Arhive lunare: noiembrie 2016

În 30 noiembrie este Ziua Națională bisericească a României și Ziua Sfântului Apostol ANDREI

Poporul român s-a născut creştin. Această simplă afirmaţie vine să arate modul cum formarea poporului român şi a limbii române este strâns legată de încreştinarea noastră. Propovăduirea credinței în Hristos pe o parte a teritoriului românesc de către Sfântul Apostol Andrei dovedeşte vechimea creştinismului la români.    

 image003 Predicarea lui în Scythia Minor de către Sfântul Apostol Andrei „este o valoroasă şi vrednică de luat în seamă probă a continuităţii daco-romane, şi apoi române, a poporului român pe colţul de pământ întotdeauna românesc al Dobrogei, la Dunărea de Jos şi pe întreg teritoriul României de azi”. Creştinismul a constituit fermentul care a menţinut unitatea şi continuitatea populaţiei romanizate în Dacia, fiind singurul element de legătură şi stabilitate care a determinat comunităţile acestei populaţii să reziste valurilor migratoare păgâne. Făcând referire la primirea creştinismului de către populaţia daco-romană din Dacia, istoricul Radu Vulpe spunea: „…dacă poporul nostru n-ar fi român, ci ar fi fost orice altceva, ar fi devenit totuşi creştin, ca şi neamurile străine din vecinătatea sa, dar dacă n-ar fi fost creştin atunci, în acel moment de răscruce, este îndoielnic că ar mai fi rămas român”.

Apostolul cu darul vindecărilor, pe care toţi îl aveau de sfânt şi de mare ocrotitor

Prezenţa Sfântului Andrei în Dobrogea este atestată de Sfântul Ipolit, care spune că acesta „a vestit (cuvântul Evangheliei) sciţilor şi tracilor”. De asemenea, renumitul istoric Eusebiu de Cezareea, în cartea sa Istoria bisericească, susţinea că Sfântul Andrei a propovăduit şi în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor. Sinaxarul constantinopolitan, în Pătimirea Sfântului Andrei, vorbeşte despre faptul că Sfântul Andrei a predicat în „regiunea Bitiniei şi Pontului, în provinciile romane Tracia şi Sciţia”. În Doctrina syriacă a Apostolilor sunt prezentate teritoriile evanghelizate de Sfântul Andrei: „Niceea, Nicomidia, Bithinia şi… Gothia”. În accepţiunea istoricilor contemporani, Gothia este „regiunea de est a Daciei Carpatice”.    Alături de aceste mărturii ale părinţilor şi scriitorilor creştini din primele veacuri creştine, misiunea de evanghelizare a sciţilor de către Sfântul Andrei este consemnată şi de alţi scriitori bisericeşti de mai târziu. Astfel, monahul Epifanie, din secolul al VIII-lea, face referire la faptul că sciţii au fost încreştinaţi de Sfântul Andrei. Istoricul bizantin Nichifor Calist (sec. al XIV-lea) adaugă că Apostolul Andrei a predicat în „pustiurile scitice”, adică şi în ţinutul Dobrogei.    

 Lucrarea misionară a Sfântului Andrei în Dobrogea îşi găseşte confirmarea şi în tradiţia populară, folclorul şi toponimia teritoriului dobrogean: peştera Sfântului Andrei, pârâul Sfântului Andrei, colindul Sfântului Andrei. Tradiţia populară locală, din Dobrogea, vorbeşte despre trecerea Apostolului Andrei cu un toiag în image002mână pe aici. O astfel de istorisire se regăseşte în localitatea Ion Corvin, din judeţul Constanţa. „Sfântu’ (Andrei) când a vinit, ci c-a vinit pă jos c-un băţ în mână. El n-a stat mult, fo două zile, dac-a stat şi, când a plecat, a plecat fără băţ. Spune că i-a fost sete, ş-a fost dat cu băţu-n stâncă ş-a ieşit apă. A tot chicurat pân-a stat. Bătrânii aşa spune”.       O altă tradiţie, păstrată până acum, relatează cum Sfântul Andrei, atunci când a ajuns în Dobrogea, „lumea era foarte tulburată de haitele de lupi ce mişunau în tufişurile de lângă Dunăre şi Bărăganul nostru. Şi Apostolul, având darul vindecărilor şi, mai ales, al minunilor, a vindecat rănile multora şi prin rugăciuni lega gura lupilor, apărând pe oameni şi vitele lor şi toţi îl aveau de sfânt şi de mare ocrotitor”. Mai mult decât atât, într-una din creaţiile folclorice sunt amintiţi Decebal şi Traian, conducătorii strămoşilor noştri, care au venit să-l vadă pe marele Apostol (Colindul Sfântul Andrei).

Obiceiuri la români de Sânt Andrei

      Ziua de 30 noiembrie este ziua de pomenire a marelui Apostol. Fiind în preajma sărbătorilor de iarnă, prilej de felicitare pentru Noul An, Biserica a preluat şi încreştinat practicile păgâne ale vremii. Astfel, în ziua de Sfântul Andrei există obiceiul de a se aşeza ramuri de copac într-un vas cu apă şi de a se păstra până la Anul Nou. Cu aceste ramuri vor umbla cu pluguşorul tinerii din comunitate. Alt obicei din Dobrogea, legat de ramurile păstrate în apă, este acela că „în ziua de Sfântul Andrei se pun într-o sticlă cu apă ramuri de măr sau de vişin ori cireş, câte una pentru fiecare membru al familiei, şi se ţin până la Anul Nou şi care dintre ramuri va înflori, acela a cui este, se crede că-i va merge bine în anul ce urmează”.

    Toate obiceiurile dobrogene vorbesc despre trecerea Sfântului Andrei prin aceste locuri, exprimând credinţa vie a strămoşilor noştri că el este cel care a adus creştinismul în acest colţ de lume. „Datinile şi practicile religioase despre Apostolul Andrei sunt proprii românilor, dovedind vechimea şi dezvoltarea creştinismului la strămoşii noştri, precum şi apostolicitatea Bisericii Ortodoxe Române”.     În iconografia creştină, Sfântul Apostol Andrei este pictat însoţit de crucea în formă de „X”, lucru care aminteşte de moartea sa prin răstignire pe o astfel de cruce. De aceea, această cruce este denumită în mod simbolic „Crucea Sfântului Andrei”.

Românii constituie unul dintre cele mai vechi popoare creștine europene

Pe 30 noiembrie, creştinii ortodocşi români îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, cel Întâi Chemat, cum i s-a mai spus, pentru că l-a urmat pe Hristos pe drumurile Ţării Sfinte, împreună cu ceilalţi apostoli. Andrei s-a născut în Betsaida, Galileea, fiind fratele Apostolului Petru. Numele său este de origine grecească şi se traduce prin bărbăţie, îndrăzneală. El a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, iar tradiţia bisericii arată că misiunea sa de creştinare a neamurilor a primit-o printr-o tragere la sorţi la care au participat toţi apostolii, lui Andrei revenindu-i sarcina  de a propovădui evanghelia în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.

  image001Despre cel care a creştinat poporul român Cercetătorii spun că Apostolul Andrei a fost primul care a făcut cunoscută Evanghelia geto-dacilor din teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, iar din acest motiv este considerat creştinătorul poporului român.     Prezenţa Sf. Apostol Andrei în părţile Dobrogei a avut loc în jurul anul 46 d.Hr, fiind amintit despre popasul făcut de Apostol pe teritoriul dregătorilor Cutusun şi Dura, în satul Cuzgun, astăzi hotarul comunei Ion Corvin din judeţul Constanţa. În apropierea acelei aşezări se află o pădure ce adăposteşte două peşteri, care au servit apostolului şi însoţitorilor săi drept loc de odihnă. Peştera a fost transformată în biserică, în pronaos aflându-se un pat scobit în piatră, care se spune că a servit drept loc de odihnă pentru Apostolul Andrei. Practic, peştera Sfântului Andrei este socotită ca fiind prima biserică de pe teritoriul ţării noastre, iar astăzi, în acest loc, vin mii de credincioşi spre a-l cinsti pe cel care a propovăduit Evanghelia strămoşilor noştri. Sfântul Apostol Andrei ne-a creştinat şi a săvârşit prima Sfânta Liturghie pe pământul României.

  Sfântul Andrei a murit a murit la Patras, ca martir, nefiind cunoscută o dată a martirizării. După unii cercetător, Andrei a murit în timpul persecuţiei împăratului Nero, anii 64-67, în timp ce alţii îl fixează în vremea persecuţiilor lui Domiţian, din anii 81-96. Tradiţia spune că Sfântul Andrei a considerat că este nedemn să fie răstignit precum Iisus Hristos şi s-a rugat de cei care l-au răstignit să-i facă o cruce diferită, în formă de X, ca simbol al umilinţei, pătimirii şi al martiriului.    Mai târziu, moaştele sale au fost duse la Constantinopol, apoi la Roma iar ulterior în Catedtala din Patras, unde se află şi astăzi. Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Nu numai România îl are pe Sfântul Andrei ca patron spiritual, ci şi Scoţia, care are pe drapel crucea Sf. Andrei, Spania, Grecia şi Rusia. Totodată, Sf. Andrei este patron spiritual al mai multor oraşe din Italia, Franţa, Belgia şi Grecia.

 Florin CREȘTINUL

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit duminică, 30 noiembrie, în Biserica Ortodoxă. La noi în țară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român, motiv pentru care numeroase biserici de mir și mănăstiri l-au luat ca ocrotitor și îl prăznuiesc în fiecare an, organizând ample evenimente religioase și culturale.    În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare națională bisericească, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. Sunt acestea, desigur, expresii ale raportării noastre la propria identitate creștină, activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei de pe teritoriul de azi al României, fiind semnificativă pentru istoria noastră bisericească. Evlavia de care se bucură Sfântul Apostol Andrei în rândul credincioșilor români ortodocși poate fi identificată și în alegerea sa drept ocrotitor al viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.

Moaștele Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul României

Moaștele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat și Ocrotitorul României, au fost aduse pentru prima dată în țara noastră la Iași, în 1996. În felul acesta, Sfântul revenea pe pământul românesc, după aproape 2000 de ani de când pășise pe aceste meleaguri pentru a răspândi Evanghelia lui Hristos.     Apoi, cu prilejul sărbătorii Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, în dimineața zilei de luni, 24 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost adus de la Patras (Grecia) de către o delegație a Bisericii Ortodoxe a Greciei.  

  Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Andrei s-au aflat pe Dealul Patriarhiei pentru a fi cinstite de credincioși până în ziua de vineri, 28 octombrie 2011, orele 12:00.  În continuare, cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, în după-amiaza zilei de 28 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost dus în procesiune la catedrala mitropolitană din Sibiu, unde a rămas până în după-amiaza zilei de 29 octombrie 2011.   În seara zilei de 29 octombrie 2011, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei a fost dus în catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia, unde a rămas până în după-amiaza zilei de 31 octombrie 2011.  În seara zilei de 31 octombrie 2011, delegația Bisericii Ortodoxe a Greciei a revenit la București, iar a doua zi, 1 noiembrie 2011, s-a întors în Grecia.

Ziua Sfântului Apostol Andrei, nelucrătoare

Prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 și de Camera Deputaților în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al președintelui României, ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca „zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează”.  

 Prin acest act legislativ, votat în Camera Deputaților de 236 de deputați din cei 248 prezenți, Parlamentul României a confirmat importanța națională, spirituală, misionară și educativ-culturală a pomenirii Sfântului Apostol Andrei ca zi de sărbătoare a întregii Ortodoxii românești și a întregului popor român, consacrată de acum și ca sărbătoare legală în care nu se lucrează.

    „Am găsit pe Mesia!” – Chemarea la apostolat și ucenicia întru știința mântuirii

 Andrei, slăvitul Apostol al lui Hristos, era originar din Betsaida, cetate de pe țărmul vestic al Lacului Ghenizaret. Era frate drept cu Simon, Sfântul Apostol Petru, dar, spre deosebire de acela, care era căsătorit, Andrei a ales să-și trăiască viața în feciorie și locuia în casa fratelui său. Ei practicau împreună meseria de pescari, învățată de la tatăl lor Iona, și respectau cu multă evlavie poruncile Legii.    Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul străbătea Iudeea și ținutul de dincolo de Iordan, propovăduind împărăția lui Dumnezeu și chemarea la pocăință, Andrei a alergat la El, renunțând la tot ceea ce îl lega de lume și i s-a făcut ucenic.

   Într-o zi, după ce L-a botezat pe Iisus, Ioan Botezătorul era cu Andrei și cu un alt ucenic al său, viitorul Apostol și Evanghelist Ioan, și, arătând spre Domnul Iisus Hristos care trecea pe acolo, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 35). La acest cuvânt al învățătorului lor, care le arăta spre Acela pentru care el fusese trimis de Dumnezeu ca Înaintemergător, Ioan și Andrei au mers după Iisus, ca să afle mai multe despre El. „Iar Iisus, întorcându-Se și văzăndu-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabi [care se tălcuiește: Învățătorule], unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon-Petru”(Ioan 1, 38-40).

  Din acea convorbire Andrei a dobândit convingerea că acest Iisus este Mesia cel așteptat de veacuri de poporul său, Mântuitorul lumii. Cu mare bucurie, s-a dus apoi să spună și fratelui său Simon: „Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41) și l-a condus la Iisus.        Andrei a fost, așadar, cel dintâi chemat să recunoască pe Hristos și el a vestit acest adevăr celui ce va fi verhovnicul cetei apostolilor. De aceea, Sfântul Andrei a primit între apostoli supranumele de „primul chemat” sau „cel dintâi chemat”. Întâlnirea cu Mântuitorul Hristos i-a schimbat întreg cursul vieții.    Pretutindeni unde mergea Domnul, prin sate și orașe, în munți, pe mare sau în pustie, Andrei era aproape de El, pentru a se hrăni din izvorul de apă vie al Cuvântului cel veșnic. Ucenicul cel întâi-chemat a fost prezent la înmulțirea pâinilor (Ioan, cap. 6), mijlocind pe lângă Hristos-Domnul să dea și hrană pământească celor 5000 de oameni care gustaseră pâinea cea vie a cuvântului mântuirii.    

intemeietorulAndrei nutrea o prietenie aparte pentru Filip, un alt apostol al Domnului, originar și el din Betsaida. Atunci când elinii i-au cerut lui Filip să-i ducă să vadă pe Hristos, acesta a mers și i-a spus lui Andrei, pentru că avea o mai mare familiaritate cu Învățătorul (Ioan 12, 20).     După apostolii Petru, Ioan și Iacov, martori ai descoperirilor celor mai înalte despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos, urmează Sfântul Andrei, pentru a exercita nu o autoritate, ci având o anume prioritate față de ceilalți ucenici. El a fost martor al evenimentelor care au însoțit mântuitoarele Patimi ale Domnului și a participat, alături de ceilalți, la întâlnirile cu Hristos-Domnul, biruitorul păcatului și al morții, după sfânta Sa Înviere.

„Și îmi veți fi Mie martori până la marginile lumii”: misiunea creștină – poruncă și dar dumnezeiesc

La Cincizecime, Andrei a primit și el plinătatea harului Sfântului Duh și sorții i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ținuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia, și Grecia (Macedonia, Tesalia și Ahaia). Credincios poruncilor Domnului, n-a luat cu el nici pungă, nici traistă, nici toiag (Matei 10, 10) și a plecat la drum să ducă și acelor neamuri Vestea cea Bună a mântuirii. A înfruntat încercări și primejdii, boli, pericolul tâlharilor, persecuții din partea evreilor și păgânilor, însă în toate locurile pe unde a mers Duhul Sfânt era cu el: vorbea prin gura lui, săvârșea minuni și vindecări, îi aducea în suflet răbdare și bucurie în încercări.       Această putere minunată a lui Dumnezeu, care lucra prin el, atrăgea mulțimile la credință. După ce ilumina mințile prin predica sa, făcea să renască sufletele prin baia Sfântului Botez, rânduia preoți și consacra episcopi în fruntea lor, îndemna să se construiască biserici și organiza cultul divin.

   Mai întâi s-a dus la Aminsos, pe țărmul Mării Negre, și a convertit la creștinism un mare număr de evrei, apoi a vindecat prin puterea lui Dumnezeu pe cei ce sufereau de diferite boli. Și-a continuat misiunea în Trebizonda și Lazic, iar de Paști s-a întors la Ierusalim. După aceea, a plecat împreună cu Sfântul Ioan Teologul la Efes și a predicat Evanghelia o vreme în regiunile vestice ale Asiei Mici. Urcând spre Propontida și vestind cuvântul vieții veșnice în așezările Niceea, Nicomidia, Calcedon, Heracleea Pontului, Amastris, a avut de înfruntat de mai multe ori fanatismul închinătorilor la idoli și gândirea înșelătoare a sofiștilor, dar i-a redus la tăcere și pe unii și pe alții prin înțelepciunea, faptele și minunile sale.  

Ajuns la Sinope, a eliberat din lanțuri, prin rugăciune, pe Apostolul Matia. A fost prins de păgânii care s-au mâniat și a suferit chinuri din partea acelora: aruncat la pământ, lovit din toate părțile, Sfântul Andrei nu a căutat să fugă sau să se apere. A îndurat toate cu răbdare, asemănându-se Învățătorului său, Mielul lui Dumnezeu venit în lume să sufere și să ridice păcatele lumii. Văzând tăria sfântului, îndelunga răbdare în fața chinurilor și numeroasele minuni care se săvârșeau, locuitorii din Sinope s-au pocăit, cerându-i iertare și primind botezul creștin.

  Andrei a așezat episcop și preoți în Sinope, apoi a plecat către orașele din Pont, pe care le evanghelizase deja, pentru a le întări în credință. A continuat acolo predica sa, respingând rătăcirile păgânilor în Neocezareea și Samosata, apoi s-a reîntors la Ierusalim pentru a lua parte la sinodul din anul 50 privind primirea păgânilor în Biserică (Faptele Apostolilor 15, 6).   După sărbătoarea Paștilor, a însoțit o vreme pe Matia și pe Tadeu către hotarele Mesopotamiei, plecând după aceea spre regiunile barbare de la răsăritul Mării Negre, în sudul Rusiei de azi, în Crimeea și în sudul Ucrainei. S-a îndreptat apoi către Tracia și a luminat prin predica sa inimile locuitorilor orășelului Byzantion. A întemeiat o biserică închinată Maicii Domnului și a hirotonit episcop pe Stahie, despre care se spune că este persoana pomenită de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani 16, 9. A continuat neobositul său periplu în Tracia, Macedonia și Tesalia, ajungând până în Peloponez, la Patras.    

Aici sfântul Apostol a convertit la creștinism pe soția proconsulului roman, Maximila, pe care a vindecat-o de o boală socotită incurabilă. El a răspândit binefacerile și asupra celorlalți locuitori, astfel încât, în scurt timp, s-a constituit o comunitate a ucenicilor lui Hristos. În perioada absenței din oraș a proconsulului Egeatus, sfântul Andrei l-a botezat și pe fratele acestuia, Stratocles, însă la întoarcere Egeatus s-a mâniat foarte, văzând cum credința creștină a pătruns în propria-i casă. A poruncit ca Andrei să fie închis, dar slăvitul Apostol al lui Hristos, în închisoare fiind, și-a continuat propovăduirea și a hirotonit episcop pe Stratocles. După câteva zile, sentința s-a pronunțat fără judecată, iar sfântul Andrei a fost răstignit, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X. A primit cu bucurie moartea martirică, oprind pe prietenii săi care voiau să-l elibereze, binecuvântând pe credincioși. Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârșitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaște anul martiriului său; unii istoricii îl fixează în timpul persecuției lui Nero, pe la anii 64-67, iar alții mai târziu, la sfârșitul veacului apostolic, în vremea persecuției poruncite de împăratul Domițian. Proconsulul roman din Patras a murit la puțină vreme după aceea de o moarte năpraznică, drept pedeapsă pentru nedreptatea săvârșită.  

Noul episcop, Stratocles, după ce și-a împărțit averea săracilor, a construit episcopia sa pe locul martiriului sfântului Apostol.       După mulți ani, la 3 martie 357, cinstitele moaște ale sfântului au fost mutate de la Patras la Constantinopol de către Sfântul Artemie, din porunca împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Moaștele Sfântului Andrei au fost așezate atunci, împreună cu moaștele Sfinților Luca și Tadeu, în noua biserică a Sfinților Apostoli. Sfântul Ambrozie, episcop de Milano (c. 339-397), scria că părticele din moaștele Sfântului Andrei au fost oferite bisericilor din Milano, Nola și Brescia. Cinci sute de ani după aceea, a fost adus la Patras capul Sfântului Andrei, trimis de împăratul Vasile I Macedoneanul (867-886). După Cruciada a IV-a, din 1204, când Constantinopolul a fost ocupat de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaștele Sfântului Andrei să fie duse în Italia și așezate în catedrala din Amalfi. În fața pericolului otoman, după căderea Constantinopolului, odorul de mare preț care se găsea la Patras a fost oferit spre păstrare papei Pius al II-lea, în anul 1460, de către despotul Moreei, Toma Paleologul. Capul sfântului a revenit în cele din urmă la Patras, la 26 septembrie 1964, ca semn al reconcilierii și frățietății creștine, izvor de bucurie și mângâiere pentru credincioșii ortodocși.

Propovăduitor al Evangheliei în țara noastră

emvideo-zzz_custom_url-http---vstore.doxologia.ro-sites-default-files-video-mp4-slujba-2014-11-12-30_-_sfantul_apostol_andrei_cel_intai_chemat_ocrotitorul_romaniei.mp4De numele Sfântului Apostol Andrei este legată și originea Bisericii dreptmăritoare din România. Din mărturiile istoricilor și din Sfânta Tradiție reiese că Sfântul Andrei este și primul propovăduitor al Evangheliei la strămoșii noștri daco-romani, fiind considerat „nașul poporului român”. Creștinismul românesc are deci origine apostolică.  Fiindu-i încredințate spre evanghelizare ținuturile din preajma Mării Negre, este cert că în drumul său Apostolul dintâi chemat a predicat Evanghelia atât în sudul Basarabiei, cât și în Sciția Mică (Dobrogea de azi).     Numai astfel se explică faptul că primul centru episcopal cunoscut pe teritoriul țării noastre a fost la Tomis, iar tradițiile și obiceiurile populare românești consideră pe Sfântul Andrei ca un părinte spiritual al neamului nostru, ziua de 30 noiembrie fiind însoțită la noi de bogate și semnificative elemente folclorice.     Iată însă cuvintele părintelui istoriei bisericești, Eusebiu de Cezareea (†340), care consemnează relatări mai vechi, de la Origen și Clement Alexandrinul:

„Când sfinții apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit peste întreg pământul locuit, lui Toma, după spusele tradiției, i-a căzut la sorți [spre evanghelizare] țara parților, lui Andrei, Scythia, lui Ioan, Asia, unde și-a petrecut viața până a murit la Efes. Petru pare să fi predicat evreilor răspândiți în Pont, Galatia, Cappadocia și Asia, pentru ca la urmă, ajuns la Roma, să fie răstignit cu capul în jos, așa cum singur dorise să pătimească. Ce să mai spun de Pavel care, după ce vestise Evanghelia lui Hristos din Ierusalim până în părțile Illyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero? Aceste sunt arătate întocmai de Origen în cartea a III-a a Comentariilor asupra Genezei” (Istoria bisericească III, 8). Cei mai mulți istorici identifică Sciția cu Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).

   Sinaxarul Bisericii din Constantinopol istorisește amănunțit propovăduirea sa„Lui Andrei, celui întâi chemat, i-au căzut la sorți Bithynia, părțile Pontului Euxin [Marea Neagră] și ale Propontidei [Marea de Maramara] cu cetățile Calcedon și Bizanț, Macedonia, Tracia și regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada [Grecia Centrală], Ahaia și cetățile Aminsos [Amisus], Trapezunt, Heracleea [Pontului] și Amastris”.       Totodată, Sinaxarul arată că Sfântul Andrei a hirotonit episcop de Odyssos (Odessos) – Varna de azi – pe un ucenic al său Amplias (Ampliat), pomenit în calendar la 31 octombrie.       În secolul al VIII-lea, călugărul Epifanie arăta, în Viața Sfântului Apostol Andrei, că între popoarele evanghelizate de sfânt se numără și sciții, iar scriitorul bizantin Nichifor Calist (sec. al XlV-lea) consemnează faptul că Apostolul Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia și Bitinia) în „pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie în Sciția Mare (sudul Ucrainei), fie Sciția Mică, locuită atunci de greci, romani și geto-daci.     Mitropolitul Dosoftei al Moldovei scrie, în cartea sa Viața și petrecerea sfinților, despre misiunea măritului Apostol al Domnului: „Apostolului Andrei i-a revenit [prin sorți] Bitinia și Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Țarigradul, Tracia și Macedonia, Tesalia, și sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, și acestea toate le-a umblat”.

Cununa cea de har a dreptei credințe pentru urmașii Sfântului Andrei

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 30 noiembrie, când Biserica de pretutindeni sărbătorește pe Apostolul cel dintâi chemat, este însemnată cu literă roșie; multe lăcașuri de închinare din țară poartă hramul Apostolului neamului românesc, iar în onomastica națională Andrei și Andreea sunt nume frecvente. De asemenea, Sărbătoarea Sfântului Andrei este și unul din hramurile viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului.

Cinstit îndeosebi de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, de către Bisericile din Grecia, Rusia, Ucraina și România, iar în tradiția occidentală fiind considerat patron și ocrotitor al Scoției, țara unde au ajuns părticele din sfintele sale moaște în secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei cheamă mereu întreaga umanitate să descopere bucuria curată și sfântă, care nu se învechește niciodată: „Am găsit pe Mesia!”

  Col(r)dr farm Silvia ANDREI

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, sărbătoare legală în care nu se lucrează

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 30 noiembrie.

11301026-134693593Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează prin legea nr. 147 din 23 iulie 2012 adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 și de Camera Deputaților în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin decretul nr. 517 pe 20 iulie 2012 al Președintelui României. Această zi a fost instituită ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează în urma demersurilor repetate ale Bisericii Ortodoxe Române și ale patriarhului Daniel adresate Parlamentului, Președinției și Guvernului României.

Sfântul Apostol Andrei, frate al Sfântului Apostol Petru, era din Betsaida (aram. — casa pescarului, patria Sfinților Apostoli Petru, Andrei și Filip), o cetate mică aflată pe malul lacului Ghenizaret. 

Foto: (c) www.doxologia.ro

Înainte de a fi Apostol, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, auzind pe dascălul său Ioan, arătând pe Iisus și zicând: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei l-a urmat pe Hristos. Pentru aceasta Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului.     Din zilele acelea Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte, ca și ceilalți Apostoli.

  În ceea ce privește misiunea de creștinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol, Tradiția Bisericii arată că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Sfinții Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea) și până în Crimeea.n    Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus mai pe urmă ,,Crucea Sfântului Andrei”.   La noi în țară, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român. Numeroase biserici și mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an. 

Peștera Sfântului Andrei (Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei — Arhiepiscopia Tomisului)  Foto:  Vlad STAVRICĂ / AGERPRES ARHIVĂ

Peștera Sfântului Andrei (Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei — Arhiepiscopia Tomisului) 
Foto:  Vlad STAVRICĂ / AGERPRES ARHIVĂ

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învățătură rostit cu prilejul acestei sărbători din 2013, redat de agenția de știri Basilica, a evidențiat faptul că Sfântul Apostol Andrei este considerat părintele creștinismului românesc, Apostolul Românilor și începătorul încreștinării poporului nostru: „Avem nu o încreștinare la comandă poruncită de cneaz, de împărat sau de vreun voievod, ci o încreștinare care pornește de la bază, care pornește de la om la om, o încreștinare lentă; în timp ce se forma poporul român se și încreștina. (…) Noi, ca români, avem o mare bucurie și anume să constatăm că de fapt noi am primit credința de la Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat și, de aceea, credința noastră este o credință apostolică, primită de la cel dintâi chemat dintre Apostolii Domnului. Aceasta este o onoare și în același timp o datorie mare de a continua lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei așa cum s-a desfășurat ea de-a lungul veacurilor. Sfântul Apostol Andrei are o legătură specială cu poporul român”.

    În ședința din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei.      Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios față de Sfântul Apostol Andrei. De asemenea, Sfântul Apostol Andrei a fost ales drept ocrotitorul viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului românesc.

Tradiția și folclorul românesc amintesc despre prezența Sfântului Apostol Andrei în părțile Dobrogei, mai exact despre popasul făcut de Sfântul Andrei pe teritoriul dregătorilor Cutusun și Dura, în satul Cuzgun, astăzi hotarul comunei Ion Corvin, județul Constanța. În apropierea acelei așezări se află o pădure ce adăpostește două peșteri, care au servit apostolului și însoțitorilor săi drept loc de odihnă. Aceste peșteri au devenit lăcașuri de cult pentru populația din zonă, iar Peștera Sfântului Andrei este socotită prima biserică de pe teritoriul țării noastre. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfințit peștera. În anul 1990, pe acest loc a început ridicarea unei mănăstiri.    De asemenea, în tradiția românească s-a păstrat o serie de colinde ce îl au ca personaj pe ,,Sânt Andrei” sau „Moș Andrei”.

 Florin CREȘTINUL

Datini şi superstiţii de Sfântul Apostol ANDREI. Noaptea Sfântului Andrei – Noaptea Strigoilor

Creştinii ortodocşi şi Greco – catolici îl sărbătoresc pe 30 noiembrie, pe Sfântul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos, considerat creştinătorul neamului românesc.

Noaptea Sfântului Andrei – Noaptea Strigoilor

In multe regiuni din Europa, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, precedând sărbătoarea zilei Sfântului Andrei, era şi este considerată favorabilă pentruvrăji, farmece şi încântaţii de ghicire a ursitului unei fete sau de „legare” a unui viitor bărbat.

DEC 1 Sf.-Apostol-Andrei-1În cultura populară,sarbătoarea Sfântului Andrei este însoţită de o multime de tradiţii şi obiceiuri bizare. Tradiţia spune că în seara dinaintea acestei mari sărbători creştine, strigoii şi vârcolacii ies din morminte şi se fac farmece de dragoste.

În noaptea Sfântului Andrei se spune că lupii încep să vorbească, însă cine îi aude este în pericol de moarte. Vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci.

Se spune despre noaptea de 30 Noiembrie ca atunci, ordinea cosmica este rasturnata si lumea celor vii se intrepatrunde cu lumea spiritelor.

Ziua de 30 noiembrie era denumita Ziua Lupului sau Godinetul schiop si multe din practicile ajunului acestei zile si din ziua respectiva se leaga de lupi.Dacii venerau Lupul, avandu-l ca simbol pe steagul lor de lupta, sarbatorindu-l in ajun si in ziua respectiva.

Se spune ca daca in aceasta noapte vitele mugesc, asta inseamna ca vin lupii; pentru a le feri de lupi, gospodarii fac o cruce din ceara si o lipesc pe cornul drept al vitelor. Iata cum descrie Vasile Alecsandri Noaptea Sfantului Andrei

,,Vin strigoii, se aduna
Parasind a lor secrii
Voi, crestinelor popoare
Faceti cruci mantuitoare
Caci e noaptea-ngrozitoare
Noaptea Sfantului Andrii!…

Denumita si Noaptea Strigoilor, noaptea zilei de 30 Noiembrie a dat numeroase superstitii care au devenit apoi obiceiuri.

NOE 3 cu 1 SF ANDREI

Exista superstitia ca in aceasta noapte lupul isi poate indoi gatul, ,,isi vede coada”, devine mai sprinten si prada nu-i mai poate scapa nicicum. Tot acumspiritele mortilor favorizeaza divinatia si toate actele magice. Este un timp nefast in care strigoii ies din cimitire si pocesc oamenii, le sug sangele, leaga sau iau potenta barbatilor, ,,strica” taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu ursii si lupii.

În ajun si ziua este interzis sa se lucreze in casa. Se spune ca Sf. Andrei imparte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine sa maturi, tot din cauza lupilor, nici sa dai gunoiul afara din casa, sa nu dai cu imprumut nimic si nici macar sa nu dai de pomana. Se fac prevestiri meteo: daca este senin si luna plina, iarna va fi cu moina; daca noaptea este intunecata, prevesteste iarna grea; sau se pune o crenguta de mar in apa acum si pana la Sf. Vasile daca infloreste, va fi un an nou roditor.

Cine lucreaza de Sfântul  Andrei se imbolnaveste de Ignat. Pentru a fi feriti de moroi si strigoi, gospodarii ungeau usile si ferestrele cu usturoi. Fetele masoara acum 9 cescute cu apa intr-o strachina si o pun la icoana pana a doua zi; apoi masoara din nou cele 9 cescute; daca ramane in strachina fie si numai o picatura de apa, vor avea noroc; altfel, daca ultima cescuta nu se poate umple inseamna ca nu se vor marita nici anul viitor si nici noroc n-o sa aiba. Practicile divinatorii se faceau si cu ajutorul a 3 capatani de usturoi puse intr-o covata pazita de o batrana la lumina lumanarii; dimineata, covata era ,,jucata” in mijlocul horei, se impartea usturoiul care apoi era folost ca leac sau la farmece descantece.

Graphic1Alte superstitii si obiceiuri menite a feri oamenii de relele strigoilor si lupilor: ,,Bocetul Andreiului” era o practica de sacrificiu, acum fiind inlocuita cu o papusa din carpa care este bocita, iar sacrificiul in sine a fost inlocuit cu taierea porcului. “Aflarea ursitului” era o practica divinatorie facuta de fete, care se petrecea la fantana, la cotetul porcului, la gard sau la poarta casei, la masa cu usturoi.

IN NOAPTEA DE 29 SPRE 30 NOIEMBRIE SE PUNE GRAU LA INCOLTIT si dupa felul cum creste aflam daca anul ce vine va fi bun sau nu. “Covasa” era o bautura rituala preparata din malai si faina sau malai de porumb si de mei, fermentata, despre care se spune ca fiecare om “este dator sa manance covasa in aceasta zi, pentru a fi ferit de strigoi”. Toate acestea erau insotite de petreceri si ospete, cu mancare si bautura, toate petrecute la adapostul caselor, bine unse cu usturoi.

Astazi doar la sate se mai pot vedea acestea, in mediul urban ramanand doar petrecerile, acum asemanatoare mult cu sarbatoarea catolica a Halloween-ului.

Alungaţi spiritele rele

Astfel, cea mai la îndemână armă contra făpturilor nopții este usturoiul. Ungeţi uşile şi ferestrele casei cu usturoi pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele.

În trecut, bătrânii alungau strigoii şi boala, ungându-se pe funte, pe corp şi la încheieturile mâinii cu usturoi.    Ca să apere animalele din gospodărie de lupi, oamenii îngroapă un drob de sare descântat în pragul uşii grajdului.
Iar, dacă vitele mugesc în acastă noapte este semn rău. Pentru a le feri de lupi, în zona Moldovei, bătrânii fac o cruce din ceară şi o lipesc la vite pe cornul drept. De asemenea, gospodarii înconjoară casa cu lumânări aprinse şi întorc vasele cu gura-n jos ca nu cumva spiritele malefice să se ascundă în ele.

Tot în noaptea Sfântului Andrei, puteţi să vă visaţi ursitul.   În satele din Bucovina fetele necăsătorite îşi pun seara sub pernă 41 de fire de grâu, ca să îşi afle ursitul, iar la culcare spun :  “Voi, 41 de fire de grâu, Eu voi adormi, şi voi hodini , Dar eu mă rog lui Dumnezeu ,, Să-mi trimită îngerul meu, Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”.

Şi în Moldova, există un obicei pentru fetele nemăritate. Acestea fac o turtă dintr-o lingură de făină de grâu, una de apă şi una de sare, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă în somn se spune că este viitorul lor soţ.

La fel de populară este şi metoda oglinzii sau metoda cu verigheta. Într-un vas cu apă neîncepută se aruncă o verighetă sfinţită de preot în mijlocul căreia apare chipul ursitului.

La miezul nopţii, fata de măritat se aşaza dezbrăcată între două oglinzi, una în faţă şi cealaltă în spate, cu câte o lumânare în mână. Se spune că în oglinda din spate i se reflectă scene din viitor ţi imaginea viitorului soţ.

Aveţi grijă ca în această zi să nu daţi nimic de împrumut ori în dar, nu scoateţi gunoiul din casă si nici nu lucraţi. Cei care nu respectă sărbătoarea se vor imbolnăvi şi vor atrage pagubă asupra lor.  Pentru ca să aflaţi cât de rodnic va fi următorul an, puneţi grâu la încolţit într-o strachină cu apă. De Anul Nou, cum arată grâul aşa va fi şi sănătatea voastră.       Şi condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna. Dacă cerul este senin şi lună plină se anunţă o iarnă blândă, însă dacă cerul este întunecat ne aşteaptă o iarnă grea.

                                                                                                                                                           Florin CREŞTINUL

Despre Sfântul Apostol Andrei

Sfântul ApostolAndrei (d. 30 noiembrie 60, Patras, Grecia) a fost un Apostol al lui Isus Hristos din Nazaret, frate cu Simon Petru.         Evanghelia după Ioan menționează faptul că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze peIsus din Nazaret. Conform aceleiași evanghelii, Andrei l-ar fi dus pe fratele său Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. În enumerările apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13) Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără printre cei trei pe care Isus i-a tratat în anumite situații ca cei mai apropiați ai săi (Petru, Iacob și Ioan).    Conform Evangheliei după Ioan cei doi frați, Petru și Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret.     Conform Evangheliei după Marcu aveau o casă în Capernaum (Mc 1,29) și erau de profesie pescari.

Activitatea Sfântlui Apostol Andrei

Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Isus și coborârea Duhului Sfânt (laRusalii), apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.

NOE 3 cu 1 SF ANDREICercetătorul George Alexandrou,[1] a descris faptul ca Sfântul Andrei a petrecut 20 de ani într-o peșteră în Dobrogea, în vecinătatea satuluiIon Corvin. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în orasul Patras. Acolo a murit ca martir. Nu exista mărturii certe ca ar fi fost răstignit pe o cruce în forma de X , se zice ca ar fi fost legat de un copac. După moartea sa, moaștele s-au păstrat la Patras.

Venerarea sa ca sfânt

Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.Este patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul orașelor Napoli,  Ravenna,Brescia,  Amalfi, Mantua, Bordeaux,  Brugge, Patras etc.

Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru Sfântul A postol Andrei sa meargă în părțile Mării Negre și cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. După cucerirea romană din anul 46 d.Hr. aceasta este inclusă în Moesia Inferior. În lucrarea „Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). Sf. Andrei a murit ca martir în Ahaia, la Patras.

Sfântul Andrei mai este cunoscut, îndeosebi în Transilvania, și cu numele de Sântandrei

                                                                                                                                Florin CREŞTINUL    

Scrisoarea Sfântului Andrei către Români

Graphic1Vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă! Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!

Împărăția lui Dumnezeu, 30 noiembrie 2014

 

POPOR ROMÂN,

Îţi scriu cu drag. Scriu pentru fii mei, pe care i-am născut prin Evanghelie. Scriu ca un tată fiilor săi, cărora le-am lăsat toată moștenirea! Cu ochii umezi, îmi amintesc cum am pășit în pământul vostru. Da, la Tomis m-a lăsat corabia, parcă era ieri… În port, învălmășeală, iar eu nu cunoșteam pe nimeni. Eram doar un bătrân străin și zdrențuit. „Doamne, de ce m-ai adus aici? Eu nu cunosc pe nimeni în aceste ținuturi! De unde să încep, cui să vestesc că Tu ai înviat? Mă simt în mijlocul lupilor, Doamne! Tu ști  sunt bătrân și bolnav…. În momentul descumpănirii, pe malul mării… am plâns…!

Cu toiagul în mână și desaga în spate am început să cutreier țara necunoscută. Atunci am descoperit frumusețile pământului dintre Dunăre și mare: păduri nesfârșite, munți și râuri, câmpii mănoase și lunci roditoare. Am găsit pârâiașul și peștera în care, după cum știți, am locuit la voi! Rugăciune după rugăciune, lacrimă după lacrimă, am început să zidesc Biserica Neamului Românesc! Să știți că nu mi-a fost ușor! A trebuit mai întâi să învăț limba și obiceiurile. Atunci, am văzut că acest popor are o inimă bună și un suflet mare. Niciodată, nimeni nu mi-a închis ușa – în realitate, nu mie, ci lui Hristos pe care L-am vestit în pământul vostru! De la zi la zi, poporul lui Dumnezeu a început să crească. Peștera devenea neîncăpătoare, iar eu nu mai făceam față noilor frați! Atunci am hirotonit primii episcopi și preoți, bărbați din neamul vostru. Atunci am știut că aici o să se nască un popor de sfinți.

Am plâns din nou, când a trebuit să mă despart cu trupul de voi! Hristos avea nevoie de mine în alte locuri. „Doamne, sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la Tine! Lăsă-mă să îmi trăiesc ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă iubește…”, am insistat, dar Domnul avea alte planuri cu mine.

Din nou, la Tomis mă aștepta corabia. Frații au umplut portul. „Doamne, minunat  ești  Tu! Când am venit eram singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie dar, de fapt, nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi mi-au fost. Mă simt tată și apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii și tristeți de la fii săi.

DEC 2  SCRISOARE ANDREI

Bucurii au fost multe, de fapt, cele mai multe! Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața popoarelor migratoare, care au fost cu sutele, că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare care v-a înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit întreaga Europă, că ați ținut credința așa cum eu v-am lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți care au vrut să o fure, că ați avut domnitori sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Miron Barnovschi și Constantin Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am fost ales să fiu Apostolul vostru!

Când am văzut că sămânța semănată de mine, la bătrânețe și cu multe lacrimi, rodește, a înflorit în mine nădejdea că neamul meu românesc o să se mântuiască! Sămânța udată de mine în pământul românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți, deloc puțini: Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion din Halmyris, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor, Sfinții Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos din Noviodunum, Sfinții Mucenici Nichita şi Sava şi alţi creştini martirizaţi de goţi, Sfânta Muceniţă Filofteia, Sfântul Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei, Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Cuviosul Daniil Sihastrul, Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, Cuviosul Dionisie cel Smerit, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, Cuviosul Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, Cuviosul Ioan Casian Romanul, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, Cuviosul Visarion Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții martiri năsăudeni, Sfinții nemțeni…

Cimitirele voastre sunt pline de sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de pe lângă marile lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele voastre sunt înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel Sfânt al Moldovei”, la părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții Paisie de la Sihla și Cleopa, la părintele Arsenie Boca, la mamele și bunicile voastre sfinte… Din plămada voastră s-au născut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga, Grigorescu și Tătărăscu…

Sunt nume la care sufletul vostru tresaltă! Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală, din muncă și prin lacrimi! După cum bine știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai amintesc, că să nu stric inima voastră!

De fapt… de ce v-am scris… este să vă previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă!

Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!

Drag popor român creștin, măcar acum, în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost, cine ești și unde poți ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină, gândește-te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea măriiacum două mii de ani! Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da cu piciorul la două milenii de pâine neagră, amestecată cu lacrimi și suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a strămoşilor şi a părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani patria şi această credinţă, să fie risipite.

Nu uita că ești român,

Că sus în deal la tine-n sat

Popa Ioan te-a botezat.

(…)

Nu uita că ești român,

Că tatăl tău și mama ta

Bunicul și bunica ta

Te-au învățat dintotdeauna să fii bun!

 

Al vostru, Părinte întru Evanghelie, Andrei Apostolul!

sursa: Doxologia

În noaptea de Sfântul Apostol Andrei se dezlănţuie lupii şi strigoii

Sfântul Andrei sau „Întâiul chemat la Apostolie” este prăznuit în fiecare an pe data de 30 noiembrie. Cei care poartă prenumele Andrei, Andreea, Andreia, Andrea, Andruţa, Andruşca sau Andra îşi sărbătoresc onomastica. Andrei e un sfânt drag românilor şi de aceea trebuie cinstit cum se cuvine. Ultima zi a lui noiembrie deschide la români suita sărbătorilor de iarnă, iar în tradiţia populară mai poartă şi denumirea de „1 cap de iarnă”. Conform Direcţiei Informatizate a Persoanei, numărul celor care în România poartă numele de Andrei sau Andreea depăşeşte 600.000 de persoane.

 Întâiul aşezământ creştin era venerat chiar şi de turci

După ziua „Cinzecimii”, apostolii au tras la sorţi pământurile pe care le vor creştina. Lui Andrei i-a revenit Scitia Minor, Dobrogea de astăzi. Aici a botezat şi a hirotonit preoţi şi diaconi. Ostenit după lungi călătorii, străbătând dealurile şi hăţişurile pădurii, după ce a sfinţit copacii, izvoarele şi pământul, el a poposit în peştera care îi poartă astăzi numele. Ucenicii săi au ajuns în cetăţile de la Istru, aşa cum spun cronicile, care mai consemnează şi faptul că întâiul aşezământ creştin era venerat chiar şi de turci sau de tătari. Ei veneau aici să prepare „moscale vindecătoare de boale”. Peştera Sfântului Andrei este situată în apropierea comunei Ioan Corvin, (judeţul Constanţa). 

sfantul-andrei-1   Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deşi Sfântul Apostol Andrei era iudeu. El a murit ca un adevărat martir pentru credinţa sa nestrămutată. La Patras, lângă Corint, el a fost răstignit cu capul în jos de duşmanii lui Hristos, pe o cruce în formă de X. În timp ce sufletul său se înălţa la cer, Andrei striga: „Te salut cruce preţioasă care ai fost sfinţită prin corpul Dumnezeului meu şi împodobită cu membrele Sale, ca nişte pietre scumpe!”. Dar Sfântul Andrei n-a murit niciodată. El vine în fiecare an la noi, de două mii de ierni încoace, când încep cele mai dragi sărbători ale românilor creştini. Iconografia bizantină îl înfăţişează pe Sfântul Andrei îmbrăţişând crucea pe care va fi răstignit. El este un bătrân cu chip blând şi frumos, cu părul alb şi cârlionţat. În anul 1204, când cruciaţii latini au prădat Bizanţul, moaştele Apostolului şi crucea pe care a fost răstignit au fost trimise la Roma. Bisericile din Milan, Nola şi Brescia au primit părticele din Sfintele Moaşte. La noi în ţară, fragmente din trupul sfântului se păstrează la Mănăstirile Hurezi, Secu şi Neamţ.                   

Comuniştii au transformat Casa Domnului în IAS

 La 30 de kilometri de peştera Sfântului Andrei se află Mănăstirea Dervent. Tradiţia spune despre crucile de aici că au crescut singure, din pământ, pe locul unde cinci ucenici ai Apostolului au fost ucişi. Ele sunt venerate chiar şi de către musulmani. Scrierile atestă faptul că în preajma relicvelor se petrec adevărate minuni. Dobândirea sănătăţii trupeşti, a echilibrului psihic, a liniştii sufleteşti reprezintă unul dintre motivele celor ce vizitează locaşul.

 Furia oarbă a comunismului împotriva credinţei a lovit şi Mănăstirea Dervent. Trăirea întru Hristos de aici a fost tulburată în 1959. Stareţul de atunci, părintele Elefterie, a fost alungat, casa Domnului – transformată în IAS, iar chiliile au devenit ateliere şi magazii. Oamenii veneau, totuşi, pe ascuns, să se închine la Dervent. De vârfurile unor prăjini lungi îşi agăţau hainele şi le întindeau cu disperare către sfintele cruci ce se aflau închise în spatele unor zăbrele. În 1990, părintele Elefterie a reuşit să se întoarcă. A adus cu sine şi câţiva călugări. Curând după aceasta au început şi lucrările de renovare a aşezamântului şi recuperarea chiliilor. După ce şi-a isprăvit lucrarea, Elefterie a trecut la cele veşnice, alături de fraţii săi întru credinţă. El se află îngropat în pământul din dreptul altarului.

 Documentele certifică vindecări din perioada interbelică

 Semnul minunat pe care însuşi Dumnezeu l-a dat pe aceste locuri nu încetează să vindece mii de oameni, care poartă în suflete credinţa adevărată. La primăria din Ostrov datează, încă din perioada interbelică, documente care certifică acest fapt. Iată câteva nume: „Elena Dumitru din Basarabi, Constanţa, vindecată de cancer tiroidian, Maria Tudor din Alba, vindecată de congestie pulmonară, Nucea Sterea din Cainargeaua, vindecat de «damblageală», Tania, o femeie mută din Feţioneşti-Putna, care în ziua de Înălţare a Domnului a început să vorbească, Gheorghe Chiroiu din Cernavodă, orb în tinereţe, şi-a recăpătat vederea, copilul lui Tudor Hristu din Frasan-Durostor, vindecat de epilepsie, Alexandrina Pătruş din Lipniţa, care fiind complet oloagă  s-a tămăduit”. 

Şi astăzi se mai pot distinge golurile săpate atunci în munte de ucenicii apostolului, pentru chilii. Cele nouă izvoare situate de cealaltă parte a peşterii au servit la botezarea primilor creştini din ţara noastră. Apa binecuvântată răsare din pământ în formă de cruce.

 Exorcizări în miez de noapte

 La Dervent sunt aduşi şi cei „posedaţi de draci”. Preoţii mănăstirii citesc moliftele Sfântului Vasile ce Mare, cel mai crunt blestem la adresa diavolului. Slujba de exorcizare începe din momentul în care persoana posedată este adusă în biserică. Lucrul acesta se face cu foarte mare greutate. Posedatul se zbate, faţa i se schimonoseşte, plânge şi urlă, înjură, tremură din toate mădularele sau scuipă. Uneori, picioarele îi sunt înţepenite. O durere cruntă îl loveşte în braţe, apoi în picioare, apoi în creştetul capului, în ceafă. Omul începe să latre, bolboroseşte ceva de neînţeles, face spume la gură, se trânteşte pe jos, se rostogoleşte, încearcă să-l lovească pe preot şi să fugă. Părintele însă nu se lasă intimidat, citeşte în continuare, apoi aşază crucea deasupra capului celui aflat în suferinţă. În acel moment, muşchii posedatului se contorsionează, ca şi cum i-ar umbla nişte şerpi pe sub piele. În final, cade, răpus de o forţă nevăzută. Apoi preotul îl stropeşte cu agheasmă, iar pe cei prezenţi la exorcizare îi unge cu mir. Slujbele durează în jur de o oră şi se repetă mai multe nopţi în şir, până ce diavolul fuge definitiv din corpul celui blestemat. Oamenii aduşi pentru lepădarea „de cel rău” dorm în interiorul mănăstirii.                                                                                           

De Sfântul Andrei, gospodinele pun grâu la încolţit

În popor, noaptea de 30 noiembrie este considerată o dezlănţuire a lupilor şi a strigoilor, care umblă liberi. Pe vremuri, sătenii ungeau cu usturoi gardurile, uşile, coarnele animalelor din gospodărie sau ţarcul vitelor ca să alunge farmecele, lupii, strigoii, tâlharii şi „faraonii”. Tot în această noapte tainică gospodinele pun grâu la încolţit. Dacă planta va creşte bogată, înseamnă că anul următor va fi unul prosper. Obiceiurile şi tradiţia legate de prăznuirea Sfântului Andrei sunt întâlnite în toate ţinuturile locuite de români.

 Peste 600.000 de români îşi aniversează onomastica de Sfântul Andrei

Peste 600.000 de români, cei mai mulţi fiind bărbaţi cu numele de Andrei, îşi aniversează, marţi, onomastica de sărbătoarea Sfântului Andrei, cunoscut drept „Apostolul românilor”. Potrivit datelor furnizate de Direcţie pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI, peste 322.000 de bărbaţi, precum şi peste 322.000 de femei îşi serbează, marţi, onomastica. Majoritatea româncelor sărbătorite marţi poartă numele de Andreea (271.875 de persoane), peste 23.000 sunt Andra, iar 20.090 se numesc Andrea. Totodată, aproape 7.000 de femei poartă numele Andreia, iar alte 89 Andruţa sau Andruşa. În ceea ce priveşte bărbaţii, peste 300.000 poartă numele Andrei, iar peste 12.000 poartă numele Andras. De asemenea, peste 3.200 de români se numesc Endre, iar peste 3.400 sunt Andreeas sau Andreas. Totodată, potrivit statisticilor existente la nivel naţional, 781 de bărbaţi poartă numele de Andreiu, opt sunt Andruşa şi Andruţa, iar alţi 22 se numesc Andrieş

 LA MULȚI ANI tuturor celor care numele de ANDREI și ANDREEA

 Gral-col(r)dr ec Florin NAHORNIAC

Un adevărat episcop cu origini sănătoase și suflet de adevărat creștin ortodox: Episcopul Harghitei și Covasnei PS Andrei Moldovan

Este Sărbătoarea Națională Bisericească a SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI.     

Cu figura sa de om sfânt parcă Bunul Dumnezeu l-a hărăzit ca să conducă aceasta Sfântă Eparhie.  

PS Episcop Andrei Moldovan s-a născut, la data de 22.11.1967, în localitatea  Cheţani, judeţul Mureş, primul copil al părinţilor Nicolae şi Maria. Deci este de al locului, fiu al plaiurilor transilvane   Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în satul natal Cheţani, judeţul Mureş. A absolvit Liceul din Iernut, judeţul Mureş, promoţia 1986. În anul 1989 a intrat ca vieţuitor la Mânăstirea Topliţa, judeţul Harghita.

Andrei-FagarasanulLa 19 iulie 1990 este tuns în monahism cu numele de ANDREI, de către Î.P.S. Andrei al Alba-Iuliei.   La 20 iulie 1990 este hirotonit ierodiacon la Mânăstirea Topliţa de Î.P.S. Antonie Plămădeală al Ardealului.    La 21 noiembrie 1990 este hirotonit ieromonah la Mânăstirea Topliţa de Î.P.S. Andrei al Alba-Iuliei.   La 10 august 1995 este numit stareţ la Mânăstirea Făgeţel, judeţul Harghita de către P.S. Ioan al Covasnei şi Harghitei.     În anul 1995, împreună cu doi monahi de Mânăstirea Topliţa, a fost transferat de P.S. Ioan la Mânăstirea Făgeţel, mănăstire greu încercată în 1940. Aici a găsit doar biserica mânăstirii, restul fiind distrus.     La 29 august 1999 este hirotesit protosinghel la Mânăstirea Făgeţel, iar la 29 august 2006 este hirotesit arhimandrit la Mânăstirea Făgeţel de către P.S. Ioan al Covasnei şi Harghitei.
În anul 2000 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din Bucureşti.       A urmat, în perioada 2002-2005, studii post-universitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Aristotel din Salonic, Grecia.

La 1 octombrie 2005 este numit Exarh al mânăstirilor din Episcopia Covasnei şi Harghitei, post pe care l-a ocupat până la hirotonirea sa întru arhiereu.   În această perioadă, 1995-2008, P.C. Andrei a condus lucrările de refacere a acestei mânăstiri: pictura bisericii, clopotniţa, corp-chilii, arhondaric, gospodărie anexă.     Tot în această perioadă a reuşit aici, într-o zonă unde românii sunt minoritari, să adune o obşte de vieţuitori, pe unii îndemnându-i spre şcolile teologice din ţară.     În cadrul lucrărilor Sfântului Sinod din data de 8-9 iulie 2008, desfăşurate la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, P.Cuv. Arhim. Andrei Moldovan a fost ales în postul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, post rămas liber odată cu alegerea Prea Sfinţitului Părinte Dr. Visarion Bălţat în demnitatea de episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Tulcii.    La 15 august 2008, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, a fost hirotonit întru arhiereu la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.   În martie 2015 a fost introbizat ca episcop al Covasnei şi Harghitei.

Ne oprim aici dar vom continua să-l prezentăm pe acest brav episcope  într-o altă ediție.

LA MULTI ȘI FERICIȚI  ANI SFINTE PĂRINTE PS EPISCOP ANDREI AZI LA ZIUA DE NUME, SFÂNTUL APOSTOL ANDREI!

  Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

28 noiembrie 1918: UNIREA BUCOVINEI CU ŢARA MAMĂ, ROMÂNIA

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă. La 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei – la 27 Martie – şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.    

5_image002Bucovina, în traducere ,,Pădure de fag”, este numele dat Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de austrieci în 1775. După pacea încheiată la Kuciuk-Kainargi în 1774, în urma războiului ruso-turc început în 1768, austriecii, ca recompensă că i-au ajutat pe turci, cerură ,,o rectificare de frontieră în sudul Galiţiei”, necesară trecerii din Transilvania în Galiţia, nou anexată.  Astfel, contra bani grei şi daruri scumpe, Turcia cedă Austriei un ,,coridor” care cuprindea nu o fâşie îngustă de teren, ci întreg ţinutul Cernăuţilor, cea mai mare parte a ţinutului Sucevei, vechea capitală a Moldovei, cu mausoleul descălecătorilor de la Rădăuţi şi cu mormântul lui Ştefan de la Putna.    În zadar protestară boierii şi clerul, în frunte cu domnitorul Grigore Ghica, ucis de turci la 1 Octombrie 1777; timp de 144 de ani acest teritoriu românesc a rămas sub ocupaţie străină, până în anul de graţie 1918. Imperiul habsburgic a nesocotit sistematic drepturile limbii române, a stingherit dezvoltarea culturală şi a spoliat bogăţiile provinciei. Mulţi patrioţi bucovineni au fost nevoiţi să emigreze.

 Timp de 10 ani, Bucovina a stat sub administraţie militară iar în 1786 a fost înglobată Galiţiei. Abia prin constituţia austriacă din 1849 a fost despărţită de Galiţia şi declarată provincie autonomă a Casei de Austria. În 1860, Bucovina şi-a ales o Dietă, cu stemă şi drapel proprii şi era reprezentată în Parlamentul vienez prin deputaţi români.      Faţă de Viena, fruntaşii politici bucovineni au avut o politică protestatară, începând cu episcopii Dosoftei Herescu şi Isaia Baloşescu, cu fraţii Hurmuzachi, cu mitropolitul Silvestru, cu dr. Gh. Popovici şi Iancu Flondor şi întreaga generaţie a Unirii. Românii bucovineni au manifestat in permanenta opoziţie faţă de politica de desnaţionalizare a guvernului austriac, o primă acţiune fiind manifestaţia studenţească de la Putna din 1871, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la sfinţirea mânăstirii.

Au participat personalităţi ca Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, viitorul istoric A.D.Xenopol şi Ciprian Porumbescu. Bucovinenii au salutat independenţa de stat a României din 10 mai 1877, voluntari dintre ei participând la războiul din 1877/78.    Existau o serie de asociaţii academice patriotice ca ,,Arboroasa”, ,,Junimea”, ,,Bucovina”, ,,Moldova” sau ..Dacia”, alături de societăţi politice – ,,Concordia”(1885) cu “Gazeta Bucovinei”(1892). În 1905 se întemeiază Partidul Naţional Român, iar din 1906 reapare ,,Gazeta Bucovinei”, sistată în 1897. Din 1907, se introduce votul universal, direct şi secret, exercitat de bărbaţii de peste 24 de ani.    

  Bucovina, aflată la graniţa celor două imperii, habsburgic şi ţarist, a devenit în 1914 – odată cu declanşarea primului război mondial – teatrul unor operaţii militare. La 2 Septembrie 1914, cazacii generalului Pavlov ocupă Cernăuţii, dar în Octombrie austriecii reocupă provincia. La 17 Iulie 1916, Ion I.C.Brătianu semna la Bucureşti, cu miniştrii Rusiei, Franţei, Angliei şi Italiei o convenţie prin care se garanta integritatea teritorială a României şi reunirea Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului la Vechiul Regat.   În August 1916, România intră în război de partea Antantei, dar în Decembrie 1916 armata română este nevoită să se retragă în Moldova, inamicul ocupând 2/3 din teritoriul ţării, inclusiv Bucureştiul. Habsburgii vor dezlănţui o adevărată prigoană împotriva românilor bucovineni, mulţi luând drumul exilului. Ei au alcătuit, la Bucureşti, Comitetul refugiaţilor bucovineni, condus de istoticul Ion Nistor.  La 9 Iunie 1917 are loc primirea oficială, în Piaţa Unirii din Iaşi a primelor detaşamente de voluntari bucovineni, transilvăneni şi bănăţeni. La 22 Octombrie 1918, profesorul Sextil Puşcariu şi alţi patrioţi bucovineni scot primul număr al ziarului ,,Glasul Bucovinei”, difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania şi în Basarabia.    La 27 Octombrie 1918, se reuneşte la Cernăuţi Adunarea Constituantă, sub preşedintia lui Dionisie Bejan, care hotărăşte “unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat national independent”.    

Adunarea a ales un Consiliu Naţional, compus din 50 de membri, care, la rându-i, instituie un guvern alcătuit din 14 secretari de stat, condus de Iancu Flondor. Noul guvern cere ajutorul armatei române şi astfel, la 9 Noiembrie 1918, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadic, intră în Bucovina, iar două zile mai târziu trupele române sunt în Cernăuţi, rezervându-li-se o primire entuziastă. De acolo, ele ajung până la vechea graniţă a Bucovinei de la Ceremuş, Colacin şi Nistru.      La 11 Noiembrie 1918 a avut loc un schimb de telegrame între Consiliul Naţional şi Regele Ferdinand privind eliberarea Bucovinei.     A doua zi, Consiliul votează ,,Legea fundamentală din 12 Noiembrie 1918 asupra puterilor Ţării Bucovina”, prin care îşi asumă întreaga putere în Bucovina.

a-246Sextil Puşcariu, ajuns secretar de stat la externe, pleacă la Iaşi pentru a mulţumi Regelui Ferdinand pentru trimiterea armatei în Bucovina.   După audienţă, se întâlneşte cu Ion Nistor, preşedintele Comitetului refugiaţilor bucovineni, cei doi vechi prieteni ajungând la concluzia unirii necondiţionate a Bucovinei cu România.     Revenit la Cernăuţi la 23 Noiembrie, Ion Nistor înmânează şefului guvernului, Iancu Flondor, un mesaj din partea guvernului român. Consiliul Naţional, completat cu 12 fruntaşi dintre refugiaţii bucovineni, hotărăşte convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei pentru ,,stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul Român”.     La Congres au fost invitaţi şi reprezentanţii germanilor, polonezilor, ucranienilor şi evreilor, dar n-au dat curs invitaţiei decât germanii şi polonezii.      Marea zi pentru Bucovina sosise. La 28 Noiembrie 1918, în sala de marmoră a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, 74 membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului, alături de 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa.      Cu o seară înainte, tricolorul romanesc fusese arborat şi pe clădirea Universităţii locale.

 Preşedintele Consiliului Naţional, Dionisie Bejan, a rostit cuvântul de salut, din care cităm:   ,,Întruniţi astăzi în acest măreţ locaş, care este şi trebuie să rămână simbolul unirii în credinţă în Dumnezeu şi în neamul nostru, salut cu neţărmurită dragoste pe reprezentanţii vitezei armate române, care la ordinul M.S.Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă. 

  Salut cu aceeaşi dragoste pe reprezentanţii fraţilor noştri din Basarabia, Transilvania şi Ungaria. Vă salut pe voi, fruntaşii neamului românesc din Bucovina, care aţi venit cu inima însufleţită din tuspatru unghiuri ale ţării, ca să aşezaţi piatra fundamentală care să clădească trainic şi neclintit România Mare. Implor harul ceresc şi binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veţi lua”.

 Şeful guvernului, Iancu Flondor, dădu apoi citire DECLARAŢIEI DE UNIRE, care preciza că ,,de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”(Ion Nistor, “Istoria Bucovinei”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 396-397).

278995mareIon Nistor a făcut o amplă expunere a motivelor istorice ale acestei declaraţii de unire, care a fost adoptată în unanimitate. Votul Congresului a fost adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand printr-o telegramă. Regele a răspuns prin următorul mesaj: ,,Salut cu nespusă bucurie actul măreţ prin care Congresul General al Bucovinei, ca expresiune a voinţei întregului popor al acestui vechi pământ românesc, a hotărât unirea completă a Bucovinei cu Regatul Român.     Din adâncul sufletului mulţumesc Proniei divine că mi-a îngăduit ca, sub domnia mea, fiica răpită acum 144 de ani să se reîntoarcă la sânul ţării-mame, aducând noi forţe pentru propăşirea neamului. În aceste clipe înălţătoare, gândul meu se îndreaptă către oamenii patrioţi, care, cu toate suferinţele îndurate în cursul vremurilor, au ştiut să ţină vie în inimile poporului memoria lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi sentimentul naţional, pregătind astfel, fără şovăire şi însufleţiţi de un patriotism cald, ziua binecuvântată de azi.      Cu adâncă recunoştinţă primesc, dar, în numele poporului meu, întruparea Bucovinei la Regatul Român, asigurând populaţia Bucovinei că în mine va găsi mereu un sprijin tare şi o dragoste părintească”.

Congresul a ales o delegaţie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand Actul Unirii.      Duminică 1 Decembrie 1918, Suveranii români au dat o masă de gală la Palatul Regal din Bucureşti, în timpul căreia a sosit şi telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu România. Entuziasmul acestor zile sfinte din istoria României a întrcut orice aşteptare.    Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Ţara a fost adus la cunoştinţa guvernelor din Iaşi, Paris, Londra, Roma şi Washington.La 31 Decembrie 1919, apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu România cu următorul cuprins: ,,Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice, este şi rămâne de-a pururi unită cu Regatul României”.    Semna Regele Ferdinand I si Ion I.C.Brătianu, Iancu_Flondorpreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor externe. Tot la acea dată fu semnat şi Decretul-lege privind administraţia Bucovinei, care instituia un secretariat administrativ cu 9 secretariate de serviciu.     Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain, care preciza că Austria renunţă la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României.  

 Camera şi Senatul român au ratificat la Bucureşti, la 31 Decembrie 1919, Unirea Bucovinei cu Ţara iar prin recunoaşterea Unirii de către Congresul de pace de la Paris şi prin includerea ei în Constituţia României din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu Regatul României din 28 Noiembrie 1918 a rămas definitiv.   Istoricul Ion Nistor a fost numit administrator al Bucovinei, cu rang de ministru.     El a sosit la Cernăuţi la 5 aprilie 1919, luând parte la slujba de Sfintele Paşti săvârşită de mitropolitul Vladimir Repta în catedrala mitropolitană.    A convocat un consiliu pentru alcătuirea programului de guvernare, care a luat hotărârea reintroducerii limbii române ca limbă oficială în administraţie, justiţie şi şcoală.

La 24 Octombrie 1920, s-a inaugurat Universitatea românească din Cernăuţi, în prezenţa Familiei Regale. Reorganizarea universităţii s-a făcut cu ajutorul profesorilor de teologie, în frunte cu Vasile Tarnavski, noul rector devenind Ion Nistor.    După votarea Constituţiei României Mari din 1923, Bucovina s-a integrat cu totul în viaţa politică şi administrativă a Regatului Român.       Biserica Bucovinei şi-a păstrat mitropolia la Cernăuţi cu episcopia sufragană a Hotinului, cu reşedinţa la Bălţi.      Noul mitropolit a fost Nectarie (1924 – 1935), urmat de Visarion Puiu (1935 – 1940) şi de Tit Simedrea (1940 – 1945). În 1925 s-a soluţionat problema Fondului bisericesc al Bucovinei, administrat de Congresul bisericesc sub conducerea mitropolitului.
Pentru promovarea vieţii artistice, s-a înfiinţat Teatrul Naţional şi Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cernăuţi. Din nefericire, epoca de pace a Bucovinei avea să fie de scurtă durată. Urmare a ultimatumului rus din 27 Iunie 1940, a doua zi armata roşie a ocupat Bucovina de nord, ocupaţie care a durat iniţial până la 5 Iulie 1941, când trupele armatei române izgoniră pe invadatori din Bucovina. Generalul Calotescu fu numit de către Mareşalul Antonescu guvernator militar al Bucovinei. Autorităţile civile şi bisericeşti se reîntoarseră la Cernăuţi. În August 1944 ruşii ocupă din nou Bucovina, iar la 12 Septembrie IonNistorRomânia fu obligată să semneze, la Moscova, armistiţiul cu guvernele Naţiunilor Unite, prin care nordul Bucovinei (judeţele Cernauţi si Storojineţ), rămane sub stăpânirea U.R.S.S. Tratatul de pace de la Paris, din 10 Februarie 1947, a ratificat această nedreptate istorică.

 Plecându-ne cu pioşenie în faţa celor care, acum 90 de ani, au realizat Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă, încheiem cu cuvintele unui alt fiu celebru al Bucovinei, poetul Vasile Posteucă:
,,Dacă ne luăm răgazul să poposim un pic pe pragul cernit al Ţării Fagilor, ziua de 28 Noiembrie 1918 este o carte deschisă a durerii şi măririi neamului nostru.     Şi primele cuvinte ale acestei cărţi ne spun că fără Bucovina n-avem ţară. Bucovina, cu Putnele, Suceviţele, Voroneţurile şi Cosminele ei, este însăşi inima istoriei noastre. Căci Bucovina nu este graniţă, ci vatră, inima unui neam. Leagănul unei istorii. Şi vatra, inima, nu poate fi dată nimănui, niciodată.        Ea poate fi numai încălcată, pusă-n lanţuri şi ţinută, până ce dreptatea Providenţei vine şi-i  trânteşte pe asupritori la pământ. Şi ziua aceasta a restaurării dreptăţii în lume va veni! (…) Credem prea mult în viitorul de aur al neamului, ca să nu profeţim învierea bisericilor lui Ştefan cel Mare şi împlinirea din nou a geografiei româneşti.  

Avem nevoie de această integritate geografică pentru a ne de măsura în istorie, pentru a crea o cultură şi a dărui lumii, înnebunite de materie şi de dominaţie lumească, o spiritualitate nouă, în sens profund creştin şi omenesc (…). Să ne oprim o clipă în loc şi să ascultăm chemarea pământului cu mânăstiri şi fagi. Să răzvidim glasul criptei de la Putna la 28 Noiembrie” (“Cuvântul Românesc”, Nov. 1992, p.16), prin www.ziuanationala.ro.

  General-colonel(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

REPUBLICARE: Editorialul ediției. A început balamucul cel mult ,,așteptat și visat”: campania electorlă pentru alegerile parlamentare. Ce va ieși? Vom trăi și vom vedea dar bine nu va fi pentru că domină penalii

SEP 1 cu 1   EDITORIALUL EDITIEI PILAT  HOTI cu   EDITORIALUL

Bine v-am găsit la acest nou editorial. Am ajuns la sfârșitul începutului. Mai clar, se sfârșește era prostănacilor, adică a TEHNOCRAȚILOR și va începe era PUȘCĂRIAȘILOR, adică a penalilor,  a celor fără ,,prihană”, respectiv DRAGNEA, PONTA, OLGUȚA și alte astfel de specimene care sunt foarte multe în partidul potlogarilor. Acest PSD trebuie dinamitat și șters de pe suprafața pământului. Mulți spun că PSD este continuatorul Partidului Comunist Român dar asta este o minciună ordinară. Păi asta este o jignire urâtă. PCR  a făcut lucruri bune pentru țară și popor. Toate realizările de până în 1989, căi ferate, drumuri, poduri, locuințe, fabrici și uzine, școli, cultură etc sunt realizările comuniștilor. Un singur exemplu aș da din domeniul căilor ferate, prima mea specialitate: înainte de 1989 aveam una dintre cle mai dense rețele de cale ferată din Europa. Aveam vagoane de călători dintre cele mai bune, locomotive, aveam trenuri în trafic local și internațional pentru transportul feroviar de călători. Aveam trenuri directe de călători pe relația Paris, Munchen, Belgrad, Milano, Varșovia, Praga, Atena, Istanbul. Acum nu m-ai avem nimic. SNTFC ,,CFR-Călători” era dintre cele mai bine companii feroviare de călători.

Această companie feroviară are cadre de nădejde, buni profesioniști dar au și un director general foarte bun profesionist, capabil în persoana domnului ing, IOSIF SZENTES, un maghiar care își iubește patria din care s-a născut și in care face parte. Ca și pe alți pecialiști nici acesta nu este lăsat de ,,tehnocrati”să-și ducă la bun sfârșit proiectele care și le-a propus. Îmi pun întrebarea: oare nu-i putem lăsa pe maghiarii acestei țări, care sunt cetățeni ai României, să-și arate devotamentulși capacitatea creatoare față de România? Se poate dar nu se vrea. În schimb îi lăsăm să se desfăsoare toți corupții din PSD, PNL. Țara este în cădere liberă. Am ajuns cu toții la batjocura la toți șmecherii din PSD, exemplu, salamul săsesc ,,prezentat”de escrocul politic, plagiator și viitor pușcăriaș Victor Viorel Ponta care manipulează poporul cum dorește el. Iar  acestui stupid people îi place să sie mințit, escrocat și manipulat de escrocii politici din PSD. Ei nu demosionează chiar dacă sunt prinși cu mâța în sac și cu rața în gură.   În schimb liberalii au dovedit că sunt oameni de onoare și de caracter, oameni de cuvânt.

NOE 2 cu 1 Bogatia lui Daniel (1)După demisia „calmă“ și fără reincriminări la adresa DNA a lui Vasile Blaga din toate funcțiile din PNL, deoarece se începuse urmărirea penală împotriva lui; după declarația președintelui Iohannis că nu va nominaliza un premier condamnat sau urmărit penal – cu referire directă la Dragnea, Ponta ori Tăriceanu, care nici nu s-au gândit să demisioneze din vreo funcție -; după „reîncălzirea“ vechilor acuzații nefondate de plagiat la adresa doamnei Kövesi și de colaborare cu Securitatea la adresa ministrului Educației, Mircea Dumitru – asta ca să ne referim numai la evenimentele esențiale din ultimul timp –, este tot mai evident că lupta electorală se va duce în jurul problemei corupției și a integrității morale. Fără a absolutiza și fără a privi lucrurile în alb și negru, nu poți să nu recunoști că există o diferență de atitudine între, pe de o parte, PNL, care face eforturi, fie și adesea oportuniste, de a-și curăța listele electorale de penali, USR  – care are deocamdată prezumția de inocență a începutului -, dar și „guvernul tehnocrat“, și, pe de altă parte, PSD și aliații săi, printre care, din păcate, se distinge tot mai mult PMP-ul lui Traian Băsescu. Fără a intra în detalii, constatăm că cei care încearcă să dea consistență justiției, să limiteze impostura academică, să dea vigoare instituțiilor în educație, sănătate, justiție devin rapid ținta unor calomnii, a unor atacuri murdare de presă sau din partea unor politicieni. Iar când calomniile sunt respinse, tot rămâne impresia publicului larg că terenul e instabil, iar criteriile – relative. Urmează apoi și difuzarea insidioasă a unor conspiraționisme, precum cel cu „miile de sorosiști“, urmărind redeșteptarea demonilor naționalismului și șovinismului, care păruseră adormiți un timp. Pe scurt – ca de atâtea ori în ultimii 26 de ani în preajma alegerilor și aproape la fel ca în 2014 –, lumea românească e divizată între o tabără, nu atât conservatoare în sens clasic, cât pur și simplu „reacționară“, mai masivă, mai eficientă și mai unitară, și o tabără „reformistă“, foarte divizată și nestatornică, adesea ineficientă, nu o dată aflată în luptă cu ea însăși. Lupta nu se dă, firește, între bine și rău, ca stihii radicale, dar nici chiar numai între două rele. Și, bineînțeles, prea puțin în această luptă se poate reduce la confruntarea clasică dintre dreapta și stânga. Cine refuză să vadă această situație, fiind totodată un formator de opinie, mi-e suspect că preferă mărirea, și nu micșorarea confuziilor.  

Până la urmă, diviziunea ne separă pe toți și cuprinde întreaga opinie publică. Deocamdată, totuși, pare să existe o excepție: Dacian Cioloș și guvernul său. În pofida curții făcute deopotrivă de liberali, de cei din USR și de președinte, acesta a rămas ferm pe poziție: nu candidează, nu intră într-un partid, nu-și face partid.      

După părerea mea, a traduce acest angajament formal într-o dezangajare politică totală e o eroare. Premierul, care și-a câștigat multe simpatii în publicul reformist, nu are nevoie să-și încalce acel angajament (ar fi și contraproductiv sub raport politic). Ar fi suficient – așa cum i s-a și sugerat de către liberali – să-și exprime neechivoc susținerea pentru tabăra reformistă și să condamne lipsa de interes pentru integritate și atacurile împotriva justiției și a DNA din partea taberei „reacționare“. Sau, ca să mă exprim mai direct: neutralismul politic al d-lui Cioloș și al guvernului său a devenit păgubos: întârzierea premierului în a-și afirma limpede opțiunile politice și susținerea pentru cei care se opun PSD și aliaților săi formali sau informali fac tot mai mult jocul acestora din urmă. Chiar dacă, nominal, d-l Cioloș nu va fi un lider în campania electorală, deoarece el își respectă promisiunea de a nu candida, nu văd de ce nu și-ar putea exprima public viziunea, sugerând că se va angaja ferm după încheierea acestei campanii de partea a ceea ce consideră că sunt binele și interesul public. Culmea: tocmai accentul pus pe integritate și atacurile reînnoite împotriva justiției dau premierului cea mai bună ocazie de a vorbi răspicat, cerându-le românilor să nu voteze OCT  3  cu 1  PF-Daniel-Declaratie-de-averePSD, ALDE, PMP, PRU etc. Cum adică? E imoral să ceri să nu fie votat un partid al cărui lider actual a fost condamnat definitiv pentru a fi organizat un sistem de fraudă electorală? Ba, aș zice că e imoral să n-o faci. E imoral să ceri să nu fie votat un partid unde penalii continuă să fie apărați în parlament, al cărui fost lider și prim-ministru și-a pierdut doctoratul plagiat, iar acum contestă în justiție acest act (după ce el însuși încercase acum doi ani să renunțe la doctorat)? E imoral să ceri să nu fie votat un partid al cărui lider, fostul președinte al României, a ajuns să atace justiția, după ce aceasta i-a „deranjat“ familia? Nicidecum. Dimpotrivă, a nu te pronunța, a nu-i demasca drept ceea ce sunt în acest moment pe Dragnea, Ponta, Tăriceanu, Ghiță, Băsescu mi se pare pur și simplu o lașitate. Acești politicieni nu sunt doar niște adversari politici; ei contestă, în definitiv, în fiecare moment, fundamentele statului de drept, deoarece un stat mafiot le-ar conveni de minune. Căci, dacă un cetățean privat are dreptul moral să recuze justiția țării sale, un politician, lider de partid, parlamentar, beneficiind de toate avantajele puterii, nu are acest drept moral. Președintele Iohannis, de partea sa, împiedicat de ipocrizia constituțională a „arbitrului neimplicat politic“, a mers totuși cât se putea de departe cu declarațiile sale, atât de neobișnuite pentru temperamentul său flegmatic. Cu atât mai mult premierul s-ar cuveni să-i meargă pe urme, căci pe el nu-l împiedică nimic să vorbească clar și tare: nici constituțional, nici vreun angajament moral, nici temerea de o moțiune de cenzură (e mult prea târziu). Dimpotrivă, după părerea mea, după ce a devenit purtătorul de speranță și de înnoire pentru mulți oameni, premierul are datoria morală să se pronunțe răspicat cât mai curând cu putință în privința simpatiilor și a antipatiilor sale politice. Atunci de ce n-o face? Caută o bună ocazie? Atenție: timpul trece necruțător. Vrea cu adevărat să părăsească vasul în momentul confruntării maxime pentru țara lui? Posibil. Dar ar fi trist.

Victor Ponta i-ar fi oferit o funcție de conducere procurorului Tudose pentru a-l  scăpa pe deputatul Ghiță

 Așa stau golanii și derbedeii! Aceștia doi oare sunt tot așa? Priviti-i cum stau!

Așa stau golanii și derbedeii! Aceștia doi oare sunt tot așa? Priviti-i cum stau!

Victor Ponta i-ar fi oferit o funcție de conducere procurorului Liviu Tudose, magistratul arestat preventiv de DNA în dosarul lui Sebastian Ghiță.

DNA arată în referatul prin care cere încuviințarea arestării deputatului Sebastian Ghiță că fostul premier Victor Ponta i-ar fi oferit o funcție de conducere procurorului Liviu Tudose.  Anchetatorii fac referire în documentul citat de agenția de presă la o declarație dată la începutul lunii Martie de procurorul Tudose: ,,în primăvara anului 2014, împreună cu Ghiţă Sebastian Aurelian a mers la Victor Ponta, ocazie cu care premierul i-a oferit o funcţie de conducere, respectiv director Departamentului pentru Luptă Antifraudă sau o funcţie de execuţie în cadrul ONPCSB, propunere cu care acesta, în principiu, a fost de acord, dar care nu a mai fost materializată”, potrivit referatului DNA.

Un martor din dosar îl descrie pe Sebastian Ghiță drept persoana care hotărăşte promovarea, numirea definitivă sau temporară a unor persoane agreate de acesta în funcţii de conducere din cadrul unor instituţii descentralizate, potrivit sursei citate. Conform declarației procurorului Tudose, Ghiță a început să îi ceară din 2013 să “îl salveze pe moșu””, cu referire la șeful CJ Prahova, Mircea Cosma, deoarece ancheta penală începea să avanseze spre Cosma.  

 Procurorul general si adjunct de la Parchetul Ploiesti – Liviu Tudose si Aurelian Mihaila-, seful Inspectoratului General de Politie Prahova, Viorel Dosaru, plus un subaltern de-al sau, Ispas Constantin, lucrau in slujba lui Ghita ”in  scopul zadarnicirii urmaririi penale” si ,,pentru protejarea intereselor economico-financiare ale unor persoane fizice si firme cercetate in cauza”, arata procurorii DNA.    Pentru Ghita, cei care trebuiau sa aplice legea scoteau informatii din dosarele in curs, falsificau documente si ii protejau afacerile. Sefii parchetului si ai politiei Prahova au fost retinuti sub acuzatiile de luare de mita, furnizare de informatii confidentiale din dosare, favorizarea infractorului, iar ulterior arestați preventiv la decizia ÎCCJ. Totul se petrecea in perioada 2013-2014, în timpul guvernării Ponta, premierul de atunci fiind cunoscut pentru prietenia cu Sebastian Ghiță.    

NOE 1 cu 1 EDITORIAL  curva politicaPentru Sebastian Ghita, procurorii DNA au cerut parlamentului incuviintarea retinerii si arestarii. Acesta este acuzat de mita, santaj, folosirea de informaţii confidenţiale, cumparare de influenta şi conducerea unui vehicul fara permis. Vineri, Sebastian Ghiță s-a declarat nevinovat și a spus că va cere deputaților să respingă cererea DNA privind încuviințarea reținerii și arestării.   ,,Am încredere în judecata colegilor mei și îi voi ruga să nu încuviințeze această cerere. Chestiunea cu imunitatea parlamentarilor este falsă. Nu putem discuta despre faptul că un parlamentar nu poate fi cercetat, anchetat sau trimit în instanță și judecătorii să decidă. Discutăm despre faptul că un parlamentar trimis aici de cetățenii României să asigure o majoritate poate fi oricând sau nu arestat, iar eu cred că în toate țările civilizate regula e ca parlamentarii să nu poată fi arestați decât după ce un dosar se judecă”, a mai spus deputatul, precizând că este ,, absolut nevinovat”.

 COMUNICATUL DNA:

 ,,În conformitate cu prevederile legale și constituționale, Direcția Națională Anticorupție a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cererea și referatul întocmit în cauză, în vederea sesizării ministrului Justiției pentru a cere președintelui Camerei Deputaților încuviințarea reținerii și a arestării preventive a deputatului GHIȚĂ SEBASTIAN AURELIAN, deputat în Parlamentul României, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
– două (2) infracțiuni de dare de mită, 
– două (2) infracțiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații,
– șantaj, 
– cumpărare de influență, 
– conducerea unui vehicul fără permis de conducere 
 Cererea procurorilor anticorupție are în vedere faptul că, potrivit ordonanței prin care s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de suspect, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:
 În perioada 2013-2014, în timp ce pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești se afla în curs de urmărire penală o cauză complexă în care se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, mai multe persoane vizate au obținut informații confidențiale pe mai multe căi, printre cei implicați în furnizarea ilegală de informații nedestinate publicității fiind și Ghiță Sebastian Aurelian – deputat în Parlamentul României.
Informațiile confidențiale priveau obiectul cercetărilor, persoanele fizice și juridice cercetate, măsurile de supraveghere tehnică dispuse, măsurile preventive ce urmau a fi luate, numele procurorului de caz și ale ofițerilor de poliție delegați să efectueze urmărire penală.
Concret, folosindu-se de influența pe care o avea și pe care o exercita efectiv pentru menținerea și promovarea în funcții publice, suspectul Ghiță Sebastian Aurelian a capacitat un magistrat și o persoană din conducerea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova (I.P.J.) Prahova să-i furnizeze informații confidențiale din dosarul aflat în curs de urmărire penală pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
 Faptele ar fi fost comise în contextul în care, pe de o parte, deputatul Ghiță Sebastian Aurelian avea interesul să protejeze două persoane implicate în activitatea infracțională ce făcea obiectul anchetei, iar pe de altă parte, avea personal interese de natură financiară la mai mulți agenți economici supuși anchetei.
 În schimbul informațiilor nedestinate publicității pe care le-a obținut, suspectul Ghiță Sebastian Aurelian a promis, pe de o parte, persoanei din conducerea I.P.J. Prahova că o va sprijini să își mențină funcția, dar și să obțină alte funcții de conducere. Pe de altă parte, a acordat magistratului sprijin în vederea obținerii unor funcții de conducere sau execuție în cadrul unor instituții publice centrale.
Într-un alt context, în cursul lunii martie 2011, pentru a înceta difuzarea unor reportaje denigratoare la adresa unei anumite societăți comerciale, prin intermediul unui post de televiziune a cărui activitate o controla prin intermediul SC Asesoft International SA, suspectul Ghiță Sebastian Aurelian l-a constrâns pe reprezentantul acelei societăți comerciale să încheie, în mod fictiv, un contract de prestări servicii. Scopul încheierii contractului era ca SC ASESOFT INTERNAȚIONAL SA să dobândească, în mod injust, un folos patrimonial, respectiv suma de 500 000 euro, reprezentând valoarea contractului menționat. Din acea sumă, SC ASESOFT INTERNAȚIONAL SA a primit, în două tranșe,în perioada iunie – septembrie 2011, suma totală de 610. 202, 96 lei.Argumentele anti-infracționale ale lui Ponta și Ghiță nu stau în picioare. Veți vedea în curând. Pe ei îi pot asimila ca dușmani ai poporului dar și ai guvenului Cioloș. Nu vedeți cum au început toți marii borfași politici să se arunce la gâtul premierul Cioloș. De? Pentru că dorește să facă o nouă Românie.

Tripleta Ponta-Ghiță-Băsescu

 Asistăm zilele acestea la un film pe care l-am tot văzut în ultimii ani: conjurația ticăloșilor și penalilor luptă pentru păstrarea unei lumi în care ei se simt ca peștii în apă. O lume în care au putut să fure, să mintă, să răstoarne valorile cu susul în jos, să ajungă din nimicul care erau la vârful puterii și al unei vremelnice glorii. E o lume despre care multora le place să spună, după ce văd câteva mii de oameni ieșind în stradă să protesteze, că e pe moarte. Nu cred. Dar asta e altă discuție.   Nu e prima reprezentație, filmul l-am mai vizionat și în 2012, și atunci când Voiculescu a fost băgat după gratii, când Năstase a apucat pe același drum cu fularul la gât, când Vântu a înfundat pușcăria sau când Udrea și-a dus degetul la nas intrând să dea piept cu procurorii. Până la urmă, ei nu au reușit nici să arunce statul de drept în aer, nici să îngenuncheze justiția sau să destructureze instituții. Au reușit în schimb să murdăreasca totul în jur, băgând scârnă în ventilatoare, să genereze o atmosferă irespirabilă de permanent conflict și neîncredere, să dea majorității societății sentimentul zădărniciei. O victorie egală cu înfrângerea suferită.

Războiul la care asistăm și care, în opinia mea, e unul cu bătaie mai lungă și arie mai extinsă decât discreditarea/înlăturarea lui Kövesi are câteva elemente în plus. În primul rând, există suficiente date (care exced conspiraționismul tradițional) care indică implicarea unei facțiuni din serviciile secrete. Protagoniștii asaltului – Ghiță, Ponta, Băsescu, Udrea, Savu și alții care nu merită numiți – au avut și au fiecare în felul lor legături cu serviciile. Despre unii știm că au fost (sunt?) ofițeri SRI, alții au controlat serviciile sau au lucrat informal pentru ele. Scenariul și regia nu mai sunt ale unor amatori, mânați exclusiv de frică și resentimente, ci atent gândite și coordonate (Emilia Șercan a făcut o excelentă analiză în sensul acesta). Nimic nu mai pare întâmplător, de la distribuția rolurilor la amenințările și informațiile aruncate pe piață până la momentul ales pentru atac. Greu de crezut, de exemplu, că SRI nu știa de implicarea lui Daniel Dragomir, fostul lor ofițer, în afacerea Black Cube. Semnificativ este că înșiși protagoniștii se acuză reciproc de legături cu SRI și de folosirea serviciilor.

 În al doilea rând, observăm că metodele s-au diversificat. Au fost scoase din rastel atât pușcoaie din anii ’90, cât și unele noi, adaptate cerințelor pieței. „Sorosismul“, „oculta internațională“ și „alogenul“ sunt abil combinate cu „practicile securiste ale anilor ’50“, naționalism de grotă și antioccidentalism. Toate converg spre un unic mesaj: țara e neguvernabilă, butoanele de control au încăput pe mâna „străinilor“ și a instituțiilor de forță, care distrug clasa politică și rad afacerile românești. Observăm că Ghiță și Ponta își asezonează fiecare discurs electoral sau anti-DNA cu avertismente sumbre despre „secta sorosistă“ care vrea să acapareze țara și s-o supună forțelor străine și antinaționale. RTV rulează un montaj (stilul A3 din 2012) în care o voce cavernoasă vorbește despre „rețeaua“ NOE 1 cu 1 EDITORIAL  NU BORFASILORmiliardarului veros Soros, „slugile“ lui din ONG-uri și din guvernul tehnocrat impus de „ocultă“, rulând de-a valma imagini cu diverși adversari politici (Nicușor Dan, de exemplu) sau din societatea civilă. Maimuțoi pe stil nou – inclusiv foști bursieri Soros, precum Mirel Palada – sau bătrâni comuniști, gen Lucian Bolcaș, prevestesc „anarhia“, iar Ponta ne explică cum vom ajunge ca în Siria să ne „împușcăm între noi“. După anii ’90, dominați de FSN-ul lui Iliescu, când Soros era folosit pe post de sperietoare pentru muncitorii care urlau „nu ne vindem țara“ (între timp, au cumpărat-o securiștii și noii nomenklaturiști), subiectul a fost lăsat în adormire. Până anul acesta. Resuscitarea lui vine atât pe fondul naționalismului economic gros practicat de PSD, PRU și PMP care plâng de mila companiilor românești, dar și al atacului la DNA, care le oropsește și îi distruge pe „marii oameni de afaceri români“, cum ne-a explicat însuși Traian Băsescu.  

 În schimb, acuza că DNA face „poliție politică“, folosește „practici securiste“ și „staliniste“ are ceva vechime. A fost linia de atac predilectă a Antenei 3 în apărarea lui Dan Voiculescu, a lui Năstase și Ponta în propria apărare și, în general, a tuturor penalilor. Nu are rost să mai discutăm despre abjecția acestei comparații, s-au scris deja articole memorabile. Nou și halucinant totodată este că însuși fostul președinte, cel care a condamnat oficial comunismul, fiind deci de presupus că a lecturat miile de pagini ale documentului elaborat de Comisia Tismăneanu și că a înțeles și interiorizat ceva din grozăvia acelor practici, îngroașă acum armata hulitorilor. Scara de care vorbea cu eleganță Gabriel Liiceanu duce direct în mocirlă.  

În sfârșit, în al treilea rând, remarcăm că asediatorii folosesc încă o armă, la fel de murdară, în războiul pentru salvarea lumii de care vorbeam la început. Acreditează ideea că protestele, cele de la Colectiv, dar și cele împotriva lui Oprea, au fost instrumentate de aceeași „ocultă“ – sorosistă, bruxelleză, sereistă și kövesistă, aflată sub comanda lui Iohannis. Ba chiar Ponta sugerează că incendiul de la Colectiv are în spate o mână malefică de aceeași sorginte. Este doar o acțiune de decredibilizare preventivă a manifestațiilor care ar putea veni. Una dintre veștile proaste pentru ticăloși e că lumea lor bolnavă a dezvoltat între timp anticorpi, nu suficienți pentru a se vindeca, dar suficienți pentru a-i opri pe ei. Cum s-a mai întâmplat. Și, da, DNA nu e egal Kövesi, tocmai de aceea dosarele lor vor merge înainte.

Frăția penală anti-Kovesi                                                                                           

A fost un regal al ticalosiei, un delir al spaimei viscerale care ii macina, un semn ca DNA i-a incercuit si latul se stringe. Toti cer capul sefei DNA dar la orizont se vede escrocheria pusă la cale de pușcăriabililor Ghiță și Ponta.

 Ghita sustine ca in 2012 Comisia Nationala de Etica nici macar nu s-a intrunit, iar redactarea raportului s-a facut la guvern, dupa care ,,s-a alergat prin tara” sa se obtina semnaturile de la membrii Comisiei. Ghita insusi ar fi facut pe curierul – din ordinul cui  sau la sugestia cui ?!?! -. ,,Detin date si dovezi care demonstreaza ca aceasta comisie nu s-a intalnit niciodata, iar redactarea in fals a raportului s-a facut cu implicarea unor inalti demnitari ai statului si cu stiinta Laurei Codruta Kovesi”, scrie Ghita in autodenunt. Bun, dar de ce nu a ,,guițat” mai devreme ci doar acum ? S-a văzut încolțit de infracțiunile pe care le-a săvârșit și atunci s-a gândit la această mârșăvie? Escrocul politic Traian Basescu  afirma si el ca ,,stia din 2014”, ca cel care redactat raportul fals este Mihnea Costoiu – in varianta lui Ghita este o ,,doamna apropiata de mine” – si ca totul s-a facut la presiunile generalului Florian Coldea, iar Victor Ponta stie si el. ,,In 2014 am aflat ca prin acelasi tertip prin care a fost acoperit plagiatul lui Ponta a fost acoperit si plagiatul lui Kovesi. Ponta si Kovesi sunt frati de falsuri. Corb la corb nu-si scoate ochii, probabil ca de aceea a si acceptat Ponta in 2013 s-o numesc pe Kovesi la DNA”, a spus Basescu intr-una din interventiile la unele posturi de televiziune. Mai adaugă ca 2016 Kovesi ,,si-a permis sa ridice telefonul de convorbiri operative (TO) si sa sune la un demnitar roman si sa-l ameninte ca daca se reia cercetarea pe teza ei de doctorat va fi arestat”. Numele demnitarului este secret, iar convorbirea, evident, neinregistrata. Vorbeste într-aiurea si despre ,,genti cu bani, spalari de bani si altele”. Omul este de noaptea mintii. NOE 1  cu 1 CE NE-A ADUS UEConcluzia: Kovesi trebuie sa plece.Cam asa suna in linii generale filmul pe care ni l-au proiectat cei doi, vizibil intelesi asupra momentului si scenariului. Este cel mai josnic scenariu pus la cale de doi derbedei care nu au mama, nu au tata, nu au nici un Dumnezeu și merg la cacialma

  Plecind de la acest ultim scandal care o are drept tinta pe Kovesi se ridica mai multe intrebari:

De ce ar fi avut ei, sefii PSD, in 2012- in plin atac la statul de drept si in pregatirea suspendarii lui Basescu- interesul s-o spele pe Kovesi de un plagiat? Sa nu uitam contextul. Subiectul a fost lansat pe piata de Mugur Ciuvica ca raspuns la scandalul de plagiat al lui Victor Ponta si a fost rostogolit seara de seara la Antena 3 in campania furibunda impotriva lui Basescu, Kovesi fiind perceputa, impreuna cu Daniel Morar, drept omul acestuia. De ce ar fi dorit atunci Ponta, Ghita, Dragnea si alti pesedisti sa o menajeze pe Kovesi, a carei atitudine nu le era deloc favorabila, cind o eventuala decizie de plagiat le-ar fi venit manusa? Ca s-o santajeze ulterior, s-o aiba la mina? Pai s-au lamurit rapid ca nu tine, inca dinainte de a iesi public raportul de neplagiat ( august), cind „procurorii lui Kovesi” au inceput anchetarea fraudelor de la referendum si au ridicat listele de alegatori, care riscau sa incape pe mina lui Ghita. Atunci? Nu ar fi avut tot interesul s-o innegreasca pe Kovesi cu un plagiat?  S-au folosit la vremea respectiva de absolut toate murdariile posibile si imposibile si ar fi ratat asa ceva? Ba mai mult, au conspirat la un fals ca s-o albeasca. E o fractura de logica. E ceva care nu se leaga.

De ce au tacut pina acum protagonistii Ghita si Basescu? Nu am in vedere aici vreun puseu de moralitate si nici explicatiile oferite acum de ei- Ghita: “Sa avem in aceasta tara credinta ca procurorul general al Romaniei chiar e procurorul general al Romaniei”, Basescu: “Era un act oficial al Comisiei si ar fi sarit toti pe mine”. De ce au vorbit exact acum? Sa vedem contextul. Ghita are patru dosare la DNA, e trimis in judecata in unele si e clar ca-l asteapta vremuri grele. Fiica lui Basescu, Ioana, e pusa sub control judiciar pentru finantarea ilegala a campaniei din 2009, acuza fiind de instigare la abuz in serviciu si spalare de bani. Ambii i-au jurat razbunare lui Kovesi. Si totusi pare ceva mai mult de atit, pentru ca aceste dosare nu se termina maine, dureaza, intre timp vin alegerile si multe se pot intimpla. S-ar putea ca acel ceva sa aiba legatura cu afacerea Black Cube, cu demisia din functie a sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu, produsa, coincidenta, cu doar o zi inainte de atacul cu plagiatul si raportul falsificat. Scopul urmarit in Black Cube- intimidarea si decredibilizarea lui Kovesi- nu a fost atins, cel putin pina acum. Ba se pare chiar ca totul se intoarce impotriva protagonistilor. Oricum, afacerea e mult mai complicata, in spatele ei stau mult mai multi oameni grei si cred ca vom afla multe lucruri interesante. Pare ca stiu asta inclusiv penalii care au pus banii. Una peste alta, e straniu ca la doar o zi dupa demisia misterioasa a lui MRU si informatiile care circula, are loc acest asalt.

De ce nu au sesizat CNATDCU pina acum? Noua institutie functioneaza de aproape 3 luni si nimic nu-i impiedica pe Ghita, Basescu- cei care sustin teoria falsului si aveau cunostiinta de ea- sau Ciuvica sa trimita la CNATDCU o sesizare in care sa ceara reexaminarea texei de doctorat a lui Kovesi. De ce nu au facut-o inainte de a declansa scandalul daca sunt convinsi ca teza e plagiata? Ce alta dovada mai solida in sustinerea acuzelor aduse voiau decit o decizie de plagiat? Problema e ca, din cele spuse marti, transpare faptul ca ei nu cred ca teza e plagiata, de altfel se si feresc s-o acuze direct pe Kovesi de plagiat. Viorel Barbu, presedintele CNATDCU, a spus de altfel ca institutia nu se poate autosesiza ci asteapta sa fie sesizata. Cred ca insasi Laura Codruta Kovesi ar trebui sa ceara CNATDCU reverificarea tezei sale. Lucrurile s-ar lamuri si Kovesi nu ar avea decit de cistigat daca ar face asta, tocmai pentru a-si demonstra onestitatea.

De ce vrea Ghita sa-si bage la apa prezumtivii tovarasi de fals? Daca e sa credem ce spune sunt bagati multi in ciorba- Mihnea Costoiu, mentionat de Basescu, membrii Comisiei tehnice, sefii Consiliul National de Etica, toti achiesind si semnind raportul fals. De exemplu, raportul final din data de 5.09 2012 este semnat de vicepresedintele Vergil Muraru si el are la baza raportul expertilor- avocatul Gheorghe Mateut, profesorul Dumitra Popescu si Gabriel Boroi, rectorul Universitatii Titu Maiorescu. Toti acestia pot fi acuzati de fals in acte publice.  Nu sunt exonerati nici Victor Ponta, Ecaterina Andronescu, ministrul educatiei la acea vreme. Exista vreo intelegere in sensul acesta? Sunt dispusi acestia, e un cerc mare, sa confirme in fata procurorilor spusele lui Ghita si sa-si asume o condamnare pentru fals in acte publice?  Sincer, ma indoiesc. Ghita a fost abil, autodenuntul il scapa de raspundere penala pentru fals, spune ca nu mai are ce pierde, probabil ca e adevarat prin comparatie cu ce-l astepata in celelalte dosare, dar toti ceilalti au de pierdut  si nu vad de ce s-ar implica in razboiul lui cu Kovesi. Pe de alta parte, Ghita poate incerca sa mearga la cacealma, dar e complicat,  va trebui totusi sa dea nume procurorilor, iar daca nu o face ( acest lucru se va afla cu siguranta) e clar ca minte si a inscenat totul.

 Dupa cum arata lucrurile pina acum este vorba de un alt asalt furibund si care se vrea final, asupra lui Kovesi in scopul, asumat de cei in cauza, de indepartare a ei din fruntea DNA. Totusi, nu cred ca e mai mult decit un scandal, unul serios insa, care va tine prima pagina multe zile, asta fiind una dintre mize. Si nu cred ca imaginea lui Kovesi va avea de suferit. Decredibilizarea ei a esuat pina acum. Motivul este simplu: se vede si din avion ca penalii vor sa scape de ea, ca sunt disperati si pentru asta sunt dispusi la orice. Oamenii de buna-credinta nu pot fi pacaliti, iar lupta anticoruptie, oricit le-ar sta in git celor din fratia anti-Kovesi, este in continuare sustinuta. Daca insa cele vehiculate de tripleta Ghita- Basescu- Udrea vor fi dovedite drept minciuni si calomnii ordinare, e treaba institutiilor statului, va fi si cintecul de lebada a acestor penali disperati. Asta nu inseamna ca excesele sau greselile DNA- vizibile in unele dosare- nu trebuie amendate, sau ca institutia e un clubal ingerilor. Iar daca Kovesi a plagiat cumva in teza de doctorat si, mai ales, a incercat sa musamalizeze acest lucru, asa cum sustine fratia penalilor, atunci trebuie sa plece. Miza este deci enorma.

             Cine-i pavează lui Ponta drumul spre Cotroceni

Evoluția scandalurilor „ofițerul acoperit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu prevestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Este prima campanie în care armele murdare nu sunt la vedere.

Fotografia momentului de dinaintea debutului oficial al campaniei arată destul de jalnic. Ponta îl depășește pe Iohannis cu vreo 10 procente, iar acesta din urmă nu dă semne că poate recupera. Nici nu-i de mirare. După cum merg lucrurile, este loc de mult mai rău. Tot ce se întâmplă în ultima lună – scandalul „ofițerul acoperit“, cu dezvoltarea spectaculoasă adusă de „mântuirea“ lui Turcescu, psihoza creată de reactivarea serviciilor secrete, văzute ca un jucător activ pe scena politică, inclusiv prin intrarea în cursă a lui Meleșcanu, fragilizarea lui Iohannis prin confuzia creată de procesul de la Înalta Curte, atacurile concertate venite din toate direcțiile la care este supus acesta, anihilarea oricărei dezbateri raționale – este de natură să-i paveze lui Ponta drumul spre Cotroceni. Pare o combinație de scenarii al căror sens și motivații scapă acum, ca și laboratoarele în care au fost procesate, legate însă prin conducte subterane. „Minunile“, răsucirile spectaculoase de situație pe care le aștepta cu disperare electoratul de dreapta sunt nu doar improbabile, dar, mai rău, dacă s-ar produce ar putea juca tot în favoarea lui Ponta. Devine tot mai neclar ce a urmărit Traian Băsescu aruncând pe piață grenada „candidatul – ofițer acoperit“, ce „planificare“ are și unde vor duce toate astea. Deocamdată, primul act din opereta „Acoperiții“ – autodeconspirarea lui Turcescu – a avut efect de bumerang. În primul rând, indiferent dacă Turcescu joacă rolul unui pion într-o strategie politică mai amplă care ar trebui să ducă spre Ponta, dacă este victima unui război între serviciile secrete/palate sau este vorba de o veritabilă „eliberare“ cu o stilistică discutabilă și într-un moment, coincidență, de maximă tensiune electorală, decredibilizează iremediabil „cealaltă parte a presei“, adică cea neafiliată PSD sau PMP. Spun, din convingerea fermă, indiferent de teoriile care se fac zilele acestea, unele dovedind o labilă înțelegere a democrației sau angoase prost ascunse, că jurnalismul este incompatibil atât cu meseria de ofițer acoperit, cât și cu aceea de unealtă în jocurile politice, indiferent de miza acestora sau de tabără. Ambele ipostaze deturnează grav sensul și misiunea jurnalismului.

Triumful sloganului „aceeași mizerie“ și în presă

Acțiunea de maculare și decredibilizare a presei independente (din păcate, împuținată drastic acum) declanșată de mult timp de PSD prin televiziunile și publicațiile lui Voiculescu și Ghiță a primit o nesperată mână de ajutor. Una de halterofil. Să ne amintim ticăloasele campanii împotriva „slugilor lui Băsescu“, minciunile, atacurile la persoană, grobianismele, emisiunile în care ziariști și intelectuali au fost linșați public. Impotriva acestor practici s-a luat poziție, s-au făcut apeluri și proteste care au strâns mii de semnături. Aceste acțiuni au demonstrat nu doar că societatea și breasla reușiseră, după o lungă letargie, să se solidarizeze și să riposteze la gravele derapaje ale presei aservite actualei puteri, dar și că, implicit, susțineau presa care încerca, de bine, de rău, să păstreze niște standarde. Toate au fost spulberate. Va fi aproape imposibil de acum înainte să se mai producă așa ceva. Neîncrederea, suspiciunea, confuzia vor domina, pe bună dreptate. Și nu e vorba doar de cazul Turcescu, derapaje grave au înregistrat în ultima perioadă publicații și televiziuni care și-au vândut independența la licitația politică a sezonului, contaminându-se de metodele mult hulite ale Antenei 3. (Despre asta într-un articol separat.) Sloganul „aceeași mizerie“ a ieșit triumfător și în ce privește presa, nu doar politica. Iată cum arată „deontologii“, cum„puroiul iese la suprafață“, spune cu nedisimulată satisfacție Ponta, amenințând că „vor urma și alții“. Ar fi foarte bine dacă s-ar face curățenie generală, adică și în ograda lui Voiculescu și Ghiță, nu doar în cea „băsistă“. Nu se va întâmpla însă nimic, pentru că nu ăsta este scopul. Cum nu cred nici că solicitarea lui Macovei ca serviciile să fie obligate prin lege să nu mai racoleze ziariști și să-și retragă acoperiții de prin redacții va avea vreun ecou. Vânătoarea de vrăjitoare a început. Este una concertată și pe toate fronturile. Vizate sunt și ONG-urile nealiniate. Susținătoarea „Impecabilului“ îl „demască“ aluziv pe Cristian Ghinea, Costi Rogozanu îl „dezbracă“ ideologic pe Sorin Ioniță.

Serviciile „regimului Băsescu“ în colimator

Scandalul „ofițerul acoperit“ îi mai aduce un beneficiu lui Ponta. Serviciile de informații sunt decredibilizate, coborâte de pe piedestalul de profesionalism, reformă, parteneriat cuNATO și luptă cot la cot cu DNA împotriva corupției. Imaginea favorabilă formată în ultimii ani este înlocuită de cea a serviciilor care se amestecă în politică și presă. Site-urile și blogurile abundă de informații despre enormitatea bugetelor serviciilor de informații (iată, la ultima rectificare, serviciilor li s-au dat 114 milioane de lei), despre numărul de angajați – vreo 15.000 -, încât te gândești că „acoperiții“ au infiltrat nu doar presa și parlamentul, ba chiar și finanțelele, deconcentratele, sindicatele, Sfântul Sinod, grădinițele etc. Că sunt precum Securitatea pe vremuri: la cinci civili, trei acoperiți. Toate astea în „regimul Băsescu“, al celui despre care mașina de propagandă a lui Ponta a repetat neobosit că este stăpânul structurilor secrete, prin care a conectat țara la aparatele de interceptare. Sentimentul care triumfă acum este că, pe deasupra, a împânzit-o și cu ofițeri acoperiți. Băsescu, detonatorul tăvălugului, tace însă, în loc să aducă lămuriri.

„Nucleara“ fâsâită acoperă campania

Intrarea în cursă a lui Meleșcanu merge și ea în siajul acestui scenariu. SIE a acceptat (să nu-mi spuneți că n-a știut!) ca directorul lui să-și strângă semnăturile cu ajutorul luptătorului împotriva statului de drept, faimosul Dogaru, în timp ce era în funcție, iar acum ar vrea să-l impună la Cotroceni. „V-am spus eu ce înseamnă regimul Băsescu“, a tunat de peste ocean premierul. Întregul scandal îl avantajează astfel pe Ponta nu doar electoral, dar constituie și un excelent argument pentru a-și impune apropiații în fruntea SIE și SRI. Plus, să nu uităm: din piesa „Acoperiții“ s-a jucat doar primul act, unul catastrofal însă, care a decredibilizat avant la lettre actul doi – adică marea deconspirare a lui Ponta (dacă despre el e vorba). „Nucleara“ fâsâită are însă toate șansele să țină în continuare capul de afiș, acoperind campania spre folosul lui Ponta.

Băsescu și Ponta, uniți şi nu prea în atacarea lui Iohannis

Decredibilizarea lui Iohannis pe toate planurile și cu orice fel de armă este al doilea front deschis pentru propulsarea lui Ponta la Cotroceni. Candidatul ACL, singurul care are totuși cât de cât șanse în fața lui Ponta, a fost supus unui tir susținut încă de la început. PSD, prin televiziunile de partid – RTV și Antena 3 -, a pus tunurile pe el: șase case, care sunt de fapt șapte, vânzător de copii, omul lui Băsescu, străin și neortodox pe deasupra etc. De partea cealaltă, tandemul Băsescu-Udrea a preluat retorica, adăugându-i ingredientele cu priză la electoratul de dreapta: „premierul Grivco“, susținător al loviturii din 2012, cameleon, o „necunoscută“, băgând pe deasupra și niște noroi în ventilator prin presa aservită – Iohannis ar fi spion al serviciilor germane. Nu e intervenție în care Băsescu să nu-l atace pe Iohannis și să nu încerce să-l vulnerabilizeze. Nu mai departe de sâmbătă, lansarea candidaturii la prezidențiale (oricum, o nereușită) a fost boicotată prin prezența lui Băsescu de la Congresul PNȚ-Pavelescu (pe vremuri, „ăla mic cu capul mare“, acum democrat sadea și monarhist pe deasupra). Iohannis a completat galeria „ticăloșilor“ la care președintele s-a referit vorbind despre Udrea cea „deșteaptă“ și „onestă“, singura calificată să fie președintele „României frumoase“.

Scenariul negru pentru ACL

Ultima lovitură primită de Iohannis și ACL este repunerea pe tapet, la ÎCCJ, a procesului cuANI. Nu discut acum „coincidența“, exact în plină campanie, la un an de la decizia Curții de Apel. Nu mai are rost să discut nici greșeala făcută de PDL, în special, de a-și asuma un asemenea risc, în caz de eșec va da socoteală, dar zarurile sunt aruncate, candidatul este în cursă. O singură variantă i-ar fi favorabilă lui Iohannis – respingerea recursului ca inadmisibil –, celelalte sunt, ambele, catastrofale. Dacă Înalta Curte nu se pronunță rapid și amână verdictul, oricare ar fi acesta, până după alegeri, Iohannis are o vulnerabilitate majoră (Udrea și Meleșcanu îi cântă deja prohodul) de care va profita în primul rând Ponta. Electoratul va fi bulversat, voturile se vor diviza și mai mult, teoria votului util se duce de râpă oricât ar încerca ACL să contracareze. Dacă ÎCCJ spune că este incompatibil, Iohannis este terminat. Nu știu dacă se va retrage singur din cursă (a spus acum că „nu“) sau dacă ACL va accepta să susțină alt candidat, pe Meleșcanu sau Macovei, dacă Udrea va profita cu adevărat („electoratul va veni în mod natural la mine“). Dacă rămâne, totuși, în competiție în aceste condiții, incertitudinea în ce-l privește va fi enormă, demonstrațiile juridice nu vor folosi la nimic, încât nu este sigur nici măcar dacă va intra în turul doi.

Spuneam la început că fotografia momentului este proastă, dar că este loc de mult mai rău. Evoluția scandalurilor „ofițerul acoperit“ și „Iohannis-incompatibil“ nu prevestește nimic bun, fie și măcar pentru că reușesc să caroteze mediatic alegerile. Oricum, este prima campanie în care armele murdare nu sunt la vedere. Andrei Pleșu spunea că se teme că o să-i datorăm lui Traian Băsescu venirea lui Ponta la președinție“. Nu știu. Dar scenariile după care se desfășoară campania par scrise în niște laboratoare legate prin conducte subterane între ele.

      Partida Cioloș naște alianța PNL-US                                        

Politica este un fel de fata Morgana, o curvă cu două fețe de care normal ar trebui să ne ferim dar totuși avem nevoie de ea Metamorfoza președintelui Iohannis din spectator picotind în fața scenei politicii în actor aspirant la unul dintre rolurile principale a produs deja consecințe. Somat să ia o decizie, premierul Cioloș a făcut singurul gest posibil în actuala conjunctură, anunțând o platformă de principii, valori și proiecte și care poate fi susținută în campanie de partidele care aderă la ea. Nu putea face mai mult, oricât ar fi fost împins de la spate, pentru că intrarea într-un partid și abdicarea de la statutul de tehnocrat independent ar fi însemnat dezonoarea încălcării cuvântului dat. E un balet în premieră, impus de lipsa de lideri-locomotivă a PNL și USR, dar și de sondajele care arată un PSD câștigător detașat. Era deci obligatoriu ca Iohannis să se rebranduiască și să încerce recâștigarea electoratului pe care l-a abandonat și dezamăgit, dar și să impună unui PNL impotent la nivel de conducere și divizat în teritoriu singura persoană care încă se mai bucură de credit. Cioloș este practic ultima piesă disponibilă care poate fi aruncată în lupta împotriva PSD în alegeri.  

Mișcarea mai are un beneficiu deloc de neglijat: obligă PNL și USR să îngroape securea războiului. Vedem că ambele partide îl curtează asiduu pe Cioloș, se declară gata să susțină platforma acestuia și recrutează de zor oameni din cabinet, miniștri și secretari de stat. PNL și USR sunt practic împinse unul spre celălalt și mai mult ca sigur își vor da mâna în campanie, prefigurând astfel viitoarea majoritate parlamentară, în caz de victorie. Prin forța împrejurărilor, ambele partide sunt dependente de Cioloș. PNL efectiv nu are nicio persoană viabilă pe care s-o poată anunța drept viitor premier – lucru desigur frustrant. Mulți analiști spun că partidul nu se va mobiliza, că Cioloș le stă în gât, așa cum le-a stat și Ungureanu, și că acesta ar trebui să facă gesturi fățișe de curtoazie, eventual promisiuni că se va înscrie în PNL după alegeri.  

La rândul său, USR este obligat să iasă din strategia antisistem, anunțându-și disponibilitatea unei colaborări cu PNL pe axa Cioloș. Iar dacă partida Cioloș va fi victorioasă, USR nu va putea sta în opoziție, din moment ce a susținut-o, dar și pentru că în băncile acesteia va trona PSD. Va fi „constrâns“ să facă majoritate parlamentară cu PNL și să intre la guvernare, fie și din simplul motiv că miniștrii și secretarii se stat cooptați vor asta, ba chiar au condiționat.

Marele risc al acestui balet este neutralitatea politică la care este forțat Cioloș, care are însă limitele ei. Într-o campanie electorală nu este suficient ca partidele să bată temenele, să facă mitinguri de susținere pentru Cioloș-premier și programul său, lucrurile nu funcționează așa. Pentru a trage partidele în sus este obligatoriu ca Cioloș la rândul său să dea mesaje clare în direcția celor două partide, în special a PNL. La fel acei membri ai cabinetului care vor fi pe listele PNL sau USR. Iar aceste mesaje vor fi implicit reformiste, pro-PNL și anti-PSD, pentru că nu-mi închipui că PNL va repeta greșeala de la locale și nu va pedala pe anti-pesedism și oroarea pe care acesta o întruchipează. Presupun că lui Cioloș îi e limpede că echidistanța și neutralitatea tehnocratică nu funcționează în campaniile electorale și că și-a asumat deja acest lucru. Nu se va putea feri de atacarea PSD și nici nu va putea juca la două capete, pentru că va genera confuzie. Ar putea folosi pentru asta, de exemplu, mitingul anunțat de PNL pentru sâmbătă. Oricum, cel târziu în noiembrie ar trebui să asistăm la o schimbare de discurs din partea lui Cioloș, care să clarifice lucrurile și să dea semnalul către electorat. Va fi un moment complicat și aici rolul președintelui va fi esențial.  

 Este de presupus că circul făcut de infractori și furibunda campanie împotriva „tehnocraților“ și a DNA vor crește în intensitate. Dincolo de interesele particulare ale unora precum Ghiță-Băsescu-Tăriceanu-Ponta-Udrea, aceste campanii merg mână în mână și dintr-o logică electorală. Atacând DNA și pe Kövesi se urmărește vulnerabilizarea prin ricoșeu și a celorlați actori implicați în susținerea justiției – președinte, premier, chiar PNL și USR. De fapt, tot scandalul provocat de Ghiță și ai lui va trasa o linie de demarcație între tabere, ceea ce nu e rău. Deja Tăriceanu a cerut colegilor într-o postare chiar pe site-ul Senatului să „boicoteze“ orice solicitare venită dinspre DNA (lucru care i-ar putea aduce un alt dosar penal pentru obstrucționarea justiției), demonstrând că lupta se ascute și mai tare. Diverse surse citate de presă susțin că e pe țeavă dosarul Black Cube, partea cu Daniel Dragomir, care va răpune mulți agitați ai acestor zile. Decredibilizarea „tehnocratului“ a fost vitală pentru PSD și aliații săi încă de la început, dar schimbarea de paradigmă prin intrarea oficială în joc a lui Cioloș va împinge lucrurile la paroxism. Este misiunea președintelui să încerce temperarea și contracararea atacurilor. S-ar putea să se descurce chiar bine, pentru că observăm că metamorfoza de care vorbeam nu este doar la nivel de simplă comunicare. Iohannis își atacă adversarii, îi pune la punct în termeni foarte tăioși, are opinii în probleme vitale și reacționează prompt.      

Desigur, toată această discuție are sens doar dacă partida Cioloș-Iohannis-PNL-USR reușește să câștige alegerile. Altfel, subiectul este închis și toată lumea pleacă acasă. Iohannis va trebui să numească un premier de la majoritatea PSD-ALDE, așa cum îi cere Constituția, care nu va fi însă nici Dragnea, nici Ponta. Știu și ei asta, de aceea l-au scos la încălzire pe Dâncu „tehnocratul“.Așa-i că întortocheate sunt căile Domnului. Unii consideră politica un mijloc sigur de îmbogățire.

Cu acestea fiind toate spuse pentru această ediție vă doresc multă sănătate la toți.

Să auzim numai de bine și pe curând

  Gral-col(r) conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

 

 

La 21 noiembrie sărbătorim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

intrarea-n-biseric-a-maicii-domnuluiIntrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Nascatoarei a pricinuit ortodocsilor crestini praznic minunat si a toata lumea. Fiindca s-a facut aceasta într-nu chip minunat si este înainte-mergatoare a marii si minunatei taine a întruparii Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrarii s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenita, fiindca mai toata viata a petrecut-o stearpa fara sa nasca prunc, ruga împreuna cu barbatul sau Ioachim pe Stapânul firii, ca sa le daruiasca lor prunc, si fagaduindu-se ca, daca vor câstiga dorirea, îndata vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel nascut. Si asa a nascut pe ceea ce s-a facut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împacatoarea si împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel cazut si a scularii si a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare Maria.

 Când a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o pe ea în ziua de astazi în Templu. Si plinindu-si fagaduinta au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a daruit-o; si au dat-o pe ea preotilor si mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinauntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o data pe an intra. Si aceasta a facut-o dupa vointa lui Dumnezeu Celui ce dupa putin avea a Se naste dintr-însa spre îndreptarea si mântuirea lumii. Deci acolo a ramas Fecioara doisprezece ani, cu rara cuviinta, hranindu-se cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se si dumnezeiestii aratari, pâna ce s-a apropiat vremea dumnezeiestii Bunei Vestiri si a descoperirilor celor ceresti si mai presus de fire care i s-au aratat ei. Ca a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca sa înnoiasca de a doua oara lumea cea stricata prin pacat. Atunci Nascatoarea de Dumnezeu, iesind din Sfintele Sfintelor, a fost data lui Iosif logodnicului, ca acela sa-i fie pazitor si martor al fecioriei ei si ca sa slujeasca, atât la nasterea ei cea mai presus de fire, cât si la fuga ei cea în Egipt.

Florin CREȘTINUL

Pe 21 noiembrie: Tradiţii pentru spor şi sănătate la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, Sărbătoarea Luminii, orânduită în calendar în data de 21 noiembrie, este prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului.      În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută sub numele Vovidenia sau Ovidenia, denumire întâlnită în Moldova, Muntenia şi Oltenia. La o săptămână de la Începutul Postului Naşterii Domnului, creştinii ortodocşi cinstesc sărbătoarea care aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.
Pentru bucuria praznicului, sfinţii părinţi au acordat în această zi dezlegare la peşte.

Istoricul sărbătorii

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cea mai nouă sărbătoare închinată Maicii Domnului, înscrisă în calendar în secolul al VI-lea. Evenimente legate de naşterea şi copilăria Fecioarei Maria nu sunt prezentate în Evanghelii sau în cărţi ale Noului Testament. Dar amănunte referitoare la aceste etape ale vieţii Maicii Domnului sunt prezentate într-o scriere apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub denumirea de Evanghelia după Iacov sau Protoevanghelia.

În tradiţia religioasă se spune că ziua de 21 noiembrie a anului 543 reprezintă data sfinţirii unei biserici ce poartă hramul acestei sărbători. Sfântul lăcaş a fost construit de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului în care s-a rugat Maica Domnului. În Apus, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, fiind celebrată pentru prima dată în anul 1374 la Avignon.

Ioachim şi Ana s-au rugat la Dumnezeu să aibă un copill

În Galileea acelor timpuri era o mare ruşine să nu ai copii, iar Ioachim şi Ana s-au rugat lui Dumnezeu să-i scape de ruşinea lumii, binecuvântându-le viaţa cu un copil. În tradiţia Bisericii se spune că, după rugăciunile fierbinţi adresate lui Dumnezeu de Ioachim şi Ana, îngerul Gavriil i-a adus Anei vestea că Dumnezeu le-a împlinit dorinţa şi vor avea un copil. Aceasta şi-a exprimat bucuria şi a promis că, pruncul atât de dorit va fi dăruit lui Dumnezeu.

Pregătirea Fecioarei Maria pentru intrarea în Templu

214322input_file0084730Intrarea în Templul din Ierusalim a Maicii Domnului s-a întâmplat într-o zi de 21 noiembrie, pe când Fecioara Maria împlinise trei ani. Atunci, părinţii ei, Ioachim şi Ana, şi-au amintit de făgăduinţa făcută cu câţiva ani în urmă, în faţa îngerului Gavriil, că atunci când vor fi părinţi, vor închina copilul lor bunului Dumnezeu.

În acea zi, Sfinţii părinţi au chemat toate rudeniile din Nazaret invitând cete de fecioare tinere care s-o însoţească pe copilă la Templu. Pentru acest eveniment, părinţii Mariei au îmbrăcat-o în haine de sărbătoare şi au pregătit multe făclii. În această privinţă, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, ne aminteşte chemarea adresată celor care o însoţeau pe Maria spre Templu, de tatăl său, dreptul Ioachim: „Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!” În acelaşi timp, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, a lăsat drept mărturie despre acest eveniment cuvintele rostite de dreapta Ana, mama Sfintei Maria: „Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, am chemat preoţi şi rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.

Miracolul urcării celor 15 trepte ale Templului

Despre intrarea copilei în Templul din Ierusalim scrie Sfântul Ieronim: „Erau acolo cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos, preotul Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu, înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie “. După ce a urcat treptele Templului, Maria nu a întors capul să-i privească pe cei care au însoţit-o, iar tradiţia spune că părinţii ei au fost foarte bucuroşi că fiica lor n-a făcut acest gest şi a mers direct la uşa Templului.

Şcoala de fete în Templul din Ierusalim

Documentele vremii menţionează că, în vremea aceea, la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete: aici erau primite fetele care au împlinit vârsta de 3 ani şi ele aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani. Pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care : păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de Marele Arhiereu, de preoţi şi de leviţi ( diaconii din Vechiul Testament). Văduve evlavioase, hotărâte să-şi petreacă restul zilelor în Templu în rugăciune, ascultare şi în desăvârşită smerenie se ocupau de educaţia acestor eleve.

Copila a fost dusă în cea mai sfântă cameră din Templu

La sosirea în Templu, Maria a fost întâmpinată de arhiereul Zaharia. Acesta a dus-o în Biserica Domnului şi a făcut un lucru neaşteptat şi uimitor pentru cei care asistau la miraculosul eveniment: el a dus copila în Sfânta Sfintelor, considerată cea mai sfântă cameră a Templului, situată după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur. Aici, nici femeilor, nici preoţilor nu le era îngăduit să intre. Doar arhiereul avea voie să intre, în această încăpere, o dată pe an. Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. În schimb, celorlalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, primeau loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril al Alexandriei şi a lui Grigorie de Nissa, între biserică şi altar.

Arhanghelul Gavriil a adus Fecioarei Vestea cea Bună

Fecioara Maria a petrecut 12 ani în Templul din Ierusalim, alături de alte fecioare, de văduve şi de preoţi, rugându-se şi citind Sfânta scriptură, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea Cea Bună, că ea Îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu. După ce a plecat de la Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu dreptul Iosif, o rudă mai vârstnică, cel care a fost protectorul ei şi martor la miracolul naşterii pruncului Iisus.

Copiii aflaţi în dificultate sunt închinaţi Maicii Domnului

„ În famiile care-şi doresc copii, rugăciunile adresate cu evavie Maicii Domnului sunt auzite şi împlinite de Născătoarea de Dumnezeu. De asemenea, în tradiţia ortodoxă există această învăţătură ca acei copii aflaţi în dificultate, din cauza bolilor, pot fi salvaţi, fiind închinaţi în grija Maicii Domnului şi luaţi sub acoperământul ei. Această învăţătură era practicată şi de domnitorii Ţării Româneşti. De exemplu, domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa Despina şi-au închinat cei şase copii în grija Maicii Domnului” ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

Şi părintele Cleopa a fost închinat Maicii Domnului

Tradiţia bisericească semnalează că sunt foarte interesante aceste cazuri în care femeile sterpe se roagă să aibă un copil, promiţând lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că, pruncul venit pe lume, va fi dăruit Bisericii. Deseori, aceşti copii, rodul rugăciunilor, îl slujesc pe Dumnezeu în cariera lor devenind preoţi, călugări sau misionari. În ţara noastră, avem un exemplu devenit celebru în lumea creştină: în copilărie, Părintele Cleopa era foarte bolnav; în disperare de cauză, mama sa a mers la biserică, s-a rugat pentru însănătoşirea pruncului ei şi l-a închinat Maicii Domnului. În timp, prin viaţa sa duhovnicească, Părintele Cleopa a fost întemeietorul multor obşti monahale.

Slujbe de hram

În cinstea sărbătorii, numeroase lăcaşuri religioase poartă hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică.

În Bucureşti, credincioşii pot participa la slujba de hram la Biserica Doamnei (Calea Victoriei nr.28) şi la Biserica Vovidenia, cu Sfinţi ( Calea Moşilor nr. 79).

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii

În popor, Vovidenia sau Ovidenia, ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, este considerată o zi magică, pentru că în acest interval se fac previziuni referitoare la oameni şi la vreme. Numele de Vovidenie provine din slavonă şi se traduce „ceea ce se face văzută”.

De Vovidenie, ca şi în seara de Crăciun, se deschid cerurile

În tradiţia populară, în seara de Vovidenie se deschid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor.

De Ovidenie, cerurile se deschid, spune tradiţia populară

În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii : candela, lumânarea, focul şi soarele. De aceea, candela trebuie să fie aprinsă în casa fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea, pentru ca în viaţa copiilor din fiecare familie să vină norocul.

Previziuni referitoare la vreme

Se spune că aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna: Dacă în noaptea de Vovidenie va fi cer senin, anul viitor va fi secetos şi pomii nu vor avea rod bogat ; în schimb, dacă ninge, va urma o iarnă cu multă zăpadă şi un an roditor.

Dacă în ziua praznicului este soare, înseamnă că va urma o vară secetoasă; dacă este nor şi în jurul nostru este o atmosferă apăsătoare, în timpul anului apar tot felul de epidemii. În schimb, dacă ninge, va urma o iarnă grea.

Un ritual prin care se alungă spiritele rele

Împotriva farmecelor şi a pagubei, de Vovidenie se ung uşile şi ferestrele cu usturoi, pentru a învinge spiritele rele care sunt active în această zi.

Pentru aflarea ursitului

În mediul rural, fetele necăsătorile, care vor să-şi afle ursitul, merg la fântâna din sat cu o lumânare albă. La cântatul cocoşului, fiecare fată aprinde lumânarea aşezată pe marginea fântânii şi priveşte în fântână. Pe luciul apei, fata care împlineşte ritualul, vede chipul ursitului.

Sărbătoarea este cinstită prin rugăciune şi ofrande

Ovidenia este cinstită de credincioşi prin evlavie şi prin ofrande. Numeroase bucate de post, peşte şi lumânări sunt duse la biserică şi sfinţite; apoi, aceste ofrande sunt împărţite copiilor şi săracilor din comunitatea respectivă.

Gospodarii care împlinesc an de an tradiţiile specifice sărbătoarii spun că praznicul Ovideniei le aduce spor în hambare şi belşug în gospodărie.

O tradiţie cu efecte miraculoase

În ajunul sărbătorii de Ovidenie, copiii din diferite zone ale ţării practică un ritual: ei pun crenguţe de măr într-un vas cu apă în care adaugă şi agheasmă. Vasul respectiv se aşază într-un loc călduros, unde să pătrundă lumina. Până la Anul Nou, acele crenguţe de măr înmuguresc şi înfloresc. La pragul dintre ani, copiii care au îngrijit crenguţule merg la rude şi la prieteni şi le sorcovesc cu aceste ramuri binecuvântate prin ritualul tradiţional practicat la sărbătoarea Ovideniei.

De-a lungul timpului, s-a dovedit că persoanele sorcovite cu crengile de măr înflorite sunt apărate în acel an de boli, de pagubă şi de întâmplări dramatice.

Pomeniri pentru cei care au murit fără lumină

În ziua praznicului, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte, înecaţi şi fără lumânare. În memoria acestora se împart pachete cu peşte, cu fructe şi lumânări sau o candelă.   În anumite localităţi din Nordul ţării, pentru cei care au murit fără lumină, se dau de pomană plăcinte cu dovleac şi câte o lumânare albă pentru că, potrivit tradiţiei, lumânarea albă, dincolo de ultimul hotar al vieţii, nu se stinge niciodată.

Există şi un alt mod de a-i venera pe cei trecuţi la viaţa veşnică: în anumite localităţi din sudul ţării se împart săracilor câte o strachină cu apă, un colăcel şi o lumânare din ceară albă.

Un remediu dovedit împotriva bolilor

Din vremuri îndepărtate, în tradiţia populară, în numeroase zone din ţară se împlineşte un ritual care, spun credincioşii, alungă bolile: în fiecare gospodărie, la icoana Maicii Domnului se pune un vas cu apă proaspătă şi se aprinde o lumânare. Tradiţia spune că, fiind consumată dimineaţa, apa respectivă are puteri magice şi este un remediu dovedit pentru o mulţime de boli

 Florin CREȘTINUL

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ESTE SACRĂ ȘI NECESARĂ POPORULUI ROMÂN dar este condusă de anticriști, escroci și hoți

Poporul român a fost creștinat la începutul secolului I de înainte mergătorul lui IISUS HRISTOS Sfântul Apostol ANDREI și și-a stabilit locul în care a propovăduit pentru prima dată creștinismului.  Biserica Ortodoxă Română este una dintre cele mai vechi biserici creștine devenită după anul 1054 ORTODOXĂ fiind prima din Europa.

Cu toate că a avut conducători de seamă Ortodoxia Românească trece azi printr-o perioadă critică. Unde s-a mai pomenit de-a lungul istoriei creștin-ortodoxe ca mari prelați să fie anchetați de parchet pentu mită, pentru primire de foloase necuvenite și alte matrapazlâcuri. Dacă înainte aveam patriarhi de seama gen MIRON CRISTEA, NICODIM, JUSTINIAN MARINA, IUSTIN MOISESCU,  TEOCTIST ARĂPAȘU adevărați conducători, patriarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române.

NOE 3 cu 1 TEODOSIEDupă trecerea la cele veșnice al Pariarhului TEOCTIST ARĂPAȘU a venit la conducerea BOR un ,,CAPITALIST”, un adevărat AFACERIST iar corupția și-a intrat ca lumea în drepturi iar numitul securist antihrist DANIEL CIOBOTEA care nu urmărește altceva decât îmbogățirea sa și a camarilei sale de popi a încurajat pe călugării hoți, maici  curve și mai hoațe ca vătaful lor patriarhul DANIEL. Astăzi în Biserica Ortodoxă Română este cea mai mare mizerie. Epoca securistului-afacerist DANIEL este în plină floare și în mare creștere. Tot ce se construiește este din jefuirea poporului dar provine și din șpăgăriile hoților pușcăriași de genul Becali. Și atunci când vătăful dă liber la hoție atunci dregătorii se aruncă și ei la hoție.

Și dacă ați văzut un caz tipic de hoție iată-l: Arhiepiscopul Tomisului, șpăgarul Teodosie – foto 1 și 2  cum umblă prin baruri -,  este un as  în ale corupției, în ale șpăgilor. Fură pe față, cu minciuni și diverse escrocherii adună bani cu nemiluita. Ca o strategie golănănească atunci când este prins și trebuie să meargă la Poliție ca să dea cu ,,subsemnatul” merge cu un alai de popii după el ca să impresionează și să șantajeze pe procurori. Nu știu ce popi sunt aceea pentru că dacă ar fi fost oameni cinstiti nu se făceau de râs ca să meargă cu un hoț sadea la Poliție. Dar din moment ce ,,șefuțul Teodosie fură” normal că și lupișorii rod și ei un ,,șoric” din furăciune.

Priviți alăturat cele două imagini cu Teodosie ,,spragoveanul” ce mutră de haiduc-bandit are?

NOE 3 cu 1 TEODOSIE SPAGARULÎn edițiile viitoare vi voi descrie pe toți marii corupți ai Bisericii Ortodoxe Române: IPS TEOFAN mitropolitul Moldovei și Bucovinei, IPS ANDREI mitropolitul Clujului, IPS LAURENȚIU mitropoloitul Ardealului, cel mai mare mincinos, șpăgar și bandit bisericesc, IPS IOAN mitropolitul Banatului, IPS PIMEN al Sucevei, Arhimandritul-bandit TEODOSIE starețul blestemat a mănăstirii Zosima despre care voi face o relatare deosebită pentru că acest individ nu merită să slujească în biserică. Apoi voi face o relatare despre stareța, mare turnătoare la securitate CASIANA de la Mănăstirii Timișeni, județul Timișeni care după ce este proastă de dă în gropi. Dar se ține măreață de parcă ar fi mitropolit. Despre TOȚI aceștia  vă voi relata în edițiile viitoare, din faptele lor ,,bisericești” și ordinare.

Rog distinșii mei cititori să mă ierte pentru că a trebuit să fac acest reportaj dar multe necazuri mi-au făcut nemernicii din BOR mai ales cei mai susarătați. Dar sunt multe fețe bisericești care mi-au făcut mult bine: IPS TIMOTEI, PS CALINIC BOTOȘĂNEANUL, PS ILARION FĂGĂRĂȘANUL, IPC Arhimandrit VARTOLOMEU, Egumenul mănăstirii Sfântul IOAN CEL NOU de la Suceava, UN BUN PRIETEN DE AL MEU părintele GHEORGHE BRĂDĂȚEANU de la  parohia Mălini, județul Suceava. Dar mai sunt și alți și alți episcopi, arhimandriți, pe care îi voi aminti în edițiile viitoare.

  Gral-col(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Obrăznicie de golan: Inaltpreasfinţia sa Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, aflat sub control judiciar, s-a prezentat pentru a doua oară, la sediul Inspectoratului de poliţie Constanţa, conform procedurii

La intrarea in sediul politiei, ierarhul a fost luat la rost de un fost preot, caterisit in urma cu cativa ani. Situatia a devenit din ce in ce mai tensionata, asa ca preotii care il insoteau pe arhiepiscop au devenit, la un moment dat, garzi de corp.     ,,Esti platit de la stat, ia mana de pe mine, esti platit de bugetul de stat, trebuie sa raspunzi, ai inteles? Va platiti colegii in lumanari ? Esti platit de la bugetul de stat cu 76 de milioane pe luna si de la facultate cu 6000 de lei pe luna, trebuie sa raspunzi„, a spus preotul.Fostul preot Gabriel Mascas, care a slujit intr-o biserica din Cernavoda, a fost caterisit in urma cu 14 ani. La acea vreme, Inalt prea sfintia sa Teodosie a considerat ca preotul are un comportament nedemn.

NOE 3 cu 1  TEODOSIE   ips-teodosie-a-bagat-podgoria-nazarcea-in-faliment-726954Intre timp, Gabriel Mascas a contestat decizia arhiepiscopiei, iar magistratii curtii de apel Constanta i-au dat castig de cauza. Omul are o decizie definitiva si irevocabila de repunere in functie, dar acest lucru nu s-a intamplat.    De-alungul timpului Gabriel Mascas l-a acuzat pe arhiepiscopul Tomisului de numeroase nereguli privind fondurile bisericii, precum si de neplata salariilor preotilor din mai multe parohii.    In ceea ce-l priveste pe arhiepiscopul Teodosie, masura controlului judiciar a fost ridicata in cazul acuzatiei de luare de mita. Cert este ca prelatul nu a anuntat politia ca i s-a oferit mita.     Gabriel Mascas, fost preot: ,,Cand a primit acel plic cu 500 de euro, initial s-a spus ca nu a vrut sa-l primeasca, dar nu a binevenit sa anunte autoritatile”.

Inaltpreasfintitul Teodosie este invinuit intr-un dosar de coruptie privind plata de catre APIA a sumei de 300 de mii de euro privind subventii pentru 350 de hectare de teren de la ferma Nazarcea.      Impreuna cu organele de ancheta, IPS Teodosie a stabilit sa se prezinte in fiecare zi de joi a saptamanii la sediul Inspectoratului Judetean de Politie Constanta. Ca si la prima vizita la IPJ, Inaltul ierarh nu a facut nici o declaratie. Insotit de un preot paroh, arhiepiscopul Teodosie a intrat in sediul politiei si nu i-a raspuns barbatului care l-a abordat, un fost preot din Cernavoda.

Omul l-a acuzat de luare de mita si a incercat, in zadar, sa il faca sa ii dea o explicatie. Fostul preot povesteste ca in urma cu cativa ani a fost caterisit pe nedrept si apoi i s-ar fi cerut bani ca sa primeasca o noua parohie. Pe 28 si 29 octombrie se va intruni Sfantul Sinod la care este posibil ca inaltii prelati sa ia in discutie cazul arhiepiscopului Tomisului!

Florin CREȘTINUL

Nu va mai avea România un şef de Stat ca Nicolae Ceauşescu care să fie primit cu mari onoruri de stat de o regină a Marii Britanii!

A fost profund cinstit, fără nici o avere. A fost patriot. A făcut tot ce este omeneşte posibil să dezvolte şi să modernizeze ţara. A avut o putere de muncă extraordinară. A fost un excelent diplomat, făcîndu-i pe cei mai importanţi oameni politici ai Planetei să vină în pelerinaj, în România, ca la sfintele moaşte. De altfel, în imaginile alăturate îl vedeţi cu Charles De Gaulle, Richard Nixon şi Regina Angliei. A fost un om de o moralitate ireproşabilă. A avut numeroase alte calităţi. A avut şi defecte, desigur, şi a comis greşeli – dar ele sînt estompate de marile lui virtuţi. E inutil să mai precizez că eu, unul, nu l-am cunoscut pe Nicolae Ceauşescu. N-am avut onoarea să dau mîna cu el.
   Ba chiar am fost sancţionat, din ordinul lui, pentru curajul de a da de pămînt cu Mafia externă şi de a apăra, prea violent, cauza naţională. În poza-3-generic-principalseptembrie 1980, după ce am publicat, pe pagina 1 a revistei „Săptămîna”, editorialul „Idealuri” – în care ceream tipărirea discursurilor şi textelor unor mari patrioţi, ca Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Aurel C. Popovici, Octavian Goga, Nicolae Iorga – mi s-a luat dreptul de semnătură timp de 4 luni. În aprilie 1984, pentru curajul de a-l apăra pe Mihai Eminescu în faţa furiei distructive a rabinului Mozes Rozen, mi s-a luat dreptul de semnătură 8 luni (aşadar, dublu), iar cartea mea de versuri „Saturnalii” a fost retrasă din librării şi biblioteci şi dată la topit. Dar n-am  fost arestat. N-am fost omorît.

L-am înţeles atunci pe Nicolae Ceauşescu şi n-am fost supărat pe el. Poate că, în locul lui, aş fi procedat la fel, din raţiuni de stat. Aşa că să nu-mi vorbească, mie, nimeni de „dizidenţă” şi „rezistenţă”. Motanul Arpagic? Haida-de! Unde erau toţi pleşii şi liicenii cînd Mozes Rozen l-a împroşcat cu noroi pe Eminescu, făcîndu-l fascist, huligan şi pornograf? Unde? Cu capul la cutie! Pe care l-au scos, ca dintr-o jucărie cu arc de resort, în decembrie 1989, cînd s-a dat liber la furat. Iată de ce eu nu m-am dezis de Ceauşescu. Iată de ce eu l-am elogiat, în anii ’80: fiindcă un instinct imbatabil îmi spunea că, după el, ţara se va prăbuşi în haos. Ca să fiu sincer, nici în visele mele cele mai rele nu bănuiam că dezastrul va fi atît de cumplit. Praful şi pulberea s-au ales de ţara asta! Lovitura de stat care a fost dată în decembrie 1989, pusă în scenă de numeroase forţe străine – ruşi, americani, evrei, unguri, sîrbi – a adus la Putere nişte agenţi ai Moscovei şi mai multe bande de profitori şi interlopi. Reformatorul României a fost „judecat” într-o mascaradă de proces, fiind împuşcat, apoi, ca un cîine. Asta e realitatea.  

poza-2-generic-principalDacă nici acum, după 25 de ani, nu spunem lucrurilor pe nume sîntem complici cu acei ticăloşi. Şi cu nemernicii care au răspîndit cele mai ordinare minciuni: că Ceauşescu a ucis 64.000 de oameni (?!), că a adus palestinieni să tragă în populaţie (?!), că are conturi în bănci străine (?!), că robinetele băii sale erau de aur (?!) etc. Ce ruşine! Ce mare ruşine! Toţi cei care au lătrat atunci, dar şi după aceea, sînt vinovaţi de dezastrul ţării. Dezastru care e în marş! „Aspru e poporul cînd scapă de nenorocire” – scria Eschil. Dar cum poate fi etichetat acel popor care scapă de o nenorocire băgîndu-şi, singur, gîtul în ştreang? Sau aruncîndu-se în prăpastie? Ori dîndu-şi foc? Imbecil, aşa se numeşte. A spus-o Petre Ţuţea înaintea mea: „Am făcut 13 ani de puşcărie pentru un popor de imbecili”. Şi, înaintea lui Petre Ţuţea a spus-o Octavian Goga: „Ţară minoră, ţară de secături”. O ţară în care nişte infractori de drept comun şi paraşute ajung miniştri, parlamentari, primari, consilieri prezidenţiali îşi merită soarta şi nu poate fi oprită din tentativa sa prelungită de sinucidere.     Acum, la 26 de ani de la uciderea lui Nicolae Ceauşescu, profeţia făcută de el la acea înscenare de proces se adevereşte, cu vîrf şi îndesat. Pînă şi aici a avut dreptate. Pînă şi aici a fost mare. Încă nu-i prea tîrziu ca ucigaşii lui să plătească.

 Dar, să închei într-o notă ceva mai veselă. Iată o scenă de film, care dovedeşte că Ceauşescu avea mult umor. Priviţi ce am descoperit într-un document al Departamentului de Stat al SUA despre experienţa pe care a avut-o Robert Martens, adjunct al ambasadorului american la Bucureşti, în perioada 1971-1974. Acesta se referă la o vînătoare, desfăşurată, evident, după invadarea Cehoslovaciei. Ambasadorul URSS la acea oră era temutul Ivan Basov: „Cu siguranţă că Ceauşescu a fost un bun vînător. În orice caz mult mai bun decît mine, fără îndoială.    

 poza-1-generic-principal-300x223Avea, de asemenea, un pronunţat simţ al umorului. Mi-aduc aminte că, la prima din cele două vînători cu Corpul Diplomatic la care am participat, la sfîrşit a avut loc o mică ceremonie de iniţiere, într-un luminiş din pădure – presupun că era vorba de o tradiţie românească – unde şeful partidei de vînătoare, cu un băţ, se prefăcea că îi «bate» la spate pe novicii participanţi pentru prima oară la o vînătoare. Aşa că noi, «vechii vînători», stăteam deoparte, iar cei nou-veniţi trebuiau să îndeplinească ritualul. Ambasadorul sovietic trecuse şi el, mai demult, prin el, dar noul ambasador cehoslovac, un tip mai în vîrstă şi mai pirpiriu, nu – aşa că s-a dus cuminte la locul «supliciului», iar Ceauşescu, rîzînd, s-a întors către ambasadorul sovietic şi i-a dat băţul, spunîndu-i:   «Dumneavoastră sînteţi obişnuiţi să le daţi o porţie de bătaie cehilor, de ce să n-o faceţi şi acum?» Şi a adăugat: «Dar fără folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa». A fost, într-adevăr, foarte amuzant, această ultimă frază, la vremea respectivă, părea să fie prezentă, practic, în orice discurs sau text oficial, aşa că am adăugat: «Vedeţi, am ştiut eu că dvs. sînteţi în favoarea nefolosirii forţei sau a ameninţării cu forţa». Toată lumea a rîs”

Dar despre tovarășul Nicolae Ceaușescu se pot relata multe. Deocamdata mă opresc aici. Vor urma și alte episoade.

 Col(r)dr farm Silvia ANDREI

O vizită în SUA cum nici un şef de stat român nu va mai avea

Autor: Ion Cristoiu

În perioada 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceauşescu, la vremea respectivă preşedinte al Consiliului de stat, funcţie echivalentă celei de preşedinte al Republicii, întreprinde o vizită oficială în SUA la invitaţia preşedintelui Richard Nixon. Azi, când avem în faţa ochilor acrobaţiile la care se dedau politicienii români postdecembrişti – de la lideri ai Opoziţiei până la premieri şi preşedinţi – pentru smulgerea unei strângeri de mână absolut protocolare de la un preşedinte al SUA, o scurtă trecere în revistă a vizitei lui Nicolae Ceauşescu din 4-7 decembrie 1973 se impune.

Book-august-mic-21Se impune şi pentru că după decembrie 1989, sub semnul năravului bolşevic de rescriere a trecutului, perioada Ceauşescu din Istoria României a fost simplificată tendenţios prin exagerarea eşecurilor şi micşorarea succeselor. Un neam trebuie să-şi asume din trecut nu numai succesele – spun istoricii înţelepţi. Da, dar un neam trebuie să-şi asume din trecut nu numai căderile, aşa cum se întâmplă azi cu epoca Nicolae Ceauşescu.

Călătoria din 1973 e una dintre cele patru întreprinse de Nicolae Ceauşescu în cei 24 de ani de domnie. Vizitase America în 1970, la invitaţia lui Richard Nixon. Avea s-o mai viziteze şi în 1975 (la invitaţia lui Gerald Ford) şi în 1979 (la invitaţia lui Jimmy Carter).

La ora 24 (ora Bucureştiului), în noaptea de 3 spre 4 decembrie 1973, avionul prezidenţial aterizează la baza aeriană Andrews, din apropiere de Baltimore. Conducătorul României e întîmpinat de o delegaţie condusă de Marion Smoak, şeful Protocolului de la Casa Albă. La scara avionului, îl aşteaptă, aliniată, o gardă militară de onoare. Nicolae Ceauşescu şi soţia se deplasează apoi cu elicopterul până la complexul prezidenţial Camp David, unde stau până marţi, 4 decembrie, dimineaţa.

Marţi, 4 decembrie, la ora 10,25 (ora locală), elicopterul cu cei doi aterizează la Washington. Suiţi într-o limuzină, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu străbat aleile Parcului Casei Albe, străjuite de ofiţeri în uniformă de gală, cu steagurile român şi american la bandulieră, până la intrarea de Sud a Casei Albe. Aici oaspeţii sunt întâmpinaţi de Richard Nixon cu soţia. Şeful statului român e condus de preşedintele american până la podiumul de onoare, drapat în catifea roşie. Apoi îl aşteaptă oficialităţile federale şi locale, printre care: secretarul Departamentului de Stat al SUA, Henry Kissinger, generalul Paul Abrams, şeful Statelor majore reunite, John Nevius, primarul Washingtonului. Garda de onoare, constituită în cinstea oaspetelui, prezintă onorul. Se intonează cele două imnuri, în timp ce se trag 21 de salve de artilerie. Un grup de militari plasat în spatele Gărzii de onoare înclină, în semn de salut, steagul federal şi drapelele celor 50 de state SUA. Cei doi preşedinţi trec în revistă Garda de Onoare. Condus de Richard Nixon, Nicolae Ceauşescu revine pe podium, unde primeşte defilarea fanfarei militare. Cei doi şefi de stat ţin cuvântări.

Book-august-mic-22După un popas în Salonul Albastru al Casei Albe, Nicolae Ceauşescu şi Richard Nixon se îndreaptă spre cabinetul de lucru al preşedintelui american, unde încep convorbirile oficiale. Pentru Nicolae Ceauşescu se pune în mişcare o gigantică maşinărie de momente solemne şi de lucru, asigurate de multe alte instituţii şi personalităţi americane. Henry Kissinger îi oferă un dejun de lucru la Departamentul de Stat. Elena Ceauşescu ia ceaiul cu Patricia Nixon. Elvira Burger, soţia preşedintelui Curţii Supreme a SUA, îi oferă Elenei Ceauşescu un dejun. Participă şi soţiile altor membri ai Curţii Supreme şi Guvernului. Richard Nixon şi soţia sa, Patricia Nixon, dau marţi seara, la Casa Albă, un Dineu în cinstea soţilor Ceauşescu. Momentul e marcat de o mie şi una de înflorituri sărbătoreşti. La trecerea limuzinei prezidenţiale pe aleile Casei Albe, puşcaşi marini americani prezintă onorul. Sună iar trompeţii. Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt întâmpinaţi de cei doi soţi Nixon la intrarea dinspre Nord a Casei Albe. Oaspeţii sunt conduşi în Salonul Galben. De aici cele două cupluri coboară scara principală, în sunetele unui marş solemn şi, precedate de o gardă purtătoare de drapele, se îndreaptă spre marea sală de recepţie East Room.

În timpul dineului, cei doi preşedinţi rostesc toasturi. După dineu, în sala de recepţie, ansamblul de operă din Washginton interpretează fragmente din „Bărbierul din Sevilla”. În Toastul său, Richard Nixon afirmă la un moment dat, fără să tresară: „Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna“.

Convorbirile oficiale dintre cei doi preşedinţi culminează cu „Declaraţia Comună a preşedintelui Consiliului de stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon”, semnată în cadrul unei Solemnităţi petrecute în sala de şedinţe a Guvernului american.  Sunt prezenţi membri de seamă ai Guvernului SUA, în frunte cu Henry Kissinger.

Nicolae Ceauşescu desfăşoară la Washington o activitate neobişnuit de intensă. Se întâlneşte cu liderii Congresului american, pe Capitoliu, care dau o recepţie în onoarea oaspetelui român. Îi primeşte la reşedinţa sa de la Blair House pe directorul general al FMI, dr. Hendrick Johannes Witteveen, pe preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Robert McNamara, pe Frederick Dent, ministrul Comerţului, şi pe William Casey, subsecretar de stat pentru problemele economice la Departamentul de Stat al SUA, pe senatorul Edward Kennedy, care aduce salutul Book-august-mic-23Congresului american, pe George Shultz, ministrul Finanţelor, precum şi pe senatorii H.M. Jackson şi A.A. Ribicoff, cu care discută chestiunea Clauzei. Nicolae Ceauşescu e prezent, de asemenea, la semnarea „Acordului de constituire a Consiliului Româno-american pentru promovarea relaţiilor economice”, prilej cu care se întâlneşte şi discută cu reprezentanţi de frunte ai economiei americane. Preşedintele Camerei de Comerţ a SUA, Arch Booth, dă o recepţie la sediul Camerei.

Miercuri, 5 decembrie 1973, Nicolae Ceauşescu participă la un dejun oferit în cinstea sa de către conducerea Clubului Naţional al Presei din Washington. În cadrul manifestării, Conducătorul român ţine o conferinţă de presă cu cei peste 200 de ziarişti americani şi străini din sală. El îi cucereşte chiar din primul moment când renunţă la citirea tradiţionalei Declaraţii scrise. „Deoarece văd că aţi pus foarte multe întrebări şi avînd în vedere că intervenţia pe care o doream s-o prezint este tipărită, aş propune să renunţ la prezentarea ei pentru a răspunde la întrebări“. Asistenţa izbucneşte în aplauze.În aplauze, însoţite de o vie animaţie, izbucnesc cei 200 de ziarişti americani şi străini şi când Nicolae Ceauşescu încheie astfel Conferinţa de presă: „După ce-am răspuns la aceste întrebări, am început să-mi dau seama mai bine că este mai uşor să stai să pui întrebări, să fii în rândul presei, decît să fii preşedinte!“ Nu e un moment de politeţe diplomatică, de regulă absentă din personalitatea unui jurnalist, pe deasupra şi american, ci unul de sinceritate. Cei 200 de gazetari au semnificat astfel încântarea provocată nu numai de replică, dar şi de prestaţia interlocutorului.

„Scînteia” din 7 decembrie 1973 reproduce întrebările gazetarilor şi răspunsurile lui Nicolae Ceauşescu. Citite azi, întrebările dezvăluie o presă deloc protocolară cu vedeta lagărului comunist, primită de administraţia americană cu un protocol de care n-a beneficiat nici înainte şi nici după vreun şef de stat al României. Nicolae Ceauşescu e chestionat despre libertatea presei din România, despre retragerea României din Tratatul de la Varşovia, despre rolul său în destinderea relaţiilor dintre China şi SUA, despre relaţiile personale cu Richard Nixon. Cum răspunde Nicolae Ceauşescu la întrebările dificile? Dacă ne-am luat după pamfletele care ţin azi locul cercetării obiective, Nicolae Ceauşescu ar fi trebuit să facă spume la gură faţă de aceste „obrăznicii“ sau, în cel mai bun caz, să exploateze până la secătuire clasicul limbaj de lemn folosit la cuvântările din România.

Iată cum arată, pentru a exemplifica, două dintre momentele conferinţei dintre presa americană şi liderul român. În chestiunea emigrării evreilor:

„ÎNTREBARE: De ce limitează România emigrarea evreilor din ţară şi dacă se întrevede vreo modificare în acest sens? Dacă sînteţi de acord cu părerea senatorului Jackson privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate în funcţie de facilitarea plecării evreilor din ţara dumneavoastră?

RĂSPUNS: Sînt, de fapt, două întrebări.

Nu aş putea spune că există vreo limitare a emigrării evreilor care vor să plece din România. Această «limitare» este determinată de faptul că numărul evreilor care cer să plece devine tot mai mic, că şi numărul populaţiei evreieşti din România este destul de redus şi chiar de cererile de a reveni în România ale unora care au plecat cu puţin timp înainte. Mi-e teamă să nu se propună vreun amendament pentru a accepta primirea evreilor în România, în viitor (animaţie în sală). Aceasta m-a şi determinat să iniţiez un decret, pentru a nu mai accepta o stabilire în România decât prin decret al preşedintelui Consiliului de Stat.

În ce priveşte amendamentul despre care s-a vorbit aici, consider că acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României şi altor ţări nu ar trebui să fie legată de problema emigrării. Aceasta este, pînă la urmă, o problemă a fiecărei ţări în parte; or, problema clauzei priveşte deschiderea unor noi perspective colaborării economice dintre România şi Statele Unite şi corespunde unor necesităţi ale dezvoltării viitoare. Cum aţi privi, oare, dumneavoastră şi poporul american, dacă alte ţări ar introduce în legile lor amendamente care să condiţioneze relaţiile cu Statele Unite de soluţionarea unor probleme interne ale S.U.A.? Ar corespunde aceasta unui spirit de relaţii noi, de egalitate, în lume? (Animaţie, vii aplauze).“

În chestiunea, valabilă şi azi, a exploatării zăcămintelor petroliere din România:

„ÎNTREBARE: După cum poate ştiţi, domnule preşedinte, Statele Unite sînt profund preocupate de criza energiei şi petrolului, cum se spune acum. Am primit mai multe întrebări dacă ţara dumneavoastră vinde petrol în străinătate şi cui anume, şi dacă putem spera ca frumoasele sonde din România să ajute Statele Unite în prezenta stare de strîmtorare?

Book-august-mic-24RĂSPUNS: Criza energiei şi petrolului nu este, de fapt, ceva nou. Ea a preocupat şi înainte cele mai multe ţări, între care şi Statele Unite ale Americii. Ea a izbucnit acum cu putere datorită situaţiei din Orientul Mijlociu, dar poate că aceasta a fost un bine, deoarece a atras atenţia şi a pus în faţa guvernelor probleme deosebit de presante pentru viitor, indepedent de conjunctura din momentul de faţă. În ce priveşte România – şi ea are asemenea preocupări. Avem un program de dezvoltare a diferitelor surse de energie, inclusiv de prospecţiuni în Marea Neagră pentru unele surse de petrol – şi sîntem gata să acceptăm o colaborare cu firme din Statele Unite pentru a căuta petrol. În ce priveşte livrarea, în momentul de faţă, de petrol din frumoasele sonde ale României, cu regret trebuie să vă spun că, timp de o sută de ani, ele au livrat petrol şi Statelor Unite, încît acum nu mai pot da atîta petrol care că satisfacă necesităţile României şi ale altora. Dacă, prin colaborarea în prospecţiuni, vom găsi petrol, fără nici o îndoială că, pe baza rezultatelor acestei colaborări, vom putea livra petrol şi Statelor Unite.“

Ca discipol al lui Caragiale, nu pot să nu remarc ironia din răspunsul lui Ceauşescu la adresa prozei ieftine din întrebarea despre „frumoasele sonde din România“.Ca dovadă că posomorâtul Ceauşescu avea şi momente când se dovedea un om cu simţul umorului!

Miercuri, 5 decembrie, seara, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu oferă o recepţie în onoarea lui Richard Nixon şi a Patriciei Nixon în saloanele Ambasadei RSR de la Washington. A doua zi, după încheierea părţii oficiale, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu pleacă de pe peluza Casei Albe cu elicopterul la baza Andrews. De aici, cu avionul prezidenţial pus la dispoziţie de preşedintele SUA, Nicolae Ceauşescu întreprinde o vizită la Wilmington (Carolina de Nord), la Cleveland (Ohio) şi la Hartford (Connecticut). Vineri, 7 decembrie 1973, la amiază, Nicolae Ceauşescu aterizează la New York.

 Înainte de a se îmbarca pentru România, are întâlniri şi convorbiri cu secretarul general al ONU, Kurt Waldheim, şi cu un grup de reprezentanţi ai cercurilor industriale, comerciale şi financiare din SUA, la sediul Central al firmei Manufacturer Hanover Trust din New York. Vineri seara, ora 20, avionul prezidenţial decolează spre Bucureşti. Aceasta a fost vizita oficială a lui Nicolae Ceauşescu în USA din 4–7 decembrie 1973, o vizită cum n-a mai avut şi nu va mai avea nici un şef de stat al României. Au urmat alte şi alte vizite la fel de triumfătoare nu numai în SUA, dar şi în alte state ale lumii.

  25 decembrie 1989, Cazarma Târgovişte. Cei trimişi de Ion Iliescu de la Bucureşti ca să-l lichideze pe Nicolae Ceauşescu evită să-l privească în ochi pe fostul Conducător. Explicabil. Ar fi văzut în privirile acestuia amintirea unor momente de glorie pe care România nu le va mai cunoaşte niciodată.

Se trăia mai bine pe vremea lui Ceauşescu?

10 argumente pro

  1. Pe vremea lui Ceausescu, locurile de muncă erau asigurate pentru toată lumea, în funcţie de pregătirea fiecăruia. Au existat cazuri când oameni fără serviciu au fost luaţi de pe stradă şi angajaţi în câmpul muncii. Aşadar, nu era şomaj.
  2. Într-o proporţie covârşitoare, în perioada Ceauşescu nu exista problema locuinţelor pentru populaţie. Se construia într- un ritm susţinut, iar din moment ce erai angajat, oportunitatea obţinerii unei locuinţe era aproape garantată. Garsonieră pentru o persoană, apartament cu două camere pentru tinerii căsătoriţi, care – ulterior – pe măsura măririi numărului de membri ai familiei, se putea transforma într-un apartament cu 3 camere.
  3. Securitatea individului era mult mai bine asigurată faţă de ziua de azi. Se fura mult mai puţin, numărul jafurilor sau al crimelor era sensibil mai mic faţă de cel actual, iar atunci când se întâmpla aşa ceva, foarte puţini erau cei care ştiau de existenţa acestor fărădelegi. Populaţia era “protejată” în acest fel, permanentizându- se impresia că statul are grijă de cetăţean.
  4. Aproape toate obiectivele majore ale industriei şi infrastructurii României s-au realizat pe vremea aceea: Transfăgărăşanul, tunelul de la Bumbeşti-Livezeni, autostrada Bucureşti- Piteşti, metroul bucureştean ,Canalul Dunăre – Marea Neagră, sistemul hidroenergetic, centrala atomoelectrică de la Cernavodă, marile combinate siderurgice, sisteme de irigaţii, şantiere navale, reţeaua electrică, reţeaua feroviară etc.
    Una din marile realizări ale “epocii de aur” a fost inaugurarea metroului bucureştean, pe 16 noiembrie 1979, în prezenţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu
  5. Sistemul de pensii era foarte bine pus la punct, cumulul pensiilor fiind rezonabil pentru orice persoană, care îşi putea asigura, astfel, o bătrâneţe liniştită financiar. În plus, statul suporta o foarte mare parte din costul utilităţilor (lumină, apă, telefon, gaze, întreţinere), spre deosebire de ziua de azi, în care aceste facturi îngroapă cetăţeanul cu un venit mic.
  6. Concediile erau, în multe cazuri, asigurate de angajator. Practic, statul acorda – prin fabrici şi întreprinderi – bilete gratuite sau foarte ieftine, în staţiunile din România, unde omul de rând se putea duce, împreună cu familia, în timpul concediilor.
  7. Sistemul de învăţământ era gratuit, iar şcoala era un reper în viaţa copiilor şi a familiei. Spre deosebire de ziua de azi, înainte de 1989 copiii învăţau carte, profesorii ştiau să predea, aşa că nivelul intelectual al celor care terminau o unitate de învăţământ era mult mai ridicat decât e acum.
  8. 8. Sistemul de sănătate era gratuit. Statul se obliga prin lege să asigure îngrijirea cetăţeanului, costul consultaţiilor sau al spitalizărilor fiind suportat de sistem.
  9. În primăvara lui 1989, Ceauşescu a reuşit plata întregii datorii externe a României, cifrată la circa 10 miliarde de dolari, spre deosebire de guvernanţii de azi, care se tot împrumută de la străini.
  10. Sistemul lui Ceauşescu nu permitea propagarea, decât la scară foarte redusă – cu precădere în rândul studenţilor străini – a reţelelor de distribuţie a drogurilor.
    In 1973, a permis infiintarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% in 1965, la 45% in 1974. Intre anii 1971-’75, Romania a inregistrat o rata anuala de crestere a PIB-ului de 11,3%neegalata niciodata.Orasele au devenit santiere, propaganda nu mai prididea sa anunte inaugurarile de fabrici si uzine, aparute ca ciupercile dupa ploaia de capital occidental.

S-au construit masiv blocuri: numai intre 1981-’85 s-au dat in folosinta peste 750.000 de apartamente cu termoficare si apa calda. In anii 1965-’70, mutarea populatiei de la sat la oras, ca efect al industrializarii, era considerata un fenomen de dorit.

In 1984 a fost inaugurat Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa o munca de noua ani. Canalul (de 64 km, scurteaza drumul catre Marea Neagra cu 400 km) avea taxe prea mari ca sa poata fi atragator pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tona de incarcatura) si pare tot un act de independenta, dar fata de URSS, cu care Romania impartea Delta Dunarii. In 1985, au inceput lucrarile la Casa Poporului, care urma sa devina sediul partidului si al guvernului.

„Oamenii o duceau mult mai bine atunci decât acum: puneau bani deoparte, aveau suficient pentru a duce o viaţă normală, îşi permiteau să-şi cumpere ce aveau nevoie.

  Florin NAHORNIAC