Arhive lunare: octombrie 2015

Editorialul ediției. Plimbărețul politic nu mai are încotro și încearcă ultimele sale zvârcoliri cameleonice

Bine v-am găsit la acest nou editorial. Vine iarna iar borfașii politici se pregătesc de ,,bulău”. Deocamdată un lucru este cert: jalnicul și cancerosul Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța va petrece trei ierni la Poarta Albă fiindcă Tribunalul Constanța la condamnat la 3,6 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu, iar DNA i-a făcut recurs pentru majorarea pedepsei ceea ce va însemna în final un minim de 6 ani de închisoare. OCT 3 cu 1 EDITORIAL STERPELIREAÎl va urma ,,marele” Dragnea și Liviu care are și el termen de judecată pe data de 23 noiembrie. Acel un an cu suspendare pe care l-a primit în prima fază este un fel de mizilic batjocoritor care se dau doar infractorilor care fură o chiflă, o știucă sau ceva mărunțișuri fără prea mare valoare, și nu  o pedeapsă pentru escrocheriile pe care le-a făcut ,,mustăciosul” înfumurat. Cred că știți ce a făcut acest triplantici teleormănean? A dorit să deturneze rezultatul referendumului pentru demiterea prin fraudă al fostului președinte Traian Băsescu lucru ce nu i-a reușit.

După părerea mea eu zic că v-a primit o pedeapsă mai mare dar și cu executare în penitenciar. Pentru ceea ce a făcut merită o pedeapsă mai mare. După Dragnea va urma plagiatorul Victor Viorel Ponta pentru evaziune fiscală, spălare de bani, falsuri uz de fals etc. Cu toate că motivează faptul că infracțiunile de care este acuzat au fost comise înainte de a fi prim – ministru ele tot infracțiuni se numesc, nu pot fi trecute cu vedere și să  fie lăsate nepedepsite. Am lăsat la urmă cazul plagiatorului, anticristului și nedreptului Victor Viorel Ponta pe care negreșit îl  vom vedea după gratii. Acest individ nu merită nici un fel de respect. Lipsit de bun simt, onoare și educatie plagiatorul nu tine cont de nimeni și nimic. Jigneste în stânga și în dreapta ca să/și atingă scopurile dar nu se uita la el. Mă mir cum de președintele Iohannis a putut să fie calm cu acest aventurier politic și nu l-a pocnit, adică mai clar îi dădeam una peste bot. Eu o făceam fără nici o reținere. Să afirmi public ca președintele României s-a dus la Bruxelles ca surda la horă este o mare jignire. Dar ce ar fi vrut, să meargă el, un pușcăriabil, un viitor pușcăriaș? El spune că este de partea dreptății și onorabilității dar în schimb este este cel mai nedrept, el tolerează toate infracțiunile infractorilor care se perindă prin preajma sa, îl lingușesc și îl perie ca să li se ofere ciolanul. Ca să-și atingă scopurile acceptă toate mizeriile aliaților să-i – ex ,,generalisimul”  ,,GHEGHE” Oprea – un ofițeraș de intendență, cu școală militară de ofițeri făcută la Sibiu, vai de mama lui cum a făcut-o, care a ajuns general la apelul de ,,oliță de noapte” și ajuns direct cu patru stele înaintat în grad de Traian Băsescu care l-a folosit ca pe sclavul lui. Acum nu-i mai încapi în pene: încrezut peste măsură nu-i mai ajungi nici cu scara la nas. Pe unde merge sirena de la poliția rutieră trebuie să-i țiuie în urechi altfel ,,cearceafuristul și tacâmuristul”nu este sănătos. Așa a murit un polițist în floarea vârstei care a trebuit să-i deschidă calea ca tovarășul general să se simtă șef. Dar va sosi clipa când cu toții – Dragnea, Ponta, Micky Șpagă, Androneascu etc – vor trebui să dea socoteală pentru că ,,ulciorul nu merge de mai multe ori la apă”.                                    

Ne spune Ponta ADIO? Iată biletul de adio

Iar acum vă voi prezenta în rândurile următoare ce pune la cale plagiatorul Ponta, expert în

manipulare politică, economică și socială. Bugetul pe anul viitor pregătit de guvernul Ponta are, după cum reiese din datele şi declaraţiile oficiale de până acum, o valoare economică similară cu cea ştiinţifică a doctoratului premierului urmărit penal: o glumă proastă născută din dispreţ şi minciună.    Ponta îşi pregăteşte

 Dăi la dracu' de proști, noi să trăim bine și să fim sătui

Dăi la dracu’ de proști, noi să trăim bine și să fim sătui

plecarea de la conducerea guvernului. Acum nu vrea decât să aibă o listă de lucruri cu care să se laude celor care vor mai fi dispuşi să îl asculte sau să îl citească pe canalul oficial de comunicare a politicilor guvernamentale: contul său de Facebook.
Nu mai conteză nici creşterea economică estimată pentru anul viitor, nici deflatorul PIB, nici dacă Fiscul, economia de fapt, va menţine creşterea încasărilor de taxe şi impozite la bugetul de stat. Când dai liber şefilor din administraţia locală la credite de angajament de 2,6 miliarde de euro pe care nu este clar cum le aprobi şi le achiţi, schiţa de buget pe anul viitor este o glumă proastă. 

   Dacă guvernul ar lua în calcul aceste posibile cheltuieli atunci ar trebui, pentru a se încadra în deficitul maximal de 3% din PIB, să amâne aplicarea noului Cod Fiscal, integral sau pe bucăţi. Dar nu numai că nu o amână, ci o devansează. TVA redus la apă, impozit scăzut pe dividende şi alte măsuri pregătite pentru 2017 vor fi valabile de anul viitor. Desigur, nu se vede urgenţa pentru că până la urmă tot ordonanţă este pentru aceste măsuri aberante, care puteau fi introduse, totuşi, în legea bugetului de stat pe anul 2016, dar este încă un lucru cu care se poate lăuda Ponta.         Ponta îşi asumă doar ,,zahărul” şi doar prin ordonanţe: majorările salariale din Educaţie şi Sănătate nu au trecut prin Parlament. Legea salarizării însă, varianta la care guvernul Ponta tot lucrează de peste un an, nu va fi inclusă în cea mai importantă lege anuală a unui stat, bugetul.. Mai clar guvernul va pune parlamentarii în situaţia de a aproba salarii majorate în sistemul bugetar, în an electoral ceea ce nu este permis, fără a-şi asuma nici cea mai mică răspundere asupra proiectul pe care l-a conceput.     

  Astfel, plagiatorul Ponta va lăsa în urmă o relaxare fiscală accelerată, peste puterile unei economii care se bazează pe consum şi export de produse bazat pe mână de lucru ieftină şi o lege care dă salarii mai mari tuturor bugetarilor. Plus cele două creşteri din Sănătate şi Educaţie, aprobate deja. Frumos, nu? Dar cum va arăta bugetul dacă Parlamentul aplică legea salarizării, cu un impact posibil estimat la 2% din PIB de la jumătatea anului viitor? De unde se vor mai tăia bani la rectificarea din vara viitoare pentru a face loc salariilor de la stat crescute, cum altfel, cu câteva luni înainte de alegeri? Pentru plagiatorul Ponta nu va mai conta. Iar Parlamentul nu va avea cum să spună ,,Nu”. Din două motive: nu refuzi majorări în an electoral şi nici nu îl laşi pe Ponta să fie singurul care ,,a dat”. Dar mă întreb: de unde va lua PSD și plagiatorul Ponta banii necesari plății acestor salarii majorate deoarece FMI și nici Consiliul European nu sunt de acord cu deciziile luate de puterea de la București. Mai clar i-a întrebat de unde i-au bani? Plagiatorul Ponta a răspuns cu obrăznicia sa caracteristică: NE DESCURCĂM NOI !?!? Dar chiar, de unde luați banii mincinoșilor? Industrie nu mai avem, producție IOC! În România nu mai este nimic. A fost totul decapitat, dărâmat sau s-a vândut totul străinilor la preț de nimic care își transferă banii în țările lor de baștină. Îmi aduc aminte pe vrema când eram student am învățat un indicator care atunci era perfect valabil și suna astfel: producția marfă realizată, vândută și încasată. Acest indicator reflecta modul în care funcționa mecanismul economico-financiar întreaga economie a 1 OCT 3 cu 1 Ponta BOR ponta-daniel-dragnea-isarescu-voineațării inclusiv în agricultură. Desigur, pentru cei care sunt de acord cu plantarea de cruci imense în pieţele publice care cred că în loc să creşti productivitatea în agricultură este mai bine să pui consumatorii să plătească la raft mai Ponta va rămâne în istorie ca unul minunat.

 Plagiator, cercetat penal, mincinos, mai puţin elegant cu colegele de Guvern, dar minunat ,,pe partea economică”. Un întregitor de salarii într-un sistem ineficient şi dispreţuitor, un relaxator aparent de fiscalitate şi un aruncător de bani la administraţia locală pentru proiecte de miliarde de euro în an electoral. Dar a dat, nu a luat. Iar ura faţă de măsurile proaste, haotice, neinspirate ale guvernului Boc, mai ales cele din 2010, este încă suficient de mare. Se uită faptul că dacă guvernarea PDL-PSD, destrămată în august 2009 pentru că lui Geoană îi era greu să candideze de la putere, ar fi luat măsuri concrete în 2009, anul în care România îşi alegea preşedintele, 2010 ar fi fost mai puţin dur. Da, în prima parte a lui 2009 şi plagiatorul Ponta a fost ministru, adică subalternul lui Boc, cum ar veni.

Premierul ,,nu sunt Băsescu-Boc, eu am dat, nu am luat” este copia mai tânără şi puţin mai arogantă a premierului-minune Tăriceanu care a reuşit într-o perioadă economică-record să nu facă nimic altceva decât să cheltuiască şi mai mult decât a avut din creşterea economică. Pe salarii şi pensii. Nu pe drumuri, poduri, spitale şi şcoli.    Bugetul pe anul viitor, aşa cum se conturează acum, este bugetul de ,,Adio!” al lui Ponta. O ultimă bătaie de joc. Un deficit intins la maximum spre pragul de alertă de 3% din PIB, credite de angajament capabile să ducă la o explozie de cheltuieli, mai mult sau mai puţin necesare şi o lege a salarizării de miliarde de euro pe care nu o include în buget.    Sătul de atâta atenţie publică potrivnică, nu toţi sunt fanii lui pe Facebook şi este greu să uiţi episodul cu votul din diaspora pentru care el este singurul care nu a plătit, alături de avocatul poporului Ciorbea, şi NOE 1 cu 1 EDITORIALUL EDITIEI  INJURA GUVERNULobosit de presiunea pusă pe el, mai nou, de noul preşedinte al PSD, de data aceasta nu un urmărit penal, ci un condamnat în prima instanţă, dar mai ales din orgoliu, adică să îi ceară Dragnea săptămânal raportul….  Și uite așa tovarășul și plagiatorul Ponta se pregăteşte să plece. Ne spune oare ADIO?

Cămașa plagiatorului Ponta este mai aproape decât haina Ponta

Încă o dată, premierul Ponta ne surprinde, de data asta prin imensitatea iluziilor pe care și le face: se pare că el chiar crede că se va mai putea salva politic, speră că lipsa sa de credibilitate nu va conta; că falsurile, minciunile, iresponsabilitatea nu vor avea consecințe; dar, mai ales, avem sentimentul că nu înțelege faptul că opinia publică se va simți insultată de un premier care preferă partidul guvernării.
Victor Ponta nu se dezminte: înșelător în toate, alunecos, inconsistent, lipsit de demnitate, el nu are decât o singură consecvență – aceea de a-și salva puterea, sau măcar jumătate din ea, sau măcar o fărâmă din ea, dacă mai mult nu e cu putință! Trei zile după revenirea din „exilul în Turcia“, Ponta își anunță demisia – dar nu din fruntea guvernului, cum i-o ceruse președintele Iohannis, ci numai din fruntea partidului. Ba nu, nici măcar de aici nu și-a dat o demisie adevărată, NOE 1  cu 1 EDITORIALUL EDITIEI  sustinerealuiopreasănătoasă: a decis doar să nu mai ocupe nicio funcție pe durată nedeterminată, până își va fi „dovedit nevinovăția“ în justiție! Între timp, o lasă pe Rovana Plumb interimară în fruntea partidului. Altfel spus, de vreme ce se știa tot mai încolțit de DNA, așteptându-se să fie obligat să dea ochii în sfârșit cu faimosul Uncheșelu, Ponta decide să facă un gest – cel mai mic cu putință și mai neobrăzat în același timp: decide că necazurile lui cu DNA, că cele 18 capete de acuzare de fals în înscrisuri și altele pot afecta imaginea PSD-ului, dar nu și imaginea țării! Consideră că aici, la nivelul guvernului, nu-i nevoie de prezumția de onestitate, dar, în schimb, că aceasta contează dincolo, la partid. Ajuns un bolovan atârnând de gâtul guvernării, Ponta speră să fie doar un fulguleț de gâtul dragului partid – ai cărui lideri, de altminteri, sunt, destui, fie în pușcărie, fie pe drumul spre aceasta. Credincios unui vechi principiu comunist, a hotărât că partidul merită mai mult respect decât țara și, poate și la presiunea unor baroni, vrea să-l salveze în perspectiva alegerilor de la anul.

Cât despre argumentul deja auzit că o demisie din fruntea guvernului (adică o demisie a guvernului) ar însemna instabilitate și că „în aceste grave momente etc. etc. nu ne putem permite așa ceva“, el este foarte slab. Un premier care renunță, fie și temporar, la președinția partidului din cauza acuzațiilor de corupție nu face decât să creeze incertitudine în țară, în străinătate și asupra mediului de afaceri privind viitorul imediat al guvernării: căci oricine își dă seama că situația nu poate îngheța în acest punct. De fapt, Ponta nu a demisionat deloc, cum fals au transmis televiziunile duminică seara: prin tertipul autosuspendării și cu ajutorul Rovanei Plumb, el vrea să-și păstreze controlul asupra PSD-ului cel puțin câteva luni de aici înainte, amânând indefinit un congres care i-ar putea fi fatal. Între timp, își închipuie că va putea rămâne la volanul guvernării, unde interimatul nu putea fi prelungit mai mult de 45 de zile. Dar deja fisura din coaliție față de NOE 1 cu 1 EDITORIAL  LEGEADEFAIMARIIUNPR s-a adâncit, în momentul când a decis să revoce ordonanța interimarului Gabriel Oprea, privitoare la salariile demnitarilor. Pe de altă parte, DNA-ul nu-l va cruța și, probabil, se apropie trimiterea în judecată. Partidul nu va întârzia să simtă slăbiciunea șefului care nu mai este chiar șef de tot și va adulmeca sânge. Rovana Plumb nu va putea bloca luptele pentru succesiune. Încă o dată, premierul Ponta ne surprinde, de data asta prin imensitatea iluziilor pe care și le face: se pare că el chiar crede că se va mai putea salva politic, speră că lipsa sa de credibilitate nu va conta; că falsurile, minciunile, iresponsabilitatea nu vor avea consecințe; dar, mai ales, avem sentimentul că nu înțelege faptul că opinia publică se va simți insultată de un premier care, cum spuneam, preferă partidul guvernării. Se vede că Ponta spune și el, odată cu proverbul: „Cămașa mi-e mai aproape decât haina“.

Doar că la el, așa cum singur a dat de înțeles în urma pseudodemisiei sale, România e doar haina, nu cămașa. Bine că nu paltonul!, vor spune unii, resemnați. Să fim serioși: ca să-și salveze un sfert, o optime de putere, Ponta ar da la grămadă un garderob întreg, după care s-ar plânge că e o victimă a lui Băsescu și că din cauza lui Iohannis, care l-a tratat ca pe un „iobag“, trebuie să îndure dezbrăcat intemperiile…

De ce se războiește plagiatorul Ponta cu Budapesta

NOE 1 cu 1 EDITORIALUL ponta-si-dragnea1

Furăm împreună, luptăm împreună, murim împreună.

Forțând un conflict gratutit cu Budapesta, din rațiuni pur personale, Victor Ponta nu face decât să submineze poziția țării într-un moment complicat pe plan european.      „Ca mulţi alţi lideri politici europeni, am datoria să atrag atenţia şi să sancţionez comportamentul constant al unor oficiali guvernamentali de cel mai înalt nivel din Ungaria. Aceştia sunt o ruşine pentru cultura şi valorile Uniunii Europene; şi în atitudinile antisemite, şi în ceea ce priveşte tratamentul minorităţilor de toate tipurile, şi acum, în timpul crizei refugiaţilor!“, scria cu câteva zile în urmă Victor Ponta pe pagina sa de Facebook, vorbind despre „indignarea pe care o simte, ca om şi cetăţean european, faţă de mentalităţi şi atitudini pe care Europa le-a văzut doar în anii 1930-40!“.        

De altfel, subiectul a fost reîncălzit chiar luni, când, după terminarea ședinței Comitetului Executiv al PSD, premierul, după ce a repetat în mare lucruri similare cu cele spuse mai sus, a declarat, adoptând o postură eroică, că „o să-mi apăr țara și guvernul!“. De parcă ne-am aștepta la o iminentă invazie a armatei maghiare! Sigur, e ironic că un politician care în repetate rânduri în trecut a criticat sau a ironizat poziții și declarații exprimate la Bruxelles sau în diferite capitale europene, cu trimitere la situații din România, mai ales în ceea ce privește justiția, să-și descopere brusc mari afinități cu Comisia Europeană și să vorbească pasional despre valorile europene.

De ce o face nu e greu de ghicit. Este vorba de o încercare destul de transparentă de a abate discuția pe un alt făgaș decât cel legat de problemele sale în justiție. Iar a reaprinde mai vechi, tradiționale, diferende și resentimente româno-maghiare i s-a părut a fi o bună oportunitate. Pentru că, știindu-l pe Victor Ponta, e NOE 1 cu 1 EDITORIALUL EDITIEI (2)greu de crezut că situația refugiaților nu-l lasă să doarmă noaptea. Problema sa e însă aceea că a descoperit valorile europene și consensul cu lideri din Austria, Serbia, Croația etc. în legătură cu criza imigranților în condițiile în care abordarea sa nu pare să fie neapărat populară printre români. Nici în mass-media și nici în societate. Așa că, din punctul de vedere al reacției opiniei publice interne, declarațiile sale nu au avut mare ecou, în sensul dorit de el, chiar și printre cei care nu îl simpatizează defel pe premierul maghiar. În timp ce în exterior e greu de crezut că pozițiile unui prim-ministru aflat iremediabil pe făraș, lipsit de o putere reală, ar fi putut interesa în mod serios pe cineva.    

 Oricum, deși vrând-nevrând polemica româno-maghiară declanșată de Victor Ponta a prins și instituții ale statului, precum MAE, atmosfera generală nu a devenit nici pe departe atât de aprinsă și tensionată pe cât poate spera premierul. Nici președintele, nici Liviu Dragnea nu au marșat în niciun fel pe această linie, rămânând rezervați. Subiectul e sensibil și complicat, iar pozițiile lui Viktor Orbán, deși criticate dur de o serie de lideri europeni, de reprezentanți ai ONU, sunt destul de populare, nu doar în Ungaria, unde se bucură de sprijinul a 82% din populație, ci și prin alte părți din Europa. Pentru că, dincolo de platitudini de genul „gardul nu va rezolva nimic“ (în Israel s-a spus același lucru atunci când a fost construit zidul care desparte în Ierusalim zona controlată de Autoritatea NOE 1 cu 1 EDITORIALUL  EDITIEI nastasePalestiniană, dar s-a văzut apoi că atentatele teroriste au scăzut cu 95%!), oamenii se lovesc de problemele din lumea reală, atunci când se confruntă cu acest imens flux de imigranți. Și au temeri alimentate nu de fantezii, ci de situații concrete legate de integrarea acestora, un eșec aproape peste tot, din Franța până în Suedia, și o potențială creștere a amenințărilor terorismului islamic.  

 Însă dincolo de toate acestea, comportamentul lui Victor Ponta în acest caz reprezintă încă un argument în favoarea plecării sale din fruntea guvernului, chiar dacă pe moment acest lucru nu pare deloc probabil. Ca și în alte cazuri din trecut, el a demonstrat că, pentru propriul său interes, nu ezită să depășească orice linii roșii, oricât de mult ar fi afectată țara și în interior, dând apă la moară vocilor maghiare radicale, și în exterior. Forțând un conflict gratuit cu Budapesta, din rațiuni pur personale, Victor Ponta nu face decât să submineze poziția țării într-un moment complicat pe plan european, în care era în interesul nostru ca, dacă tot susținem ceea ce susținem în chestiunea imigrației, refuzând să acceptăm cote obligatorii, să cultivăm o apropiere de țările din grupul de la Vișegrad, care susțin același lucru. Și nu e vorba doar de acest aspect. În general, ne așteaptă vremuri tulburi în interiorul UE, cu tensiuni în creștere și posibile evoluții imprevizibile. Nu sunt vremuri să faci politică externă pe genunchi.

PSD – un virus primejdios de aproape 26 de ani

La un sfert de secol de la mineriadă, partidul înființat de Ion Iliescu din materialele PCR are încă în gene spiritul autoritar, disciplina gregară, aroganța și mojicia, dar și disprețul față de realitate, moștenite de la comuniști.     

 Cifrele și coincidențele au simbolismul lor: la 25 de ani de la nenorocitele evenimente din 13-15 iunie 1990, premierul Ponta, al treilea succesor al lui Ion Iliescu la președinția PSD, se afla la Baku, la deschiderea Jocurilor Europene. Participa astfel la o ceremonie boicotată de toți liderii din UE și îi saluta pe sportivi în compania lui Putin, Lukașenko, Erdoğan și, bineînțeles, Ilham Aliev, dictatorialul președinte azer. Lipsea în schimb de la Budapesta, unde, exact în același moment, era organizată o întrunire a liderilor socialiști europeni. Cu alte cuvinte, premierul român fugea de stânga democratică europeană și, în disprețul boicotului UE  împotriva lui Putin și a încălcării drepturilor omului din Azerbaidjan, se adăuga liderilor autocrați, ultimii dictatori ai Europei.     

 Plagiatorul Victor Ponta era în locul unde „îl trăgea ața“, am spune, acolo unde l-a adus moștenirea politică de la Ion Iliescu, autorul politic și moral al mineriadei din 13-15 iunie 1990.       Poate că totuși, din motive de prestigiu, Ponta și-ar fi dorit să fie la Budapesta, și nu la Baku. Dar în capitala Ungariei ar fi trebuit să facă față unor întrebări mai discrete sau mai directe privitoare la situația sa juridică. Ar fi simțit fie și numai priviri ironice sau critice, iar în jurul lui s-ar fi făcut probabil gol și tăcere. N-ar fi rezistat acolo pretextul că a continuat să țină frâiele guvernului, deși este urmărit penal pentru corupție, numai fiindcă țara are nevoie de stabilitate, nici falsul că dosarele deschise de DNA  împotriva sa sunt politice, nici minciuna că el, personal, este un mare iubitor al justiției independente, nici…      

NOE 1 cu 1 CUI II ESTE FRICA  DE FMISe vede de aceea de ce premierul trebuie să demisioneze, așa cum i-a cerut-o președintele Iohannis: nu pentru că așa ar impune-o legea sau Constituția. Legal, totul este în regulă, inclusiv majoritatea parlamentară: s-a văzut că o majoritate masivă încă stă în spatele său. Dar Ponta a pierdut orice credibilitate externă, în asemenea măsură, încât nu mai poate apărea nici măcar la un for socialist și social-democrat european. E discreditat politic și moral chiar și printre aliații săi ideologici din UE. Iar bulgărele de zăpadă pornit împotriva lui crește în fiecare săptămână.

  Vom spune că asta este mai ales problema PSD. La un sfert de secol de la mineriadă, partidul înființat de Ion Iliescu din materialele PCR are încă în gene spiritul autoritar, disciplina gregară, aroganța și mojicia, dar și disprețul față de realitate, moștenite de la comuniști. Acest partid n-a reușit niciodată – indiferent dacă șefii lui s-au numit Iliescu, Năstase, Geoană sau Ponta – să arunce peste bord această moștenire.      Mai mult, e suficient un moment de încordare, ca vechea ereditate autocrată să iasă la suprafață: deunăzi, Ponta amenința opoziția liberală cu contramanifestații și dosare penale doar fiindcă aceasta voia să organizeze o demostrație antiguvernamentală pașnică; îi ținea isonul ministrul Justiției, Robert Cazanciuc. Trei zile mai târziu, ministrul Ioan Rus, care, în 2012, susținându-și șeful plagiator, pretinsese că toată lumea făcuse plagiate de la Platon și Aristotel, acum îi trata pe copiii românilor din străinătate drept „golani“ și pe nevestele lor drept „curve“. Numai momentul delicat în care se afla șeful lui atunci l-a obligat la demisie.  

  PSD n-a înțeles ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie 2014. N-a înțeles de ce plagiatorul Victor Ponta a pierdut la un milion de voturi distanță de un novice în politică. N-a priceput de ce majoritatea românilor îl urăște și se teme de el. N-a priceput de ce nici măcar intelectualii de stânga, de la Costi Rogozanu, Ioana Lupea și până la Vasile Ernu și cei de la CriticAtac, îl resping și îl disprețuiesc. Nu s-a lămurit nici de ce plagiatul șefului său este un lucru grav și că acoperirea lui prin mijloace birocratice a inflamat scandalul. Dragnea credea că apelativul de „comuniști“ este o nedreptate, pentru că îl lua ad litteram. Desigur, PSD nu este, în acest sens direct, comunist. Dar, într-un sens simbolic, dacă ținem seama de megalomania liderilor săi, de aroganța și lăcomia lor fără margini, de brutalitate, de aderența superficială la normele democratice și la statul de drept, dar și de convingerea că ei sunt predestinați să guverneze, partidul a fost și este „comunist“.           

Ceea ce nu înseamnă că acest „comunism“ nu se întâlnește și la alții, de pildă în „marele PNL“. Dar „comunismul“ este aici măcar un altoi corupt, cauzând o boală care ar putea fi vindecată la un moment dat, fie și prin cauterizări severe și amputări; dincolo, la PSD, e constitutiv, genetic. În pofida numelui, PSD nu e nici social, nici democrat și nici măcar cu adevărat de stânga. Corupția i-a pătruns până la măduvă, lipsa de onoare și de simțul răspunderii sunt iremisibile: ocolit de NOE 1 cu 1 EDITORIALUL cresterea taxelor si impoziteloroamenii liberi, a fost și este locul ideal numai pentru șefi de trib și valeți. Cauționându-l politic pe Victor Ponta, PSD își confirmă încă o dată definiția posibilă: boala de un sfert de secol a României. Văzând toate acestea mă întreb: câ va mai tolera acest popor batjocura acestor vechi ,,burjui”, care se lăfăie în defrâu și lux. Când se va pune punct nemerniciei politicienilor care unicul lors cop este îmbogățirea și iar îmbogățirea. Nu-i mai satură Dumnezeu.

Să le fie de cap. Lor și familiilor lor. Dumnezeu îi vede și mai devreme sau mai târziu vor da socoteală

Cu acestea fiind toate spuse pentru această ediție vă las cu bine și le transmit tuturor celor care poarta prenumele de Mihail și Gavriil și a prenumelor derivate cu prilejul Sfânților Arhangheli  MIHAIL și GAVRIIL multă sănătate, multă putere de muncă și un călduros

L A  M U L Ț I  A N I!

General-colonel(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

 

 

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil – de la venerarea sfinţilor, la cultul îngerilor

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte la 8 noiembrie pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, conducătorii oştilor cereşti, simboluri ale luptei împotriva răului şi patroni spirituali ai Jandarmeriei Române. 

De Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil îşi sărbătoresc onomastica mai mult de 1,3   milioane de Mihaele şi Mihai, Gabriele şi Gabrieli, iar jandarmii vor lua parte la ceremonii religioase, pentru ca sfinţii sunt patronii lor.    Aceasta este ultima mare sărbătoare a sfinţilor înainte de începerea Postului Crăciunului.     Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil datează din secolul al V-lea. La început a fost o prăznuire a sfinţirii bisericii Sfântului Mihail ridicată la 142546_mihail_si_gavriiltermele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, în aceeaşi zi, a fost prăznuit şi Sfântul Gavriil, iar apoi sărbătoarea s-a răspândit în tot Răsăritul creştin şi a fost închinată tuturor Sfinţilor Îngeri.

Cine sunt arhanghelii

Potrivit etimologiei ebraice, arhanghel înseamna înger. Spre deosebire de sfinţi, arhanghelii nu sunt persoane canonizate odată cu trecerea la cele veşnice, ci sunt recunoscuţi ca îngeri.         Despre îngeri Biserica spune că sunt “duhuri slujitoare”, adica fiinţe fără trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu, prieteni şi ocrotitori ai nostri, puşi de Dumnezeu pe drumul anevoios de la leagăn la patria cerească.  

 Înainte de facerea lumii, îngerii, care au fost înzestraţi de Dumnezeu cu frumuseţe, întelepciune şi alte daruri, au fost supuşi de Stăpânul Cerului unei încercari pentru a-şi dovedi ascultarea. În această încercare Lucifer, unul dintre cei mai frumoşi îngeri, s-a răzvrătit împreună cu alţii împotriva lui Dumnezeu şi aşa a pornit un război în Cer: Mihail şi îngerii contra lui Lucifer şi a celor care-l urmau. Lucifer a căzut din cinstea de arhanghel şi ceata de îngeri care era sub dânsul a căzut şi ea transformându-se în demoni, luptători împotriva mântuirii.

Sfântul Arhanghel Mihail, al cărui nume în limba ebraică înseamna ,,Cine este ca Dumnezeu?, păzind credinţa, a fost rânduit de Creator în fruntea războiului îngerilor credincioşi. Pe seama sa se pune şi călăuzirea lui Lot şi a familiei sale la ieşirea din Sodoma şi protecţia specială a poporului lui Israel.    El îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi cei morţi vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

 Misiunile acestui Arhanghel sunt numeroase: el transmite Tatălui ceresc rugăciunile credincioşilor şi îi izbăveşte pe credincioşi, în calitatea lui de cel mai mare dintre îngeri, de toate primejdiile şi necazurile, de boli şi de păcate.     Tot Mihail este cel care conduce sufletele morţilor spre poarta paradisului şi reprezintă principalul protector al oştirii creştine. De aceea Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în iconografia ortodoxă în costum de soldat şi poartă în mână o sabie cu vârful îndreptat spre pământ. Pentru copii, Mihail este îngerul care le îndeplineşte dorinţele.

  Sfântul Arhanghel Gavriil, al cărui nume înseamnă în limba ebraică  ,,Apărătorul meu este Dumnezeu, este considerat mesagerul veştilor bune. El a vestit Sfinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului şi a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a naşterii Mântuitorului. Păstorilor le-a arătat că s-a născut pruncul Iisus. Pe Iosif, logodnicul Mariei, l-a întărit ca să nu se îndoiască de nimic, a călăuzit Sfânta Familie în Egipt şi a adus femeilor mironosiţe vestea Învierii Domnului.        Potrivit tradiţiei creştine, Arhanghelul Gavriil a fost îngerul înveşmântat în alb care a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Hristos şi este recunoscut ca martor al Învierii Domnului. Gavriil este înfăţişat în icoane ca purtător al unui semn divin – un crin.     Chipurile celor doi arhangheli sunt pictate pe uşile altarelor bisericeşti – Mihail este pictat pe uşa din nord, iar Gavriil pe cea din sud.

Tradiţii şi credinţe populare                                                               

Ziua de 8 noiembrie este hotarul dintre toamnă şi iarnă, iar oamenii din popor cred că Mihail are rolul de a opri venirea bruscă a anotimpului rece.        Ziua de 8 noiembrie este totodată şi ,,Vara Arhanghelilor”. Pe lângă această vară de o zi dintre Arhangheli și Crăciun, trebuie să mai fie două, trei sau patru zile senine și călduroase care se numesc popular ,,Vara iernii”.     În calendarul popular, soborul Sfinților Mihail și Gavril se serbează trei zile, în 8, 9 și 10 noiembrie. Prima zi se numește capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.    

 Se obișnuiește ca de Sfinţii Mihail și Gavriil, sau în ajun, să se împartă pomană pentru sufletele morților, aceste ofrande numindu-se popular ,,Moșii de Arhangheli”. Se aprind lumânari pentru cei vii şi pentru cei dispăruţi în imprejurări năpraznice, îngheţati, înecaţi, trăsniţi sau sfâşiaţi. Aceste obiceiuri sunt păstrate în special în Moldova şi Bucovina. Sfântul Mihail, cât şi Sfântul Gavriil sunt văzuţi ca păzitori ai oamenilor de la naştere până la moarte şi participă şi la Judecata de Apoi.   În credinţa populară se spune că ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerită pentru a aprinde o lumânare, pentru a fi călăuzit spre rai.   Despre Arhanghelul Mihail se spune că poartă cheile Raiului, este un vrednic luptător împotriva diavolului şi veghează la căpătâiul celor bolnavi. Dacă acestora le este scris să moară, Arhanghelul Mihail stă la capul lor în partea dreapta. Se crede că în stânga stă diavolul gata să înşface sufletul celui care moare, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe muritor retezându-i Necuratului capul cu sabia. Dacă bolnavilor le este dat să trăiască, atunci Mihai stă la picioarele lor

   Florin CREȘTINUL

Anunţul tranşant al unui înalt oficial al BOR: Nu se poate construi moschee în ţara voievozilor

Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, a afirmat într-o predică la Mănăstirea Putna, unde a oficiat Liturghia, că ,,nu se poate construi moschee în ţara voievozilor” şi că atunci când duc povara neamului pe umeri ,,pe unii îi lasă genunchii” şi s-au operat, adăugând: ,,Bine ar fi să nu ne lase mintea”.

Mii de persoane au asistat la Mănăstirea Putna, la Liturghia oficiată de PS Ambrozie, episcopul de Giurgiu, împreună cu mai mulţi episcopi din Ucraina şi Republica Moldova, dar şi cu un sobor de peste 50 de preoţi. În cuvântul său, PS Ambrozie a criticat aprobarea construirii unei mari moschei în Bucureşti, dar şi prevederi din legea 217/2015, privind interzicerea cultului persoanelor vinovate de genocid.

,,E o mare povară să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu. Pe unii îi lasă genunchii”, a spus PS Ambrozie, care a adăugat că unii s-au operat la genunchi. ,,Bine ar fi să nu ne lase mintea, cugetul nostru românesc. Nu se poate construi moschee în ţara voievozilor”, a continuat el. El a arătat că există moschee în Parcul Carol, că este o foarte frumoasă moschee în Constanţa, există Consiliul Consultativ al Cultelor la care, prin rotaţie, fiecare cult recunoscut preia preşedinţia. Totodată, PS Ambrozie a spus că ,,nu se poate să se scoată legi noaptea împotriva propriului popor”. ,,Nu se poate să condamni intelectualitatea românească care a pătimit atât de mult şi despre care Petre Ţuţea spunea că nu poate descrie atrocităţile petrecute în temniţele şi închisorile româneşti pentru reeducare. (…) Nu putem să repetăm istoria pentru nişte epigoni”, a spus PS Ambrozie. Ierarhul s-a întrebat cine condamnă astăzi Gulagul, deportările de orice fel, cele din îndepărtata Siberie, „unde copiii se jucau cu craniile părinţilor morţi”, sau deportările din Bărăgan. La slujba oficiată la Mănăstirea Putna au participat şi comisarul european Corina Creţu, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, senatorii PSD de Suceava Ovidiu Donţu şi Neculai Bereanu, dar şi secretarul general al PNL, senatorul de Suceava Gheorghe Flutur şi vicepreşedintele PNL pentru regiunea nord-est, deputatul de Suceava Ioan Bălan.

Mănăstirea Putna, ctitorită de Ştefan cel Mare, care este înmormântat aici, are ca hram istoric Adormirea Maicii Domnului, iar din anul 2010, prin decizia PF Daniel, Patriarhul BOR, s-a decis ca al doilea hram al mănăstirii să fie în 2 iulie, când este pomenit Ştefan cel Mare, trecut în rândul sfinţilor în anul 1992. Muftiatul Cultului Musulman din România a primit în concesiune, pe o durată de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri pătraţi situat pe bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, Sector 1, pentru construcţia unei moschei, protocolul fiind semnat la sfârşitul lunii iulie. Terenul de peste 11.000 de metri pătraţi, de lângă Romexpo, cu o valoare estimată la patru milioane de euro, pentru construirea unei moschei cu o capacitate de 2.000 de persoane, a fost dat în concesiune Muftiatului Musulman Cultural la sfârşitul lunii mai, prin hotărâre de Guvern. Singura condiţie pe care a impus-o Guvernul a fost ca lucrările de construcţie a moscheii să înceapă în trei ani.

Patriarhia Română a fost informată încă din 2005 despre construirea în România a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană şi nu are nimic împotriva ridicării moscheii, dar aşteaptă să primească un teren în Istanbul, unde să fie construit un centru de pelerinaj, cu capelă. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, declara că trebuie respectat principiul reciprocităţii şi Biserica Ortodoxă Română să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare celor în care a fost acordat terenul din Bucureşti pentru comunitatea musulmană. ,,Încă din 2005, Patriarhia Română a fost informată de către autorităţi în legătură cu construirea, în România, a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană. Patriarhia Română a spus, încă de atunci, că nu are nimic împotrivă pentru construirea lăcaşului de cult, dar că trebuie respectat principiul reciprocităţii, respectiv să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare”, spunea părintele Constantin Stoica. La sfârşitul lunii iulie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea 217/2015, iniţiată de Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea, care completează şi modifică Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Printre noutăţile introduse de lege era referirea la legionari, dar şi cea privind persoanele condamnate pentru genocid.

Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Marele voievod ceresc, ajutător şi apărător al credincioşilor: Minunile Sfântului Arhanghel Mihail

Sfântul Arhanghel Mihail este denumit în cântările Bisericii Ortodoxe ,,Mare Voievod” sau ,,Arhistrateg al puterilor cereşti”, fiind considerat căpetenia cetelor îngereşti. El este înfăţişat în iconografia bisericească în chip de oştean purtând o sabie vâlvâietoare de foc, semn că el vesteşte dreptatea Lui Dumnezeu şi apără pe credincioşi. Pe 6 septembrie, Biserica face pomenirea minunii înfăptuite de Sfântul Arhanghel în oraşul Colose.   

171522input_file0074304_1Oraşul Colose, din regiunea Frigia, astăzi în Turcia, a fost locul unei înfloritoare comunităţi creştine, pentru că aici Evanghelia lui Hristos a fost vestită de Sfinţii Apostoli Ioan, Filip şi Bartolomeu. Sfântul Apostol Pavel a scris şi o epistolă colosenilor, rămasă în canonul Sfintei Scripturi. Evanghelia lui Hristos a fost vestită colosenilor ,,întru adeverirea Duhului şi puterii”, adică însoţită de minuni şi semne, spre întărirea credinţei creştinilor. Astfel, Sfântul Ioan Evanghelistul a biruit prin “sabia duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu” pe preoţii păgâni şi a sfărâmat cu puterea numelui lui Hristos statuia zeiţei Artemis. Tot Sfântul Ioan a ucis şi o viperă pe care păgânii o cinsteau, proorocind că peste acest loc se va arăta darul Sfântului Arhanghel Mihail.

Izvorul Arhanghelului vindeca pe oricine venea cu credinţă

După plecarea Apostolului din Colose, aici a răsărit un izvor minunat care tămăduia de boală pe oricine se apropia cu credinţă, prin lucrarea dumnezeiască a Sfântului Arhanghel Mihail. Foarte mulţi păgâni au fost chemaţi de Dumnezeu la credinţă prin lucrarea acestui izvor minunat. Nu numai poporul devenise creştin, dar şi căpeteniile şi dregătorii din Colose se botezau din pricina minunilor ce se făceau la acest izvor. Lângă izvorul Arhanghelului Mihail, un om bogat a ridicat o bisericuţă, spre slava lui Dumnezeu care i-a vindecat fiica. În această biserică şi lângă izvorul tămăduitor a trăit şi Cuviosul Arhip, cel care vorbea cu Dumnezeu şi petrecea o viaţă cu adevărat cerească. Acest sfânt al lui Dumnezeu era ca un far călăuzitor pentru creştini, pentru că se îngrijea cu rugăciunea şi cu sfaturile spre mântuirea credincioşilor. Păgânii din Colose, ştiind de faima cuviosului, au încercat prin multe lupte şi chinuri să-l ucidă pe Arhip. Adeseori îl ocărau, îl batjocoreau trăgându-l de barbă şi de păr, îl tărau călcându-l cu picioarele. Cuviosul Arhip şi mai mult se ruga lui Dumnezeu.

Opreşte năvălirea apelor

Neputând să-l înduplece cu chinurile pe cuvios, păgânii s-au hotărât ca biserica şi întreg locul unde era izvorul Arhanghelului să le piardă. Au pus stăvilar pe două râuri care curgeau aproape de locul unde trăia cuviosul, astfel încât atunci când se va sfărâma barajul, apele învolburate să distrugă biserica şi izvorul Sfântului Arhanghel. Când au dărâmat stăvilarul şi când apele învolburate se îndreptau spre biserică, Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat în chip minunat şi însemnând în semnul Sfintei Cruci a oprit năvălirea apelor, care au rămas ca un zid nemişcat înaintea bisericii. Apoi Arhanghelul a însemnat o piatră şi despicându-se ea s-a făcut ca o adâncime în pământ. Acolo Sfântul Mihail a prăvălit întreg muntele de apă care stătea nemişcat în faţa lui Arhip şi a bisericii, zicând: ,,Aici să se sfărâme toată puterea cea potrivnică şi să fie izbăvire de toate răutăţile tuturor celor care vor alerga cu credinţă”. De când s-a făcut această minune, locul unde se află piatra despicată care a înghiţit apele se numeşte Hones, adică mistuire, pentru că acolo s-au mistuit apele în piatră.

Mihail l-a salvat pe cel aruncat în adâncul mării

Tot astăzi se mai face pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail de la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte. Minunea a vut loc puţin timp înainte de anul 1092, căci de atunci biserica aşezământului a fost închinată Sfântului Arhanghel. Se povesteşte că un oarecare tânăr, dorind să vină la mănăstire, a călătorit pe uscat spre mănăstirea athonită. În drumul lui a găsit o comoară foarte mare şi ascunzând-o a spus egumenului Mănăstirii Dochiariu. Acesta a trimis trei călugări împreună cu tânărul pentru a o aduce la mănăstire. Când călugării au văzut comoara, s-au învoit între ei să-l ucidă pe tânăr şi să ia comoara pentru ei. Pe drumul de întoarcere i-au legat tânărului o piatră de gât şi l-au aruncat în apele mării. Atunci Sfântul Arhanghel Mihail l-a luat pe cel aruncat în adâncurile mării şi l-a adus viu în biserica Mănăstirii Dochiariu, unde a fost găsit de paracliser. Toată obştea mănăstirii a aflat astfel de salvarea minunată a tânărului, dar şi de fapta urâtă a fraţilor lor. Întorcându-se călugării cu pricina la mănăstire, au zis că tânărul a fost mincinos şi a fugit de ei, dar fiind vădită fapta lor, fiindcă tânărul era acolo, au muţit în momentul acela. Piatra de care a fost legat tânărul şi aruncat în mare se păstrează şi astăzi la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos. Numele Sfântului Arhanghel Mihail este pomenit în tradiţia creştină apuseană cu ocazia mai multor minuni pe care le-a făcut. Astfel se spune că i s-a arătat de mai multe ori Sfântului Împărat Constantin cel Mare, spunându-i că el l-a apărat în bătăliile pe care le-a avut cu duşmanii. În timpul Sfântului Grigorie cel Mare, episcopul Romei (590-604), Sfântul Arhanghel a apărut deasupra oraşului şi a pus capăt unei epidemii ce cuprinsese Roma.

,,Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

Numele Arhanghelului Mihail înseamnă ,,Cine este ca Dumnezeu!”, şi tradiţia spune că el a fost căpetenia îngerească care i-a alungat pe satan şi ceata îngerilor căzuţi din ceruri, rostind cuvintele care se regăsesc şi în Sfânta Liturghie: ,,Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” În Vechiul Testament, Mihail s-a arătat lui Iosua Navi şi profetului Daniel. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Sfântul Arhanghel Mihail a mers înaintea evreilor în timpul exodului din Egipt, el i-a păzit pe cei trei tineri evrei aruncaţi în cuptorul de foc pentru că nu au vrut să se închine idolilor şi tot el s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul Mihail, în calitatea sa de conducător al oştilor cereşti, poartă în mâna dreaptă o sabie de foc şi în cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb. De multe ori este înfăţişat călcându-l în picioare pe diavol, reprezentat în chipul unui dragon.

de Marius Nedelcu Ziarul Lumina

În timp ce patriarhul securist Daniel se scaldă în bogăție și mașini luxoase, sărmanii purtători de sutană din mănăstiri abia trăiesc de azi pe mâine

Ai toate şansele să sară pe tine tot felul de cerşetori, alţii te privesc ca pe o piază rea şi fac diferite semne obscene, unii te cataloghează un ciudat, o umbră a trecutului medieval, tinerii se opresc din sărut în parc când te văd, cei mai îndrăzneţi fac o poantă sau zic o imprecaţie de duzină când te văd.

f_preotPreoţii şi călugării ortoodcşi poartă reverendă, un fel de veşmânt mare, până în pământ, negru, care mătură propriu-zis pământul. Ea mai este numită sutană şi este semnul distinctiv al osebiriiafierosirii către Dumnezeu. Trebuie să spunem că veşmintele lungi până la pământ au fost o permanenţă în lumea antică, fiind purtate mai ales de popoarele răsăritului mediteranean. Pentru o mai bună documentare, a se consulta o istorie a vestimentaţiei umane.

Mai târziu, călugării au fost cei care au generalizat purtarea rasei, tradiţia fiind apoi impusă şi preoţilor de mir. Culoarea neagră reflectă moartea patimilor şi a lumii acesteia pentru purtătorii de sutană, este un simbol al monahismului (şi sacerdoţiului) şi un semn distinctiv al prezenţei lor.       De multe ori m-am întrebat de ce e atât de importantă purtarea reverendei cel puţin în parohia unde slujeşti ca preot? Culoarea neagră atrage razele soarelui asupra purtătorului, în special în zilele de caniculă, amintindu-ţi de fierbinţeala pustiei sau a iadului. Ai toate şansele să sară pe tine tot felul de cerşetori, alţii te privesc ca pe o piază rea şi fac diferite semne obscene, unii te cataloghează un ciudat, o umbră a trecutului medieval, tinerii se opresc din sărut în parc când te văd, cei mai îndrăzneţi fac o poantă sau zic o imprecaţie de duzină când te văd. O mulţime de „judecători” au ceva de comentat, de judecat, de scornit despre preoţi. Dacă eşti la magazin, eşti un îmbuibat, dacă ai maşină, eşti bogătan şi hoţ, dacă nu ai, eşti un nimeni cu pretenţii. Dacă ai copii mulţi, ţi-a plăcut dulceaţa acestei lumi. Dacă nu ai, eşti un făţarnic izvoditor de avorturi. Supravieţuitorii comunismului agresiv, când era un preot la 7 sate, insistă aberant pe bogăţia preoţilor, deşi preoţii bogaţi sunt doar o minoritate.

    De asemenea, lungimea reverendei până în pământ te face vulnerabil la ploaie, noroi, praf, care sunt din belşug pe meleagurile noastre. Apoi la vreo muncă grea, schimbând o anvelopă la maşină, cărând mobilă, ducând gunoiul ş.a.m.d. reverenda se poate vădi o piedică. Lungimea ei e problema, mai ales când ai un copil de 17 kilograme în braţe, vreo doi de mână, vreo câteva sacoşe, urci scări şi te împiedici în ea.

 Mai apoi reflectând la prezenţa ei semnică în societate şi în Biserică, mi-am dat seama că reverenda preoţească este direct proporţională cu vocaţia de preot. Preoţia nu înseamnă nicidecum separare valorică de vulg, închidere în turnul liturgic de fildeş al slujirii, distincţie savant-livrescă, aristocraţie sacerdotală, elită a firii, o tagmă de mediatori superiori, care privesc condescendent către massa perditionis. Preoţii nu sunt prinţii Bisericii, nu au moştenit împărăţia pământească şi nu au vreun titlu nobiliar din ceruri. Ei sunt tocmai urmaşii umili ai apostolilor care arau cu trupurile lor noroaiele acestei lumi pentru a pune sămânţa Evangheliei în barbari. Preoţii sunt oamenii care pătrund în orice casă, indiferent de nivelul ei de igienă (şi spirituală), care îmbrăţişează pe cei bolnavi, se ating de muribunzi, se roagă pentru cei pierduţi. Preotul este omul următor a Marelui Spălător de picioare al umanităţii, omul Fiului Omului, care nu are unde să-şi plece capul Său. Biserica este spital, nu tribunal, spunea Marele Hrisostom, şi în ea vin oamenii zdrobiţi, săraci, bolnavi, pierduţi, muribunzii căutători de veşnicie. Reverenda, aşa plină de praf, trebuie mereu spălată şi trimisă înapoi în misiune prin colbul acestei lumi, pentru a mătura gunoiul umanităţii şi a vesti Împărăţia curăţiei nemuritoare. Ea e inevitabil plină de pământ, aşa cum sunt şi sufletele care pulsează în mâinile de humă ale preotului, aşteptând izbăvirea de durere.

 Sfântul Apostol al neamurilor, dumnezeiescul Pavel, spunea din înălţimea plină de lacrimi a vedeniilor cereşti: „Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi, voi sunteţi tari. Voi sunteţi plini de slavă, iar noi plini de necinste. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, şi ne ostenim muncind cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor până astăzi” (I Corinteni 4, 10-13). Acesta este imnul suprem al preoţiei în Biserică. Ea e puterea venită din cer, mai mare decât orice stăpânire a acestei lumi, de a binecuvânta umanitatea. Este forţa lui Dumnezeu dăruită unor oameni de lut, de a ierta păcatele, chiar şi celor care te condamnă la moarte. E lumina de a iubi pe cei ce te urăsc, de a te ruga o viaţă întreagă pentru ucigaşii lui Hristos, de a păstra deschise rănile Crucii pentru ca Sângele lui Dumnezeu să curgă şi să vindece pământul întreg. E cutremurul de a-L frânge pe Dumnezeu pentru ca umanitatea să nu se frângă în moarte veşnică. E durerea de a fi blestemat şi de a binecuvânta mereu. E suferinţa de a fi judecat şi de a anula prin spovedanie judecata.    

Omul pierdut, purtător de reverendă, semn al morţii, este slujitorul Celui înviat pentru veşnicie. Rosteşte cuvintele de dezlegare, şi din cer smerindu-Se infinit, Dumnezeu desfiinţează păcatul şi rana din suflet. Binecuvintează cu mâini de ţărână şi Împăratul veacurilor dăruieşte pace de sus, pace tuturor. Introduce mâna sa în apă tremurând şi apa ascultătoare de Oceanul infinitei iubiri nu se mai strică niciodată. Străpunge pâinea mică de la Proscomidie, şi Însuşi Împăratul, Miel şi Arhiereu, se junghie în taină în cerurile iubirii Sale. Ridică mâinile către cer, şi Duhul Sfânt, Mângâietorul sfinţeşte Darurile şi universul pregătindu-le de rai. Poartă în căuşul palmelor Pâinea frântă care este Trupul cel nemuritor al lui Dumnezeu. Dăruieşte oamenilor fără să merite (nici el nici ei) puterea de a se hrăni cu Hristos prin Euharistie.

 Închide ochii celor ce pleacă din această viaţă şi se umple pe mâini de lacrimile de pocăinţă care şterg o viaţă de păcate. Ascultă păcate înfricoşătoare care-l umplu de întuneric, şi Hristos aduce iertarea şi lumina veşnice. Alungă toată ziua dracii de prin ungherele firii şi apoi se plânge de ispitele pe care le aduc aceştia familiei sale.  

 Preoţia este cea mai cumplită durere şi cea mai infinită bucurie. E plângerea zdrobită de a-L căra în mâini nevrednice pe Dumnezeu, plin de Sânge, împreună cu toate suferinţele acestei lumi. E frica de a cădea în abisurile neînţelegerii de pe culmile Liturghiei veşnice. Acum îmi aduc aminte de cuvintele tatălui meu din altar, pe vremea când priveam fascinat Liturghia din înălţimea vârstei de trei ani: Teme-te de Potir, iubeşte-l, nu-ţi lua niciodată ochii de la el, o clipă de neatenţie şi se varsă din tine veşnicia dacă-l verşi, să-ţi plângă inima, dar mâna să nu-ţi tremure niciodată.

de Pr. Ioan Valentin Istrati Doxologia

La nici un an de la inaugurare, AUTOSTRADA ELECTORALĂ a lui Ponta va fi DEMOLATĂ. Compania de drumuri se pregăteşte pentru o nouă licitaţie pentru Orăştie-Sibiu

Rezilierea contractului dintre CNADNR şi firma Impregilo în cazul lotului 3 al autostrăzii Orăştie -Sibiu pare tot mai aproape. Închisă la 10 luni de la inaugurare, autostrada ,,care stă să o ia la vale” s-a transformat în „autostrada care pluteşte”, după ce muncitorii au descoperit că apa s-a infiltrat la 8-10 metri sub autostradă, în zona kilometrului 60. O bucată de circa 200 de metri din autostrada pe care statul a plătit 130 de milioane de euro ar urma să fie demolată şi reconstruită. Deşi neagă că problemele ar fi atât de grave, CNADNR se pare că se pregăteşte de rezilierea contractului cu constructorul italian Impregilo, urmată de relicitarea contractului. Compania de drumuri are deja ,,cel puţin” trei expertize tehnice şi mai aşteaptă încă una. ,,Aici se joacă un pic altfel, nu se joacă uite expertiza, apucă-te de treabă. Aici se joacă rezilierea şi relicitarea”, au declarat pentru gândul surse din CNADNR. Potrivit acestora, în cazul în care se va ajunge la rezilierea contractului cu constructorul italian Impregilo ,,nu se pierd bani europeni      De mai bine de o lună de când a fost închisă pentru reparaţii pe banii constructorului, firma Impregilo nu a făcut decât ,,sporadic” lucrări de remediere, mai ales în cazul defectelor minore de pe şantier, susţine CNADNR într-un răspuns transmis .    

Şeful CNADNR Narcis Neaga a confirmat miercuri că firmei italiene Salini Impregilo, constructorul lotului 3 al autostrăzii Orăştie-Sibiu, i s-a impus demolarea şi refacerea corespunzătoare a 200-300 de metri din autostradă.       „Decizia demolării a fost luată pentru a identifica exact cauza apriţiei fisurii, mai ales având în vedere că Antreprenorul a avut şi calitatea de Proiectant în cadrul Contractului de lucrări. Lucrarea este încă în garanţie şi, astfel, valoarea de remediere a defectelor va fi suportată în totalitate de către Antreprenor”, arată şeful CNADNR, Narcis Neaga, într-un comunicat.

  ,, Chiar şi în acest moment, noi, CNADNR, am ajuns până în punctul de a cere chiar demolarea unei porţiuni pentru a fi siguri că proiectul se va finaliza în condiţii de maximă siguranţă. Sunt conştient de presiunea care există. Dar rezolvarea situaţiei actuale nu se poate face decât printr-o decizie drastică, potrivit standardelor de calitate şi siguranţă. Chiar dacă în timp au fost acumulate mai multe tensiuni, chiar dacă am vrea ca peste noapte să rezolvăm această problemă, CNADNR, în toate acţiunile pe care le desfăşoară în acest proiect, trebuie să respecte atât prevederile contractuale cât şi legislaţia în vigoare”, a declarat Narcis Neaga.     În schimb, şi CNADNR şi constructorul italian comandă expertize tehnice peste expertize tehnice pentru a găsi soluţiile de remediere. Compania de drumuri are deja “cel puţin” trei expertize şi mai aşteaptă încă una, pregătindu-se de o eventuală reziliere a contractului cu Impregilo urmată de relicitarea contractului.

  ,,Avem cel puţin trei expertize tehnice. Mai aşteptăm una. Aici se joacă un pic altfel, nu se joacă uite expertiza, apucă-te de treabă. Aici se joacă relicitarea. Adică rezilierea şi relicitarea. Şi pentru asta trebuie să fii pregătit”, au declarat  surse din CNADNR.

Primele fisuri pe lotul 3 al autostrăzii Orăştie-Sibiu, între Sălişte şi Cunţa, au apărut la scurt timp după inaugurare. Într-un interviu acordat gândul, şeful CNADNR Narcis Neaga a admis că apariţia primelor fisuri, la 10 zile de la deschiderea lotului 3 al autostrăzii Orăştie-Sibiu, i-a ,,speriat pe toţi” şi i-a luat prin surprindere, mai ales că „fisura a apărut unde nu ne aşteptam”. În interviu, Neaga nu a exclus rezilierea contractului cu construtorul italian, iar în cazul scenariului unei insolvenţe a constructorului, spunea că garanţia de 60 de milioane de lei ar acoperi lucrările ce ar mai trebui făcute.         Acum, o bucată de 200 de metri din lotul 3 al autostrăzii Orăştie-Sibiu va trebui demolată şi reconstruită.  Lotul de 22 de kilometri, pentru care statul a plătit 130 de milioane de euro, a fost deschis circulaţiei cu două zile înainte de alegerile din noiembrie anul trecut. Apoi a fost închis la 10 luni de la inaugurare.  

Pe autostrada care este închisă de mai bine de o lună, mai exact în zona kilometrului 60, muncitorii au descoperit infiltraţii de apă la 8-10 metri adâncime,  din cauza drenurilor care nu funcţionează.  

„Cu ajutorul unui excavator având cupa de 1,3 metri cubi s-a constatat că infiltările de apă sunt la o adâncime între 8 şi 10 metri faţă de cota roşie (linia autostrăzii într-un plan vertical – n. red.)“, arată o notă de constatare semnată de angajaţi ai Companiei Naţionale de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi din România (CNADNR), şi prezentată de România Liberă.

Ce spune CNADNR despre reparaţiile pe care le face Impregilo pe lotul 3 al autostrăzii Sibiu-Orăştie

Lotul 3 al autostrăzii Orăştie-Sibiu a fost închis pentru reparaţii pe 7 septembrie, compania anunţând că traficul ar urma să fie restricţionat timp de o lună şi jumătate.         Deşi mai sunt doar câteva zile până când expiră termenul, constructorul Italian s-a ocupat până acum, ,,sporadic”,  mai ales de defectele minore de pe şantier, aşteptând o nouă expertiză tehnică pentru soluţiile de remediere, potrivit unui răspuns de la CNADNR.  

 ,,Începând cu data de 18.06.2015, antreprenorul (firma italiană Impregilo – n.n.) a suspendat execuţia lucrărilor. În prezent acesta realizează sporadic lucrări de remediere a defectelor din şantier, în special al celor minore. De asemenea, antreprenorul a informat beneficiarul (CNADNR- n.n.) că realizează expertize tehnice în zonele cu defecte, în baza cărora se vor stabili soluţiile tehnice de remediere, acolo unde se impune”, se arată în răspunsul transmis de CNADNR .

,,Cel mai complex defect de pe autostradă”

,,În ceea ce priveşte cel mai complex defect de pe autostradă, ca urmare a excavaţiei realizate în zona km 60+600 până aproximativ la terenul de fundare, Antreprenorul a demarat o nouă expertiză tehnică, astfel că termenul de finalizare este condiţionat de finalizarea şi de rezultatele acesteia, care vor recomanda soluţia tehnică necesar a fi adoptată în zonă” , arată CNADNR. CNADNR nu a răspuns la întrebarea dacă se va respecta termenul anunţat pentru redeschiderea circulaţiei.  

CNADNR acuză execuţia necorespunzătoare a lucrărilor care au dus la apariţia problemelor pe lotul 3.        ,,Referitor la lucrările de reparaţii  de pe Autostrada Orăştie – Sibiu, lot 3, CNADNR SA întreprinde toate demersurile necesare în vederea asigurării finalizarii executiei lucrărilor, precum şi reparaţia tuturor defectelor constatate, în termenii contractului de lucrări. Lucrările de remediere vor fi realizate de către Antreprenor pe propriul risc si cheltuiala acestuia. Aceste defecte s-au cauzat execuţiei necorespunzătoare a lucrărilor de către Antreprenor şi nu alunecărilor de teren. În cadrul programului de remediere înaintat de către Antreprenor se regăsesc toate defectele din şantier. Defectul de la km 60+600, conform programului elaborat de către Antreprenor necesită perioada cea mai indelungată pentru realizarea tuturor lucrărilor de remediere. În acest interval de timp sunt programate a se remedia şi toate celelalte defecte din şantier”, potrivit unui comunicat al CNADNR de la începutul lunii septembrie.

 „În ceea ce priveste zona km 59+800 clarificam: atât Antreprenorul cât şi Beneficiarul realizeaza expertizarea acestei zone. Din analiza zonei rezulta ca defectiunea este cauzata de executia necorespunzatoare şi nu de alunecari de teren. Ceea ce este vizibil în santier reprezinta o tasare structurala a structurii rutiere. În ceea ce priveste zona km 61+400 clarificam: din activitatea de monitorizare intreprinsa de catre Antreprenor nu s-au inregistrat noi alunecari de teren in zona respectiva. În ceea ce priveste zona km 64+200 clarificăm: nu s-a semnalat un defect major, de anvergura celei afirmate. Defectul in aceasta zona se refera la un ebulment in banda de urgenta pentru care Antreprenorul a notificat realizarea unei expertize tehnice si remediere conform programului de lucrari inaintat de catre acesta”, se arată în comunicatul CNADNR.    CNADNR trebuie să demonstreze îndeplinirea obiectivului ,,Construcţia autostrăzii Orăştie – Sibiu” până la sfârşitul anului 2016, se mai arată într-un comunicat de la compania de drumuri.

   Dr ec Florin NAHORNIAC

Efectul comunismului asupra creştinismului românilor

Două lucruri majore a reuşit comunismul: să bage definitiv frica în sufletele românilor şi să falsifice percepţia creştină asupra iubirii vrăjmaşilor, insinuînd a doua Cale, a unui creştinism necombatant!

Calea, însă, mă tem că este una singură: dragostea faţă de aproapele şi faţă de vrăjmaşi! Cine nu-şi iubeşte vrăjmaşii, nu iubeşte cu adevărat pe nimeni, ci are doar un interes, o obişnuinţă, o comoditate, o plăcere, o dependenţă…

Pe vrăjmaşul personal îl iubim întorcîndu-i celălalt obraz, pe vrăjmaşul cetăţii (doctorul care face avort, legiuitorul care introduce „educaţia sexuală” în şcoli, vaccinarea obligatorie, vînzarea legală de droguri, pornografia în locurile publice şi pe internet…) îl iubim doar dacă luptăm cu el şi astfel îl împiedicăm să mai facă răul. Pe de altă parte, arătăm că-l iubim şi pe aproapele prigonit de acel vrăjmaş!

Nu e un îndemn la violenţă şi crimă, ci la o luptă în care, în mod normal, noi vom muri! Lie era puternic ieri, iar astăzi este aparent invincibil!

Sîntem fricoşi deoarece asta şi-a dorit comunismul prin „experimentul Piteşti”, extins într-o formă mai puţin contondentă, dar la fel de agresivă, la nivelul întregii ţări (în fapt, o reeducare, adică o spălare pe creier şi o mutilare sufletească, prin ideologie instituită cu forţa). Şi a reuşit! Dar să nu uităm Apocalipsa lui Ioan 21.8:

Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Frica este deci un păcat atît de mare încît pune sub semnul întrebării creştinismul nostru şi pe care, de cele mai multe ori, nici noi nu-l spovedim, nici duhovnicul nu-l canoniseşte!

Creştinismul autentic, care-l face pe cel care îl trăieşte să-şi pună cu adevărat viaţa pentru aproapele său, va face Biserica neîncăpătoare!

de Marcel Bouroş RostOnline

Ortodoxie și arte marțiale. Interviu cu Pr. Mihai-Andrei Aldea: „Trebuie să fim samuraii lui Hristos!”

Parinte, se aude ca va lasati si chiar va indemnatii fii duhovnicesti sa practice arte martiale. Este adevarat?

Da, este adevarat

Sunt unii care s-au suparat si care chiar va vorbesc de rau pentru acest lucru. Care credeti ca este motivul?

sfantul-stefan-cel-mare2-500x357Pentru ca nu inteleg ce inseamna expresia arte martiale. Din pacate este o obisnuinta in zilele noastre de a ne barfi, de a ne vorbi de rau unii pe altii si a fi necrutatori cu ceea ce ni se pare noua ca este un frate care greseste, chiar daca el nu a gresit, ci noi gresim, oricum ramane un fel de intuneric intre noi si fratele si o departare care nu se mai sfarseste. In vechime, crestinii, atunci cand un frate gresea il mustra cu durere in suflet pentru ca se temeau ca nu cumva sa-l piarda. Astazi crestinii abia asteapta sa greseasca unii dintre ei ca sa poata da in cap si sa-l scufunde in adancul iadului. Si daca incearca sa scoata capul cumva de acolo, in niciun caz nu-l lasa. Este prin urmare o moda, o obisnuinta, un refren, pe care l-am vazut chiar si la parinti socotiti de multi ca fiind duhovnicesti, de a pleca urechea la barfe, de a barfi, de a raspandi mai departe barfele auzite, fara nicio cercetare serioasa, fara a verifica. Si trebuie sa spunem ca nimeni in afara de Dumnezeu nu le stie pe toate. Nimeni in afara de Dumnezeu nu se pricepe la toate. Atunci cand intalnesti ceva pe care nu l-ai studiat, nu l-ai cercetat asa cum se cuvine, pentru ca porunca este cercetati toate pastrati ce este bun, se cuvine sa fii cu bagare de seama, cu luare aminte, cu prudenta, ca nu cumva sa aluneci, sa cazi in vreo ispita si sa te trezesti ca ai marturisit altceva decat adevarul. Din nenorocire in zilele noastre acesta frica nu prea mai exista, ca sa nu spun ca nu mai exista deloc la foarte multi chiar dintre parintii Bisericii noastre si cu atat mai mult la mireni. A fost inlocuita aceasta frica de a nu gresi, de a nu vorbi despre ce nu stim, de atotcompetenta pe care pretindea că o are Ceausescu si care vad ca a intrat foarte adanc in sufletele romanilor. De aceea mulţi, foarte mulţi, vorbesc despre ce nu stiu, iar lipsa de dragoste este foarte puternica. Chiar cei care se pretind ca ar fi plini de dragoste, dragostea aceasta pe care pretind a o avea se manifesta la ei mai mult ca un pietism, asa in cat cei care predind a avea aceasta dragoste in realitate nu si-o manifesta fata de oameni, decât declarativ sau ca un fel de politeţe şi doar atâta vreme cat acestia nu-i supara, nu-i deranjeaza.

 Din aceasta atitudine generala izvoraste si atitudine acelor care s-au suparat, s-au maniat, s-au smintit ca au auzit ca eu sunt de acord si chiar imi indemn fii duhovnicesti sa practice arte martiale. Fiindca toti acestia, despre care am auzit si eu, dar niciunul nu mi-a spus direct acest lucru, toti acestia nu au stat de vorba si cu mine, sa ma intrebe Parinte, am auzit ca faci asa ceva, de ce faci asta? Este un lucru de bun simt, elementar, mai ales ca multi dintre ei ma cunosc. Deci le este foarte usor sa ia legatura cu mine si sa isi faca datoria de crestini. In clipa in care auzi ca un parinte, sau un crestin oarecare, face nu stiu ce lucru despre care crezi ca este rau, dupa porunca lui Hristos trebuie sa te duci sa vorbesti cu el. Fie daca stii absolut sigur ca ceea ce face este rau, ca sa il ajuti sa se indrepte, printr-o discutie intre tine si el, fie, daca nu esti absolut sigur, dacă nu eşti cel mai mare teolog din lume si stii toate, sa-l intrebi, sa cercetezi, sa verifici. Si in felul acesta daca ai dreptate l-ai castigat pe fratele. Daca eu in vreo privinta gresesc, sunt oricand gata sa ma plec in fata celui care-mi arata ca am gresit. Dar sa imi arate, desigur, argumentat, teologic, serios. Nenorocirea este ca cei mai multi astazi nu asteapta sa vada daca fratele a gresit sau nu, ci cum il banuiesc de vreo greseala ii si dau in cap. Si cu atat mai mult daca sunt siguri ca a gresit cu adevarat, nici nu-l lasa sa se indrepte. Si pierdem si dragostea, si adevarul.

Si oare e corect asa, e ortodox?

sf-dimitrieDesigur ca nu! Cum sa fie corect sau ortodox asa? Dumnezeu are rabdare cu noi, ca noi gresim de multe ori, si incearca in fel si chip sa ne intoarca la credinta. Si atunci cand un frate greseste noi trebuie sa dovedim aceeasi rabdare pe care Dumnezeu o dovedeste fata de noi. Am vazut atitudini urate, foarte urate, fata de o serie intreaga de parinti duhovnicesti la cea mai mica afirmatie pe care unii sau altii din cei care se socotesc indreptatiti sa fie aparatorii supremi ai Ortodoxiei nu o intelegeau. Si, ca urmare, atacau persoana, nu ideea, persoana, cu maxima violenta. Culmea este ca in multe cazuri nu intelegeau cu adevarat daca avea dreptate parintele sau nu. In unele cazuri ar fi avut dreptate ei, daca ar fi vorbit duhovniceste, dar prin violenta atacului nu mai aveau nicio dreptate pentru ca se pierdea dragostea. Nu exista adevar fara dragoste si dragoste fara adevar. Iar aceasta atitudine este foarte raspandita. Ea rascoleste foarte multe patimi in ultima vreme si imi pare foarte rau ca se intampla asa ceva si ca s-a ajuns aici in loc sa existe o dragoste frateasca prin care cel care a gresit sa se plece indreptarii, iar cel care indreapta sa o faca cu dragoste, fara rautate, fara vreo inclinatie spre a jigni pe celalalt. Ci dimpotriva, cu iubire, cu dorinta de al mantui pe celalalt, pentru ca Ortodoxia nu se apara impuscand pe ortodocsii care nu se conformeaza anumitor norme. Ortodoxia se apara marturisind Adevarul cu dragoste si dovedind dragoste in Adevar. Eliminand una sau cealalta am pierdut marturisirea Ortodoxa. Mie nu imi pare rau pentru mine sau pentru alt parinte care este atacat pe nedrept. Imi pare rau pentru cei care ataca si barfesc, pentru ca isi pierd sufletele. Altfel, nicio suparare, n-au decat sa barfeasca si sa se tulbure cat vor, daca nu vor sa tina Legea lui Hristos. Chiar ma ruga cineva sa accentuez ca DACA ASA DE USOR URAM SI DENIGRAM PESTE NOAPTE PE CEI PE CARE INAINTE II AVEAM DE FRATI SAU PARINTI INTRU LUPTA CEA DREAPTA, ACEST LUCRU ARATA CA DRAGOSTEA SI REPSECTUL NOSTRU DE DINAINTE ERAU MINCINOASE, SI CA DE ABIA ACUM A IESIT LA IVEALA CE ESTE IN INIMILE NOASTRE SAU, MAI BINE ZIS, ERA DEJA ACOLO. SI CA ASA NE SURPAM UNII PE ALTII SI NU PUTEM DUCE NICIO LUPTA, CI NE AFLAM CA INTR-O IMPARATIE CARE SE SURPA PE SINE INSASI. Aceasta atmosfera domina peste tot si asa se intampla ca si in aceasta privinta, a pozitiei mele fata de artele martiale, multi se agita desi nu stiu despre ce vorbesc.

Ce nu stiu? Ne puteti da un exemplu?

Nu cunosc ce inseamna arte martiale. Si confundand artele martiale cu, de pilda, yoga sau alte practici religioase pagane, este firesc ca reactioneaza cu  respingere. Nu se pot accepta in Ortodoxie yoga si alte asemenea practici, ezoterism oriental, folosirea energiilor qi si altele asemenea. Respingerea lor este fireasca. Nefiresc este faptul ca nu discuta, nu intreaba, nu vin sa se sfatuiasca cu fratele, sau parintele despre care ei socotesc ca a cazut in greseala. Ori prin lucrul acesta ei deja fac un lucru impotriva poruncii lui Hristos. Pentru ca Hristos porunceste ca daca fratele cade in greseala, sa te duci sa-l mustri intre tine si el. Dar calcand porunca lui Hristos ei deja sunt in afara Ortodoxiei, desi pretind ca o apara. Fiinca intotdeauna daca fratele a gresit, trebuie sa incerci sa te duci sa vorbesti cu el intre tine si el, sau in cel mai rau caz, cand nu ai cum sa ajungi la el, vorbesti impotriva greselii, dar sa nu faci atacuri la persoana. Raspandirea de barfe, de tot felul de acuzatii si asa mai departe, fara cercetare, fara cercetare a temei, a subiectului, fara argumentatie teologica, fara o discutie cu cel cespre care crezi ca a gresit, sunt patimi si rataciri care din nenorocire sunt deosebit de raspandite si care vor duce la pieire pe cei care le practica. De-a lungul istoriei Bisericii au fost multe, multe vremuri in care s-a intamplat asa si cei care s-au supus acestor patimi s-au osandit. Daca nu s-au trezit la vreme ca sa se poata pocai, s-au osandit. Despre asta este vorba si aici. De aceea s-au suparat, pentru ca ei nu cunosc ce inseamna arte martiale, nici nu au venit sa discute, sa ma intrebe, si atunci fireste ca se tulbura si din obisnuinta de a barfi si de a osandi si de a raspnadi lucruri rele despre unii si altii, fac acest lucru si in privinta aceasta.

Artele martiale sunt asociate cu violenta. Poate ca acesta este un motiv al pripelii de care au dat dovada constestatarii dumneavoastra pe acest subiect.

250px-George_novgorodEste adevarat ca sunt destui care fac o legatura intre arte martiale si violenta. Chiar este o legatura intre ele. Dar oare crestinului ii este oprita folosirea violentei oricand si oricum? Sa cercetam, spune Sfantul Apostol Pavel, si sa pastram ce este bun. Intelegand prin violenta orice forma de folosire a fortei si care influentati de doua curente pagane si anti-crestine, respectiv masoneria si neoprotestantismul, mai ales anumite ramuri ale neoprotestantismului, precum si multe curente new-age, socotesc ca este interzisa unui om civilizat, si cu atat mai mult unui bun crestin, orice folosire a fortei, ceea ce este o ratacire, este o cadere din Ortodoxie. Pentru ca nu exista in Ortodoxie vreo opreliste ca, la vremea potrivita, sa se foloseasca forta. Insa, din pacate, sub influenta neoprotestanta si sub influenta masonica s-a raspandit aceasta idee. Pentru ca si conducerile masonice, atat ale Romaniei cat si ale altor tari, vor sa inoculeze poporului ideea unei supuneri absolute fata de stat si fata de autoritati. Si atunci interzic orice acces al omului la mijloacele care ii asigura libertatea, printre aceste mijloace fiind si folosirea armelor si a fortei in caz de nevoie. Practic, un popor poate fi astazi inrobit fara probleme. Cele mai multe tari asa zis civilizate au armate de mercenari, de soldati platiti. Si care armate odata infrante, tara respectiva este infranta. Armate care constituie un procent extrem de mic din populatie, care au o putere destul de mica de a apara tara intr-un conflict direct. Care pot fi foarte usor inlaturate si mai mult decat atat, pot fi foarte usor cumparate. In vremea in care tot poporul era armata tarii nu puteai sa cumperi tot poporul. Ca urmare, atunci cand comunistii au intrat in Romania si au ocupat-o, au fost peste 14 ani de rezistenta crancena, armata, numai de cand si-au proclamat comunistii victoria si pana cand ultimele celule de rezistenta din munti au cazut. Si inca si dupa aceea a continuat rezistenta armata izolat priun unele persoane care nu au vrut sa se supuna si au luptat, chiar si cu arma in mana, si mai departe. Deci sovieticii si comunistii au avut de infruntat la noi rezistenta unor oameni care stiau ca datoria fiecarui barbat este de a fi gata sa lupte pentru Credinta, pentru Neam si pentru Tara pana la capat. Culmea absurditatii este ca parintii care prihanesc violenta, mirenii si calugarii care prihanesc violenta, in fel si chip, au adesea mare evlavie la acesti luptatori anticomunisti, fara sa-si dea seama nicio clipa de inselare. Nu poti pe de o parte sa declari oameni care au luptat cu arma in mana impotriva bestiei bolsevice ca fiind sfinti, iar pe cealalta parte sa interzici crestinilor sa invete sa faca ceea ce au facut acesti sfinti. Este o contradictie uluitoare si care totusi nu este observata de foarte multi.

Dar avem vreun temei in istoria Bisericii pentru ceea ce spuneti?

Avem pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, avem pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, avem pe Sf. Teodor Stratilat, avem pe Sfantul Andrei Stratilat, avem pe Sfantul Mc. Dasius, si nenumarati alti sfinti militari, unii dintre ei purtand armele chiar in ziua in care au fost martirizati, fiind martirizati cu armele la brau. Si toti acestia ua luptat cu arma in mana, au ucis, au ranit si sunt sfinti. Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii, nu numai ca a luptat cu arma in mana, a condus armate in nenumarate batalii si Biserica il lauda pentru lucrul acesta. Nu zice „vai, nemernicule care ai luat arma”. Zice „Slava tie, Sfinte Constantin, care ai biruit in batalii pe dusmanii lui Dumnezeu”. Troparul Sfintei Cruci, in forma sa originala, zicea catre Dumnezeu „biruinta binecredinciosilor imparati asupra barbarilor daruieste”. Azi s-a schimat textul, dar istoria nu se schimba. Si ea marturiseste acest lucru pe care autoritatile anti-crestine si anti-nationale vor sa-l ascunda. Deci iata ca ideea acesta ca nu are voie crestinul sa foloseasca forta in nicio imprejurare este o idee necrestina, satanica. De fapt crestinul are chiar obligatia de a folosi forta atunci cand este de la Dumnezeu a folosi forta, atunci cand trebuuie. Insusi Scripturile poruncesc acestea. Pana si Sfantul Apostol Pavel spune limpede „De aceea dregatoria poarta sabie, ca sa pedepseasca.” Ori vedeti, de la dregatori Sfantul Apostol Pavel a primit 40 de bete pe spinare! Deci dregatoria avea si toiag cu care pedepsea, avea si bici, avea si pisica cu noua cozi, avea tot felul de unelte de pedepsire. Dar dintre toate, in Duhul Sfant fiind, Sfantul Apostol Pavel alege sabia! Ea nefiind instrument de pedepsire cu bataia la palma sau pe spinare, ci fiind instrument de moarte. Aratand Duhul Sfant prin aceasta ca exista imprejurari in care de la Dumnezeu este lasata chiar si pedeapsa cu moartea. Cu care eu personal nu sunt de acord, o privesc plin de teama pentru ca nu poate fi schimbata daca a fost gresit aplicata, dar pe care iata, Dumnezeu prin gura Sfantului Apostol Pavel o incuviinteaza in anumite imprejurari. Pe mine ma cutremura ideea pedepsei cu moartea, dar Dumnezeu o incuviinteaza, iar prin gura Sfantului Apostol Petru o si da. Pentru ca atunci cand Anania si Safira au mintit Duhul Sfant, au fost pedepsiti cu moartea. Dar nu au fost pedepsiti cu moartea pur si simplu, ci prin gura Sfantului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osanda de moarte asupra lor si au murit. La fel de bine putem spune ca Sfantul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfant. Nu vad care e deosebirea in a ucide cu sabia si a ucide cu puterea gurii.  Cine are puterea gurii ucide numai cu cuvantul, dar cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are. Nu acest lucru este esential, mijlocul prin care s-a facut uciderea, ci daca Dumnezeu a ingaduit sau nu ca un om sa rosteasca osanda de moarte asupra altui om si aceasta sa fie indeplinita. Si raspunsul este cutremurator pentru omul de astazi. Da, Dumnezeu a ingaduit si ingaduie acest lucru.

Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale?

Nu, nu exista asa ceva. Dimpotriva, Sf. Ioan Gura de Aur ii lauda pe osteni pentru ostenirile lor, la fel Sf. Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti. Sunt dati ostenii drept pilda si de Sf. Ap. Pavel si de multi altii, pentru crestinii cae vor sa 2710-Nestor-Dumitruduca lupta cea buna. Pentru ca toti crestinii care vor sa duca lupta cea buna trebuie sa o duca asemenea ostasilor. Sf.  Clement Romanul ii da ca pilda pe ostasi. Sf. Ignatie Teoforul si multi alti sfinti ii dau ca pilda pe ostasi, in cele bune, desigur. Sf. Ioan Botezatorul atunci cand este intrebat de ostasi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim, nu le spune „renuntati la arme”. Ci le spune „nu nedreptatiti pe nimeni, nu jefuiti pe nimeni, fiti multumiti cu solda voastra”. Vedeti, aici e un cuvant ingrozitor pentru cei care cred ca orice folosire a fortei, a violentei, este rea. Sf. Ioan Botezatorul cel mai mare nascut din femeie, dupa cum spune Insusi Mantuitorul, nu le spune soldatilor sa renunte la solda, nu le spune sa se lase de meseria armelor, ci le spune dimpotriva, sa fie multumiti cu solda lor. Deci  ii indeamna practic sa ramana in armata fiind multumiti cu solda lor. Supunandu-se comandantilor, dar ferindu-se a nedreptati pe cineva, ne jefuind pe cineva. Facandu-si meseria de ostasi cu dreptate. Deci Sf. Ioan Botezatorul ii indeamna pe ostasi sa ramana asa mai departe dar sa nu savarseasca nedreptati din starea in care sunt.Canonizarea unor sfinti care au fost ostasi pana la sfarsitul vietii lor, ca Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Andrei Stratilat, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si altii asemenea arata si ea faptul ca Biserica a primit ostasia ca o cale de mantuire. Iar ostasie fara pregatire de lupta nu exista. Aceasta pregatire de lupta este cea numita adesea, astazi, arte martiale.  

  Dar, intorcandu-ma la intrebare, vedem ca in realitate niciunul dintre Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate. Acesta este „punctul pe i”, aici este locul in care se aluneca fie intr-o parte, fie in alta. Pentru ca unii spun „nu este voie deloc sa folosesti forta”, ceea ce este o minciuna, este o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu, iar altii spun „foloseste forta cand vrei tu”, eventual „persecuta pe cei din alta natie sau de alta credinta”, ceea ce iarasi este o minciuna si o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu. Exista o dreapta socoteala, o deosebire a duhurilor de care trebuie sa dam dovada in aceasta privinta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu a lasat trupului omenesc arme, in sensul armelor pe care le au fiarele – coarne, colti, ghiare si altele asemenea – pentru ca exista vreme in care sa iei armele si exista vreme in care sa le lasi. Acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune ca este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace si este vreme de razboi. Lucrurile nu se interpreteaza numai duhovnicesc. Ca daca este s-o luam duhovnicesc extrem de rar este vreme de pace, ca dracul ne ataca neincetat. Este vreme de pace si este vreme de razboi in viata de toate zilele. Este vreme in care sa iei armele si sa le folosesti si este vreme in care sa nu le iei. Dar! Cum ai putea sa iei armele sa le folosesti cand tu nu le stii, nu le cunosti, sau cu atat mai putin stii sa le folosesti? Si daca nu stii sa iei armele si nu stii sa le folosesti ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca este vreme de pace si este vreme de razboi. Ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca de aceea poarta stapanirea sabie, ca sa pedepseasca.

Dar noi nu suntem stapanire. Sau ce inseamna stapanire, de fapt?

Aici sunt doua trepte deosebite. Exista in primul rand dregatoriile oficiale ale unui stat. Dar atunci cand statul respectiv este sub ocupatie straina exista doua stapaniri. Cea straina si stapanirea nationala.

Stapanire nationala care se autoproclama.

Sau exista dinainte, dupa caz. In clipa in care japonezii au invadat insulele Ryu- Ryu numite astazi Okinawa, populatia de acolo avea propriile capetenii si aceste capetenii au condus rezistenta impotriva ocupatiei japoneze; sau a ocupatiei chineze atunci cand chinezii au ocupat insulele. Chiar daca pe fata ei se prefaceau a se supune ocupantilor, pe ascuns ei conduceau rezistenta si era firesc intra-devar ca bastinasii din Ryu- Ryu sa faca aceasta rezistenta, sa lupte impotriva ocupantilor. Deci atentie, ca exista doua situatii foarte deosebita, atunci cand o tara are conducatorii sai si atunci cand o tara are conducatori straini, ocupanti. Cand are ocupanti, are datoria de a lupta impotriva ocupantilor.                                           

Oare nu se cuvine sa ne supunem ocupantilor, sa ii socotim ca stapanire de la Dumnezeu?

La fel cum era firesc ca evreii sa nu ramana supusi egiptenilor care ii indemnau la nelegiuiri, sau filistenilor care ii indemnau la nelegiuiri si asa mai departe, la fel nu este firesc sa ne supunem nici noi. Desigur, ca sa lungim aici paranteza, lupta impotriva ocupatiei se realizeaza pe doua planuri. Planul material si planul duhovnicesc. Planul duhovnicesc este de fapt primul! Pentru ca, e bine sa stim asta, ocupatiile se datoreaza pacatelor si se inving pe plan material prin izbanda dovedita mai inainte pe plan duhovnicesc. Lupta impotriva ocupatiei incepe cu lupta impotriva propriilor patimi. Cu incercarea de a te intoarce cu adevarat catre Dumnezeu, de a fi un om si un popor bun, crestin, iubitor de Dumnezeu. Si abia apoi cu armele. Atunci cand un popor se ridica duhovniceste apoi se poate ridica si militar, sau economic, sau cultural sau alt fel, incat sa poata sa biruiasca, sa poata sa se ridice. Voi da un exemplu nu foarte duhovnicesc, dar care in anumite limite, desigur, ne poate ajuta sa intelegem despre ce vorbim. Polonezii erau sub ocupatie straina. O parte din Polonia era ocupata de germanici, iar cealalta parte era ocupata de Imperiul Tarist. Erau destul de prost tratati polonezii de partea germana si ingrozitor de prost tratati in partea ruseasca. Multi dintre 120870_sfantul-andrei-stratilatpolonezi, numai pentru ca erau polonezi erau bagati in puscarie, in lagare rusesti. Si polonezii erau resemnati si dezbinati, multi dintre ei ajungeau sa emigreze, exista pana astazi comunitati poloneze in Brazilia, Argentina, Uruguai, Paraguai, formate atunci. Polonezi care au emigrat in aceste tari si care pana astazi au acolo comunitati. Si parea ca Polonia va disparea de pe harta Europei, dar au fost un Sienkiewicz si alti cativa care le-au adus aminte ca ei au evlavie la Maica Domnului, le-au adus aminte ca ei sunt uniti dincolo de dezbinarea lor, pentru ca polonezii erau extrem de dezbinati, prin evlavia pe care o au la Maica Domnului. Aici sigur, nu facem paranteza la paranteza cat de corecta era aceasta evlavie, asta este alta problema, pe o semnalam doar ca sa nu se caute degeaba nod in papura. Ideea este ca aducandu-si aminte ca ei sunt uniti prin acest punct au reusit pas cu pas sa se uneasca si prin celelalte si pana la urma a reaparut Polonia pe harta lumii, desi disparuse. Si exista pana astazi, desi intre timp hotarele ei s-au tot schimbat. Dar a reusit sa reziste pana astazi pentru ca multa vreme si-au adus aminte ca exista ceva care ii uneste. Deci a fost intai o ridicare spirituala, chiar daca neorientata corect din punct de vedere ortodox, dupa care a putut sa existe sa zicem asa si ridicarea materiala. Cu atat mai mult la noi, cei care suntem din poporul lui Dumnezeu, fara o indreptare interioara, sufleteasca si de aceasta data corecta, nu poate exista ridicarea materiala. De ce spun cu atat mai mult, pentru ca in vreme ce ereticii stiu putin si gresit, ortodocsii sunt oameni care trebuie sa stie mai multe, sa stie Adevarul. Iar sluga care stie multe, mult va fi batuta. Mai mult se cere de la un popor ortodox, decat de la un popor neortodox. Inaintea lui Dumnezeu o greseala facuta de ortodocsi este pedepsita mult mai aspru decat o greseala facuta de eretici sau pagani, pentru ca ei, saracii, sunt in ratacire, pe cand ortodocsii au Adevarul la indemana. Deci, ca sa ne intoarcem la intrebare, aceste doua tipuri de razboi, duhovnicesc si material, merg mana in mana, pentru ca noi, oamenii, suntem si suflet si trup.

Nu putem sa dam deoparte nici sufletul, nici trupul, si sa zicem ca omul e numai una dintre ele. Asa incat si rezistenta impotriva ocupantilor, despre care am tot vorbit pana acum, se desfasoara pe aceste doua planuri, duhovnicesc si material, material si duhovnicesc, nelasand deoparte planul material cum din pacate fac multi, nici cel duhovnicesc, dupa cum fac altii. Asa incat trebuie un crestin ortodox sa fie pregatit, daca nu este calugar sau cleric, trebuie sa fie pregatiti sa poata lupta cu arma in maini pentru a-si apara familia, Tara, Neamul, Credinta, pentru a-si face datoria. Si atunci cand este sub ocupatie este obligat sa lupte, e de datoria lui de a lupta. Face parte de datoria lui fata de stapanirea reala, pentru ca stapanirea reala a unei tari nu este cea a ocupantului, ci este cea pe care o are cand este liber. Pe de alta parte exista si stapanirea propriu-zisa a unei  tari. Si acesteia trebuie sa ne supunem, sa o slujim in tot ceea ce ne cere, in tot ce nu este impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Deci fie intr-un fel, fie intr-altul, exista o anumita legatura foarte directa intre crestinul obisnuit si stapanire asa incat obligatia noastra de a putea folosi armele este extraordinar de mare. Cand spun a noastra ma refer la noi crestinii in general, pentru ca eu, de pilda, ca preot, nu am voie sa folosesc armele si niciun fel de violenta fizica. Un monah nu are voie sa foloseaca armele si niciun fel de violenta fizica. Arma noastra trebuie sa fie arma Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu. In vreme  ce pentru mireni, pe langa aceasta arma a Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu, care se presupune ca la ei nu este atat de bine stapanita ca la clerici sau la monahi, trebuie sa existe armele fizice simbolizate in Sfanta Scriptura prin sabie.

Din ce am inteles, principala cauza a acuzatiilor aduse dumneavoastra este faptul ca cei care v-au acuzat nu inteleg ce inseamna artele martiale. Ce inseamna artele martiale?

Expresia aceasta, arte martiale, vine din latina. Multi confunda artele martiale cu ceea ce ei insisi adesea numesc arte martiale orientale. Pai daca exista arte martiale orientale inseamna ca exista si alt fel de arte martiale, vestice, nordice, sudice. Asta glumind putin, dar prin simpla precizare orientale, inseamna ca exista mai multe grupe de arte martiale. Ceea ce nu observa multi din cei care confunda artele martiale cu artele martiale orientale, este faptul ca insasi expresia este din latina. Artele martiale reprezinta acele cunostinte teoretice si practice de lupta. In special individuala, dar nu numai, care il ridica pe un om la un nivel de excelenta in ostasie, in lupta. De aceea e cuvantul arte, pentru ca in vechime cuvantul arte nu insemna cum se crede astazi, ceea ce tine de frumos, de estetic. Prin arte se intelegeau domeniile de excelenta dintr-o parte sau alta. Ingineria era o arta atunci cand era practicata la nivel inalt, si era o tehnica atunci cand era practicata la un nivel simplu. Un constructor oarecare era un constructor si atat. Dar un inginer ca Apolodor din Damasc, care a facut Podul lui Traian sau alte monumente de acestea uimitoare, era un super-constructor, era un artist. Acesta era sensul vechi al cuvântului. Acuma arta si artist inseamna altceva, dar expresia de arte martiale vine din vechime, din vremea romana, cand termenul martial definea tot ceea ce era legat de razboi, iar arte martiale insemna arte ostasesti. Arta de a fi un luptator desavarsit, cam asta insemna arta martiala. Mijlocul, stiinta, cunoasterea prin care poti sa devii un luptator desavarsit. Din acest punct de vedere atat tehnic si idea, arta martiala este si scrima, si niciunul dintre cei care se supara pe practicarea artelor martiale nu cred ca i-ar da anatema pe floretistii sau floretistele noastre care castiga medalii, pentru ca practica scrima si au pus mana pe floreta, si totusi este vorba de o arta martiala. Arta martiala este si tirul cu arcul, dar nu cred ca unii din cei care se infurie si se manie pe practicarea artelor martiale si dau anatemei artele martiale, se gandesc o clipa ca cei care fac tir cu arcul sunt practicanti de arte martiale. Biatlonul este o arta martiala. Stiinta de a combina efortul deplasarii pe schiuri cu un tir de cea mai inalta precizie, este o stiinta martiala si tine de artele martiale. Si exista si multe alte asemenea arte martiale care nu sunt arte martiale orientale dar sunt arte martiale. Tot ceea ce faceau sfintii militari in armatele romane ca sa invete sa foloseaca sulita scurta, sau lunga, sabia, scutul, arcul si alte arme care se foloseau acolo, toate aceste lucruri se cheama arte martiale.

Din nenorocire multi nu inteleg pur si simlu ce inseamna termenul si confunda artele martiale cu yoga sau alte practici de acestea. Daca ar fi egal termenul de arte martiale cu artele martiale ezoterice, pagan religioase, atunci fireste da, ar fi interzis oricarui crestin sa le practice. Nu este admisibil ca un crestin sa practice zen, exercitii de qi, yoga sau alte lucruri din acestea. Noi suntem crestini si tot ceea ce practicam trebuie sa fie in  cultul nostru, al Ortodoxiei. Deci sunt ingaduite numai artele martiale care nu impun odata cu practicarea lor si o gandire, o traire necrestina si ritualuri necrestine. Dar din nefericire foarte multi confunda asemenea arte martiale pagane care sunt intradevar interzise crestinilor, cu artele martiale luate global, in care arte martiale intra tot ceea ce inseamna pregatirea militara obisnuita de lupta a unui ostas. Deci avem o situatie cumplita in care ei, pe de o parte, la fiecare Liturghie ii binecuvinteaza pe ostasii tarii noastre, iar pe de alta parte, ii dau anatemei pe motiv ca fac arte martiale. Este o absurditate care izvoraste din neintelegerea termenilor si din lipsa de cercetare. Nu se merge pe ideea cercetati toate, pastrati ce este bun… Toti se pricep – am zis ca Ceusescu si o sa mi se spuna ca sunt prea aspru, dar asa este – toti se pricep la toate, si nu vor sa caute, sa vada ce insemna de fapt lucrul acela. Este sau nu este ortodox? Se poate sau nu practica? Cutare arta martiala, ca doar este scris „cercetati toate pastrati ce este bun”, cuprinde sau nu cuprinde obligatoriu elemente ezoterice, pagane? Ca daca le cuprinde nu avem voie de o practicam! E interzis! Dar o arta martiala cum e tirul cu arcul si vorbim nu de kyudo, arta martiala japoneza, shintoista, ci de tirul cu arcul european, este o arta martiala ce poate fi practicata de orice crestin cu toata linistea, cu toata libertatea. Ba e chiar recomandabil sa o practice, ca tot trebuie sa stim sa luptam, sa avem spirit de luptatori, sa putem, sa stim macar atat: sa intindem un arc. Culmea este, ma repet dar asta este situatia, ca sunt parinti care canta ei insisi sau asculta cu bucurie cantece in care i se spune lui Stefan „Maria ta insenineaza-ti chipul, arcasii n-au uitat sa dea la semn”, dar in acelasi timp ei interzic credinciosilor sa invete „sa dea la semn”. Pai daca tu ai evlavie la Stefan cel Mare sau la Constantin cel Mare, atunci trimite toti barbatii care sunt credinciosi sa practice arte martiale, ca sa fie vrednici de inaintasii lor. Sigur, nu arte martiale din acestea yoghine, budiste, shintoiste sau de mai stiu eu ce religiozitate pagana. Nu asa ceva, ci arte martiale facute pe traditia romaneasca, cu rugaciuni catre Sfantul Constantin cel Mare, catre Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Stefan cel Mare sau alti sfinti militari. Cu ocrotirea lor, fara a prelua nimic din ceea ce inseamna religiozitate pagana. Nu avem voie sa preluam nimic din ce inseamna religiozitate pagana. Dar avem obligatia de ai indemna pe mirenii nostri sa invete sa fie luptatori.

Un tanar, practicand arte martiale, nu se expune la pericolul de a cadea in unele patimi?

Bineinteles. Orice faci, de la mancare la rugaciune, te expune la ispite. Deci si ostasia sau artele martiale. Dar cred ca se expune unui pericol mult mai mare, de miliarde de ori, repet, de miliarde de ori mai mare cel care sta acasa cu televizorul si computerul. De miliarde de ori e mai mare primejdia! Ducandu-se si muncind sa se antreneze la tir cu arcul, la scrima, si la alte arte martiale ingaduite unui crestin el isi consuma energia fizica, isi dezvolta capacitatile de luptator, isi dezvolta disciplina si vointa si puterea de munca si invata sa se stapaneasca mult mai bine decat daca sta la televizor si la calculator si se uita la pornografie si face malahie, sau la violenta gratuita americana si ajunge „smecher” de tip Bronx sau Harlem, sau joaca jocuri din acestea pana innebuneste si la cap, si la inima, si la suflet. E incomparabil mai mare ispita din partea aceasta, a nepracticarii artelor martiale, decat a practicarii.

Ati vorbit in special de acele arte martiale care pentru practicare necesita o arma. Cum ramane cu artele martiale care implica lupta corp la corp? Bineinteles ca sunt recomandate. Atunci cand am vorbit de 0208_sv_teodor_stratilat_1290_panselinos_protataartele martiale romane de pilda pe care le-a practicat si Sfantul Dimitrie si alti Sfinti, acestea includeau lupta corp la corp. Sigur, tranta romana nu era nici pe departe ceea ce vedem astazi in concursurile greco-romane, era mai dura, pentru ca pe atunci era voie sa se puna piedici, era voie sa se dea lovituri. Semana foarte mult cu ju-jitsu-l japonez de secol XIX. Tranta de pe atunci care era practicata in armatele romane si nu numai in armatele romane, pentru ca erau tabere de instructie si pentru civili, cum le-am spune noi astazi. Pe vremea aia nu existau civili, existau rezervisti si cetateni sub arme. Orice cetatean era socotit rezervist, era socotit un potential ostas. Daca patria era atacata, fiecare om liber trebuia sa poata sa o apere cu arma in mana. Ca urmare, pe langa toate orasele mari si de multe ori si pe langa grupurile de sate, existau tabere de pregatire unde ostasii se pragateau, dar alaturi de ostasi se pregateau si ceea ce am numi astazi civilii. Iar lupta fara arme era obligatorie. Exista si un anumit fel de box care se practica atunci, dar acela nu se practica chiar fara arme, ci erau niste manusi din piele cu ghinturi de plumb sau chiar de fier, erau mai multe feluri de lupta.  

  Lie, un razboinic vandal care ucisese o multime de crestini si isi batea jos de crestini numindu-i si socotindu-i lasi pentru ca nu luptau a fost ucis de Nestor, cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, intr-o lupta in care Nestor nu a folosit arme, a luptat cu mainile goale impotriva lui Lie si l-a infrant si la aruncat in sulite. A facut acest act de violenta, sa se cutremure pietistii ca a facut Nestor un act de violenta, si l-a ucis pe Lie, a facut „o crima”. A facut-o cu binecuvantarea Sfantului Dimitrie, si atat Sfantul Dimitrie cat si Sfantul Nestor sunt in calendar. Si Dumnezeu le-a binecuvantat lupta lor. Cititi-le si cantati-le troparul ca sa vedeti cum i-a binecuvantat Dumnezeu pentru aceasta lupta! Si de ce a fost ucis Sfantul Dimitrie? Pentru ca a binecuvantat pe Nestor sa-l ucida pe Lie. De ce a fost ucis Nestor? Pentru ca l-a invins pe Lie in lupta. Insasi lupta a fost marturisirea lui Hristos, sa se cutremure cei care spune ca nu are voie crestinul sa foloseasca lupta. Insasi lupta lui Nestor impotriva lui Lie a fost mijlocul prin care a marturisit pe Hristos. El alta marturisirea nu a facut. Atat a facut si a fost de ajuns sa fie socotit un mare mucenic. Sfantul Dimitrie pentru asta a fost martirizat, pentru ca a ajutat sa aiba loc marturisirea lui Nestor. Deci iata ca exista si lupta corp la corp, iata ca lupta corp la corp este binecuvantata de Dumnezeu atunci cand este facuta dupa randuielile Dumnezeiesti. Aici este insa ceva care trebuie mereu subliniat, pe care trebuie mereu sa staruim, faptul ca nu este voie sa folosim forta dupa poftele noastre, ca nu este ingaduit unui crestin sa foloseasca armele dupa poftele lui. Ci numai atunci cand trebuie cu adevarat. Sa apere Credinta, Neamul sau Tara. Sau sa apere, desigur, alti oameni, alte familii, alte tari, alte neamuri lovite de cei rai. Nu scot sabia si tai capul celui care m-a enervat. Sau incep sa-i dau pumni, sau altceva de felul asta. Daca cineva m-a enervat ii cer iertare. Daca cineva m-a enervat, ma rog pentru el. Daca cineva ma uraste, ma supara, ma rog pentru el. Nu e voie sa folosim forta in asemenea imprejurari. Nu este voie si aceasta oprire merge pana la martiriu, pana la a rabda moartea dupa chipul Mantuitorului, chiar daca ne-am putea apara. Dar exista imprejurari, care sunt aratate si de Sf. Ioan Gura de Aur, si de Sf. Constantin cel Mare si de multi sfinti in istoria Bisericii, in care se arata foarte clar ca trebuie folosite armele. Armata trebuie sa lupte, cetatenii au datoria sa se ridice si sa lupte. Toate aceste lucruri sunt aratate in istoria Bisericii, iar a le nega inseamna a nega pur si simplu Ortodoxia.Poate imi va da vreodata Dumnezeu putere si vreme sa scriu despre acestea, ca sa se vada macar unele din temeiurile teologice si istorice, sa se inteleaga adevarul.

Dumneavoastra parinte, de ce va indemnati fii duhovnicesti sa practice arte martiale?

Ca sa nu fie puturosi, ca sa nu fie lasi, ca sa nu fie dezordonati, haotici, ca sa nu fie lesne lasatori, sau delasatori, ci dimpotriva, sa fie harnici, sa aiba rigurozitate, disciplina, vointa, responsabilitate si seriozitate in ceea ce fac. Sa invete sa fie buni ostasi ai lui Hristos, incepand de la cele trupesti si urcand la cele duhovnicesti si, desigur, sa fie buni Romani. Sa nu fie violenti, pentru ca atunci cand te duci si te antrenezi in arte martiale, repet, nu vorbesc de arte martiale cu incarcatura religioasa pagana, asa ceva este interzis oricarui crestin. Eu imi indemn fii duhovnicesti la arte martiale unde insisi instructorii se spovedesc, fac rugaciune si asa mai departe. Nu sunt niste pagani sau niste propovaduitori ai paganismului. Dar revenind! In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. Avem nevoie de rigurozitate si disciplina, pentru ca din nenorocire, crestinii nostri nu cresc cum trebuie intru Hristos. Ba de multe ori deloc, tot timpul cad, cum se zice, din lac in put, si sovaie, si merg in cercuri si se intorc la pacate si la patimi si asa mai departe. De ce? Pentru ca nu au spirit de luptator. Pentru ca nu au seriozitate in ceea ce fac, pentru nu sunt seriosi in ceea ce fac.Ori fara o munca asidua intr-o disciplina si spiritualitate ostaseasca, nici nu vor dobandi un asemenea spirit. De unde sa-l dobandeasca? Monahii il castiga chiar prin randuielile ostasesti ale manastirilor, si acolo unde acestea nu se tin monahii slabesc mult duhovniceste sau chiar cad rau de tot. Dar mirenii de unde sa il aiba? Ei bine, din ostasie. Care a fost cu viclenie lasata pe seama statului in secolul XIX pentru ca acum sa fie suprimata de tot. Credeti ca din dragoste pentru noi a fost suprimata? Sau face parte din lucrarea de distrugere a omului, de inrobire a lui? Fara o educatie ostaseasca omul nu are disciplina, nu are curaj, nu poate duce lupte, nu face fata durerii, nu are darzenie, tarie, responsabilitate. Pregatirea aceasta te invata sa lupti, sa rabzi, sa ai responsabilitati, sa ii sprijini pe cei raniti – nu sa scuipi pe ei, cum fac multi jendari ortodoxisti de azi -, sa ai ascultare de superiori si sa stii unde se opreste aceasta ascultare… Foarte, foarte mare este folosul ostasiei si pentru mireni, dar si pentru monahi. Chiar daca forma este putin diferita.

 Dincolo de spiritualitatea pagana japoneza, care este inacceptabila pentru Ortodoxie, eu admir conceptul, conceptul am spus, idealul, de samurai. Samuraiul este cel care traieste pentru a sluji, in teorie cel putin, practic stim ca pentru cei mai multi a fost cu totul altceva. Dar, ca teorie, samuraiul trebuia sa traiasca pentru a sluji, pentru diaconie, cum se spune in Ortodoxie. Pe cine sa slujeasca? Pe seniorul lui. Însă de ce trebuia samuraiul sa traiasca pentru a sluji seniorului? Pentru ca stia ca seniorul lui este tot samurai, adica traieste pentru a sluji pe seniorul lui. Si cine era seniorul lui? Pana la urma se ajungea la imparatul Japoniei, iar imparatul Japoniei era cel care slujea… Japonia. Poporul si tara. Deci practic un samurai, slujindu-si cu toata viata lui seniorul, stia ca slujeste Japoniei, si poporului. Noi ar trebui sa fim samuraii lui Hristos. Noi trebuie sa fim ostenii lui Hristos.

 Oare pot avea Romanii o asemenea gandire, o asemenea viata?

Nu degeaba a aparut in epoca interbelica o miscare ca Oastea Domnului, sau nu degeaba a aparut Miscarea Legionara, ele au aparut pentru ca aceasta dimensiune a ostasiei mireanului este esentiala pentru un crestin si cu atat mai mult pentru Romani. Caci noi, Romanii, suntem urmasii legiunilor daco-romane. Noi nu suntem nici urmasii dacilor pagani, nici ai romanilor pagani, nici ai putorilor dace sau romane care se lafaiau in lux, curvasareau, se imbatau si mancau pana vomitau. Nu, noi suntem urmasii ostasilor crestini, legiunilor daco-romane crestine ale lui Constantin cel Mare si trebuie sa ne ducem mai departe mostenirea! Românul nu poate trai fara aceasta constiinta, pentru ca se va autodistruge, si asta se si intampla, se autodistruge. Dimpotriva, el trebuie sa stie sa lupte atat duhovniceste cat si fizic. Lucrurile acestea trebuie sa ne insoteasca din copilarie si pana la moarte. Cine izbuteste sa treaca dincolo de materialitatea trupului, sa ajunga la o lupta duhovniceasca foarte inalta, devine calugar, preot, episcop, este drumul pe care trebuie sa mearga. Insa nu trebuie uitat ca nici macar calugarul, preotul sau episcopul nu pot fi ceea ce sunt fara ostenelile fizice. Ca daca nu tine post, daca nu face metanii, daca nu se roaga, nu sta in picioare la slujba, si toate ostenelile fizice pe care trebuie sa le faca, nici mireanul nu mai e mirean, nici calugarul nu mai e calugar, nici preotul nu mai e preot, nici episcopul nu mai e episcop. Cad, se prabusesc, fiindca suntem si trup nu numai duh, si trupul trebuie sa aiba parte de o disciplina, de o instruire ostaseasca indiferent ca esti mirean, monah sau cleric. Spun asta nu spre incurajarea barfelor, ci ca sa ne cercetam pe noi insine daca facem ce trebuie. Trupul trebuie supus unei discipline, unei rigurozitati ostasesti. Fara aceasta nu putem sa mergem pe calea cea buna, pe urmele sfintilor ca sa castigam imparatia cerurilor.  Nu putem sa mergem pe calea care duce la viata. Trebuie sa ne insoteasca lucrurile acestea. Sigur, aplicarea acestor discipline de lupta nu este un scop in sine, este un mijloc, dar un mijloc de care este nevoie. De aceea imi indemn fiii duhovnicesti si chiar fiicele duhovnicesti sa se duca si sa practice arte martiale. Repet, nu orientale din acestea cu budism, shintoism si alte aberatii de acestea, nu. Din cele potrivite crestinilor. Ducandu-se si invatand acolo disciplina ostaseasca ei si ele invata sa fie oameni seriosi, rigurosi, luptatori, si castiga alta dimensiune religioasa. Vreau sa spun ca eu am fii duhovnicesti care practica sporturi, arte martiale, si am fii duhovnicesti care nu vor sa practice asa ceva. Eu ii indemn, nu silesc pe nimeni. Dar! Nu am succes in a-i creste duhovniceste pe cei care, sa zic asa, „stau pe bara”, pe cei care stau in casa si spun, eventual, ca nu se uita la televizor si la calculator. Poate nu se uita la ele aprinse prea multa vreme. Se uita la ele stinse si le tot poftesc pana cand ajung sa le aprinda. Nu reusesc sa-i ridic pentru ca ei chiar si o ora pe zi daca se uita la calculator si la televizor deja prin ora aia sunt extrem de desprinsi de realitate. Intr-atat incat numai cat se duc la scoala sau numai cat merg la servici nu-i ajuta sa devina constienti de ei insisi, nu-i ajuta sa castige seriozitatea si disciplina de care au nevoie ca sa creasca duhovniceste. Nu au cum. Sunt putine cazuri in care am izbutit impreuna cu unii fii duhovnicesti sa realizam un program din acesta foarte riguros de munca, cu metanii, ceva de genul 300-400-500 de metanii pe zi, cu munca pentru cei care sunt in nevoi si asa mai departe. Dar sunt cateva cazuri. Acestia sigur, prin aceasta devenire duhovniceasca nu au neaparata nevoie sa practice arte martiale, dar pe de alta parte daca Dumnezeu le va cere sa-si indeplineasca datoria de purtatori de arme fata de tara lor, nu o sa poata. Ceea ce inseamna ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa se calugareasca, sa se preoteasca, sau sa invete si ei a folosi armele. Nu trebuie uitat ca aceasta datorie de a-ti apara Neamul si Credinta cu arma in maini este o datorie lasata de la Dumnezeu. Ideea ca un crestin trebuie sa fie, vorba parintelui Nicolae Steinhardt, o oaie proasta, care sa accepte orice, este o ratacire.  Iar cei care au incercat sa mearga pe asemenea linie intotdeauna s-au despartit de Biserica, au cazut in erezie. La noi aceasta idee vine de la neoprotestanti, vine de la ideologia masonica pentru mase, ca masonii, in ei insisi nu au aceasta idee, dar o propovaduiesc pentru mase, si nu are nicio legatura cu Ortodoxia. Repet acest lucru, Miscarea Legionara, Oastea Domnului si Manastirile, care pana la urma au o organizare ostaseasca, dupa cum arata si Sf. Vasile cel Mare, ca pana si imbracamintea calugarului este o imbracaminte de ostas al lui Hristos, aceste grupari crestine au dat cei mai mari si cei mai multi sfinti in timpul prigoanelor comuniste. Si lucrul acesta ar trebui sa ne trezeasca, sa ne faca sa ne dam seama ca a socoti orice forma de ostasie  a mirenilor ca fiind deplasata este o ratacire. Tocmai aceasta gresita socoteala a ajuns sa rupa legatura intre multi dintre cei din Oastea Domnului si Miscarea Legionara de preotii si episcopii lor. Unii clerici s-au speriat de ostasie ca principiu pe care il vedeau necrestin, unii mireni ce se voiau ostasi s-au speriat de „superiori” si au iesit din randuiala… Multe greseli s-au facut, iar ascunderea sub obroc nu a dat si nu va da decat roade otravite, ajungandu-se la tot felul de greseli si caderi ce puteau fi evitate daca exista o gandire sanatoasa.

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie? 

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

Un lucru bun al PS Macarie: Convertirea la Ortodoxie a unei tinere familii în Uppsala, Suedia

La sfârșitul acestei săptămâni, în zilele de 17 și 18 octombrie 2015, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Ortodoxă română din orașul suedez Uppsala, după cum informează episcopiascandinavia.se. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Macarie a oficiat sâmbătă, 17 octombrie 2015, în biserica parohială, Sfânta Liturghie şi Taina Sfântului Botez pentru o tânără familie mixtă americano-suedeză care timp de șase ani s-a pregătit pentru a intra în Biserica Ortodoxă. A doua zi, duminică, 18 octombrie 2015, după Sfânta Liturghie, Episcopul Europei de Nord a oficiat Taina Cununie pentru tinerii Matthew și Åsa, care au primit sâmbătă Taina Sfântului Botez. Ierarhul le-a oferit o icoană a Maicii Domnului și alte daruri constând în cărți și piese tradiționale românești pentru noua lor casă.  În cuvântul său de învățătură, Preasfințitul Macarie explicând pericopa evanghelică duminicală a Învierii fiului văduvei din Nain mărturisind că tinerii care au primit Taina Botezului şi a Cununiei au fost ridicați de Hristos, asemenea tânărului din Nain, din moartea păcatului și din bezna morții.     

Matthew a mărturisit următoarele: „Astăzi eu și familia mea am fost botezați. Aceasta marchează finalul unei călătorii de șase ani pe care am parcurs-o împreună, apropiindu-ne de Ortodoxie. A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate. Nu este o Biserică ce se schimbă cu trecerea anilor, ci rămâne fidelă și păstrează esența credinței. Lucrul acesta ne va da tărie, mie și familiei mele și copiilor noștri pe care vrem să îi creștem întru credința creștină. Prin urmare, suntem foarte fericiți că în cele din urmă ne-am putut alătura unei comunități unde lucrul acesta va fi posibil. Suntem cu adevărat fericiți și binecuvântați că am putut primi Taina Sfântului Botez și acum suntem pregătiți să începem o viață nouă.”    

 Părintele paroh Dan-Virgil Păcurar a adus mulțumire Preamilostivului Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra comunității românești din Uppsala, iar Preasfinţitului Părinte Macarie i-a mulțumit pentru catehezele pe care le-a susținut în ultima vreme pentru tânăra familie convertită la Ortodoxie și pentru încununarea ostenelilor misionare, prin Sfintele Taine săvârșite la acest sfârșit de săptămână în biserica parohială din Uppsala.        La final, Preasfinţitul Părinte Macarie i-a binecuvântat şi i-a încurajat pe credincioșii prezenţi

Florin CREȘTINUL

MARIILE ŞI IUBIRILE LUI ŞTEFAN CEL MARE

 S-au împlinit 511 ani de la trecerea la cele veşnice al Marelui Domnitor                       

S-au împlinit la 2 iulie a.c. 511 ani de la trecerea în nemurire a celui mai viteaz Domn al românilor. . Poporul l-a numit „cel Mare”. „Cea  mai mare personalitate politică şi militară pe care au dat-o românii în istoria lor”, precum scria filozoful Petre Ţuţea, „Binecredinciosul” Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, figură emblematică în Panteonul naţiunii române, prăznuită la 2 iunie, faptele căruia dovedesc că „Atletul lui Christos”, „Apărătorul creştinătăţii”, după cum îl numea Papa Sixtus al IV-lea, merită cu prisosinţă un loc între sfinţi. Or, cronicele vremii atestă că principala şi unica abatere de la preceptele morale, atribuită Voievodului, era pasiunea sa puternică pentru  sexul frumos, care a şi generat polemici împotriva canonizării domnitorului, în 1992, de către Biserica Ortodoxă Română. Incontestabil rămâne şi faptul că viteazul şi neînfricatul Voievod iubea vinul de calitate şi femeile frumoase. Domnitorul a fost căsătorit de trei ori. Mulţi denigratori susţineau că a avut 50 de copii din flori. Evident, ştim că la urcarea pe tron, în 1457, Ştefan cel Mare nu era căsătorit, ci era „ocupat  de aşezarea ţării, pe la războaie şi pe la Marioare”. Avea însă un fiu, pe care-l chema Alexandru, şi care a văzut lumina zilei din marea iubire a  Voievodului faţă de Maria Maruşca, fiica unui boier. Se presupune că Ştefan Vodă a fost chiar căsătorit cu ea. Despre Maria Rareş aflăm din realizările fiului ei, domnitorul Petru Rareş. De altfel, după cum sensibilizează cercetătorul Andrei Vartic, Mariile au jucat un rol important în viaţa domnitorului. Munteanca Maria Oltea, era mama domnitorului, Evdochia Maria – prima sa soţie, Maria de Mangop – cea de-a doua soţie, Maria Voichiţa – cea de-a treia soţie şi cine ştie câte Marii au mai fost… Apropo de adevăr,  aproape toate căsătoriile Voievodului au avut ca scop alianţa politică şi, indiscutabil, consolidarea succesiunii la tron.

Graphic1Cu Evdochia-Maria Olelkovici de Kiev, o ruteană foarte frumoasă din Kiev, fiica principelui  Olelko, care s-a stins din viaţă după patru ani de căsnicie, Voievodul se căsătoreşte în 1463. Prima sa soţie n-a reuşit să fie părtaşă la gloria soţului, murind în timp ce Ştefan Vodă purta război cu Matei Corvin. Se pare că domnitorul a rămas mult timp neconsolat după decesul soţiei, făcând danii pentru odihna sufletului ei şi după căsătoria sa cu Maria Voichiţa. Voievodul Ştefan a avut cu  Evdochia un fiu, pe care-l chema Petru şi care a decedat în 1480, şi o fiică, Elena, care a avut un destin tragic, căsătorindu-se cu ţareviciul Ivan cel Tânăr, fiul ţarului Moscovei, Ivan  Vasilievici al III-lea, care a murit în 1505, omorâtă de mătuşa Mariei de Mangop, Sofia Paleologul.

În 1472, Ştefan cel Mare se recăsătoreşte cu Maria de Mangop din familia princiară bizantină, care decedează după cinci ani. Pentru o perioadă de 32 de ani a avut-o alături pe cea mai iubită dintre soţii – Maria Voichiţa, care era aproape cu 30 de ani mai tânără decât el, fiica domnitorului muntean Radu cel Frumos, cu care Voievodul a purtat câteva războaie. Luate ostatice în 1471, după înfrângerea domnitorului valah, Ştefan cel Mare le ţinea – pe doamna Maria, soţia lui Radu cel Frumos, şi pe fiica lor Voichiţa, care moştenise frumuseţea tatălui său  – la Curtea Domnească de la Suceava. În scurt timp, însă, s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. După înfrângerea în bătălia de la Războieni (1476), Ştefan Vodă şi Maria de Mangop, deşi erau căsătoriţi, se înstrăinaseră. Căsnicia sa cu Ştefan nu a fost deloc fericită. După cucerirea Mangopului de către turci, Ştefan se îndepărtează de soţia sa,  pierzându-şi speranţa de a stăpâni cândva acel ţinut. La aceasta s-a adăugat şi prezenţa Mariei Voichiţa.  Simţindu-se părăsită, având o rivală cu mult mai tânără şi mai frumoasă, Maria de Mangop s-a stins de durere în 1477, fiind înmormântată la Putna. După trei ani, în 1480, Voievodul se recăsătoreşte cu cea mai iubită dintre Marii – Maria Voichiţa, în vârstă de 19 ani, fiica lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, cu care a trăit până la trecerea sa în veşnicie, 2 iulie 1504.

După căsătoria sa cu Maria Voichiţa, Voievodul stă mai mult pe lângă iubită, nedorind s-o părăsească, iar în 1487 începe construcţia de biserici în stilul medieval stefanian, neasemuit de frumos al Putnei. Iar la aniversarea de 30 de ani a scumpului său odor, domnitorul îi dăruie iubitei sale  Biserica Pătrăuţi, al doilea templu din fascinantele locaşuri de închinare.

Când a luat-o ca pradă de război, Maria Voichiţa avea doar 14 ani, iar în 1481 s-a născut  fiul lor,  viitorul domn, Bogdan al III-lea.  Nobilii soţi au mai avut două fiice – Ana şi Maria. Prima a decedat în 1499, iar a doua s-a căsătorit cu ducele polonez Teodor Wiesnowiecki şi a murit în 1518. Maria Voichiţa s-a stins din viaţă în 1511, în timpul domniei fiului ei, Bogdan al III-lea, fiind îngropată alături de soţ, în Mănăstirea Putna.

Cu excepţia fiului Alexandru,  ctitorul Bisericii Adormirea din Bacău, favoritul lui Ştefan, care a luat parte la întreaga politică internă şi externă a tatălui său, deoarece acesta voia să-l lase succesor la tron, care a murit înaintea domnitorului, fiind îngropat la Bistriţa, alături de strămoşul său, Alexandru cel Bun,  şi a lui Bogdan Vodă, care i-a supravieţuit, toţi fiii legitimi ai lui Ştefan cel Mare au decedat înainte de a atinge vârsta majoratului..

Graphic1

Deşi gurile rele afirmă că Ştefan a avut multe aventuri, singura relaţie extraconjugală cunoscută  este cea cu Maria Rarişoaia, o boieroaică frumoasă din părţile Hârlăului, căsătorită cu un bogat negustor de peşte, mama viitorului domn Petru Rareş. Or,  cert rămâne faptul că Ştefan Vodă a avut cel puţin un fiu ilegitim, recunoscut de Voievod, celebrul domnitor Petru Rareş, născut de iubita domnitorului, nobila Maria Rareş. Nu se cunoaşte precis data naşterii lui Petru Rareş, însă, ţinându-se cont de faptul că în momentul preluării tronului în 1527 avea vreo 40 de ani, se presupune că  fiul natural al Voievodului a văzut lumina zilei în perioada 1497-1490, când Ştefan cel Mare era căsătorit cu Maria Voichiţa.

                                                                                                                  Felicia NICHITA-TOMA

P.S.  Public acest articol din ziarului ZORILE BUCOVINEI datorita faptului ca ma trag din tata bucovinean, nascut in Cernauti, iar seva mea biologica de trage din acel loc. Cei din conducerea acestei publicatii nu-mi dau nici o importanta pentru ca nu au spirit civic si patriotic. Cu toate acestea eu ii iert si le ofer toata stima si consideratia mea.   

 General-colonel(r)conf univ dr ec Florin NAHORNIAC

Minune financiară: câți bani au produs moaștele Sfintei Parascheva

Moastele Sfintei Parascheva si ale Sfantului Maxim au fost scoase spre inchinare a credinciosilor, in curtea Mitropoliei din Iasi

Pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva atrage circa 300.000 de credincioşi anual, ei lăsând peste 5 milioane de euro în conturile Bisericii Ortodoxe Române. Ei se strâng, numai din donaţii, pomelnice, vânzarea obiectelor bisericeşti etc. Dacă mai luăm în calcul cheltuielile legate de transport, cazare, masă, la cele masi mici costuri, mai putam adăuga la cheltuieli cel puţin 18 milioane de lei, în cele şase zile de pelerinaj.
Fiecare sfânt important aduce sume foarte mari de bani nefiscalizabili în visteria BOR. Suma totală şi destinaţia banilor vor rămâne în veci necunoscute. Noi putem doar estima. O sumă medie, calculată având în vedere disponibilitatea minimă şi cea maximă a fiecărui credincios, ar fi de 250 de lei de persoană, adică circa 75 de milioane de lei (16,5 mil euro), de la 300.000 de pelerini. În această cheltuială medie intră transportul, cazarea, masa, donaţiile, dar şi plata lumânărilor, a florilor, a pomelnicelor, icoanelor, cărţilor şi altor obiecte de cult. Oricât de sărac ar fi, un credincios ştie că trebuie să facă un efort financiar, cel puţin o dată pe an, pentru a se apropia de Dumnezeu. Cea mai mică sumă depusă la cutia milei este astăzi de 20 de lei la un eveniment atât de important precum pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva. Costurile per persoană sunt valabile pentru toate pelerinajele şi nu sunt puţine la număr. Unii pun în găleată şi hârtii de 500 de lei, pentru că speră într-o răsplată pe măsură, dar numai din suma minimă de 20 de lei de credincios s-ar strânge circa 6 milioane de lei la cutia milei. Cheltuiala totală a unui enoriaş care merge în pelerinaj este între 200 de lei şi circa 1.000 de lei, după posibilităţi. Cei mai puţin avuţi apelează la o agenţie de turism religios, care îi transportă cu autocare şi îi cazează o noapte, fie la o mănăstire, fie la o pensiune mai ieftină, dar în judeţele învecinate, unde mai sunt locuri. O astfel de excursie religiosă, fără pretenţii de confort, costă între 60 şi 150 de lei.
,,Noi avem deja zeci de autocare, încă de vineri, la Sfânta Parascheva. La sfârşitul zilei, pelerinii sunt luaţi cu autocarele şi-i cazăm în judeţul Neamţ, la mănăstiri şi la pensiuni. A doua zi se întorc acasă”, Adriana Knippelberg, agenţia Apologetikos Serv SRL.
Cei care preferă să călătorească pe cont propriu o pot face cu trenuri speciale puse la dispoziţie de CFR Călători, cu autocare sau cu maşinile personale. Problema este cazarea, pentru că în Iaşi şi judeţele învecinate nu mai sunt locuri disponibile.


Buget minim: 250 de lei de persoană
Cele mai importante pelerinaje, ca număr de enoriaşi prezenţi şi ca încasări, sunt: I. Sfânta Paraschieva, la Iaşi (14 octombrie – cca. 300.000 de credincioşi); Sfântul Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop (parastasul, pe 28 noiembrie, dar pelerinaje se fac pe tot parcursul anului – cca. 7.000 în fiecare weekend); Sfântul Dumitru, la Bucureşti (26 octombrie, cca. 250.000 de pelerini); Sfânta Filofteia, pelerinaj la Mănăstirea Curtea de Argeş (7 decembrie, cca. 3.500 de pelerini); Sf. Iustin Pârvu, pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă, Neamţ (15-16 iunie, cca. 3.000 de pelerini). Fiecare credincios are un buget de cel puţin 250 de lei pentru fiecare pelerinaj.

Cea mai profitabilă instituţie
Biserica Ortodoxă Română este cea mai profitabilă instituţie publică din România. BOR a raportat la Ministerul Finanțelor profituri totale de aproape 7,5 milioane de euro la finalul anului 2014. Cea mai bogată este Arhiepiscopia Bucureştilor, cu un profit de 1,67 milioane de euro, în creştere cu peste 270.000 euro faţă de anul precedent. Următoarea în ierarhie este Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu 6,97 milioane lei (aproximativ 1,57 milioane euro) şi profit din activităţi economice de 6,33 milioane lei (1,42 milioane euro). Urmează Episcopia

     Îi vedeți?Unii dine ei sunt cei mai fericiți și îi doare                                          în cot de,,stupid people”

Îi vedeți? Unii dine ei sunt cei mai fericiți și îi doare în cot de ,,stupid people”

Sloboziei şi Călăraşilor şi Arhiepiscopia Timişoarei.
Agenţia de turism a Patriarhiei, Basilica Travel, care organizează pelerinaje, a raportat un profit de 513.000 lei (cca. 115.000 euro), pe 2014.
Circa 300 de pelerini ajung la Urgenţă în fiecare an şi peste jumătate se îmbolnăvesc. Medicaţia costă 100 de lei, în medie, pentru fiecare persoană, adică 15.000.000 de lei. Statul decontează cel puţin 20% din fiecare reţetă şi integral serviciile medicale urgenţă sau consultaţiile la medicul de familie.

Decontul imediat la Sănătate
Statul decontează circa 3 milioane de lei pentru 10% dintre pelerinii care se îmbolnăvesc, după ce stau chiar şi 12 ore la cozi de până la 5 kilometri, în frig şi ploaie. “Noi recomandăm să se îmbrace bine, să nu consume alcool – pentru că am avut şi cazuri de comă etilică -, să mănânce înainte de a se aşeza la coadă, pentru a evita lipotimii şi hipoglcemii, să nu transforme totul într-un pelerinaj între spitale”, ne-a explicat Tudor Ciuhodaru, Spitalul Clinic de Urgente “Sfantul Ioan” din Iaşi.

Moaşte aduse din străinătate
Pelerinajul la Sfânta Parascheva a început să adune sute de mii de credincioşi annual, după 1996. Atunci, Patriarhului Daniel, pe vremea aceea mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a avut iniţiativa de a aduce şi moaştele altor sfinţi, cu prilejul hramului Cuvioasei Parascheva, la Iaşi.
La Iaşi, pelerinii se închină acum la raclele moaştelor Sf. Cuvioase Parascheva, dar şi la Sf. Maria Magdalena, moaşte aduse de la Muntele Athos, şi la Sf. Ioan Gură de Aur, moaşte aduse de la Bucureşti. Până acum, la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei au fost aduse spre închinare moaştele Sfântului Apostol Andrei, moaştele Sfinţilor Gheorghe, Ioan Casian, Dimitrie Izvorâtorul de Mir, un fragment din Sfânta Cruce şi Brâul Maicii Domnului, moaşte ale Sfântului Apostol Pavel, cele ale Sfântului Nectarie Taumaturgul.

Florin CREȘTINUL

Nenorocirile de la Ip și Trăznea

Numele localităților Oradour din Franța și Lidice din Cehoslovacia au devenit simboluri cunoscute pe plan mondial ale barbariei hitleriste. Există însă și două culmi ale crimei horthyste în Transilvania. În localitatea românească Trăznea, horthyștii au pătruns la 10 septembrie 1940. La intrarea în comună câțiva copii români ieșiseră cu vitele la păscut. Au fost împușcați toți pe izlazul comunei. Apoi horthyștii au pornit pe ulițele satului și au dat foc caselor, împușcând pe oricine întâlneau. A ars întregul sat. Victimele zăceau pe străzi, prin curți și grajduri, pe câmp. Preotul trazneacreștin ortodox s-a ascuns în casa parohială; când preoteasa și fiica sa au sărit pe fereastră, încercând să se salveze din flăcări, au fost împușcate. În masacrul de la Trăznea au fost uciși și răniți 263 de români (copii, femei, bărbați, tineri și vârstnici).

În aceeași zi de 10 septembrie, în comuna Ciumărna, trupele horthyste au executat un alt grup de români. În comuna Suma, 11 români au fost omorâți în chinuri, ciopârțiți cu baionetele, trupurile lor fiind lăsate șase zile neîngropate pe marginile râului Bereteu.

În comuna Ip, județul Sălaj, a avut loc într-adevăr o «Noapte a Sfântului Bartolomeu», așa cum preconiza baronul Aczel. La căderea nopții, plutoane de ostași unguri, însoțite de echipe ale gărzii horthyste (Nemzetorseg), au scos din case și i-au schingiuit pe toți românii care nu fugiseră: li s-au zdrobit oasele, li s-au smuls unghiile, apoi au fost împușcați cu toții. Femeile au fost violate, iar copii au fost spintecați cu baioneta. După măcel a venit jefuirea cadavrelor și a caselor. Cadavrele au fost cărate apoi cu căruțele, amestecate cu răniții care mai respirau; cu toții au fost aruncați într-o groapă de 35 X 25 m, peste care s-au turnat 400 kg de var; groapa a fost acoperită apoi cu pământ. I-au căzut victime acestui masacru 165 de români (copii, bătrâni, femei și bărbați).

Numărul celor uciși de trupele horthyste și formațiunile paramilitare fasciste numai în septembrie 1940 și numai pe teritoriu județului Sălaj se ridică la 481 de persoane. Dintre acestea, 460 erau români, 16 slovaci și 5 evrei. Din totalul victimelor, 190 au fost copii, iar 179 femei.     Statisticile vremii – evident, incomplete – consemnau doar după primii doi ani de stăpânire horthystă 991 de români executați oficial fără nici un fel de judecată, 6 813 cazuri de crime și maltratări grave. Dintre ele: în județul Bihor –1 305 Ciuc – 412; Cluj – 1050; Maramureș – 133; Mureș – 117; Năsăud – 166; Odorhei – 57; Satu Mare – 691; Sălaj – 1 236; Someș – 477; Trei Scaune – 493. Documentele doveditoare au fost prezentate de delegația română la Conferința de Pace din 1947 de la Paris.

Amploarea crimelor, dimensiunile atrocităților săvârșite de autoritățile horthyste nu vor putea fi niciodată cunoscute cu exactitate. Mai ales că, încercând să șteargă pe cât posibil urmele masacrelor. Autoritățile horthyste au emis ordine speciale, draconice, de confiscare și distrugere imediată a oricăror dovezi încă disponibile.

Pentru România și pentru poporul român maghiarismul și în special horthysmul au fost cele mai dușmănoase și distrugătoare elemente șovine. Să nu uităm că încă din sec XI aceștia au avut ca țel cum să pună mâna pe teritoriul care este pentru noi românii leagănul de formare al poporului român, Sfântul ARDEAL. Dar îi avertizez pe actualii horthyști ai României că românii nu vor ceda nici o palmă de pământ din sfântul nostru teritoriu românesc. Nici din Sfântul ARDEAL.

Așa că boanghinilor, dacă nu vă convine să trăiți alături de noi românii în această sfânta țara numită ROMÂNIA, și în special în Ardeal, faceți-vă bagajele și cu cântec ÎNAINTE MARȘ SPRE MAGYAROSAG și să vă opriți numai la Budapesta. Vă vom da și onorul cu o parte, cea mai rămas din ea, respectiv DIVIZIA DE LA DEJ cu care în 1919 am alungat trupele maghiare cotropitoare numai în șuturi în funduleț până la Budapeste.

Odată și odată acești boanghini nenorociți vor trebui să plătescă măcar pentru crimele săvârșite la  Ip, Trăznea și Moisei.

Dați-mă în judecată spurcaților pentru că procurorul ROMULUS VARGA de la Parchetul ÎCCJ abia așteaptă să-mi facă dosar penal pentru caracterul meu antimaghiar. Moarte UNGARIEI, dușmanul României!

În ediția viitoare vă voi relata cum trupele horthyste și hitleriste mi-au împușcat în 1944 un unchi, în Maramureș, la Valea Vișeului, pe preotul greco-catolic MARIAN NAHORNIAC pentru faptul că i-a apărat pe românii și ucrainienii din partea de nord-vest a Ardealului

*Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete, Cap. – Delirul maghiar: propagandă, spionaj și extremism pentru «Ungaria Sfântului Ștefan», p. 331-333, Editura Compania, București, 2011

Dr ec Florin NAHORNIAC

Omul ăsta nu știe decât să mintă. Plagiatorul pușcăriabil a devenit premierul refugiaților…

Nu, nu pot fi egali cu noi! Nu au cum! Nu ne cunosc limba, nu aparțin lumii noastre, nu împart și, evident, nici nu respectă valorile și tradițiile noastre. Nu în mod special „ale noastre”, ci ale oricui altcuiva din afara lumii lor.    

Nu pot fi deci egalii noștri! Și nu trebuie să acceptăm diktatul aceluia care vrea să ne transforme în refugiați în propria noastră țară. Pentru că, nu-i așa, dacă Victor Viorel Ponta pune egal între ei și noi, înseamnă că ne consideră și pe noi niște refugiați?!    

Și ar fi cea mai mare greșeală să le dăm de înțeles refugiaților că sunt egalii noștri! Pentru că, atunci, de la egal la egal, vor veni și vor da (îndreptățiți, nu?!) cu pietre în ferestrele bisericilor noastre, vor urla după copilele noastre, vor impune, întâi în numele toleranței, apoi al „egalității”, atavismele lumii lor. Oricum, în mintea lor, universul lor este mai presus civilizației noastre. Dar în clipa în care îi primești în țară cu pancarda guvernamentală „Sunteți egalii noștri!”, atunci să nu ne mire că vor smulge bannerele, vor lua bețele și vor face exact ceea ce știu ei mai bine.  

Nu, nu putem spune că sunt bineveniți! Și trebuie să le spunem în față acest lucru. Dar pot poposi o vreme aici din motive umanitare. Nu umblând însă hai-hui pe meleagurile noastre. Așa cum își dorește premierul refugiaților. Pentru că, Victor Ponta greșeste din nou, fundamental, spunând că nu putem să-i ținem în tabere. Că au aceleași libertăți de mișcare ca noi! Și atunci, să ne mai mirăm că Europa respinge libertatea noastră Schengen?   Cum să-i lași dară liberi prin România? De parcă acești refugiații ar fi „a priori” cetățeni europeni pentru a le permite, așa cum cere Victor Ponta, să meargă pe unde vor, în întreg spațiul UE.

  Apoi, vorbind despre „egalitatea pontaniană”… Pot fi refugiați egali cu noi, dacă ei, în conformitate cu normele internaționale, au dreptul la asistență medicală, în vreme ce milioane de români, șomeri ieșiți din plată, nu au dreptul la servicii medicale?! Ei bine, pot! Dar asta pentru că, în încercarea de a echilibra balanța unor revendicări pe care românii întârzie să le pronunțe, guvernul vrea să ne transforme pe toți, obligatoriu, în asigurați. Desigur, refugiații nu vor plăti nimic; românii fără venituri, da!

Iar Victor Ponta le mai plânge de milă refugiaților pentru că aceștia nu-și pot face nici măcar un cont (!), că nu știu dacă or să aibă slujbe ori școli pentru pruncii lor. Ba, în discursul lui, nici nu mai vorbește despre refugiați. Ci despre „familii de refugiați”. Or, spre asta să ne îndreptăm, spre familia de refugiați drept celulă a societății?!  

Deja, bătaia de joc la adresa noastră s-a văzut în modul de amenajare a taberelor de refugiați! În coasta satelor noastre, fără ca măcar să fim întrebați! Că refugiații reprezintă o urgență, nu?! Dar când inundațiile ștergeau case întregi de pe fața pământului, de ce inspectoratele „generalului” Oprea nu au ridicat nici măcar un cort multifuncțional. S-au mai azvârlit, ici-colo, în bătaie de joc, câte un container ruginit. Și nu am văzut nici pachete de sprijin pentru cei năpăstuiți. În schimb, acestea zac aruncate cu miile în rastelurile refugiaților.

 Și ce simplu este pentru Victor Viorel să tranșeze problema: Refugiații vor fi egali cu noi, doar că nu vor avea drept de vot. O bătaie de joc la adresa noastră, evident, căci, premierul e cel ce spune mai agârț că „Dreptul la vot este o lozincă!”.   Dar de la niște guvernanți care nu au fost în stare să ne facă să ne simțim egalii europenilor la ce să te aștepți? Probabil, să ne facă măcar „egalii” imigranților…

Tot comuniști nenorociți au rămas. PRIMUL ATAC la noul şef al PSD. Sturzu: „Să nu validăm alegerile de săptămâna trecută. Atunci vom face un gest împotriva comunismului”

Liderul TSD, Mihai Sturzu, a lansat, la Congresul PSD, o serie de critici la adresa conducerii şi a lui Dragnea, cerând ca alegerile interne de săptămâna trecută să nu fie validate, pe motiv că a existat un singur candidat, adăugând că abia” atunci vom face un puternic gest împotriva comunismului”.

,,Săptămâna trecută am avut alegeri cu un singur candidat. Domnul Ion Iliescu a asociat acest tip de alegeri cu cel al lui Ceauşescu şi bine a făcut. Evident că nu am ce să-i reproşez domnului. Dragnea, omul a candidat, a preluat funcţia. Vreau să le reproşez că nu au avut curaj sau nu au ştiut să ducă până la capăt candidatura celor care nu au candidat pentru că astfel ne-au pus pe noi într-o poziţie în care am avut un singur candidat”, a spus Sturzu.

Liderul TSD a continuat, în termeni ironic, că validarea actualui Congres ar însemna astfel validarea comunismului. ,,Oameni buni, vă propun ca acest Congres să nu valideze alegerile de săptămâna trecută. Sunt convins că PSD ar putea da minim doi candidaţi la preşedinţie şi sigur vom avea 500.000 de oameni care să vină la vot. Şi atunci vom face un puternic gest împotriva  înţeles că deciziile s-au luat în cerc restrâns şi au fost impuse partidului. ,,Echitatea într-un partid înseamnă o dezbatere corectă, în care să fim cu toţii egali, în care fiecare punct de vedere să fie ascultat şi nu cumva să uităm cine suntem şi să luăm decizii, seara, la restaurant, într-un grup restrâns, iar a doua zi la şedinţă să se vină să se comunice ce decizii s-au luat”, a spus liderul TSD.

 Mihai Sturzu a spus că se află abia pe poziţia a douăsprezecea pe buletinele de vot pentru funcţia de vicepreşedinte şi şi-a încheiat discursul întrebându-se dacă va mai putea acum câştiga, având în vedere ,,curajul” de care a dat dovadă. ,,Câte şanse mai am după atâta curaj, Dumnezeu ştie”, a spus acesta.

 Disensiunile dintre Mihai Sturzu şi Liviu Dragnea au început imediat după ce acesta din urmă a preluat conducerea interimară a PSD. Liderul partidului a criticat organizarea TSD, care este o simplă oglindă a organizării în PSD, şi a propus ca tinerii social-democraţii să vină cu plusvaloare în partid şi să susţină oameni cu experienţă, fără a mai copia din metodele de conducere şi organizare de la centru.

 Silvia ANDREI

PSD refuză demisia condamnatului mustăcios? Dar el de ce nu și-o dă dacă este un ,,OM” de ,,ONOARE”?

Dragnea vrea să plece, PSD nu-l lasă. Situația devine tot mai complicata în PSD, potrivit spuselor liderilor județeni. Milioane de cetățeni îl roagă pe Liviu Dragnea să nu își dea demisia din fruntea partidului, după ce a fost condamnat in prima instanta, spune un lider central PSD. Pe de altă parte, o Rezoluție politica adoptata de PSD in numele acelorasi milioane de cetateni spune ca Dragnea trebuie sa renunte la functiile de conducere din partid deoarece a fost condamnat. 

 Liviu Dragnea insusi a declarat presei ca a fost mereu foarte atent la ceea ce spune si cand a anuntat ca renunta la functia de Presedinte Executiv al PSD nu se va razgandi. Cuvantul dat de Liviu Dragnea si Rezolutia adoptata de PSD vin in contradictie cu mesajele publice lansate vineri si sambata de organizatiile judetene ale PSD.     Situatia urmeaza sa fie transata in urmatoarea sedinta centrala a PSD.

Ploaie de comunicate

Liderii județeni ai Partidului Social-Democrat au făcut apeluri în cascadă către Liviu Dragnea să revină asupra deciziei de a-și depune mandatul de președinte executiv al partidului, a doua functie ca importanta din PSD.

Ce spun organizatiile PSD:

– ,,să revină la decizia de a demisiona (…) şi să rămână ancorat în îndeplinirea proiectelor electorale pe care împreună ni le-am asumat în faţa celor care ne-au dat votul” – PSD Olt

– „Nu comentăm decizia justiţiei, dar considerăm că acţiunile domnului Dragnea, în calitate de coordonator al unor campanii electorale, au fost în litera şi spiritul legii şi au avut drept scop mobilizarea electoratului nostru şi nimic altceva. Pe cale de consecinţă, în numele a milioane de cetăţeni pe care PSD îi reprezintă, îi solicităm domnului Liviu Dragnea să revină asupra deciziei de a demisiona din funcţiile deţinute pe linie politică” – PSD Olt  

 – „îl susţinem necondiţionat şi politic şi moral pe domnul Liviu Dragnea. Considerăm că e un act politic normal să îndemni oamenii să iasă la vot, dar să nu uităm că Băsescu atunci, la referendum, i-a îndemnat pe oameni să nu iasă la vot ceea ce l-a făcut să îşi păstreze funcţia’ – PSD Giurgiu

  –  ,,Pesediştii arădeni nu pot fi de acord cu demisia acestuia din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi îşi exprimă susţinerea pentru Liviu Dragnea, cel alături de care au muncit în toţi aceşti ani” – PSD Arad  

 – ,,l sustine in continuare pe Liviu Dragnea pentru ocuparea functiei de presedinte executiv al partidului. Domnia sa a demonstrat pana acum cu prisosinta ca iubeste si ca ii este devotat Partidul Social Democrat, caruia i-a dedicat zile si nopti atat in campanie, cat si in mod obisnuit” – PSD Ilfov

  – ,,El trebuie să rămână pe mai departe un pilon de bază al conducerii PSD (…) Liviu Dragnea ar trebui să rămână pe mai departe Președinte Executiv” – PSD Neamt

  – „transmitem un mesaj ferm pentru Biroul Permanent Național ca în ședința de luni 18.05.2015 să ia o măsură înțeleaptă, dacă e cazul să fie convocat un nou Consiliu Național pentru a dezbate această situație nemaiintalnită în care se află astăzi politica românească” – PSD Hunedoara

                                                                              REZOLUTIA PSD

Consiliul National al PSD a adoptat in 20 martie 2015 Rezolutia intitulata (REZOLUȚIA CONDAMNATULUI???)

                       ,,INTEGRITATE SI RESPONSABILITATE POLITICA”:     Consiliul National sustine urmatoarele reguli de integritate si responsabilitate politica, in cazul aparitiei unor acuzatii de coruptie asupra membrilor PSD:  Membrii de partid care devin inculpati in dosare de coruptie (la punerea in miscare a actiunii penale) isi pierd, dupa caz, functia de membru al Guvernului sau de conducere din Parlamentului Romaniei

Membrii de partid arestati preventiv in cazuri de coruptie isi pierd, automat, functia politica din cadrul PSD Membrii de partid trimisi in judecata in cazuri de coruptie isi pierd functia in care au fost numiti cu sprijinul PSD si sunt suspendati din functia politica in care au fost alesi

Membrii de partid condamnati in prima instanta pentru fapte de coruptie isi pierd, automat, functia din partid si sunt suspendati din calitatea de membru de partid

  Membrii de partid condamnati definitiv pentru fapte de coruptie isi pierd definitiv calitatea de membru al Partidului Social Democrat

Condamnarea nu este definitiva, DAR VA FI, pe 23 noiembrie când va fi DEFINITIVĂ și EXECUTORIE în Penitenciarul de MAXIMĂ SIGURANȚĂ la vreo 2-4 ani de închisoare.

Liviu Dragnea a fost condamnat de ICCJ la un an de închisoare cu suspendare in dosarul Referendumul. Decizia nu este definitivă și a fost  contestată de ambele părți, mai ales că procurorii au cerut închisoare cu executare. Păi cum mama dracului. Un pușcăriabil, care este mai tot timpul UN PERICOL PUBLIC să stea în libertate?   Pedeapsa primită de președintele  PSD este una minimă. Codul Penal prevede închisoarea de la 1 la 5 ani pentru astfel de fapte care sunt mult mai ușoare decât al pușcăriabilului Liviu Dragnea.

 De altfel, niciuna dintre cele 75 de persoane inculpate în dosar nu au fost condamnate la închisoare cu executare. De ce? Așteptăm cu nerăbdare ziua DREPTĂȚII PENTRU POLITICA ROMÂNEASCĂ: CONDAMNAREA ACESTUI FARSEAUR CU FIGURĂ DE ȘMECHER ȘI ȘI ȘMENAR ,,PULITIC”

 Dr ec Florin NAHORNIAC

Vă mai aduceți aminte? S-a petrecut acum un an. Derută totală în PSD. Vanghelie scapă frâiele. Înjurături, picioare în portieră şi ameninţări cu băgatul în spital

Primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, coboară din nou standardele privind “bunele” maniere în PSD. Aflat la o cină în oraş cu Mircea Geoană la un restaurant asiatic din Capitală, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, aflând că jurnaliştii îl filmează, şi-a ieşit din minţi şi a început să ameninţe şi să înjure ca la uşa cortului, relatează evz.ro.

Mai mult, în timp ce jurnaliştii WOWbiz.ro îi filmau pe soţii Geoană, Vanghelie a pornit pe urmele lor, iar la o intersecţie i-a ordonat şoferului să blocheze jurnaliştii cu maşina. Apoi, Vanghelie, personalitate marcantă în PSD, s-a năpustit cu pumnii şi cu picioarele în maşina paparazzilor, încercând să deschidă portiera din dreapta şi, cel mai probabil, să treacă la agresiuni fizice.

Nereuşind să-i bată pe jurnalişti, Vanghelie le-a promis că ,,data viitoare îi bagă în spital”.

Primarul sectorului 3, Liviu Negoita (D) discuta cu primarul sectorului 5, Marian Vanghelie (S), inaintea intalnirii cu premierul Calin Popescu Tariceanu (nu este prezent in fotografie), la Palatul Victoria, din Bucuresti, marti, 8 iulie 2008. BOGDAN STAMATIN / MEDIAFAX FOTO

Se pare că primarul sectorului 5 era supărat pe recentele evenimente din partid, cina sa cu Geoană având loc la scurt timp după ce deputatul PSD Sebastian Ghiţă, un apropiat al lui Victor Ponta, a declarat public că Viorel Hrebenciuc şi Dan Şova, urmăriţi penal pentru fapte de corupţie, ar trebui suspendaţi din partid. Drept dovadă, înjurăturile şi ameninţările sale la adresa paparazzilor au fost presărate cu numele lui Ghiţă şi Ponta.

,,De ce ne urmăriţi, mă? Băă, îl arestăm pe Ghiţă?!!… cu GHIŢĂ şi cu PONTA al vostru! Băă, ştii ce să.. ‘m…îţi rupem picioarele, mă! Fii atent ce-ţi spun: că am şapte maşini pe voi acum, am trimis! Dacă vă mai prind o dată, vă bag în spital!”, li s-a adresat Vanghelie jurnaliştilor.

sursa: EpochTimes

Criza migranților și miliardele irosite

„De acord cu dv, d-l Aligica. Dar ce propuneti ca solutie la aceasta criza?!”
Am auzit asta de nenumarate ori, adresata intr-o forma sau alta mie, sau altor comentatori care au pozitii asemanatoare. 

 Vedeti, asta e problema. Ca avem o intreaga clasa politica si un intreg aparat politic administrativ-decizional in Europa – o intreaga infrastructura de decizie si analiza colectiva care costa miliarde, nu milioane – miliarde de euro.

 Avem politicieni platiti si de meserie, oameni care sunt alesi si considerati reprezentanti ai popoarelor europene, ai electoratului Uniunii si ai statelor membre. Avem mii de „experti” in aia si aialalta europeana. Avem zeci poate sute de comisii si comitete europene. Avem mii de specialisti cu „studii europene” la baza sau alte specializari „politice”, „externe”, „sociale” lucrand spornic la proiectul european, la toate nivelele birocratice posibile si imposibile. Avem mii de „profesionisti” mass media, arand cu dedicatie ogorul opiniei publice europene si bombardandu-ne zilnic cu creatiile analitice si formative ale mintilor lor, pe zeci de canale, cu toata gama ideilor imaginabile si posibile in parametrii corect politici, toata: de la A la B.                             Si nimeni nu asteapta NIMIC de la ei. Nimeni nu are asteptari ca ei, care in diviziunea sociala si politica a muncii sunt cei care ar trebui sa dea analiza, radiografia si ideile de posible solutii. Cei ce ar trebui sa arate leadership intelectual si politic. Toata lumea asuma in ceea ce ii priveste : (a) incompetenta; (b) iresponsbabilitatea; (c) partizanatul corect politic sau oportunist autointeresat; (d) impostura si (e) irelevanta.  

  In schimb are asteptari cat cat carul, casa, cat muntele Mont Blanc de la comentatori independenti si vai de ei politic si institutional ca susemnatul. Pana mai ieri nu-i interesa nici macar ce ar putea zice Presedintele Romaniei. Nu. Nu era cazul sau nu era relevant sau important ca functia prezidentiala sa se manifeste in criza asta. Era insa scandalos si super-relevant ceea ce are Aligica de zis si mai ales care erau Solutiile lui Aligica si ale altora ca el. Ca si cand Aligica ejusdem farinae ar avea nu stiu ce acces sau relevanta pentru structura de decizie colectiva nationala sau europeana.    

Cred ca nu am fost suficient de clar: Suntem o mana de oameni care de ani buni in limbile materne ale culturilor si tarilor noastre de origine si in lingua franca spunem EXACT aceleasi lucruri, constant si coerent cu noi insine, mereu si mereu despre problemele proiectului european, iresponsabilitatea si incompetenta ce il macina si despre fundamentele ideologice si politice care il vor duce intr-o criza care poate distruge intr-o singura generatie ceea ce nenumarate generatii de premergatori au construit cu atatea sacrificii.

Pentru asta suntem exact unde suntem: Adica pe margine. Marginalizati cu o eficienta remarcabila si stigmatizati cu o dedicatie demna de o cauza mai buna.

Personal nu sunt implicat in nici o institutie nationala ca decident sau functie consultativa, asisjedelea la nivel european. Nu mi s-a cerut opinia niciodata cu privire la asta si aialalta de nicio comisie sau structura nationala sau europeana si nu am tangenta cu niciun grup de lucru european sau national pe teme care ar fi relevante pentru ariile mele de competenta sau crizele curente. Nu am relatii si nu sunt integrat nici pe filiera nationala nici pe filiera europeana la structuri de analiza sau decizie colective semnificative. Sunt programatic si prin definitia europeana si corecta politic in afara acestor sfere.

Georgeta AMBERT

Cinci reţete banale bazate pe cartofi. Cum se impresionează musafirii cu un ingredient simplu, gătit dumnezeieşte

Căzut în mod nemeritat într-un con de umbră, cartoful, ingredientul considerat de nelipsit din meniul săracului, abundă în vitamine şi minerale. Pot fi preparate din cartofi o sumedenie de garnituri pentru friptură sau poate sta la baza unui fel principal.     Cartoful nu îngraşă dacă este preparat corect şi este asociat cu alimentele potrivite, este o sursă de energie, abundă în minerale şi vitamine precum complexul de vitamina B (B1, B2, B3 şi B6), vitamina C, Potasiu şi Fier. 

CINCI REŢETE PE BAZĂ DE CARTOFI

Reţetele sunt extrase din cartea de bucate a lui M. Sevastos tipărită de Editura Tehnică în 1956.

  1. Cartofi nemţeşti
Ingrediente:
–    700 grame cartofi
–    2 linguri de unt
–    2 linguri de sântână
–    Pesmet
–    Sare şi piper
Cartofii se fierb în coajă, se dau la răcit apoi se curăţă. Vor fi sfărâmaţi mărunt (ca la piure), se condimentează, se adaugă smântâna şi se amestecă compoziţie. O tavă joasă va fi unsă bine cu unt apoi va fi presărat pesmetul cernut, apoi se adaugă cartofii. Se lasă la cuptorul încins 10-15 minute. Cartofii nemţeşti vor fi gata atunci când se desprind uşor de pe pereţii vasului şi sunt uşor rumeniţi. Autorul cărţii de bucate recomandă cartofii nemţeşti ca garnitură pentru orice tip de friptură sau ca un fel de mâncare de sine stătător.

2.  Cartofi englezeşti
Ingrediente:
–    700 grame cartofi
–    2 linguri de unt
–    O legătură mică de mărar
–    Sare şi piper
După ce vor fi curăţaţi de coajă şi spălaţi, cartofii vor fi tăiaţi în formă de sefră cu o lingură specială pentru garnituri. Vor fi puşi în apă clocotită cu sare şi vor fi lăsaţi până fierb. După ce se scurge apa se pune deasupra untul şi mărarul tocat şi se adaugă condimente după gust (sare piper). Preparaţi astfel, cartofii vor putea fi serviţi ca garnitură la peşte, miel, vită etc.

  3. Budinca de cartofi
Ingrediente:
–    1.250 grame cartofi
–    3 linguri smântână
–    2-3 pahare cu lapte
–    3 ouă
–    200 grame caşcaval
–    125 grame unt
–    Pesmet
–    Sare
Cartofii vor fi fierţi în coajă şi după ce se răcesc vor fi curăţaţi (dacă sunt curăţaţi cât sunt fierbinţi se vor sfărâma). Vor fi tăiaţi în felii groase de cel mult un centimetru, apoi va fi presărată sarea. O tavă mai adâncă va fi unsă bine cu unt, se presoară puţin pesmet, apoi vor fi aranjaţi cartofii după fiecare rând fiind presărat caşcaval. Separat vor fi bătute ouăle cu lapte şi smântână. Se adaugă sare după gust. Sosul se toarnă peste cartofi şi se lasă la cuptor aproximativ o oră.

4.    Chiftele de cartofi
Ingrediente:
–    700-800 grame cartofi
–    2-3 gălbenuşuri
–    75 grame caşcaval ras
–    100 grame făină
–    100 grame unt
–    Sare şi piper
Cartofii vor fi fierţi în coajă sau vor fi copţi la cuptor. După ce se răces se curăţă şi se dau prin sită. În piureul cald se adaugă gălbenuşurile, sarea şi piperul, apoi caşcavalul ras. Se amestecă foarte bine, apoi se adaugă făina.
Din compoziţie se face un rulou care va fi tăiat felii (la 6-10 cm distanţă). Fiecărei bucăţi îi va fi dată forma de chiftea şi va fi tapetată cu făină. În tigaia încinsă cu ulei vor fi puse la prăjit. Chiftelele de cartofi vor fi aşezate pe un vas peste care se pun şerveţele care să absorabă surplusul de grăsime.

5.    Clătite de cartofi
Ingrediente:
–    2-3 cartofi
–    Puţin lapte
–    5 linguri smântână
–    2 ouă
–    Făină
–    Unt
Cartofii bine spălaţi vor fi puşi la fiert în coajă. După ce se curăţă vor fi daţi prin sită. Se adaug puţin lapte, un praf de sare şi o cantitate egala cu cea a cartofilor. . Se adaugă ouăle întregi bine bătute şi se amestecă cu compoziţia până se face un aluat suficient de moale care să cugă (exact ca la aluatul de clătite). În tigaia încinsă unsă cu puţin ulei se vor coace clătitele ca la aluatul normal. Acestea vor fi servite cu unt şi smântână, peste care se adaugă condimentele favorite.

Blagosloveşte, cinstite părinte Ponta!

,,Fraier e ăla care o mai plăti rate şi impozite la stat de acum înainte! Noi plătim şi ceilalţi sunt amnistiaţi”. “În vreme ce unii se zbat să îşi achite dările, alţii primesc pomeni”. Cea mai recentă miluire fiscală din partea Patriarhului Ponta aprinde spiritele în mediul online, la cozi la magazine sau în colţ la farmacie. Amnistie fiscală pentru firmele care au de plătit penalităţi să fie! Ba stai, şi pentru persoanele fizice datoare la stat să fie! Preafericitul Ponta miluieşte în stânga şi dreapta. Că doar nu dă din leafa lui de 15.000 lei net cu care s-a fericit de astă vară, înainte să plece în concediu peste ocean şi pentru care asudă zi de zi la televizor. “Noi avem treabă, munca este la Guvern”, se laudă şeful Executivului de câte ori are ocazia. Iaca şi rezultatele se văd, mai bine zis se vor simţi, în cont şi în buzunar. La cine trebuie.  

În spatele uşilor închise, la şedinţele Executivului sunt croşetate şi trasate miniştrilor sarcini clare: să comunice, la TV, pe Facebook că se dau bani. Cu un an înainte de alegeri, ba chiar din prima zi de când s-a cocoţat în fruntea Executivului, Ponta pare într-o perpetuă campanie electorală. Poporul trebuie să ştie că primeşte şi va primi tot mai mult, şi că nu i se taie, cum le-a tăiat Băsescu, şi că i se dă pe toate părţile. “ La MApN sunt mai mulţi bani pentru a începe negocierile pentru achiziţii”, “La MAI sunt fonduri pentru plata actualizată a drepturilor pentru toţi poliţiştii, pompierii şi angajaţii”, “rectificarea va fi pozitivă, se dau mai mulţi bani”, “la Sănătate sunt fonduri în plus, nu este nici un fel de problemă cu salariile şi restul lucrurilor necesare”. Bani, bani, bani care se dau. Totul numai prin nepreţuita grijă şi binecuvântare a patriarhului de la Palatul Victoria. Nu trece o săptămână fără să mai fie aruncată vreo promisiune. Amnistii peste amnistii, eliminarea taxei pe lux, garanţii din partea statului pentru cei cu credite în valută, facilităţi pentru cei cu mai multe case, majorări de salarii la profesori şi medici, reduceri de TVA, dublări de alocaţii, indexări de pensii. Nu toate sunt anunţate în prime time (vezi cele de care se vor bucura feţele bisericeşti, pe care le va feri şi anul viitor Cel de Sus de casa de marcat). Nu mai contează că unele “pomeni” fie ascund pilule otrăvite, fie sunt măsuri trâmbiţate, dar care nu se pot aplica din diverse motive.

Chiar dacă pare pentru toată lumea, adevăratele miluiri vizează pe cine trebuie.

Nici un cuvânt despre partea goală a paharului: cum vor fi acoperite găurile lăsate de pomeni. Codul Fiscal care va intra în vigoare anul viitor, pe lângă scăderea TVA, are şi ,,detalii” despre care părintele Ponta nu pomeneşte în ,,slujbele” pe care le ţine pe la televiziunile prietene. Nici o vorbă despre persoanele fără venituri care vor fi obligate, cu anumite excepţii, să plătească CASS, aici intrând şi aşa-numitul ,,impozit pe diaspora”, nici o silabă despre noile taxe pentru persoanele fizice autorizate şi persoanele fizice independente, nimic despre impozitele şi taxele locale care vor fi indexate cu inflaţia anual şi nu la trei ani ca până acum, şi pe care primăriile au liber să le dubleze, dacă vor. Nici pâs despre plata CASS (5,5%) pentru dividende, dobânzi, drepturi de autor, care anterior nu se datora daca existau venituri din salarii sau activităţi independente.

Iată câteva dintre pomenile electorale de anul acesta din partea prefericitului patriarh de la Palatul Victoria:

1. Amnistie fiscală pentru diurne şi obligaţii fiscale stabilite abuziv. Legea amnistiei fiscale care a intrat în vigoare la sfârşitul lunii iulie. Proiectul prevede anularea unor obligaţii fiscale stabilite în mod abuziv de către organele fiscale, fiind legat de reîncadrarea activităţii independente în activitate dependentă, în mod abuziv. Actul normativ se referă şi la anularea obligaţiilor fiscale ale salariaţiilor care au primit indemnizaţii de delegare, cum ar fi diurnele, pe care organele fiscale le-au considerat salarii. Totodată, vizează persoanele care au obţinut venituri sub nivelul salariului minim pe economie şi au fost obligate să plătească contribuţii de sănătate la nivelul salariului minim pe economie.  

 2. A doua electorată vine ca o palmă pentru cei care se zbat să fie la zi cu plata ratelor. Statul vrea acorde garanţii în procent de 50% în cazul creditelor în valută convertite în lei, în anumite condiţii, potrivit unui proiect elaborat de Ministerul Finanţelor. Proiectul nu este unul nou, ci a fost propus de fostul ministru al Finanţelor Darius Vâlcov. Aproximativ 60.000 de români au credite în franci elveţieni, potrivit statisticilor bancare.

 3. Scăderea TVA la 20% din ianuarie 2016 şi la 19% din ianuarie 2017. Rămâne de văzut cum va fi acoperită gaura de miliarde de lei la buget.

4. Fără bon fiscal pentru nunţi şi botezuri. De facilităţi fiscale se vor bucura în continuare şi feţele bisericeşti. Nici în 2016 preoţii nu vor fi obligaţi să dea bon fiscal pentru lumânări, nunţi şi botezuri. Noul Cod Fiscal introduce noi scutiri de dări la stat în cazul cultelor religioase din România, fără să adauge nimic în plus ca impozitare.

 5. Liber la lux. Codul Fiscal valabil din 2016 “are grijă”, prin eliminarea taxei pe lux, şi de pasionaţii de iahturi sau de maşini cu motoare de peste 3.000 centimetri cubi, de cei ce îndrăgesc bijuteriile şi hainele luxoase de blană, precum şi de vânătorii împătimiţi. Noul Cod Fiscal prevede eliminarea supra-accizelor pentru produse de lux şi cafea, introduse acum doi ani, pentru a acoperi pierderile la buget din cauza reducerii TVA la pâine.  

 6. Salarii duble pentru demnitari. Cu o zi înainte de pleca în concediu astă vară, Ponta şi-a crescut salariul la 15.000 de lei net. Iniţial premierul Victor Ponta a anunţat că va anula actul care măreşte salariile demnitarilor şi semnat de cel care i-a ţinut temporar locul la şefia guvernului, Gabriel Oprea. Până la urmă proiectul a intrat în vigoare.  

 7. Cresc pensiile şi salariile bugetarilor. Odată la câteva zile Ponta anunţă că pensiile şi salariile cresc din 2016. Legea privind indexarea anuală a pensiilor datează din 2010. “Ne vom ţine de cuvânt în legătură cu creşterea ‪‎pensiilor şi în 2016, la fel ca în anii trecuţi! Iar prin legea salarizării în sistemul bugetar vom confirma toate dorinţele bune”, sună unul din mesajele care se repetă constant, într-o formă sau alta, pe contul de Facebook al primului ministru.

 8. Prorogare de termen. Guvernul va amâna cu un an aplicarea legii prin care 3.000 de cadre universitare care nu şi-au finalizat doctoratul trebuie să iasă din sistem, a anunţat premierul Victor Ponta. De la 1 octombrie, aproape 3.000 de cadre didactice din învăţământul superior românesc erau obligate să părăsească sistemul, pentru că nu au obţinut titlul de doctor.  

9. Salarii mai mari cu 25% în sănătate de la 1 octombrie, iar în doi ani se dublează, a promis Ponta. Nu este atât de clar însă de unde vor fi luaţi concret banii pentru majorări, chiar dacă primul ministru a spus că este vorba despre  “ economiile făcute prin introducerea cardului de sănătate”. Unii dintre directorii de spitale au anunţat iniţial că vor fi nevoiţi să taie bani de la alte cheltuieli din spital. Apoi a venit şi o explicaţie oficială de la ministerul de resort. Este nevoie de modificarea contractului-cadru pentru creşterea tarifului pe caz ponderat la spitalele de stat, pentru a acoperi plusul de 25% la salarii. Ulterior, casele de asigurări de sănătate vor încheia acte adiţionale cu fiecare spital pentru ca majorarea cu 25% să se regăsească în bugetul spitalului.

10. Salarii mai mari în învăţământ. ,,La Educaţie ne-am ţinut de cuvânt”, spune Ponta. În martie salariile în învăţământ au crescut cu 5% şi o creştere similară se va aplica din această lună. Însă după creşterea de 25% la salariile din sănătate, sindicaliştii din învăţâmânt se declară nemulţumiţi de majorarea salariilor din invăţământ şi ameninţă cu greva la începutul anului viitor.

11. O nouă mini-amnistie fiscală. Anunţată zilele acestea, iniţial viza doar firmele, dar ulterior ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a precizat că sunt incluse şi persoanele fizice care au orice fel de datorii la Fisc şi cărora li se vor şterge penalităţile dacă îşi vor plăti datoria până 31 martie şi până la 30 iunie dobânzile aferente, conform unui proiect de ordonanţă de urgenţă.  Dovadă că este o măsură făcută pe un colţ de masă, ministrul Finanţelor nu a putut spune care e impactul bugetar şi câte persoane vor beneficia de noua pomană. Ar putea fi scutite de penalităţi şi firmele care nu şi-au plătit impozitul pe profit, pe venit sau taxa pe stâlp.

 Ponta împuşcă doi iepuri dintr-un foc odată cu cea mai recentă amnistie fiscală. Pe de o parte îşi continuă campania electorală, pe de altă parte bugetul de stat ar putea încasa mai mult. Ca să beneficieze de amnistie pentru penalităţi, mai întâi contribuabilul trebuie să plătească datoria principală. Dacă o persoană plăteşte acum un impozit pe care ar fi trebuit să îl plătească mai demult, aceasta va plăti mai mult pentru că avem deflaţie. Aşa cum explica un analist, cu cea mai recentă amnistie fiscală, guvernul fie încearcă pe ultima sută de metri să cosmetizeze încasările la bugetul de stat, fie este o măsură dată cu dedicaţie, iar la începutul anului viitor vom vedea cine vor fi beneficiarii. Cea mai recentă amnistie fiscală presupune scutiri de penalităţi de întârziere de 7% pe an. Dar ca să beneficieze de amnistiere, persoanele ar trebui în primul rând să plătească impozitul datorat şi să plătească şi dobânzile de întârziere care sunt de 0,2% pe zi. Sub aparenţa unei scutiri, fiscul încearcă astfel să îi convingă pe mulţi contribuabili care ,,stau ascunşi” să intre în legalitate. Adevăratele efecte ale acestei noi ,,iertări” fiscale vor ieşi la iveală peste câteva luni.

Iosif VARGA

Attila Hunul, „Biciul lui Dumnezeu“ ?

Attila Hunul s-a născut în anul 406, iar mare parte din viaţa sa a fost cunoscut drept regele hunilor. În tinereţe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic. Prezenţa sa acolo era o garanţie că hunii conduşi de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus. 

Împreună cu fratele său Bleda a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de Rua. Cu toate acestea, nu a reuşit nicicând să controleze toate triburile hune. Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 434, împreună cu fratele său, cuprindea populaţii eterogene, întinzându-se de la Caucaz până la Rin. În anul 445, Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar după aceasta centrul politic al formaţiunii controlate de el s-a stabilit în Câmpia Tisei.

Attila extinde regatul

În anul 445, Attila l-a omorât pe fratele său şi a devenit astfel rege al hunilor. Au urmat ani de războaie şi de cuceriri pentru Attila, care şi-a extins regatul de la Volga până la Dunăre şi de la Oceanul îngheţat până la Munţii Carpaţi. În anul 447, armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea.      După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să se recunoască înfrânt şi să plătească tribut anual. În anul 451 se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus şi invadează Galia.    

Este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianţa germanică alcătuită din vizigoţi, burgunzi şi franci şi sprijiniţi de romani, condusă de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 şi 300.000 de războinici. Învins, Attila se retrage, dar îşi adună o armată nouă, iar în anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe oraşe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Impresionat de acesta, Attila s-a retras.    

În anul 453, Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să reuşească. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Hilda. Este urmat la tron de fiul său, Ernac

 Dr ec Florin NAHORNIAC