a dosarului privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare, de la Curtea de Apel Bucureşti la o altă instanţă, se judecă în 24 septembrie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dan Voiculescu are un nou complet de judecată în procesul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, format din magistraţi tineri, care par lipsiţi de inhibiţii faţă de numele grele pe care le-au judecat.

Magistraţii refuză să mai judece dosarul privatizării Institutului pentru Cercetări Alimentare, în care omul de afaceri Dan Voiculescu este acuzat de spălare de bani. Judecătorul Florică Duţă a anunţat ieri că se pensionează şi nu mai vrea să judece nici măcar pe cererile făcute de avocaţi.

Judecătorul Florică Duţă de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), care soluţionează dosarul în care Dan Voiculescu este acuzat de privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), a fost pensionat. Preşedintele Traian Băsescu a semnat, luni, decretul de eliberare din funcţie prin pensionare.

Omul de afaceri Dan Voiculescu scapă de acuzaţia de spălare de bani din dosarul privind privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare în anul 2017. Asta arată analiza făcută pentru ziarul „Adevărul” de un specialist în drept penal.

Omul de afaceri Dan Voiculescu îl acuză pe procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi, că încalcă legea. Acesta spune că şeful DNA ar trebui obligat să se retragă din magistratură. De altfel, nu de mult, omul de afaceri a depus o plângere la Parchetul General împotriva procurorilor anticorupţie care îl anchetează pe judecătorul Stan Mustaţă, acuzat de corupţie.

Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a discutat luni la Adevărul Live cu Dan Marinescu, redactorul-şef al ziarului „Adevărul”, despre câteva dintre cele mai importante dosare pe care le instrumentează în prezent instituţia pe care aceasta o coordonează. Aceasta a vorbit inclusiv despre plângerea pe care omul de afaceri Dan Voiculescu a făcut-o împotriva procurorilor anticorupţie.

Judecătorii urmează să anunţe marţi dacă anulează privatizarea Institutului pentru Cercetări Alimentare, aşa cum au cerut apărătorii din dosarul în care Dan Voiculescu este acuzat de spălare de bani. La sfârşitul zilei omul de afaceri care controlează Antenele ar putea şti data la care se va da sentinţa definitivă în cauză. Dan Voiculescu a depus o sesizare la Parchetul General prin care a cerut să se facă o anchetă la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). El a precizat că acţiunea de marţi a procurorilor este o presiune asupra judecătorului Stan Mustaţă care urma să dea o sentinţă în dosarul ICA. Magistratul Mustaţă a fost ridicat în această dimineaţă de la Curtea de Apel Bucureşti şi dus la audieri. Ulterior, acesta a fost pus sub urmărire penală.

Silvia ANDREI

ISTORIA UNEI TRĂDĂRI NAŢIONALE – TRATATUL CU UCRAINA

În 1924, în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene ia fiinţă, pe teritoriul din stânga Nistrului, aproximativ în zona unde astăzi se află aşa-zisa Republică Nistreană, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, minuscul, dar esenţial, nucleu de cristalizare viitoarei R.S.S. Moldoveneşti de după 1940 şi, deocamdată, rapel că imperialismul ruso-ucrainean nu uită Moldova: „Hotarul statalităţii moldoveneşti va fi râul Istoria-unei-Tradari-nationale-Tratatul-cu-Ucraina-Tiberiu-TudorPrut”. În 1936, R.S.S. Ucraineană, care are deja nucleul viitoarei Moldove Sovietice în componenţa sa, îşi adjudecă dreptul de a controla, în particular de a sustrage autonomiei orice parte din teritoriul prezent sau viitor al acesteia: se aduce Constituţiei R.S.S. Ucrainene un amendament care prevede că „stabilirea frontierelor R.A.S.S. Moldoveneşti este de resortul exclusiv al Congresului Sovietelor din Ucraina”. R.S.S. Ucraineană este pregătită legislativ pentru pradă.

În aşteptarea viitorului moment prielnic independenţei, naţionalismul ucrainean se repliază – întărindu-se economic şi militar, precum şi prin expansiune teritorială – în cadrul Uniunii. În 1991, destrămarea Uniunii Sovietice va găsi Ucraina putere nucleară, cu ieşire strategică la Marea Neagră şi cu teritoriul substanţial mărit faţă de 1922 (în dauna României, Poloniei, Cehoslovaciei şi Rusiei).

Prima expansiune survine imediat după semnarea pactului Molotov – Ribbentrop. După ce, la 1 septembrie 1939, Germania invadase Polonia, la 17 septembrie, Armata Roşie pătrunde în Polonia pe toată frontiera de est. Graniţele unionale ale R.S.S. Ucrainene sunt extinse spre vest până la Vistula.

A doua expansiune este în dauna României şi este o urmare directă a pactului Ribbentrop – Molotov. Prin agresiunea  din iunie 1940 asupra României, Uniunea Sovietică ocupă Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Nordul Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei şi ţinutul Herţa sunt înglobate R.S.S.

Ucrainene; restul Basarabiei, împreună cu o parte din R.A.S.S. Moldovenească (transnistreană) formează Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.          Al treilea moment de expansiune a Ucrainei este după cel de-al doilea război mondial, când părţi din Cehoslovacia antebelică, ocupate în 1939 de Ungaria, sunt anexate de Uniunea Sovietică şi incluse în graniţele R.S.S. Ucrainene.    În sfârşit, în 1954, ucraineanul Nikita Sergheevici Hruşciov, în calitatea sa de prim-secretar al Partidului Comunist a Uniunii Sovietice, cesionează Crimeea R.S.S. Ucrainene, cu satisfacţie dată naţionalismului ucrainean la 300 ani de la Vossoedinenie (unirea cu Rusia, decisă la 18 ianuarie 1654 de către Rada de la Pereiaslav).

Este normal – şi nu e rău – ca Ucraina să aibă „serioase temeri legate de capacitatea ei de a supravieţui, de a se legitima ca stat şi defini ca identitate”, când ea înglobează teritorii care au aparţinut României, Poloniei, Cehoslovaciei şi – deloc banal – Rusiei, când expansiunea ei teritorială este urmarea unui şir de agresiuni şi rapturi teritoriale ale Uniunii Sovietice, la care şi R.S.S. Ucraineană a luat parte. Nu în ultimul rând, cadoul făcut de către Nikita Sergheevici R. S. S. Ucrainene, din teritoriile Rusiei istorice – Crimeea, perla Rusiei şi a Mării Negre – se dovedeşte a fi un dar otrăvit pentru Ucraina independentă.

Ucraina constată că nu are titluri de suveranitate sau are titluri contestabile, asupra unora dintre teritoriile pe care e deţine. Pe de o parte, pentru că aceste teritorii sunt obţinute prin rapt şi nu prin transfer legal de suveranitate; pe de altă parte, din cauza lipsei de acoperire în dreptul internaţional a arbitrarelor împărţiri unionale ale Uniunii. Ucraina constată că înglobează de facto teritorii pe care nu le deţine de jure. Ceea ce nu era o problemă în cadrul Uniunii Sovietice devine o sursă de nelinişte pentru Ucraina independentă. Nu e de mirare că Ucraina a devenit „un stat anxios” (sintagma aparţine Gildei Lazăr). De mirare este că Adrian Severin şi Emil Constantinescu nu pot dormi de grija anxietăţilor ei.