Arhive lunare: februarie 2016

DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

Pilda Vameşului şi a Fariseului este precedată de pilda despre văduva stăruitoare (Luca 18, 1-8), caexemplu de dăruire în rugăciune, şi de cutremurătoarea întrebare: „Oare, când va veni Fiul Omului, vamai găsi credinţă pe pământ?” (v. 8). Pilda se vrea afi răspunsul Mântuitorului dat unora „care se credeaucă sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi”.

1 EPISCOP CALINIC IS 1În Sfânta Scriptură, pe lângă farisei şi vameşi,sunt pomenite şi alte grupări religioase: saducheii,cărturarii, zeloţii, esenienii, fiecare cu istoria sa. Fariseiierau credincioşii nelipsiţi de la Templu; saducheiierau aristocraţii, sacerdoţii timpului; cărturariierau înţelepţii poporului; zeloţii erau o grupare de politicienicredincioşi, care lupta pentru dezrobirea poporuluide sub romani; esenienii erau un fel de călugăriai timpului. Vameşii erau perceptori, slugile romanilor,care strângeau taxele imperiale impuse prin lege.Cu toate că impozitele erau stabilite de stat, ei aveausuficiente mijloace de jefuire a populaţiei.

Cei doi despre care vorbeşte pilda s-au urcat laTemplu ca să se roage. Era timpul rugăciunii. Nu sespune dacă era vorba de rugăciunea de dimineaţă(9 a.m.) sau de seară (3 p.m.).Templul era aşezat pe una dintre colinele Ierusalimului.Aşa că pentru a se ajunge la Templu trebuiauurcate cincisprezece trepte. Ritualul cerea ca iudeiisă se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti câteun psalm. Erau cincisprezece psalmi (119-133), deunde şi numele de „Psalmii treptelor”.

Rugăciunea fariseului, deşi în prima parte dă impresiaunei rugăciuni de mulţumire adusă lui Dumnezeu:„Dumnezeule, Îţi mulţumesc” (v. 11), pe parcursse transformăîntr-o rugăciune de elogiere a propriilorvirtuţi, expunându-I lui Dumnezeu, spre informare,ca şi cum Dumnezeu nu ar fi ştiut, că „nu este răpitor,nedrept, adulter ca alţii şi chiar ca vameşul” aflat larugăciune în preajma lui, pe care îl considera a fi unpăcătos (v. 11). În plus, pentru păcatele poporului – dar nu şi pentru ale sale, cu toate că era iudeu – posteade două ori pe săptămână, lunea şi joia, deşi Legeaprescria pentru aceasta un singur post anual – celdin Ziua Ispăşirii, şi plătea zeciuiala cuvenită dintot ce cumpăra, însă nu şi din grâul, vinul şi untdelemnulobţinute din noua recoltă, din care ar fi trebuitsă dea zeciuială producătorului.

Rugăciunea trufaşă a fariseului din Luca 18, 11păstrează linia rugăciunilor talmudice. Trufia se omologheazăcu mândria.Spre exemplificare, voi reda textul unei astfel derugăciuni: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, Dumnezeulmeu, că mi-ai dat partea mea la un loc cu cei ce stauîn scaunul învăţăturii şi nu cu cei ce stau în colţurileuliţelor; căci eu mă duc cu ei devreme la muncăşi eitot devreme sunt la muncă; eu mă zoresc să lucrezasupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lucrezela lucruri de o clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc şiei; eu mă ostenesc şi prin aceasta câştig, pe când eise ostenesc fără nici un câştig. Eu alerg şi aleargăşi ei;eu alerg spre viaţa veacului ce va să fie, iar ei aleargăspre prăpastia nimicirii”. Din păcate, o astfel de rugăciune nu te apropie de Dumnezeu, ci te înstrăinează,te izolează de Dumnezeu; este o rugăciune care te închideîn propriul egoism. Este rugăciunea omului trufaş,semeţ, mândru, care nu caută cu prioritate ceea cefoloseşte sau ajută sufletului, ci dimpotrivă, îi strică.

O astfel de rugăciune nu atrage ajutorul lui Dumnezeu,ci îl respinge. Da, trufia împrăştie tot binele.De remarcat este faptul că, pe măsură ce fariseul îşienumera virtuţile, expunându-I-le lui Dumnezeu într-omanieră arogantăşi astfel sporindu-şi trufia şi aşafără măsură, nu numai că nu-L sensibiliza pe Dumnezeu,ci el însuşi se înstrăina de însăşi dorinţa sade mântuire, izolându-se astfel chiar de propriile salereuşite. Ba mai mult, faptele lui virtuoase îi deveneauexterioare, ostile şi chiar acuzatoare, deopotrivă,în relaţie cu Dumnezeu.

Cât priveşte rugăciunea cu bună-umilinţă a vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”(v. 13), însoţită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului,înjugând plângerea cu umilinţa, ea se arată a fidiametral opusăîncrederii fariseului în dreptateasa; totodată, aceasta arată dorinţa manifestă de îndreptarea vieţii şi de mântuire a unui om cu conştiinţa zdrobită de păcat. Unei atari dorinţe, Dumnezeui-a acordat bunăvoinţa Sa; i-a răspuns pozitiv şi, graţieacestui răspuns primit de la Dumnezeu, vameşul „s-aîntors mai îndreptat la casa sa” (v. 14). Astfel, rugăciunea de psalm a vameşului: „Dumnezeule, fii milostivmie, păcătosului” ne apare în total contrast cu rugăciunea de autoelogiere a fariseului, faţă de careDumnezeu S-a arătat reticent (v. 14). Trufia s-a arătat pricinuitoarea sărăciei pentru bogăţia virtuţilor,pe când sărăcia desăvârşită s-a arătat îndestulătoareaîndreptării, spune troparul cântării a 4-a. SfântulGrigorie al Nyssei spune că: „mândria este un fel deurcuş „în jos”, pe când smerenia, născută din credinţă,este o „coborâre în sus”.

FEB 3 cu 1  DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZEDumnezeu nu are nevoie de CV-ul nimănui. FiindDumnezeu, ne cunoaşte biografia în întregimea ei.Din păcate, comportamentul fariseului, prin modul săude abordare a lui Dumnezeu, în loc să-l fi înălţat, l-acoborât, pe când vameşul, prin zdrobirea şi lovireainimii, a obţinut gratitudinea lui Dumnezeu, iertareaşi bunăvoinţa lui Dumnezeu. În actul liturgic, gesturilesunt de o importanţă covârşitoare. Dumnezeu,în relaţie cu vameşul şi, prin el, cu toţi oamenii asemenealui nu Se dezminte. Duhul umilit, inima înfrântăşi smerită a vameşului nu au fost urgisite, cirecompensate. Pe când fariseul, înălţându-se pestemăsură, a căzut în lanţurile slavei deşarte. SfântulGrigorie Sinaitul spune că „smerenia este har şi darde sus” (Filocalia, VII, p. 134).

Atitudinea lui Dumnezeu faţă de cei doi este o prefigurarea ceea ce va fi la Judecata de Apoi. Atunci,Dumnezeu îl va înălţa pe cel smerit şi-l va smeri pecel mândru. Acolo, va avea loc o inversare eshatologicăa condiţiilor existente.Vameşul este modelul ideal al felului în care putemînainta atât în cunoaşterea de sine, cât şi în cunoaşterea lui Dumnezeu; pe când fariseul este un modelpăgubos de a fi. Un om, asemenea fariseului, nu arputea să descopere treptele care duc la Dumnezeufără o prealabilă pocăinţă, fără o despătimire, fără camai întâi săîntoarcă păgubiţilor fraudulosul câştig.

Schimbarea atitudinii lui Dumnezeu în relaţie cuvameşul aflat în disperarea izolării, ca răspuns alsocietăţii la comportamentul său, s-a produs graţiesmereniei acestuia. De aici reiese căîndurarea luiDumnezeu faţă de inima înfrântăşi smerită este fărăde margini. Smerenia — împărăteasă a tuturor virtuţilor — este remediul omului căzut.Sfântul Ioan Scărarul consideră smerenia uşaÎmpărăţiei lui Dumnezeu (Filocalia, IX, p. 306).

Mesajul parabolei poate fi sintetizat astfel: „Dacămândria l-a coborât pe om din cer, smerenia l-a înălţat!”. Da, vameşul a avut o smerenie ce i-a înlesnitînălţarea.

Fie ca loghionul parabolei din Luca 18, 14: „Fiindcăoricine se înalţă pe sine va fi umilit şi oricine sesmereşte pe sine va fi înălţat” să devină argumentulînălţării fiecăruia dintre noi.Slava lui Dumnezeu izvorăşte numai acolo undeodrăsleşte smerenia!

           de PS Calinic Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

SLAVĂ LUI DUMNEZEU ȘI PE PĂMÂNT PACE! ÎNTRE OAMENI BUNĂVOIRE! Când va cădea zidul schismei de acum 1055 de ani? Când vomfi iarăși împreună? Întâlnire istorică între Papa Francisc și Patriarhul Chiril al Moscovei și întregii Rusii

UPDATE, sâmbătă 13 februarie 2016 : 10.25: Papa Francisc şi Patriarhului Bisericii OrtodoxeRuse Chiril s-au întâlnit la Havana. La finalul întâlnirii, cei doi au ţinut o conferinţă de presă comună, la care au vorbit despre unitatea creştinilor, persecuţia creştinilor, fibertatea religioasă, situaţia din Europa, situaţia migranţilor, criza din Ucraina, ameninţările teroriste, statutul familei, căsătoria şi avortul. 

 UPDATE 23:00: Papa Francisc și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill, s-au îmbrățișat vineri în deschiderea istoricei lor întâlniri din Cuba, prima între liderii acestor biserici după schisma creștinilor din Răsărit și Occident în urmă cu aproape o mie de ani, transmite AFP.   După ce s-au pupat pe obraz de mai multe ori, cei doi au purtat o scurtă discuție, zâmbind în fața fotoreporterilor aflați într-un salon al Aeroportului José Marti din Havana.  

,,În sfârșit, ne întâlnim, suntem frați”, și-a exprimat bucuria Papa Francisc, afirmând: „Este foarte clar că aceasta este voința lui Dumnezeu”.    

  ,,Acum, lucrurile sunt mai clare”, a declarat la rândul său patriarhul rus cu barbă albă sub camilafcă, tradiționalul văl alb împodobit cu o cruce.

Despre ce au discutat Papa Francisc şi Patriarhul Chiril la Havana

Papa Francisc şi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse Chiril s-au întâlnit, vineri, la Havana. La finalul întâlnirii, cei doi au ţinut o conferinţă de presă comună, la care au vorbit despre unitatea creştinilor, persecuţia creştinilor, fibertatea religioasă, situaţia din Europa, situaţia migranţilor, criza din Ucraina, ameninţările teroriste, statutul familei, căsătoria şi avortul, potrivit AFP, citată de Agerpres.

ad

Unitatea creştinilor 

,,Suntem divizaţi de rănile provocate de conflicte dintr-un trecut îndepărtat sau recent, de divergenţe, moştenite de la strămoşii noştri, în înţelegerea şi explicarea credinţei noastre în Dumnezeu. 

– Deplângem pierderea unităţii, consecinţă a slăbiciunii umane şi a păcatului (…) Conştienţi că rămân numeroase obstacole de depăşit, sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unităţi dorite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Iisus Hristos. 

– Nu suntem concurenţi, ci fraţi: de la această concepţie trebuie să purceadă toate acţiunile noastre unul faţă de celălalt şi faţă de restul lumii exterioare. 

– Sperăm că întâlnirea noastră va contribui, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi. 

Persecuţia creştinilor 

– Privirea noastră se îndreaptă spre toate regiunile lumii unde creştinii sunt supuşi persecuţiilor. În numeroase ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord, fraţii şi surorile noastre întru Hristos sunt exterminaţi în familii, oraşe şi sate întregi. Bisericile lor sunt distruse şi jefuite în mod barbar, obiectelor lor sfinte sunt profanate, monumentele lor, distruse. 

– În Siria, Irak şi în alte ţări din Orientul Mijlociu, observăm cu durere exodul masiv al creştinilor de pe pământul de unde a început să se răspândească credinţa noastră şi unde au trăit din vremea apostolilor împreună cu alte comunităţi religioase. 

– Lansăm un apel comunităţii internaţionale la acţiuni urgente pentru a împiedica izgonirea creştinilor din Orientul Mijlociu. 

– Încercările de justificare a acţiunilor criminale prin sloganuri religioase sunt absolut inacceptabile. Nicio crimă nu poate fi comisă în numele Domnului. 

Libertatea religioasă şi Europa 

– Suntem preocupaţi de limitarea actuală a drepturilor creştinilor, chiar discriminarea lor, atunci când unele forţe politice, ghidate de ideologia unui secularism atât de adesea agresiv, depun eforturi să îi împingă la periferia vieţii publice. 

– Rămânând deschişi la contribuţia altor religii la civilizaţia noastră, suntem convinşi că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creştine. 

– Îndemnăm creştinii europeni din Răsărit şi Occident să se unească pentru a mărturisi împreună pe Hristos şi Evanghelia, pentru ca Europa să îşi păstreze sufletul său format în două mii de ani de tradiţie creştină. 

Situaţia din Ucraina 

– Deplângem confruntarea din Ucraina care a dus la pierderea a multe vieţi omeneşti, a provocat numeroase răni locuitorilor paşnici şi a plasat societatea într-o gravă criză economică şi umanitară. 

– Îndemnăm toate părţile implicate în conflict la prudenţă, solidaritate socială şi acţiune în favoarea păcii. 

Conflicte şi terorism 

– Adresăm un apel din inimă tuturor părţilor care pot fi implicate în conflicte să dea dovadă de bunăvoinţă şi să se aşeze la masa negocierilor. 

– Este necesar ca întreaga comunitate internaţională să depună toate eforturile posibile pentru a pune capăt terorismului cu ajutorul acţiunilor comune şi coordonate 

Inegalităţi şi migranţi 

– Privirea noastră se îndreaptă spre persoanele care se află în pericol, care trăiesc în condiţii de nevoie extremă şi de sărăcie, în timp ce sporesc bogăţiile materiale ale omenirii. 

– Nu putem rămâne indiferenţi la soarta milioanelor de migranţi şi de refugiaţi care bat la poarta ţărilor bogate. 

Familie şi căsătorie 

– Suntem îngrijoraţi de criza familiei în mai multe ţări. 

– Căsătoria este o şcoală de dragoste şi fidelitate. Ne exprimăm regretul că alte forme de coabitare sunt în prezent puse pe acelaşi plan cu această uniune. 

Avort şi sfârşitul vieţii 

– Lansăm un apel tuturor la respectarea dreptului inalienabil la viaţă. Milioane de copii sunt privaţi de însăşi posibilitatea de a veni pe lume. 

– De asemenea, suntem preocupaţi de dezvoltarea tehnologiilor de reproducere biomedicală, pentru că manipularea vieţii umane este un atac la bezele existenţei omului, creat după chipul lui Dumnezeu”.

 

Vizita Papei Francisc în Mexic influenţează economia ţării

Vizita de şase zile a Papei Francisc în Mexic va avea un considerabil efect nu numai în plan religios şi mediatic, dar şi economic. Astfel,prognozele camerelor de comerţ conţin cifre uriaşe, anticipând câştiguri totale comparabile cu cele de Crăciun, potrivit EFE şi ,,El Financiero”.    

Potrivit Secretariatului pentru Turism din Ciudad de Mexico, numai în capitală se anticipează interesul trezit de Sfântul Părinte să aducă beneficii de aproximativ 46,3 de milioane de dolari. Totodată, În Morelia, capitala statului Michoacan, unde Papa va oficia o slujbă şi se va întâlni cu tinerii, şi în San Cristobal de las Casas, din Chiapas (sud), unde Suveranul Pontif va ţine o mesă pentru indigeni, hotelurile sunt de mult rezervate în totalitate. Iar în Ciudad de Mexico, gradul de ocupare a spaţiilor de cazare depăşea, în urmă cu câteva zile, 65 %.    

El papa Francisco saluda a los feligreses a su llegada a la Plaza de San Pedro para su audiencia general semanal el miércoles 4 de septiembre de 2013. (Foto AP/Riccardo De Luca)

   Nu numai hotelierii, ci şi proprietarii de restaurante şi baruri, precum şi vânzătorii de obiecte religioase şi de suveniruri au mari aşteptări de la acest eveniment, care atrage nu numai credincioşi din Mexic, ci şi din alte ţări din America Latină. 
Călătoria apostolică are efecte pozitive şi pentru afacerile firmelor care amenajează diferitele locuri de interes de pe agenda Papei, precum şi cele care furnizează materialele necesare, cum ar fi compania care a fabricat pentru această ocazie trei papamobile. 
Conferinţa Episcopală din Mexic nu oferă date în legătură cu costurile vizitei. Coordonatorul marelui eveniment, monseniorul Eugenio Lira a declarat că este greu de precizat care vor fi costurile „întrucât a existat un răspuns extraordinar din partea sponsorilor”. De exemplu, entitatea financiară va asigura sistemul de ecrane şi sonorizarea evenimentelor, Telmex se va ocupa de fibrele optice şi de dotările din sălile de presă, iar Aeromexico va răspunde de dunele deplasări de mare distanţă ale Suveranului Pontif.      

Principalele companii din această ţară sprijină financiar această călătorie a Suveranului Pontif, sponsorizările asigurându-le o excelentă publicitate având în vedere că în Mexic trăiesc 94 de milioane de catolici, reprezentând 84% din totalul populaţiei. 
Vizita în Mexic a Papei Francisc, care programează întâlniri cu autorităţile civile şi cu comunitatea catolică din Ciudad de Mexico, Guadalupe, Ecatepec, San Cristobal de Las Casas, Morelia şi Ciudad Juarez, se bucură de o considerabilă atenţie nu numai din partea credincioşilor, ci şi a presei. Conform datelor de ultimă oră, au fost acreditaţi 4.077 de ziarişti din 31 de ţări şi teritorii. Dintre aceştia, doar 836 sunt catolici. 

  Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

BICA DETONEAZĂ BOMBA – Fosta șefă DIICOT confirmă unele dezvăluiri despre existența la DIICOT a unui dosar Transgaz în care apărea și fratele șefei DNA Codruța Kovesi, Sergiu Lascu

„Începusem să lucrez la o serie de dosare interesante… Doar îmi făceam treaba… Acum măcar am o explicație pentru atacurile asupra mea”.  Alina Bica dezvăluie noi presiuni care ar fi fost făcute de generalul Coldea: „Mi-a cerut ca o anumită persoana să fie arestată”

Dupa luni de tacere, in care a fost arestata preventiv, trimisa in judecata in mai multe dosare si prezentata publicului drept o infractoare, cu incalcarea prezumtiei de nevinovatie atat timp cat nu exista o decizie definitiva de condamnare, Alina Bica incepe sa vorbeasca despre ceea ce i se intampla. Fosta sefa DIICOT ofera detalii explozive care pot lamuri actiunile in forta declansate impotriva ei si dosarele deschise de DNA, dosare ce, trebuie spus, incep sa devina din ce in ce mai subtiri, in conditiile in care martorii parchetului anticoruptie isi schimba declaratiile in instanta, iar denuntatorii ajung sa se contrazica singuri. Alina Bica a facut declaratii incendiare pentru publicatia Eureporter.co, in care da detalii despre modul in care a fost saltata din strada, despre presiuni pe care le-ar fi facut asupra sa generalul SRI Florian Coldea, dar si despre existenta la DIICOT a unui dosar Transgaz in care ar fi aparut si fratele sefei DNA Codruta Kovesi, Sergiu Lascu.

Sa incepem cu ultimul subiect. Saptamana trecuta, Lumeajustitiei.ro a prezentat mai multe informatii obtinute pe surse de la varful marilor parchete privind existenta la DIICOT a unui dosar referitor la compania Transgaz, dosar in care ar fi aparut si Sergiu Lascu. Dosarul ar fi ajuns la DIICOT in toamna lui 2012 si acolo se afla si acum. Dupa publicarea articolului, DIICOT ne-a confirmat ca intr-adevar exista un asemenea dosar, care priveste mai multe infractiuni precum divulgare de informatii nepublice, fals, constituire de grup infractional organizat, deturnarea licitatiilor si abuz in serviciu. De asemenea, DIICOT ne-a informat si ca a fost pusa in miscare actiunea penala fata de anumiti inculpati, oferindu-ne initialele unor nume, printre care, din cate am dedus noi, nu se afla insa si Sergiu Lascu. Totusi, inainte de acest raspuns, un reprezentant DIICOT ne-a comunicat telefonic faptul ca Sergiu Lascu nu are calitatea de suspect, ceea ce nu inseamna ca acesta nu a fost vizat de ancheta inceputa in 2012. De altfel, Lumeajustitiei.ro nici nu a afirmat ca fratele Codrutei Kovesi ar fi suspect sau inculpat, ci doar ca, asa cum surse din marile parchete ne-au informat, in dosarul ajuns la DIICOT in 2012 figura si numele sau. Poate intre timp, procurorii au decis ca acesta nu trebuie cercetat si l-au scos din dosar, cine stie?

Bica a confirmat dosarul cu fratele lui Kovesi

Fosta sefa a DIICOT Alina Bica a confirmat insa existenta dosarului Transgaz la DIICOT. Mai mult, din declaratiile facute pentru Eureporter.co, s-ar intelege ca Bica insasi a lucrat la aceasta cauza: „Incepusem sa lucrez la o serie de dosare interesante. Poate si asta a fost important… Ei bine, acum macar am o explicatie pentru atacurile asupra mea in felul asta. Dar asta nu ma ajuta prea mult”.  

 Astfel, Alina Bica sustine ca la acel moment nu stia ca Sergiu Lascu este fratele Codrutei Kovesi. Fosta sefa DIICOT tine sa precizeze insa ca nu ar fi renuntat la dosar nici daca ar fi stiut legatura dintre Sergiu Lascu si Codruta Kovesi, dar arata ca probabil l-ar fi informat despre acest aspect si pe Procurorul General al Romaniei: „Doar imi faceam treaba. Tot ar fi trebuit sa deschid cazul. Dar poate ca as fi informat Procurorul General despre situatie sau as fi pregatit un raport in care as fi prezentat atitudinea doamnei Kovesi ca nefiind corecta procedural”.  

  Alina Bica il deconspira pe Coldea: „Obisnuia sa ma sune, sa-mi ceara lucruri pe care intotdeauna i le-am refuzat. De exemplu, mi-a cerut ca o anumita persoana sa fie arestata in luna august”   

Cea de-a doua bomba pe care Bica a detonat-o in declaratiile facute pentru Eureporter.co, articol preluat si de publicatia eutoday.net, il priveste pe seful operativ al SRI, generalul Florian Coldea. Un personaj despre care fosta sefa DIICOT a mai vorbit, devoaland chiar in instanta presiunile pe care acesta le-ar fi facut in dosarul lui Ovidiu Tender. Acum, Bica dezvaluie noi detalii. Aceasta a relatat o discutie pe care ar fi avut-o cu Florian Coldea, in care acesta i-ar fi cerut nici mai mult, nici mai putin sa aresteze o persoana. In momentul in care a fost refuzat pe motiv ca nu exista probe, Coldea ar fi amenintat-o pe Alina Bica, transmitandu-i ca daca nu se va schimba nu va sfarsi bine:

Obisnuia sa ma sune, sa-mi ceara lucruri pe care intotdeauna i le-am refuzat. De exemplu, mi-a cerut ca o anumita persoana sa fie arestata in luna august. Cand am refuzat, spunandu-i ca dosarul nu era sustinut cu suficiente probe, el mi-a raspuns spunandu-mi: ‘Nu esti potrivita pentru functia pe care o ocupi. Ar trebui sa te schimbi sau nu vei sfarsi bine’”.

Bica: „Serviciile secrete s-au infiltrat in instante”

Pe de alta parte, Alina Bica le-a relatat celor de la Eureporter.co si cum s-au derulat evenimentele in momentul in care a fost ridicata din strada de DNA: „A fost ca intr-un film. Mergeam cu masina oficiala. Trei autoturisme au blocat-o pe a mea. M-au intrebat daca am avocat. Le-am explicat ca nu sunt suspect. Mi-au spus: ,,Nu inca. Dar in curand vei fi’’. Am fost convinsa atunci ca se vor intampla lucruri rele”.    

 In ceea ce priveste deznodamantul dosarelor sale, fosta sefa DIICOT nu se arata foarte optimista ca va avea parte de un proces echitabil. Iar asta din cauza implicarii serviciilor in Justitie: „Stiu ca DNA-ul nu are probe impotriva mea. Vreau si am nevoie de un proces corect. Dar nu am incredere ca se va intampla asta. Serviciile secrete s-au infiltrat in instante, deci nu ma pot baza pe un judecator care sa-mi dea sansa unei audieri corecte si care sa judece dosarul meu independent”.

Mihai Florin NAHORNIAC

Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Muntele Athos

„Din câte s-au spus de către oamenii care merită să fie apreciaţi – zicea Părintele Iachint al Putnei –, Ştefan cel Mare a creat o epocă pentru întreaga Europă. A creat valori şi a ştiut să apere valori. De aceea poporul nostru, încă de pe vremea sa şi mai târziu, l-a numit mare şi sfânt„.

stefan-cel-mare-si-sfantÎmplinirea a 500 de ani de la strămutarea la veşnicele locaşuri a marelui voievod constituie pentru orice român ce gândeşte şi simte româneşte un prilej binecuvântat de a medita asupra rolului providenţial determinant pe care l-a jucat Ştefan cel Mare şi Sfânt – acest atlet al lui Hristos, în salvarea Ortodoxiei în general, dar şi a celei româneşti şi athonite în special.

Ilustrul bizantinolog rus arhimandritul Porfirie Uspensky afirma pe bună dreptate că „nici un popor nu a copleşit Muntele Athos cu atâtea binefaceri ca poporul român”.    Sfântul voievod moldovean a creat valori nu numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos, şi nu a apărat valori numai în Moldova, Muntenia şi Transilvania, ci şi la Athos. Nu avem date sigure dacă voievodul Ştefan a fost sau nu la Athos, deşi s-au vehiculat afirmaţii cum că anii de pribegie care s-au scurs între uciderea tatălui său şi urcarea sa pe tron i-ar fi petrecut la Mănăstirea Vatopedi din „Grădina Maicii Domnului”. Dacă a fost sau nu la Sfântul Munte, cert este că voievodul a înţeles Athosul ca pe o nouă Tebaidă, ca pe un minunat focar al monahismului răsăritean, ca pe o bijuterie a creştinătăţii răsăritene, ca pe un bastion al Ortodoxiei, ca pe o perlă a monahismului oriental, ca pe o sfântă oază mereu înverzită a vieţii celei după Dumnezeu, ca pe un febril atelier de virtuţi, ca pe o mare bibliotecă mondială, ca pe o adevărată cetate a culturii teologice ortodoxe universale, ca pe un centru mistic, dogmatic şi liturgic al Ortodoxiei soborniceşti, ca pe o citadelă a monahismului şi a spiritualităţii ortodoxe şi nu în cele din urmă ca pe o cetate duhovnicească zidită pe piatră, şi de aceea inexpugnabilă: pe stânca duhului ortodox, pe Piatra-Hristos, care nu încetează să fascineze şi să intrige totodată.

Numeroasele ctitorii şi danii pe care Ştefan cel Mare le-a făcut la Muntele cel cu nume sfânt dovedesc atât adânca sa evlavie faţă de această Meccă a Ortodoxiei, cât şi mărinimia sufletului ce astăzi este în mâna lui Dumnezeu.        A zidit la Muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult ca în ţara sa Moldova.

Mănăstirea Zografu poartă pecetea marelui voievod moldovean, reprezentand cea mai mare ctitorie românească din Athos, cunoscută în documentele vremii ca mănăstirea domniei mele. Ajungând în ruină în secolul XV, a fost rectitorită de către domnul Moldovei aproape integral între anii 1466-1502, astăzi fiind numărată a noua în ierarhia mănăstirilor athonite. Mai înainte de el, bunicul său Alexandru cel Bun dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint (1429). A dat şi venitul câtorva metoace spre întreţinere, printre care şi cel al Mănăstirii Căpriana. Între 1466-1471, dreptmăritorul voievod donează mari sume de bani pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei. În 1475, 69marele domnitor zideşte pe malul de sud-vest al mării arsanaua mănăstirii, adică turnul şi portul pentru corăbii cu o pisanie care consemnează numele său. În 1495, reconstruieşte din piatră corpul chiliilor, trapeza şi zidul de incintă. În anul 1502 zideşte din nou biserica mare închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi o pictează în frescă. Pe lângă acestea, el îi dădea şi un ajutor anual în bani de aur şi argint, fie galbeni ungureşti, fie aspri de argint. Iată cum scrie obştii mănăstirii Zografu, făgăduind să-i dea în fiecare an câte 100 de ducaţi ungureşti pentru mântuirea sufletului său, pentru sănătatea sa trupească şi pentru sufletul părinţilor săi: „Iar pentru altă milă, pe care o va da Dumnezeu, Cunoscătorul de inimi şi Ochiul cel ce vede toate, Sfânta Mănăstire şi Biserică a lui Dumnezeu, egumenul şi preoţii şi toţi fraţii întru Hristos ce vieţuiesc acolo să ţie şi să împlinească acest aşezământ, după rânduiala Sfintei Biserici şi după dorinţa noastră, cum o vom arăta mai departe: înainte de toate să scrie pe domnia mea la Sfânta Proscomidie, după datina Sfinţilor Părinţi şi după aşezamântul Sfintei Biserici, şi să scrie şi pe doamna mea şi pe copiii noştri, dăruiţi de Dumnezeu: Alexandru şi Elena, şi să stea în sfântul pomelnic cum este scris. Şi iarăşi până când va fi mila lui Dumnezeu Atotţiitorul asupra noastră şi vom fi în viaţă pe lumea aceasta, Sfânta Biserică să ne cânte sâmbăta seara paraclis şi duminică la prânz să se dea băutură. Marţea să ni se cânte Liturghie şi la prânz să se dea băutură; şi să se pomenească în fiecare zi la vecernie şi la pavecerniţă şi la miezul nopţii şi la utrenie şi la Liturghie şi la Sfânta Proscomidie şi unde este obiceiul Sfintei şi Dumnezeieştii Biserici. Aceasta să ni se facă cât vom fi în viaţă.

Iar după trecerea anilor noştri, după trecerea vieţii noastre, în primul an să ni se facă şi să ni se cânte sfântul parastas în sobor şi apoi slujbele de a treia zi, şi asemenea la a noua zi, la a douăzecea zi, la a patruzecea zi şi la jumătate de an şi iarăşi la un an. Iar după trecerea unui an de atunci, să ni se cânte în fiecare an, într-o zi, în sobor de pomenire, seara parastas şi colivă şi băutură, iar dimineaţa la Sfânta Liturghie şi colivă şi iarăşi la prânz băutură, spre mângâierea fraţilor. Aceasta să rămână aşa cât va dăinui Sfânta Mănăstire”.

În 1492, marele Ştefan trimite Mănăstirii Zografu un Apostol şi un Tetraevanghel, pe cel din urmă aflându-se următoarea inscripţie: „Cu bunăvoinţa Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a început şi s-a scris şi s-a legat, şi s-a săvârşit acest Tetraevanghel cu porunca binecredinciosului şi de Hristos iubitorului Io Ştefan Voievod, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, şi l-a dat la Sfântul Munte la Zograf, unde este casa Sfântului Mare Mucenic şi purtător de biruinţe Gheorghe, pentru sufletul său, pentru răposaţii părinţii lui, în al 36-lea an al domniei lui şi cu truda mult păcătosului diacon Teodor şi s-a scris în Mănăstirea Neamţu în anul 7000 (1442), luna iunie, 26 zile”.

În anul 1484, Ştefan cel Mare şi Sfânt donează aceleiaşi mănăstiri o icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ferecată mai apoi (1838) în argint aurit în Rusia. În anul 1502, voievodul dăruieşte ctitoriei sale de la Athos o icoană de mărime mijlocie cu Sf. Gheorghe pe care o purta cu sine în războaie şi care astăzi se află în tronul împărătesc din stânga naosului bisericii mari. Împreună cu ea dăruia şi steagul de luptă al Moldovei cusut cu fir de aur şi argint care are pe o parte icoana Sf. Gheorghe şi pe cealaltă stema ţării.

Actuala pictură a bisericii datează din anul 1817. În exonarthex se află un tablou votiv în care alături de împăraţii bizantini Andronic şi Ioan şi de regii Serbiei se află pictaţi Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Vasile Lupu şi Antioh Cantemir. Sfântul Ştefan este reprezentat cu barbă, cu coroană pe cap şi în hlamidă de culoare bej cu flori albe.        De la arsana până la mănăstire, cale de 5 km, se întinde un drum de car pietruit pe cant în stil roman de zidarii domnului moldovean. Este singurul drum vechi pietruit şi cel mai bine păstrat până astăzi în Athos.

Astăzi Mănăstirea Zografu este chinovie bulgărească. Biblioteca conţine 388 de manuscrise în slavonă şi 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament. Mai are peste 10 000 de cărţi tipărite, printre care şi în limba romană cu caractere chirilice şi multe documente vechi ce-şi aşteaptă cercetătorii.

O altă mănăstire aghiorită ce s-a bucurat de mila domnului moldovean este Mănăstirea Grigoriu. Înfiinţată în prima jumătate a secolului XIV de către cuviosul de origine sârbă, omonim cu stareţul său – Sfântul Grigorie Sinaitul, astăzi este a 17-a în ierarhia lavrelor athonite. Spre sfârşitul secolului XV a fost distrusă şi jefuită de piraţi, iar călugării trecuţi prin ascuţişul sabiei. Mila Sfântului Ştefan se revarsă spre această mănăstire în 1497, când zideşte din temelii biserica şi întreaga incintă, devenind astfel al doilea ctitor al ei. În anul 1500 el dă acestei mănăstiri 24 000 de aspri pentru cumpărarea unui metoc, iar în 1502 îi face reparaţii generale. Demn de menţionat este şi faptul că printr-un act datat 10 iunie 1513, Epistasia Muntelui Athos confirmă Mănăstirii Grigoriu refacerea ei din temelie, după distrugerea de otomani, de către Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnul Moldovei, care i-a acordat şi o danie de 4000 aspri.

Daniile ştefaniene sunt continuate de succesorii săi în tron: Bogdan cel Orb, Ştefăniţă-Vodă (1517) şi Alexandru Lăpuşneanu (1553).        În prezent, în Mănăstirea Grigoriu, se află încă în stare de funcţionare două corpuri de chilii din partea de sud şi est şi turnul-clopotniţă, construite de Ştefan cel Mare, aşa cum reiese din cele două inscripţii originale fixate în zid.

Pe lângă daniile în bani, acestei mănăstiri i-au fost donate şi obiecte de cult. Asfel, Maria de Mangop (Paleologhina), soţia domnului Ştefan, dăruieşte mănăstirii o icoană mijlocie a Maicii Domnului „Pantanassa” („Atotîmpărăteasa”), „Odighitria” („Îndrumătoarea”) sau Paleologhina (a doua jumătate a secolului XV). Icoana este fixată astăzi într-un proschinitar de lemn în partea dreaptă a pronaosului şi este considerată miraculoasă, deoarece a rămas nearsă în toate incendiile care au mistuit mănăstirea. Îmbrăcată în argint, icoana poartă în partea de jos o inscripţie ce aminteşte actul de danie al soţiei dreptmăritorului voievod – Maria de Mangop, „doamna Moldovei”.Tot ea a dăruit mănăstirii două poale de icoane brodate în secolul XV într-un atelier din Moldova.

Alte obiecte de cult (cruci) provenite din Ţările Române au fost aduse de schevofilaxul Ioachim cu ocazia călătoriei pe care a întreprins-o la Bucureşti în 1776.     Unii afirmă că două icoane de mare preţ – Maica Domnului Alăptătoarea şi icoana miraculoasă a Sf. Ierarh Nicolae – patronul mănăstirii, ar fi fost dăruite de fiul domnului Ştefan – Bogdan al III-lea.       Printre donatorii care au sprijinit Marea Mănăstire Vatopedi – a doua în ordine ierarhică după Marea Lavră, se află şi Ştefan cel Mare şi Sfânt (1472-1496). El a zidit pirgul (turnul de apărare) şi arsanaua cu biserica de pe malul mării. Pe zidul acestei construcţii din piatră cu trei etaje se observă până astăzi un tablou votiv săpat în marmură şi o inscripţie în limba greacă. Tabloul îl reprezintă pe Ştefan cel Mare încoronat închinând Maicii Domnului cu Pruncul în braţe o bisericuţă. În partea de jos se observă stema Moldovei, capul de zimbru, şi anul 1496.

De atenţia şi mila ştefaniană s-a bucurat şi o altă vatră a Ortodoxiei de la Athos – Mănăstirea Constamonitu, căreia Sf. Ştefan îi trimitea anual, începând din anul 1493 cate 5 500 aspri de argint pentru întreţinere şi reparaţii. Aplecarea marelui voievod spre această mănăstire închinată Sfântului Arhidiacon Ştefan – a cărui mână dreaptă şi icoană miraculoasă se află aici, este lesne de înţeles dacă ne gândim la evlavia pe care o nutrea voievodul faţă de sfântul său omonim. Astăzi mănăstirea este a douăzecea în ierarhia lavrelor athonite.

Probabil că aceeaşi strânsă legătură duhovnicească şi aceeaşi evlavie pe care le nutrea către sfântul său ocrotitor – Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, îl vor îndemna pe marele Ştefan să îşi îndrepte privirea cu danii spre Mănăstirea Xenofont (a 16-a lavră athonită) în anul 1475, mănăstire închinată Sf. Gheorghe – patronul militar al Moldovei, a cărui mână se păstrează aici. Tot aici se păstrează şi capul Sf. Arhidiacon Ştefan. Mănăstirea Sf. Pantelimon sau Russikon a fost ajutată cu danii româneşti în secolele XV-XIX de nenumăraţi domni români, între care se distinge Dreptmăritorul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, care începând cu anul 1502 dădea anual mănăstirii 4 000 aspri.

Dintre obiectele de cult de epocă ştefaniană păstrate aici amintim un văl liturgic realizat într-un atelier din Moldova, pe la sfârşitul secolului XV. Este o broderie pe mătase, cu fir de aur şi argint, reprezentând scena „Împărtăşirea Apostolilor”.         Biblioteca mănăstirii conţine 1920 de manuscrise, din care 1320 în limba greacă, 600 în slavonă şi aproximativ 25 000 de cărţi tipărite. Se păstrează şi numeroase dosare de arhivă veche, codici de pergament şi acte de danie dintre care multe sunt şi româneşti.        Numele voievodului moldovean se leagă şi de Mănăstirea Sf. Pavel prin faptul că Sf. Ştefan construieşte aici un aghiazmatar în 1472, iar între anii 1497-1500 renovează biserica şi construieşte un apeduct. Mănăstirea este închinată Sf. Mare Mucenic Gheorghe – patronul militar al Moldovei. Astăzi ocupă locul al 14-lea în ierarhia mănăstirilor aghiorite.

Biblioteca mănăstirii deţine 10 000 cărţi, 494 manuscrise şi numeroase documente vechi de danie dintre care unele sunt româneşti.           Acestea ar fi în mare valorile ştiute pe care le-a creat marele Ştefan la Athos şi care au fost salvate până astăzi. Şi dacă Muntele cel cu nume sfânt a fost, este şi va fi considerat de către întreaga Ortodoxie şi nu numai, ca o minune şi răscruce a Orientului creştin, republică monastică, focar de spiritualitate şi cultură bizantină şi postbizantină, conservator scrupulos al comorilor spirituale ale Balcanilor, având virtuţile impuse de asumarea păstrării lor, simbol monumental al unui univers spiritual şi artistic, a cărui pătrundere cere răbdare şi înţelegere, podoabă aleasă a Răsăritului, o expresie vie a unităţii panortodoxe, cetate mondială unică a creştinismului ortodox, Taborul Ortodoxiei bimilenare, promontoriul Europei creştine, farul mai mult decât milenar al Ortodoxiei, atracţia creştinilor, mana lumii, muntele rugăciunii inimii, Muntele Sion al Ortodoxiei, foişor permanent al Sfintei Cincizecimi, fără îndoială că valorile mai sus menţionate pe care Ştefan le-a creat şi le-a salvat la Athos, ne îndreptăţesc să-l considerăm pe acesta ctitor de seamă şi salvator providenţial al Muntelui cu nume sfânt.

Fost-a acest studiu o smerită încercare de a arunca o punte de lumină asupra raporturilor istorice, culturale şi spirituale dintre Ţările Române şi Sfântul Munte în speranţa unei reconsiderări benefice a lor spre o îmbogăţire spirituală reciprocă.

Leontie ieromonahul

Bibliografie:

Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, Ed. MMB, Iaşi, 1994, pp.126-133;

Arhim. Ioannikios, Patericul Athonit, Ed. „Bunavestire”, Bacău, 2000, pp. 491-520;

Sfinţi români din Bucovina, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 1992, pp. 9-22 şi 36-50;

Părintele Iachint al Putnei, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2000, pp. 32-43;

Muntele Athos – darul monahismului ortodox, Ed. Paideia, Buc., 2000, pp. 45-109;

Mircea Motrici, 7 zile în Athos, Ed. Muşatinii, Suceava, 1998, pp. 28-31 şi 92-93;

Protos. Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 349-524.

Sursa: Revista Rost, august 2004

 

DUMINICA FIULUI RISIPITOR

Capitolul al XV-lea al Evangheliei de la SfântulEvanghelist Luca ne prezintă trei parabole: Oaia cea pierdută (v. 3-7), Drahma cea pierdută (v. 8-10) şi Fiulrisipitor (v. 11-32). Toate trei exprimă bucuria aflăriilucrului pierdut, respectiv a oii (v. 6), a monedei demare valoare (v. 9), dar şi bucuria întoarcerii fiuluirisipitor.

23-1Parabolele enumerate se doresc a fi răspunsul Mântuitorului dat fariseilor şi cărturarilor, care-L acuzau că mănâncă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii(v. 1-2). Fărăîndoială, parabola Fiului risipitor estereflexul situaţiei cu care se confrunta Iisus la aceavreme, iar ascultătorii Săi se considerau a fi în poziţia fiului cuminte, care urma să decidă dacă va accepta invitaţia tatălui iubitor şi iertător şi dacă-i va împărtăşi bucuria.

Din păcate, bucuria tatălui, dupăcum citim în parabolă, a fost umbrită de lipsa de iubirea fiului cuminte. De remarcat este faptul că dacăla bucuria aflării oii şi a drahmei pierdute participă prietenii şi vecinii (Luca 15, 6 şi 9), la bucuria întoarceriifiului risipitor participă doar tatăl acestuia, carepregăteşte festinul pe măsura bucuriei întoarcerii fiului apostat (Luca 15, 22-23). Tatăl este imaginea lui Dumnezeu. Şi dacă tatăl Îl simbolizează pe Dumnezeu,atunci Dumnezeu este singurul Care cunoştea întreaga dramă interioară prin care trecuse tânărul.

El rătăcise într-o „ţară îndepărtată” (v. 13), expresiea distanţei incomensurabile dintre Dumnezeu şi cel păcătos, trăind în afara prescripţiilor divine, anesteziatde iluziile câştigate prin cheltuirea averii, precumşi de plăcerea desfrânărilor şi de durerea slavei deşarte, care-i creau o falsă măreţie. Numai că un astfel de trai hedonist, pur instinctual,la care aderase tânărul i-a fost răsplătit, după un timp, cu paşterea porcilor.

Această profesie –înjositoareşi dispreţuită de evrei – l-a umilit şi l-a făcutsă trăiască încercarea lipsei celor elementare vieţii(v. 15-16). Ajunsese până acolo încât nici porcii, cărora le acorda îngrijire şi protecţie, nu-şi împărţeau roşcovele cu el, spune versetul 16. Pe fondul acesteiasceze spirituale şi materiale, tânărul „şi-a venit însine” (v. 17), recunoscându-şi vina pe care a transformat-o într-o rugăciune de pocăinţă formulatăad-hoc: „Tată am greşit la cer şi înaintea ta; nu maisunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unuldintre argaţii tăi!” (v. 18-19).

Sfântul Chiril al Alexandriei spune că începutul curăţiei este legat de mărturisirea păcatului. Profetulzice: „Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună,fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti” (Isaia43, 26). Da, prin pocăinţă, omul îşi poate recâştiga strălucirea sa dintru început.Conţinutul rugăciunii tânărului naufragiat, pătruns de smerenie şi de zdrobirea inimii, l-a transformatşi l-a determinat să ia hotărârea de a se întoarce.

Aşa se face că, ajuns acasă, tatăl, sensibilizat de cuvintele rugăciunii sale, l-a îmbrăţişat şi, totodată, l-aiertat, sărutându-l (v. 20).Tatăl este un campion al iubirii. O iubire care,deşi a rămas acasă, l-a însoţit pe copilul său – care îşi pierduse filiaţia în acea ţară străină. Iubirea tatălui este de fapt cea care îl va face să conştientizeze şisă regrete fapta sa; practic, îi dizolvă patimile din elşi îl aduce la starea de „venire în sine”. Se trezeşte cadintr-un somn. Sinele este o sintezăîntre idealitateşi realitate. Prin cunoaşterea sinelui, existenţa capătăsens. Descoperindu-şi sinele, omul îşi află sensul interiorşi îşi autentifică atributul său de fiinţă spirituală.

Aceasta ne face să înţelegem de ce tatăl trec pestetoate neplăcerile pe care i le-a pricinuit fiul său neascultător şi dă poruncă– atunci când propriul copil seîntoarce – să fie repus în demnitatea de dinaintea plecării din casa părintească.

Mai mult, tatăl transformă cuvintele rugăciuniiîn opusul lor, tratându-l nu ca pe un argat, ci ca pe un oaspete de seamă. În acest sens, i-a şi dat cele trei însemne, inel, haină de vison şi lanţ de aur, pe careIosif le primise din mâna lui Faraon, atunci când l-anumit mai mare peste tot pământul Egiptului (Facerea41, 42). Astfel, i-a dat haina cea mai bună, simbolul redobândirii darurilor pierdute prin păcat; inelul, simbolul autorităţii (I Macabei 6, 15) şi al logodiriicu Dumnezeu; şi încălţămintea, simbolul omului liber(Luca 15, 22). Cele trei însemne ale integrităţii carei-au fost date sunt mărturii manifeste ale iertării, însoţite de cântece şi jocuri (Luca 15, 25), de manifestări ale bucuriei reîntoarcerii fiului la masa familiei, încărcată cu tot felul de bunătăţi din viţelul cel îngrăşat. Nu i se cuvenea acestui fiu o altă primire maimăreaţăşi doveditoare a iubirii părinteşti, căci – aşacum spune loghionul parabolei – „mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (v. 24 şi 32). Căinţa şi întoarcerea – „venindu-şi în sine (…) sculându-mă, mă voiduce” – sunt răsplătite cu iertarea imediată a tatălui;de altfel, tot aşa procedeazăşi Dumnezeu cu cei păcătoşi. Iubirea a biruit moartea sufleteascăşi trupeascăa tânărului. Şi tot ea a aprins bucuria festinului, prăznuirea pentru care tatăl jertfeşte viţelul cel îngrăşat.

Viţelul adus în discuţia parabolei, spun Sfinţii Părinţi, este simbolul Fiului lui Dumnezeu, iar prăznuirea este Sfânta Liturghie, la care participă adunarea credincioşilor şi din care izvorăşte viaţa Bisericii.Căinţa şi întoarcerea fiului risipitor primesc răspunsul  iertării imediate a tatălui. I se oferă din partea tatălui acea bucurie ce sporeşte neîncetat. Aşa este şi iubirea lui Hristos, Cel Care trăieşte înlăuntru lnostru.

Din păcate, atmosfera bunei vestiri a fost umbrită de atitudinea ingrată, manifestată în mod nejustificat, venită din partea fiului mai mare, care i-a făcut iubirii tatălui numeroase reproşuri, deşi a fost asiguratcă toate cele ale tatălui sunt ale lui (v. 31). Într-un mod de neînţeles fiul cel mare – devotat şi statornic – se arată nereceptiv la iubirea tatălui: „Iată, de atâţiaani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta.

Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; dar când a venit acest fiu al tău,care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru  el viţelul cel îngrăşat” (v. 29-30). Nu suportă un asemenea climat în care trebuie săî mpartă iubirea tatălui cu fratele său. Prin atitudinea sa, fratele mai mare devine imaginea metamorfozată a fariseilor şia cărturarilor lipsiţi de iubire şi de compasiune faţăde cel căzut. Cu toate acestea, iubirea tatălui mergedincolo de judecata lumii şi chiar de revolta fiului său.

Dincolo de această atitudine a primului născut, pe cât de statornic s-a dovedit până atunci, pe atât de lipsitde înţelegere şi iubire se arată a fi acum, pentru că adună risipind. Şi aceasta în timp ce mezinul, prin rugăciune şi pocăinţă, capătă strălucirea de dinainte a ieşirii sale, atât din sine, cât şi din casa părintească.

Prin întoarcerea metanoică, acel comportament al său dual şi instinctual devine curabil. Prin rugăciune şi pocăinţă, singurele capabile să dizolve păcatul, şi-a reiterat legătura  cu Dumnezeu, cu sine, cu familia şi cu semenii; din fiu al pierzării devine fiu al luminii, „bucurie îngerilor lui Dumnezeu” (v. 10). Este ceea ce spune Dumnezeu prin gura profetului: „de vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, ca zăpada le voi albi;şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face” (Isaia1, 18).

Prin lecţia ţinută– evidentă în prezentarea fiului neascultător, care în cele din urmăşte să preţuiască iubirea tatălui, şi a fiului ascultător, care devine batjocoritor faţă de dragostea părintească– Iisus avrut să-i asigure pe ascultătorii Săi şi – prin ei – pe noi, că orice întoarcere de pe calea păcatului este posibilă,pe de o parte; iar pe de alta, că „mai multă bucurie esteîn cer pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru 99 de drepţi care n-au nevoie de pocăinţă”(Luca 15, 7).

Dar, oare, cine nu are nevoie de pocăinţă?! Răspunsul cuvenit îl vom primi în timpul Postului Mare, când vom încerca să ne regăsim obârşia înfierii noastre.

*

Între modelele de pocăinţă promovate de imnografia Triodului, un loc aparte îl ocupă  Fiul risipitor, căruia îi este dedicată a doua Duminică a perioadei Triodului, dar şi  câteva tropare ale Canonului Mare. De asemenea, am putea vedea în efortul ascetic din timpul Postului Mare, de la începutul lui până la Duminica Floriilor, cu adevărat, drumul de întoarcere din ţara îndepărtată în pământul în care se află casa părintească, adică o întoarcere a celui păcătos, după ani de rătăcire, la chemarea Tatălui ceresc. Celce vrea să se facă părtaş bucuriei Tatălui ceresc trebuie să se identifice cu fiul risipitor, parcurgând toate etapele întoarcerii sale: venirea în sine, conştientizare apăcatelor, părerea de rău şi zdrobirea inimii, mărturisirea şi cererea iertării.

Săptămâna Patimilor ilustrează, mai degrabă, prin conţinutul ei imnografic, dar şi prin pericopele Evangheliilor citite în cadrul Deniilor, iubirea răbdătoare a Tatălui, Care nu numai că nu îşi mustră fiul rătăcit, ci îl primeşte cu multă bucurie şi îl îmbracăîn veşmântul cel dintâi, ţesut din har şi lumină, îi puneîn deget inelul, semnul eliberării din păcat şi al înfierii,şi îi dă încălţăminte nouă, pentru a merge pe drumul virtuţilor şi a călca peste ghimpii păcatelor.

Prin aceastăîntreită cinstire a fiului risipitor – care prin venirea în sine, prin recunoaşterea greşelilor şi prin mărturisirea lor parcurge, de fapt, în interiorul său, aceastăînălţare duhovnicească în trei trepte – tatăl îşi pregăteşte fiul pentru a fi vrednic să participe la masa pascală; aşa ne cere şi 1 EPISCOP CALINIC IS 1Părinteleceresc să ne pregătim, trupeşte şi sufleteşte, pentrua lua parte la cina euharistică, adică a ne face părtaşi bucuriei pe care ne-a adus-o şi ne-o aduce pururea Hristos, Fiul Său, pe care-L primim prin împărtăşirea euharistică. El este pururea în stare de jertfă, adică este prezent în chipul viţelului jertfit, spre bucuria tuturor celor rătăciţi care se întorc la casa părintească.

Faptul că toate troparele ce fac referire la fiul risipitor sunt la persoana întâi singular ne încredinţează de adevărul că noi trebuie să ne identificăm cu acesta. Aşa cum am urmat pilda vieţii lui păcătoase, trebuie să urmăm şi venirea lui în sine şi întoarcereala Dumnezeu.

În acest sens, idiomela glăsuieşte: „Risipind bogăţia darului celui părintesc, am păscut, eu, ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare şi, poftind hrana lor, leşinam de foame, flămând fiind. Dar întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrimi:Primeşte-mă ca pe un argat, pe mine, cel ce cad la iubirea Ta de oameni, şi mă mântuieşte” (Idiomelaîntâi, cântată la Vecernie). Sau: „De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi şi alergi ca un părinte, chemând pe cel rătăcit”(Cântarea întâi, troparul 12).

Venirea în sine echivalează cu o judecare a faptelor de către propria conştiinţă: „Bogăţia sufletului cheltuind-o  întru păcate, pustiu sunt de virtuţi şi,flămânzind, strig: Părinte al îndurărilor, apucând înainte, miluieşte-mă!” (Cântarea întâi, troparul 21). Sufletul se vede pe sine gol, flămând, râvnind iertarea,pe care o poate primi atât din partea judecătorului nemitarnic – ce este propria conştiinţă– cât şi a Judecătorului drept şi milostiv, Care este Dumnezeu. Biserica – statornica şi râvnita Casă părintească– esteîntotdeauna pregătită să ofere ospăţul cuvenit în cinstea întoarcerii fiilor risipitori. De aici şi actualitatea ne dezminţită de-a lungul veacurilor a parabolei Fiului risipitor.

de PS Calinic Episcop Vicar al Arhiepiscopiei

Locul cu cel mai pur aer din ţară va deveni staţiune turistică de interes local. Colibiţa, un proiect al judeţului Bistriţa-Năsăud

Colibiţa este o viitoare staţiune de interes local din judeţul Bistriţa-Năsăud. Locul e cunoscut ca având o calitate cu totul deosebită, aerul pur. Se înscrie astfel în topul naţional, din acest punct de vedere. Autorităţile sunt acum în stadiul obţinerii tuturor avizelor pentru demararea unui amplu proiect, al unei staţiuni turistice.

 Situată la o altitudine de 900 de metri, localitatea Colibiţa este poarta de intrare în Munţii Călimani. Din 1923, Colibiţa a funcţionat ca staţiune balneo-climaterică până în 1975, însă apoi construcţiile s-au degradat. În 1980, întreaga aşezare, inclusiv staţiunea, au dispărut cu totul, aici fiind amenajat un lac de acumulare, iar satul a fost strămutat.    

  Totuşi, numărul mare de turişti şi frumuseţea zonei au determinat autorităţile să se implice pentru reatestarea staţiunii Colibiţa, conform actualelor legi. Acum, Colibiţa poate fi declarată doar staţiune turistică de interes local, doarece nu îndeplineşte cerinţele unei staţiuni de interes naţional. Până în urmă cu zece ani, la Colibiţa erau doar vreo 50 de case ale localnicilor strămutaţi., însă în ultimii zece ani zona s-a dezvoltat şi au fost construite aproximativ 400 de case de vacanţă, vile şi pensiuni. Acum, turismul este în plină ascensiune, fiind amenajat pe malul lacului un complex turistic privat, unde o noapte de cazare costă circa 70 de lei, în timp ce un bungalow de lux cu vedere la lac costă circa 450 de lei. Numărul locurilor de cazare este însă foarte mic faţă de cerere, deoarece, potrivit autorităţilor, tot mai mulţi turişti ar dori să petreacă la munte câteva zile de relaxare. Zona oferă numeroase posibilităţi de destindere pentru iubitorii muntelui: excursii, drumeţii (Tăul Zânelor, izvorul de apa minerală Borcut, trasee montane – traseu marcat de 3,5 ore până în Vf. Bistricioru, Castel Dracula situat în Pasul Tihuta – 1100 metri alitudine), ciclism montan, caiac, alpinism, pescuit, plimbări cu sania, dar şi plimbări cu barca pe lac.

  Silvia ANDREI 

Zeama de la varza murată, sănătate curată: bombă cu vitamine, ne scapă de anemie, afrodisiac pentru bărbaţi. Cum o consumăm – explicaţiile medicilor

Bogată în vitaminele C, B12, dar şi magneziu, acid folic, potasiu sau fier, zeama de varză sau moarea, aşa cum mai este cunoscută, este un adevărat beneficiu pentru organism. Pe lângă vitaminele şi mineralele pe care le conţine, se spune că ne scapă de mahmureală.  Zeama de varză este comsiderată în popor cel mai la îndemână leac împotriva mahmurelii. Pentru ca aceasta să-şi facă efectul în cel mai scurt timp, se recomandă să se bea câte 200 ml de moare din oră în oră, timp de jumătate de zi. Specialiştiii spun însă, că nu s-a dovedit ştiinţific faptul că zeama de varză ne scapă de mahmureală.   

  ,,Nu vă pot spune dacă zeama de varză combate mahmureala, pentru că nu este dovedit ştiinţific acest lucru. Pe de altă parte, ea este bună pentru sănătate, pentru că are în compoziţie mai multe vitamine”, ne-a spus medicul primar în gastroenterologie Mihai Abramescu, din Târgovişte.        Varza este recunoscută ca fiind unul dintre puţinele alimente incluse în categoria alimentelor cu calorii negative. 

Celebrul leac împotriva mahmurelii este afrodisiac pentru bărbaţi

Banala zeamă de varză are beneficii multiple asupra organismului uman: combate anemia, întăreşte sistemul imunitar şi reglează tensiunea. Este considerată afrodisiac pentru bărbaţi şi, în plus, tratează mahmureala.

Varza murată şi zeama care rezultă în urma procesului de fermentaţie al verzei naturale au efecte benefice asupra sănătăţii organismului urman. 

 Conform mitului popular, licoarea acră este cunoscută drept leac pentru mahmureală. Specialiştii confirmă însă faptul că zeama de varză este mult mai utilă de atât. Potrivit medicilor, zeama de varză este un adevărat depozit de medicamente naturale, dată fiind compoziţia bogată în vitamine şi minerale.

 Silvia ANDREI

Peripeţiile unuia dintre puţinele steaguri din Transilvania care au ajuns la Marea Unire: a fost ascuns în gunoaie ani la rând şi furat la o manifestare

În Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, la loc de cinste stă un steag bătut de vreme, cu o istorie după care s-ar putea scrie o carte. Este vorba despre steagul cu care ţăranii din Pinticu Tecii, o comunitate mică din judeţ, au participat la Marea Unire din 1918. În cei 100 de ani de existenţă, steagul a fost ascuns şi chiar furat, însă a reuşit să treacă testul timpului. Un steag impunător a dominat preţ de câteva săptămâni Centrul German din Bistriţa. Este vorba despre un steag lucrat manual din pânză cu ciucuri de mătase, cu dimensiuni de trei metri pe 1,6 metri. Pe steagul în cauză stă scris „Acum ori niciodată”. Din anii `60 acesta este 646x404 (1)în custodia Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud.     Deşi provine dintr-un mic sat din judeţ, Pinticu Tecii, după istoria acestui steag se poate scrie cu lejeritate o carte. Asta pentru că steagul este legat de cele mai importante evenimente istorice care au marcat România. Este vorba despre Revolţia de la 1848 şi de Marea Unire din 1918. 

 „Steagul provine din localitatea Pinticu Tecii, o localitate puternic încărcată cu românism. Acolo a existat o comunitate puternică implicată în lupta naţională. De acolo s-a tras unul dintre reprezentanţii Revoluţiei de la 1848 Constantinu Roman Vivu, unul dintre comandanţii Legiunii a 12-a din timpul revoluţiei de la `48”, explică istoricul şi muzeograful Corneliu Gaiu. 

 Potrivit documentelor şi istorisirilor vremii, acest steag a fost făcut manual, de către femeile din Pinticu Tecii, pentru a însoţi grupul de ţărani care a participat la Marea Unire din 1918 la Alba Iulia. Asta deşi, mare parte din localnici spun că steagul ar data din 1848 şi că ar fi fost purtat de Constantinu Roman Vivu la Revoluţie. 

„După aspect şi după textul scris pe steag, „Acum ori niciodată”, şi după dispunerea culorilor pe drapel e aproape cert că a fost confecţionat înainte de plecarea delegaţiei locale la adunarea de la Alba Iulia din 1918, cu care aceasta s-a afirmat acolo şi a susţinut mesajul comunităţii româneşti din Transilvania. În  1848 erau invers dispuse culorile pe steag, pe orizontală, nu pe verticală”, explică Corneliu Gaiu de ce nu rămâne în picioare variant potrivit căreia steagul ar data din 1848. 

 Cert este faptul că acest drapel a participat la adunarea de la Alba Iulia. Ne sugerează acest lucru textul de pe drapel şi documentele epocii. Din păcate nu există şi imagini în care să apară acest drapel, asta pentru că un singur fotograf a fost la Alba Iulia, iar mărturiile fotografice lăsate sunt puţine. 

 „Au mers la Alba Iulia cu sufletul şi cu steagul în frunte. Cred că a fost făcut special pentru această ocazie. Era greu de acceptat de către autorităţi afişarea cu un tricolor de asemenea dimensiuni”, completează istoricul. 

 STEAGUL, ASOCIAT CU CONSTANTIN ROMAN VIVU 

 Cu toate acestea, comunitatea din Pinticu Tecii asociază acest steag cu Constantin Roman Vivu, un erou al naţiunii române şi un simbol al Revoluţiei de la 1848. Potrivit localnicilor, acest steag ar fi fost purtat de către armata lui Constantin Roman Vivu în timpul Revoluţiei de la 1848. 

 „E important şi faptul că în tradiţia locului steagul şi păstrarea lui se leagă de acel erou al naţiunii române, chiar dacă nu a fost steagul legiunii a 12-a condusă de 646x528Constantinu Roman Vivu. Faptul că în mentalitatea colectivă, în memoria locului el a fost asociat cu acest fruntaş al revoluţiei de la `48 e la fel de important şi nici nu e atât de decisiv când a fost purtat steagul”, spune Corneliu Gaiu. 

 Constantinu Roman Vivu a fost prefectul legiunii a 12-a, având pe mână toată armata din zona Mureş şi Bistriţa-Năsăud. Acesta era unul intre oamenii de bază a lui Avram Iancu. Mai mult, potrivit unei legende locale, Avram Iancu şi-ar fi antrenat soldaţii chiar în Pintic, într-un loc ce a primit numele „Piciorul Iancului”. 

 După studii teologice făcute la Blaj, Constantin Roman Vivu pleacă în Ţara Românească, unde intră în cercul revoluţionarilor, devenind bun prieten cu Nicolae Golescu şi cu Nicolae Bălcescu. Ia parte la mişcarea revoluţionară din Muntenia, după care revine în Transilvania, unde luptă pentru emanciparea naţională şi afirmarea naţiunii române. 

 Trece din nou munţii şi, împreună cu Golescu şi Bălcescu, încearcă să intervină în confruntările dintre revoluţionarii maghiari şi cei români. Este printre puţinii care încearcă o apropiere între cele două tabere, angajându-se în cele din urmă în luptă. Adună grupurile de revoluţionari din zona Tecii, alături de care obţine nenumărate victorii împotriva trupelor maghiare. 

 ASCUNS ÎN GUNOAIE ŞI FURAT

 Până să ajungă la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, steagul a stat preţ de decenii în Biserica din Pinticu Tecii. Aşa obişnuiau să-şi păstreze micile comunităţi emblemele şi simbolurile. 

646x528 (1) „În 1940, când Nordul Transilvaniei a fost integrat Ungariei Hortyste, oamenii de acolo au încercat să prezerve acest simbol şi l-au ascuns în turla bisericii. L-au adus în atenţie abia după Război, iar ulterior a fost donat muzeului”, spune Corneliu Gaiu. 

 Se pare totuşi că acest steag a avut parte de mai multe peripeţii. Ne dezvăluie acest lucru localnicul Horaţiu Şincai.

„La un momen dat, steagul a fost dus la inaugurarea unui monument în Sângeorgiu de Mureş în 1939. Steagul a fost furat şi cu greu recuperat şi adus acasă. În timpul cedării Ardealului a fost ascuns în Pintic, într-o piele de căprioară, într-un morman de gunoaie. După ce s-au liniştit lucrurile, steagul a fost adus şi ascuns în podul bisericii noastre, între scândurile din pod. Pentru a arăta tensiunea anului 1848, langea steagului avea un pumn încordat”, explică Horia Şincai. 

 Conform istoricului Corneliu Gaiu, acesta este singurul steag din Bistriţa-Năsăud păstrat din această perioadă. De asemenea, este unul dintre puţinele steaguri din Transilvania cunoscute şi asociate cu acea perioadă. 

Pot soții să refuze relațiile intime în zilele de post?

Dacă ambii sunt credincioşi, astfel de probleme nici nu apar. Ei ştiu când sunt permise aceste relaţii si când nu.

Dacă ambii sunt credincioşi, astfel de probleme nici nu apar. Ei ştiu când sunt permise aceste relaţii si când nu. Cu toate acestea, Sfântul  Ioan Gură de Aur spune: „Când într-o familie unul dintre soţi este necredincios, pentru a păstra pacea, se permite apropierea fizică chiar şi în post”.

(Pr. Evghenie Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p.76)

 

Premierul Medvedev: Rusia și Occidentul, într-un nou război rece

Premierul rus Dmitri Medvedev a precizat, sâmbătă, că relaţiile ruso-occidentale au intrat într-un ,,nou război rece”, potrivit AFP.   Potrivit şefului Executivului din Rusia, situaţia a ,,alunecat” într-un nou război rece. Mai mult, el a precizat, în cadrul Conferinţei de Securitate de la Munchen, că ,,ceea ce a rămas este o politică inamicală şi închisă a NATO faţă de Rusia”,           Totodată, Medvedev a spus că politicienii europeni şi-au creat ,,centuri de prieteni” la frontierele Uniunii Europene, cu scopul creării unei ,,garanţii de securitate”, însă rezultatul a fost acela al unei ,,centuri de excludere”.   El a făcut apel la crearea de încredere, care este dificilă, însă procesul ,,trebuie început”. În aceste condiţii, premierul rus a mai spus că poziţiile Rusiei diferă de cele ale Occidentului ,,însă nu diferă în aşa măsură ca în urmă cu 40 de ani, când în Europa exista un Zid”.

    Gral (r) dr ec Florin NAHORNIAC

Călărăşenii, în topul românilor care sună abuziv la 112. 61,91% dintre apeluri, false

Călărăşenii sunt campioni la apeluri false prin 112. Aceasta este concluzia unei statistice realizate în 2015 de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS). Alături de Covasna şi Mureş, Călăraşi se află în topul judeţelor unde s-au realizat cele mai multe solicitări false.
11 februarie  este Ziua Europeană a Numărului Unic de Urgenţe 112. Anul acesta, Ziua Europeană 112 este dedicată studenţilor beneficiari ai programelor de mobilitate universitară ERASMUS, cu accent pe o mai bună informare şi conştientizare a acestora. Statistica pe anul trecut realizată de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) arată că la Numărul Unic de Urgenţă 112 au fost primite şi rezolvate 15.561.664 apeluri. Dintre acestea 5.926.985 (38,09 %) au fost reale şi 9.634.679 (61.91 %) false.
Cele mai multe au fost transferate către Ambulanţă – 3.741.439 (60,74 %), Poliţie – 1.373.394 (22,30 %), Pompieri – SMURD – 869.059 (14,11 %) şi Jandarmerie – 168.788 (2,74 %). Din punct de vedere al apelurilor false, judeţele Covasna, Călăraşi şi Mureş ocupă primele locuri.

Peste 13.000 de cetăţeni, sancţionaţi

În ianuarie 2016, din totalul celor 1.244.049 apeluri, 486.142 ( 39,08 %) au fost reale şi 757.907 (60,92 %) false. În urma constatărilor făcute de către autorităţile statului, 13.146 de cetăţeni au fost sancţionaţi conform legii pentru apeluri false şi abuzive către numărul 112. Cele mai multe sancţiuni au fost aplicate în judeţele Teleorman, Bucureşti şi Suceava.
Potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene, România se situează printre statele membre cu cei mai buni timpi de reacţie (sub 10 secunde) şi o acurateţe sporită în a localiza apelanţii la numărul unic de urgenţă 112.
 

Sufocaţi de…prostii

Sufocaţi de apelurile false prin sistemul unic 112, şi poliţiştii atrag atenţia că folosirea abuzivă a acestui număr constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă. Iată ce au reclamat, în ultimul ani, cei care au sunat la 112 şi au ţinut linia ocupată, în timp ce altcineva poate chiar avea nevoie de ajutorul poliştilor: „am discuţii contradictorii cu soţia”, „ de 3 săptămâni, cineva tot bate la geam”, „fiul refuză să-mi dea cheile de la maşină”, „o familie cu copii se deplasează pe jos, între localităţile…”, „bariera de la trecerea la nivel cu calea ferată este coborâtă pentru o perioadă prea lungă de timp”, „inundaţie la etajul superior”, „sprijin pentru alungarea din locuinţa comună a fiului pentru că are o relaţie cu o tânără, cu care nu sunt de acord”.

Florin CREȘTINUL

Pe Muntele Fericirilor

Toți vrem să fim fericiți, dar nu toți căutăm binele (condiția fericirii) și, de aceea, nu toți suntem fericiți. Fericitul Augustin ne convinge că fericirea este doar DESCOPERIREA binelui, singura VALOARE care conferă vieții noastre SENS, motivare și țintă.

Taina se întâlnește cu minunea. Misterul divin cu viața noastră. Efectul este pacificarea, blândețea, fericirea. Adică noi ne odihnim în Dumnezeu și Dumnezeu Se odihnește în noi. Nu există fericire fără Dumnezeu… Nefericirea este tocmai incapacitatea de a iubi și de a fi iubit, frustrarea surdă a singurătății și neputinței, un cerc vicios din care doar altruismul ne mai scapă. Hristos nu aduce dileme legate de fericire, ci oferă răspunsuri: poate veți avea lipsuri, dar o inimă curatăvă garanteză fericirea. Primii creștini erau fericiți, pentru că aveau o credință puternică și își exteriorizau această credință prin milostenie și rugăciune. Participau inițial la slujba numită Tamid (ora 15:00). Se rugau la aceeași oră, aceeași psalmi, baza celor 7 Laude de azi (vezi Micul Ceaslov). Și aveau și o speranță uriașă: învierea, certitudine.

Fericiti nu sunt cei putred de bogati.

Fericiti nu sunt cei aspri.

Fericiti nu sunt cei satui.

Fericiti nu sunt cei cumpliti.

Fericiti nu sunt cei ce se bulucesc pe locurile altora.

Fericiti nu sunt cei neinduratori.

Fericiti nu sunt cei galcevitori.


Să mă rog să se deschidă cerurile pentru duşmanii mei. Să mă rog mai mult, să stau mai mult de vorba cu sfinţii, să plâng cu ei, să râd cu îngerii, să mă las ridicat de braţele Părintelui, să mă decontectez de la această livadă cu mere interzise. Nu vreau să primesc nimic ambalat. Nimic cuantificabil. M-am săturat de procesele repetate ale managementului amăgitor. Vreau doar o garsonieră pe pajiştea din preajma Raiului. În rate. Capitalizarea dobânzii este un beneficiu pentru fraţii mai mici ai Bancherului. Încă mă port ca şi cum nu aş fi priceput că totul este în dar. Mi se cere doar iubire neinteresată. Să nu doreşti noul Nokia al aproapelui tău. Să nu doreşti vila cu piscina de la munte a aproapelui tău. Să nu doreşti berea aproapelui tău. Să nu doreşti jobul aproapelui tău. Să nu doreşti Kentul aproapelui tău. Să nu doreşti Golful aproapelui tău. Ci doreşte lumina lui (dacă o are). Marchizii medievali fugeau de ciumă, încercând să ducă o viaţă paralelă, de vânătoare şi salon. Dar nu găseau fericirea. Uitau de necazuri, dar nu era suficient.

Noi oamenii, nu numai că avem dreptul la fericire, ci avem obligaţia să o cultivăm şi să o dobândim. Fericirea nu este relativă, fericirea este Hristos!                                                                                                                                                                                                                                                                            

Dumnezeu îmi dă din belşug tot ce am nevoie. Nefericirea apare atunci cînd sunt lacom si vreau mereu MAI MULT.  Mulţumesc, Doamne, pentru toate darurile! Dă-mi putere să rabd, să nu bârfesc, să nu mint, să nu idolatrizez argintul.

Pregăteşte-mă să fiu mereu gata de luptă.

Caută spre slăbiciunea mea şi scoate-mă din noroi!

Învredniceşte-mă să mă odihnesc în Tine.                                                                                                                                                                                                                     

Tu singur eşti nesfîrşit şi bun!

Florin CREȘTINUL

Papa Francisc cere o nouă ordine economică mondială şi denunţă „noul colonialism” al agenţiilor care impun programe de austeritate

Papa Francisc a cerut în Bolivia, o nouă ordine economică mondială, denunţând un ,,nou colonialism” al agenţiilor care impun programe de austeritate, şi a făcut apel ca săracii să aibă parte de locuri de muncă, locuinţe şi pământuri, relatează Reuters în pagina electronică.

În unul dintre cele mai lungi, pasionale şi cuprinzătoare discursuri ale pontificatului său, Papa de origine argentiniană a cerut de asemenea iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică faţă de amerindieni în cursul ,,aşa-numitei cuceriri a Americii”.       El a denunţat goana după bani şi a apreciat că ţările sărace nu ar trebui reduse la furnizori de materii prime şi forţă de muncă ieftină pentru ţările dezvoltate.     Francisc a făcut aceste afirmaţii în faţa participanţilor la a doua reuniune mondială a mişcărilor populare, la care participă organizaţii ale oamenilor de la marginea societăţii, inclusiv săraci, şomeri şi ţărani care şi-au pierdut pământurile. El a precizat că susţine eforturile lor de a obţine dreptul elementar la pământuri, locuinţe şi muncă.   Discursul său a fost precedat de cel al preşedintelui bolivian Evo Morales, care purta o jachetă cu imaginea liderului revoluţionar argentinian Ernesto ,,Che” Guevara. Acesta a fost executat în Bolivia în 1967, de trupe boliviene susţinute de CIA.

,,Să nu ne fie frică să spunem: vrem schimbare, o veritabilă schimbare”, a spus Papa, denunţând un sistem care ,,a impus mentalitatea profitului cu orice preţ, fără grijă faţă de excluziunea socială sau distrugerea naturii”.        Atacurile anterioare ale Papei la adresa capitalismului au fost criticate aspru de politicieni şi comentatori din Statele Unite, unde urmează să efectueze o vizită în septembrie. Suveranul Pontif a lansat de asemenea un atac care viza aparent organizaţii monetare internaţionale precum FMI şi politicile de ajutor pentru dezvoltare ale unor state dezvoltate.

  ,,Nicio putere nu are dreptul să priveze oamenii de exerciţiul deplin al suveranităţii lor. De fiecare dată când fac acest lucru, vedem apariţia unor noi forme de colonialism care prejudiciază serios posibilitatea păcii şi justiţiei”, a precizat el.   ,,Noul colonialism ia diferite forme. Uneori apare ca influenţa anonimă a mamonului: corporaţii, agenţii de creditare, unele tratate de liber-schimb şi impunerea unor măsuri de austeritate care întotdeauna strâng cureaua muncitorilor şi săracilor”, a afirmat Papa, care săptămâna trecută a cerut autorităţilor europene să păstreze demnitatea umană în centrul dezbaterii privind criza economică din Grecia.    

 ,,Vă spun cu regret: multe păcate mari au fost comise împotriva popoarelor native din America în numele Domnului”. ,,Cer iertare cu smerenie, nu doar pentru păcatele Bisericii, ci şi pentru crimele comise împotriva popoarelor native în cursul aşa-numitei cuceriri a Americii”.     Papa Francisc a ţinut acest discurs la finalul vizitei sale în Bolivia, unde a sosit miercuri. Vineri, el va merge la închisoarea boliviană Palmasola, cunoscută pentru violenţe, după care va pleca în Paraguay.        

    Papa Francisc a fost uimit miercuri seara când a primit de la Morales unul dintre cele mai neobişnuite cadouri: o sculptură din lemn care înfăţişează secerea şi ciocanul – simbolul comunismului – iar pe ciocan figurează imaginea lui Iisus răstignit.

  Florin CREȘTINUL

Franţa are un nou ministru de externe

Fostul premier Jean-Marc Ayrault a fost numit în funcția de ministru de externe al Franței, a anunțat Palatul Elysee, potrivit AFP.

Jean-Marc Ayrault (66 de ani), care a condus din 2012 și până în 2014 primul guvern al președintelui Francois Hollande, îi succede în funcție lui Laurent Fabius, care și-a anunțat miercuri demisia din postul de șef al diplomației de la Paris, post pe care l-a deținut din 2012.

Președintele Hollande a anunțat în aceeași zi că intenționează să-l numească pe Fabius în funcția de președinte al Consiliului constituțional.

 Florin NAHORNIAC

Bărbierii, „chirurgii“ secolelor XV şi XVI. Alexandru Lăpuşneanu, despre care se spune că era un ipohodru, apela adesea la „chirurgii“ bistriţeni

La finalul secolului al XV-lea, încet, încet, în Transilvania locul vracilor a fost luat de către doctori, dar şi de către bărbieri, care prestau servicii medicale, după ce erau pregătiţi asemeni celorlalţi meşteşugari. Bărbierii bistriţeni erau renumiţi în special în Moldova, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu fiind dependent de un medic din inima Transilvaniei.

 Spre sfârşitul secolului al XV-lea în Transilvania, medicina era practicată de către bărbieri, chirurgi şi doctori. Aceştia iau încet, încet locul vracilor, care încep să dispară.
Potrivit doctorului Mircea Gelu Buta, pasionat de istoria medicinei pe tărâm românesc şi nu numai, bărbierii-chirurgi deţineau un atestat de meşter şi făceau un soi de pregătire, care semăna cu ucenicia întâlnită la celelalte meşteşuguri. Practic, bărbierul trăia alături de un meşter, care îi transmitea toate secretele acestei meserii.
 „Este de înţeles că aceşti chirurgi aveau un oarecare grad de instrucţie, fapt pentru care erau şi mai bine preţuiţi de către populaţie. Astfel, bărbierul-chirurg Martinus Barth, făcea parte în anul 1533 din Consiliul Oraşului Bistriţa”, explică Mircea Gelu Buta în studiul ”Bistriţa medievală sub influenţa Reformei”, publicat în Revista Bistriţei.
Ce făceau practic aceşti bărbieri-chirurgi? Ei bine, extrăgeau dinţii cariaţi, executau mici intervenţii chirurgicale, amputau membre, aplicau lipitori şi preparau alifii şi medicamente.

Aceştia au ajuns să aibă propria breaslă, deşi numărul lor era destul de mic. La sfârşitul secolului al XVI-lea, în Bistriţa, de exemplu, îşi desfăşurau activitatea opt bărbieri.
Deşi pare greu de crezut, în aceeaşi perioadă, alături de bărbieri şi doctori, serviciile medicale erau prestate şi de „băieşi”, cei care aveau grijă de băile publice. Aceştia făceau masaje terapeutice şi tratamente cu lipitori şi ventuze.
Începând cu secolul al XVI-lea, în Bistriţa încep să apară şi medici cu studii universitare, absolvenţi ai şcolilor medicale din Germania, Italia şi Franţa.

DOMNITORUL ALEXANDRU LĂPUŞNEANU, IPOHONDRUL DEPENDENT DE „MEDICII” BISTRIŢENI

Printre cei care apelau des la serviciile medicilor din Bistriţa se numără şi domnul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, pe care Mircea Gelu Buta îl descrie ca fiind un ipohondru.
„Structura ipohondră, l-a determinat să apeleze des la medici, devenind cu timpul dependent de aceştia. Acest lucru poate fi dovedit prin impresionantul număr de scrisori prin care solicită bistriţenilor să-i fie trimişi bărbieri-chirurgi. Se pare că dintre aceştia, domnitorul avea cea mai mare încredere în chirurgul Andrei. În anul 1558, acesta îi recomandă Voievodului să-şi trateze afecţiunea oculară cu ierburi care cresc numai prin Ardeal, în luna mai”, precizează Mircea Gelu Buta.
Practic, domnul Moldovei Alexandru Lăpuşneanu apelează la aceşti medici din Bistriţa pentru orice gen de afecţiuni. Se pare că în ultima zi de viaţă a domnitorului, alături i-a fost tot bărbierul bistriţean Andrei, la care apela cel mai des.
La bărbierii-chirurgi din Bistriţa au apelat şi Mihai Viteazul, dar şi domnul moldovean Petru Şchiopul şi principele Transilvaniei Ioan Sigismund.

  Silvia ANDREI

Liderul PNL care a spus că Ponta ar fi fost mai bun decât Iohannis a fost EXCLUS

Unul dintre liderii PNL din teritoriu a spus într-o emisiune televizata ca Victor Ponta ar fi fost un președinte mai bun decât Klaus Iohannis. Afirmatia a fost facuta de profesorul universitar Dorel Chirițescu, cooptat in echipa de campanie a unui aspirant PNL la Primaria Targu-Jiu, Marcel Roman  

Pentru declarația sa, Chiriţescu a fost radiat din PNL Gorj. Decizia a fost luată în această seară de membrii Biroului Permanent Judeţean al PNL Gorj, scrie gorjexclusiv.ro

      Florin NAHORNIAC

Cele mai înspăimântătoare torturi folosite de-a lungul timpului: tehnica macabră care a inspirat o scenă din serialul Urzeala Tronurilor

Fie că s-au folosit şobolani, ulei fierbinte sau ţepe, metodele de execuţie abominabile care au fost inventate de-a lungul timpului demonstrează că oamenii au deprins arta torturii şi a morţii încă din cele mai vechi timpuri.  Potrivit site-ului all-that-is-interesting.com, ultima mie de ani din istoria omenirii ne arată că arta uciderii prin torturi îngrozitoare şi umilitoare a fost stăpânită de către oameni încă din timpuri străvechi şi perpetuată.  

Moarte prin fierbere în ulei, apă sau ceară

Foto: all-that-is-interesting.com

Foto: all-that-is-interesting.com

O pedeapsă înceată şi agonizantă a fost aceea a scufundării  graduale, începând cu picioarele, în ulei, apă sau ceară aflate la temperatura de fierbere. Au fost, de asemenea, înregistrate şi cazuri în care a fost folosit vin fiert sau plumb topit (foto jos).

Dacă şocul termic nu îi transpunea imediat într-o stare de inconştienţă, persoana în cauză experimenta senzaţia de excoriere a pielii, distruse în întregime de arsuri şi de dizolvare a corpului.        Deşi unii cred că această moarte oribilă era rezervată celor mai periculoşi criminali, documentele istorice refută această presupunere. Se spune că Împăratul Nero s-ar fi descotorosit de mii de creştini prin această metodă, în timp ce în perioada medievală, principalii subiecţi ai acestor pedepse nu erau criminalii sau violatorii, ci falsificatorii de monede, cu precădere în Germania şi în Sfântul Imperiu Roman.

Foto: HBO

Foto: HBO

În Marea Britanie, în schimb, Regele Henry al VIII-lea a introdus această practică pentru executarea otrăvitorilor. Şocant, însă, se crede că această metodă a fost practicată inclusiv în vremurile noastre, în 2002, când guvernul uzbek, condus de politicianul Islam Karimov, ar fi torturat până la moarte, în acest mod, mai mulţi terorişti.  Recent descrisă în cunoscutul serial Urzeala Tronurilor (foto jos), metoda de tortură prin folosirea şobolanilor poate părea ingenioasă prin simplitatea sa dezgustătoare. Un container plin cu şobolani este aşezat pe toracele victimei, urmând ca apoi acesta să fie încălzit la bază.

Şobolanii, înnebuniţi de frica generată de căldură, în acel moment încep a rupe şi a muşca din abdomenul victimei, în încercarea de a-şi crea loc prin piele, carne, organe şi intestine şi de a reuşi să evadeze.

Tehnica „vulturului însângerat” şi trasul în ţeapă

Foto: all-that-is-interesting.com

Foto: all-that-is-interesting.com

O altă metodă terifiantă a fost cea supranumită metoda „vulturului însângerat”. Pielea de pe spatele victimei era tăiată şi desfăcută, dezvăluindu-i coloana spinală. Coastele i-ar fi fost apoi întoarse victimei în sens invers, formând o pereche de aripi de vultur însângerate.     Tehnica „trasului în ţeapă”, preferată de Vlad Ţepeş, are, de asemenea, o lungă istorie    (foto jos).

Înainte ca acesta să o utilizeze, victimele erau „ţepuite” pe jumătate în vagin sau în rect, iar pe măsură ce corpul lor se mişca conform legii gravitaţiei, acestea erau trase total în ţeapă.O tortură aplicată marinarilor consta în aruncarea marinarului peste bord, acesta având picioarele legate şi fiind suspendat cu ajutorul unei sfori, şi târârea acestuia sub chila vaporului.        Împăratul Nero mai folosea ca metodă de tortură arderea victimei, care era legată de o scândură, de la picioare în sus, cu ajutorul unor lemne sau al unor răşini cărora li se dădea foc. Metoda este cunoscută sub numele de metoda „Lumânării romane”.

 Datată în secolul al XIII-lea în Anglia, următoarea metodă de execuţie a fost o pedeapsă legiferată, pentru trădare, în anul 1351. Procesul începea prin târârea victimei până la locul de execuţie, aceasta fiind legată de o bară de lemn, care la rândul ei era legată de un cal. Victima era apoi spânzurată încet, nu prin tradiţionala rupere rapidă a gâtului. După ce era pe jumătate spânzurată, victima era eviscerată, torţionarii scoţându-i efectiv intestinele şi alte organe. Deseori se întâmpla ca victimei să-i fie mutilate şi smulse şi organele genitale.

   Florin NAHORNIAC

IZMANĂ este făcut ….. pe el! Încearcă BLOCAREA anchetei! Circoteca e totală: Dragnea amenință Antena3 cu DNA

Generalul-izmană este făcut…. pe el de frică! Și a declanșat o adevărată circotecă în Senat. Asta după ce, săptămâna trecută făcea pe viteazul cerând, la sanchi, printr-o scrisoare, să-i fie ridicată imunitatea! O fi realizat că inclusiv amanta va fi audiată la DNA și va afla lumea, oficial, cine e? Jegul Oprea se plânge la șeful DNA, Laura Codruța Kovesi, că procurorii care i-au instrumentat dosarul nu erau în măsura să îl ancheteze, cere desecretizarea unor acte de către CSAT, si vrea ca senatorii juristi sa retrimita dosarul la DNA sa se faca un nou rechizitoriu. Ce spui Franț!   

 Țeapă! Comisia juridică a dat aviz pozitiv, cu nouă voturi pentru și unul împotrivă. Oprea ceruse amânarea votului și retrimiterea dosarului său la DNA, pentru că procurorii nu ar fi avut competența să facă această solicitare către Senat. Votul final pentru ridicarea imunitatii va fi dat in plenul Senatului.

                                    ***

Oprea a depus la Senat o cerere in acest sens prin avocatul sau, a declarat Cristian Bodea (PNL), membru in Comisia Juridica.  ,,Fiecare membru a primit un memoriu de 21 pagini de la avocatul lui Gabriel Oprea, in care acesta sustine ca trebuie retrimis la parchet. Noi nu vom discuta azi specific pe acest document”, a declarat Bodea.

Dragnea a sunat la Antena 3 să facă scandal: O să fac sesizare la DNA 

Și, ca circul să fie deplin, o informaţie prezentată ,,pe surse” de Antena 3 l-a enervat cumplit pe țărănușul din fruntea PSD. Liviu Dragnea a intervenit telefonic la postul de televiziune, la nici 10 minute de la difuzarea informaţiei că s-a înţeles cu Gabriel Oprea pentru tergiversarea solicitării DNA de începere a urmăririi penale.    ,,Sunt foarte deranjat de aceste afirmaţii. O să fac eu sesizare la DNA. E o afirmaţie foarte gravă. Dacă cineva din PSD a făcut asemenea afirmaţii, să meargă la DNA. Eu nu mai sunt de acord să se dea nişte informaţii pe surse neadevărate”, a declarat Dragnea, foarte nervos pe reporterul Antena 3 care prezentase informaţia despre o înţelegere anti-DNA între el şi Oprea. Dragnea a anunţat că solicitarea lui Oprea va fi respinsă, iar urmărirea penală cerută de DNA va fi încuviinţată. ,,Am decis în partid că este o solicitare de la Parchet si trebuie aprobată”, a mai afirmat Dragnea.

Oprea a contestat dosarul DNA, desi cu o saptamana in urma le ceruse senatorilor sa voteze pentru ridicarea imunitatii sale.

Comisia juridica a Senatului analizeaza azi cererea privind incuviintarea inceperii urmaririi penale a senatorului Gabriel Oprea, urmand sa intocmeasca ulterior un raport consultativ, pe care il va inainta Biroului permanent pentru a fi introdus pe ordinea de zi a plenului. Procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, a cerut sesizarea Senatului pentru formularea cererii de efectuare a urmaririi penale fata de Gabriel Oprea, fost viceprim-ministru pentru Securitate Nationala si ministru al Afacerilor Interne, in legatura cu savarsirea a doua infractiuni de abuz in serviciu cu obtinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul in perioada in care a detinut functia ministeriala

 Florin NAHORNIAC

Băsescu denunță mecanismul „frăției PSD-PNL” care i-a apărat pe Voicu și Păun în fața DNA

Liderul Mişcării Populare (MP), Traian Băsescu, a declarat miercuri că solicitarea DNA de arestare preventivă a deputatului Nicolae Păun nu a mai fost votată, nefiind întrunit cvorumul, din cauza „frăţiei PSD-PNL”.     

„În ceea ce-l priveşte pe Nicolae Păun, acesta a încercat să modifice, să falsifice probe prin intervenţii la diverşi martori, să dea declaraţii mincinoase. În orice ţară din această lume, în orice ţară civilizată, un individ care încearcă să modifice probe este arestat imediat. Paradoxul este că se vede din nou frăţia PSD-PNL. Întâmplător, nu s-a mai realizat cvorumul pentru votul cu privire la arestare şi, în mod spectaculos, cea care a dat semnalul plecării din sală a fost însăşi preşedinta PNL Alina Gorghiu, care nu s-a mai aflat în sală la vot şi mulţi liberali au urmat-o. Asta ne arată că avem în continuare nevoie de MVC”, a spus Băsescu într-o conferinţă la sediul MP.   El a ţinut să precizeze că este un adversar al arestărilor inutile, însă Camera Deputaţilor a tratat diferit solicitarea pentru cei doi deputaţi.

„Sunt de acord cu poziţia Camerei Deputaţilor în ceea ce-l priveşte pe Mădălin Voicu. Din informaţiile publice am aflat că este acuzat de trafic de influenţă, adică nu a încercat să împiedice exercitarea justiţiei, să modifice probe, să convingă martori, să dea declaraţii mincinoase. Deci, din acest punct de vedere, cred că a fost corect abordată problema Mădălin Voicu”, a arătat Traian Băsescu.  

Plenul Camerei Deputaţilor a respins cererile DNA pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării deputatului PSD Mădălin Voicu. În cazul deputatului , a fost aprobată reţinerea, însă ulterior şedinţa Camerei a fost suspendată din lipsă de cvorum. A doua cerere pentru Păun, privind arestarea, va fi dezbătută şi votată miercurea viitoare. Cei doi sunt acuzaţi de comiterea mai multor infracţiuni de corupţie.

Dan Mihalache devoalează două ziare din România: Intuiesc de unde vin dezinformările

Dan Mihalache, șeful Administrației Prezidențiale, devoalează dezinformările pe care le oferă, despre el, două ziare din România. Mihalache spune că cele articole publicate în două publicații naționale despre el și vizita din SUA. ,,Cel puțin două titluri din conțin o minciună: ,,Dan Mihalache a pledat pentru o abordare mai flexibilă a presiunilor Rusiei asupra NATO și Mării Negre.” La Washington, la dezbaterea organizată de German Marshall Fund, am spus, dimpotrivă, cu totul altceva: anume că nu putem merge în raporturile cu Federația Rusă spre ,,business as usual” și ca nu putem lăsa nesanctionate încălcările legislației internaționale, a afirmat ,,marele specialist guvernamental” ai anilor 90 .

 Iosif VARGA