Arhive lunare: ianuarie 2016

Franţa îşi exprimă speranţa că sancţiunile împotriva Rusiei vor fi ridicate

Franţa şi-a manifestat speranţa că sancţiunile impuse de Occident împotriva Rusiei  pentru intervenţia sa în Ucraina vor fi înlăturate în această vară.

                                      Ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron

Ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron, a declarat duminică în timpul unei vizite la Moscova că “obiectivul pe care îl împărtăşim cu toţii este acela de a fi capabili să ridicăm sancţiunile în această vară”, deoarece acest lucru ar însemna că procesul de pace a fost respectat.

  Un acord de pace a fost încheiat între Ucraina, Rusia, Germania şi Franţa în capitala belarusă Minsk în februarie 2015 după câteva runde de discuţii. Acordul a redus în mod semnificativ luptele, care au luat vieţile a peste 9.000 de persoane în estul Ucrainei începând cu aprilie 2014.  În timp ce s-a adresat Forumului Economic Mondial din oraşul elveţian Davos, secretarul de stat american John Kerry a susţinut că sancţiunile impuse de Occident vor fi înlăturate după ce vor fi îndeplinite cerinţele prevăzute în respectivul acord.      ,,Este posibil ca în următoarele luni să descoperim că prevederile acordului de la Minsk au fost implementate”, a precizat Kerry.

Pe lângă retragerea armelor de calibru mare, acordul de la Minsk stipulează de asemenea măsuri precum încetarea focului şi reforme constituţionale în Ucraina. Totuşi, de la semnarea acordului, Kievul şi separatiştii s-au acuzat reciproc de încălcarea şi amânarea implementării acestuia.  

 Conflictul ruso-ucrainean şi tensionarea relaţiilor dintre Est şi Vest s-au produs la începutul anului 2014, după ce liderul rus Vladimir Putin s-a opus încheierii Acordului de liber schimb cu UE, pe care fostul preşedinte al Ucrainei l-a abandonat în ultimul moment. Acest fapt a declanşat proteste de stradă, înăbuşite prin violenţă de jandarmii ucraineni. Au urmat protestele ample de pe Maidan, culminând cu fuga preşedintelui Ianukovici şi noi alegeri ce au legitimat parcursul european pe care îl doreşte poporul ucrainean.

 Rusia lui Putin, pe de altă parte, a ales să îi sprijine pe separatiştii din estul Ucrainei şi să anexeze Crimeea în martie 2014, fapt ce i-a atras o serie de sancţiuni din partea Occidentului. Kievul şi aliaţii săi vestici afirmă că Rusia îi ajută pe separatiştii pro-ruşi atât cu arme cât şi cu soldaţi, acuzaţie care este negată de Kremlin în ciuda dovezilor pe care Occidentul susţine că le are.

   Florin NAHORNIAC

Kovesi cere urmărirea penală în cazul generalului Oprea

Mulţi se întrebau cum se face că fostul vicepremier Gabriel Oprea nu a fost acuzat oficial de nimic după moartea lui Bogdan Gigină, tânărul poliţist care şi-a pierdut viaţa escortându-l pe general.

Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, i-a solicitat luni procurorului general Tiberiu Niţu să sesizeze Senatul pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de Gabriel Oprea – actual senator, fost ministru de Interne şi vicepremier pentru Securitate NaţionalăGabriel Oprea este acuzat de săvârşirea a doua infracţiuni de abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul în perioada în care a deţinut funcţia ministerială.   Din probele strânse de procurori reiese că generalul a abuzat în deplasările sale de coloana oficială, deşi legea spune clar că nu avea acest drept decât în situaţii excepţionale.

  Mai mult decât atât, Oprea i-a asigurat coloană oficială şi procurorului general Tiberiu Niţu, iniţiativă la fel de ilegală. Fostul vicepremier se declară însă nevinovat, o „victimă colaterală” în luptele pentru putere.

Escortele generalului

Una dintre cele două infracţiuni de abuz în serviciu de care este vizat Oprea constă în folosirea resurselor umane şi materiale ale Ministerului de Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoţirea deplasărilor efectuate de el cu echipaje ale poliţiei rutiere.         ,,În perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015, Oprea Gabriel a deţinut funcţia de ministru al Afacerilor Interne (iar începând cu martie 2014 şi pe cea de viceprim-ministru pentru securitate naţională). În toată această perioadă, demnitarul a beneficiat de însoţire permanentă cu echipaje ale poliţiei rutiere, cu încălcarea condiţiilor prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006 (ce prevede că beneficiază de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere preşedintele României, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi prim-ministrul).        În cazul miniştrilor, acelaşi act normativ prevede că aceştia pot beneficia de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere doar în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă (condiţii care trebuie îndeplinite simultan).

 Din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada menţionată, ministrul Oprea Gabriel a fost însoţit în cvasitotalitatea deplasărilor, într-un regim rezervat de lege exclusiv preşedintelui României, preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

  Aceste misiuni includeau deplasările zilnice la sediul Ministerului şi cele săptămânale la şedinţele de Guvern, împrejurări care nu pot fi calificate ca situaţii deosebite în sensul avut în vedere de legiuitor. Totodată, poliţia rutieră însoţea deplasările la destinaţii cu vădit caracter privat (vizite particulare, sediile unor partide politice, restaurante, revenirea zilnică la locuinţa personală), inclusiv în afara programului de lucru şi în zilele nelucrătoare, situaţii în care nu poate fi justificată în mod obiectiv o urgenţă.

    În cadrul compartimentului special (Serviciul Operativ Special din Brigada Rutieră a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti care asigură însoţirea coloanelor oficiale) au fost desemnaţi lucrători care aveau ca atribuţii exclusive însoţirea ministrului, într-o structură permanentă care presupunea asigurarea concomitentă a 3 poliţişti pentru fiecare post (două schimburi şi o rezervă). Lucrătorii erau permanent la dispoziţia ministrului, aşteptându-l după fiecare deplasare în imediata apropiere a destinaţiei.  

Din probele administrate rezultă că ministrul Oprea Gabriel realiza în medie aproximativ 5 deplasări zilnice pe parcursul cărora era însoţit de echipaje ale poliţiei rutiere. Spre exemplu, în perioada 2 ianuarie – 21 octombrie 2015, s-au realizat 1607 misiuni de însoţire a deplasărilor efectuate de ministrul de Interne pe raza municipiului Bucureşti. Numărul total al acestor misiuni este de aproximativ 3 ori mai mare decât cele realizate în aceeaşi perioadă pentru însoţirea preşedintelui României şi de aproximativ două ori mai mare decât cel corespunzător prim-ministrului, demnitari îndreptăţiţi la însoţire permanentă conform prevederilor legale.

 Prin aceste fapte a fost produsă o vătămare a intereselor legitime ale Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.     Deturnarea resurselor poliţiei rutiere care ar fi trebuit să contribuie la fluidizarea circulaţiei în municipiul Bucureşti şi folosirea acestora pentru a facilita deplasarea unui demnitar neîndreptăţit legal la acest beneficiu, cu efectul îngreunării deplasării celorlalţi participanţi la trafic, a pus instituţia în imposibilitatea de a-şi îndeplini una din funcţiile esenţiale (supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice).

 Aceasta, în condiţiile în care, însoţirea unui demnitar de către poliţia rutieră presupune atât asigurarea echipajului de însoţire şi a vehiculului corespunzător, cât şi instalarea în teren a unui dispozitiv de dirijare şi siguranţă a traficului format din posturi fixe, posturi mobile şi patrule auto-moto, atât pe traseul care urmează a fi parcurs, cât şi pe traseele alternative care ar putea fi folosite de coloana oficială.

Fiecare deplasare presupune, aşadar, redirecţionarea unui număr semnificativ de agenţi de poliţie de la posturile unde îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea către traseele pe care se deplasează demnitarul (de spre exemplu, pentru deplasarea Ministrului Afacerilor Interne din seara de 20.10.2015 [seara în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Bogdan Gigină – n.r.], dispozitivul a fost format din 27 de poliţişti aflaţi în intersecţiile de pe traseu).

Utilizarea nelegală a autovehiculelor a produs şi un prejudiciu material Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, constând în contravaloarea combustibilului utilizat pe parcursul misiunilor de însoţire şi a uzurii corespunzătoare.

  De asemenea, ministrul Oprea Gabriel a obţinut un folos necuvenit, constând în reducerea timpului alocat deplasărilor. Astfel, cercetările efectuate până în prezent au relevat că, prin folosirea antemergătorilor şi a agenţilor de poliţie care opreau circulaţia celorlalte vehicule în intersecţii, acelaşi itinerar putea fi parcurs în mai puţin de jumătate de timp, având în vedere că viteza de deplasare a coloanei pe raza municipiului Bucureşti putea atinge şi 120 km/h.  

 Confortul suplimentar creat în acest mod demnitarului în raport cu toţi ceilalţi participanţi la trafic, în scopul uşurării deplasărilor cu caracter privat sau care nu erau justificate de împrejurări excepţionale şi urgente, reprezintă un privilegiu la care nu este îndreptăţit şi care are astfel natura unui folos necuvenit.   Din probele administrate până în prezent a reieşit că activitatea de însoţire se realiza cu ştiinţa şi acceptul ministrului, care a dispus cu privire la modalitatea în care să se realizeze însoţirea. Totodată, a mai rezultat şi că au existat situaţii în care ministrului i s-a propus ca anumite deplasări private să se realizeze fără însoţirea poliţiei rutiere, însă acesta a solicitat în mod expres prezenţa echipajelor.”

Escortele lui Niţu

Ce-a de-a doua acuzaţie de abuz în serviciul de care este vizat Gabriel Oprea se referă la încheierea unui protocol în baza căruia procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tiberiu Niţu, a beneficiat, în mod nelegal, de însoţirea deplasărilor efectuate cu echipaje ale poliţiei rutiere.  

 ,,La data de 4 aprilie 2014, la Ministerul Afacerilor Interne s-a înregistrat Protocolul nr. 12 privind cooperarea în domeniul circulaţiei rutiere, încheiat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.   Ministerul Afacerilor Interne a fost reprezentat la încheierea protocolului de către ministrul Oprea Gabriel, iar obiectul a fost cooperarea dintre cele două instituţii, în scopul însoţirii autovehiculului utilizat de către procurorul general cu echipaje ale poliţiei rutiere.      

 Temeiurile legale invocate în fundamentarea protocolului au fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006, deşi niciunul din cele două acte normative nu include procurorul general printre persoanele îndreptăţite a beneficia de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază, la rândul său, de protecţie asigurată de Serviciul de Protecţie şi Pază, deplasările fiind realizate cu un autovehicul al acestei instituţii care are un regim de circulaţie prioritară.

 Protocolul a reprezentat temeiul în baza căruia, începând cu luna aprilie 2014, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i s-a asigurat, cu caracter permanent, însoţirea deplasărilor efectuate pe raza municipiului Bucureşti.

 În condiţiile în care procurorul general nu era îndreptăţit să beneficieze de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere potrivit prevederilor H.G. nr. 1.391/2006, fapta ministrului a produs o vătămare a intereselor legitime şi un prejudiciu material Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, precum şi un folos necuvenit procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.      

La data de 03 iulie 2015, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a adoptat un plan-cadru care cuprinde o prezentare detaliată a modalităţii în care se desfăşura activitatea de însoţirea a demnitarilor pe raza municipiului Bucureşti.    

Din documentul menţionat rezultă că singurii demnitari care beneficiau de însoţire permanentă erau preşedintele României şi prim-ministrul dintre categoriile de persoane îndreptăţite legal (preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au solicitat), precum şi ministrul de Interne şi procurorul general, care au avut acces la acest privilegiu exclusiv ca urmare a modului în care ministrul Oprea Gabriel şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.        Cererii transmise i-au fost ataşate referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi un număr de 15 volume cuprinzând copii ale dosarului de urmărire penală.”

General (r)conf-univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Candidat surpriză la Primăria Capitalei. Indiciu… a pus pe jar Muftiatul cu moscheea

În cursa pentru mult râvnitul post de Primar General al Capitalei a mai intrat un candidat surprinză.

Celebrul Cătălin Berenghi, care nu demult a îngropat porci pe terenul alocat de Guvernul Ponta pentru construirea unei mega-moschei în Capitală, în ideea că Muftiatul nu-şi va mai face lăcaş pe pământ „pângărit”, s-a decis să candideze la şefia Primăriei Capitalei pentru a stopa abuzurile din administraţia locală.  

 Într-un alt demers similar, Cătălin Berenghi, a coordonat sfinţirea şi amplasarea a 500 de cruci pe acelaşi teren alocat construirii moscheii, eveniment la care au participat în jur de 200 de persoane, unii dintre aceştia îmbrăcaţi în straie populare.        ,,M-am hotărât să candidez la Primăria Generală, să-i atac eu pe ei din interior. Sunt presiuni foarte mari asupra mea din cauza protestelor pe care le fac de patru ani faţă de instituţiile inapte ale statului, cum sunt Guvernul, Primăria Capitalei, Administraţia Prezidenţială sau Poliţia. Ultima ispravă este cea a încadrării clădirilor în care am afaceri din 1993 în clasa 2 de risc.  

Acum sunt în clasa 1 de risc. Am primit somaţie de închidere a activităţii şi Primăria Sector 5 mi-a retras autorizaţia de funcţionare. Din cauza abuzurilor m-am hotărât să candidez la Primăria Capitalei”, a declarat Cătălin Berenghi pentru ziarul Puterea. Întrebat dacă are bani să-şi finanţeze campania, bărbatul susţine că ,,nu trebuie bani pentru ulei, zahăr şi găleţi, pentru că se poate şi altfel”.    Cătălin Berenghi pretinde că are un proiect clar şi bine conturat pentru Capitală, dar încă nu l-a dat publicităţii.

 Iosif VARGA

Turcia cere rachete Patriot de la NATO. Pe cine vrea să atace Turcia

Ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, că Ankara se află ,,în ultima etapă” de discuţii înainte de a transmite către NATO o cerere formală de desfăşurare a unor rachete Patriot la frontiera sa cu Siria,

Turcia cere rachete Patriot de la NATO. Relatia cu Israel se deterioreaza (foto:wired.com) Ministrul Davutoglu a adăugat înainte de a desfăşura o vizită în Gaza rachetele sol-aer Patriot ”reprezintă o măsură de precauţie, orientată în mod specific către apărare”. Conform, şeful diplomaţiei turce a precizat că cererea formale pentru aceste rachete urmează să fie înaintată în cel mai scurt timp posibil.  

În acelaşi timp, premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a acuzat luni Israelul că este un ,,stat terorist” şi a criticat marile puteri ale lumii pentru că susţin bombardarea Fâşiei Gaza, care durează de o săptămână şi în urma căreia în jur de 100 de palestinieni şi-au pierdut viaţa, semnalând astfel agravarea stării conflictuale care a apărut între cele două state în urmă cu trei ani. Vorbind la Istanbul, la scurt timp după întoarcerea sa de la Cairo, unde a a avut discuţii în regim de urgenţă cu preşedintele Mohammed Morsi pe tema situaţiei din Gaza, Erdogan a acuzat de asemenea puterile occidentale că nu au făcut nimic pentru a opri vărsarea de sânge din Siria.    

Potrivit Rador, Erdogan a afirmat că ,,Aceia care vorbesc despre musulmani şi teroare în aceeaşi propoziţie întorc privirea atunci când musulmanii sunt masacraţi în masă. Aceia care se prefac că nu văd discriminările împotriva musulmanilor din propriile lor ţări, închid de asemenea ochii la masacrarea sălbatică a copiilor inocenţi din Gaza … De aceea, eu spun că Israelul este un stat terorist.” Ultimele declaraţii ale lui Erdogan constituie un duş rece pentru cei care credeau că ar fi posibilă o nouă apropiere între cei mai importanţi doi aliaţi ai SUA din regiune.

  Gral-col(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

ATENȚIE! ȘTIU RUȘII CE ȘTIU!? Ofițer rus de informații afirmă: UE nu va rezista în fața invaziei imigranților. Franța și Belgia vor deveni foarte repede state musulmane, urmate de alte țări din vestul Europei

La scurt timp după atentatele de la Paris din 13 noiembrie 2015, site-ul EuroCalifat a publicat un interviu cu un responsabil al serviciilor de informații din Rusia despre starea actuală în care se află Franța și Europa. Ofițerul rus de informații spune răspicat că Franța va deveni în scurt timp stat musulman, alături de Belgia și alte țări din vestul Europei, precum Anglia. “Trebuie să-i eliminați fizic. Îmi cântăresc bine cuvintele. Să-i lichidați, cum am spune noi”, declară tranșant interlocutorul, referindu-se la potențialii teroriști.

image001În calitate de oficial al serviciilor secrete ale unei țări prietene, care a fost reacția dvs. la anunțul atentatelor de la Paris?
Mi-am spus « Iată, se întâmplă ! ». Asta, pentru că noi ne așteptăm la un asemenea gen de acțiuni. Adevărata problemă nu e, de fapt, de a ști că Franța sau Rusia vor fi lovite de acte teroriste, ci când anume.

Cum apreciați reacția poliției în acel moment?
Foarte dificil de spus, pentru că nu eram pe teren, bineînțeles. La teatru, reacția rapidă a fost excelentă, pentru că teroriștii începuseră deja să ucidă ostaticii. Aici nu se pune altfel problema, trebuia acționat. Un bemol totuși: am înțeles că un simplu departament de poliție a intervenit la teatru, și nu serviciile voastre specializate – RAID și GIGN/GIPN. Puteau fi înregistrate pierderi în rândul polițiștilor. În alte puncte, nu știu, am văzut câteva înregistrări video, forțele de poliție păreau depășite. Să spunem că per total reacția mi s-a părut bună, însă francezii au avut și noroc că teroriștii s-au aruncat în aer rapid. Dacă ar fi decis să-și continue acțiunile, ar fi fost victime, după părerea mea. Decizia de a ataca aproape imediat la teatru a fost excelentă. În aceste tipuri de acte teroriste de tip kamikaze e inutil să discutăm: ei vin să ucidă și apoi să se sinucidă. Trebuie acționat rapid.

În ceea ce privește Statul Major, a fost o reacție foarte proastă, ținând cont că președintele Hollande s-a dus la locul atacurilor teroriste imediat. E o foarte gravă greșeală a serviciului său de pază. Înțeleg că a vrut să arate că este prezent, dar securitatea lui trebuia să se afle pe primul plan. Într-un asemenea caz, de atacuri teroriste multiple, președintele trebuie dus într-un loc sigur. Voi aveți (râde) locuri de adăpostit responsabili la nivel înalt, ar fi trebuit utilizate.

La dvs., în Rusia, ar fi posibilă o astfel de operațiune?
Da, pentru că e imposibil să ai securitate absolută împotriva terorismului. Dar noi avem altă metodă de a preveni și a combate terorismul, pe care v-o împărtășesc. noi dăm o foarte mare importanță serviciilor secrete. Agenții noștri sunt infiltrați masiv în locurile unde sunt islamiști. Nu va pot dezvălui câți ofițeri de teren sau câți informatori avem, dar sunt cifre importante. Imediat ce avem informații, chiar foarte vagi, despre posibilitatea unui atentat, lovim masiv. La sfârșitul lui octombrie, spre exemplu, aproape 200 de persoane au sosit simultan în diverse puncte din Moscova. Informațiile ne-au fost transmise de agenții infiltrați. Am interogat imediat aceste persoane în așa manieră, încât au răspuns tuturor întrebărilor. La noi, în chestiunea terorismului, nu este permisă abordarea… „Vreau un avocat”. Nu e vorba despre tortură în acest stadiu, dar folosim metode de persuasiune. Dacă persoanele interogate refuză totuși să răspundă, înțelegem că știu lucruri importante pentru securitatea cetățenilor noștri și aplicăm alte metode. Toată lumea sfârșește prin a vorbi.
În exemple precum cel de mai sus, numeroase atentate au fost evitate. În Franța vă purtați cu mănuși cu astfel de oameni, care nu se poartă la fel cu voi. Trebuie să știți ce vreți: să protejați teroriștii sau să vă protejați populația. Noi am ales. Metodele noastre de lucru ne permit să evităm mai multe acte teroriste în fiecare an. Pot spune chiar în fiecare lună. Situația în Franța e foarte diferită în ceea ce privește populația musulmană. În Moscova avem între două și trei milioane de musulmani, și totuși nu avem aproape nici o problemă cu ei, iar la voi mult mai puțini decât la noi seamănă teroare în orașe, cartiere. Se știe, noi aplicăm legea cu severitate. Nu tolerăm acte de huliganism, care se pedepsesc imediat cu închisoarea. Un cetățean care refuză să asculte ordinele unui polițist în timpul unui control va petrece minimum un an în închisoare. Dacă se revoltă, între trei și cinci ani. Dacă îl lovește, mai mult timp. Vă spun toate acestea pentru a vă arăta că cetățenii din Rusia se comportă corect, pentru că știu că sancțiunile sunt severe. Pe plan cultural e evident că musulmanii au o altă cultură și un mod de viață diferit față de al nostru. Plimbați-vă prin Moscova sau Sankt Petersburg. Nu veți vedea nici o femeie cu fața acoperită sau vreun bărbat cu djellaba. Magazinele noastre vând produse pe care noi le consumăm, nimeni nu pretinde că nu trebuie să vindem carne de porc, spre exemplu. Cu alte cuvinte, stau la noi, dar ne respectă obiceiurile. Pe plan religios, suntem un stat multiconfesional, iar musulmanii au locurile lor de rugăciune. Dacă sunt violențe, luăm imediat măsuri. Mai sunt și locuri mobile, unde se adună extremiștii, dar, în general, pot spune că deținem controlul asupra situației. În sfârșit, noi avem 20 de milioane de musulmani și mult mai puține probleme decât voi, care aveți, câți…. cinci milioane? Pot să afirm deci că metodele noastre sunt bune. De ce vă spun toate acestea? Pentru a vă explica că numărul potențial de teroriști în Rusia este mult mai mic decât la voi. La noi, musulmanii, la fel ca toți cetățenii, au cultura respectului față de lege, la voi, cultura încălcării legilor. Încă ceva: am fost șocat să văd câteva reacții ale cetățenilor voștri imigranți, care se bucurau de atentate. Este de neconceput așa ceva în Rusia, ar fi generat o reacție imediată a populației contra unor astfel de persoane. Să adăugăm numărul mare de imigranți care sosesc în Franța zilnic, printre care se pot ascunde teroriști. Toate acestea vă ajută să înțelegeți de ce la voi sunt mult mai probabile atentatele teroriste decât la noi.

A luat guvernul francez măsurile necesare?
Daesh(Statul Islamic- n.r)., fără îndoială, este autorul atentatelor. Dar să mizezi pe lichidarea Daesh pentru a evita atentate teroriste viitoare este o iluzie. De ce? Pentru că ați lăsat să se dezvolte un teritoriu favorabil teroriștilor de ani de zile. De acord, Daesh, astăzi. Ieri a fost Al-Quaida, alaltăieri, alții. Mereu ați avut de a face cu atentate ale islamiștilor și înainte de Daesh. Să lichidezi Daesh e bine, însă nu va rezolva situația, cu atât mai mult cu cât ei sunt responsabili parțial de valul de imigranți care vă copleșește. Unii dintre ei nu au legătură cu Daesh. Guvernul francez ar trebui să sisteze imediat primirea unor noi imigranți, ar trebui să-i expulzeze pe toți cetățenii fără acte în regulă, indiferent de unde vin aceștia. Australia a procedat astfel. Voi aveți una sau două insule pentru a-i găzdui, fără Internet, cu o minimă îngrijire medicală, alimentație „de luptă, de război” etc, asta i-ar determina să se întoarcă de unde au venit foarte rapid. Și i-ar descuraja și pe alții să mai vină. Noi suntem stupefiați că orice persoană care se află în Franța într-o situație în neregulă poate nu numai să trăiască aici, dar și primește bani de la guvern. Încurajați astfel să vină la voi oameni despre care nu știu sigur dacă aveți nevoie. Noi avem alt mod de a trata lucrurile. Străinii vin în Rusia să muncească numai dacă noi îi acceptăm, pentru că au prioritate cetățenii noștri. Avem cote de imigranți. Sunt și persoane străine în neregulă, pe care le trimitem sistematic la ele în țară, după ce fac câteva luni de închisoare. Dar în nici un caz un străin, chiar cu forme legale, nu are drept de subvenție de la stat. Cu alte cuvinte, acceptăm ceea ce ne poate ajuta cu ceva țara, dar trebuie să-și asigure nevoile. Forțele voastre de securitate trebuie să aibă situația tuturor locurilor în care se adună imigranții ce pot crea probleme. Serviciile franceze le cunosc, dar închid ochii. Veți găsi acolo droguri, arme, explozibil, bani murdari și, bineînțeles, potențiali teroriști. Serviciile speciale au liste ale indivizilor „extremiști”. Trebuie să-i eliminați fizic. Îmi cântăresc bine cuvintele. Să-i lichidați, cum am spune noi. Preferați să așteptați să treacă la acțiune? Mi se pare că am citit că cel puțin unul dintre teroriști era pe aceste liste. Băgați-i la închisoare! O parte a populației îi va considera eroi, iar ei vor putea face rău în continuare. Politica voastră judiciară permite eliberarea prea rapidă a criminalilor, deci un sejur în închisoare ar fi doar provizoriu. Lichidați-i! Guvernul actual spune „Vom continua să combatem Daesh”. Să trecem peste faptul că au criticat operațiunile Rusiei în Siria, care erau tocmai împotriva Daesh. Dar chiar și dacă Daesh ar fi lichidată total, nu ar împiedica producerea de noi atentate în Franța, pentru că problema voastră principală sunt imigranții de la voi și atitudinea lor. Daesh e pretextul de astăzi, mâine va fi un altul. Cum v-am spus deja, aveți teroriști infiltrați în Franța, ei sunt deja instalați, unii sunt deja integrați și vor trece la acțiune când vor primi ordinul.

Ordinul cui?
Ordinul poate veni din afara țării, în cazul de față de la Daesh. Dar poate veni și de la un „frate” antrenat, erijat în șef local, de exemplu într-un cartier sau un oraș.

Deci dumneavoastră îi sfătuiți pe francezi să lichideze persoanele considerate periculoase? Așa procedați în Rusia?
Ce întrebare puneți! Nu pot să vă răspund.

Cum evaluați situația din Franța?
Franța este aleasă ca fiind prima și principala țară din Europa pe care musulmanii vor să o cucerească. De ce? Pentru că Franța are o anumită imagine, apoi este o putere nucleară. O dată ce musulmanii ar prelua comanda…. Înțelegeți foarte bine! Franța reunește multiple condiții care o fac să fie țintă: Aveți deja o comunitate musulmană, pentru că legile sunt prea permisive și acordă o anumită prioritate musulmanilor comparativ cu cetățenii voștri, dar mai ales pentru că poporul francez îi lasă pe musulmani să progreseze. Un foarte mare număr de oameni politici sunt cumpărați de musulmani pentru a vota legi care le sunt favorabile acestora. Noțiunile de Națiune și Patriotism nu au dispărut total, dar sunt ostracizate de autorităție franceze, care vă spun: „Viitorul aparține societății multiculturale”. Președinții Chirac, Sarkozy, Hollande au declarat asta public și au luat măsuri în acest sens. Lucrurile evoluează spre un stat musulman, aș spune cam în zece ani, poate mai puțin. Pare un proces ireversibil, pentru că populația refuză să ia problema în propriile mâini. Politicienii care au favorizat instalarea musulmanilor în Franța, dându-le multe drepturi, au fost aleși de cetățenii voștri. Mi se pare că francezii, în marea lor majoritate, dacă nu vor o astfel de evoluție, cel puțin o acceptă prin pasivitate.

Atunci de ce Franța e o țintă pentru atentate, de vreme ce va deveni o țară musulmană?
Aceste atentate, că vorbim despre Daesh sau despre alte organizații teroriste, au ca scop să convingă populația, terorizând-o, că nu-i servește la nimic dacă opune rezistență. În cele din urmă, francezii se vor simți eliberați cu un stat musulman, de vreme ce își vor spune că astfel atentatele vor înceta. Este evident că vor urma și alte atentate în Franța. Fără îndoială și în Rusia, dar la noi au alt scop: în Franța, ca să convingă populația că nu are altă alegere decât să accepte un stat musulman, în Rusia, pentru a ne pedepsi că am intervenit în Siria. Noi prevedem un alt pericol cu care s-ar putea confrunta Europa și, în mod particular, Franța. Ce veți face când toți imigranții pe care i-ați lăsat să intre în țară vor vrea să ia drepturile pe care cetățenii francezi le au? Se vor revolta și vor ataca oamenii obișnuiți. Credeți că poliția va fi acolo să protejeze cetățenii? Bineînțeles că nu, am văzut nenumărate cazuri în care erau implicate grupuri etnice în Franța, poliția nu a intervenit aproape niciodată. Nu există voință politică, la nici un politician, să restabilească ordinea firească a lucrurilor. Nu prea există mijloace să-i oprești dacă sunt mulți. De aceea consider că evoluția spre un stat musulman a țării voastre e inevitabilă. Dacă îmi este permis, aș merge un pic mai departe. O foarte mare parte a patrimoniului vostru cultural și imobiliar este vândut constant țărilor arabe. Nu credeți că acesta este un semn de acceptare a transformării Franței într-un stat musulman? Eu, personal, sunt convins că unii dintre liderii francezi, la cel mai înalt nivel, sunt total confiscați – moral, dacă nu financiar – de anumite țări arabe.

Insinuați că anumiți politicieni francezi sunt corupți de țările arabe?
Este deja public că anumiți politicieni francezi sunt sub investigație judiciară pentru că și-au finanțat campaniile electorale cu bani din străinătate. În rest, las la latitudinea dvs. să-mi interpretați răspunsul cum doriți.

Ca să revenim la atentate, ce tipuri de atacuri teroriste vor fi?
Vor fi tot mai mortale, mai murdare, dacă pot spune așa. Sunt posibile atentate cu arme chimice sau radiologice.

S-a terminat cu Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este mai mult un concept decât o realitate. Este o uniune administrativă, una monetară, dar nu una a mentalităților. UE nu va rezista la invaziile imigranților, probabil că unele țări se vor regrupa (vechile țări din Est). Belgia și Franța vor deveni state musulmane foarte rapid, urmate de alte țări din vestul Europei. Anglia, spre exemplu, va fi țară musulmană.

Fără mare legătură cu atentatele, Rusia este acuzată de probleme de dopaj. Nu e o ofensivă a americanilor pentru a vă destabiliza?
Răspunsul nu are legătură cu meseria mea. Este, într-adevăr, o ofensivă americană, dar și europeană – europenii urmează ordinele americanilor – pentru a ne ataca și a ne denigra în toate domeniile. Sportul este un exemplu, cunoscut fiind faptul că președintele Vladimir Putin a acordat și acordă sportului un loc foarte important. Vineri seara (n.r.- noiembrie 2015), Rusia a fost suspendată din competițiile sportive, dar a cam trecut neobservat din cauza atentatelor din Franța. Fără îndoială, americanii au făcut presiuni – pot îndrăzni să folosesc termenul de „corupție”? – pentru a obține o astfel de decizie. Vom vedea ce urmează.

Relațiile ruso-franceze sunt optime în materie de securitate?
Avem legături, însă…. Ce putem crede noi despre atitudinea Franței, care susține regimul de la Kiev bombardând populația rusofonă civilă? O țară al cărei ministru de Externe nu ratează nici o ocazie pentru a trata Rusia ca o „axă a Răului”, cum spunea Ronald Reagan? Care lasă să fie difuzate caricaturi abjecte după moartea mai multor compatrioți ai noștri în avionul prăbușit în Egipt? Care livrează arme teroriștilor cu care noi tocmai ne luptăm în Siria? Să spunem simplu că, în aceste condiții, relațiile nu pot fi deloc pozitive. Prefer să nu mă pronunț pe marginea acestui subiect.

Putem să vă facem publice numele și funcția?
Da, sunt colonelul Anatoli Vladimirovici X, ofițer într-un serviciu de securitate al Federației Ruse. Răspunsurile sunt date strict în nume personal.

Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

IPOTEZĂ ŞOC: Petrolul NU provine din materie organică şi NU se epuizează – Zăcămintele de țiței se refac singure !

Invățăm în școală și peste tot în mass media deținută de străini că petrolul este un combustibil fosil care s-a format din descompunerea materiei organice (dinozauri, vietăți marine etc) acu’ nu știu câte milioane de ani.      

 Au murit animalele, s-au descompus, au intrat în pământ, au stat acolo nu știu cât timp și s-au transformat în petrol. Iar noi, oamenii, exploatăm acum acest petrol, până când se termină. Nemafiind dinozauri morți și alte animale care să se descompună, pac, pac, de pe azi pe mâine…înseamnă că o să rămânem la un moment dat fără petrol. Asta ne spune Sistemul. Și ne tot prezice de zeci de ani că o să rămânem curând fără petrol.

CuuLongBasinVietnam

 

Vă invit astăzi să aflați o altă parte a poveștii, adevărul după părerea mea, și anume că petrolul NU s-a format din materie organică descompusă acum milioane de ani, petrolul NU se epuizează, ci SE PRODUCE CONTINUU ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI prin procesele fizico/chimice/geologice de la mari adâncimi (magmă + presiune + temperatură + diferite roci etc). Detalii în continuare:

  Pe lângă informațiile din articolele / site-urile postate mai jos, am această informație (că petrolul nu se epuizează, ci se formează continuu în adâncul pământului) si de la un inventator (chimist) român care a creat un sistem de transformare a apei în gaz și energie termică într-un mod eficient, pe care l-am văzut personal. Același inventator a demonstrat prin calcule matematice, împreună cu alți oameni de știință, că este o mare țeapă ideea că noi oamenii și activitatea noastră suntem vinovați de încălzirea globală.

9 sept 2012: Zăcămintele de țiței epuizate se refac singure

În ultimele decenii petroliştii au observat un fenomen ciudat, în toată lumea: puţurile de petrol care erau considerate epuizate din cauza exploatării, au început să se umple din nou cu „aur negru”. Există două teorii despre originea petrolului. Prima este cea organică, sau biogenică, care aparţine savantului rus Mihail Lomonosov.

  El a spus că acest combustibil a apărut prin descompunerea, în anumite condiţii, a deşeurilor biologice, de-a lungul milioanelor de ani.      Spre deosebire de Lomonosov, o altă minte luminată, chimistul Dmitri Mendeleev, autorul tabelului periodic al elementelor, credea că petrolul reprezintă nu o substanţă formată în urma putrezirii plantelor şi animalelor ce au trăit cândva pe Terra, ci un material primordial, născut în strafundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţa acesteia, precum magma vulcanilor.          În cazul oraşului Groznîi, capitala Ceceniei, lucrurile par chiar mai ciudate. Exploatarea petrolului a început aici în 1897. Până în 1960, când zăcământul a fost considerat epuizat, s-au extras nu mai puţin de 100 milioane tone petrol brut. Spre surprinderea geologilor, în ultimii ani petrolul a început efectiv să ţâşnească din pământ, iar localnicii îl adună cu găleţile.  

 Situaţia s-a repetat şi în cazul bazinului petrolifer Eugene Island, din largul coastelor Louisianei, SUA. Rezervele de aici au fost considerate epuizate, dar în ultimul deceniu mai multe sondaje au arătat că ele s-au restabilit, extracţia atingând nivele comparabile cu cele din deceniile trecute.

1, sa vedem ce avem… Stie cineva cum s-a format petrolul? Există două teorii majore :

   1.Teoria lui Lomonosov, care spune că petrolul este de origine organică, fosil deci şi aşa cum am învăţat la scoală se gaseşte în rocile sedimentare. Ca şi cum dinozaurii au dat în primire fix ca el sa apară.. în pungi, care cu timpul se epuizează total…  

2.Teoria lui Mendeleev, care spune că petrolul are origine abiotică…adică, nu provine din dinozauri, ci este un material primordial, născut în străfundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţă precum magma vulcanilor.

Pentru că cineva s-a prins că petrolul este o marfa vitală tocmai bună de manipulat ? Pentru că din raţiuni economice marile concerne au interes să se joace cu preţul lui si cu zonele de influenţă aşa cum vor muşchii lor?    „Ceva misterios se întâmplă la Eugene Island 300. Productia de petrol din zona, adică în Golful Mexic, în largul Coastei Louisiana a fost considerată epuizată cu mulţi ani în urmă.    Descoperită în 1973, exploatarea de vârf a fost de 15.000 de barili pe zi; până în 1989 producţia a scăzut la aproximativ 4000 de barili pe zi.        Apoi brusc .. norocul se reîntoarce la Eugene Island şi acum produce mai mult de 13.000 de barili pe zi, iar rezervele estimate au săltat brusc la mai mult de 400 milioane de barili (estimarea iniţială era de 60 milioane de barili).” 1999 – Wall Street Journal  

 In 1974, un articol publicat în Buletinul Asociatiei Americane a geologilor petrolieri: „Toate depozitele gigant de petrol sunt explicate în mod logic de teoria abiotică, pentru că simple calcule ale volumului potenţial de hidrocarburi din acele zone arată că materiile organice sunt prea puţine pentru a furniza volumul de petrol existent în acele zone”.

Un articol din 1999 apărut în Wall Street Journal arată că cei mai mulţi geologi „sunt foarte presaţi să explice, de ce, cel mai mare rezervor mondial de petrol, cel din Orientul mijlociu, a depăşit dublul rezervelor din ultimii 20 de ani, în ciuda exploatărilor intense şi a descoperirilor noi relativ puţine. Ar fi necesari destul de mulţi dinozauri şi plante preistorice să explice estimarea de 660 miliarde barili de petrol în regiune” nota Norman Hyne, profesor la University of Tulsa. Poate cel mai intrigant articol este cel în care se spune că „oamenii de ştiinţă care studiază zonele petroliere spun că petrolul care iese acum are o vârstă geologică diferită de cel de acum 10 ani”, iar această disparitate Wall Street Journal o explică prin citarea lui Thomas Gold, profesor emerit la Cornell University : „petrolul este, de fapt, regenerabil, un sirop primordial fabricat continuu de către Pământ în condiţii de presiune şi temperatură extreme. Pe masură ce migrează spre suprafaţă este atacat de bacterii, ceea ce-l face să pară a avea o origine organică, datând de pe vremea dinozaurilor”.

ANRM scoate la vânzare rezerve epuizate? NU! Pur și simplu s-au refăcut singure!

„Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a anunţat că va scoate la vânzare publică rezerva de zăcământ asociat, ţiţei şi gaze naturale, situat la periferia orasului Săliştea de Sus, în Podierei.  

Câmpul pertrolifer Podierei conţine zăcăminte asociate având în compoziţie ţiţei şi gaze naturale. Preşedintele ANRM, Bogdan Găbudeanu, a precizat că, odată cu scoaterea la vânzare a zăcământului Podierei, se vor mai licita alte 13 perimetre de ţiţei şi gaze naturale din România.        Sondele de la Podierei au început să extragă resurse naturale în anul 1956, iar în anul 1988 a fost suspendată activitatea de extragere a ţiţeiului şi gazelor naturale considerându-se că zăcământul ar fi scăzut în conţinut. În Podierei se mai află cinci sonde de extragere a ţiţeiului care au fost abandonate odată cu oprirea extracţiei. Profesorul Ioan Burnar din Săliştea de Sus a mărturisit că şi în localitatea Săcel, situată la doar 3 kilometri de Săliştea, au funcţionat 25 de sonde care extrăgeau ţiţei, dar în urmă cu şase ani activitatea de extracţie a fost oprită brusc deoarece s-ar fi epuizat resursele….”

Un studiu prezentat în Science Magazine pe 1 februarie 2008 prezintă noi probe care susţin teoria abiotică a petrolului. (..) Proskurowski a găsit hidrocarburi ce conţin izotopul 13 al carbonului ce pare format mai degrabă în mantaua pământului decât din materia biologică de pe fundul oceanului.     Izotopul 13 este tipul de carbon asociat de oamenii de ştiinţă cu originea abiotică, în comparaţie cu izotopul 12 pe care oamenii de ştiinţă îl asociază, de obicei, cu originea biologică. Descoperirea hidrocarburilor abiotice din zona marină Lost City este a doua descoperire din ultimii ani care aduce argumente pentru originea abiotică a petrolului. Aşa cum a prezentat World Net Daily în 2005, o sondă a NASA trimisă pe Titan (gigantica lună a lui Saturn) a descoperit metan cu izotop carbon-13 pe care agenţia l-a declarat ca fiind de origine abiotică.

World Net Daily spune că dezvoltarea forajului de mare adâncime pentru extragerea gazului natural pune seriose probleme celor legaţi de teoria combustibililor fosili.  Compania GHK din Oklahoma a găsit gaze naturale în două foraje săpate la o adâncime de aproximativ 5.7 mile, mult prea adânc pentru ca rămăşiţele dinozaurilor s fie prezente.         Urmând teoria lor abiotică, geofizicienii şi chimiştii ruşi şi ukrainieni au început analize detaliate ale istoriei tectonice şi structurii geologice ale straturilor cristaline din bazinul Dniepr-Donetsk. Apoi au urmat investigaţiile geofizice şi geochimice. Un total de 61 de foraje au fost săpate şi 37 au devenit productive comercial.    

 Si asta este o performanţă extrem de impresionantă, o rată de succes de aproximativ 60%. Dimensiunea zăcămâântului descoperit era comparabil cu cel din nordul Alaska. In SUA, o rată de succes de 10% era considerata o performanţă la acea vreme!!! Deci 9 din zece foraje erau doar „dry holes”.       Prin anii 60, in timp ce companiile petroliere Americane erau ocupate cu controlul asupra unor zone din Arabia Saudită, Kuwait, Iran şi alte zone cu petrol ieftin, sovieticii erau preocupaţi de testarea teoriei lor alternative. Au început să sape foraje în regiuni presupuse sterile din Siberia. Acolo au dezvoltat 11 bazine majore plus unul gigant, totul bazat pe teoria lor abiotică.  

   In anii 80 s-au dus în Vietnam şi s-au oferit să finanţeze costurile de forare şi să arate că noua lor teorie funcţionează. Compania ruseasca Petrosov a forat în zona exterioară a bazinului Vietnam’s White Tiger, prin roca de bazalt şi au făcut posibilă extragerea a 6000 de barili pe zi pentru slaba economie vietnameză.     In URSS, geologi instruiţi în teoria abiotică şi-au perfecţionat tehnologia şi, pe la mijlocul anilor ‘80, URSS a răsărit ca cel mai mare producător de petrol din lume. Puţini din vest au înţeles ce se întamplă ori s-au deranjat să întrebe.

Teoria modernă Ruso-Ucraineană privind originile petrolului:

      http://www.gasresources.net/Introduction.htm

România, 1940: urmările unei nedreptăţi

Vara anului 1940 a marcat pentru Romania punctul final al unui indelungat proces de deteriorare progresiva a situatiei internationale a tarii. ,,Cu foarte mare greutate se pot afla, in analele trecutului romanesc arata istoricul Gheorghe Buzatu, perioade mai dureroase, mai grave si mai primejdioase, pline de consecinte incalculabile, decat aceea din vara si toamna anului 1940″.

pierderile_teritoriale_ale_romaniei_1940Dupa declansarea ofensivei Germaniei pe frontul occidental, incheiata cu capitularea Frantei, practic Romania era complet izolata in plan international. „Tot esafodajul politic prin care Romania a cautat sa asigure pacea si sa-si asigure granitele arata Ion Gigurtu a cazut in realitate prin intelegerea de la München si a fost total distrus prin intelegerea germano-sovietica din 23 august 1939, care hotara definitiv asupra estului european”. Trebuie sa dam intreaga greutate acestei aprecieri, intrucat Ion Gigurtu, in calitatea sa de ministru de externe si, apoi, de prim-ministru, s-a aflat in miezul evenimentelor care au lovit Romania in perioada iunie -septembrie 1940.

                                       Raul cel mai mic

Prin incheierea pactului sovieto-german, izolarea Romaniei era desavarsita, iar Uniunea Sovietica, dintr-un posibil aliat luat in calcul de autoritatile romane impotriva expansionismului german, devenea automat principalul pericol pentru independenta si integritatea Romaniei. Mai mult, amenintarea sovietica ilustrata de actiunile acesteia in Polonia, Finlanda si Tarile Baltice si impunerea in teritoriile anexate a regimului comunist facea sa paleasca, practic, pericolul german, transformand in acelasi timp Reich-ul intr-o solutie preferabila, in ultima instanta, pentru salvarea existentei statului roman si a regimului sau politic. In conditiile in care se profila victoria germana pe frontul occidental, acompaniata in Rasarit de concentrari sovietice la granita de pe Nistru, s-a impus factorilor conducatori de la Bucuresti solutia apropierii de Germania ca singura optiune posibila pentru a face fata pericolului sovietic. Nu era, desigur, varianta dorita, ci era ,,raul cel mai mic”.

                                     Pericolul sovietic

FEB 1 cu 1 28 iunie 1940 cu tricolorDupa incheierea razboiului cu Finlanda, intentiile agresive ale Uniunii Sovietice impotriva Romaniei au inceput sa capete contur in ritm rapid. Mai intai, la 29 martie 1940, in fata Sovietului Suprem al URSS, V.M. Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Externe, rupea tacerea existenta pana atunci in raporturile romano-ruse cu privire la Basarabia. Aproape concomitent au fost semnalate importante miscari de unitati militare sovietice din directia nord spre sud, la hotarul cu Romania, unde au adoptat „un dispozitiv operativ”.        In fata acestui pericol ce se profila la Rasarit, guvernul roman a cautat sa lamureasca pozitia puterilor Axei fata de un eventual atac al Uniunii Sovietice impotriva Romaniei. In acest scop, la 22 mai 1940, ministrul de externe, Grigore Gafencu, a avut convorbiri separate cu ministrii Axei acreditati in Romania, Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei, si Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei.    

 Discutia cu ministrul german a fost lamuritoare pentru pozitia pe care Berlinul o va adopta intr-un eventual conflict romano-sovietic. La inceput, Gafencu l-a informat pe Fabricius despre concentrarile sovietice, la care se adaugau si cele ungare (Budapesta decretase mobilizarea la mijlocul lunii mai), precum si de masurile preconizate a fi luate de partea romana. In fata situatiei create a declarat Gafencu, care a tinut sa sublinieze ca ceea ce ingrijora Romania era situatia de la frontiera rasariteana, guvernul roman ar dori „si o clarificare diplomatica”. Si ministrul de Externe roman a  continuat: „Socotind ca evenimentele care s-au desfasurat atat de repede pe frontul apusean dau Germaniei o libertate de actiune mai mare in intreaga Europa, am fi recunoscatori daca guvernul german ar binevoi sa ne dea unele lamuriri cu privire la politica lui orientala”. Inainte de a da un raspuns la intrebarea pusa de Gafencu, Fabricius s-a interesat care este pozitia Romaniei fata de „problema ruseasca”. Gafencu a raspuns ca ea a ramas neschimbata, asa cum a prezentat-o in timpul vizitei sale in Germania. Si ministrul de externe roman a dorit sa adauge o informatie de importanta deosebita, anume ca „nici o actiune ofensiva indreptata de oriunde ar veni impotriva Rusiei nu se poate sprijini pe noi”. In continuare, el a adaugat ca din momentul efectuarii vizitei sale la Berlin au intervenit elemente noi, care au apropiat „in aparenta” Rusia de Germania.
Era un mod elegant de a arata interlocutorului ca „schimbarea” se produsese la Berlin, si nu la Bucuresti.   Cuvintele lui Gafencu marturiseau in acelasi timp profunda ingrijorare a guvernului roman fata de „apropierea” sovieto-germana, cu atat mai mult cu cat in timpul vizitei pe care o efectuase la Berlin, intre 18-20 aprilie 1939 – deci inainte de incheierea pactului sovieto-german -, atat in convorbirea cu Hitler, cat si cu alti reprezentanti ai conducerii germane, acestia, la unison, se pronuntasera impotriva unei apropieri a Romaniei de Rusia, care in conditiile existente ar fi putut fi interpretata ca un act „neprietenos” fata de Germania.  

 FEB 1 cu 1 28 iunie 1940 img  In mai 1940 insa, situatia era radical schimbata si acum Gafencu era interesat sa afle cat de ampla era intelegerea sovieto-germana. Lui Fabricius, ministrul de Externe roman i-a declarat insa ca el „nu crede” intelegand prin aceasta, de fapt, ca el spera ca Reich-ul nu si-ar fi schimbat totusi liniile directoare in politica orientala. Era, indirect, o intrebare care astepta un raspuns din partea lui Fabricius. Diplomatul german a raspuns ca, „in linii generale”, si politica germana a ramas neschimbata. A adaugat insa ca Stalin a facut „un mare serviciu” Führer-ului, care nu putea uita aceasta. In continuare, el a reluat declaratiile obisnuite ale diplomatilor germani, ca Reich-ul doreste pace in sud-estul Europei si in special pentru Romania. Si a adaugat ca aceasta situatie depinde „in buna parte” si „de intelegerea deplina la care ar putea ajunge Romania cu vecinii ei de la Rasarit”. Era, evident, un alt limbaj fata de cel din aprilie 1939. De aceea, Gafencu a cautat sa afle ce intelegea diplomatul german prin „intelegere”. Raspunsul acestuia a fost vag, dar diplomatul roman a retinut ca Fabricius a spus urmatoarea fraza: „Daca vreti sa obtineti ceva, trebuie sa dati”. Insistand pentru lamuriri, Fabricius a aratat ca rusii se plang ca Odessa este prea aproape de frontiera si ca in zona respectiva s-ar putea impinge hotarul spre vest. De aici Gafencu a tras concluzia ca sovieticii ar fi dorit un cap de pod peste Nistru, eventual Cetatea Alba, pentru a asigura Odessa. Nici un moment insa nu s-a gandit ca, de fapt, era vorba de intreaga Basarabie si, cu atat mai putin, de Bucovina.

Ultimatumul sovietic

In perioada imediat urmatoare, ca urmare a victoriilor germane in vest si a continuarii concentrarilor de forte sovietice pe Nistru, situatia internationala a Romaniei s-a agravat, iar ingrijorarile la Bucuresti au crescut. Lor le dadea expresie insusi factorul decisiv in politica externa a tarii, regele Carol al II-lea, care nota la 28 mai 1940, in Insemnari zilnice:”Primejdia cea mare ramane pentru noi tot granita de Rasarit si ne gasim in situatia de a nu putea primi niciun ajutor de nicaieri, deci, daca nu avem o atitudine binevoitoare din partea Germaniei, suntem complet in aer”.
In aceeasi zi, in cadrul unei consfatuiri la rege, la care au mai participat premierul Gheorghe Tatarescu, ministrul de Externe, Grigore Gafencu, si Ernest Urdareanu, ministrul Casei Regale, s-a luat hotararea initierii unei politici de apropiere de Germania. In timp ce acest proces se afla in plina desfasurare, fara a se ajunge insa la o concluzie finala, partea romana nemanifestand o graba deosebita in finalizarea discutiilor, se produce ultimatumul sovietic privind Basarabia si Bucovina de Nord.    

In vederea definitivarii pozitiei sale in care ideea unei rezistente armate nu era exclusa, guvernul roman s-a adresat guvernelor german si italian, precum si aliatilor din Intelegerea Balcanica, pentru a vedea in ce masura se poate baza pe sprijinul acestora. Raspunsurile primite au venit sa sublinieze izolarea in care se afla Romania. Astfel, de la Berlin a venit sfatul de a accepta ultimatumul, deoarece Germania, inca angajata in vest, nu-si putea permite o inrautatire a relatiilor cu Rusia. Acelasi sfat l-a primit guvernul roman si de la Roma, care a considerat ca este „un interes european esential” sa se evite un conflict armat cu URSS. De asemenea, cele doua guverne au aratat la Budapesta si Sofia ca nu doresc noi complicatii in sud-estul Europei. De la Belgrad si Atena raspunsurile au fost vagi, ocolind intrebarea clara formulata de guvernul roman. In sfarsit, Ankara a confirmat „deciziunea absoluta” de a-si indeplini obligatiile asumate prin Pactul Balcanic. Aplicarea acestei decizii a fost usurata de faptul ca, intre timp, Romania, acceptand ultimatumul sovietic, riscul pe care Turcia voia sa-l evite de a nu intra intr-un conflict cu URSS era inlaturat. Pe de alta parte, nici Bulgaria nu parea dispusa sa se avante intr-o aventura militara, Intelegerea Balcanica fiind, cel putin formal, inca in vigoare, iar Bulgaria nu voia sa riste.

  In situatia existenta si sub amenintarea fortei, regele Carol al II-lea si guvernul roman, dupa indelungi dezbateri in cadrul a doua Consilii de Coroana, au fost nevoiti sa accepte ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940. Cu toate acestea, si dupa anexarea Basarabiei si Bucovinei de Nord guvernul sovietic a continuat sa duca o politica plina de amenintari fata de Romania. Astfel, Moscova a continuat, fara succes insa, sa solicite Berlinului libertatea de a anexa si sudul Bucovinei, la linia de demarcatie de pe Prut cu Romania incidentele provocate de partea sovietica s-au tinut lant, a incurajat pretentiile teritoriale ungare si bulgare impotriva Romaniei etc.

Originea lui 22 iunie 1941

Politica Moscovei a determinat in mod hotarator toate actiunile de politica externa ale guvernelor care s-au succedat la conducerea Romaniei in perioada care a urmat. Marturiseste acest lucru chiar Ion Girgurtu, ce va fi desemnat de regele Carol al II-lea sa conduca guvernul ce va realiza apropierea de Axa. „Este de netagaduit arata I. Gigurtu ca felul cum a fost ocupata Basarabia a influentat mult tendinta de apropiere de Germania, deoarece URSS dadea impresia ca nu intelege sa se opreasca pe noua granita. Este cert ca politica noastra de apropiere de Germania ar fi intampinat rezistente mai mari, mai mult, nu ar fi fost necesara, daca URSS ar fi fost concilianta in toate problemele ce au urmat in legatura cu ocuparea Basarabiei”.  

Daca la 22 mai 1940 Grigore Gafencu putea sa declare ministrului Germaniei la Bucuresti, fara nici o exagerare, ca „nici o actiune ofensiva indreptata de oriunde ar veni impotriva Rusiei nu se poate sprijini pe noi”, dupa ultimatumul din iunie 1940 starea de spirit a populatiei si a oamenilor politici romani nu mai corespundea acestei declaratii. Dimpotriva. Intr-o perioada scurta s-a produs in mentalul romanesc o schimbare de 180o, sentimentele antisovietice crescand vertiginos, iar ideea eliberarii „fratilor basarabeni” incepand sa capete consistenta.

Aici isi are originea actul Romaniei din 22 iunie 1941.

Cu toate acestea, in raporturile cu URSS Romania a adoptat in continuare „o atitudine extrem de corecta”, care exprima dorinta sincera a guvernului roman de a nu provoca niciun fel de incident pe linia de demarcatie cu URSS, dar si teama de a nu da partii sovietice motive de agresiune. S-a mers pana acolo incat, intr-o circulara din 23 iulie 1940, ministrul de Externe, Mihail Manoilescu, avertiza diplomatii romani ca orice actiune de „iredentism basarabean” si orice agitatie privind problema basarabeana, in tara sau la misiunile diplomatice ale Romaniei din strainatate, „o consideram astazi nu numai ca inoportuna, dar ca direct nepatriotica”. Aceasta politica de neprovocare a URSS era confirmata si de faptul ca guvernul roman a desemnat ca titular al postului de trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei la Moscova o personalitate politica si diplomatica romaneasca de prima marime, si anume pe Grigore Gafencu.

Urmarile ultimatumului sovietic

Evenimentele de la sfarsitul lunii iunie 1940 au avut urmari deosebit de importante pentru Romania si zona sud-estului european, in general. Ele „au avut, in ansamblu, un efect catastrofal”, in sensul „nu numai ca au inaugurat, ci pur si simplu au declansat procesul dezintegrarii teritoriale a Romaniei”. In primul rand, au accelerat demersurile guvernului roman pentru apropierea de Axa. In acest scop, chiar la 28 iunie a avut loc o schimbare de guvern, in fruntea caruia a venit Ion Gigurtu, cunoscut pentru relatiile sale cu Germania. Totodata, la Externe a fost numit Constantin Argetoianu, inlocuit si el la 4 iulie cu Mihail Manoilescu; atat primul, dar mai ales al doilea erau partizani ai apropierii de Germania. Dar noutatea absoluta, care trebuia sa dovedeasca Germaniei hotararea guvernului roman de a se alinia Axei, era prezenta unor ministri din randul Garzii de Fier. Ministrul Fabricius a inteles imediat semnificatia si rolul noului guvern, dand indicatii ferme reprezentantilor presei germane acreditati in Romania ca „in corespondentele pe care le vor trimite ziarelor lor sa adopte o atitudine de incredere fata de noul guvern roman si sa arate in acelasi timp ca noua orientare politica a Romaniei, care se caracterizeaza printr-o vadita tendinta de apropiere de Reich, are un caracter definitiv”.

 Intr-adevar, dupa ce la 1 iulie 1940 guvernul roman renuntase la garantiile anglo-franceze, la 4 iulie noul guvern a publicat o declaratie in care anunta hotararea sa de a urma o politica de integrare „sincera” in sistemul Axei. O saptamana mai tarziu, la 11 iulie, guvernul roman anunta iesirea din Societatea Natiunilor. Toate aceste gesturi si declaratii aveau insa _ cum corect observa noul ministru de externe, Mihail Manoilescu _, intr-un anumit sens, „un caracter unilateral”, intrucat ele nu au fost urmate, cum era firesc, „de o luare de atitudine a Axei fata de Romania”.

Dialogul Carol – Hitler

Concomitent insa, intre guvernul roman si cel german, care actiona in numele Axei, s-a desfasurat cum spunea tot Mihail Manoilescu „o actiune de un ordin confidential si diplomatic”. Debutul acestei actiuni s-a produs la 2 iulie. Dupa ce regele Carol al II-lea n-a reusit sa obtina legatura telefonica pentru a vorbi cu Hitler, care „se plimba undeva in Franta”, monarhul l-a chemat pe Fabricius pentru a transmite pe cale diplomatica ceea ce dorise sa comunice direct Führer-ului. In Insemnari zilnice regele arata ce i-a declarat lui Fabricius, pentru a fi transmis lui Hitler:
1) Romania a renuntat la garantiile anglo-franceze si cauta „o colaborare mai intima” cu Germania, „care ar putea fi chiar intarita printr-o alianta care sa fie in folosul celor doua tari”;
2) Stiri sigure aratau ca Rusia avea intentia „de a depasi linia de demarcatie” stabilita in urma ultimatumului si de a se apropia de zona petrolifera, ceea ce reiesea din pregatirile militare ce le facea;
3) La evacuarea Basarabiei, trupele romane au fost insultate, dezarmate si impiedicate sa se retraga;
4) Regele solicita Führer-ului „un ajutor, ca sa ne apere in aceste momente grele”, Romania facand tot ce a putut pentru a pastra pacea in regiune;
5) In final, el a cerut „o misiune de instructie militara, care va intari si mai mult legaturile dintre cele doua state”.      

 Raspunsul lui Hitler, comunicat tot prin intermediul ministrului Fabricius, la 4 iulie, arata interesul Führer-ului pentru modul in care regele vedea „regularea chestiunilor” intre Romania, Ungaria si Bulgaria, pentru a putea ca pe aceasta baza sa ia o hotarare. De asemenea, Hitler considera ca trebuiau incepute „conversatii” intre partile interesate, deoarece in „starea continua de enervare si de inarmare” nu puteau fi rezolvate problemele existente. Raspunsul Führer-ului continea si un element care, pe de o parte, constituia o explicatie a pozitiei germane, dar care, pe de alta parte, suna ca un avertisment in ceea ce privea pozitia Germaniei in raporturile dintre Romania si vecinii ei, bulgari si unguri: „Germania nu poate uita ca Ungaria si Bulgaria au fost aliatii ei in trecut”. O astfel de afirmatie arata clar ca nu justitia, dreptatea, adevarul erau avute in vedere de Germania in reglementarea problemelor romano-ungare si romano-bulgare, ci un factor subiectiv, exprimat tot atat de clar: alianta celor doua tari cu Germania. La 6 iulie, Carol a raspuns mesajului Führer-ului: accepta inceperea de „negocieri” cu Ungaria si Bulgaria, pe baza etnica si a schimbului de populatie, iar ca accesoriu, eventual, rectificari de granita.  

FEB 1 cu 1 28 iunie 1940 img.jpg GARA CERNAUTILa 17 iulie, Carol a primit un mesaj scris (datat 15 iulie) de la Hitler. Führer-ul recomanda regelui luarea unei „hotarari principiale” in negocierile cu Ungaria si Bulgaria, prin cautarea unei „solutii definitive, care ar putea prezenta riscul unor sacrificii”. Abia dupa reglementarea „rationala” a problemelor cu Ungaria si Bulgaria Germania se angaja sa examineze „posibilitatea unei colaborari mai stranse, iar in vederea acesteia si dupa imprejurari, sa-si asume obligatiuni mai largi”. Raspunsul regelui Carol al II-lea la acest mesaj a fost inmanat lui Hitler de I. Gigurtu si M. Manoilescu, in cadrul intrevederii pe care acestia au avut-o cu Hitler la Berghof, la 26 iulie 1940. In esenta, regele reafirma acceptul pentru inceperea de negocieri cu Ungaria si Bulgaria, pe baza principiului etnic („Romania nu poate sa se abata nici o clipa de la principiul etnic”), care putea fi satisfacut „in mare masura” prin schimbul de populatie; respingea arbitrajul puterilor Axei, dar accepta „influenta lor durabila”, in sensul moderarii revendicarilor „vecinilor nostri”. In continuare, in scrisoare se arata ca sacrificiile pe care Romania le facea ar fi trebuit sa duca nu numai la „o pace definitiva” si „la bune raporturi prietenesti de vecinatate”, dar si la o „noua ordine politica” din care nu puteau lipsi „ample obligatii” asumate de Germania, inclusiv garantiile acesteia „fata de orice posibilitate si de orice incercare de stirbire a teritoriului nostru, ori de unde ar veni ea”.

Obiectivele unei initiative romanesti

Este prezenta in scrisoarea de raspuns a regelui o idee ce va reaparea in actiunea politico-diplomatica a guvernului roman in primavara anului 1941, cu prilejul victoriei germane in campania din Balcani. Este vorba de solicitarea ca reglementarea problemelor dintre Romania si vecinii ei, Ungaria si Bulgaria, sa fie inclusa intr-o actiune mai larga de reglementare a tuturor „neintelegerilor asemanatoare, de mai mare sau mai mica importanta”, intre toate statele din sud-estul Europei. O astfel de solicitare, in vara anului 1940, nu putea avea decat doua obiective. In primul rand, ea se putea inscrie in realizarea acelei „paci definitive” si a „bunelor raporturi prietenesti de vecinatate” intre statele din regiune, care sa duca la „noua ordine politica” si la asumarea de catre Germania a unor „ample obligatii” privind garantarea integritatii teritoriului Romaniei impotriva oricarei incercari, „ori de unde ar veni ea”, despre care Carol al II-lea vorbea in scrisoarea catre Hitler. Germania insasi era interesata in realizarea acestei „linistiri” a sud-estului european, care ii asigura aprovizionarea cu alimente si, in special, cu petrol. „Conditionarile” pe care le ridica fata de Romania pentru acordarea de garantii contineau insa nu numai dorinta de a satisface cererile unor „aliati”, dar si intentia de a pedepsi Romania pentru politica pro-anglo-franceza promovata de guvernul roman pana la sfarsitul lunii mai, in conditiile in care tara era inconjurata din toate partile de state ce promovau, in diverse grade, politici pro-germane sau erau chiar aliate ale acesteia.  

 In al doilea rand, aceasta solicitare avea in vedere un obiectiv „de uz intern”, in sensul de a se arata poporului roman care suferise deja trauma pierderii umilitoare a Basarabiei si Bucovinei de Nord si nu mai putea suporta noi cedari teritoriale fara sanctionarea celor vinovati ca Romania nu era singura tara care era nevoita sa suporte sacrificii.

Motivele pentru care Germania nu a acceptat o discutie generala asupra frontierelor din Balcani au fost furnizate chiar de Hitler. La 27 iulie 1940, in convorbirile pe care le-a avut cu premierul bulgar, Bogdan Filov, si cu ministrul de Externe, Ivan Popov, Führer-ul declara ca a respins propunerea romaneasca pentru ca „o dezbatere generala nu poate fi folositoare daca se doreste sa se ajunga la o solutie rapida a problemelor de revizuire”. Ceea ce dorea Hitler era mai intai un acord intre Romania, Ungaria si Bulgaria, iar in caz de succes el era gata sa garanteze, impreuna cu Italia si Rusia (!), statutul teritorial rezultat.                                                                                                                                                                                                                     Niciunul dintre obiectivele urmarite de Germania, pe de o parte, si de Romania si Carol al II-lea, pe de alta, nu a fost atins integral. In urma noilor cedari teritoriale pe care a fost constransa de Germania sa le accepte, chiar daca Romania a obtinut garantii din partea Axei a caror importanta nu trebuie subestimata, avand in vedere politica de expansiune teritoriala a Uniunii Sovietice si care si-au demonstrat intreaga valoare, in zona nu numai ca nu s-a instaurat linistea, ci dimpotriva, sub regimul impus de „pax germanica” tensiunea a cunoscut acumulari nemaiintalnite pana atunci, gata sa erupa la suprafata in orice moment favorabil. In ceea ce priveste situatia interna din Romania, in urma noilor pierderi teritoriale impuse prin Dictatul de la Viena si Tratatul de la Craiova, regimul regelui Carol al II-lea a fost puternic contestat, incat acesta a fost obligat, la inceputul lunii septembrie, sa abdice si sa paraseasca tara, pentru a se salva.

Impulsionarea revizionismului ungar…

In al doilea rand, ultimatumul sovietic de la sfarsitul lunii iunie 1940 a reprezentat un adevarat semnal pentru guvernele de la Sofia si Budapesta pentru a-si intensifica brusc actiunile revizioniste impotriva Romaniei. In corespondenta dintre guvernul german si cel sovietic, care si-a manifestat nemultumirea fata de faptul ca nu a fost informat de cele hotarate la Viena, aceasta idee apare clar formulata. Astfel, intr-o telegrama din 3 septembrie catre Auswärtiges Amt, ambasadorul Schulenburg arata ca guvernul sovietic a deschis „un mare complex de chestiuni” prin ridicarea problemei Basarabiei si cerea ca aceasta idee sa fie introdusa intr-un memorandum ce urma sa fie inaintat guvernului sovietic. Ribbentrop a confirmat ca cererile revizioniste ale Ungariei si Bulgariei au fost puse pe tapet de ocuparea Basarabiei si Bucovinei de nord si a dat instructiuni ca, in memorandumul ce urma sa fie predat lui Molotov, dupa „ocuparea Basarabiei si Bucovinei de nord” sa se introduca propozitia „care de asemenea a dat impuls actualelor initiative de cereri cu caracter de revizuire fata de Romania”.      

  O data principiul respectarii status-quo-ului teritorial violat, guvernele de la Budapesta si Sofia declarau ca ele nu vor sa fie discriminate de guvernul roman si cereau sa aiba acelasi tratament ca Uniunea Sovietica. In acest sens se pronuntau primul-ministru ungar, Pál Teleki si ministrul de externe, Istvan Csaky, la intrevederea cu Hitler, Ciano si Ribbentrop, din 10 iulie, care declarau: „Noi avem sprijinul guvernelor iugoslav, german si italian in sensul de a determina Bucurestiul sa puna capat discriminarilor fata de noi, care constau in aceea ca au facut Rusiei concesii teritoriale fara lupta, fara sa inceapa tratative asemanatoare cu noi”.

 Pe langa o propaganda interna si externa antiromaneasca deosebit de intensa, imediat ce ultimatumul sovietic a devenit public, cele doua guverne si-au indreptat sperantele si pasii spre Axa, in special spre Berlin, pentru a primi sprijin. Astfel, chiar in dimineata zilei de 27 iunie 1940, in conditiile in care Bucurestiul reusise numai la ora 7.00 sa cunoasca termenii exacti ai ultimatumului, la ora 10.30 deja ministrul Ungariei la Berlin, Döme Sztojay, se prezenta la Auswärtiges Amt, la directorul Departamentului Politic, Ernst Woermann, pentru a-i inmana acestuia un memorandum in care era prezentat punctul de vedere maghiar in situatia creata de ultimatumul sovietic:  

  1) Ungaria isi va urmari revendicarile fata de Romania numai in intelegere cu puterile Axei;
2) „Ungaria trebuie sa fie avuta in vedere, in cazul ca Romania va incheia o serie de intelegeri cu un alt stat, in privinta problemelor teritoriale”. Concomitent, la Budapesta, primul-ministru maghiar, contele Pál Teleki, si ministrul de externe, Istvan Csaki, au convocat pe ministrul german in Ungaria, Otto von Erdmannsdorff, in fata FEB 1 cu 1 ordin catre armatacaruia nu au formulat pretentii revizioniste bine precizate impotriva Romaniei (au declarat insa clar ca nu doresc un coridor spre secuime, ci o fasie de-a lungul granitei, mergand spre nord-est, apoi spre sud-est, in partea Maramuresului, completata cu un posibil schimb de populatie), dar s-au interesat de atitudinea Germaniei in cazul unui atac maghiar impotriva Romaniei. Intentiile belicoase ale partii ungare au fost potolite de cancelarul Hitler la intalnirea cu premierul Teleki si cu ministrul Csaky, din 10 iulie. Hitler le-a declarat celor doi reprezentanti ai Ungariei ca el cunoaste ca Romania este bine inarmata si i-a intrebat pe Teleki si Csaky daca sunt siguri ca vor fi victoriosi intr-o confruntare directa cu Romania. „Contele Teleki si contele Csaky au manifestat o ezitare evidenta inainte de a raspunde nota ministrul Paul Schmidt, translatorul oficial al Führer-ului si au declarat ca ei cred ca vor triumfa asupra Romaniei daca actiunea s-ar desfasura intr-un moment favorabil”. In acelasi timp insa, Führer-ul i-a linistit pe Teleki si Csaky informandu-i asupra faptului ca ii va cere regelui Carol al II-lea sa se inteleaga cu Ungaria, ceea ce a si facut prin scrisoarea din 15 iulie 1940.

… si bulgar

O actiune diplomatica perfect simetrica cu cea dezvoltata de Ungaria a intreprins si Bulgaria. De altfel, intre cele doua guverne a existat o anumita colaborare, dar numai de ordin general, Sofia pastrand o oarecare rezerva, ea fiind constienta ca diferendul teritorial pe care il avea cu Romania privind sudul Dobrogei nu avea complexitatea si gravitatea celui romano-ungar asupra Transilvaniei si nedorind sa lase impresia unei legaturi intre ele. De asemenea, impactul asupra opiniei publice romanesti al celor doua probleme era total diferit si Sofia a tinut cont de acest lucru. De aceea, guvernul bulgar nu a vrut ca intre actiunea lui si cea a Budapestei sa se puna un semn de egalitate. Mai mult, in timp ce Ungaria a declarat o mobilizare generala, concentrandu-si fortele la frontiera cu Romania, provocand numeroase incidente si violand spatiul aerian romanesc, aratand clar intentii ofensive, Bulgaria nu a recurs la amenintari de ordin militar, ci dimpotriva, a declarat ca ea doreste o rezolvare pasnica a diferendului cu Romania (desi presa bulgara a lansat puternice atacuri impotriva Romaniei, iar la granita din Dobrogea s-au inregistrat numeroase incidente provocate de partea bulgara).    

Bulgarii s-au dovedit a fi foarte bine informati asupra evolutiei evenimentelor din Romania. Cand, la 27 iunie 1940, ministrul bulgar la Berlin, Dragan Parvanov, s-a prezentat la Auswärtiges Amt, la Ernst Woermann, pentru a se informa in legatura cu „dezvoltarea crizei basarabene”, acesta a fost surprins sa vada ca diplomatul bulgar avea informatii despre sedinta Consiliului de Coroana roman (care se intrunise la ora 12.30), asupra careia _ nota Woermann _ „nici noi nu aveam pana la acea ora informatii sigure”. Parvanov sperase ca va primi din partea autoritatilor germane informatii privind pozitia Reich-ului „cu privire la satisfacerea ulterioara a revendicarilor Bulgariei”, dar nu a primit decat sfatul ca Bulgaria sa nu profite de criza basarabeana pentru a-si satisface propriile revendicari. Raspunsul l-a deceptionat pe diplomatul bulgar, care i-a exprimat lui Woermann „tulburarea” sa ca „Bulgaria ar putea sa primeasca acum Dobrogea ca un dar din mainile Uniunii Sovietice”. Raspunsul amintit continea in el si o nota de santaj fata de Germania, pentru a o determina pe aceasta sa sprijine cererile bulgare pentru Dobrogea de sud.                                                                                                                                                                                                                           Promisiunea ferma a sprijinirii cererilor revizioniste bulgare a primit-o Bulgaria abia la 27 iulie, in timpul vizitei pe care primul-ministru Filov si ministrul de externe Popov i-au facut-o lui Hitler, dupa ce deja guvernul roman acceptase ideea unor discutii cu Ungaria si Bulgaria. Führer-ul a declarat celor doi oameni de stat bulgari ca este „convins de justetea revendicarilor bulgare si a dat sarcina ministrului Afacerilor Externe al Reich-ului de a sustine aceasta revendicare bulgara si de a o aduce la cunostinta Romaniei”. Hitler a mers si mai departe: la 31 iulie, ministrul Reich-ului la Bucuresti, W. Fabricius, a comunicat in capitala Romaniei „recomandarea categorica” a Führer-ului ca Romania sa cedeze intregul Cadrilater Bulgariei. Dupa o astfel de recomandare, negocierile de la Craiova s-au purtat, practic, asupra reglementarii urmarilor cedarii Cadrilaterului.

URSS ameninta din nou

Daca evenimentele de la sfarsitul lunii iunie 1940 au dus la intensificarea actiunii revizioniste a guvernelor ungar si bulgar, ele au marcat totodata si o crestere a interesului sovietic fata de Balcani. „Cuceririle pe care le-au facut cu pretul unor sacrificii marunte scria Grigore Gafencu referindu-se la succesele repurtate in plan international de guvernul sovietic in transpunerea in viata a protocolului Ribbentrop – Molotov au trezit vechile traditii de expansiune imperialista vesnic in cautarea unor hotare europene mai potrivite, au magulit vanitatea lor deosebit de simtitoare de stat proletar”. In fapt, URSS devenise „o primejdie amenintatoare, in orice clipa, pentru toate statele vecine”, cu atat mai mult daca acestea se aflau in calea expansiunii sovietice, cum era cazul Romaniei. Fata de aceasta din urma, interesele Uniunii Sovietice, pe de o parte, si cele ale Ungariei si Bulgariei, pe de alta parte, coincideau in buna masura. Asa se explica sprijinul sovietic acordat pretentiilor revizioniste ungare, pe care le considera indreptatite „in principiu”, si revendicarilor bulgare, pe care Moscova le sprijinea „cu simpatie”.

 FEB 1 cu 1 OCUPAREA BUCOVINEIUngaria a inteles importanta factorului sovietic pentru realizarea proiectului ei revizionist fata de Romania si l-a folosit in special in perioada in care Germania o sfatuia sa pastreze pacea in regiune. Un document diplomatic romanesc vorbea chiar de „coluziunea” ungaro-sovietica impotriva Romaniei in vara anului 1940. In acest sens, in documentul amintit se arata ca, inca inainte de 26 iunie 1940, ministrul Ungariei la Moscova, Kristoffy, a primit instructiuni de a lua contact cu V.M. Molotov „pentru a examina posibilitatile unei actiuni comune impotriva noastra”.  

  La inceputul anului 1942, ziarul „Magyaroszág”, din 10 ianuarie, a publicat un articol intitulat „Magyarok Ukrajnaban”, sub iscalitura lui Darvas Janos, in care arata ca a existat o intelegere sovieto-ungara de a ataca Romania, in urma careia Uniunea Sovietica urma sa ocupe Bucovina si Moldova, iar Ungaria intreg Ardealul.        

De fapt, mobilizarea armatei ungare, incepand din mai 1940, se efectuase atat sub influenta victoriei germane in vest, dar si a concentrarilor de trupe sovietice la granita cu Romania. In acele zile, Ungaria nu se gandea sa ia o initiativa razboinica, „dar cauta sa fie gata de a profita de orice imprejurare care sa-i ingaduie o cooperatie cu un eventual beneficiu teritorial”. A pierdut insa momentul ultimatumului, datorita atat interventiei Germaniei, cat si acceptarii ultimatumului de catre guvernul roman, moment pe care reprezentantii Ungariei la intrevederea cu Hitler din 10 iulie 1940 l-au evocat cu evident regret.

   Cand, in a doua jumatate a lunii august acelasi an, Romania purta negocieri cu Ungaria si Bulgaria, Uniunea Sovietica a cautat sa profite de situatia creata si a procedat la noi concentrari de forte la frontiera cu Romania. O nota informativa din 21 august 1940 avertiza guvernul roman ca este posibila o actiune militara sovietica impotriva Romaniei, in jurul datei de 28 august. Ungaria era hotarata sa foloseasca acest moment pentru a ataca Romania, cooperarea maghiaro-sovietica precizandu-se din nou. Declaratia lui Ribbentrop, facuta lui Manoilescu la 29 august 1940, ca in ipoteza in care Romania nu primea „arbitrajul”, Ungaria si Uniunea Sovietica aveau s-o atace, ceea ce ar fi insemnat sfarsitul independentei Romaniei, era un evident factor de presiune, dar ea reprezenta si o dura realitate. Ministrul de externe german a vorbit de atacul concomitent al Ungariei si Uniunii Sovietice impotriva Romaniei ca de un lucru ce ar fi fost deja hotarat intre cele doua tari.

Acceptarea „arbitrajului” si garantia Axei au pus capat amenintarii sovieto-ungare. Daca „solutia” data la Viena a satisfacut Ungaria, ea a iritat in mod evident Moscova. Nemultumirea sovietica avea in vedere faptul ca ea fusese din nou tinuta deoparte de hotararile luate in zona Europei Centrale. Dar fondul nemultumirii sovietice rezida in garantia data Romaniei, care punea practic capat visurilor sovietice spre Balcani si Stramtori, URSS dand o interpretare extinsa articolului 3 din protocolul secret incheiat cu Germania la 23 august 1939, in sensul ca aceasta din urma avea prioritate in sud-estul Europei pe plan economic, iar Uniunea Sovietica pe plan politic.  

FEB 1 cu 1 BUCOVINA NOASTRA Nemultumirea sovietica s-a manifestat chiar in noaptea de 29/30 august 1940, cand s-au semnat documentele de la Viena: ministrul roman la Moscova, Grigore Gafencu, a fost chemat in toiul noptii de catre Dekanozov, adjunct al Comisarului Poporului pentru Afacerile Externe, care pe un ton grav i-a inmanat o nota de protest ce continea numeroase incidente de frontiera de care era acuzata partea romana. Ca un ecou al coluziunii sovieto-ungare, dupa ce armata ungara a ocupat partea de nord-est a Transilvaniei, conform „arbitrajului” de la Viena, cand la jumatatea lunii septembrie 1940, la Cluj-Napoca, au avut loc manifestari dedicate anexarii teritoriului, atasatul militar sovietic, participant la eveniment, a fost obiectul unei deosebite atentii si simpatii din partea autoritatilor ungare.

De o maniera asemanatoare a procedat si Sofia care, cu prilejul ratificarii de catre parlamentul bulgar a Tratatului de la Craiova privind Dobrogea de sud, pe langa multumirile adresate celor doua guverne ale Axei, si-a manifestat recunostinta si fata de guvernul sovietic pentru sprijinul pe care l-a acordat Bulgariei in realizarea acestui obiectiv.

                              Consecintele pierderilor teritoriale

Ca urmare a evenimentelor din vara anului 1940, la 5 septembrie 1940, cand generalul Ion Antonescu a primit depline puteri din partea regelui Carol al II-lea, Romania era inca o tara izolata si amenintata in plan international, slabita, dezorientata si demoralizata in plan intern.

   Pierderile teritoriale suferite ca urmare a cedarii Basarabiei, Bucovinei de Nord, Transilvaniei de Nord-Est si Dobrogei de Sud erau deosebit de mari. Ele au afectat profund statul roman si intreaga societate romaneasca, marcand practic toate actiunile in plan international ale guvernului roman in anii razboiului si dupa aceea, pana la semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947.     Totodata, pierderile suferite in vara anului 1940 au afectat rolul si ponderea geopolitica si strategica a statului roman in regiune. Dar cea mai grea lovitura primita a fost in plan moral. Dupa numai 22 de ani de la implinirea unui ideal (Romania intregita), romanii trebuiau sa reia lupta pentru unitatea nationala, cu aceeasi credinta, hotarare si daruire care asigurase victoria bunicilor si parintilor lor.

 Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Românul la uşa americanului

Ştiaţi că Marea Britanie are o rată mai mare de refuz a intrării în SUA* decât rata României de refuz a vizelor? Noi am ajuns la 17% (scădere istorică anul trecut, de peste 5 procente), englezii sunt la 20,6%. Totuşi, noi suntem cei care batem şi batem la uşa Visa Waiver şi nu ni se deschide. „Faptul că încă stăm la uşă şi solicităm viză nu cred că este un tratament corect”, îmi spunea recent Titus Corlăţean. Auzim de fiecare dată promisiuni şoptite din spatele acestei uşi. Şi optimism. De câte ori întrebi vreun oficial român sau american despre problema vizelor, dai de optimism. Cum se întâmplă acum cu reforma imigraţiei. Pe numele de PR „Border Security, Economic Opportunity and Immigration Modernization Act of 2013″**, pe numele legislativ Legea S.744, aceasta este cea de-a treia reformă istorică promisă de Obama şi pentru care el este încă preşedinte (după reforma din domeniul sănătăţii – adoptată şi cea din domeniul controlului armelor – eşuată).

 În urmă cu două săptămâni, când S.744 a trecut de Senat, am văzut acelaşi optimism peste tot – de la hispanicii din SUA şi chiar până la românii de aici, de acasă, care înjură de obicei în barbă de câte ori văd un militar întors din Afganistan, de câte ori vorbim despre contractele de apărare cu americanii, despre scutul antirachetă etc. Optimismul s-a risipit de mult în State, pentru că sunt semne serioase că legea nu va trece de Camera Reprezentanţilor, controlată de republicani.

 S.744 este un gigant legislativ de 850 de pagini, menit să rezolve mai ales problema imigranţilor ilegali din America de Sud aflaţi în SUA. Nu prin metoda Reagan, care a încercat – fără succes – să rezolve problema printr-o generoasă amnistie. Astfel, actuala lege prevede un parcurs pentru regularizarea şi, după o perioadă de 13 ani, naturalizarea a circa 11 milioane de imigranţi din Statele Unite. Plus garduri la graniţa de sud. Aruncaţi o privire peste acest studiu despre afluxul imigranţilor, realizat de Department of Homeland Security, pentru a vedea care este adevărata problemă a americanilor în acest domeniu.    

 Spre finalul legii (subtitlul E, pagina 739, începând cu alineatul 6), stă pitit un proiect pe care l-am găsit cu greu (pentru că nici nu a mai fost pomenit în State), dar la care noi, românii, sperăm de anul trecut şi care a fost inclus acum în legea cea bună.  

 Este un proiect de reformare a Programului Visa Waiver (secţiunea 4.506, pagina 747 şi mai departe – Visa Waiver Program Enhanced Security and Reform), care, în scenariul român, ne-ar fi favorabil. Pe scurt, ar ajusta rata de respingere a vizelor (criteriul de amitere în program, de 3%), dacă statele au un procent mic de oameni care nu respectă durata vizei. Rata ar urma să fie scăzută şi, totodată, calculată în funcţie de numărul celor care aplică, şi nu de cel al aplicaţiilor (problema românilor este că ei aplică pentru viză în SUA în repetate rânduri, chiar dacă sunt refuzaţi de fiecare dată şi nu se schimbă nimic din dosarul lor).  

 Totodată, noua legislaţie privind Visa Waiver prevede stabilirea unei rate de maximum 3% de depăşire (rata de overstay) a perioadei de şedere permise (90 de zile). După calculele Bucureştiului, am reuşi să crăpăm uşa vizelor cu o astfel de modificare, pentru că românii au o rată mică de depăşire a perioadei de şedere. Am scris mai multe despre acest proiectAdmiterea în Visa Waiver pe baza acestor criterii, însă, nu devine certă odată cu aceste modificări în lege. Adică poţi îndeplini noile condiţii, dar decizia finală e tot politică.    

Ceea ce am remarcat de anul trecut, când a fost depus JOLT Act, şi până acum, când vorbim despre întregul pachet de reformă, este că nu există în SUA nicio discuţie despre români. Nici despre bulgari. Singurii care par să aibă o şansă reală să scape în viitorul apropiat de vizele pentru SUA graţie legilor dezbătute în Congres sunt polonezii (senatorii care au iniţiat JOLT Act au foarte mulţi polonezi în circumscripţiile lor). Pe lângă faptul că au o rată de refuz a vizelor de 9,3% (anul fiscal 2012), ei au de ani buni un lobby foarte puternic în SUA. Mai mult, de câteva luni, polonezii au trecut în altă ligă a lobby-ului şi au angajat, potrivit New York Times, lobby-işti de top pentru a se asigura că scapă de viză. Şi pare-se că vor scăpa.         Cât despre noi, noi ne uităm la uşă şi le mai amintim din când în când americanilor că suntem acolo. Şi dacă reforma imigraţiei trece de Camera Reprezentanţilor cu tot cu partea despre Visa Waiver, am convingerea că tot nu vom scăpa în anii următori de vizele pentru SUA şi vom continua să ne hrănim cu optimism şi să ne plângem de milă ori să spunem că nici nu ne interesează atât de mult, cum facem şi în cazul Schengen.

   Silvia ANDREI

Cum poate fi ținut un nemernic într-o astfel de demnitate în BOR: Scandalul din Biserica Ortodoxă Romănâ SATANA Teodosie, devenit acum şi ,,BULANGIU’’, a fost cu ceva timp în urmă acuzat şi de AGRESIUNE SEXUALĂ asupra unui minor dar nu a avut nici o finalizare

SATANA Teodosie preasfinţeşte sau preacurveşte? Ce spun reprezentanţii Mănăstirii Dervent, ,,locul pierzaniei”. SATANA ,,bulangiu’’ Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, este acuzat de un bărbat, care a depus în urmă cu ceva timp o plângere penală la Parchetul General, că i-a făcut avansuri şi l-a obligat să întreţină relaţii sexuale, pe vremea când acesta era minor. Tânărul susţine că faptele s-ar fi petrecut în urmă cu 15 ani, în 1996, la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa. Tânărul se numeşte Ciprian Stănescu şi este un orfan luat în grijă de Biserică, potrivit Arhiepiscopiei Tomisului. Parchetul General investighează dacă este cazul să fie deschis un dosar penal pentru aceste acuzaţii. Tânărul susţine că Arhiepisopul l-ar fi agresat sexual pe când avea 17 ani şi că acelaşi lucru l-ar fi păţit şi alţi elevi ai Seminarului Teologic din Constanţa. Un reprezentant al Mănăstirii Dervent a confirmat că tânărul Ciprian, cel care îl acuză pe Arhiepiscop, a locuit în complexul bisericesc, dar că acuzaţiile acestuia nu se susţin. Potrivit acestuia, ,,nu e exclus ca cineva să încerce să se răzbune pe ierarh”. Detaliile din declaraţia acuzatorului nu coincid cu cele reale, reprezentantul mănăstirii    

 ,,ÎPS Teodosie nu a călcat în mănăstirea noastră până în anul 2001, iar acel tânăr, Ciprian, a apărut aici în 1999, adică la trei ani distanţă de când susţine că ar fi fost agresat. În plus, apartamentul episcopal, în baia căruia s-ar fi întâmplat faptele, nu era construit încă atunci. Abia în anul 1998 am image001ridicat clădirea. E o ruşine lumea în care trăim”, a declarat pentru pentru noi reprezentantul Mănăstirii Dervent, un călugăr care se vedea de la o poştă că minte, pentru că în ziua de astăzi nu prea mai avem călugări si ierarhi cinstiţi, dar nici preoţi cinstiţi. Iată ce ne mai  declară reprezentantul mănăstirii Dervent.

SATANA,,bulangiu’’ TEODOSIE mai are curaj să privească credincioşii în faţă?

,,Ciprian nu era frate în mănăstirea noastră. A vieţuit în Dervent, dar ocazional, era într-o situaţie gravă, abia plecat de la orfelinat, l-am primit din milă aici. Ne ajuta la treburile gospodăreşti, atâta tot”, a mai adăugat călugărul care ne-a însoţit.  

  SATANA printr-un reprezentant din Arhiepiscopia Tomisului caută o scuză: ,,Drept răzbunare, a oferit presei o poveste halucinantă”.(N.r. nu zău ? Cum aşa dintr-o dată?)   

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat faptul că a primit o plângere în acest caz: ,,Vă confirmăm faptul că la data de 23.11.2011, a fost transmisă instituţiei noastre o sesizare avându-l ca inculpat pe ÎPS Teodosie, care a fost trimisă Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, fiind în faza actelor premergătoare, fază în care nu se pot furniza alte date”.

image003 Arhiepiscopia Tomisului respinge ca nefondate acuzaţiile aduse de tânărul Ciprian Stănescu, spunând că, în perioada în care susţine tânărul că ar fi fost agresat sexual, ÎPS Teodosie ,,nici nu se afla măcar în Dobrogea, alegerea şi înscăunarea la Tomis având loc abia în anul 2001″. Despre tânărul care îl acuză pe această satană, Arhiepiscopia susţine că ,,Departamentul de asistenţă socială l-a ajutat, în ultimii ani, să-şi termine studiile liceale, întrucât provenea de la casa de copii. Gravele sale probleme de comportament şi labilitatea psihică evidentă au determinat conducerea Arhiepiscopiei Tomisului să nu-i acorde binecuvântarea necesară înscrierii la Facultatea de Teologie.

Acest lucru l-a făcut să uite foarte repede ajutorul care i s-a oferit timp de câţiva ani şi, drept răzbunare, a oferit presei o poveste halucinantă, hărţuindu-l totodată şi telefonic pe Părintele Arhiepiscop, pentru că nu i s-a oferit posibilitatea să studieze Teologia„, se arată într-un comunicat de presă semnat de preotul Alin Boc(N.R. Am mai auzit noi de un mincinos tot cu un astfel de nume) secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului.

     Vă place iubiţi credincioşi cum SATANA,,bulangiu’’sfinţeşte apa cu mâinile sale murdare? 

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, părintele Constantin Stoica, este reţinut în a face declaraţii referitoare la acest caz. ,,Aceste acuzaţii trebuie probate de cel care a făcut acuzarea, adică tânărul image004trebuie să aducă probe, adică martori sau o fotografie. Până în momentul de faţă, aceste mărturii sunt simple calomnii. Orice act al nostru este însoţit de responsabilitate. Instanţa îşi va spune ultimul cuvânt în acest caz”, a precizat părintele Stoica. Reprezentantul BOR spune că ,,imaginea Bisericii are de suferit’’. De fapt ,,bulangeala’’ este un lucru frecvent în mănăstiri. Cunoaştem cazuri şi cazuri de asemenea lucruri cu călugări care se îndeletniceau cu astfel de ,,practici’’, călugări care pr urmă au urcat pe culmile stăraţiei si episcopale.      

  Orice caz  să ţineţi minte de la mine o vorbă din popor: Nu iese fum fără foc! Tânărul Ciprian nu are nici un motiv să mintă. Normal aceste ,,lucruri’’ nu se fac cu martori.       Unde mai pui că această SATANA, devenit întretimp şi ,,BULANGIU’’, este sprijinit, de curând declaratul TUNĂTOR al SECURITĂŢII, Arhiepiscopul PIMEN al Sucevei şi Rădăuţilor, un avar al BANULUI, pentru care contează mai puţin omul credincios în detrimentul mărimii plicului, care trebuie să fie cât mai gros şi foarte greu.      IPS Pimen are şi părţile lui foarte bune dar dacă nu-i oferi şi bani ,,cash’’ nu eşti ,,bun credincios’’. Acest ierarh sprijină toate acţiunile mişeleşti ale SATANEI ,,bulangiu’’ TEODOSIE. 

De fapt în Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei sunt cei mai mulţi ,,ciubucari’’, ,,vânzători’’ de parohii, şi ,,jecmănitori’’ de bani de la credincioşi, indiferent de starea socială a credinciosului. În numărul viitor vom veni cu argumente şi cum a vrut SATANA TEODOSIE şi COLABORATORUL SECURITĂŢII Arhiepiscopul PIMEN să destrame Biserica Ortodoxă,

 Iosif VARGA    

Tăriceanu vrea să îl scoată pe președinte din procesul de numire la Parchete și ÎCCJ

Este vorba despre o inițiativă depusă de președintele Senatului. Tăriceanu urmărește să modifice mecanismul prin care sunt desemnați șefii din Justiție. Sunt vizați șeful DIICOT, șeful DNA, procurorul general și șeful Înaltei Curți de Casație și Justiție.  

  La acest moment, șefii parchetelor sunt desemnați de președintele statului, la propunerea ministrului Justiției, la care Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) emite un aviz consultativ. Iar președintele Înaltei Curți e numit tot de șeful statului, la propunerea CSM. Însă proiectul de lege al lui Tăriceanu vrea să schimbe radical situația.

 Președintele Senatului propune ca procurorul general, șeful DNA și cel al DIICOT să fie desemnați de către Consiliul Superior al Magistraturii, consiliu ce ar urma să decidă și în ce privește revocările din funcție. De asemenea, președintele ICCJ ar urma să fie ales de către judecătorii Înaltei Curți, din rândurile lor.     Potrivit România Liberă, în CSM ar exista un current favorabil lui Tăriceanu pentreu schimbarea legii de numire a procurorilor. Argumentul oficial al șefului Senatului e necesitatea de a elimina politicul din Justiție. Dar momentul în care a fost lansată propunerea ridică semne de întrebare.      Asta în condițiile în care 2016 este anul în care mandatele procurorului general Nițu – deja afectat de scandalul coloanelor oficiale ale lui Gabriel Oprea –, cel al șefei DNA, Kovesi, și mandatul șefei Înaltei Curți, Livia Stanciu, expiră în această primăvară. Iar noua sesiune parlamentară stă să înceapă.      

Mai mult decât atât, propunerea lui Tăriceanu nu e prima de acest tip. O inițiativă similară a fost convenită cu CSM, în cadrul întâlnirilor avute cu reprezentanții instituției. Însă varianta șefului Senatului e mai restrictivă. În timp ce Consiliul propunea eliminarea din mecanism numai a ministrului Justiției, Tăriceanu vrea să anuleze și rolul președintelui țării.

  Varianta CSM: “Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii-șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjuncții acestora sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.      

 Varianta lui Tăriceanu: : „Procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjuncții acestora sunt numiți de către Consiliului Superior al Magistraturii”.

 Ar putea fi vorba, totuși, și despre un calcul prin care varianta propusă de șeful Senatului să facă propunerea CSM dezirabilă pentru a intra în circuitul legislativ. Asta în condițiile în care inițiativa lui Tăriceanu vine în contradicție cu Constituția țării. Legea Fundamentală legiferează la articolul 134, alineatul 1 (Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii), că CSM “propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii”.    

Mutarea ar putea să însemne și o depersonalizare a responsabilității numirilor în funcțiile cheie din Justiție. Monica Macovei susține că atunci când au loc întelegeri politice în dauna respectării legii, vor apărea controverse. “Cel mai important este principiul responsabilității personale, indiferent de contextul politic și de majorități politice, pentru ca aceste numiri să rămână în afara influențelor politice. O astfel de responsabilitate și-o poate asuma ministrul Justiției, și nu un organism colectiv ca CSM, unde votul este secret și nimeni nu poate fi tras la răspundere”, transmite europarlamentarul într-un comunicat.

 Florin NAHORNIAC

Ce se întâmplă dacă aplici usturoi tocat pe tălpile picioarelor. Este de-a dreptul incredibil

Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii.   

Este o planta atât de puternica, încât, atunci când e aplicată pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni – ajunsi în pragul mortii – suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au vindecat si au laudat aceasta planta miraculoasa.

Învinge germeni de care penicilina nici nu se atinge

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu fermitate, „puterea de penicilina” a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii”

 La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care „dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.

Previne înfundarea arterelor

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are „o actiune protectoare foarte semnificativa” în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect – fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta – în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

Coboară hipertensiunea

Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii sustin ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.

   Silvia ANDREI

PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

România până la intrarea în război

România era condusă de regele Carol I de Hohenzollern din 1866. Pentru o perioadă îndelungată mai înainte de declașarea primului război mondial, România a fost un aliat al Austro-Ungariei. În conformitate cu termenii alianței dintre cele două state, România era obligată să intre în război numai dacă aliatul austro-ungar era atacat. Când a izbucnit războiul, România a considerat că Austria a fost statul care a declanșat războiul și, prin urmare, Bucureștiul nu era obligat să se alăture efortului de război al aliatului său. În cele din urmă, România s-a alăturat celor care luptau împotriva Puterilor Centrale.
România și-a negociat cu grijă condițiile pentru intrarea în război de partea Aliaților. Astfel, Bucureștiul cerea recunoașterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei, care fusese încorporat în Regatul Ungariei în 1867, (Vedeți și: Istoria Transilvaniei ).
Aliații au acceptat condițiile românilor în vara anului 1916. Dacă România s-ar fi alăturat efortului aliat de război mai devreme în acel an, mai înainte de declanșarea Ofensivei Brusilov, era foarte posibil ca rușii să fi reușit să obțină o mare victorie. Anumiți istorici militari apreciază că Rusia a întârziat aprobarea cererilor României, deoarece se temea că va fi pusă în discuție și situația teritoriului smuls din trupul Moldovei în 1812, Basarabia.Istoricul militar britanic John Keegan afirmă că, mai înainte de intrarea în război a României, Aliații căzuseră de acord în secret să nu-și onoreze după război angajamentele cu privire la expansiunea teritorială românească.
Guvernul român a semnat un tratat cu Aliații pe 17 august 1916, după care a declarat război Puterilor Centrale pe 27 august același an. Armata română era destul de mare – 500.000 de militari, organizați în 23 divizii. Din păcate, armata era încadrată cu puțini ofițeri profesioniști, era slab pregătită, iar dotarea era insuficientă. Șeful Statului Major German, generalul Erich von Falkenhayn, a apreciat în mod corect că România este atrasă de o alianță cu Antanta și a făcut planuri pentru atragerea țării de partea Putrerilor Centrale

Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Cei pe care îi socotim păcătoși pot fi mai vrednici de mântuire decât noi

 Mulţi la arătare au greşit, dar în taină s-au pocăit şi iertare au dobândit şi pe Sfântul Duh L-au primit. Deci, cei ce ni se par nouă că sunt păcătoşi, la Dumnezeu sunt drepţi, pentru că păcatele lor le vedem, dar pocăinţa lor n-o vedem.

Să ne aducem aminte, fraţilor, de Domnul Care zice: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!”. Şi iarăşi, de Apostolul care ne învaţă zicând: „Cel ce pare că stă să se păzească, să nu cadă”. Şi iarăşi: „Păzeşte-te pe tine ca nu cumva să fii ispitit şi tu”. Că mulţi la arătare au greşit, dar în taină s-au pocăit şi iertare au dobândit şi pe Sfântul Duh L-au primit. Deci, cei ce ni se par nouă că sunt păcătoşi, la Dumnezeu sunt drepţi, pentru că păcatele lor le vedem, dar pocăinţa lor n-o vedem. Că şi Filimon acela, măscăriciul din Egipt, numai un lucru mare de pocăinţă a făcut şi a ajuns la măsura Sfântului Macarie, pustnicul.

De aceea, de am vedea chiar cu ochii noştri pe cei ce greşesc, să nu-i osândim. Că zece paşi depărtându-se cineva de la faţa noastră, nu ştim ce a făcut faţă de Dumnezeu sau de este Dumnezeu cu dânsul. Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era şi cu ucenicii Lui, iar tâlharul era între tâlhari şi între ucigaşii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar tâlharul, împreună cu Hristos, în rai s-a sălăşluit. Pentru aceea nu se cade să osândim pe omul ce greşeşte, de vreme ce Domnul îl va judeca. Iar toată judecata, Tatăl a dat-o Fiului.

Drept aceea, acela ce judecă pe cei ce greşesc îşi răpeşte pentru sine dregătoria lui Hristos. Şi unul ca acela este un antihrist, adică potrivnic al lui Hristos. Dar cine ar fi ştiut milostivirea cea multă a lui Dumnezeu, de n-ar fi arătat-o El singur oamenilor, primind pe păcătoşii ce se pocăiesc, precum pe desfrânata, pe vameşul sau pe Manase cel spurcat, care cincizeci şi doi de ani a slujit idolilor, iar după aceea într-un ceas pocăindu-se a dobândit iertare? Că, fiind închis într-o cuşcă de aramă în Babilon şi înăuntru cântându-şi cântarea sa, îngerul Domnului a spart arama şi îndată l-a scos şi l-a dus în Ierusalim şi cealaltă vreme a petrecut-o într-o pocăinţă.
(Sfântul Ierarh AtanasieDin cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 171)

CCR a decis în unanimitate: Legea antifumat este constituţională

Judecătorii de la Curtea Constituţională se vor pronunţa astăzi pe marginea legii care interzice fumatul în spaţiile publice închise.

Judecătorii CCR au decis, în unanimitate, că Legea antifumat contestată de 33 de senatori este constituţională.

* * *

Nu mai puţin de 33 de senatori din mai multe grupuri parlamentare au depus, la finele anului trecut, o contestaţie la Curtea Constituţională care vizează noua lege care interzice fumatul în spaţiile publice închise.     â ,,Legea are multe probleme de neconstituţionalitate în exprimare. Se înţelege că inclusiv în spaţii colective private, de exemplu la dumneavoastră acasă, nu puteţi fuma, ceea ce nu este constituţional”, a declarat atunci, pentru Agerpres, senatorul independent Alfred Laurenţiu Mihai.  

Potrivit senatorului, parlamentarii care au depus contestaţia sunt nemulţumiţi de faptul că, în forma în care a fost adoptată, legea separă practic fumătorii în două categorii: cei care pot fuma în aeroporturi sau cei care sunt în închisori de maximă siguranţă, pe de o parte, şi ceilalţi fumători care nu au voie, pe de alta.

,,Bineînţeles că nu au voie decât dacă sunt în situaţia cu pricina, adică ori se află în închisoare şi numai acolo pot fuma într-un spaţiu public închis sau în aeroporturi, în spaţii special amenajate, ceea ce nu este constituţional. Practic, este o discriminare, între fumători vorbesc. Dacă nu s-ar putea fuma nicăieri într-un spaţiu public închis ar fi corect.      

Dacă legea ar trece în această formă şi ar fi votată în Parlament cu unanimitate nu ar fi nicio problemă. Plus că trebuie văzute foarte bine părţile de constituţionalitate care noi credem că au fost încălcate. Noi nu putem să spunem sută la sută dacă avem dreptate sau nu decât după ce Curtea va da un verdict”, a explicat Alfred Laurenţiu Mihai.       În opinia lui Alfred Laurenţiu Mihai „este corect să avem o lege antifumat care să respecte normativele, directivele europene, este corect să protejăm nefumătorii, să nu se fumeze în preajma copiilor. Sunt de acord cu toate aceste lucruri, dar nu sunt de acord să trecem de dragul de a trece o lege nefiind constituţională”.

Proiectul de lege care prevede interzicerea fumatului în spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, la locurile de joacă pentru copii, în unităţile sanitare, de învăţământ, precum şi cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului a fost adoptat în decembrie 2015 de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional.

Violeta Alexandru, despre transparenţă în Sistem: ,,Aparatul guvernamental pentru sine şi mai puţin pentru oameni”

În condiţiile în care în România zilelor noastre obţinerea unei informaţii de la instituţiile statului este, adesea, o treabă mai grea decât muncile lui Hercule, ministrul pentru relaţia cu societatea civilă, Violeta Alexandru, anunţă iniţiative pentru transparentizarea administraţiei publice.

       Violeta Alexandru – Ministru, Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic

Ministrul pentru relaţia cu societatea civilă, Violeta Alexandru, a declarat marţi că punerea la dispoziţia cetăţenilor a informaţiilor de interes public ar trebui să fie un proces tehnic, motiv pentru care toate instituţiile publice vo fi obligată să publice toate informaţiile de interes public pe site într-o rubrică standard. Mai mult, în acest moment se lucrează la centralizarea informaţiilor de interes public într-un portal pe internet, a mai anunţat ministrul, potrivit digi24.ro.

Violeta Alexandru a mai precizat că, după ce a vizitat mai multe instituţii publice, a observat că există tendinţa de a gestiona până la nivel de ministru tot ce înseamnă informaţie de interes public, motiv pentru care informaţiile sunt publicate cu întârziere.

  ,,De multe ori există tendinţa de politizare, de gestionare până la nivel de ministru tot ce înseamnă informaţie de interes public. Ori nu ar trebui să fie aşa. Am dorit să am o privire tehnică asupra modului în care se practică transparenţa. Cu o echipă destul de redusă am reuşit chiar în primele săptămâni să inventariem modul în care ministerele, prefecturile, primăriile şi consiliile judeţene modul în care instituţiile publice înţeleg că dea accesul oamenilor la informaţiile de interes public. Am nevoie să ne asumăm un mod de a lucra în acest domeniu în litera şi spiritul legii. Din păcate nici măcar minimalul nu era afişat de anumite instituţii publice din ţară. Aparatul guverna pentru sine şi mai puţin pentru oameni, a mai spus Violeta Alexandru.

Ministrul a mai opinat că descentralizarea deciziilor ar fi un prim pas spre mai multă transparenţă şi a precizat că informaţiile referitoare la achiziţiile publice, reprezintă o zonă asupra căreia se va apleca în detaliu. De asemenea, Alexandru a reamintit că deşi există un sistem electronic, în acesta sunt afişate procesul de atribuire şi rezultatul final, nu şi cum s-a executat efectiv achiziţia. Violeta Alexandru s-a angajat ca până la începutul lunii februarie să înceapă publicarea acestor informaţii. În ceea ce priveşte transparentizarea administraţiei publice, ministrul a precizat că a creat un set de recomandări care vor fi implementate prin ordin de ministru.

 „Am creat un set de recomandări pe care la nivel de miniştrii le vom implementa prin ordin de ministru. Este vorba despre un set de documente care să permită o afişare standardizată a informaţiilor de interes public. Pentru toate acestea am creat o propunere de fişă unică în care să fie dispuse şi în egală măsură am făcut şi un set de recomandări vis-a-vis de vizibilitatea lor. Afişarea lor trebuie făcută în acelaşi loc şi în acelaşi format, astfel încât cetăţenii să ajungă uşor la informaţii. Fiind standardizat se va face mai uşor diferenţa între cei care publică şi cei care omit anumite lucruri.Informaţiile de interes public vor fi strânse şi într-un portal. Aici cancelaria prim-ministrului are un rol important, pentru că există o echipă tehnică care lucrează la acest portal în acest moment”, a declarat Violeta Alexandru

  Georgeta AMBERT

Vrei limbă separată? Jos labele de pe Moldova, Ştefan şi Eminescu!

Mankurtule, vrei limbă separată? Atunci, jos labele de pe cuvinte şi simboluri ca Moldova, Ştefan cel Mare şi Eminescu! Acestea sunt simboluri şi cuvinte româneşti! Dacă nu îţi place şi nu îţi convine că limba pe care o vorbeşti este LIMBA ROMÂNĂ, inventează tu alta, cu alt alfabet, cu alte cuvinte. Cu alfabet slavon, dacă îţi place, dar renunţă la cuvintele româneşti, mankurtule! Adică la 90% din cuvintele pe care le foloseşti zilnic. Pentru că nu poţi să îţi baţi joc la infinit de zeci de milioane de oameni şi nici de studiile ştiinţifice internaţionale. Şi, renunţă şi la numele Moldova, pentru că aparţine tot românilor şi României!

  Nu îţi sună bine “Limba Română”? Îţi stă în gât, individ spălat pe creier şi vândut moscalilor? Atunci, nici să nu te mai aud şi să te văd că stai cu mâna întinsă după banii românilor, după “pilele” puse la Bruxelles şi la Washington!      Te-ai ajuns, mankurtule? Crezi că eşti buricul pământului, dacă îţi plimbi curul în multe luntrii, jucând leapşa când cu Bruxellesul, Washingtonul şi Bucureştiul, când cu Moscova? Te înşeli, mankurtule! Nici nu îţi dai seama cât de efemeră este poziţia asta înaltă pe care o iubeşti atât de mult. O simplă mişcare, de la vest de Prut, şi zbori, cu tot cu impresiile tale de lider. Poţi, în cel mai fericit caz, să rămâi cu rolul de Buratino, dar nici pe ăstă nu o să ţi-l mai rezerve “tavarişcii” tăi de la Kremlin, care te-au ţinut ore în şir în anticameră.    

Bagă-ţi minţile în cap, mankurtule, şi ţine-ţi în lesă lătrăii de care te foloseşti pentru a dezinforma românii dintre Prut şi Nistru! Pentru că ei sunt Români şi nu altceva. Şi stema lor, “Bourul cu stea în frunte” este simbol românesc, aflat pe stema României. Şi Ştefan cel Mare şi Sfânt este domnitor român, iar oasele sale domneşti odihnesc la Putna, în România. Şi Eminescu, poetul naţional, este naţional pentru că este al ROMÂNILOR şi a scris în LIMBA ROMÂNĂ şi tot în România îşi află somnul cel de veci!  

Mankurtule, nu impresionezi pe nimeni cu dezinformările şi acţiunile anti-româneşti venite pe filiera Soros. MINCIUNA ultimului “sondaj”, care susţine că 65% din cei chestionaţi s-au pronunţat ca limba oficială să fie ‘limba moldovenească’, aşa cum este în prezent, şi doar circa 23% au optat pentru limba română, în timp ce peste 7% doresc să fie ‘limba moldovenească (română)’ nu face decât să dovedească şi mai mult cât de vândut eşti intereselor Kremlinului.

Mankurtule, mai bine ramâi la filatelie! Poate mai înveţi, cum e cu capul de bour!

P.S. România poate bloca aderarea Republicii Moldova la UE, dacă aceasta nu va renunţa la denumirea oficială a limbii sale (limba molodvenească), consideră Constantin Tănase, redactorul-şef al publicaţiei ,,Timpul” din Chişinău. Mankurtule, ţine seamă de aceste adevăruri scrise, chiar şi în presa de la Chişinău, şi teme-te de minciunile şi fariseismul de care dai dovadă! Pentru că ele se răzbună şi se întorc împotriva ta mai întâi pe lumea asta şi, de abia după aia, pe lumea cealaltă

Florin BUCOVINEANUL

Penitenciarul Bistriţa, închisoare ,,sanatoriu”, cu zeci de consultaţii medicale şi detartraj inclus

Deţinuţii închişi la Penitenciarul Bistriţa au beneficiat, în anul 2015, de 24.181 consultaţii medicale şi 1.352 consultaţii stomatologice, ceea ce înseamnă că, în medie, un deţinut a avut parte de circa 40 de consultaţii anual, relatează Hotnews.
De asemenea, cei circa 500 de deţinuţi au avut parte de 634 de analize şi examene de specialitate, 213 au fost internaţi în spitalele-penitenciar, iar alţi 14 în spitalele publice.

În ceea ce priveşte consultaţiile stomatologice, deţinuţii au beneficiat nu doar de extracţii şi obturaţii, ci şi detartraje şi alte tratamente.

De asemenea, nu au existat discontinuităţi în aprovizionarea cu medicamente – aşa cum s-a întâmplat adesea în farmaciile de unde se aprovizionează cetăţenii aflaţi în libertate – iar persoanele cu boli cronice şi cele folosite la deservire au primit şi vaccinuri antigripale.

Penitenciarul Bistriţa a avut în custodie, în anul 2015, o singură persoana cu handicap, ce a beneficiat de însoţitor, potrivit legislaţiei în vigoare.

Informaţia vine în contextul în care presa a vuit, de-a lungul timpului, despre faptul că, odată ajunşi la închisoare, deţinuţii celebri îşi descoperă brusc numeroase boli care nu pot fi tratate decât în libertate, precum şi un viguros talent scriitoricesc, care îi îndeamnă să scrie lucrare ştiinţifică după lucrare ştiinţifică

Prostituată cu legitimaţie de poliţist local. Detalii picante ies la iveală din dosarul „Prostituate pentru VIP-uri“

O serie de detalii picante ies la iveală din dosarul „Prostituate pentru VIP-uri“ în care au fost trimişi în judecată, printre alţii, proxeneţii Bogdan Şalapa şi Florin Nimară. Astfel, una dintre prostituatele care lucrau pentru cei doi, avea o legitimaţie de poliţist local.      

 Dezvăluirea apare în rechizitoriul întocmit de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Gorj. Poliţista a fost pârâtă la şeful reţelei de către o colegă, care era devotată celor tineri acuzaţi de proxenetism. „O parte dintre tinerele care realizau câştiguri importante şi confirmau dorinţa de a practica prostituţia în folosul inculpaţilor erau transferate de către inculpatul Ş. B.-G., în străinătate. Aşa este cazul numitei A. M.-A. care, iniţial, a practicat prostituţia pe raza judeţului Gorj, în folosul lui Şalapa Bogdan şi Nimară Dumitru Florin, iar în momentul în care aceasta a dovedit că este devotată celor doi inculpaţi şi chiar i-a anunţat pe aceştia că una din tinerele care practicau prostituţia în folosul celor doi are legitimaţie de poliţist local, a sprijinit-o să plece în Austria, în cursul anului 2012, unde a practicat prostituţia, realizând câştiguri ce au fost împărţite conform înţelegerii cu inc. Ş.“, se arată în rechizitoriul DIICOT.

PRINTRE PROSTITUATE SE NUMĂRA ŞI O MINORĂ ÎN VÂRSTĂ DE 15 ANI 

Potrivit procurorilor, la gruparea lui Cartianu au aderat Şalapa şi Nimară. Printre prostituatele racolate se numără şi multe minore. Tinerele aveau vârste cuprinse între 14 şi 29 de ani. „Legătura infracţională dintre inculpaţii Cartianu Ion Claudiu şi Nimară Dumitru Florin s-a consolidat în cursul anului 2009 când, împreună, au racolat, cazat şi obligat să se prostitueze, prin ameninţarea cu acte de violenţă, pe minora V. G. (15 ani), profitând de starea de vulnerabilitate a minorei care ajunsese, din judeţul Hunedoara, în municipiul Tg.Jiu. Sub pretextul unei relaţii de prietenie, inculpatul Nimară Dumitru Florin a cazat-o pe aceasta la locuinţa sa pe care o avea la vremea respectivă, o garsonieră situată în muninicipiul Târgu Jiu, şi, în baza unei înţelegeri prealabile avute cu inculpatul Cartianu Claudiu Ion, au obligat-o pe tânără să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane, în garsoniera sus-amintită sau în diferite alte locaţii de pe raza judeţului Gorj. Banii obţinuţi din activitatea respectivă, le-au revenit în totalitate celor doi inculpaţi“, se mai arată în rechizitoriu.

DIN PROSTITUATE, ANIMATOARE ÎN CLUBUL LUI ŞALAPA

Bogdan Şalapa şi-a deschis un club de noapte chiar vis-a-vis de Direcţia de Finanţe, astfel că prostituatele au fost angajate ca animatoare, iar clientela a devenit selectă. Clubul cu „fetiţele fierbinţi“ era frecventat de poliţişti şi de comisari de la Garda Financiară.  

Bogdan-Gheorghe Şalapa a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, proxenetism, spălare a banilor, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor. Dumitru-Florin Nimară este judecat pentru săvârşirea infracţiunilor de: aderare şi sprijinire a unui grup infracţional, trafic de minori, şi proxenetism, şantaj, pe inculpatul Cartianu Claudiu-Ion, trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism.

 Georgeta AMBERT

Oare are dreptate??? Traian Băsescu: ,,Adrian Curaj acoperă o întreagă turmă de impostori!”

Clasa politică, parchetele, structurile militarizate s-au umplut de falşi doctori, de o ,,turmă de impostori” avizi de „nobleţe universitară” nemeritată, a opinat Băsescu, acuzându-l pe ministrul Educaţiei că îngroapă povestea doctoratelor fraudate.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a criticat, marţi, modul în care clasa politică, parchetele şi structurile militarizate s-au umplut de doctori fără niciun merit şi a opinat că premierul Cioloş trebuie să scape cât mai repede de Adrian Curaj, ministru care ,,îngroapă povestea doctoratelor fraudate” şi de Petre Tobă, cel care, la fel ca şi predecesorul său, Gabriel Oprea, este acuzat de plagiat.

 ,,În Comitetul Executiv Naţional (al Mişcării Populare n.r.) am discutat curajoasele decizii ale ministrului Curaj de a îngropa povestea doctoratelor fraudate. Ceea ce domnul ministru Curaj face nu este decât să apere interesele celor care au dobândit doctoratele fără a fi avut contribuţii ci doar au plagiat, în schimb le-au folosit pentru a ajunge profesori universitari pentru a lua 15% mai mult la salarii, pentru a se poziţiona social într-o categorie pentru care nu au merite.”, a declarat marţi Traian Băsescu, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la finele şedinţei CEN a MP.        Potrivit liderului MP, Adrian Curaj (membru pe viaţă al academiei înfiinţate de Gabriel Oprea) nu-l acoperă doar pe colegul său de Guven, Petre Tobă, ci o întreagă ,,turmă de impostori.”

 ,,S-a umplut clasă politică, parchetele, structurile militarizate s–au umplut de doctori şi nu am văzut nicio idee nouă rezultată din aceste doctorate, idee care să contribuie la progresul domeniului. Este şi greu când îţi plagiezi doctoratul. Sigur, foarte mulţi spunem că domnul ministru Curaj îl acoperă pe Tobă. Nu numai pe Tobă îl acoperă, ci acoperă, scuzaţi-mi expresia, o turmă de impostori care după ce şi-au dobândit averi vor să-şi dobândească o nobleţe ştiinţifică, nobleţe universitară. Ei nu pot fi decât doctori, decât profesori, decât lectori în universităţi inventate de ei şi aici sunt aproape furios de ce au făcut cu Legea 56/2012 în care aşa cum aţi văzut din dezbaterile la unul din posturile de televiziune, aceşti domni s-au împopoţonat şi cu rente viagere de academicieni şi când te uiţi în poza care îi arată la un loc constaţi că sunt aşa cum am spus o turmă de impostori, impostori de care România trebuie să scape din viaţa ştiinţifică.”  

,,Cred că domnul Cioloş, pentru a salva credibilitatea Guvernului trebuie să scape repede de doi impostori din Guvern – domnul ministru Curaj şi domnul ministru Tobă. Aceşti oameni trebuie să iasă repede din Guvern, dacă Guvernul este de tehnocraţi şi nu un guvern special aşa.. sub acoperire.”, a concluzionat fostul preşedinte,.

Georgeta AMBERT

O nouă armă românească de asalt, fabricată la Cugir

Vechile mitraliere Kalaşnikov din dotarea armatei române vor fi înlocuite, în curând, de puştile de asalt româneşti – arme de asalt calibrul 5,56 x 45 mm.

Armele, de concepţie românească, se află acum în perioada testării, iar când aceasta se va încheia vor intra în producţie de serie la Fabrica de Arme din Cugir Potrivit site-ului economica.net, surse militare susţin că în prima fază vor fi contractate, de către Ministerul Apărării, aproape 60.000 de arme. Ministerul Apărării va avea la dispoziţie, în perioada următoare, trei exemplare din noua armă de asalt fabricată la Cugir. Conform Romarm, această nouă armă permite executarea focului în condiţii extreme de temperatură şi umiditate, i se poate monta un aruncător de grenade de 40 mm, lanternă tactică, laser şi o varietate de sisteme de ochire. Arma este echipată cu pat telescopic, încărcător de 30 de cartuşe, iar viaţa ţevii este de 15.000 de focuri. Va avea de asemenea capacitatea de a lansa serii scurte, 2-3 gloanţe şi are o greutate de aproximativ 4 kg. Potrivit Biroului de presă al Ministerului Apărării, produsul „Armă de asalt cal. 5,56 x 45 mm” se află în faza de dezvoltare a modelului experimental şi a parcurs probele de testare şi evaluare corespunzătoare acestei faze. Cantităţile care vor intra în dotarea armatei sunt în funcţie de nevoile categoriilor de forţe ale armatei şi vor fi folosite conform misiunilor primite. Noile arme au fost testate de către militarii români în teatrele de operaţiuni. În prezent, arma este supusă unor teste NATO.

O puşcă ambidextră

Potrivit Ministerului Apărării, arma de asalt calibul 5,56 x 45 mm este o armă individuală de infanterie ce asigură scoaterea din luptă a inamicului cu o precizie ridicată, cu un înalt grad de fiabilitate în funcţionare şi executarea tragerilor în condiţii extreme de temperatură şi umiditate ale mediului ambiant. Produsul trebuie să permită ataşarea dispozitivelor de ochire, a unui aruncător de grenade calibru 40 mm şi să aibă posibilitatea utilizării ambidextre. Compatibilitatea armei de asalt calibrul 5,56 mm cu produse NATO similare este asigurată prin utilizarea muniţiei realizată în conformitate cu standardele NATO. Arma de asalt calibrul 5,56 mm cu muniţia aferentă este unul dintre proiectele prioritare ale Ministerului Apărării Naţionale, iar pentru realizarea sa a fost încheiat, în luna august 2010, un acord de colaborare între Departamentul pentru Armamente şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

 Col(r)dr farm Silvia ANDREI