Arhive lunare: aprilie 2017

1 MAI Ziua Internațională a Muncii. Semnificația zilei și cum era sărbătorită în România

În ultimii ani, 1 Mai a devenit sinonim cu distracțiile de la malul mării, mersul la munte sau ieșirea cu prietenii la un grătar. Puțini dinre noi mai cunosc originea și semnificația acestei zile pentru care s-a murit în urmă cu 129 de ani. La originea acestei zile  a stat reducerea normei orare zilnice decretată de Congresul Internaționalei Socialiste în 1889, fiind de atunci comemorată prin manifestatii muncitorești

image0031 MAI. Totul a pornit de la protestele muncitorilor din Chicago ce au avut loc pe 1 mai 1886, cand sute de protestatari au iesit in strada cerand reducerea normei de munca la 8 ore pe zi, fara reducerea salariului. Trei zile mai tarziu, cativa muncitori s-au alaturat unui alt protest, alaturi de angajati ai unei intreprinderi de prelucrare a lemnului. Politia a intervenit, iar patru protestatari au fost ucisi de politie si multe alte persoane au fost ranite mai mult sau mai putin grav din cauza fortelor de orgine.      In aceasi seara, o bomba a fost aruncata din multime spre coloane de politisti, 66 dintre acestia fiind raniti, dintre care 7 au decedat. Bineinteles, politia a ripostat, impuscand nu mai putin de doua sute de oameni, multi dintre ei fiind raniti mortal.  In Romania, Ziua Muncii a fost sarbatorita pentru prima data in anul 1890 de catre miscarea socialista. In perioada comunista, erau organizate manifestatii de amploare pe marile bulevarde, cand coloane de oameni ieseau in tinute festive si scandau lozinci in timp ce purtau pancarte.

Cum era relevată ziua de 1 Mai în publicațiile vremii

Ziua Muncii este sărbătorită în România începând din anul 1890, în timpul  domniei lui Carol I, devenind dintr-o sărbătoare tolerată, ignorată de cele mai multe ori în publicaţiile vremii, precum Adevărul, Acţiunea conservatoare, Acţiunea şi Acţiunea Română, iar în cel mai bun caz – ,,o sărbătoare tolerată” -, aşa cum relata Adevărul pe 29 aprilie 1920.

Sărbătoarea internaţională de 1 Mai apare pentru prima dată în presa românească din secolul al 19-lea”În Englitera manifestaţia de 1 Maiu a avut loc în Dumineca următoare a acestei zile. Peste tot manifestaţiunea a avut un caracter foarte impozant. La Londra au luat parte la manifestaţie 60.000 de muncitori. La Hyde-Park, unde s’a ţinut întrunirea, 24 de tribune au fost rădicate de pe care 24 de oratori au vorbit în acelaşi timp. La un semnal convenit, resoluţiuni în favoarea zilei de 8 ceasuri au fost puse la vot şi aprobate prin uriaşe aclamaţiuni”, scria Adevărul din 1 mai 1893, fără a face în vreun material referire şi la sărbătoarea muncitorilor români.       Alte publicaţii ale secolului al 19-lea, între care şi Acţiunea conservatoare, ignoră însă sărbătoarea de 1 Mai. Astfel, ziarul Acţiunea conservatoare apărut marţi 1 mai 1907 nu dedică niciun material vreunei sărbători care să aibă de-a face cu muncitorii.      Câţiva ani mai târziu situaţia se schimbă şi presa din România începe să acorde spaţii restrânse sărbătorii de 1 Mai.

ZIUA MUNCII, 1 Mai – o zi tolerată ca zi de repaus în perioada interbelică

image005Adevărul de vineri, 30 aprilie 1920, publica pe pagina 4 o ştire despre „Serbarea zilei de 1 Mai”, în care se spune că mai mulţi delegaţi ai partidului socialist vor pleca în provincie pentru a lua cuvântul de 1 mai.       Însă un subtitlu al materialului – ,,1 Mai zi «tolerată»” – relevă statutul acestei sărbători în respectiva perioadă. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în materialul respectiv este transmisă „Circulara Ministerului de Interne către autorităţile administrative”: „Organizaţiunile socialiste muncitoreşti din ţară au hotărât să sărbătorească şi anul acesta ziua de 1 Mai. Această zi a fost întotdeauna tolerată ca zi de repaus şi manifestaţie socialistă aşa că sărbătorirea ei va fi lăsată liberă şi anul acesta, a se face în limitele în care ordinea publică nu va fi turburată (…) Ar fi de dorit ca (…) serbarea să înceapă de dimineaţă şi să se termine cel mai târziu la orele şase seara (…)”.

1 Mai şi ,,cenzura preventivă”

Nu doar că era tolerată, dar sărbătoarea de 1 Mai este asociată în ziare ale anului 1920 cu cenzura.      Astfel, Adevărul de sâmbătă 1 mai 1920 titra pe prima pagină „1 Maiu şi Cenzura preventivă”, lansând un atac la adresa guvernării de la momentul respectiv. „Spre a scăpa de încurcătură, guvernul a declarat ziua de 1 Maiu zi de sărbătoare legală. Deşi Conferinţa Păcei a înscris reducerea orelor de muncă la opt ca măsură internaţională, totuşi guvernul nostru nu a recunoscut ziua de 1 Maiu ca o serbare internaţională a muncei, ba din contra, circulara ministerului de interne către autorităţile administrative se referă la «tolerarea» anterioară a acestei serbări pentru a anunţa că ea va fi lăsată liberă şi anul acesta. Guvernul se fereşte a’şi lua răspunderea «tolerărei» zilei de 1 Maiu şi de aceea invocă precedentele (…)”, se spunea în Adevărul din 1 mai 1920.       Pe de altă parte, Acţiunea Română de duminică 1 mai 1921 nu dedică niciun material sărbătorii muncitorilor. În schimb ziarul Adevărul din 1 mai 1921 face în câteva rânduri din pagina a treia, la secţiunea ştirilor din ţară, referire la sărbătoarea de 1 Mai, sub titlul „Serbarea zilei de 1 Maiu”, precizându-se că „Şcoala socialistă a decis să organizeze o serbare pe ziua de 1 Maiu (…).

Sărbătoarea muncii, sărbătorită ,,prin muncă”, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Ediţia din 30 aprilie 1944 a ziarului Acţiunea dedică un material pe prima pagină „Sărbătorii Muncii”, care este însă introdus printre articole dedicate războiului, precum „Cronica Răsboiului, Ofensiva minelor, un preludiu al invaziei?”, „Normalizarea relaţiilor ruso-elveţiene”, „Lupte locale în Crimeea şi Tighina”.

În materialul dedicat „Sărbătorii Muncii” se spune: „Ziua de 1 Mai va fi sărbătorită anul acesta prin muncă. În toate întreprinderile, serviciul se va executa în orele de program obişnuite”.

1 Mai a fost marcat de manifestări propagandistice în perioada comunismului

image007În Scînteia din 1975  se regăsesc articole scurte publicate sub genericul „1 Mai”, cu titluri precum „Cuvinte înscrise cu mîndrie în cronica întrecerii socialiste” (3 aprilie), „Angajamentele muncitoreşti se îndeplinesc cu cinste” (4 aprilie), „Angajamente de onoare, fapte de onoare” (11 aprilie), „Fapte de cinste în cronica bogată a întrecerii” (13 aprilie), „Succese de prestigiu îmbogăţesc cronica întrecerii” (20 aprilie), „Avîntul întrecerii creşte pretutindeni. Zi de zi se obţin remarcabile succese” (25 aprilie) şi „Realizări în întrecerea socialistă. Cum s-au cîştigat 8 luni şi 20 de zile în înfăptuirea cincinalului”.                                   Ziarul Scînteia, în numărul său din 1 mai 1975, titra pe prima pagină „Trăiască 1 Mai Ziua solidarităţii internaţionale a celor care muncesc!” şi publica un articol „Sub conducerea partidului, uniţi, încrezători, puternici„. ,,Ridicăm pentru a treizeci şi una oară spre cerul liber al patriei, mâinile noastre cu ramurile în floare şi drapele. Cu trei decenii în urmă, ţara se pregătea prin jertfă de sânge – în lupta pentru înfrângerea definitivă a fascismului – pentru adevărata ei primăvară. (…) Tot atâtea motive de angajare cu trup şi suflet într-o unitate indestructibilă pentru exemplara înfăptuire a politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român, spre binele şi gloria patriei socialiste. Ne însufleţeşte şi ne cheamă spre noi şi noi izbânzi, consacrate înfloririi României, Programul istoric al partidului”.

Mesele ,,tovărăşeşti”, omagii aduse muncii şi ,,entuziastele” adunări populare ,,distractive” ale tovarăşului Ceauşescu

În numărul său din 2 mai 1975, Scînteia publica un material „Sărbătorirea Zilei de 1 Mai”, prezentând ,,manifestările care au avut loc ieri în întreaga ţară (care) au evocat vibrant bogatele tradiţii revoluţionare de luptă, legăturile de solidaritate internaţionalistă ale clasei muncitoare şi Partidului Comunist Român, contribuţia României la zdrobirea fascismului, marile succese în construcţia socialistă, angajarea fermă a întregului popor pentru înfăptuirea Programului partidului”. De asemenea, numărul prezintă „cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, la masa „tovărăşească” oferită de Comitetul Central al Partidului Comunist Român.                                                                                                                               Scînteia şi-a păstrat obiceiul şi în anul 1989, când scrie despre 1 Mai încă din primele zile ale lunii aprilie, fiind publicate articole sub genericul ,,În întâmpinarea Zilei de 1 Mai”. Astfel, sunt publicate articole cu titluri precum „Oameni ai marilor performanţe” (5 aprilie), „Rînduri, rînduri, muncitori” (6 aprilie), „Faptele noastre de muncă – mândria noastră” (9 aprilie), ,,Măsura hărniciei muncitoreşti” (19 aprilie), ,,Angajare revoluţionară, soluţii eficiente, de largă perspectivă pentru realizarea integrală a planului” (25 aprilie) şi ,,Tehnologiile avansate – larg extinse în acţiunea de modernizare” (27 aprilie 1989).

Sloganuri  pentru slăvirea ,,conducătorului iubit”, în 1989

image004Scînteia, din 30 aprilie 1989, a titrat „Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”. În articolul ,,Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activătăţi revoluţionare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauseşcu„, autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedinte al Republicii Socialiste România, şi tovarăşa Elena Ceauşescu. ,,Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului şi al statului tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe tovarăşa Elena Ceauşescu miile de locuitori ai Capitalei veniţi la Sala Palatului Republicii, unde s-a desfăşurat adunarea festivă. Ca de fiecare dată, reîntâlnirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu oameni ai muncii de cele mai diferite profesii a constituit un prilej de vibrantă reafirmare a dragostei şi a respectului profund cu care partidul, poporul întreg înconjoară pe mare bărbat din fruntea ţării. În aclamaţiile şi uralele participanţilor la adunare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu au luat loc în loja oficială”.    

Poezia a fost şi ea folosită în acele vremuri pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai, ziua ,,tovarăşului Ceauşescu”. ,,De ziua muncii”, publicată în paginile ziarului Scînteia din 3 mai 1989: „E ziua muncii ‘nalta noastră ziua/ În fiecare zi din calendarul/ Cu fiecare măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datina străbună/ Cu pâine albă, bună, şi cu sare/ Dar ca să ajungem până sus mai este/ Un drum de muncă multă, de sudoare,/ De dăruire-n fiecare faptă/ De încredere-n flacăra cea mare/ Pe care, simplu, o purtăm în noi/ Drept cea mai tricoloră moştenire/ A fost ce-a fost pe-acest pământ erou/ Şi este încă şi va fi şti să fie/ Cît ziua muncii-i ziua noastră zilnic/ La orice răsărit din calendarul/
Cu care măsurăm nu numai timpul/ Dar şi suişul nostru, temerarul/ Spre culmile pe care comunismul/ În straie româneşti, de sărbătoare/ Ne-aşteaptă, după datină străbună/ Cu pîine albă, bună, şi cu sare”, poezie scrisă de Teofil Balaj.      Nu au lipsit în acel an nici ,,serile cultural-distractive dedicate fruntaşilor din întreprinderi”. ,,Bogate şi variate au fost, totodată, în această primă zi, de mai, şi demonstraţiile şi activităţile sportive: astfel, în cadrul manifestării inaugurale «Festivalul cultural-sportiv Buftea», ediţia a V-a au putut fi urmărite evoluţii al cros, viteză, handbal, volei, demonstraţii de aeromodele, karting, tenis de masă etc.”.     

După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.     În ultimii ani, sărbătoarea de 1 mai şi-a pierdut din ,,profunzimea” iniţială, fiind mai mult un prilej de bucurie pentru salariaţii din sectorul public care beneficiază de zile declarate libere de către Guvern

1 MAI. ZIUA MUNCII. Povestea uitată a acestei sărbători. Când şi cum a apărut în România

1 MAI. ZIUA MUNCII. Dintr-o sărbătoare a muncii, cu o tradiţie de mai bine de un secol şi cu origini americane, 1 Mai a devenit o sărbătoare micilor şi a petrecerilor câmpeneşti, pentru majoritatea românilor. Puţini sunt cei care încalcă regula şi la fel de puţini sunt şi cei care îşi mai amintesc cum în vremurile comuniste erau siliţi să participe la paradele închinate ,,bravilor conducători”. Ziua Internaţională a Muncii este sărbătorită în majoritatea ţărilor lumii.

 1.mai_Pe 1 mai 1872, aproximativ o sută de mii de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au ieşit în stradă pentru a cere reducerea orelor de muncă la opt, fără a le fi tăiat salariul. Trei ziele mai târziu, în Piata Heymarket din Chicago, peste 65 de mii de grevişti aveau să poarte adevărate lupte cu poliţiştii. În urma vilenţelor de stradă au rezultat mai multe victime. 17 ani mai târziu, în 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat data de 1 mai drept Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. De atunci, ziua de 1 Mai este sărbătorită în fiecare an.

1 MAI. ZIUA MUNCII. În România, sărbătoarea muncii a fost „adusă” de regele Carol al II-lea, în 1890, dar a luat amploare abia în era comunistă. Atmosfera festivă în care se mulţumea ,,bravilor conducători” pentru liniştea şi bunăstarea oferită era creată de oameni de la sate şi din oraşe, scoşi cu forţa din case pentru a-şi manifesta ,,recunoştinţa” faţă de ,,marele erou” reprezentat, pe rând, de Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu.

Coloanele de muncitori, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe. După evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

Col(r)dr farm Silvia ANDREI

Editorialul ediției. Escrocul politic tot escroc rămâne chiar dacă știe că-l așteaptă încă o condamnare

Bine v-am găsit la acest nou editorial de început de mai. Normal ar fi ca să sărbătorim un 1 Mai muncitoresc așa cum se sărbătorea în timpurile bune. Dar nimeni nu mai dorește ca sărbătoarea muncitorimii și țărănănimii să fie ceea ce a fost odată. Liderii de azi ai partidului nazisto-comunist nu urmăresc decât înavuțirea lor și a protipendatei. Așa se întâmplă și în zilele noastre când unii politicieni de tipul pușcăriașului Liviu Dragnea. Ați văzut ce a pățit acum câteva zile la ieșirea de la ICCJ când a fost înconjurat de mai mulți protestatari care i-au cerut demisia pe motiv că ESTE PUȘCĂRIAȘ CU ACTE. Dar țiganul pușcăriaș Dragnea tot țigan este. El se crede buricul pământului și cu toate bubele ce le are în cap EL INSISTĂ ȘI PERSISTĂ ÎN PROSTIA LUI ȚIGĂNEASCĂ DE TELEORMAN. Dacă ați văzut pățania lui de la ICCJ se putea vedea impertinența lui, îmgâmfarea din el, stăpânirea lui sine plină de obraznicie. Dar va plăti scump și nici cu întreaga lui suită pesedistă nu va scăpa de o nouă condamnare pentru escrocheriile sale de-alungul întregii sale aventuri politice din județul Teleorman. Eu nu aș vrea să fiu în pielea lui. Crezând că ar avea vreo speranță ca să scape de pușcărie el îl îndeamnă pe ministrul de Justiție Tudorel Toader să să facă legile justiției pe placul lui, adică după chipul și asemănarea lui de țigan. Dar ori face va fi împotriva lui de șmecher.

Liviu Dragnea, supărat că Tudorel Toader nu-și schimbă privirea, gândirea și atitudinea de la ideile impuse de el

Presedintele PSD Liviu Dragnea l-a criticat din nou pe ministrul Justitiei, Tudorel Toader, pentru intarzierea modificarii Codurilor Penale.

 Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, vineri, la Focşani, pe tema punerii în dezbatere publică a proiectului de modificare a Codurilor penale, că a înţeles că lucrurile trebuie făcute „aşezat”, dar și-a exprimat temerea cu privire la încadrarea în termenul dorit de el, după ce vicele PSD, Doina Pană făcea o declarație similară la RFI despre nepotrivirea de ,,tempo” a lui Toader cu PSD: 

  ,,Ma asteptam (…) sa apara de acum doua-trei saptamani in aceasta dezbatere publica. Acum o sa stea inca o luna, am inteles, in dezbatere publică, din nou, si o sa ajunga in Parlament, in asa fel incat sa nu se realizeze in aceasta sesiune parlamentara. Eu am inteles ca lucrurile trebuie asezate, nu trebuie facute in salturi, dar poate totusi le facem in aceasta viata”, a spus sarcastic Liviu Dragnea, citat de News.ro.

 Intrebat ce parere are despre proiect, Dragnea a raspuns ca nu a apucat sa il vada, dar a comentat absenta unui prag pentru abuzul in serviciu din initiativa Guvernului, notand ca atunci cand CCR a dat decizia in care a cerut un astfel de mecanism, Tudorel Toader, actualul ministru al Justitiei, era judecator.

 ,,Oamenii cand ajung in alte functii se mai schimba, intra in contact cu alte institutii, isi mai schimba privirea, isi mai schimba gandirea, isi mai schimba atitudinea„, a spus Dragnea.

 Liviu Dragnea a adaugat ca toate aceste ,,probleme” vor fi ,,rezolvate” in Parlament.

 Sporesc atacurile din PSD la ministrul Toader. Vicele Doina Pană: ca tempo nu ne potrivim    

 Nerabdarea PSD privind legile justitiei este de inteles, spune vicepresedintele PSD Doina Pana, nemultumita de ritmul lent in care Toader promoveaza pachetul legislativ. Declarația survine celei făcute de Dragnea, în urmă cu zi, în care ministrul Justiției era amenințat cu pierderea sprijinului     ,,Sunt convinsa ca dumnealui isi va face treaba, ceea ce a promis, adica sa vina cu acel pachet pe legile justitiei, dar e de inteles si nerabdarea noastra, pentru ca au existat foarte multe dezbateri publice in sensul asta, pentru ca realmente societatea o cere, este una din propunerile din programul nostru de guvernare. Deci un pic ca tempo nu ne potrivim (…) Noi consideram ca pe justitie exista foarte mari urgente. Va aduc aminte discutiile uriase care au fost legat de faptul ca noi vom fi amendati de catre CEDO si va trebui sa platim despagubiri uriase detinutilor carora nu le asiguram conditiile din penitenciare conform normelor internationale. Or asta insemna un set larg de masuri si legislative si de construire de noi penitenciare si de modernizare a celor care exista. Deci acest pachet eu nu cred ca poate intarzia foarte mult, pentru ca odata ce primim amenda (de la CEDO, n.red.), pe urma e mai complicat„, a declarat Doina Pana la RFI Romania.

 Mai multi lideri PSD, in frunte cu presedintele Liviu Dragnea, s-au aratat nemultumiti in ultimele zile de faptul ca ministrul Tudorel Toader nu a trimis la Parlament pachetul de legi pentru modificarea Codurilor Penale.

 Grindeanu îl susține pe ministrul Tudorel Toader în conflictul cu Liviu Dragnea

 Premierul Sorin Grindeanu i-a dat joi un raspuns dur sefului PSD, Liviu Dragnea, care il atacase pe Tudorel Toader pentru intarzierea proiectelor majore in Justitie, la o zi după ce Șerban Nicolae l-a convocat pe Toader în comisia juridică din Senat, făcându-i agenda ministrului.

 ,,Vom transmite la Parlament proiectul pe legile penale abia după ce procesul pe dezbatere publică este terminat indiferent de cine îl aşteaptă cât mai repede”, scrie stiripesurse.ro.

 Grindeanu a accentuat in doua randuri decizia de a respecta termenii privind consultarea publica, o decizie care complica situatia personala a lui Liviu Dragnea, remarcă Hotnews.ro.

 ,,Asta e punctul meu de vedere. Cand s-a incheiat dezbaterea, conform legii, abia in acel moment, cu eventuale adaugiri si imbunatatiri, ni-l asumam in Guvern ca proiect de lege si-l vom transmite in Parlament. Dar, subliniez, abia dupa ce dezbaterea e terminata”.

 Tudorel Toader îi dă replica lui Dragnea: ,,Dacă vrem o treabă în salturi, le trimitem şi mâine”

 Ministrul Justiției nu s-a lăsat deloc intimidat de săgețile aruncate asupra sa de liderul PSD Liviu Dragnea care a spus că ministrul întârzie foarte mult cu pachetul de propuneri pentru legea graţierii şi că o să ceară o audienţă ca să-i explice lui Toader că „Parlamentul nu e anexa Guvernului”.

 Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a afirmat joi că ministrul Justiţiei întârzie foarte mult cu pachetul de propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei din penitenciare, care trebuie inclus în legea graţierii, şi a menţionat că o să ceară o audienţă la ministrul Tudorel Toader ca să-i explice că „Parlamentul nu e anexa Guvernului”.

 Poziţia lui Dragnea nu l-a intimidat deloc pe Tudorel Toader. Ministrul Justiţiei i-a transmis şefului PSD că mai are de aşteptat în privinţa legilor pe justiţie.

 Dacă vrem să facem o treabă în salturi, care să completeze pe ici, pe colo, le putem trimite şi mâine. Dacă vrem să facem o treabă temeinică, riguroasă, atât pe fond, cât şi pe formă, să facem o evaluare completă a celor trei legi (…) atunci trebuie să facem o evaluare de la primul până la ultimul articol. Consultăm CSM, toate instituţiile participante la actul de justiţie, îl punem în transparenţă decizională, îl însuşeşte Guvernul şi îl transmitem la Parlament ca proiect de lege. Numai în momentul acela putem să avem cugetul şi inima împăcate că am făcut un demers care să fie funcţional, viabil, necesar sistemului justiţiei. Numai în acel moment putem considera că modificările aduse pachetului de legi ale justiţiei vor putea cu adevărat să îmbunătăţească activitatea de înfăptuire a justiţiei„, a spus Toader citat de stiripesurse.ro, într-o conferință susținută joi la Palatul Victoria.

 În acelaşi timp, el a amintit şi de „problema penitenciarelor”. „Avem soluţii complementare la nivel de legislaţie, la nivel de aplicare a legii, la nivel de modernizare a penitenciarelor existente, de construire a unor pavilioane noi, finalizarea construcţiei celor două noi penitenciare.”

 replica lui Tudorel Toader:

 Dragnea, avertisment pentru ministrul Justiției: Nu poţi beneficia de susţinere la nesfârşit

 Tudorel Toader ar avea zilele numărate în fruntea Ministerului Justiției. Asta reiese dintr-o declaraţie a lui Liviu Dragnea, care l-a avertizat pe Toader în legătură cu legea grațierii.  Dragnea i-a transmis lui Toader că nu o să aibă susținere ”la nesfârșit” și l-a ironizat, spunând că va cere o audiență la ministrul Justiţiei pentru a discuta pe marginea legii grațierii, care mai are câteva zile și va fi adoptată tacit.

 ,,Aştept să văd dacă ministrul Justişţiei a făcut pachetul legislativ şi să îl citesc. A întârziat foarte mult ministrul Justiţiei. Nu se mai poate întârzia. Legea graţierii va fi aprobată tacit pentru că nu vine ministrul Justiţiei. O să cer audienţă la ministrul Justiţiei, îi cer voie premierului, pentru ca să îi spun că Parlamentul nu e anexa Guvernului. Trebuie să ne preocupăm de aceste lucruri cât mai repede.

 Nu poţi beneficia de susţinere la nesfârşit. Când îmi aprobă audienţă vorbim.

 Şi eu şi colegii mei suntem întrebaţi. Suntem supăraţi că ne puneţi întrebări importante şi nu ştim ce să răspundem”, a declarat Liviu Dragnea, conform stiripesurse.ro.

 Tudorel Toader, ministerul Justiţiei a anunţat, în urmă cu o zi, că va organiza două dezbateri publice privind proiectul legislativ de modificare a codurilor penale, publicat pe site-ul Ministerului. Potrivit calendarului, dezbaterile vor avea loc pe 26 aprilie şi 15 mai.

  Șerban Nicolae îi face programul lui Tudorel Toader

 Președintele Comisiei juridice, Șerban Nicolae, i-a transmis pe un ton iritat și sentențios secretarului de stat în MJ Mariana Moț că ministrul este așteptat la Senat la ora iar secretarul de stat a explicat că Tudorel Toader ar fi fost prezent și la ședința în curs, însă „nu i-a permis agenda”.

 ,,Bun. Știu. Agenda este foarte importantă, dar aș vrea să ia în considerare faptul că în programul foarte important al agendei domniei sale ar trebui să găsească un loc și pentru Parlament. O spun la modul cel mai serios, pentru că domnia sa și-a luat un angajament acum patru săptămâni, acum o săptămână am discutat pe aceeași temă cu domnia sa, dar aș vrea să fie prezent în fața comisiei în așa fel încât să ne lămurim cu privire la toate aceste aspecte”, a replicat Șerban Nicolae.

Referitor la pachetul de legi din domeniul justiției pe care ministrul se angajase să îl trimită în Parlament, secretarul de stat în MJ Mariana Moț a spus că ministerul încă așteaptă puncte de vedere de la instituțiile implicate și că proiectul va fi pus în dezbatere în măsura în care aceste opinii vor fi strânse.

 ,,În ceea ce privește pachetul de legi pe justiție, din punctul de vedere al Ministerului Justiției, vă putem spune faptul că ministerul a lucrat la acest proiect de lege de modificare a legilor justiției. S-au solicitat puncte de vedere de la instituțiile implicate. La acest moment, aceste puncte de vedere nu au fost toate transmise Ministerului Justiției, fiind posibil ca instituțiile implicate, prin punctele de vedere, să determine o eventuală modificare a textelor emise de Ministerul Justiției. Așteptăm încă punctele de vedere, spre exemplu, de la CSM. (…) În măsura în care vor fi strânse toate acestea, proiectul va fi pus în dezbatere publică”, a spus Mariana Moț.

 Președintele Comisiei juridice, Șerban Nicolae, pretinde că societatea ,,nu poate aștepta la nesfârșit” măsurile propuse pentru a avea un sistem judiciar transparent.

 ,,În timpul în care noi așteptăm puncte de vedere, facem dezbateri, în sistemul judiciar din România se întâmplă lucruri, procesele merg înainte, anchetele merg înainte (…) și societatea nu poate aștepta la nesfârșit ca noi să ne hotărâm care este viziunea noastră și cum ar trebui făcute corecțiile necesare, astfel încât să avem un sistem judiciar transparent”, a pretextat Șerban Nicolae.

 Într-una din ședințe , senatorii juriști au decis să amâne două săptămâni dezbaterea mai multor proiecte de legi care prevăd modificări ale statutului judecătorilor.

Acest lucru i-a determinat pe mulți politicieni să-și revizuiască poziția față de pușcăriașul țigan Dragnea. Astfel Vasile Dâncu afirmă: Liviu Dragnea, câştigătorul bătăliei electorale, sfidează opinia publică

Într-un articol despre protestele de stradă generate de Ordonanţa de urgenţă numărul 13, Vasile Dâncu (PSD) îi critică aspru pe Liviu Dragnea şi pe Sorin Grindeanu.

 Vasile Dâncu, fost ministru al administrației și dezvoltării regionale în Guvernul Cioloș, susţine că Dragnea a sfidat opinia publică în numele dreptului celui care a câştigat.

 Totodată, Dâncu îl cataloghează drept ”disperat” pe liderul PSD, afirmând şi că a numit în posturile de miniștri doar oameni apropiați.

 În articolul său, Dâncu încearcă să creioneze ,,Bula opoziţiei„, dar şi pe cea a „coaliţiei câştigătoare„. 

 În ce priveşte coaliţia de stânga, dominată de PSD, Dâncu scrie, sub titlul: „Bula coaliţiei câştigătoare”:

Formată între PSD şi un partid de dreapta, condus de un fost premier liberal, coaliţia de stânga avea ca principală problemă, în ciuda faptului că a fost aproape de a depăşi 50% singură, lipsa acceptului preşedintelui pentru ca liderul ei, cel care concentrase tot mesajul şi atenţia în campanie, să se nominalizeze ca prim-ministru. Condamnat într-un proces anterior şi tocmai acuzat de DNA într-un nou proces, liderul alianţei câştigătoare se află într-o situaţie complicată. 

 Îşi pierde încrederea în toată lumea, face o primă numire de premier care, în Ajunul Crăciunului, şochează pe toată lumea, o schimbă apoi, alături de cea mai mare parte din prima echipă, construieşte o nouă echipă guvernamentală, formată aproape exclusiv din oameni apropiaţi, cu experienţă mai puţină, din judeţe sărace din sudul ţării şi porneşte o disperată luptă cu echipa preşedintelui, pentru schimbarea unor legi neclare care permiteau, în viziunea majorităţii politicienilor, abuzuri ale DNA sau ale Justiţiei, în general. 

 Aşa se naşte OUG 13, un act normativ al guvernului, care a aprins România. Pentru că se referea la amnistie şi la modificări normative legate de abuzul în serviciu şi avea ca destinaţie salvarea unor lideri politici condamnaţi pentru corupţie sau abuz în serviciu, dincolo de reglementarea generală mai clară şi reducerea unor abuzuri, dezbaterea a depăşit repede conţinutul informaţional propriu-zis şi a devenit o uriaşă miză simbolică: societatea împotriva masei de politicieni corupţicu reprezentant de frunte Liviu Dragnea, câştigătorul bătăliei electorale şi cel care sfidase opinia publică, în numele dreptului celui care a câştigat, propunând o echipă guvernamentală condusă de un premier femeie, musulman, dar mai ales considerat ca având principală calitate aceea de umil servant al preşedintelui PSD.

Cele două bule vor conţine două tipuri de discursuri, politice, dar mai ales televizuale. O bătălie de discursuri, o confruntare cum nu a existat niciodată pe piaţa media din România. Fiecare dintre cele două discursuri a căutat să devină discurs dominant, fiecare a căutat zi de zi să-şi câştige legitimitatea. S-au angrenat jurnaliştii care sprijină dreapta, sub eticheta „societate civilă” şi câteva posturi de televiziune.

 

Grindeanu îl susține pe ministrul Tudorel Toader în conflictul cu Liviu Dragnea

Și premierul Sorin Grindeanu i-au dat un raspuns dur sefului PSD, Liviu Dragnea, care il atacase pe Tudorel Toader pentru intarzierea proiectelor majore in Justitie, la o zi după ce Șerban Nicolae l-a convocat pe Toader în comisia juridică din Senat, făcându-i agenda ministrului.

\Şi premierul Sorin Grindeanu a avut o reacţie vehementă:      ,,Vom transmite la Parlament proiectul pe legile penale abia după ce procesul pe dezbatere publică este terminat indiferent de cine îl aşteaptă cât mai repede”, scrie stiripesurse.ro.

 Grindeanu a accentuat in doua randuri decizia de a respecta termenii privind consultarea publica, o decizie care complica situatia personala a lui Liviu Dragnea, remarcă Hotnews.ro.

 ,,Asta e punctul meu de vedere. Cand s-a incheiat dezbaterea, conform legii, abia in acel moment, cu eventuale adaugiri si imbunatatiri, ni-l asumam in Guvern ca proiect de lege si-l vom transmite in Parlament. Dar, subliniez, abia dupa ce dezbaterea e terminata”.

 Tudorel Toader îi dă replica lui Dragnea: ,,Dacă vrem o treabă în salturi, le trimitem şi mâine”

 Ministrul Justiției nu s-a lăsat deloc intimidat de săgețile aruncate asupra sa de liderul PSD Liviu Dragnea care a spus că ministrul întârzie foarte mult cu pachetul de propuneri pentru legea graţierii şi că o să ceară o audienţă ca să-i explice lui Toader că „Parlamentul nu e anexa Guvernului”.

 Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a afirmat joi că ministrul Justiţiei întârzie foarte mult cu pachetul de propuneri pentru îmbunătăţirea situaţiei din penitenciare, care trebuie inclus în legea graţierii, şi a menţionat că o să ceară o audienţă la ministrul Tudorel Toader ca să-i explice că ,,Parlamentul nu e anexa Guvernului”.

 Poziţia lui Dragnea nu l-a intimidat deloc pe Tudorel Toader. Ministrul Justiţiei i-a transmis şefului PSD că mai are de aşteptat în privinţa legilor pe justiţie.     Dacă vrem să facem o treabă în salturi, care să completeze pe ici, pe colo, le putem trimite şi mâine. Dacă vrem să facem o treabă temeinică, riguroasă, atât pe fond, cât şi pe formă, să facem o evaluare completă a celor trei legi (…) atunci trebuie să facem o evaluare de la primul până la ultimul articol. Consultăm CSM, toate instituţiile participante la actul de justiţie, îl punem în transparenţă decizională, îl însuşeşte Guvernul şi îl transmitem la Parlament ca proiect de lege. Numai în momentul acela putem să avem cugetul şi inima împăcate că am făcut un demers care să fie funcţional, viabil, necesar sistemului justiţiei. Numai în acel moment putem considera că modificările aduse pachetului de legi ale justiţiei vor putea cu adevărat să îmbunătăţească activitatea de înfăptuire a justiţiei„, a spus Toader citat de stiripesurse.ro, într-o conferință susținută la Palatul Victoria.

În acelaşi timp, el a amintit şi de ,,problema penitenciarelor”. ,,Avem soluţii complementare la nivel de legislaţie, la nivel de aplicare a legii, la nivel de modernizare a penitenciarelor existente, de construire a unor pavilioane noi, finalizarea construcţiei celor două noi penitenciare.”

 replica lui Tudorel Toader:

Cu toate acestea pușcăriașul Dragnea insistă și persistă în escrocheriile lui și-l, avertizează din nou pe ministrul Justiției: Nu poţi beneficia de susţinere la nesfârşit! Nu zău țigane politic? Chiar așa?

 Deci după mintea bolnavă a lui Dragnea domnul ministru Tudorel Toader ar avea zilele numărate în fruntea Ministerului Justiției. Asta reiese dintr-o declaraţie a lui Liviu Dragnea, care l-a avertizat pe Toader în legătură cu legea grațierii.  Dragnea i-a transmis lui Toader că nu o să aibă susținere ,,la nesfârșit” și l-a ironizat, spunând că va cere o audiență la ministrul Justiţiei pentru a discuta pe marginea legii grațierii, care mai are câteva zile și va fi adoptată tacit.

,,Aştept să văd dacă ministrul Justişţiei a făcut pachetul legislativ şi să îl citesc. A întârziat foarte mult ministrul Justiţiei. Nu se mai poate întârzia. Legea graţierii va fi aprobată tacit pentru că nu vine ministrul Justiţiei. O să cer audienţă la ministrul Justiţiei, îi cer voie premierului, pentru ca să îi spun că Parlamentul nu e anexa Guvernului. Trebuie să ne preocupăm de aceste lucruri cât mai repede.

 Nu poţi beneficia de susţinere la nesfârşit. Când îmi aprobă audienţă vorbim.

 Şi eu şi colegii mei suntem întrebaţi. Suntem supăraţi că ne puneţi întrebări importante şi nu ştim ce să răspundem”, a declarat Liviu Dragnea, conform stiripesurse.ro.

Două dezbateri publice.

 Domnul Tudorel Toader, ministerul Justiţiei a anunţat, în urmă cu câteva zile, că va organiza două dezbateri publice privind proiectul legislativ de modificare a codurilor penale, publicat pe site-ul Ministerului. Potrivit calendarului, dezbaterile vor avea loc pe 26 aprilie şi 15 mai.

dv684web-13 Prima consultare, de pe 26 aprilie, va avea loc la ora 10.00 la sediul Ministerului Justiţiei, în sala de consiliu, etajul I, şi pot participa atât persoane fizice, cât şi asociaţii legal constituite. Fiecare invitat va avea la dispoziţie trei minute pentru a-şi expune opinia, arata anunţul Ministerului Justiţiei.

 Ministrul Justiției convocat de Șerban Nicolae marțea viitoare la Comisia juridică  

 Președintele comisiei juridice din Senat Șerban Nicolae a fost deranjat că ministrul Tudorel Toader și-a trimis la ședința de miercuri a comisiei, întrunită pentru dezbaterea amendamentelor la legea grațierii, un secretar de stat. Convocarea lui Toader a fost făcută de Nicolae pe un ton sentențios.

 Senatorii juriști au solicitat, miercuri, prin vocea președintelui comisiei, prezența ministrului Justiției, Tudorel Toader, în fața Comisiei juridice din Senat pe 25 aprilie, pentru a clarifica situația pachetului de legi pe justiție pe care ministerul urmează să îl redacteze.

 Șerban Nicolae îi face programul lui Tudorel Toader

 Președintele Comisiei juridice, Șerban Nicolae, i-a transmis pe un ton iritat și sentențios secretarului de stat în MJ Mariana Moț că ministrul este așteptat iar secretarul de stat a explicat că Tudorel Toader ar fi fost prezent și la ședința în curs, însă ,,nu i-a permis agenda”.

 ,,Bun. Știu. Agenda este foarte importantă, dar aș vrea să ia în considerare faptul că în programul foarte important al agendei domniei sale ar trebui să găsească un loc și pentru Parlament. O spun la modul cel mai serios, pentru că domnia sa și-a luat un angajament acum patru săptămâni, acum o săptămână am discutat pe aceeași temă cu domnia sa, dar aș vrea să fie prezent în fața comisiei în așa fel încât să ne lămurim cu privire la toate aceste aspecte”, a replicat Șerban Nicolae.

 Referitor la pachetul de legi din domeniul justiției pe care ministrul se angajase să îl trimită în Parlament, secretarul de stat în MJ Mariana Moț a spus că ministerul încă așteaptă puncte de vedere de la instituțiile implicate și că proiectul va fi pus în dezbatere în măsura în care aceste opinii vor fi strânse.

 ,,În ceea ce privește pachetul de legi pe justiție, din punctul de vedere al Ministerului Justiției, vă putem spune faptul că ministerul a lucrat la acest proiect de lege de modificare a legilor justiției. S-au solicitat puncte de vedere de la instituțiile implicate. La acest moment, aceste puncte de vedere nu au fost toate transmise Ministerului Justiției, fiind posibil ca instituțiile implicate, prin punctele de vedere, să determine o eventuală modificare a textelor emise de Ministerul Justiției. Așteptăm încă punctele de vedere, spre exemplu, de la CSM. (…) În măsura în care vor fi strânse toate acestea, proiectul va fi pus în dezbatere publică”, a spus Mariana Moț.

 Președintele Comisiei juridice, Șerban Nicolae, pretinde că societatea „nu poate aștepta la nesfârșit” măsurile propuse pentru a avea un sistem judiciar transparent.

 ,,În timpul în care noi așteptăm puncte de vedere, facem dezbateri, în sistemul judiciar din România se întâmplă lucruri, procesele merg înainte, anchetele merg înainte (…) și societatea nu poate aștepta la nesfârșit ca noi să ne hotărâm care este viziunea noastră și cum ar trebui făcute corecțiile necesare, astfel încât să avem un sistem judiciar transparent”, a pretextat Șerban Nicolae.

În ședința de miercuri, senatorii juriști au decis să amâne două săptămâni dezbaterea mai multor proiecte de legi care prevăd modificări ale statutului judecătorilor  Țin să vă reamintesc că un proverb românesc spune că FEREASCĂ DUMNEZEU CÂND AJUNGE ȚIGANUL DOMN! Și iată-l că îl avem pe țiganul ,,domn” Dragnea care cu prostia lui dar și cu prostia noastră acest saltimbamc politic să-și bată joc de o națiune întreaga. Și ii ține, chiar foarte bine. Oare nu se găsește nimeni să-l pună la puncy?

Cu acestea fiind toate spune vă las cu bine și pe curând la viitoarea nouă ediție.

Gral-col(r)prof univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

9 Mai 1877 – PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI (1877-1878)

Un moment crucial în istoria poporului român, care a creat condiţii favorabile dobîndirii independenţei totale şi depline, l-a reprezentat Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în anul 1859. Crearea statului modern România a constituit pîrghia de susţinere a tuturor eforturilor spre înfăptuirea independenţei noastre statale, ca şi spre realizarea Marii Uniri din 1918, prin atracţia exercitată de noul stat pentru românii ce mai trăiau sub stăpînire străină. Perioada istorică ce a trecut după Unirea Principatelor (1859-1877) se caracterizează prin concentrarea eforturilor întregului nostru popor în direcţia consolidării statului în vederea transformării sale într-o pîrghie de susţinere a acţiunilor destinate să ducă la dobîndirea independenţei naţionale, la suprimarea oricăror dependenţe faţă de Poarta Otomană.

image001 Cucerirea independenţei era o cerinţă fundamentală a afirmării ţării noastre în concertul naţiunilor europene, a împlinirii aspiraţiilor vitale ale maselor populare. Românii din toate provinciile istorice, din toate clasele şi categoriile sociale şi-au exprimat, în cele mai variate forme, mai ales după Unirea Principatelor din 1859, dorinţa fierbinte de a milita pentru înfăptuirea dezideratului secular al independenţei naţionale.
Dînd curs acestor deziderate, între anii 1871-1877, România a procedat, treptat, la eludarea deliberată a prerogativelor suzeranităţii turceşti, prin acte de politică ce-i defineau cu claritate entitatea în relaţiile internaţionale. Încheierea la Bucureşti a Convenţiei telegrafice româno-austro-ungară, la 8 august 1871, a Convenţiei poştale româno-sîrbe, la 27 octombrie 1871, tot la Bucureşti, înfiinţarea agenţiei diplomatice române la Berlin, la 6 mai 1871, înfiinţarea agenţiei diplomatice române la Roma, la 16 martie 1873, şi a celei de la Petersburg, la 24 martie 1874, semnarea la Viena a Convenţiei comerciale româno-austro-ungare la 10 iunie 1875, încheierea la Bucureşti a Convenţiei de comerţ şi navigaţie româno-ruse la 15 martie 1876, sînt numai cîteva dintre actele de politică externă românească ce demonstrează poziţia naţională a României, care se manifestă, de fapt, ca un stat liber şi independent.

 Declanşarea Crizei Orientale din 1875 a oferit României posibilitatea obţinerii independenţei. Răscoala antiotomană din Bosnia şi Herţegovina (1875), din Bulgaria (1876), urmată de izbucnirea ostilităţilor dintre Serbia şi Muntenegru, pe de o parte, şi Turcia, pe de alta (1876), a creat cadrul prielnic pentru intervenţia Rusiei, al cărei ţar, Alexandru al II-lea, era hotărît să recupereze ce pierduse ţara sa în urma Tratatului de la Paris din 1856.
Decizia României de a folosi acest prilej pentru a dobîndi independenţa a fost precipitată de noua constituţie otomană, adoptată la 11)23 decembrie 1876, care califica România drept „o provincie privilegiată”.
Astfel, între 11 decembrie 1876 şi 30 ianuarie 1877 a avut loc la Constantinopol Conferinţa reprezentanţilor puterilor europene, cu scopul de a determina Poarta să acorde unele libertăţi popoarelor supuse. Pentru torpilarea Conferinţei, guvernul otoman, condus de Midhad-paşa, a proclamat la 11 decembrie o constituţie cu aparenţe liberale, în care România era desemnată „provincie privilegiată” a Imperiului otoman. Faţă de atitudinea obstrucţionistă şi chiar jignitoare a Porţii otomane, la 22-23 decembrie, Parlamentul român protestează vehement, iar primul ministru a declarat: „nici sabia lungă a lui Baiazid şi Mohamed nu au putut să pătrundă pînă în munţii României, unde cutează astăzi să străbată Midhad-paşa cu condiţiunea lui”. Legăturile României cu Poarta Otomană erau aproape simbolice. Ele trebuiau înlăturate pentru a oferi ţării un statut de sine stătător.

image002Diplomaţia românească a încercat calea diplomatică. Astfel, Mihail Kogălniceanu, în iunie 1876, adresează Turciei şi Puterilor garante o notă diplomatică prin care solicita să fie recunoscută de către Europa individualitatea statului român şi numele de România, integritatea teritoriului său. Nota aducea o amplă argumentare istorică şi politică privind justeţea drepturilor revendicate de România. Esenţa mesajului diplomatic era, de fapt, recunoaşterea independenţei de stat a României. Dar, eforturile lui Mihail Kogălniceanu din primăvara şi vara anului 1876 de a grăbi procesul ameninţînd guvernul otoman că va trece la acţiune dacă acesta nu recunoaşte imediat independenţa României, nu au reuşit să atragă sprijinul internaţional.
Calea diplomatică fiind respinsă, rămînea calea armelor. Cum în acel moment Rusia era pregătită să intre în război împotriva Turciei, sub pretextul protejării creştinilor ortodocşi din Balcani, România se îndreaptă spre o alianţă cu Rusia, pentru a-şi cîştiga independenţa prin eforturi militare.    

 La 29 septembrie 1876, în cursul unei întrevederi la Livadia (Crimeea), Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României, secondat de ministrul de război al României, cu ţarul Alexandru al II-lea şi cancelarul A.M. Gorceakov, a fost luată în considerare izbucnirea războiului ruso-turc şi trecerea trupelor prin România. În negocierile care au urmat, Carol I şi Brătianu au insistat asupra încheierii unui tratat general, care nu numai că avea să acopere chestiunile militare, ci să asigure recunoaşterea independenţei României şi să garanteze integritatea teritorială a ţării. Dar ţarul şi ministrul său doreau numai o convenţie limitată, care să permită armatelor ruse să traverseze teritoriul României pentru a ajunge la Dunăre, evitînd chestiunile politice. Ambele părţi au rămas pe aceste poziţii pînă în aprilie 1877, cînd, războiul dintre Rusia şi Imperiul otoman fiind iminent, Rusia a cedat. La 4)16 aprilie 1877 s-a semnat la Bucureşti de către Mihail Kogălniceanu – ministrul de externe – şi agentul diplomatic rus, baronul Dimitrie Stuart, Convenţia româno-rusă ce reglementează tranzitul trupelor ruse spre Balcani; în acelaşi timp, guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a ţării şi să respecte drepturile statului român. Convenţia, constituindu-se într-un adevărat tratat încheiat de pe poziţii de egalitate între state suverane, a reprezentat un important succes al diplomaţiei româneşti.  

În împrejurările create, la 31 martie 1877, Guvernul României dispune mobilizarea generală. Forţele armate române numărau în total 120 mii de oameni, din care 58 de mii reprezentau forţa operativă. Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării pentru a preveni orice incursiune otomană peste Dunăre.
La 12)24 aprilie 1877, Rusia a declarat război Porţii Otomane şi a început trecerea Prutului. Pînă la sosirea armatei ţariste la Dunăre, linia fluviului a fost apărată de armata română. Luînd act de noile realităţi, otomanii au bombardat localităţile Calafat, Bechet, Izlaz, Corabia, Giurgiu şi au atacat ţărmul românesc cu bande înarmate. România a ripostat bombardînd Vidinul şi Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat, astfel, deşi nedeclarată oficial, o stare de război între România şi Poartă. La 10 aprilie 1877, România a întrerupt relaţiile diplomatice cu Poarta, iar la 29 aprilie, ca urmare a provocărilor făcute de Turcia prin începerea bombardamentelor asupra oraşelor româneşti de pe malul Dunării, Adunarea Deputaţilor a adoptat o moţiune prin care se declara stare de război cu Imperiul Otoman.
La 9 mai 1877, conform dorinţei cetăţenilor, armatei, opiniei publice, grupurilor politice şi guvernului, Parlamentul avea să proclame independenţa României. Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, arăta că, fiind stare de război cu Înalta Poartă, legăturile cu puterea suzerană fiind rupte, „sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare”. În aplauzele deputaţilor şi ale mulţimii care participa la dezbateri, Kogălniceanu accentua: „Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara …că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă”. Proclamarea independenţei de stat a României a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Era o nouă expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit.  

image003Atitudinea puterilor europene faţă de proclamarea de către România a independenţei naţionale a fost, în general, rezervată şi rece, mergînd pînă la ostilitate, în cazul Porţii şi Marii Britanii. Cea dintîi a declarat că îşi păstrează „drepturile intacte” asupra României şi-şi rezervă mijloacele de a le pune în aplicare. Guvernul englez, considerînd proclamarea independenţei României „contrară tratatelor”, s-a pronunţat pentru măsuri de pedepsire. Austro-Ungaria cerea celorlalte puteri europene să se pronunţe abia după război privind neatîrnarea României. Şi Rusia a evitat să se pronunţe faţă de proclamarea independenţei României, la Petersburg considerîndu-se că a fost inoportună măsura adoptată de România. La Paris şi Berlin ştirea a fost primită cu rezerve, oficialităţile franceze regretînd faptul că „ne-am eliberat de garanţiile marilor puteri europene”. Numai Italia, care abia îşi realizase unitatea naţională, a primit cu simpatie politica de independenţă promovată de Guvernul român şi a aprobat în mod tacit actul energic al României.
Aşadar, în condiţiile date, independenţa trebuia să fie consfinţită şi apărată pe cîmpul de luptă, spre a putea fi impusă Imperiului Otoman şi recunoscută de puterile europene.
La 22 iulie 1877, trupele ruse, sub comanda marelui duce Nicolae, forţează Dunărea la Zimnicea şi pătrund în Balcani. Guvernul român a propus, de la început, o cooperare militară româno-rusă la sud de Dunăre. Dar, diplomaţia rusă, nevrînd să îşi asume vreo obligaţie faţă de România, s-a împotrivit oricărei colaborări. Experţii ruşi apreciau că armata ţaristă îi putea înfrînge prin efort propriu pe otomani.

    Înaintarea armatei ruse s-a lovit de o puternică rezistenţă otomană la Plevna. Aceasta reprezenta un complex de fortificaţii format din 14 redute, care adăpostea 50 de mii de soldaţi şi ofiţeri bine înarmaţi. Comandantul fortăreţei era Osman Paşa. Plevna constituia cheia operaţiunilor în Balcani, aflîndu-se într-o poziţie strategică ce controla Nicopole – Constantinopol şi Vidin-Tîrnovo. Primele asalturi ruseşti au fost respinse cu pierderi foarte mari. Situaţia militară, ce devenea critică pe frontul balcanic, a determinat comandamentul ţarist să solicite concursul armatei române.
La 19/31 aprilie 1877, marele duce Nicolae, în calitate de comandant al frontului din Balcani, a trimis o telegramă principelui Carol I, în care se spune că: „Turcii, îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna, ne nimicesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune, dacă-i posibil să treci Dunărea cu armată după cum doreşti (adică sub comandament românesc). Între Jiu şi Corabia demonstraţiunea aceasta este neapărat necesară pentru înlesnirea mişcărilor mele”. După noi apeluri ale comandamentului ţarist, au fost trimise în Balcani Diviziile a II-a şi a III-a. Bazele cooperării româno-ruse au fost convenite la întîlnirile lui Carol I cu ţarul Alexandru al II-lea şi marele duce Nicolae din august 1877. Forţele româno-ruse au fost puse la Plevna sub comanda luI Carol, asistat de generalul rus Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat. La Plevna au acţionat din rîndul armatei române 38 de mii de oameni şi 108 tunuri.

Prima mare bătălie la care a participat armata română a avut loc la 30 august 1877, cunoscută sub numele de „a treia bătălie de la Plevna”. Redutele Griviţa I şi Griviţa II, cele mai puternice, considerate drept cheia Plevnei, se găseau în sectorul trupelor române. După o intensă pregătire de artilerie, batalioanele româneşti, sprijinite de cîteva unităţi ruseşti, prin atacuri succesive asupra fortificaţiilor turceşti, au reuşit să cucerească, cu pierderi grele, reduta Griviţa I.
La 6 septembrie şi 7 octombrie 1877 au avut loc noi asalturi sîngeroase pentru cucerirea celei de-a doua redute de la Griviţa, urmate de altele pentru ocuparea Rahovei. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. La 28 noiembrie, Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea pentru a se retrage la Sofia, dar, fiind înfrînt, s-a predat colonelului Cerchez, comandantul Diviziei a II-a române. Erau capturaţi, totodată, 45 de mii de soldaţi otomani, dintre care 2.500 de ofiţeri. Erau ocupate, astfel, în sfîrşit, Griviţa II şi Opanezul.    

Prin cucerirea Plevnei, cea mai grea etapă a războiului a fost încheiată, victoria finală asupra otomanilor devenind iminentă. Armata română şi-a îndreptat forţele principale spre Vidin şi Belogradgic, pe care le-a încercuit, repurtînd apoi, la 12 ianuarie 1878, o mare victorie asupra turcilor la Smîrdan. În acelaşi timp, armata rusă, printr-o ofensivă fulgerătoare, a ocupat Sofia, Filipopol, Adrianopol, ajungînd la cîţiva kilometri de Constantinopol. În faţa acestui dezastru, Turcia a cerut armistiţiul.
Maniera Rusiei de a încheia pacea a adus relaţiile cu România în pragul rupturii. Guvernul otoman a acceptat condiţiile Rusiei pentru încheierea armistiţiului la 9/31 ianuarie 1878, dar reprezentanţii României nu au fost invitaţi la negocieri, pe motiv că independenţa proclamată la 9 mai 1877 nu a fost încă recunoscută de Marile Puteri, aşa că nu putea apărea în calitate de subiect al unui act internaţional. Oficialii ruşi au urmat aceeaşi conduită şi în întocmirea Tratatului de la San Stefano, de la 19 februarie/3 martie 1878, care confirma condiţiile armistiţiului. Întocmit fără participarea sau consultarea părţii române, Tratatul de pace ruso-turc d ela San Stefano, lîngă Constantinopol, conţine cîteva clauze care au creat satisfacţie românilor, cît şi clauze care au generat în ţară profunde nemulţumiri. Desigur, Tratatul recunoştea independenţa României, dar, totodată, impunea retrocedarea sudului Basarabiei cu judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail Rusiei, pentru a-şi deschide drumul spre gurile Dunării. Chiar dacă Rusia oferea Dobrogea şi Delta Dunării în compensaţie, regele Carol şi cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruşi că îşi încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea teritorială a ţării. Ruşii au replicat pur şi simplu că garanţia fusese îndreptată împotriva Turciei şi au susţinut că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei şi nu României în 1856.

Partea română era nemulţumită şi de intenţiile Rusiei de a se instala în Balcani. În acest scop, Rusia creează o Bulgarie mare, de la Dunăre şi pînă la Marea Egee, argumentîndu-şi dreptul de a menţine trupe ruseşti în acea zonă pentru a putea interveni în „apărarea creştinilor din Imperiul otoman”. Nemulţumirea autorităţilor române provenea şi din planurile ruşilor de a transforma teritoriul Dobrogei, de acum teritoriu aparţinînd statului român independent, într-un fel de drum permanent pus la dispoziţia armatei ruse. Apoi, prin Tratat, Turcia cedează Rusiei, în schimbul unei părţi din despăgubirile de război, Dobrogea şi Delta Dunării, care, la rîndul ei, îşi rezervase dreptul de a schimba Dobrogea cu trei judeţe din sudul Basarabiei care, în 1856, reintrase în componenţa Moldovei. Cu ce drept? Dobrogea nu era teritoriu turcesc, era străvechi pămînt românesc. Asistăm, din nou, la un tîrg ruşinos pe seama României. Nu este, deci, surprinzător că România s-a alăturat celorlalte puteri europene şi a cerut revizuirea tratatului de pace.

     La Congresul de la Berlin, care s-a deschis la 1/13 iunie 1878, puterile occidentale au revizuit Tratatul de la San Stefano, pentru a micşora influenţa Rusiei în Europa de sud-est. Dar ele au lăsat, în mare parte, intacte prevederile privitoare la România, pe care nu o acceptaseră membră a Congresului. După repetate cereri, delegaţia României, reprezentată de Mihail Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu, a fost acceptată să depună un memoriu, fiind doar „auzită” şi nu „ascultată”. Memoriul argumenta justeţea drepturilor româneşti pe baza Convenţiei româno-ruse din aprilie 1877 şi a participării armatei române alături de cea rusă, cu care cooperase în război la obţinerea victoriei. Esenţa memoriului constă în recunoaşterea independenţei şi integrităţii teritoriale a României.
Tratatul final, semnat la 1/13 iulie, recunoaşte independenţa României, dar punea două condiţii: eliminarea tuturor restricţiilor religioase în exercitarea drepturilor politice şi civile cuprinse în art. 7 al Constituţiei din 1866 şi acceptarea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia. În compensaţie România urma să primească Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea pînă la linia trasată de la est de Siliştea, pe Dunăre, pînă la Mangalia pe coasta Mării Negre.

Se înfăptuia un act de dreptate istorică. Dobrogea era un străvechi teritoriu getic, unde se înalţă Trofeul lui Traian şi pe care îl stăpînise şi Mircea cel Bătrîn. După 461 de ani de domnie străină revenea la Patria Mamă.
Deşi operă a celor şapte puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Rusia, Imperiul otoman, Germania şi Regatul Italiei), care au negociat pe seama micilor state şi a României, Tratatul de la Berlin a recunoscut o viaţă independentă statului român. Congresul de la Berlin, în ciuda unor condiţii nedrepte formulate, a reprezentat consacrarea pe plan internaţional a independenţei româneşti şi intrarea cu drepturi depline a României în concertul european.

  Prof. univ. dr. Ioan BOJAN

Sărbătoare națională în 10 mai: Ziua Regalităţii. Semnificaţiile unei zile istorice pentru România

Ziua de 10 Mai a fost proclamată ca sărbătoare națională în luna aprilie 2015, de plenul Camerei Deputaților care a adoptat o propunere legislativă în acest sens.

Pe data de 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, Carol I proclama solemn Independenţa României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie a Armatei Române la Plevna, Griviţa sau Smârdan. 

„10 mai este fosta zi naţională a României, ziua dinastiei în care a avut loc intrarea în Bucureşti a principelui Carol I. Este ca o amintire istorică, cu o semnificaţie istorică în această perioadă a modernizării”, spune istoricul Sorin Rădulescu.

Pentru el, 10 mai este o zi importantă, o zi în care au avut loc evenimente deosebite pentru istoria României, ,,Ca şi pentru ceilalţi români, pentru mine 10 mai este o zi cu semnificaţie istorică”, susţine Rădulescu.   „Pentru România, 10 mai înseamnă o zi frumoasă cu soare în care poţi să mergi la iarbă verde, dar pentru un istoric este ziua Regelui prin excelenţă”, spune istoricul Ion Bulei, profesor la Facultatea de Istorie din Bucureşti.    El crede că pentru cei care au „un suflet naţional”, o astfel de zi face ca patriotismul să fie mult mai treaz. „Eu sunt profesor şi lucrez cu tinerii şi ştiu că acest sentiment se manifestă, eu am senzaţia că există un moment de bucurie astăzi”, crede Bulei.

Ce s-a întâmplat pe 10 mai?

10 mai este o zi importantă în care se sărbătoreşte Ziua Monarhiei pentru că la această dată au avut loc trei evenimente importante din istoria ţării noastre.

image001În primul rând, pe 10 Mai 1866, Carol I a venit  în Bucureşti, capitala României, unde a depus  jurământul  în faţa Parlamentului.  Tot în această dată, dar în anul 1877,  Carol I proclamă independenţa României. De asemenea, pe 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României.      „Alături de 9 mai, 10 mai a devenit Ziua Independenţei României. Pe parcursul timpului semnificaţia zilei de 10 mai se estompase, dar şi-a revenit după revoluţia din 1989 şi va rămâne în istorie ca ziua Monarhiei”, explică Ion Bulei.    Din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast. Dar după 1947, regimul comunist a încercat să înlăture urmele monarhiei din ţară şi au mutat Ziua Independenţei României pe 9 mai.    Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituţia  României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare

       Istoric

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fos   adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.     În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept image002sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și amineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României. Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.                                                                                 Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.

Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziției anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.

   Prof univ dr ec Mihai NAHORNIAC

Semnificaţiile zilei de 10 MAI, Ziua Regalităţii. INFOGRAFIC cu Casa Regală

La 10 Mai 1866, Carol I devine domnitor al Romaniei. 11 ani mai tarziu, statul roman isi oficializa independenta, iar la 10 Mai 1881 Romania devenea regat.

Acestea sunt si motivele pentru care pe data de 10 mai romanii au sarbatorit ziua nationala a Romaniei din 1867 pana in 1947, cand a fost inlaturata monarhia, iar regimul comunist a venit la putere, dupa cum noteaza istoricii.

INFOGRAFIC INTERACTIV

In infograficul de mai jos puteti vedea arborele genealogic al Casei Regale a Romaniei. Tineti mouse-ul pe fiecare imagine in parte si descoperiti povestea fiecarui membru al Familiei Regale. 

  • Ziua regalitatii in Romania. Regalisti convinsi din intreaga tara s-au adunat in fata statuii lui Carol I

10 Mai 1866 – Venirea lui Carol in Romania

image003Imediat ce „Monstruoasa Coalitie” il obliga pe Alexandru Ioan Cuza sa semneze actul de abdicare, in februarie 1866, iar negocierile Locotenentei Domnesti cu Printul Filip al Belgiei dau gres, ca urmare a refuzului acestuia din urma, un principe strain a fost propus si ales, in urma unui plebiscit. Este vorba despre Karl (Carol) Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern – Sigmaringen. Tanarul Carol accepta si, in aprilie 1866, vine in Romania, noteaza istoricul Paul Lindenberg, in lucrarea sa „Regele Carol I al Romaniei”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2003 /traducere a operei omonime, F. D. Verlagbuchhandlung, Berlin 1906.

Dupa o calatorie incognito, cu trenul, pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Viena – Budapesta, Carol ajunge la Drobeta Turnu Severin. Urmeaza un drum de cateva zile (cunoscut drept „Drumul lui Carol„), in care viitorul domn si, mai apoi, rege, a trecut prin Horezu, Ramnicu Valcea, Curtea de Arges, Campulung si Targoviste, pentru ca, pe 10 mai 1866, sa intre in Bucuresti, scrie istoricul mentionat mai sus.

Proclamat „domnitor al tuturor romanilor”, Principele Carol I si-a rostit juramantul in fata Parlamentului, in limba franceza: „Jur sa pazesc legile Romaniei, sa-i apar drepturile si integritatea teritoriala”, scrie Boris Craciun, in cartea „Regii si Reginele Romaniei”, Editura Portile Orientului, Iasi.

In acest context data de 10 mai intra in istorie. Timp de opt decenii, pana 1947, 10 Mai a fost Ziua Nationala a Romaniei.

Descriere foto GETTY IMAGES: Regele Carol si Printul Nicolae la parada organizata cu ocazia sarbatorii de 10 Mai, in Capitala

Odata cu proclamarea Regatului, in 1881, 10 mai a devenit Ziua Regelui sau Ziua Regalitatii, prilej de sarbatoare, chiar si in zilele noastre, pentru Casa Regala si pentru toti sustinatorii monarhiei.

Scriitorul Horia Furtuna descria sarbatoarea din data de 10 mai, din Bucurestiul Vechiului Regat, la conferinta radiofonica din 1941.

„In dimineata zilei de 10 Mai, bubuitul tunurilor din Dealul Spirii reamintea Capitalei sarbatoarea. Pe strazile si bulevardele pe unde avea sa treaca cortegiul, casele si pravaliile erau impodobite cu drapele. La ferestre erau flori. Pe stalpii inconjurati de verdeata falfaia tricolorul, iar portretele Regelui Carol I si ale Reginei Elisabeta erau afisate pe la vitrinele pravaliilor (…) Pe inserat, se aruncau cele din urma flori, iar soselele ramaneau ninse de petale” – Horia Furtuna, Conferinta Radiofonica 1941 – „10 Mai de altadata”. (text preluat dupa Romania Actualitati).

Festivitatile continuau cu un alt eveniment care a devenit un simbol al Bucurestilor: „Bataia cu flori de la sosea”.

La acest eveniment lumea se strangea pe Calea Victoriei pentru a admira trasurile impodobite cu flori care treceau spre Soseaua Kiseleff. Toate birjele inchiriate erau impodobite de flori, de la spitele rotilor pana la hamurile cailor, de la bici, la capul si coada cailor, cu aceleasi flori, care cu liliac, albastrele, trandafiri, crini, iar cosurile mari din trasura erau pline de buchetele mici, care urmau sa fie folosite in „batalie”, reiese din documentele istorice ale vremii, reproduse dupa transmisiile radio de la 1941.

10 mai 1881, serbarea incoronarii

image004La 15 ani de la urcarea pe tron a Principelui Carol I, ziua de 10 mai a fost aleasa pentru sarbatorirea, în mod simbolic, a proclamarii Regatului.

Legea care a consfiintit incoronarea lui Carol I ca Rege al Romaniei fusese promulgata cu doua luni inainte. Pe data de 14 martie 1881, Romania a intrat, de jure, in randul monarhiilor batranului continent.

La 13 martie 1881, in Adunarea Deputatilor, condusa de C.A. Rosetti, au avut loc dezbateri aprinse. Titu Maiorescu a acuzat guvernul liberal si pe partizanii sai ca „nutresc in fundul inimii idealuri republicane si ca niciodata nu vor putea fi un partid de ordine si de sprijin al dinastiei”. Pentru a dovedi ca acuzatia este cat se poate de falsa, liberalii au propus proclamarea imediata a Regatului, iar Carol I a acceptat, nota Vlad Georgescu, in „Istoria romanilor. De la origini pana in zilele noastre”.

„Romania ia titlul de Regat. Domnitorul ei, Carol I, ia pentru sine si mostenitorii sai titlul de Rege al Romaniei”, se stipula in articolul I al Legii nr. 710, act normativ adoptat in unanimitate de ambele Camere si promulgat a doua zi, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Palat.

Conform insemnarilor lui Carol I, el i-a propus lui I.C. Bratianu ca serbarea incoronarii sa aiba loc pe 10 mai, in cadrul marii festivitati anuale prin care se celebra urcarea sa pe tron.

Familiile domnitoare europene se aflau in doliu ca urmare a asasinarii lui Alexandru al II-lea, la inceputul lunii martie 1881.

Descriere foto GETTY IMAGES: Familia Regala in timplu slujbei religioase cu ocazia zilei de 10 Mai.

Funeraliile tarului urmau sa aiba loc in ziua urmatoare proclamarii Regatului Romaniei. Astfel, alegerea lui Carol a fost justificata, deoarece eticheta nu permitea o sarbatoare regala, in asemenea conditii, scriu istoricii.

10 mai 1946 – cum au sarbatorit romanii ultima zi a monarhiei.

Anul acesta se implinesc 68 de ani de la ultima sarbatorire oficiala a acestei zile, ca Ziua Nationala a Romaniei, pe 10 mai 1946.

Pe data de 6 martie 1945, la presiunea sovieticilor, Mihai a acceptat un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Roman, prim-ministru fiind numit Petru Groza. Sub regimul comunist, Mihai a functionat ca simplu sef de stat fara autoritate, scrie Vlad Georgescu, in „Istoria romanilor. De la origini pana in zilele noastre”, Editia a III-a, Humanitas.

Intre august 1945 si ianuarie 1946, Mihai a incercat fara succes – prin ceea ce s-a numit „greva regala” – sa se opuna guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzand sa-i semneze decretele.

In acest context, intr-o perioada in care relatiile dintre regele Mihai I si guvernul Petru Groza erau extrem de incordate, a fost sarbatorita pentru ultima data ziua de 10 mai.

Pe 10 mai 1946, la orele diminetii, s-au tras 21 de salve de tun, care ii anuntau pe bucuresteni de inceperea sarbatorii. La Patriarhie s-a oficiat un Te Deum, in prezenta regelui. Pe cladirile institutiilor de stat au fost arborate drapelele romanesti, dar si cele sovietice, americane si franceze.

image005Spre orele pranzului a avut loc ceremonia dezvelirii monumentului pentru slavirea memoriei eroilor armatei U.R.S.S.

Descriere foto GETTY IMAGES: Regele Carol al II-lea alaturi de fiul sau Mihai.

Regele a fost cel care a dezvelit monumentul. A urmat apoi parada militara, iar spre seara a fost data o serata.

Aceasta a fost atmosfera in care poporul roman si regele sau au sarbatorit pentru ultima data ziua de 10 mai, in Capitala. In 1947, ultimul an in care Romania mai era monarhie, Regele Mihai I a refuzat ca data de 10 mai sa fie sarbatorita public.

Regele Mihai avea sa povesteasca ani mai tarziu, mai exact in 2007, intr-un interviu pentru New York Times, despre situatia tensionata existenta in Romania in perioada 1946-1947.

Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi amenintat cu un pistol si cu santajul ca urma sa execute 1.000 de detinuti studenti daca nu abdica.

In interviul respectiv, Mihai rememoreaza evenimentele: „A fost santaj. Mi-au spus „Daca nu semnezi imediat, suntem obligati – de ce obligati, nu stiu – sa ucidem peste 1.000 de studenti pe care-i aveau in puscarie”.

Dupa 30 decembrie 1947, cand s-a proclamat R.P. Romana, din punct de vedere oficial, 10 mai nu a mai reprezentat nimic. Cu toate astea insa, 10 mai a ramas in constiinta multor romani ca o zi plina de semnificatii, care a determinat ca Romania sa intre in randul tarilor civilizate ale Europei.

 SURSA FOTO: GETTY IMAGES

Autori: Rocsana Mihăloni, Vlad Moldoveanu

10 mai, Ziua Regalităţii

Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoria României: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării. Pe 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, Carol I proclama solemn Independenţa României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie a Armatei Române la Plevna, Griviţa sau Smârdan.    

ziua_regalitatiiTimp de opt decenii, între 1866 și până în decembrie 1947, ziua de 10 mai nu a reprezentat doar Ziua Regalității, ci a fost și Ziua Națională a României. Ziua de 10 Mai a fost proclamată ca sărbătoare națională în aprilie 2015, de plenul Camerei Deputatilor.  

 Castelul Peleş va găzdui  pentru prima dată ceremoniile dedicate sărbătorii de 10 mai, . cand se împlinesc 150 de ani de când Carol I a fost proclamat principe suveran al Principatelor Unite. Pe terasa Castelului Regal Peleș, la ora 13.20, va avea loc ceremonia înălțării Stindardului Regal pe catargul din turnul edificiului. Vor fi prezenti Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu, Principesa Elena, dl Alexander Philips Nixon, Principesa Sofia și Arhiducesa Maria-Magdalena a Austriei.

                                                                                          Col(r)dr farm Silvia ANDREI

Europa marchează Ziua Victoriei Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial

In 2017, Europa sarbatoreste implinirea a 72 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial si victoria Aliatilor impotriva Puterilor Axei.

Ziua Victoriei semnalizeaza predarea Germaniei naziste in fata fortelor Aliate, insa nu marcheaza si finalul conflagratiei. Japonia nu s-a predat pana la 15 august 1945.

Dintr-o perspectiva cronologica, fortele naziste au semnat predarea neconditionata la 7 mai 1945, dar liderii Aliati au convenit sa mai astepte o zi pentru a face anuntul oficial la Washington, Londra si Moscova

victorie-ww2Astfel, continetul european sarbatoreste Ziua Victoriei Aliatilor la 8 mai.

Dar, pentru ca la Moscova trecuse de miezul noptii atunci cand nazistii au semnat tratatul de predare, Uniunea Sovietica si, ulterior, Federatia Rusa au decis sa marcheze ziua la 9 mai.

Europenii au lansat ceremoniile inca de joi cand liderii statelor baltice, ai Romaniei, Cehiei, Slovaciei, Spaniei, Bulgariei, Ciprului si Croatiei – state membre ale Uniunii Europene ce au fost ocupate de nazisti sau au fost conduse de lideri locali ce s-au aliat cu regimul lui Adolf Hitler – s-au reunite la Gdansk, in Polonia, unde in 1939 nazistii au decis sa invadeze teritoriul polonez.

Romania a fost reprezentata la ceremonii de presedintele tarii, Klaus Iohannis.

Tot joi, oficiali rusi si germani au depus o coroana de flori pentru soldatii Armatei Rosii ucisi in batalia de la Stalingrad. In Paris, secretarul american de Stat John Kerry si presedintele francez  Francois Hollande au participat la o procesiune la Arcul de Triumf.
Germania, unde Ziua Victoriei nu este sarbatorita, Bundestagul si Bundesratul s-au reunit vineri pentru o sedinta solemna. Ceremoniile continua pe tot parcursul weekendului in intreaga Europa.

La Moscova, Vladimir Putin a pregatit o parada militara de amploare. Pentru celebrarea victoriei si a sfarsitului celui de-al Doilea Razboi Mondial, Kremlinul a mobilizat aproximativ 16.000 de soldati, 200 de vehicule armate si 150 de avioane si elicoptere ce vor defila in celebra Piata Rosie din capitala Federatiei Ruse.

Totusi, din cauza crizei din Ucraina si a unei atitudini din ce in ce mai agresive in ceea ce Moscova numeste “vecinatatea apropiata”, Vladimir Putin va fi inconjurat la parada in mare parte de autocrati, multi dintre liderii occidentali refuzand sa ia parte la ceremoniile organizate de Kremlin.

In timp ce paradele anterioare ii aduceau pe liderii SUA, Frantei si Germaniei la Moscova, in 2015 Putin va fi insotit de liderii Chinei si Indiei. Majoritatea liderilor Uniunii Europene sunt absenti, spatiul euro-atlantic acuzandu-l pe Putin de implicare si sustinere directa si activa a conflictului separatist din estul Ucrainei.

La împărtăşanie cu sublimul jertfei românilor masacraţi în pădurea Varniţei

 Ne ceartă-n vis Părinţii!… Ies din gropi

şi-n carnea vieţii noastre trudnic ară…

seamănă grâu… cosesc şi leagă snopi,

pe-ntinderile câte le-au fost ţară…

să ne-adunăm cu toţii – fii, Părinţi,

În legea Adevărului Înaltă,

întru Credinţă… oameni printre sfinţi…

să stăm cu toţi ai noştri laolaltă. (George L. Nimigeanu)

Aproape în fiecare an, 1 aprilie, ziua cea mai neagră din istoria românilor din Buco-vina, cade în Postul Mare. Şi mergem, ca la împărtăşanie să ne mărturisim păcatele şi durerile, la sfinţii noştri din pădurea Varniţei. Rană lângă rană, dor lângă dor, durere lângă durere, ne strângem într-o lacrimă, într-un Tricolor, într-o rugăciune, într-un cântec de glorie, pecetluit de jale şi tristeţe. Călcăm pe oasele lor, ale sfinţilor canonizaţi de veşnica noastră pomenire, câştigată prin temerarul act de curaj şi dragoste de patrie. Noi, urmaşii unui neam martirizat purtăm Crucea nealinatelor dureri pe Golgota românească din ţinutul Cernăuţiului nu numai la 1 aprilie, dată instituită de Parlamentul României (anul 2011) drept Ziua Naţională a Memoriei Românilor victime ale masacrului de la Fântâna Albă şi alte zone. Ne sângerează în inimi şi măcelul de la Lunca, dovadă că românii care au pornit să treacă frontiera pe la Varniţa n-au fost doar victime ale unor provocări, cum caută să-i prezinte cei care vor să diminueze curajul şi eroismul manifestat de neamul nostru în primul an de ocupaţie sovietică.

Oamenii decişi să treacă cu orice preţ hotarul la 1 aprilie 1941 nu puteau să nu ştie de tragedia din noaptea de 7 februarie, care a inundat în sânge românesc Lunca Prutului. Doar nu erau atât de naivi, de întunecaţi la minte gospodarii români de pe Valea Siretului, să se lase amăgiţi de nişte cozi de topor. Orice s-ar spune şi s-ar scrie în presa ucraineană din Cernăuţi, pentru noi adevărul e unul: românii nu i-au întâmpinat cu flori, pâine şi sare pe „eliberatorii” de la Kremlin. Pentru nesupunere, pentru că n-au îndrăgit străinii, ţinând minte blestemul lui Eminescu („Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii”), neamul nostru a fost împuşcat la Lunca şi Fântâna Albă, victimizat prin Siberia, la Kazahstan şi Onega…    

De foarte multă vreme ploile şi viscolele au şters urmele de sânge nevinovat vărsat în pădurea Varniţei, vânturile au mânat departe gemetele agonice ale muribunzilor. Au putrezit sau au fost intenţionat distruse Troiţa şi crucile puse pe mormintele anonime de buni creştini, la un an după tragedie, în 1942, când preoţii reveniţi din refugiul impus de ciuma bolşevică au oficiat slujbe de pomenire la locul masacrului de la Fântâna Albă. În timpurile ce le trăim acum, când multora nu le pasă nici de limba maternă, e greu să ne imaginăm că sunt posibile sacrificii pe potriva celor de care au dat dovadă românii noştri despărţiţi de Ţară.     Totuşi, memoria rămâne o rană deschisă, îndreptându-ne pe drumul de sânge spre pădurea Varniţei, unde rugăciunile preoţilor pentru odihna martirilor sunt intensificate de austeritatea postului, de tristeţea pentru chinurile îndurate de Hristos pe drumul spre Golgota, această cutremurătoare coincidenţă întărindu-ne în credinţa că neamului românesc i-a fost predestinat să se mântuiască prin supremă jertfire, iar moartea trebuie primită nu ca un sfârşit, ci ca o înălţare spre viaţa cea veşnică. Doar mai degrabă ori mai târziu, pentru toţi martirii bat clopotele reînvierii. Nu a treia zi, ci peste ani, când din măduva trupurilor mutilate cresc flori, se înălţă spre cer brazi semeţi, aidoma chipurilor flăcăilor seceraţi de gloanţele călăilor.    

 De câteva decenii se încearcă să se reînvie fărâmă cu fărâmă adevărul despre tragedia din ziua de 1 aprilie 1941, atunci când s-a tras din mitraliere nu numai în oameni, ci şi în Dumnezeu. Or, primele gloanţe i-au secerat pe cei ce purtau prapore, cruci şi icoane. Jertfa lor întru credinţă a fost elogiată de cinstitele feţe bisericeşti, unite în jurul Sfinţiei Sale, arhimandritul Melchisedec Velnic, protopopului de Storojineţ Vasile Covalciuc şi protopopului de Hliboca Ioan Gorda, fiind prezent din partea episcopiei Cernăuţiului şi arhimandritul Mikita… De câţiva ani, martirii români de pe Valea Siretului sunt comemoraţi şi la Mănăstirea Putna, iar în ziua de 1 aprilie stareţul sfintei ctitorii voievodale, unde odihneşte Marele Ştefan al Moldovei, adună soborul de preoţi într-o unică rugăciune la locul masacrului de la Fântâna AlbăAmintindu-ne că întreaga noastră viaţă e o jertfă închinată Mântuitorului, cucernicul stareţ ne-a îndemnat să învăţăm valoarea sacrificiului de la crucile din acest loc unde au fost ucişi creştini care vroiau să fie liberi şi nu puteau trăi sub un regim imoral, fără de Dumnezeu. Admirând copiii care vegheau la memorialul martirilor (românaşi din Pătrăuţi, Băhrineşti şi Carapciu), stareţul Putnei i-a invocat pe „acei creştini care, cu 76 de ani în urmă, aveau în faţa lor Crucea cu ştergar alb – simbol al păcii, liniştii, dragostei, bunătăţii creştine, purităţii şi jertfei lui Hristos”. Rugăciunile preoţilor au fost însoţite de cântările evlavioase ale coriştilor Bisericii Sf. Nicolae din Voloca, adunaţi întru slăvirea eroilor de inimoşii Ion Bodnar şi Dumitru Poclitar.

 După slujba religioasă, mitingul de doliu s-a desfăşurat conform scenariului autorităţilor din raionul Hliboca, moderat de neschimbatul primar din Volcineţii Vechi, Petro Ostafiiciuk. Pioase omagii au fost aduse din partea preşedintelui Consiliului Regional, Ion Muntean, reprezentantului Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, Oleksandr Şkurighin, deputatului poporului Grigore Timiş, preşedintelui Consiliului Raionul Hliboca, Petro Panciuk, şi adjunctului şefului Administraţiei Raionale de Stat, Vitalie Colomieţ. În cuvântările demnitarilor ucraineni s-a pus accentul pe istoria complicată şi dramatică din perioada regimului totalitar comunist, când oameni nevinovaţi au căzut victime ale imperiilor expansioniste. „E în firea omului să tindă spre libertate, să se apere când năvălesc asupra lui”, a sensibilizat dl Ion Muntean, lansând îndemnul: „Numai dacă vom făuri pacea, vom avea viitor”.  

    Despre datoriile noastre de cetăţeni şi de români conştienţi de propria identitate a vorbit dl Eugen Tomac, membru al Parlamentului României, prezent de fiecare dată la comemorările martirilor masacraţi la Fântâna Albă: „Avem obligaţia să nu devenim nişte oameni comozi şi confortabili… Avem obligaţia să aducem aici tot mai mulţi cetăţeni din ambele state – România şi Ucraina, pentru că, după cum observăm, astăzi există o teamă de a discuta deschis şi cinstit despre ce s-a întâmplat atunci. Pornind de la acele realităţi dure, putem construi un viitor mult mai sigur între statele noastre. Ura şi fărădelegile lasă în urmă asemenea tragedii”. Parlamentarul român şi-a mărturisit decizia de a-i propune Preşedintelui Klaus Iohannis să vină să aducă un omagiu bucovinenilor dispăruţi aici şi l-a invitat pe omologul său ucrainean, Grigore Timiş, să facă acelaşi lucru, adică să intervină cu această chemare pe lângă Preşedintele Petro Poroşenko.      

  E o sfântă datorie să le facem meritata dreptate celor crucificaţi pentru că nu şi-au trădat credinţa şi obârşia românească. Poate cineva să riposteze: „Ce le mai trebuie morţilor dreptate!”. Într-adevăr, nu celor îngropaţi de vii în pădurea Varniţei, ci noi, urmaşii lor, avem nevoie de dreptate. Bună dreptate le face elevilor săi profesorul de geografie Ion Tovarniţchi de la Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu. Şi la acest 1 aprilie, un grup de copii (elevii săi din clasa a VI-a şi alte clase) au străbătut pe jos, circa 25 de kilometri drumul de la Carapciu la Fântâna Albă, păşind pe urmele consătenilor cu dor de ţară şi libertate. Câţiva au fost împuşcaţi la 1 aprilie 1941 între Carapciu şi Suceveni, căci în acea zi a mai existat o coloană de români pornită spre frontieră. Anul acesta, dl Ion Tovarniţchi l-a luat şi pe fecioraşul său Gheorghiţă, elev în clasa întâia. Astfel profesorul le predă elevilor cea mai emoţionată lecţie din practica sa.    

Putna-comemorare-Fantana-Alba-1-768x513Putna-comemorare-Fantana-Alba-768x513„E dulce şi frumos să mori pentru Patrie, scria cu peste două mii de ani în urmă poetul latin Horaţiu. Şi astăzi, după atâta amar de timp, când ne strângem la crucile din pădurea Varniţei, aceste cuvinte răsună la fel de solemn, fiind cum nu se poate mai potrivite pentru a da gravitate emoţională evenimentelor de comemorare a sfinţilor noştri torturaţi, omorâţi, răstigniţi pentru dragostea lor românească.    România – ţara spre care îşi îndreptau năzuinţele de libertate şi o viaţă demnă românii călcaţi de cizma stalinistă ne-a fost şi acum aproape prin prezenţa misiunii diplomatice la Cernăuţi – Excelenţa Sa Eleonora Moldovan, ministrul consilier Ionel Ivan cu soţia sa, Mioara, consulul Aurelian Rugină, delegaţii din Bucureşti (Marian Clenciu, preşedintele Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina), Horezu şi Vâlcea, Suceava, Botoşani, Rădăuţi, Iaşi, Baia Mare. În marea de oameni se evidenţia figura pitorească a unui bărbat îmbrăcat în port popular de-un alb imaculat, despre care aveam să aflu că-i Adrian Grigoriu din comuna argeşeană Stoineşti, satul Piatra. I-am zărit, reuşind să schimb câteva vorbe, pe scriitorul ieşean Ion Muscalu, pe poetul şi maestrul multor lucruri frumoase, Emil Ianuş din Rădăuţi, pe inimoasa doamnă Paraschiva Abutnăriţei de la Vatra Dornei. Ca şi la alte manifestări, ne-au emoţionat cu cântece şi recitaluri patriotice minunaţii copii de la Liceul „Ion Nistor” din Vicovul de Sus, alături de fraţii lor de suflet, un grup de tineri din Pătrăuţii de Jos, membri ai ansamblului „Mugurel”, care, cu tulburătoare versuri despre jalea Bucovinei, au înrourat ochii celor răbdători şi dornici să audă vorbă românească la aceste sfinte cruci. Tot acolo, dna Ovidiana Bulumac, reprezentanta Institutului Cultural Român, a înmânat premii celor cinci copii învingători într-un concurs de poezie, din care trei din Pătrăuţii de Jos. 

Despre valoarea sacrificiului şi bucuria de a vedea tot mai mulţi tineri şi copii alături de noi, a vorbit Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan, menţionând prezenţa multor delegaţii din România şi Ucraina „pentru a înălţa rugăciuni şi a depune coroane în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în acest loc sfânt, dorind să trăiască într-o lume liberă. În această zi, când şi soarele ne îndrumă rugăciunile către Dumnezeu, fie ca freamătul ce ne tulbură întreaga fiinţă să fie un freamăt de solidaritate, de credinţă şi de rugăciune a popoarelor ucrainean şi român”.     

În româneşte au insistat, reuşind până la urmă să-şi exprime durerea purtată mereu în suflet la evocarea tragicului eveniment, şi cei doi preşedinţi ai Societăţilor „Golgota” – Octavian Bivolaru şi Ilie Popescu, care au şi fost iniţiatorii primelor manifestări de comemorare. Preşedintele Societăţii „Arboroasa”, Dumitru Covalciuc, printre primii care a scris despre această tragedie, a semnalat unele erori, relevând că trebuie să cercetăm cu mai multă atenţie adevărul istoricEl a amintit şi de regretatul bucovinean Vasile Ilica, interzis în Ucraina democratică pentru cărţile sale despre măcelul de la Fântâna Albă. Însă, când Vasile Ilica era în viaţă, numai „Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi, condusă de redactorul-şef al ziarului, Nicolae Toma, l-au ajutat să se deplaseze prin localităţile regiunii, iar mai târziu i-au luat apărarea cerând organelor să anuleze decizia nedreaptă a interzicerii intrării sale pe teritoriul Ucrainei.         

Rezistenţi până la capăt, vrednicii bărbaţi din Corul „Dragoş Vodă”, cu dirijorul Dumitru Caulea alături, au răsturnat scenariul autorităţilor, cântând despre idealul naţional, în numele căruia au murit martirii noştri.    Ne apropiem de Duminica Floriilor şi de Sfânta Sărbătoare a Învierii. Când vom intra în case cu lumină din focul haric de la Ierusalim şi vom gusta din pasca sfinţită, să nu uităm să şoptim „Hristos a Înviat” şi pentru cei care au murit la câţiva paşi de hotar, pe pământul răpit al Ţării. Prin martiraj, drumul cel mai scurt spre mântuire, ei şi-au câştigat viaţa veşnică, lăsându-le urmaşilor datoria de a le împlini sacra dorinţă. Ies morţii noştri din morminte să are paragina nepăsării din sufletele multor renegaţi, să semene şi să crească grâu curat din care să coacem prescura pentru viitor.

Gral-col(r)prof univ dr ec Mihai F NAHORNIAC

De râsul curcilor: DNA cere un nou mandat de ARESTARE pentru Sebastian Ghiță

DNA a cerut judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emiterea unui al treilea mandat de arestare preventivă pe numele fostului deputat Sebastian Ghiţă.

ghita_n-am-ce-sa-facDupă ce a fugit din ţară, pe numele lui Ghiţă au fost emise două mandate de arestare în lipsă, date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea de Apel Ploieşti. Fostul deputat se află în prezent în Serbia, de unde autorităţile române încearcă să îl extrădeze. Conform site-ului instanţei supreme, cererea de emitere a celui de-al treilea mandat arestare a fost depusă pe 21 aprilie şi are ca termen de soluţionare data de 9 mai. DNA a cerut acest nou mandat de arestare în dosarul în care Sebastian Ghiţă este judecat pentru că l-ar fi mituit pe Iulian Bădescu, fost primar al municipiului Ploieşti. În iulie 2015, Sebastian Ghiţă a fost trimis în judecată în acest dosar pentru dare de mită, instigare la abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit şi spălare de bani, iar Iulian Bădescu este acuzat de luare de mită şi abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit. Potrivit DNA, în cursul anului 2013, Bădescu, în calitate de primar al Ploieştiului şi ordonator principal de credite, instigat de Sebastian Ghiţă, a acordat ilegal unui club sportiv susţinut de cel din urmă – CSU Asesoft Ploieşti – o finanţare nerambursabilă suplimentară de la bugetul local în sumă de 1.500.000 lei. „Pentru alocarea sumei respective de bani, inculpatul Bădescu Iulian a pretins şi primit de la inculpatul Ghiţă Sebastian Aurelian, prin intermediul unei societăţi comerciale controlate de acesta din urmă, un imobil (casă de locuit) situat în municipiul Ploieşti, în valoare de 1.041.600 lei, sumă din care Bădescu Iulian a suportat personal doar 124.000 lei. Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la modul fraudulos de dobândire, imobilul respectiv a făcut obiectul unei pretinse promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiată în luna august 2013, între două firme controlate de cei doi inculpaţi”, susţine DNA. 

De ce le este frică americanilor de ruși Aeronave militare rusești hărțuiesc navele americane. „Rușii nu vor să intre în război cu noi. Ei ar fi de departe cei slabi într-o confruntare”

Patru incidente în patru zile. Două au implicat aeronave Il-38, iar celelalte – bombardiere capabile să transporte arme nucleare, Tu-95 „Bear”.       

Cele doua bombardiere, din clasa TU-95 „Bear”, s-au apropiat la circa 160 de kilometri de insula Kodiak, în Zona de Identificare Aeriană Alaska, la 700 mile nautice de Anchorage, însă nu au pătruns în spațiul aerian al SUA.
În primul incident, avioanele rusești au fost interceptate de două avioane de vânătoare F-22 ale Forțelor Aeriene americane, care le-au însoțit vreo 12 minute, până ce bombardierele rusești și-au schimbat direcția, întorcându-se la baza din estul Rusiei. La următorul incident, americanii n-au mai ridicat avioane la interceptare, ci doar un avion de cercetare de tip AWAC.
Este o manifestare de forță a rușilor și se vrea ca aceste „hărțuiri” să fie private ca o intimidare, însă surse de la Pentagon au declarant că nu este nimic ieșit din Tupolev_Tu-95_Pichugin-1comun cu acțiunile rușilor, existând astfel de manifestări și în trecut, nu neapărat de când relațiile dintre SUA și Rusia s-au tensionat. Însă este pentru prima data când se apropie atât de mult de spațiul aerian american.        Și totuși, această hărțuire coincide cu escaladarea tensiunii între SUA și Rusia, în special legat de conflictul din Siria, după ce președintele Donald Trump a ordonat bombardarea, la începutul lunii, a unei baze aeriene siriene de unde pornise avionul Su-22 responsabil de atacul chimic asupra civililor din Khan Shaikhoun. La baza aeriană bombardată de americani erau și elicoptere și personal militar rusesc, dar care nu au avut de suferit. Ultima dată când bombardiere rusești au zburat aproape de SUA a fost la 4 iulie 2015, când două aeronave au survolat coastele Alaskai și Californiei, unde s-au apropiat la circa 65 de kilometri de localitatea Mendocino. Putin l-a sunat atunci pe liderul american, Barack Obama, pentru a-i ura o Zi a Independenței fericită, în timp ce bombardierele treceau aproape de coasta californiană.       La 12 aprilie, președintele american, Donald Trump, a declarat ca relatțile SUA cu Rusia se află „în punctul cel mai jos din toate timpurile”. Și de atunci, acuzațiile asupra Iranului, regimului de la Damasc și regimului nord-coreean – aliații Rusiei – continuă să curgă dinspre Casa Albă.

  Moscova a declarat, în legătură cu hărțuirile aeriene, că nu sunt altceva decât „misiuni de patrulare obișnuite în apele neutre din zona Arctică, Atlantic, Pacific, Marea Neagră”. Howard Stoffer, un fost oficial al Departamentului american de Stat, a declarat pentru CNN că aceste acțiuni ale rușilor nu sunt deloc „obișnuite”. „Acest joc de-a șoarecele cu pisica este strădania Moscovei de a transmite Casei Albe că rușii sunt peste tot și că își forțează limitele pentru a-și extinde prezența militară”, a spus Stoffer. „A se reține că nu este vorba doar de un zbor de recunoaștere, ci de o hărțuire a navelor americane, ceea ce este total neprofesionist și atinge linia roșie, peste care jocul devine foarte periculos pentru toate părțile implicate”.

 Bombardierele rusești s-au apropiat și de coastele Japoniei, de patru ori în această lună, conform Ministerului japonez de Externe. Nava-spion rusească Viktor Leonov s-a apropiat de două ori în această lună de apele teritoriale americane.  În presa rusească au apărut articole despre sistemele electronice montate pe avioanele rusești, ce „au stins lumina” distrugătoarelor americane pe care le-au survolat, adică le-au scos din funcțiune. Stoffer a subliniat că navele americane s-au abținut de la orice răspuns la astfel de provocări, pentru că ar fi fost simplu să le anihileze sistemul de funcționare înainte de a se apropia, ceea ce ar fi dus la prăbușirea avioanelor rusești.       „Rușii nu vor să intre în război cu noi”, a precizat și generalul în retragere Michael Hayden, director CIA și NSA în Administrația George W. Bush. „Ei ar fi de departe cei slabi într-o confruntare cu noi”.

Gral(r)dr ec Mihai NAHORNIAC

Care au fost cele mai importante evenimente declanşate de fuga fostului deputat Sebastian Ghiţă. Mogulul IT a fost reținut, pentru 48 de ore, în Belgrad, după ce le-a prezentat polițiștilor documente false

sebastian-ghita-a-aparut-in-presa-din-serbia-444575Jurnalistul Dan Andronic, despre care s-a vehiculat că s-ar fi întâlnit anterior cu Sebastian Ghiţă, la Belgrad: A fost prins sau s-a lăsat prins? Ministrul de Interne, Carmen Dan: Avem toate argumentele legale pentru a solicita extrădarea lui Sebastian Ghiță. Fostul deputat fugar a fost reținut, joi seara, la Belgrad Sebastian Ghiță, controversatul om de afaceri şi politician, a dispărut din ţară în urmă cu trei luni şi 24 de zile, iar în noaptea de 13 spre 14 aprilie a fost identificat şi reţinut în Belgrad. În cursul zilei de vineri, autoritățile din Serbia au anunțat reținerea fostului deputat dispărut, pentru 48 de ore, pentru prezentare de acte false de identitate autorităților.  

 Unele publicații a punctat cele mai importante evenimente care au avut loc din momentul dispariţiei sale până la capturarea sa în Serbia.    

16 decembrie 2016: Sebastian Ghiţă s-a prezentat în faţa magistraţilor, în dosarul trimis în judecată de DNA la sfârşitul lunii iunie, în care este acuzat, printre altele, de şantaj, dare de mită şi conducere fără permis. Sebastian Ghiță este acuzat de două infracțiuni de dare de mită, cumpărare de influență, spălare de bani, șantaj, două infracțiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații și conducerea unui vehicul fără permis de conducere. În urma acestor acuzaţii, fostul politician a rămas fără imunitate parlamentară.

19 decembrie: Fostul deputat Sebastian Ghiţă a fost văzut în public, ultima oară, după o întâlnire cu foştii membri ai Comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului asupra SRI, care a marcat finalul mandatului fostului Legislativ. Daniel Savu, fost deputat și membru în comisia SRI, coleg de partid cu Sebastian Ghiță, a oferit mai multe detalii reporterilor România liberă:    ,,A fost o întâlnire protocolară organizată de conducerea SRI. A fost inițiativa lor să aibă o întâlnire protocolară cu membrii fostei comisii de control parlamentar. Întâlnirea a avut loc într-o sală de protocol dintr-un sediu al SRI, nu pot să vă indic adresa exactă, luni la ora 19.00. Eu am ajuns puțin mai târziu din cauza traficului din oraș. Sebastian Ghiță a ajuns după mine. La întâlnire a fost prezent directorul SRI Eduard Helvig și toți ajuncții lui, inclusiv Florian Coldea, precum și toți membrii comisiei parlamentare de control a activității SRI. Domnul Ghiță a dat mâna cu șefii SRI și apoi a rămas la eveiment până după plecarea mea. Eu am plecat ceva mai devreme pentru că mă grăbeam. De atunci nu am mai vorbit cu domnul Ghiță, nu știu unde este”
Soţia fostului deputat Sebastian Ghiţă a refuzat să facă declaraţii cu privire la vestea găsirii şi reţinerii mogulului IT în Belgrad. Potrivit Mediafax, partenera de viaţă a fugarului a ieşit vineri, în jurul orei 10.40 din casa părinţilor ei, care se află în spatele imobilului pe care aceasta îl deţine împreună cu fostul deputst   Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, a confirmat toate informațiile oferite de Daniel Savu. Acesta a spus că insituția pe care o reprezintă nu își pote asuma nicio responsabilitate legată de dispariția lui Sebastian Ghiță pentru că legal nu mai avea voie să-l moitorizeze pe Sebastian Ghiță după ce Curtea Constituțională a decis acum un an că SRI poate să desfășoare activități speciale numai în cazul suspecților din dosare care vizează siguranța națională, nu în orice dosar de corupție.  

 19 decembrie, seara: După ce a părăsit evenimentul, poliţiştii l-au pierdut pe mogulul IT pe DN1. Ghiţă este dat în consemn la frontieră și la toate unitățile de poliție, după Direcția Națională Anticorupție (DNA) a emis un mandat de aducere, ca urmare a neprezentării sale în fața procurorilor, miercuri.

 21 decembrie: Polițiștii l-au căutat pe Sebastian Ghiță acasă și în alte locuri pe care le frecventa, după ce pe numele său a fost emis un mandat de aducere la DNA, ca urmare a neprezentării sale la audieri.        „Conform procedurii, l-au căutat la domiciliu şi în alte locuri cunoscute ca fiind frecventate de către acesta. Îl căutăm în judeţul Prahova, iar  IPJ Prahova colaborează cu toate celelalte unităţi din cadrul IGPR, cărora le-a fost comunicat acest act procedural. Căutările continuă şi, în momentul în care se consideră că nu a fost găsit la locurile de interes, se întocmeşte un proces-verbal care este adus la cunoştinţa emitentului de îndată”, a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Prahova, Marian Popescu.
Peste un miliard de lei câştigaţi numai din 2010 încoace și un conflict de interese, așa ar putea fi rezumată relația dintre Sebastian Ghiță și instituţiile statului, printre care Serviciul Român de Informaţii. O relație care, zilele acestea, este devoalată de către urmăritul internațional până la amănunte foarte personale.

22 decembrie: Avocatul lui Sebastian Ghiţă, Bogdan Micu, a declarat, pentru News.ro, că nu a putut lua legătura cu fostul deputat, în contextul în care acesta este căutat de miercuri de poliție, ca urmare a neprezentării sale la sediul Direcției Naționale Anticorupție.      „Nu am putut lua legătura cu el şi nici nu am de gând să îl caut eu. Am nişte contracte de reprezentare în instanţă, o să mă prezint acolo”, a spus avocatul lui Ghiţă.  

 22 decembrie: Ministrul de Interne, Dragoş Tudorache, a solicitat Poliţiei Române să deschidă o anchetă internă cu privire la modul în care au acționat polițiștii în privinţa operaţiunii de filaj, în timpul căreia Sebastian Ghiţă a reuşit să scape de ofiţerii de Operaţiuni Speciale, și cum s-a derulat cooperarea interinstituțională, urmând a fi dispuse măsuri în consecință.  

 28 deembrie: După nouă zile de la dispariţia sa, postul de televiziune patronat de fugar, România TV, a început să difuzeze înregistrări în care Ghiţă prezenta probe despre relaţia cu adjunctul SRI, Florian Coldea, cu Laura Codruţa Kovesi şi alţi politicieni cunoscuţi din România, printre care Liviu Dragnea, Traian Băsescu şi Victor Ponta.       Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a precizat că declaraţiile lansate de fostul deputat Sebastian Ghiţă într-o înregistrare la un post TV, îl pun serios pe gânduri. Omul de afaceri a dezvăluit faptul că procurorii au făcut presiuni pentru ca acesta să furnizeze informaţii legate de liderul PSD şi de familia acestuia.  ,,Nu le iau în râs, pentru că din păcate nu sunt singurele informaţii de acest gen care au ajuns la mine atât în timpul campaniei electorale cât şi după alegeri, mai ales după alegeri. Am primit din foarte multe părţi informaţii de la oameni cu care nu am vorbit niciodată în viaţa mea şi de care nici nu auzisem şi care mi-au transmis că au fost presaţi, întrebaţi să spună ceva despre mine sau măcar să accepte să inventeze ceva despre mine. Această declaraţie asumată a lui Sebi Ghiţă mă pune pe gânduri serios şi cred că trebuie să ne pună serios pe gânduri pe toţi”.
Fostul deputat Sebastian Ghiţă, localizat şi reţinut în Belgrad, va fi judecat de o instanță sârbească  pentru prezentarea de acte de identitate false, procesul urmând să înceapă cel mai târziu peste o lună de zile, au declarat, pentru Agerpres, oficiali de la Belgrad. El riscă închisoare de la 6 luni la 3 an

 Totodată, ca urmare a dezvăluirilor făcute de fugar în înregistrările difuzate de propria televiziune, Serviciul Român de Informații (SRI) a precizat, miercuri, că nu va comenta vreodată afirmațiile făcute în spațiul public, în contextul în care fostul deptutat Sebastian Ghiță a declarat, într-o înregistrare difuzată, miercuri, la România TV, că a cunoscut-o pe șefa Direcției Naționale Anticorupție (DNA) în sediile SRI   „Nu am comentat și nici nu vom comenta vreodată declarații făcute în spațiul public ale nimănui. Oricine are ceva de declarat se poate adresa instituțiilor abilitate, după caz”, se precizează într-un răspuns al SRI la solicitarea Agerpres.  

5 ianuarie 2017: Într-o nouă înregistrare, Sebastian Ghiţă povesteşte cum i-a cunoscut pe prim-adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, şi pe procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi şi cum au petrecut mai multe vacanţe împreună. Ulterior, fostul deputat fugar a revenit cu noi probe privind relaţia sa cu familia Coldea.     ,,La începutul anului 2010, la începutul lunii februarie, am fost împreună cu familiile în Seychelles, doar noi. Eram înainte de congresul PSD şi am hotărât să mergem într-o vacanţă pe o insulă exotică. Am stat împreună, şi se poate verifica uşor, la Hilton Seychelles Nord Resort. Dintr-o întâmplare, am găsit acasă plicul cu facturile de la acel hotel. Am stat zece zile şi îmi aduc aminte că-l rugam să-l ajute pe Victor Ponta să câştige preşedinţia PSD iar Florian Coldea îmi zicea că Traian Băsescu nu îl vrea pe Ponta. Diaconescu, Geoană, oricine dar numai să nu ajungă Ponta la PSD. Dan Andronic de la Evenimentul Zilei poate să vă confime că ne-am intersectat la întoarcere pe aeroportul din Istanbul. Atunci a stat de vorbă la îmbarcarea în avion şi cu mine şi cu Florian Coldea. Coldea s-a speriat atunci de Andronic şi, deşi avea bilet la business, s-a mutat la economic. Îi era frică să nu afle Băsescu cu cine a fost în exercusie. Nu a fost singura vacanţă petrecută cu Florian Coldea. În octombrie 2012 am fost împreună cu Vasile Dâncu şi cumnatul meu Cristi Anastasescu în Toscana, în Italia, unde am stat la o vilă numită Locanda Dell’Amorosa. Iată şi un document de la acea vilă cu numele noastre tipărite pe document. (…) Vă mai dau doar un exemplu de astfel de vacanţă şi o poză cu familiile la Disneyland, la Paris, în poză apare doamna general Dorina Coldea, soţia domnului Coldea”, a declarat Sebastian Ghiţă în înregistrarea difuzată miercuri.      

  În urma acestor probe, Florian Coldea a cerut trecerea în rezervă, renunţând la funcţia din cadrul Serviciilor.       

6 ianuarie: Ghiţă a fost dat în urmărire, după ce instanţa a emis un mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile. Hotărârea instanței prevede punerea în executare de îndată a mandatului de arestare, chiar dacă este cu drept de contestație. Procurorii anticorupție cer, vineri, magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție, să emită un mandat european de arestare și o cerere de urmărire internațională pe numele fostului deputat Sebastian Ghiță, dispărut în urmă cu două săptămâni.     „Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești au transmis sesizarea I.P.J. Prahova – Serviciul de Investigații Criminale către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii mandatului european de arestare și a cererii de urmărire internațională pentru inculpatul Sebastian Ghiță. Potrivit sesizării transmise de organul de poliție, care execută mandatul de arestare preventivă emis la data de 05 ianuarie 2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul nu a fost depistat până în acest moment”, precizează DNA, într-un comunicat de presă.  

 9 ianuarie: Procurorul şef Laura Codruţa Kovesi, a declarat că Direcția Națională Anticorupție îi aplicase lui Ghiță, simultan cu măsura controlului judiciar, şi interdicţia de a părăsi țara, astfel că Poliția Română trebuia să-l fileze. Din acest motiv, Ministerul de Interne este instituția care trebuie să dea explicații despre modul cum a dispărut fostul deputat Ghiță, a subliniat Laura Kovesi. Totodată, şefa DNA a refuzat să comenteze probele din înregistrările difuzate de România TV, dar a sesizat Inspecția Judiciară în legătură cu afirmațiile ,,mincinoase” făcute de fostul deputat Sebastian Ghiță.        

  11 ianuarie: Președintele României, Klaus Iohannis, a afirmat, după întâlnirea cu premierul Sorin Grindeanu, că dacă Traian Băsescu are înregistrările anunţate de fostul deputat Sebastian Ghiţă ar trebui să le prezinte procurorilor.

,,A văzut cineva sau a auzit cineva aceste înregistrări? (…) Foarte bine, dacă are aceste înregistrări să le pună la dispoziția procurorilor”, a spus Iohannis, la Palatul Cotroceni.  

 30 ianuarie: Fostul deputat Sebastian Ghiță este căutat internațional pe teritoriul Europei, pe site-ul Europol fiind postată imaginea cu mogulul media, alături de teroriști sau infractori căutați pentru crime și lucruri foarte grave, iar pe 27 februarie 2017, şefa MAI, Carmen Dan, anunţa că poliţia continuă să îl caute pe mogulul IT. În aceeaşi zi, DNA deschide un nou dosar pe numele lui Ghiţă. Fostul deputat fugar ar fi cerut peste 50 milioane euro mită.  

 15 martie: Media din România informează pentru prima dată că Sebastian Ghiţă s-ar afla în Serbia. Inspectoratul General al Poliției şi procurorul general, Augustin Lazăr, nu au confirmat această informație: „Nu confirmăm informația apărută în spațiul public privindu-l pe inculpatul Ghiță Sebastian. Nici noi, nici procurorul de caz”. În aceeaşi zi, premierul României, Sorin Grindeanu, a negat orice informaţie legată de localizarea fugarului. Potrivit Hotnews, mogulul IT ar fi fost vizitat recent de doi colaboratori apropiați din România, cu care ar fi discutat despre noi acțiuni de compromitere a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Potrivit surselor citate, deputatul fugar se bazează pe relațiile cu premierul Serbiei, Aleksandr Vucici, cu care fostul șef al Executivului, Victor Ponta, s-a vizitat și după ce și-a dat demisia. Deputatul PSD de Gorj a declarat, recent, că nu știe unde este Sebastian Ghiță, însă speră că este încă în viață.

 Site-ul Hotnews scrie, citând ”surse convergente anchetei” că unul dintre cei care l-au vizitat pe Ghiță în Serbia ar fi patronul EVZ, Dan Andronic. Contactat de HotNews.ro,Andronic a declarat ca nu s-a întâlnit cu fostul deputat în Serbia.        

,Nu m-am întâlnit cu Ghiță, nu m-am văzut cu Ghiță de când a plecat. Și nici nu cred că e în Serbia. E o informație falsă. E o tâmpenie”. Întrebat dacă a fost în Serbia,  Andronic s-a limitat să spună că „Răspunsul este am fost în foarte multe locuri, ce importanță are?”.      Ulterior, Dan Andronic a scris, pe contul său de Facebook, că i-a infirmat ”clar” această ipoteză, în discuția cu jurnalistul Dan Tapalaga: ”Deși i-am infirmat clar o asemenea ipoteză sunt convins că va scrie un articol tip „Aflăm de la Binom…”, așa că mai precizez încă o dată: (…) Am fost plecat în câteva locuri în afara României și în nici unul din ele nu am auzit vreun cuvânt despre Sebastian Ghiță, nu am văzut oameni de înălțimea lui sau cu o chelie asemănătoare”.                            ,,Am întrebat, chiar înainte de a intra în ședința respectivă.  Se pare că informația la cald nu este cea corectă. Nu vreau să intru în amănunte, este treaba dânșilor și chiar îi îndemn să-și facă treaba și să prindă nu doar pe Sebastian Ghiță, ci pe oricine este declarat fugar și trebuie să vină să răspundă în fața legii. Nu a dat Guvernul această informație, nici Ministerul de Interne, cel care gestionează această situație. Înțeleg că a venit de pe niște surse neoficiale, care până la ședința respectivă nu s-au confirmat”, a adăugat șeful Guvernului.     

15 martie: Şi deputatul PSD Gorj, Victor Ponta a negat că fugarul s-ar afla în Serbia. „Eu cred că e o păcăleală și uite că am ajuns să fiu de acord cu procuorul general, eu sigur nu l-am întâlnit. Nu mi-a cerut premierul Serbiei să-l întâlnească pe domnul Ghiță. Le fac fraierii legăturile astea, credeți că m-aș duce la orice premier dintr-o țară să-i spun: ascunde-l pe ăsta?”, a adăugat fostul premier.

 13 – 14 aprilie: După trei luni şi 24 de zile, Sebastin Ghiţă a fost prin în Serbia sub o identitate falsă. Surse judiciare au declarat pentru News.ro. că Sebastian Ghiţă a trecut în Bulgaria, chiar în noaptea în care a fost pierdut de filajul poliţiştilor, iar o echipă de anchetatori s-a deplasat în Serbia încă din februarie pentru a-l localiza.     Mogulul IT le-ar fi spus polițiștilor sârbi, la momentul în care l-au prins, că este student sloven și le-ar fi vorbit în limba engleză, prezentându-le acte false, au declarat surse apropiate anchetei pentru Mediafax. Potrivit surselor citate de agenția de presă, fostul deputat a fost vizitat, joi, de fratele său, Alexandru Ghiţă. Astfel, la capturarea fostului deputat fugar a fost călătoria lui Alexandru Ghiță la Belgrad. Când cei doi ar fi ieșit din casa în care locuia mogulul IT dispărut în luna decembrie, polițiștii sârbi, care erau informați asupra identității fostului parlamentar, le-au cerut documentele de identitate. Sebastian Ghiţă le-a prezentat oamenilor legii documente false, spunându-le, în limba engleză, că este student sloven.    Sursele citate de de mai multe agentii de presa au mai precizat că anchetatorii aveau deja date de la autorităţile române referitoare la faptul că în locuinţa respectivă s-ar afla fostul deputat, astfel că a fost condus la poliţie. Autoritățile au constatat că documentele prezentate de Sebastian Ghiță erau false şi că numele sub care s-ar fi prezentat exista. În cele patru luni de când a dispărut, Sebastian Ghiţă ar fi ţinut legătura, în afară de fratele său, şi cu alte persoane apropiate, o femeie apropiată fostului deputat făcând cel puţin o călătorie în Serbia, au mai precizat sursele.      

  Extrădarea fostului deputat Sebastian Ghiţă, identificat şi reţinut la Belgrad, ar putea dura până la o lună, informează IGPR. Motivul acestei întârzieri ar fi faptul că între România şi Serbia nu există acord de extrădare, dar este în vigoare un tratat, prin declaraţie de succesiune, încheiat între Rep. Populară Română şi Rep. Populară Federativă Iugoslavia, ratificat în 1961. Sebastian Ghiţă va fi dus la Belgrad în faţa unui judecător care va decide extrădarea.

Florin NAHORNIAC