Arhive lunare: iulie 2016

No itvon drago! Și tu vorbește la tine? Vrei Erdely? No itvon lofos, nem Erdely, Erdely Romanom nem Magaroszag drago! ŞOVINISM MAGHIAR la adresa românilor. Videoclip viral cu o adolescentă de etnie maghiară. ,,Ardealul aparţine doar Ungariei Mari…” Și tu meriți o bătută !

Observați că şovinismul maghiar la adresa României şi a românilor, șovinism ce apare la manifestările publice ale maghiarilor s-a întețit în ultima perioadă, în timp ce, de partea românilor. atacurile şovine la adresa maghiarilor aproape că au dispărut.    Mai mult, folosirea copiilor în aceste acte publice şovine este o rușine şi este ceva de-a dreptul mizerabil.

       Ia uitați și la ,,chizda”asta honvedă ! Are curaj mare ! Ce aș ,,scărpina-o” eu!

Filmarea a fost distribuită deja de peste 28.000 de ori pe rețeaua de socializare Facebook și a fost vizualizată deja de peste un milion de utilizatori. Cel care a distribuit-o în mediul online a scris faptul că ,,mulți oameni sunt mândri să fie maghiari. Ascultați această fetiță ce la 15 ani a scris o poezie”.             Dacă românii de etnie maghiară care au distribuit postarea susțin că „fata trebuie ascultată”, românii au sesizat caracterul ,,șovin” al poemului și condamnă cele spuse de tânără „cu atâta ură”.   Potrivit celor care au distribuit video-ul de mai sus în mediul online, ideile principale pe care le recită tânăra sunt următoarele:  

„- occidentalii au rupt Ungaria in bucati si-au dat Ardealul romanilor.

– ungurii au stat numai si s-au uitat si astfel au ramas fara casa.
– spera ca Ardealul se va intoarce „acasa”, la Ungaria.
– stie ca si pe ei (audienta) ii doare Trianonul.
– e greu sa fii ungur in Romania.
– nu suporta sa fie considerati romani.
– pamantul Ardealului e strict numai al ungurimii si al nimanui altcuiva.
– se vor bate si vor muri pentru Ardeal.
– nu-si vor da niciodata casele romanilor lacomi.
– Ardealul apartine doar Ungariei Mari

No dragi români, vedeți ce a făcut pușcăriabilul și plagiatorul Ponta? Le-a dat nas dușmanilor poporului roman, acelora care revendică Ardealul. Alo tovarășul procuror Romulus Varga din Parchetul de pe lângă ICCJ, mă bagi la Jilava că nu țin cu honvezii? Abia aștept! ,,Visontașon, șoșon!”        

  Florin BUCOVINEANUL

Scrisoarea unui român către Iohannis, devenită VIRALĂ: Dumneata ești angajatul meu!

Scrisoarea unui roman catre Iohannis, devenita VIRALA: Dumneata esti angajatul meu!    Un roman s-a gandit ca cea mai buna solutie de a-i transmite un mesaj presedintelui  este sa foloseasca facebook, scrie portaluldestiri.net. 

  Pe numele său Keul Florin, românul este nemulțumit de atitudinea președintelui României față de insistențele acestuia în discurs în care, de cele mai multe ori vorbește despre Guvernul său provenit dinspre PNL.

Vă prezentăm scrisoarea deschisă integral:

   ”DOMNULE PRESEDINTE, MA NUMESC KEUL FLORIN, 44 ANI, DIN BUCURESTI, CETATEAN ROMAN, VA SCRIU ACEASTA SCRISOARE PENTRU CA EXISTA UNELE LUCRURI CARE NU SUNT ASA CUM AR TREBUI …IN PRIMUL RAND, VA ADUC LA CUNOSTIINTA FAPTUL CA DUMNEATA ESTI ANGAJATUL MEU, EU FIIND UNUL DINTRE CONTRIBUABILII CARE ITI PLATESTE DUMITALE SALARIU LUNAR, PENTRU CA DUMNEATA SA FACI CEEA CE EU ITI CER, IN CALITATE DE ANGAJATOR ….

  EU MUNCESC SI DAU IMPOZITE LA STAT, CA SA AI DUMNEATA SALARIU, DECI, ESTE NORMAL SA MA ASCULTI, CAND O SA IMI PLATESTI DUMNEATA SALARIU, POTI SA IMI CERI CE VREI, DAR PANA ATUNCI FACI CE ITI SPUN EU, IN CALITATE DE ANGAJATOR ….

 BUN …ACUM ASCULTA: GUVERNUL PONTA SCADE TVA LA ALIMENTE LA 9 % …PAI, PRESEDINTE CARE NE TOT VORBESTI DE GUVERNUL TAU ….PONTA SCADE TVA LA ALIMENTE LA 9 % DOAR PENTRU MILIOANELE DE SIMPATIZANTI USL 2.0, SAU PENTRU TOTI ROMANII SI ROMANCELE ???….CEI CARE SUNT PRO USL 2.0, VOR LUA ALIMENTE CU 9 % TVA SI CEI CARE SUNT CU NOUL PNL, VOR LUA ALIMENTE CU 24 % TVA ???….PAI NU VEZI CE ABSURD ESTI, OMULE !!! …

 DOMNULE IOHANNIS, SINCER, EU NU VA RECUNOSC CA PRESEDINTE, SUFLETESTE VORBIND, VA RECUNOSC CA PRESEDINTE PENTRU CA ASA A IESIT LA VOT, LA PREZIDENTIALE, DAR EU NU VAD IN DUMNEATA UN PATRIOT, GATA SA MOARA PENTRU TARA, EU NU VAD VULCANUL DIN INIMA, SIMBOLUL UNUI PRESEDINTE DE TARA, EU NU VAD SUFERINTA, PENTRU ROMANIA, EU NU VAD RECUNOSTIINTA, PENTRU EFORTUL CELOR DE DINAINTEA NOASTRA, …. NU VAD NIMIC !!!

 DUMNEATA NU IMI INSPIRI NIMIC, IMI PARE RAU, SUFAR CA TREBUIE SA II SPUN ASTA PRESEDINTELUI TARII, ROMANIA, PE CARE O IUBESC ATAT DE MULT …”, scrie Keul Florin.

  Un român anonim

DEMNITATE! VICTOR ORBAN i-a tăiat macaroana lui Cameron: „Cetățenii mei nu sunt paraziți și nici imigranți!”

Premierul Ungariei, Viktor Orban i-a spus tranșant premierului britanic, David Cameron, că nu va fi de acord cu o eventuală renegociere a relației Marii Britanii cu UE ce ar duce la schimbarea principiilor din comunitatea europeană.     El i-a spus lui Cameron că cetățenii săi care locuiesc în Regatul Unit nu sunt paraziți și nu pot fi discriminați, menționând clar că nu va fi de acord cu privire la modificările pe care britanicii le doresc cu privire la sistemul ajutoarelor sociale.

Orban a mai insistat și asupra faptului că denumirea de „imigranți” dată cetățenilor maghiari este greșită, ei fiind „cetățeni ai unui stat din Uniunea Europeană, la fel ca britanicii”.   Orban a declarat, potrivit The Telegraph: ,,Pentru noi este foarte important să nu fim considerați „migranți”. Maghiarii sunt o națiune cu o limbă și o cultură foarte bine definite”

,,Ne-ar dori să se înțeleagă destul de clar că nu suntem imigranți în Marea Britanie, suntem cetățeni ai unui stat care face parte din Uniunea Europeană, care pot avea locuri de muncă oriunde, în mod liber, în cadrul Uniunii Europene.”    Orban a mai spus că ar putea fi de acord cu înființarea unui sistem de ajutoare sociale fără discriminare, care ar fi la fel pentru britanici, ca și pentru ceilalți europeni.

Cu toate acestea, premierul maghiar a spus că va acționa ca un partener al Marii Britanii, pentru a se ajunge la un acord în întreaga Uniune Europeană.    Cameron încearcă să convingă țările din estul Europei să sprijine propunerea sa de a bloca ajutoarele sociale pentru cetățenii din UE timp de patru ani.

Dr ec Florin NAHORNIAC

Avocatul lotrilor și abuzul „în meserie”!

de Cezar Adonis Mihalache publicația NAȚIUNEA

 Pompier, polițist, pilot, miner, scafandru ori salvator? Sunt meserii banale, cu zâmbetul pe buze și chef de relaxare! De aceea, când punem riscul pe scara lui maximă, e de prost gust să amintim despre acestea… În România, ne râcâie Victor Ponta neștiința cu știința lui de plagiator, cea mai periculoasă meserie este cea de… primar. Și mai să-l crezi când te gândești câți primari au ajuns la spital în urma cascadoriilor lor cu banul și bunul public. Că au ajuns la spital să nu stea carecumva pe la „beciul domnesc” ori direct în găzduire la „mititica”, nu mai contează, meseria lor e grea – în fața deciziei cum să mai fure și de unde, dezumanizantă – în fața maldărului de bani care le desfigurează imaginația în încercarea de a-l pune pe căprării, epuizantă, până la starea de leșin medical în playbak de sanitar, ori general metastazantă, precum abuzul de cancer testicular (pe care alții îl fac în… gât, dar tot așa se notifică medical!), toate de-a dreptul invazive ca număr de ani în contravaloarea lor de infracțiuni pe mandat.

Prim-infractorul țării, pentru că așa se întâmplă când lași hoția nesancționată, pungașul se face avocat de lotrii și începe să tragă de guler (dar nu de ăla al lui, că n-are el „rever” de onorabilitate nici măcar pentru un lat de curea de ceas), cinstea și demnitatea, reclamând infracțiunea celor onești în încercarea lor de a taxa „cinstea” primarului de România, așadar, copiuță de furăciune ne-a luat la rost.  

 Treaba e că, de vrei să aperi hoții, chiar de ești imunizat cu serul politic al lotrilor, nu poți să nu „injectezi” tot minciuni. Și trecem peste faptul că Victor Ponta face o confuzie (neintenționată, desigur, dar așa își pune el mănușile să nu lase amprente în cazierul viitorilor colegi de celulă politică), clamând activitatea de primar ca… meserie. Și nu funcție ce stă pe umerii unor, într-adevăr, profesii și meserii… „Fostul”, cam tânăr pentru a fi deja istorie (politică), dar având tot viitorul în față pentru mandatul de aprofundare a adevăratelor meserii, sezoniere!, de tâmplar ori scriitor de pereți în spații rectangular închise, reclamă în numele primarilor „proletari”, uniți sub stindardul partidelor protectoare de pungășii, oricum la vremurile următoare, tor ei și la primării (și nu doar la cele de sectoare!), ne reclamă, dară, continuitatea nerușinării de a acuza, și nu a priori, ci pe fapte, furăciunile unor, aici e drept, mai mult viitori decât foști, primari.  

  „Abuzul în serviciu”. Ba, pentru a păstra puțul gândirii nesecate a „fostului” (premier), abuzul în… meserie. Pentru că nu este corectă, ne dojenește Victor Ponta la ora de neconștiință civic-politică, nu este normală răspunderea penală a primarului pentru ceea ce semnează! Iar „Abuzul în serviciu” ar trebui eliminat din Codul penal! Pesemne, pentru a fi mutat în sarcina cetățenilor ce-și permit să-i ia la întrebări pe aleșii locali pentru ceea ce au făcut, prost și hoțește, dar și ceea ce nu au făcut, pe conflict de interese ale terților de partid și clică.     Și, totuși, de ce se limitează Victor Ponta doar la exonerarea abuzului în funcție pentru primari? De ce nu și o prevedere colaterală a exonerării pentru abuzul în firea-i de primar a alesului?!

 Adevărul e că periculoasă nu este existența unor meserii… periculoase, ci a unor gânditori ce fac playback pe propriul copy-paste al bolovanilor din puțul lor de (ne)gândire… Și când te gândești ce bolovan a dus țara asta pe umerii ei… Dar parcă mai sinistră decât gândirea „pietrelor” a fost tot nerațiunea noastră…

PMP a absorbit UNPR, dar spiritul băsiștilor s-a dizolvat în uneperism

UNPR n-a fost un partid. Numai proștii au crezut așa ceva. A avut nume de partid, a avut acte de partid, dar a fost doar o sală de așteptare pentru oamenii care n-au avut loc în alte partide. La UNPR n-a existat un vector principal de acțiune politică, sau vreo idee care să unească oamenii sub steagul vișiniu. De-aia s-a și înțeles atât de bine UNPR cu PSD: pentru că nici un fel de aranjament cu nici un fel de scopuri n-a fost deranjant pentru cultura organizațională a UNPR, care nu exista. Exista doar un singur om care avea un partid. Vă rog să faceți un exercițiu de memorie: acum un an, când se spunea „UNPR” la televizor, vă venea în minte alt nume în afara de „Gabriel Oprea”?

Partid n-a fost, dar țintă da. Cu excepția PSD, toate partidele au tocat UNPR-ul lui Oprea mărunt-mărunt. Securiști, pesediști sub acoperire, mafioți, partid-breloc… Partidul ăsta a avut un PR atât de prost, încât luai bătaie dacă îi spuneai anul trecut unui tip d-ăsta superb, de dreapta, că PNL vrea să fuzioneze cu UNPR. Iar dacă spuneai „PMP” în loc de „PNL”, erai internat direct la balamuc. „Băsescu, bot în bot cu oamenii lui Oprea?! Doamne-ferește!”
Băsescu, însă, și-a arătat încă o dată calitățile de om politic de excepție, care poate mânca și din tomberon, dacă e cazul. Și este cazul. Nu s-a văzut la alegeri, dar la umbra războiului mare PNL-PSD s-a mai dus un război, între ALDE și PMP, pe care ALDE l-a câștigat. PMP n-a avut candidați peste tot, n-a avut candidați buni, n-a avut mesaje, iar vrăjeala marinărească a prins puțin spre deloc, candidații PMP din localitățile vizitate de Băsescu în campanie au pierdut cu brio. Scorul modest obținut de PMP la alegeri, sub 5%, a arătat ca o decizie de pensionare pentru Băsescu. N-a acceptat-o și a luat decizia să ia în gură UNPR doar pentru ca PMP să pară un partid destul de mare încât să absoarbă alte partide.      De fapt, e doar încă o greșeală. 4% cu 1% nu vor face, în cazul acesta, 5% ci mult mai puțin. Bruma aia de electorat băsist va migra spre noile partide, cele de orientare antiromânească, dar aflate pe val în aceste zile. Iar Băsescu, care ar fi murit adorat dacă se retrăgea după finalul mandatului de președinte, va fi, din toamnă, doar un bătrânel supărăcios și ofticat, președinte al unui partid despre care nimeni nu mai știe ce vrea, pentru că nu e nici de dreapta, nici de stânga, nici naționalist, nici ecologist, ci un fel de UNPR.

Georgeta AMBERT

Moscova reacționează la scutul de la Deveselu: Suntem capabili să trecem de aceste rachete

Rusia a criticat puternic  lansarea sistemului de aparare antiracheta american din Romania, denuntand o amenintare directa la securitatea sa si promitand in schimb sa isi intareasca capacitatile militare, transmite AFP.

,,Am spus inca de la inceput (…) suntem convinsi ca amplasarea sistemului antiracheta este ea insasi o amenintare pentru securitatea Rusiei”, a declarat si purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov.
,,Este o amenintare directa pentru noi. (…) Toate acestea sunt 100, 200, 300, 1.000% directionate impotriva noastra. Nu Iranul ci Rusia si capacitatile sale de descurajare nucleara” sunt vizate, a declarat presedintele Comitetului de Aparare din Parlamentul rus,  Vladimir Komoiedov, potrivit Interfax.
,,Este un pas in plus in procesul de izolare politica si militara a Rusiei”, a afirmat Andrei Kelin, un inalt oficial al Ministerului rus de Externe, adaugand ca scutul antiracheta „nu poate decat sa agraveze situatia deja complicata a relatiilor” dintre Rusia si NATO.
,,Suntem capabili sa trecem de acest sistem de rachete. Vom consolida capacitatile noastre defensive, in special in regiunea arctica, prin amplasarea de sisteme detectie si de interceptare”, a adaugat Komoiedov.

  Gral(r)Florin NAHORNIAC

Părintele Arsenie Boca (1910-1989)

Arsenie Boca (1910-1989), părinte ieromonah, teolog și artist român, a fost stareț la M-rea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus si apoi la M-rea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii si mii de credinciosi, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brasov, dus la Canal, închis la Jilava, Bucuresti, Timisoara si la Oradea. A pictat Biserica din Drăgănescu (la 25 Km de Bucuresti), supranumită Capela Sixtină a Orientului.

Studiile și formarea

430px-Arsenie_Boca1S-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus în județul Hunedoara. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, Zian Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primește o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București.

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viata de călugăr pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu.

Hirotonirea și tunderea în monahism

Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor.

Deja din 1940 declanșează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”. Devine renumit ca mare duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori interceptate si confiscate de Securitate. În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea starețului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menționat. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane de pr. dr. Mircea Pacurariu (Ed.Stiinta, Chisinau, 1993).

Contribuția la colecția Filocalia

Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. In prima editie a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei românești”.

Prigoana si martirajul dupa gratii

Arsenie Boca la Mânăstirea de la Sâmbăta

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Ramnicu Valcei pe 17 iulie 1945, dus la Bucuresti si eliberat pe 30 iulie 1945 pentru ca nu i-a fost gasita nici o vina. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună si jumătate, silit sa dea repetate declaratii, fiind apoi eliberat(v. G.Enache, Parintele Arsenie Boca in atentia politiei politice, Ed.Partener, Galati, 2009). Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine protosinghel și stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare si anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956). În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin inchisori si la Canal, i-au interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasa mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 nov. (data morții Părintelui Arsenie).

În 15/16 ian. 1950 este a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, nefiind dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltarii fagarasenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. In 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism si pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959) A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte si alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 la Drăgănescu pictează biserica. La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 – 40 000 de oameni.

Autobiografia scrisă după arestarea de către Securitate

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vața de Sus, jud. Hunedoara. Școala primară și liceul în orășelul Brad, același județ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinație spre singurătate și spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Așa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele rațiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”

La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie și foarte bun pedagog cu fiul său. Știu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi și n-am uitat până acum, și de multe ori mi-a folosit în viață.

În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul și muzica. Terminând liceul și luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre științele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviație la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinația contemplativă, sau speculativă și în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.

În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram și bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor și nici nu mă înduram, întrucât era divorțată de tata iar eu eram dat tatii prin sentința de divorț, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la școală. În timpul teologiei mi se lămurea frumusețea chipului viețuirii călugărești și doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieții. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine și cât mai fără corespondență, ca oarecum să mă uite și să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Așa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoștință cu fete. Ceea ce n-am reușit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie și fetelor să studieze teologia, și m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoștințe în oraș am izbutit să n-am. Asta am reușit toată vremea teologiei, deși făceam parte și din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, și care era mixtă. Aveam problema voinței în stăpânirea simțurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experiență, cât se întinde sfera voinței în domeniul vieții sufletești și biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărțile asupra actelor reflexe, și asupra instinctelor, că anume sunt independente de voință și controlul conștiinței. Experiența mea personală însă mi-a dovedit că acțiunea voinței și a conștiinței se poate întinde și peste instincte și actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri și studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din București, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din București, și-mi parveneau pe această cale.

Toate acestea mă interesau să le aflu și să le probez în vederea călugăriei. Mă abțineam de la „voia în oraș”, ci stam în curtea școlii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieșeam în oraș decât dacă trebuia în interesul școlii, a vreunui profesor, sau însoțiți de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat și n-am învățat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – și mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac așa ceva.

De viața altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferență și necunoștință. Toate preocupările mele erau și sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă știu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie își alesese nevoința tăcerii, prin care s-a desăvârșit interior.

Teza de licență în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârșire interioară a omului, și purta titlul: „Încercări asupra vieții duhovnicești”. Terminam teologia prin 1933.

În vacanță mă ocupam cu pictura.

Pictura mi-a lungit școala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din București, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Șirato, Costin Petrescu și Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor și grevelor studențești, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea și cunoștințele de anatomie și antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-și țină cursul. Abia aci m-am lovit de mișcările politice studențești, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mișcări studențești n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universității, ci ca o școală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenții ce să se poată înscrie în centrul studențesc București. Am fost complet în afară de orice mișcare studențească sau înscriere în vreo mișcare politică.

Vremea în București am petrecut-o nelipsind de la școală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineața și mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanție pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau și studenți legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Școala mă absorbea total și n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)

Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind și discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Așa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în românește, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.

În vremea aceea, mișcarea legionară era în toi și se discuta de ea în toate părțile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinație către mișcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morți, Moța și Marin, am ieșit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviței”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviței. Deci am privit o parte din convoi și pe cei doi morți. Atâta tot.

Colegi la școală am avut de toate soiurile și neamurile. Aveam, la alți profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roșie, însă discuții n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Ițhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu ești evreu și eu creștin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine și tu n-ai să te poți supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viață.

Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.

Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieși din țară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obținut pașaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliției din Sibiu.

Iar întrucât eram diacon, am obținut și încuviințările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului și a Atenei, precum și a celor două guverne: român și grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârșirea interioară prin meșteșugul călugăriei.

M-am întors în țară la 8 iunie 1938. Țin minte data pe aceea, că intrând în țară prin Moravița am văzut drapelele românești, de acel 8 Iunie de odată.

De la data aceasta, până la Paștile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învățat la Chișinău cu niște meșteri ruși poleitura cu aur „cicanca”, și alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.

În Vinerea Izvorului după Paștile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.

Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul și singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraș. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învățat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor și evlavie la Mănăstire și călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoția – eu simțindu-mă nevrednic. A primit-o. Așa au început slujbele la Mănăstire după puteri.

Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanșă de oameni de toate vârstele și treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot. Știam că tot ce pățesc oamenii, li se trage de pe urma greșelilor sau păcatelor. Așa m-am văzut silit să primesc preoția și misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat și Om adevărat, precum și a sfințirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viață. I-am învățat să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi).

Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.

Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire.

De alte gânduri și rosturi sunt străin.


  1. Vâlcii. 17 iulie 1945 Ieromonahul Arsenie.

Scrieri

După căderea comunismului mai multe din scrierile sale care au circulat în manuscris (și adesea în mai multe forme) au fost publicate. Părintele Arsenie Boca a avut darul prorocirii. Inainte de ocupația bolșevică ar fi spus: „Nu va trece multă vreme până când vor intra secera si ciocanul în țară și nu vor ieși aproape jumătate de veac”. Despre perioada post-comunistă a spus că puțini vor fi nevânduți.        

   Florin CREȘTINUL

Bibliografie

Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăției, ed.îngr. de Zamfira Constantinescu, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, 1995

    • Arhim. Serafim Popescu, Mărgăritare duhovnicești – Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Editura Pelerinul, 2002
    • Arhim. Serafim Popescu, Omul zidire de mare pret – Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, Editura Credința strămoșască, 2009
    • Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească, ed.îngr. de Ion Cismileanu, Editura Agaton, Făgăraș, 2009
    • Părintele Arsenie Boca, Trepte spre viețuirea în monahism, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2003 – ISBN 973-85376-6-5
    • Nichifor Crainic, Memorii, vol.II, Ed. Muzeul literaturii romane, Bucuresti, 2001
    • Mărturii din Țara Făgărașului despre Pr. Arsenie Boca, ed.îngr. de Ion Cismileanu, Editura Agaton, Făgăraș, 2004
    • Arsenie Boca – Fotografii și ziceri (12 fotografii, scurtă biografie, 103 ziceri), Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2005 – ISBN 973-87255-0-X
    • Ioan Gînscă, Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002 – ISBN 973-85376-5-7
    • Părintele Arsenie Boca – Biserica de la Drăgănescu: „Capelă Sixtină” a Ortodoxiei românești, Deva, 2005
    • Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca, ed.îngr. de Ion Cismileanu, Editura Agaton, Făgăraș, 2008
    • Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca- un sfant al zilelor noastre, Editura Siaj, Bucuresti, 2009
    • Părintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006

Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Editura Agaton, Făgăraș, 2005

Ce înseamnă grădiniţa şi şcoala pentru copiii săraci ai satelor. Cazurile Hoghilag şi Brateiu, judeţul Sibiu Priviți aceste imagini. Ce aveți de spus? Așa a arătat România? Așa au fost vreodată grădinițele românești?

Eroii neamului românesc

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. Kathy Kane Hansen

FERDINAND I AL ROMANIEI(n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia–Castelul Peleș) BIOGRAFIE EROU NATIONAL

Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n.24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, SinaiaCastelul Peleș) a fost rege al României din 10 octombrie 1914Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și

Născut în Sigmaringen în sud-vestul Germaniei, Prințul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit moștenitor al tronului după unchiul său fără copii, Regele Carol I al României în noiembrie 1888, după renunțarea la tron a tatălui și apoi a fratelui său mai în vârstă. În 1893, după o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta (relație întreruptă la intervenția Consiliului de Miniștri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu Principese de origine străină), Prințul Ferdinand s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexadru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună trei fii și trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea al României.King_Ferdinand_of_Romania

Rege al României

Deși rudă cu familia imperială ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a hotărât, împreună cu Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916 și în special datorită reginei Maria[necesită citare], intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari. (Constantin Kirițescu, „Istoria războiului pentru întregirea României”, 1916-1919, București, 1922).
În 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi „un bun român”. În timpul războiului mondial, Regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, și, în 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iași. Pentru Rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie. În plus, în 1917, murea de febră tifoidă, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele. Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România. În cele din urmă, situația avea să se schimbe. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors triumfal la București, în fruntea armatei sale eroice, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populația entuziastă.

Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie spectaculoasă, în ziua de 15 octombrie1922 la Alba Iulia.
Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal condus de frații Ion și Vintilă Brătianu. Cucerirea Transilvaniei a lărgit însă baza electorală a opoziției, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 – octombrie 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc.

200px-Ferdinand_I_of_RomaniaRegele Ferdinand nu a fost însă scutit de necazuri. Fiul său cel mai mare, moștenitorul tronului, trăia o viață scandaloasă și, încălcând ordinea monarhică, s-a căsătorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat însă căsătoria, iar Ioana Lambrino a fost exilată împreună cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis într-o lungă călătorie, în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Ioana Lambrino. La 10 mai1921, Carol s-a căsătorit, la Atena, cu Elena, fiica Regelui Constantin I al Greciei.
În 1921, Ferdinand va avea bucuria să trăiască nașterea nepotului său, Mihai, fiul lui Carol și al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol și Elena nu avea să reușească, moștenitorul tronului părăsindu-și soția și fiul, fugind la Paris împreună cu amanta sa, Elena Lupescu. În cele din urmă, cu inima tulburată, Regele îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol.
Ferdinand a murit în 1927, de cancer intestinal [1] și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regențăPrințul Nicolae. formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand,

Gral(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Alune cultivate de italieni în judeţul Timiş vor fi livrate unei fabrici de bomboane Ferrero Rocher

Un grup de firme din Italia cultivă aluni pe 900 de hectare de teren din trei localităţi din judeţul Timiş, producţia urmând să fie livrată unei fabrici de bomboane Ferrero Rocher, după ce, în prima fază, alunele vor fi pregătite într-o unitate care se va deschide în Timiş. Viorel Solomie, consilier în cadrul Direcţiei Agricole Timiş, a declarat că în judeţul Timiş se află cea mai mare cultură de aluni din Europa, care se întinde pe o suprafaţă de 900 de hectare de teren, fiind vorba de o investiţie a unui grup de firme din Italia

 Georgeta AMBERT

Deosebirea între lucrarea Sfântului Duh și a celui rău

Aş mai dori însă, eu nevrednicul Serafim, să-ţi explic, bucuria mea, care este deosebirea între lucrarea Sfântului Duh, Care pune tainic stăpânire pe inimile celor ce cred în Domnul Iisus Hristos, şi lucrarea întunecată a păcatului care se sălăşluieşte în noi ca un hoţ, îndemnat de diavolul.    

Duhul Sfânt ne pune în gând cuvintele lui Hristos şi lucrează în armonie cu El, călăuzindu-ne paşii, cu demnitate şi bucurie, pe calea păcii. Lucrarea duhului drăcesc, potrivnic lui Hristos, ne îndeamnă la revoltă şi ne înrobeşte desfrâului, mândriei şi egoismului.    

„Adevărat, adevărat, zic vouă: „Cel care crede în Mine are viaţă veşnică” (Ioan 6, 47). Cel care, prin credinţa sa în Hristos, are pe Duhul Sfânt, chiar dacă face păcat care-1 duce la moarte sufletească, nu va muri pentru totdeauna, ci va reînvia prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a luat asupra Lui păcatele lumii şi Care dă gratuit har peste har.    

Vorbind despre acest har prezent în lumea întreagă şi în neamul nostru omenesc prin Dumnezeu-Omul, Evanghelia zice: „Întru El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor” şi adaugă: „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 4-5). Adică harul Duhului Sfânt primit la Botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cu toate căderile, cu toate întunecimile noastre sufleteşti, continuă să strălucească în inimă cu lumina sa veşnică datorită nepreţuitelor merite ale lui Hristos. Când e vorba despre un păcătos înrăit, această lumină a lui Hristos, zice Tatălui: „Avva Părinte, mânia Ta să nu se ridice împotriva acestui înrăit”. Apoi, când păcătosul vine la pocăinţa, ea şterge complet urmele păcatelor făcute, îl îmbracă în veşmântul nestricăciunii ţesut din harul Sfântului Duh despre a cărui dobândire ţi-am vorbit tot timpul.

 Dr ec Florin NAHORNIAC

Cel mai nesănătos aliment din lume pe care mulţi români îl mănâncă în fiecare zi

Margarina este considerată nesănătoasă deoarece conţine grăsimi trans sau uleiuri vegetale procesate. Studiile recente au arătat că în cazul persoanelor care au înlocuit untul cu margarina a crescut dramatic riscul de atac de cord.   Pe lângă margarină, alte alimente nesănătoase sunt sucurile de fructe îmbuteliate, iaurtul  dejun pline de zahăr, potrivit authoritynutrition.com.    

Grăsimile trans au fost asociate cu riscul general de deces, cu decesul din cauza bolilor cardiovasculare şi cu declanşarea maladiilor coronariene.       Ghidurile dietetice actuale recomandă ca grăsimile saturate, prezente în produse de origine animală, precum unt, gălbenuşul de ou şi carnea de somon, ar trebui să deţină cel mult 10% din aportul caloric zilnic. Grăsimile trans nesaturate, cunoscute şi sub numele de grăsimi trans, precum uleiurile hidrogenate care asigură o perioadă de conservare mai mare pentru alimentele procesate şi margarină, sunt produse pe cale industrială şi ar trebui să asigure cel mult 1% din aportul zilnic de calorii.    

 Consumul de grăsimi trans industriale a fost asociat cu o creştere de 34% a riscului general de deces, cu o creştere cu 24% a riscului de mortalitate provocată de boli cardiace şi cu o creştere cu 21% a riscului de apariţie a bolilor cardiace, afirmă autorii acestui studiu, publicat în prestigiosul British Medical Journal.

 Silvia ANDREI

Criza despre care nu vorbeşte nimeni: ţara unde populaţia moare de foame şi nu există medicamente sau apă potabilă

O ţară în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?
70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.
Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.
Recent, preşedintele Venezuelei Nicolas Maduro a declarat zilele de vineri din aprilie şi mai zile libere în încercarea de a economisi electricitate în condiţiile în care seceta prelungită cu care se confruntă ţara împinge nivelul de apă la un prag critic la centralele hidroelectrice, relatează Bloomberg. Potrivit lui Maduro, măsurile vor include solicitarea ca marii consumatori cum ar fi mallurile şi hotelurile să-şi genereze propria electricitate timp de nouă ore pe zi. Industriilor grele din ţară li se va cere să-şi scadă consumul cu 20%. Nu este clar deocamdată dacă noua săptămână de patru zile lucrătoare va fi valabilă numai pentru angajaţii sectorului public sau şi pentru cei din sectorul privat. „Acest plan pentru 60 de zile va permite ţării să treacă de cea mai dificilă perioadă, cu cele mai mari riscuri”, a declarat Maduro. „Cer familiilor, tinerilor, să se alăture planului cu disciplină, conştiinţă pentru a face faţă acestei situaţii extreme” generate de secetă.
Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.
Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.
Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă. Cel puţin până acum.

 Florin NAHORNIAC

Când condamnaţii tac, PSD câştigă

Să dăm un pic rola timpului înapoi, până prin aprilie-mai 2012, când era înlăturat guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu şi se instala primul executiv Victor Ponta. Atunci, în chiar primele zile de guvernare USL, atmosfera era una de linişte – ba chiar de linişte suspectă, astfel încât circula o vorbă printre noi, cei care ne făceam veacul ca reporteri la Parlament: „Se vede că a venit PSD-ul la putere, că iar e linişte”.          În primă fază, am mârâit un: „Da, bine, mă, băsiştilor”, ca un Gică Contra ce sunt – am perceput zicerea ca pe o simplă lozincă inspirată din curentul anti-FSN/PDSR/PSD din anii ’90 şi din prima jumătate a anilor 2000, când adversarii principalului partid de stânga avertizau că, sub acea linişte pe care o doreau PSD-iştii (cu orice nume s-ar fi înfăţişat ei), se ascundeau, de fapt, nişte manevre deloc benefice pentru politica şi economia din România. De altfel, simbolul cel mai concludent al nevoii de linişte a fost exprimat, în presa vremii, de ziarul Adevărul (una dintre tribunele FSN-ului din anii 1990-1991). Chiar în ediţia de pe 20 mai 1990 (ziua celor dintâi alegeri libere), prima pagină a publicaţiei era aproape albă, conţinând doar propoziţia: „Avem nevoie de linişte, oameni buni!” (sursa: blog.vladilas.ro)

Am făcut preambulul de mai sus ca să ajung în zilele noastre: Victor Ponta smuceşte şi el lanţul, din când, sperând că-i va pica vreo firimitură de pe masa cu funcţii a lui Liviu Dragnea. În rest, e linişte: aţi văzut pe cineva care să iasă în stradă împotriva abuzurilor guvernului Cioloş? Nu vă speriaţi, haterilor; nu vă bucuraţi, aplaudacilor: chiar dacă este linişte, nu a revenit PSD la putere, oricâte speculaţii ar exista cu privire la diverşi miniştri tehnocraţi, care ar avea sufleori dinspre Dragnea şi ai lui.      

Linişte este şi din direcţia lui Liviu Dragnea: în afară de frământările interne ale PSD-ului (excluderea lui Valeriu Zgonea + reocuparea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor), baronul de Teleorman a generat breaking news-uri mai degrabă când l-a certat pe Ponta. Eraţi aici când „cârlanul nărăvaş” (am citat din Ion Iliescu) zvârlea din copite şi necheza spre a treia funcţie în stat, pentru ca, după aceea, să facă mucles în faţa şefului de partid şi să-şi vadă mai departe de bălăcărit tehnocraţii şi pe Klaus Iohannis.  

 Per ansamblu, aşa se înfăţişează tabloul: PSD-iştii nu au acţiune proactivă (adică să iasă ei primii, să tune şi să fulgere substanţial împotriva abuzurilor puterii). Aţi văzut doar poticnelile lui Dragnea şi ale aliaţilor: nu depunem moţiune de cenzură, că vin alegerile şi avem nevoie de stabilitate. N-au zis chiar „linişte”, ca pe vremuri, dar ideea era exact aceeaşi.      Pe de altă parte, PSD nu reacţionează nici la criticile de ciupeală venite din partea anemicilor PNL-işti. Că mai aruncă Dragnea câte un „nu e bine”, asta nu se pune la socoteală, cum nu contează nici că prin studiourile TV se perindă aceleaşi şi aceleaşi feţe PSD-iste, cu binecunoscutele punctaje discursive.   Însă, una peste alta, pentru PSD, este foarte bine că se întâmplă aşa ceva: social-democraţii au învăţat că tăcerea e de aur şi că, dacă-şi ţin gura, câştigă.    

Dar să nu-mi uit vorba: învăţând că tăcerea aduce beneficii, PSD-iştii sunt dovada vie că modelul iliescian este cel mai bun în politică – taci şi faci: mai o bunăstare (reală sau aparentă), mai un mediu antreprenorial strâns cu uşa, sub pretextul solidarităţii sociale, mai o clientelă de partid blagoslovită discret de la bugetul de stat… timpul trece, leafa merge. Poporul, dacă va fi sătul, nu te va lua la întrebări. Mai ies doi-trei hipsteri în stradă, dar abstracţiunile lor (de bună-credinţă sau propagandistice) sunt resimţite ca nişte uşoare balonări de către „clasa politică” (un eufemism cabotinesc folosit de „tinerii frumoşi şi liberi” când vor să se refere la PSD + sateliţii).

Iar v-am ameţit cu paranteze, dar asta e ideea: social-democraţii nu îşi doresc prea multe polemici, pentru că bănuiţi despre ce s-ar vorbi: despre penali, despre condamnaţi, despre oameni ca Dragnea, Pandele, Şova, Ponta etc. etc. Da: despre Ponta, care acum face purici, provocându-i lui Dragnea grimase din ce în ce mai accentuate; despre Ponta, care a pierdut alegerile prezidenţiale din 2014 din cauză că a fost guraliv – gura care a vorbit fără el l-a băgat în acelaşi rahat în care continuă să înoate acum. Vă aduceţi aminte golăniile lui, cu mâncatul de popcorn în turul I (uitându-se la dezbaterile dintre Macovei, Udrea şi Iohannis) sau cu dreptul la vot care devenise „o lozincă”.

 Aşadar, dacă acum vă împresoară liniştea, să ştiţi că principalul ei scop este ca PSD să obţină peste 50% în alegerile parlamentare din toamnă şi să îi poată impune lui Klaus Iohannis un premier. Altminteri, preşedintele abia aşteaptă prilejul să le bage pe gât partidelor un nou prim-ministru tehnocrat, însoţit, probabil, de aceeaşi tragică tarantelă care înconjoară isprăvile de până acum ale cabinetului Dacian Cioloş.  

Şi, de altfel, marea masă a electoratului PSD-ist (evident mai numeroasă decât marea masă a votanţilor PNL-işti) vrea şi ea pace în ţară. Dreapta are frământări – oho! dreapta este plină de convulsii -: fuziunea PNL-UNPR şi tracasările dintre PNL şi USB, oamenii echipei Alina Gorghiu-Vasile Blaga nereuşind să îi atragă pe cei ai lui Nicuşor Dan. În răstimp, singura grijă a PSD-ului este să îşi asigure susţinerea ALDE.

Am aşternut toată poliloghia asta ca să-mi vărs oful: dintre toate angaralele pe care vi le-am înşirat, una singură mă seacă rău de tot. Nu n-aţi ghicit: de data asta, nu este vorba despre tehnocraţi (care, după ce că se fac că plouă ş-o taie-n vacanţă taman când vin inundaţiile peste popor, TOT EI fac gura mare că nu le-a lăsat Ponta nişte fotolii de puf sub funduri). Acum, discutăm despre nevoia de scandal, cu riscul de a se ajunge la bălăcăreală. La panaramă. La mahalagisme. Hai cu scandalul, politicienilor, de oriunde aţi fi voi! Haideţi cu ciocul mare, fiindcă prea multă linişte ascunde mişmaşurile PSD-ului! Scopul politicii tocmai ăsta este: de a face gălăgie, de a-ţi arăta subiectele cu adevărat importante, de a te împinge de la spate pe tine (indolentule care gâlgâi bere la PET, privind inepţii la televizor) şi pe tine (hipstere de corporaţie, care crezi că tot ce zboară se mănâncă prăjit la smartphone) să te ridici de pe canapea şi să te convingi singur că poţi schimba ceva, cu mijloacele tale de cetăţean. Altminteri, drag popor, liniştea îţi va fi impusă, iar nu oferită. Tocmai pentru că vă veţi fi pierdut legitimitatea de votanţi. Şi atunci veţi fi şi voi nişte condamnaţi.  

Sau hai să fac altă încheiere, ca să vă dau temă de gândit: nu cumva această Pax PSD este pâinea pe care a oferit-o Liviu Dragnea în schimbul cătuşelor?

    Silvia ANDREI

Vă mai aduceți aminte cum s-a destrămat totul din ambiția lui Ponta? Ruptura Ponta-Antonescu: începutul sfârşitului

În ultimul timp, accesele de ţâfnă ale lui Crin Antonescu la adresa lui Victor Ponta s-au înmulţit. Deşi mai discret, premierul nu a rămas nici el dator. Analistul Ion Cristoiu crede că Ponta este dependent de Antonescu, care are relaţii mai trainice decât el cu baronii PSDAparenta armonie dintre premier şi preşedintele interimar pare să se epuizeze pe măsură ce prezenţa la putere erodează USL. Miercuri, Antonescu, într-un discurs ţinut la Cotroceni a spus că este în dezacord cu Ponta, pe care l-a acuzat că nu acţionează, în calitate de ministru interimar al Justiţiei, împotriva Parchetului. Joi, un editorial din oficiosul alianţei PNL-PC, Jurnalul Naţional, îl acuza dur pe Ponta că îi este „frică”. Conflictul din USL apare în contextul în care mulţi analişti, inclusiv angajaţi ai Antenei 3, apreciază că, marţi, Curtea Constituţională va invalida refrendumul, iar Băsescu va reveni la Cotroceni.

Premierul zice ca Rus

,,Am văzut o declaraţie a domnului Prim-ministru cu care, cu toată părerea de rău, nu pot fi de acord, în care domnia sa îi cere cetăţeanului Băsescu să nu mai terorizeze cetăţenii României. Sper că e doar o vorbă de polemică politică şi nu o vorbă de ministru al Justiţiei, pentru că dacă cineva terorizează vreun cetăţean al României, trebuie de îndată luate măsurile pentru ca el să fie împiedicat să o facă”, l-a luat Antonescu pe sus pe Ponta. Premierul i-a răspuns într-un stil care aminteşte de Ioan Rus, un alt personaj intrat în conflict cu preşedintele interimar. „Acuma şi domnul Băsescu şi am văzut şi domnul Antonescu au impresia despre ministrul justiţiei că are puteri mai mari decât are„, a declarat premierul PSD. În urmă cu circa două săptămâni, fostul ministru de Interne Ioan Rus îşi camufla dezacordul cu Antonescu invocând şi numele lui Băsescu. „Asupra mea şi a ministerului s-au exercitat nenumărate presiuni, discuţii şi aprecieri din partea politicienilor români, din partea lui Traian Băsescu, dar şi a lui Crin Antonescu”, spunea Rus, la 6 august, în ziua în care a anunţat că pleacă de la conducerea ministerului de Interne.

Guvernul „intimidat”

În urmă cu doar o săptămână, preşedintele interimar a ciupit, în trecere, guvernul USL, fără să pomenească numele premierului Ponta. „E nevoie ca instituţiile să nu se lase intimidate, şi aici mă refer în primul rând la Guvern, care a dat senzaţia – trebuie să o spun – unor anumite timidităţi şi anumitor ezitări (…) Guvernul trebuie să ia toate măsurile pentru ca propriile sale instituţii să nu se lase intimidate şi pentru ca toţi cetăţenii acestei ţări să fie apăraţi în faţa ameninţărilor şi intimidărilor la care Traian Băsescu, situat practic în afara legii şi în afara răspunderii ca oficialitate, recurge. Asta cred că trebuie să facă Guvernul”, a declarat Antonescu. O zi mai târziu, premierul s-a prefăcut că râde, atunci când presa a sugerat că între el şi preşedintele interimar există fisuri. „Ha, ha! Da, eu am văzut acea emisiune a domnului Antonescu şi mi s-a părut o emisiune foarte bună, mi s-a părut că a comunicat foarte bine ceea ce avem de făcut şi da, recunosc, de un an şi jumătate mă amuză foarte tare această speranţă (…) a unora că mă cert cu Crin Antonescu. Nu mă cert deloc, suntem în relaţii foarte bune şi o să lucrăm împreună”, a susţinut Victor Ponta, într-un interviu pentru B1.

Ceartă pe impozite

La sfârşitul lunii mai, Ponta şi Antonescu au intrat în coliziune, după ce premierul PSD a lansat năstruşnica idee a supraimpozitării tuturor pensiilor şi salariilor din sectorul bugetar care depăşesc 4.500 de lei. „Eu nu o văd bine, în sensul că nu cred că este o soluţie. (…) Taxa asta de solidaritate e totuşi o formulă care excede înţelegerea noastră pe formula fiscală şi din punctul ăsta de vedere, dacă nu sunt argumente foarte concrete, eu unul nu susţin o asemenea măsură„, spunea, la acel moment, preşedintele PNL. Imediat, liderul PSD a făcut un pas înapoi şi a mărturisit că taxa nu a fost discutată în interiorul USL. După această scurtă ciocnire, despre taxa de solidaritate nu s-a mai auzit nimic.

Victor Ponta a scăzut în sondaje, în timp ce Crin Antonescu a înregistrat o uşoară creştere

Sper că nu e o vorbă de ministru al Justiţiei, dacă cineva terorizează un cetăţean, trebuie luate măsurile pentru ca el să fi e împiedicat să o facă ”

CRIN ANTONESCU, preşedinte interimar

Interese divergente în USL

Fricţiunile verbale dintre preşedintele PSD şi liderul informal al PNL vin pe fondul unor interese tot mai divergente. În condiţiile în care Traian Băsescu revine la Palatul Cotroceni, Crin Antonescu mai are de aşteptat peste doi ani până la alegerile prezidenţiale. Dacă USL rămâne la guvernare, popularitatea preşedintelui PNL ar putea fi afectată, iar acesta s-ar putea gândi ca, mai devreme sau mai târziu, să se separe de executiv. Pe de altă parte, de când PSD şi PNL au ajuns la putere, cel care a scăzut în sondaje a fost Victor Ponta, în timp ce Crin Antonescu a înregistrat chiar o uşoară creştere. Potrivit unui sondaj IMAS, comandat de Adevărul, cota de încredere în premier a scăzut cu 7% în luna suspendării preşedintelui. În schimb, încrederea în preşedintele interimar a ajuns la 37,3%, în iulie, comparativ cu 36,6%, în iunie. Şi intenţia de vot în USL a scăzut după ce această formaţiune a început acţiunea de suspendare a lui Traian Băsescu.

,,Victor Ponta e un Emil Boc mai şmecher”

Analistul politic Ion Cristoiu consideră că Victor Ponta este într- o relaţie de dependenţă faţă de Crin Antonescu.        ,,Este tot mai clar că Victor Ponta e un soi de Emil Boc al lui Crin Antonescu. La fel ca în cazul lui Emil Boc, Victor Ponta nu are nicio autoritate în PSDul condus prin intermediul baronilor de Crin Antonescu„, a descris Cristoiu raporturile dintre preşedintele interimar şi premierul României.

„O piesă de teatru amuzantă”

Acesta a subliniat că, la fel ca fostul premier democrat-liberal, Ponta a ajuns preşedinte de partid şi apoi premier nu prin forţe proprii, ci pus de alţii. „Funcţia de premier se datorează în exclusivitate lui Antonescu, personajul aflat în strânsă legătură cu baronii PSD”, a arătat Ion Cristoiu, care crede că zilele acestea asistăm la o piesă de teatru amuzantă.

„Să luăm de exemplu afacerea cu procurorii, tipică pentru această piesă de teatru care se joacă la nivelul USL. La început, problema e ridicată de Antena 3, care o dezbate ca întruchipare a presei. Intervine apoi Ion Iliescu pe blog sau pe la televiziuni care anunţă într-un fel ceea ce va declara Crin Antonescu. Dacă Victor Ponta e un fel de Emil Boc al lui Crin Antonescu, Ion Iliescu e un fel de Elena Udrea”, a tras Cristoiu concluzia piesei care se joacă zilele acestea pe scena politică.

Iliescu, profetul lui Antonescu

Analistul a reamintit de declaraţiile lui Traian Băsescu din primul mandat, care erau profeţite de Elena Udrea pe blog sau la TV. „Dacă voiai să ştii cu un minut mai devreme ce va face Traian Băsescu, erai atent la Elena Udrea. Azi, dacă vrei să ştii cu un minut mai devreme ce va spune Crin Antonescu eşti atent la Ion Iliescu. Urmează evident Crin Antonescu, un imitator al lui Traian Băsescu, fără umorul acestuia însă. La sfârşit vine şi responsabilul nostru vesel, Victor Ponta, care, deşi călcat în picioare de Crin Antonescu, iese din încurcătură cu brio deoarece el este un Emil Boc mai şmecher”, a conchis Ion Cristoiu. Ion Cristoiu spune că trebuie să fii atent la Ion Iliescu dacă vrei să ştii ce va spune Crin Antonescu       ,,Nefiind nici premier şi nici preşedinte suspendat, nu sunt preocupat de modul în care pot dânşii coabita. E o întrebare care nu mă priveşte şi la care premierul a răspuns”.

CRIN ANTONESCU, preşedintele interimar al României

Îmi doresc foarte tare (…) să pot să mă remaniez singur de la ministerul Justiţiei (…) ca să nu mă mai critice nici dl. Antonescu, nici dl. Băsescu, nici CSM. Să punem un ministru al Justiţiei şi să-l critice pe acela”.

VICTOR PONTA, prim-ministru

Antonescu, numai bun de suspendat

Preşedintele interimar a ieşit din rolul de mediator pe care promitea că-l va îndeplini În cele câteva săptămâni de când este preşedinte interimar, Crin Antonescu a reuşit să iasă complet din rolul de mediator care revine şefului statului. Culmea, în baza unor acuzaţii similare, USL l-a suspendat pe Traian Băsescu.  

 Ingerinţe în activitatea Justiţiei. Lui Traian Băsescu i s-au reproşat, în cererea de suspendare, ieşirile critice la adresa magistraţilor sau a CSM. Antonescu, însă, nu s-a mulţumit numai să critice acţiunile procurorilor care investighează fraudele de la referendumul din 29 iulie, ci a şi dat CSM şi Parchetului, dar şi Ministrului Justiţiei un termen de 24 de ore în care să dea explicaţii despre anchetă.  

 Presiuni asupra judecătorilor CCR. Faptul că, în cererea de suspendare, preşedintele Băsescu era acuzat că a făcut declaraţii care ar fi putut constitui presiuni la adresa Curţii nu l-a împiedicat pe Antonescu, pe 31 iulie, să dea CCR indicaţii despre felul în care să judece validarea sau invalidarea referendumului.

Ingerinţă în activitatea Guvernului. Preşedintele interimar a criticat Executivul că este ezitant şi nu ia măsuri pentru ca instituţiile statului să nu fie „intimidate” de Traian Băsescu. Mai mult, acesta a avut, miercuri, întâlniri la Palatul Cotroceni cu membri ai Executivului, mai precis cu miniştrii liberali Corneliu Dobriţoiu şi Radu Stroe.  

Încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor. Cum ar fi libertatea opiniei, inclusiv libertatea de a decide să nu voteze. Imediat după referendum, Antonescu i-a calificat pe cei care au preferat să nu iasă la vot drept ,,morţi”. Aceste declaraţii s-ar putea încadra şi la ,,învrăjbirea categoriilor sociale”, adică a votanţilor şi a celorlalţi cetăţeni.          Participarea la activităţi de partid. Nişte stenograme atribuite PNL arată că, pe 3 august, când era instalat la Cotroceni, Antonescu ar fi participat la o şedinţă a liberalilor.

Florin NAHORNIAC