Arhive lunare: iulie 2017

IOHANNIS, CĂTRE SECUI: AUTONOMIA PE CRITERII ETNICE NU ESTE DE DORIT

Președintele Klaus Iohannis le-a transmis, marți, reprezentanților administrațiilor locale din Harghita și Covasna că este de acord cu descentralizarea, regionalizarea, dar nu și cu autonomia teritorială pe criterii etnice.

„Autonomia locală și regională este bună, pe baza criteriilor enunțate mai devreme, dar autonomie pe criterii etnice nu este de dorit, pentru că împiedică dezvoltarea. La aceste concluzii s-a ajuns la nivel european, unde chiar se recomandă ca în cazul regionalizării să nu se delimiteze zonele în funcție de criteriul etnic”, a precizat Klaus Iohannis în cadrul unui discurs, la sediul Consiliului Județean Harghita, în prezența tuturor oficialilor, după ce a fost intonat imnul secuilor.

Sunt convins că aerul de aici, decorul și mai ales oamenii îmi vor aminti cu plăcere de zona dumneavoastră și mă vor face să mă reîntorc (…) Sunt sigur că numai printr-un dialog autentic și nu unul mimat între autoritățile de la centru și autoritățile locale se poate ajunge la un consens. Din păcate, de prea multe ori realitățile din județele dumneavoastră sunt interpretate de unii, ceea ce nu face decât să accentueze intoleranța și să mărească prăpastia. Izolarea acestor comunități nu este de natură să favorizeze progresul.

În istoria post-decembristă avem sufieiciente momente în care dezvoltarea statutului s-a bazat și pe sprijinul comunității maghiare. Contăm în continuare pe un efort la fel de semnificativ al comunității maghiare la reconstruirea proiectului european.     

 Județele Harghita și Covasna au un potențial de dezvoltare deosebit. Sunt foarte multe domenii de activitate în care merită investit, rezerve de ape minerale care trebuie exploatate, este o zonă turistică care atrage atât turiști străini cât și români. Turismul are un potențial deosebit în această zonă și tocmai de aceea reprezentanții autorităților locale trebuie să se implice mai profund în această problemă. Ar fi mare păcat ca o zonă cu un asemenea potențial turistic să rămână neconectată la restul țării. În plan economic, Harghita și Covasna au un decalaj economic foarte mare față de restul țării, un decalaj foarte mare în ceea ce privește atragerea de fonduri europene.        Există trei teme politice la care cred că vă așteptați să mă refer: descentralizare, autonomie și regionalizare.         În lumina acestor obiective, descentralizarea este obligatorie pentru că aleșii locali știu cel mai bine care sunt nevoile comunității locale.      Regionalizarea este de dorit, dar numai dacă se face în așa fel încât să ducă la eficientizarea administrației.      Autonomia locală și regională este bună, pe baza criteriilor enunțate mai devreme, dar autonomie pe criterii etnice nu este de dorit, pentru că împiedică dezvoltarea. La aceste concluzii s-a ajuns la nivel european, unde chiar se recomandă ca în cazul regionalizării să nu se delimiteze zonele în funcție de criteriul etnic. 

 Mă îngrijorează soarta tinerilor din zonă care nu vorbesc bine limba română. Maghiarii au dreptul de a-și construi o carieră, fiind capabili să lucreze și aici, dar și la București. De aceea, reprezentanții autorităților locale și Ministerul Educației trebuie să rezolve această problemă, pentru că nu trebuie pedepsiți copiii din această zonă din considerente politice.

Ce vor ungurii de la Iohannis. Și de ce sunt secuii dușmanii noștri

Înainte de aniversarea celor 100 de ani de la Marea Unire, secuii vor să stabilească ,,un nou început” în relațiile cu majoritatea: să nu mai fie considerați dușmani, banii de la centru să nu mai ocolească județele populate preponderent de maghiari, fondurile pentru dezvoltare să fie împărțite echitabil, justiția și Parlamentul să nu mai lucreze cu standarde duble.   

Președintele s-a întâlnit cu principalii lideri ai secuilor și le-a vorbit despre subiectele care-l preocupă pe el: descentralizarea, autonomia locală și, eventual, regionalizarea, dacă se va găsi o formă care să ducă la ,,modernizarea administrației” și apoi, prin ,,creștere economică”, să genereze mai multe locuri de muncă. Klaus Iohannis le-a spus direct că nu este de acord cu autonomia pe criterii etnice și a lăsat să se înțeleagă că regionalizarea e o temă prea sensibilă pentru a fi readusă în discuție. În schimb, a pus pe tapet, ceva mai discret decât o fac de obicei politicienii de București, ,,soarta tinerilor din zonă care nu vorbesc bine limba română”. Poate că nu e un alt fel de a spune povestea regățenilor sau moldovenilor aflați în trecere prin Ținutul Secuiesc, repetată până la saturație, pentru a fi crezută de toată lumea în cele din urmă: cineva care vine, spre exemplu, din București și intră într-un magazin de pâine e salutat în ungurește și, chipurile, nu primește pâinea dorită fiindcă răspunde în românește.  Poate că președintele îi înțelege și pe cei care nu vor să învețe bine românește, cu riscul de a avea mai puține șanse, dar vrea să-i ajute pe ceilalți care și-ar dori să știe, dar din cauza manualelor demodate și a profesorilor neimplicați nu au nicio șansă. Există maghiari care-și trimit copiii în tabere de limba română, așa cum fac familiile autohtone cu dare de mână care-și duc copiii în tabere de limba engleză.    

  Pentru maghiarii din Transilvania, cultivarea limbii materne este o necesitate simbolică. Ei știu că supraviețuirea lor individuală e adesea condiționată de limba română, dar vor să-și păstreze privilegiul de a comunica în limba lor atunci când trebuie cu funcționarii din administrație sau în justiție.

La întâlnirea de la Miercurea Ciuc, președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, i-a reamintit lui Klaus Iohannis că la 100 de ani de la Marea Unire trebuie respectată Declarația de la Alba Iulia, în care se prevedea ,,deplină libertate pentru toate popoarele conlocuitoare”, astfel încât fiecare dintre ele ,,să se poată instrui, administra și judeca în limba proprie”. Aceasta este “piatra de hotar pentru cele trei națiuni”, a spus liderul maghiar referindu-se la români, secui și sași.    

Liderii maghiari din Harghita și Covasna i-au cerut lui Iohannis “un parteneriat corect pentru dezvoltarea României și a Ținutului Secuiesc”: în care nu doar Bucovina sau Dobrogea să poată avea zile stabilite de Parlament prin lege, ci și Ținutul Secuiesc; în care nu doar steagul istoric al Moldovei să fluture pe Cetatea Neamțului, ci și steagul secuilor pe Consiliile Județene din Harghita și Covasna.  Steagul e un simbol puternic, dar nu-i ajută prea mult pe secui, în schimb, banii pentru repararea șoselelor și, în general, a infrastructurii ar fi cu adevărat importanți. De 27 de ani Covasna și Harghita se află printre ultimele cinci cele mai slab finanțate județe din România. În mod intenționat au fost lăsate în sărăcie, pentru că acolo sunt dușmanii noștri, așa cum ne învață manualele de istorie de un veac încoace. Ca și cum secuii și-ar putea lua în spate Ținutul aflat în centrul țării și s-ar putea duce cu el în Ungaria.          

 ,,MÂRIA TA IOHANNIS, LA-MĂ SĂ-I TAI’’ spunea un sfetnic a lui Mihai Viteazul

Mihai BUCOVINEANUL

Măsuri Dragnea. Biriș: Dacă discutăm despre așa ceva, ar trebui să discutăm și de ieșirea României din lumea civilizată

Gabriel Biriş, membru în Consiliul de Coordonare a Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), a vorbit la Antena 3 despre taxa pe solidaritate și impozitul pe cifra de afaceri, măsuri pe care Liviu Dragnea le-a propus. Mihai Tudose se pare că nu le susține.

„Dacă discutăm despre impozitul pe cifra de afaceri, ar trebui să discutăm și de ieșirea țării noastre – nu doar din UE, ci din toată lumea civilizată, iar România să ajungă o pată neagră pe harta investițiilor direct în economie. Nu cred că Guvernul vrea să facă așa ceva. Cred că subiectul trebuie închis cât mai repede pentru că face foarte mult rău. Impozitul pe cifra de afaceri merge la micile afaceri, dar nu merge în industria mare”, a zis Gabriel Biriș.   ,,Cât despre taxa de solidaritate, PSD și ALDE trebuie să aibă curaj să spună că vor să reintroducă cota progresivă pe care am avut-o până în 2004 și care, la acea vreme, aducea cu 40% mai puțini buni la buget decât aduce astăzi ca procent din PIB. În același timp, dacă vor să reintroducă cotele progresive, să spună foarte clar că vor să supraimpoziteze clasa mijlocie, nu că vor să o stimuleze”, a mai spus Gabriel Biriș.

Georgeta AMBERT

România, ringul răfuielilor din PSD

Puciul lui Dragnea împotriva lui Grindeanu nu este o premieră în formațiunea constituită în 1990 de către Ion Iliescu sub denumirea de FSN și care azi își spune PSD. Pe Petre Roman, de exemplu, l-au scos din Palatul Victoria cu minerii, nu cu o moţiune de cenzură ca acum.       27 de ani mai târziu, Sorin Grindeanu, personaj a apărut din neant în politica la nivel central, fiind practic un necunoscut atunci când Liviu Dragnea l-a propus conducerii PSD pentru postul de premier, a fost omorât politic chiar de cel care l-a făcut personalitate naţională.   După cinci luni și jumătate la Palatul Victoria, Grindeanu este printr-o moțiune de cenzură, votată de 241 de parlamentari PSD, ALDE și ai minorităților.

După această nebunie fără precedent, noi încearcă să răspundă principalelor întrebări puse de cei care, de obicei, schimbă canalul atunci când sunt știri politice, dar ar vrea totuşi să ştie de ce a crescut valoarea euro tocmai acum când vor să plece în vacanţă.

Iosif VARGA

Secretul succesului PSD: a câștigat lupta de idei

Victoria PSD din 11 decembrie este un revelator al noii realități a raporturilor ideologice din societatea românească.

Rezultatele localelor, starea PNL și sondajele anunțau victoria PSD. Discursurile președintelui, ale premierului, ale unor jurnaliști sprijineau ideea pericolului PSD-ist invocat de liderii PNL și USR. În ciuda acestui front anti-PSD, partidul condus de Dragnea câștigă aproape 50% din parlament. Și asta nu pentru că poporul pesedist a devenit mai numeros, ci pentru că frontul anti-PSD nu a fost capabil să mobilizeze. Mulți au observat că această lipsă de mobilizare e rezultatul stilului post-Ponta al PSD. Dragnea, prin comparație, devine un autentic moderat, în plus discursurile radicale au fost transferate partidului-televiziune PRU, care îndeplinește rolul PRM-ului de la începutul anilor 1990.

 Sunt acestea principalele explicații? Ar însemna că din 1990 votul anti-partidul lui Iliescu era rezultatul stilului acestui partid. Știm însă că lucrurile erau mai complicate. Un rol esențial l-a jucat faptul că FSN/FDSN/PDSR/PSD au reprezentat neonomenklatura care a confiscat Revoluția și a beneficiat economic de pe urma tranziției spre o democrație și o economie de piață voit originale. Și atunci când a câștigat, și atunci când a pierdut, „frontul anti“ era unul al speranței schimbării acestui curs al tranziției. Pe drum, problematica democrației a fost marginalizată în favoarea celei anticorupție, dar, pe fond, trunchiul de idei, valori, memorie era același și fusese format în jurul anticomunismului civic și politic din 1990.

 Mobilizarea împotriva lui Iliescu și a partidului său nu era pavloviană, era în numele unui patrimoniu de idei și pasiuni politice care democrației originale îi opunea democrația liberală și naționalismului neoceaușist un prooccidentalism asumat. Acest patrimoniu a dominat societatea civilă și o parte a presei, chiar și atunci când dimensiunea sa politică a pierdut dramatic alegerile din 2000. Asta a permis supraviețuirea unei prese independente în fața tăvălugului propagandei pro-Năstase. Asta a dat un sens ideologic și frontului anti-Năstase victorios la prezidențialele din 2004.

 Victoria PSD din 11 decembrie este un revelator al noii realități a raporturilor ideologice din societatea românească. Pe termen scurt, e rezultatul direct al realității nonideologice a frontului anti-PSD. Dar mai important și cu consecințe pe termen lung este faptul că dezertarea câmpului ideologic al acestui front e dublată de o ocupare voluntaristă a cvasi-totalității spațiului ideologic de către PSD.

 Analizele duse până la jumătatea drumului denunță „populismul“ PSD. Populiști sunt mulți, de ce PSD câștigă atât de clar? Pentru că este credibil și este credibil pentru că a câștigat lupta de idei. Ideea despre ceea ce trebuie să te aștepți de la un om politic, despre ce e o guvernare eficientă. Nu în ultimul rând, ideea despre relevanța trecutului comunist. Cu ajutorul unei majorități a instrumentelor media, dar și cu aportul involuntar al adversarilor săi, PSD în același timp a influențat și reprezintă atitudinea majorității românilor față de stat, față de UE, față de lume, față de trecut.

Guvernarea PSD are toate șansele să adâncească dominația ideologică a acestui partid. Probabil nu se va mai risipi în minicultul personalității unui șef și va continua strategia din acest an electoral: răspunsuri pentru toate categoriile sociale care îl votau tradițional, dar și pentru cele care votau „dreapta“: salarii mărite, dar și impozite scăzute, invocarea, e adevărat, câteodată ironică, a partenerilor euro-atlantici și a încurajării investițiilor străine, dar și atacuri la acestea, mai ales prin intermediul PRU. O nostalgie difuză față de ceaușism promovată prin Antena 3 sau România TV, dar și faptul că Dragnea e prezentat pe site-ul partidului drept „primul președinte al PSD care a condamnat în mod oficial comunismul“.

 Parcă ni se spune: stați liniștiți, Iliescu mai trăiește și este președinte de onoare, dar PSD a intrat într-o nouă eră. Nu era PSD credibil ca partid de stânga? Acum este și de stânga, și de dreapta pentru că adversarii săi sunt niciunde.

 Frontul anti-PSD e o absurditate, dacă abandonează terenul ideologic. A fost exact ceea ce s-a întâmplat prin justificarea iluziei tehnocrate, prin apelul la proiectul de țară și instrumentalizarea luptei anticorupție. Toate sunt evident antiideologice. Ultima a dominat discursul anti-PSD. Dar ce anacronism! Nu aflăm săptămânal că fenomenul corupției este departe de a fi monopolul PSD? Nu vedem că DNA funcționează, deși s-au schimbat președinți și prim-miniștrii? Nu o mare parte dintre baronii locali PSD au fost epurați, iar acest partid a câștigat localele cu alți oameni?

 Anticorupția a fost un instrument discursiv necesar, dar facil și nu a făcut decât să mute 9% de la PNL la USR. Ex-electoratul PNL și PDL a mers spre alte partide, pentru că național-liberalii nu și-au creat o identitate clară, ceea ce le pune în joc chiar existența ca partid semnificativ. USR a fost protejat de PNL, în schimb, a accentuat delegitimarea acestuia prin discursul de denunțare a „celor 27 de ani în care nu ieșim la liman“. O condamnare în bloc a tranziției, prin care inclusiv patrimoniul de valori al frontului anti-PSD era sacrificat. Bebelușul era aruncat cu apa din copaie și frontul anti-PSD era de fapt abandonat, așa cum și PNL în 2000 se salvase, abandonând anticomunismul și frontul anti-PDSR. Ce a urmat pare să fi fost o lecție inutilă. Iar, în actualul context ideologic intern și internațional, frontul anti-PSD pare aproape imposibil de reinventat ca soluție câștigătoare.

Iosif VARGA

Șefa Anticorupției nu trebuie să plece când vor corupții!

de Grigore Cartianu 

Șefa Anticorupției nu trebuie să plece când vor corupții! | OPINIE

Presiunea penalilor asupra Laurei Codruța Kövesi a crescut constant, devenind un adevărat asediu. Orice vulnerabilitate a șefei DNA este speculată de haite de șacali, pregătiți s-o sfâșie. Orice vorbă generează talk-show-uri vitriolante, orice gest capătă semnificații apocaliptice.

Marți, de Ziua Americii, Antena 3 și RTV au filmat-o non-stop în curtea Ambasadei SUA, să nu piardă cumva vreo privire conspirativă. Poporului trebuia să-i fie indusă ideea de saturație: nu mai scăpăm de asta, toată ziua e pe televizor! Plus concluzia eliberatoare: da’ să plece odată, să se liniștească lucrurile în țara asta, că ne-am săturat de balamuc!

Ei, tocmai aici e cheia: șefa DNA trebuie să rămână neclintită pe poziție! Nu pentru ea, ci pentru noi, milioanele de români care nu acceptăm să ne supunem corupților. Prin simbolistica funcției sale, dar și prin propriile acțiuni, doamna Kövesi reprezintă speranțele multor compatrioți. Înainte de a face un pas înapoi pentru propria-i liniște, ar fi bine să anticipeze consecințele unei renunțări. Mai contează și momentul: un general nu-și abandonează oștile în plină bătălie. Câștigă războiul și apoi se poate retrage să-și scrie memoriile.

Codruța Kövesi nu e perfecțiunea întruchipată, așa ceva nu există nici la DNA, nici pe pământ. Dar, în timpul mandatelor sale, DNA a performat așa cum puține instituții din România au făcut-o. Nu întâmplător, Direcția Națională Anticorupție primește constant aprecieri de la Uniunea Europeană și de la SUA, adică de la marile democrații ale lumii. Raportul MCV și cel al Departamentului de Stat reconfirmă anual încrederea în prestația DNA.

Majoritatea acuzațiilor la adresa doamnei Kövesi sunt invenții, exagerări sau prostii, brevetate de mult de Antena 3. Altele au un sâmbure de adevăr, dar sunt gonflate exagerat și folosite necinstit. Noduri în papură pentru decapitarea DNA. În orice instituție cu sute de angajați există și nemulțumiri, apar și frustrări. Nu s-a născut încă șeful care să fie apreciat de toată lumea. Anumite decizii administrative sunt întâmpinate cu ostilitate sau chiar cu ură de cei vizați. Subiectivismul este inevitabil. Contestarea unui șef de către un subordonat nu înseamnă automat o notă proastă pentru șef, cu atât mai puțin o vinovăție a acestuia. Evaluarea situației trebuie făcută obiectiv, fără resentimente și fără emoție.

Un exemplu concret: la DNA există destule dosare care bat pasul pe loc cam de multă vreme. Are doamna Kövesi dreptul să-i „scuture” pe procurorii cei mai ineficienți? Are! Poate să ia măsuri administrative împotriva celor care dau rateuri repetate în instanțe, obținând achitări în loc de condamnări? Sigur că poate. Ba, mai mult: e obligată săși evalueze oamenii, să-i premieze sau avanseze pe cei mai performanți, să-i sancționeze, destituie sau chiar îndepărteze pe cei care trag targa pe uscat.

Logica e valabilă în orice instituție sau firmă, nu doar la DNA. Dacă ești un bun redactor-șef, nu poți ține în redacție ziariști care scriu puțin și prost. Dacă ești un bun antrenor, îi dai afară pe cei mai slabi fotbaliști și îi înlocuiești cu alții mai buni, încadrându-te în buget. În general, dacă ești un bun manager, încurajezi o dinamică a împrospătării echipei.

Așa a procedat șefa DNA cu procurorii Țuluș și Moraru Iorga. Au călcat pe bec, i-a eliminat. A greșit Codruța Kövesi? CSM zice că nu, confirmându-i decizia printr-un aviz. Și atunci, cu ce a greșit doamna Kövesi? Era mai bine să închidă ochii la coțcăria lui Țuluș, care luase bani de la unul pe care-l ancheta? Păi, dacă ar fi ascuns gunoiul sub preș, abia atunci ar fi fost în culpă șefa DNA!

Reacția de țață a lui Țuluș urmează fidel modelul celor pe care i-a anchetat de-a lungul vremii: când sunt prinși cu rața-n gură, strigă măscări la adresa pândarului. Cine sunt cei care cer non-stop demisia doamnei Kövesi? Indivizi cărora DNA-ul doamnei Kövesi le-a conferit o calitate penală. Pe unii îi anchetează, pe alții i-a trimis în judecată, alții au ajuns în pușcărie.

Cu milioanele furate, marele trib al corupților și-a făcut televiziuni și și-a angajat mercenari de presă, fondând astfel Ministerul Propagandei. De acolo se înalță zgomotul infernal al talk-show-urilor de seară, cu refren asurzitor: ”Jos Kövesi! Afară cu dictatoarea! Stop poliției politice! Opriți abuzurile! Huooooooo!”.

Așadar, acuzațiile la adresa DNA vin, de regulă, de la politicienii corupți și de la televiziunile lor otrăvite. Vi se pare normal ca șefa DNA să plece când vor penalii? Ce semnal ar fi acesta, că mafioții decapitează DNA când vor? În fond, doamna Kövesi mai are un an și jumătate de mandat, nu o veșnicie. De ce să nu-și ducă mandatul până la capăt? Pentru că așa vor Dragnea, Tăriceanu, Voiculescu, Ghiță, Roșca Stănescu și Andronic? Șefa DNA să fie îndepărtată când bat din picior clienții DNA? Ar fi o eroare tactică majoră, iar încrederea românilor în Justiție s-ar prăbuși dureros.

Mai e și un calcul rece: dacă ar abandona Kövesi acum, numirea noului șef al DNA va fi făcută sau influențată major de PSD. Partidul-stat are Parlamentul, Guvernul, Ministerul Justiției. E vital ca doamna Kövesi să nu plece când vor corupții, ci când decide ea sau la final de mandat. Dacă ar renunța acum, ar șubrezi instituția și ar da un semnal foarte prost. Ce ar înțelege corupții? “Decapităm DNA când ne poftește inima.” Și ce ar înțelege procurorii anticorupție? “Nu avem nicio șansă în fața camarilei politice.”

Go, DNA! Go, Kövesi! Anticorupția trebuie să meargă mai departe!

Talpa gâştii de la Cotroceni

Discursul dlui Iohannis la învestirea guvernului Tudose a fost unul de politician ofticat că a trebuit să mai înghită o dată broasca râioasă, cum se pronunţa cândva un antemergător liberal de acelaşi calibru politic cu actualul preşedinte.    Situat la limita dintre jignirea impardonabilă, în masă,  a unor partide  şi propaganda politică de doi bani, inspirată de lingătorii de clanţe de pe la ambasade, discursul dlui Iohannis n-a făcut decât să ne arate o dată în plus micimea staturii sale politice.  

Preşedintele are idei puţine şi fixe: prima este 2% din PIB (cum numai vreo 5 state din NATO acceptă), bani care trebuie alocaţi pentru cumpărarea de arme de la americani.

A doua este un deficit  bugetar sub 3% (cât cerea odată Merkel şi nu mai respectă nimeni din UE).

Şi, a treia, ceva mai nouă, este Ordonanţa 13, de care dl. Iohannis se agaţă ca orbul de baston pentru a face pe zmeul statului… de drept. Cam la atât se rezumă gândirea politică a personajului rătăcit prin Palatul Cotroceni.

Dacă deficitul bugetar mic, în paralel cu înarmarea  puternică a ţării, rămân singurele „linii  de forţă”  ale unei gândiri politice modeste  – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere –  incriminarea Ordonanţei 13 arată şi o încăpăţânare de-a dreptul maladivă. Faptul că dl Iohannis o ţine langa cu „ordonanţa 13” chiar şi a treia zi după Scripturi poate avea câteva explicaţii. Fie habarnistul de la Cotroceni n-a aflat despre Decizia CCR, ceea ce este grav, fie, pur şi simplu, nu vrea să recunoască autoritatea acestei instituţii, ceea ce este şi mai grav. Ar mai fi şi-a treia explicaţie – şi anume ca dl. Iohannis să creadă că toţi românii sunt proşti, că nu ştiu despre ce e vorba în Ordonanţa 13 şi că haştagii din piaţă ar fi idolii poporului şi elita neamului… Dacă ar mai crede şi aşa ceva, preşedintele ar fi chiar de râsul curcilor!

 În mod normal, după ce Curtea Constituţională a repetat obligaţia stabilirii unui prag pentru abuzul în serviciu, confirmând corectitudinea OG 13, preşedintele trebuia să întărească această decizie în toate ieşirile sale publice, că d-aia îi scrie în fişa postului că este garantul Constituţiei. Trebuia să pună lucrurile la locul lor, să dezavueze protestul ilegal din piaţă şi să dea lumină ignoranţilor haştagişti, reabilitând Ordonanţa 13. De-abia atunci, după o astfel de reacţie, căpăta dl. Iohannis legitimitatea să vorbească despre statul de drept. Până atunci, mai uşor cu democraţia pe scări în discursurile sale publice…  

  Din păcate, România nu are un preşedinte care să înţeleagă ierarhia valorilor democratice, în care demnitatea cetăţeanului şi libertatea acestuia sunt mai presus de orice. Pentru domnia sa nu libertatea, ci „siguranţa naţională” – pretextul abstract al militarismului ce conduce ţara – este religia supremă. Dovedind  nu  doar  micime de caracter, ci şi îngustime politică, dl. Iohannis preferă mai degrabă să-şi apere iresponsabila sa ieşire nocturnă în Piaţă, cu pufoaică roşie peste vesta anti-glonţ, decât să apere Constituţia.     Mai mult decât atât, defilează şi pe la Casa Albă, şi pe la Berlin cu atitudinea sa protestatară împotriva Ordonanţei 13, adică împotriva unei reglementări despre care Curtea Constituţională a decis că este obligatoriu să fie adoptată. Dar într-un stat de drept, nu într-unul condus de monstruoasa coaliţie dintre procurori şi securişti.

 Acesta e nivelul de talpa gâştii al gândirii politice – şi chiar „patriotismului” – de care e capabil un paraşutist aterizat într-un post de la care înţelege doar luxul şi privilegiile.

Tudorel Toader a cerut verificarea DNA. ,,A venit vremea CLARIFICĂRILOR. Sunt tragedii în justiție”

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a precizat, luni dimineață, că DNA nu a fost verificată de 10 ani. El este de părere că a venit vremea să fie făcute clarificări importante privind activitatea DNA. 

,,A venit vremea clarificărilor la DNA”, a spus luni dimineață Tudorel Toader.  Ministrul Justiției a adăugat: ,,În raportul acela referitor la anchetarea modului de anchetare a OUG 13, eu am tras un puternic semnal de alarmă vizavi de activitatea DNA și am subliniat nevoia imperativă ca activitatea DNA-ului să se desfășoare în limite constituționale. Susținem, cu toată convingerea, continuarea luptei împotriva corupției, dar vă rog să reținem că lupta împotriva corupției nu înseamnă numai DNA, nu înseamnă numai aplicare de pedepse și condamnări, deci înseamnă, în primul rând, prevenirea săvârșirii faptelor de corupție, urmând ca norma penală să fie ultima soluție. Susținem și- prin pachetul de legi veți vedea- că propunem măsuri de consolidare a luptei împotriva corupției.

CSM verifică înregistrările din DNA

Cu privire la recentele dezvăluiri din cadrul DNA-ului, dvs știți că am sesizat Inspecția Judiciară a CSM-ului cu privire la acele înregistrări care au apărut în spațiul public. Eu, personal, ca ministru al Justiției nu pot spune dacă sunt sau nu adevărate, pentru că nu sunt \verificare a respectivelor înregistrări.

DNA și PÎCCJ, neverificate de 10 ani, din 2007

Dvs. mai știți și nu știu dacă v-am spus în mod explicit, dar cu siguranță v-am spus printre rânduri, că am sesizat Inspecția Judiciară a CSM-ului pentru a face evaluări de fond privind activitatea managerială la DNA, pe de-o parte, la PÎCCJ pe de altă parte. De ce anume? Pentru că la cele două autorități nu au fost făcute evaluări de fond privind activitatea managerială din 2007, adică de 10 ani. Ori, zece ani de zile o instituție să nu fie verificată, să nu fie evaluătă, nu știu dacă este în regulă motiv pentru care am sesizat IJ, verificările sunt în curs de desfășurare, aștept cu interes bilanțul, rezultatul, concluziile, evaluările. 

Tragedii în justiție

Sper să se constate că nu avem o justiție selectivă, sper să se constate că sesizările, cauzele deduse spre urmărire penală au fost puse pe rol, soluționate cu celeritate, să răspundem acelei cerințe de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil și-n același timp mai sper să se respecte cronologia soluționării în funcție de cro\\nologia înregistrării. Noi avem nevoie de justiție dreaptă. Susținem prevenirea și combaterea faptelor de corupție, dar, ca ministru al Justiției, sunt obligat să nu văd numai partea pozitivă, ci și partea negativă, să văd și faptul că, din păcate, mulți români sunt arestați, urmăriți penal, sunt anchetați, trimiși în judecată, eventual și condamnați, ca ulterior să se constate că sunt nevinovați, ceea ce este o adevărată tragedie pentru cel în cauză și mai mult decât o pată neagră pentru justiția din România. 

Silvia ANDREI

Turcii fac pasul înapoi pe proiectul mega-moscheii. Au scos proiectul de pe site

Marea Moschee din București, proiect aprobat la nivel interministerial în timpul mandatului lui Victor Ponta, primește lovitura de grație.

Astfel, se pare, că Turcia a făcut o mișcare de ultimă oră, mai exact aceasta a eliminat de pe site-ul Autorității religioase proiectul mega-moscheii.

Reacția Turciei vine după ce peste 8000 de români s-au constituit părți în procesul de pe rolul Curții de Apel deschis de Cătălin Ioan Berenghi alături Ioan Catalin Gornic, Calin Marincus si Todiras Octavian, unde se solicită anularea Hotărârii de Guvern prin care premierul Victor Ponta a oferit peste un hectar pe Bulevardul Expoziției pentru ca Turcia să construiască cea mai mare moschee din Europa deși în Sectorul 1 trăiesc doar 952 de musulmani.

Cătălin Berenghi, fostul luptător din Legiunea Franceză, a mai punctat o victorie.

  Florin CREȘTINUL

Țara șomerilor cu diplome

Sentimente de optimism și încredere în economie m-au determinat, acum vreo doi ani, să renovez un apartament. Dacă ați trecut prin această experiență sau ați construit ceva, sau dacă doar ați vrut să schimbați nu știu ce țeavă la chiuvetă, cu siguranță v-ați lovit de același lucru: lipsa muncitorilor.

Și acum am mici coșmaruri când mă gândesc la prețurile cerute de primele patru echipe; ar fi trebuit să muncesc multe, multe luni numai pentru a plăti manopera echipei, formată din doi oameni. Echipă care, dacă ar fi muncit în ritm normal, ar fi terminat lucrarea într-o singură lună. Cu alte cuvinte, ar fi câștigat câteva mii de euro, mai bine decât un european din Vestul atât de îndepărtat. Am întâlnit chiar un domn care mi-a cerut un avans de 60% din manoperă, condiție sine qua non. Altul s-a supărat când am renunțat să mai zugrăvesc una dintre camere, mai nouă. Mi-a cerut exact același preț și cu acea cameră, și fără.

Povestea s-a repetat atunci când am avut nevoie de un tâmplar, de exemplu. Cuvântul „tâmplar“ ar trebui să figureze în dicționar la rarități; vorbim de o specie care există, dar e foarte greu de găsit, trebuie să ai relații, să fii inclus într-un cerc restrâns de cunoscători, să fii recomandat. Când în sfârșit l-am găsit, n-am mai făcut nazuri nici în ceea ce privește prețul (măsura a fost tot de câteva salarii lunare normale, pentru câteva zile de muncă), nici în ceea ce privește lipsa oricărui tip de factură sau garanție ori a timpului de livrare. C-așa-i în economia de piață, cum ar spune Toma Caragiu. Se cere, dar nu se oferă îndeajuns, deci cel care oferă pune condițiile.

Mă întorc la renovat. Am găsit o echipă care a calculat un preț corect, adică un preț unitar pe suprafață, pe care l-a înmulțit la suprafața propriu-zisă. O echipă cu care am lucrat folosind mult telefonul mobil, grafice de calcul, fotografii trimise instant din magazine în care căutam produsele. Niște tineri care câștigau mult, mult peste ce și-ar putea imagina mulți absolvenți de facultate.

Din păcate, sistemul de învățământ a fost făcut țăndări, praf și pulbere. Desființarea școlilor profesionale ne-a transformat pe toți într-o țară de șomeri cu diplome. Să muncești pentru un salariu a ajuns opusul virtuții, banala zicală care spune că munca e brățară de aur a fost înlocuită cumva, în mentalul colectiv, cu ceva de genul „tunurile, șmenul și manevrele sunt o cale către o viață mai bună“. Am întâlnit tineri pentru care munca, orice fel de muncă, era detestabilă; calea de a reuși în viață era, pentru ei, cea pe care o văzuseră la falsele vedete de la televizor.

Și cum să nu fie așa, dacă oameni care nu au muncit aproape niciodată sau care au muncit numai la stat, pe salarii mici, își ridică imperii fără ca nimeni să-i întrebe nimic? Avem președinți de partid bogați ca niște lideri de stat africani care nu se mai lasă duși de la putere, primari cu vile ca la Hollywood, ascunse pe numele soacrelor (cu nici 4.000 de lei salariu, cât avea un primar până mai ieri, nu îți poți cumpăra liniștit nici un apartament decent), politicieni care au făcut facultatea la 40 de ani, ca să bifeze un pas înainte pe scara socială, și care prin mită și șantaj au ajuns milionari în euro.

În aceste condiții, nu este de mirare că, de exemplu, într-o comună din Constanța, investitorii în agricultură se dau de ceasul morții să angajeze tractoriști, cărora, în timpul campaniilor, le oferă salarii de 5.000 de lei. Cu greu au fost convinși 30 de părinți să-și lase copiii să urmeze cursurile unei școli profesionale. Nu e de mirare nici că șantierele navale din Constanța se rugau de tinerii din sate să vină să muncească, le ofereau salarii bune, cazare și masă, dar și posibilitatea, nedeclarată, de a pleca peste hotare, pe salarii și mai mari.

O caravană străbătea colbul satelor dobrogene, dar în zadar.

A fost nevoie să se aducă muncitori din Asia, cu tot cu bucătari, pentru că românii neaoși nu doreau să muncească.

Am mai găsit un exemplu pe care nu pot să-l înțeleg. În Constanța există un fenomen: se fură gunoiul. Găști bine puse la punct merg la ghene și culeg PET-urile, pe care apoi le valorifică. Firma de salubritate a vrut să-i angajeze; e nevoie oricând de forță de muncă. Le-a oferit salariu pe carte de muncă, având toate beneficiile incluse. Niciunul nu a vrut să se angajeze.

Școlile profesionale au fost reînființate; din acest an funcționează și școlile profesionale în sistem dual, o formă îmbunătățită. România rămâne însă țara unde tinerii fie vor să fie absolvenți de facultate (deși diploma e o simplă bucată de hârtie), fie nu vor, pur și simplu, să muncească.

Există studii care arată că doar 20% din tinerii români se înscriu la școala profesională; în Germania ponderea este de 70%.

Una dintre explicații a fost găsită în urma unui studiu realizat, în urmă cu patru ani, de o echipă coordonată de profesorul Dan David de la Universitatea „Babeş-Bolyai“. Aceasta a ajuns la concluzia că românii văd munca drept „mijloc de emancipare socială, neavând valoare intrinsecă, precum se întâmplă la alte popoare. De exemplu, la japonezi sau la chinezi există o etică intrinsecă a muncii. Dacă s-au angajat să facă un anumit lucru, îl fac cât de bine pot, indiferent de plată. La români, scopul muncii este de a evolua pe scara socială“.

Din păcate, sistemul de învățământ se poate adapta și modifica mai ușor decât mentalitatea.

Florin NAHORNIAC

Un nou atentat la buzunarele românilor. Guvernul Tudose introduce TAXA pe zahăr, sare și grăsimi

Consumul excesiv de sare, zahăr și grăsimi poate dăuna grav sănătății! Ca atare, PSD vrea să supraimpoziteze aceste produse care au un impact negativ asupra oamenilor. Cu alte cuvinte, accizele se vor extinde la mai multe categorii de produse, iar asta ar însemna se va resimți în buzunarele românilor. 

 Guvernul ar urma să introducă o taxă pe produsele cu impact negativ asupra populației. Acciza pe sare, zahăr și grăsimi ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2018.

Măsura a fost propusă pentru a crește veniturile la bugetul de stat, pentru sustenabilitatea legii salarizării.

Silvia ANDREI

Vărul lui Gheorghiu-Dej, erou al rezistenței antibolșevice. Maiorul Nicolae Dabija a decis să se opună comunismului cu toate puterile sale

Una dintre figurile emblematice ale luptei anticomuniste din Munții Apuseni a fost maiorul Nicolae Dabija, ofițer de elită al Armatei Regale Române. El era vărul dictatorului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. 

Maiorul Nicolae Dabija a decis să se opună comunismului cu toate puterile sale. Relația de rudenie cu satrapul roșu nu l-a salvat. În 1949, ofițerul român a fost capturat prin trădare, torturat de Securitate, judecat, condamnat la moarte și executat.

Un destin eroic

Nicolae Dabija s-a născut în anul 1907 în Galați, într-o familie nu prea înstărită. La 19 ani, a decis să intre ca voluntar în Armata Regală Română. Pentru că avea o inteligență deosebită, a fost trimis la Liceul Militar din Iași, apoi a devenit subofițer. Nicolae Dabija avea un curaj deosebit, precum și bune capacități de comandant, astfel că a fost trimis la Școala de Ofițeri de Infanterie din Sibiu, o școală care îmbina tradiția militară a Armatei Regale Române cu cea a armatei habsburgice.  Nicolae Dabija a servit ca ofițer activ în Armata Regală Română, iar după intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a fost mutat, cu gradul de căpitan, la Regimentul 38 de Infanterie din Brăila. Cu acest regiment a fost trimis pe frontul rusesc în octombrie 1941. În timpul luptelor împotriva Armatei Roșii, el a dat dovadă de un curaj deosebit. Nicolae Dabija a primit, pentru bravura sa dovedită în timpul luptelor de la Novorossiisk și Perekop, mai multe decorații românești și germane.

A fost rănit de două ori în timpul luptelor contra rușilor și a primit cea mai înaltă decorație românească de război, Ordinul Mihai Viteazul, care i-a fost acordat prin Înalt Decret Regal, semnat de Majestatea Sa Regele Mihai I al României. De asemenea, a fost avansat la excepțional la gradul de maior. Nicolae Dabija nu a putut lua parte la luptele Armatei Regale Române de pe frontul de vest, împotriva Ungariei și Germaniei, pentru că se afla în convalescență după rănile suferite în războiul contra rușilor.      După terminarea războiului, Nicolae Dabija a fost dat afară din armata care se afla tot mai mult sub control sovietic. El a decis să se mute în Aradul Nou, împreună cu soția sa, fiica protopopului greco-catolic Ioan Cârnațiu al Turzii, rudă a monseniorului Pamfil Cârnațiu. Maiorul Nicolae Dabija fusese împroprietărit cu cinci hectare pe malul bănățean al Mureșului, în noul cartier arădean, în calitate de cavaler al Ordinului Mihai Vitea-zul. Din momentul mutării sale la Arad, maiorul Nicolae Dabija a început să se implice în lupta împotriva comunismului.

Cum a luat naștere Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci

În februarie 1948, maiorul Nicolae Dabija i-a cunoscut pe frații Traian, Alexandru, Viorel și Nicolae Macavei. Aceștia erau nepoții fruntașului PNȚ Ștefan Cicio Pop. Ei au decis să formeze un grup de rezistență armată anticomunistă. Acest grup a fost numit Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci. Au început să recruteze diferiți susținători între comunitățile de moți. În zona minelor de aur, de la Roșia Montană la Zlatna, moții erau revoltați de confiscarea minelor de aur, din care își câștigau de generații existența. Alții erau nemulțumiți de confiscarea pădurilor și a gaterelor, precum și a depozitelor și fabricilor de cherestea. Astfel că a fost destul de simplu să găsească recruți pentru Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci. Primii au intrat în vizorul Securității frații Macavei, în vara lui 1948. Pentru că au ascuns de comuniști o parte a aurului extras din minele familiei lor, frații Macavei au fost acuzați de contrabandă cu aur și au intrat în vizorul aparatului de represiune. Ca să scape de arestare, ei s-au refugiat în Munții Apuseni, de unde au început lupta armată împotriva comuniștilor. Au avut loc mai multe ciocniri cu trupele de Jandarmerie și de Miliție. În octombrie 1948, Securitatea a organizat o ambuscadă în care au avut loc schimburi de focuri, iar frații Macavei au împușcat doi plutonieri majori din trupele de jandarmi care fuseseră trimise să îi lichideze pe răzvrătiți.      

 Pentru că bolșevicii au decis să confiște averea fraților Macavei, aceștia au reacționat cu duritate și, în 20 decembrie 1948, au jefuit Percepția Teiuș, de unde au luat suma de 320.000 lei.    În tot acest timp, maiorul Nicolae Dabija a încercat să organizeze un adevărat serviciu de informații în slujba luptătorilor anticomuniști. Pentru început, a apelat la un alt fost ofițer al Armatei Regale Române, maiorul Nicolae Nițescu, care era cumnatul său. El trebuia să adune informații cu caracter militar și politic și să le comunice cifrat lui Nicolae Dabija. Cei care aveau cifrul corespondenței erau doar maiorii Nicolae Dabija și Nicolae Nițescu.   De asemenea, printr-un alt cumnat, care fusese diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și care se numea Mihai Angheluță, Nicolae Dabija a obținut o audiență la consulul Turciei la București. Prin interme-diul acestuia, Nicolae Dabija a reușit să trimită un memoriu scris în limba franceză Misiunii Americane. El cerea americanilor sprijin logistic, militar și informativ pentru a organiza rezistența anticomunistă din munți. Americanii i-au refuzat cererea, dar Nicolae Dabija, convins de iminența declanșării unui război între Statele Unite ale Americii, Franța și Marea Britanie, pe de o parte, și Uniunea Sovietică, de cealaltă parte, nu s-ăsat descurajat. Și-a spus că americanii nu au avut încredere în el, deoarece se temeau că ar fi putut fi un agent provocator. Așa că a decis să îi contacteze pe americani printr-un om în care aceștia aveau încredere. S-a adresat generalului Dumitru Petrescu, fost atașat militar la Legația României de la Washington. Întâlnirea dintre ei a avut loc în mai 1948. Nicolae Dabija i-a spus fostului său superior din Armata Regală Română că se pune sub comanda lui. De asemenea, i-a spus că a început să organizeze grupuri de luptători anticomuniști capabili să blocheze, în eventualitatea unui război, defileurile Someșului, Mureșului, Oltului, Dornei și Prahovei. De asemenea, existau alte grupuri de luptători anticomuniști care aveau misiunea de a sabota instalațiile și câmpurile petroliere din Prahova. Treptat, grupul de membri și susținători ai lui Nicolae Dabija și ai fraților Macavei a ajuns la aproximativ 400 de persoane.

  În iarna 1948-1949, maiorul Nicolae Dabija a aflat că lațul poliției politice începe să se strângă în jurul său, ast-fel că a decis să plece și el în Munții Apuseni. În februarie 1949, a decis să își stabileas-că punctul de comandă pe Muntele Mare. A organizat un comandament după toa-te regulile artei militare. Mem–brii grupului au săpat o cazemată întărită cu grinzi de brad și în care existau paturi suprapuse, iar lângă aceasta au săpat un bordei folosit pe post de depozit.                         În februarie 1949, maiorul Nicolae Dabija a decis să își organizeze grupurile de susținători pentru a lansa operațiuni de gherilă împotriva comuniștilor. O astfel de acțiune de proporții era programată pentru ziua de 6 martie 1949, atunci când comuniștii sărbătoreau patru ani de la instalarea primului guvern comunist, condus de Petru Groza.

Trădare și confruntare

Pentru a pregăti în bune condiții operațiunea de gherilă, maiorul Nicolae Dabija a decis să cheme la comandamentul său de pe Muntele Mare diferitele grupuri de partizani. Ei urmau să se reunească în data de 4 martie și să depună jurământul că vor lupta până la moarte împotriva sovieticilor care invadaseră România și împotriva bolșevicilor români care le serveau interesele. Însă maiorul Nicolae Dabija a fost trădat de un sătean din Bistra, Augustin Râstei. Acesta fusese una dintre gazdele lui Nicolae Dabija și fusese prins de Miliție. A fost șantajat. Milițienii i-au spus că va sta toată viața în închisoare dacă nu le furnizează informații despre maiorul Nicolae Dabija.       Augustin Râstei fusese primit în grupul lui Nicolae Dabija după ce frații săi vitregi, Avram și Traian Ihuț, garantaseră pentru el. Trădătorul Augustin Râstei l-a convins pe Avram Ihuț să se predea Securității, cu promisiunea că va fi iertat. De la Avram Ihuț, securiștii au aflat că pe Muntele Mare, în cazemată, nu există decât șapte persoane. Însă, între timp, în data de 2 martie, sosiseră alți 17 luptători anticomuniști.         Comandamentul maiorului Nicolae Dabija a fost atacat în noaptea de 3 spre 4 martie 1949 de o trupă de șoc, formată dintr-o companie care aparținea batalionului de Securitate din Florești, de lângă Cluj, din securiști din Câmpeni, din milițieni și din diferite elemente de sprijin.  

Partizanii au încercat să spargă încercuirea. Maiorul Nicolae Dabija, Traian Macavei, Traian Ihuț, Ioan Mișu și Cornel Pascu au reușit să fugă. Cinci persoane au fost ucise. Printre ele s-a numărat și soția lui Nicolae Dabija. Alți 14 luptători anticomuniști au fost prinși de trupele de Securitate. Imediat, trupele de Securitate au început să îi vâneze pe luptătorii din grupul maiorului Nicolae Dabija. Ofițerul a fost trădat și luat prizonier pe Valea Dobrei. Au fost arestați și alți membri ai grupului, inclusiv Ion Trifa, fratele viitorului arhiepiscop Valerian Trifa al românilor ortodocși din America de Nord.  

 Cei arestați au fost torturați de Securitate și judecați la Sibiu. Maiorul Nicolae Dabija, împreună cu alți șase membri ai Frontului Apărării Naționale – Corpul de Haiduci, a fost condamnat la moarte și apoi executat. Alți cinci membri ai grupului, inclusiv o femeie, au fost torturați și executați de Securitate în stil mafiot. Au existat și luptători anticomuniști din acest grup care au fost condamnați la detenție pe viață. În total, membrii Frontului Apărării Naționale – Corpul de Haiduci au fost judecați în 13 loturi. Toți au primit ani grei de închisoare.      Însă și trupele de Securitate au suferit pierderi grele. Membrii grupului de rezistență armată condus de maiorul Nicolae Dabija au ucis cinci securiști și au rănit alți nouă. Acestea au fost cele mai grele pierderi suferite de trupele de Securitate în confruntările directe cu un grup de luptători anticomuniști.

 Represiunea nu s-a limitat strict la membrii Frontului Apărării Naționale – Corpul de Haiduci, ci s-a extins și la membrii familiilor acestora. Împotriva lui Nicolae Dabija a fost întreprinsă o adevărată operațiune de damnatio memoriae. Comuniștii au încercat să îl prezinte pe acesta drept un bandit ordinar. Însă această operațiune a eșuat. În memoria colectivă a locuitorilor Munților Apuseni, maiorul Nicolae Dabija a rămas drept unul dintre cei mai importanți eroi ai luptei împotriva unui sistem opresiv și criminal.  

 Florin NAHORNIAC

VESTE DURĂ pentru Dragnea. PROCURORII I-AU LUAT URMA. Posibil caz de SPĂLARE DE BANI. Detalii de ultimă oră.

Liderul PSD, Liviu Dragea, poate avea probleme din cauza afacerilor din Brazilia. Asta susţin jurnaliştii de la riseproject.ro, care au dezvăluit că “afacerile din Brazilia de pe urma cărora a beneficiat președintele PSD, Liviu Dragnea, au intrat în vizorul procurorilor din țara sud-americană”.
 Conform riseproject.ro, oamenii legii din Brazilia suspectează o posibilă spălare de bani, dar și alte infracțiuni în cazul investițiilor făcute pe numele prietenilor liderului PSD.        ,,RISE Project, împreună cu reporteri ai postului de televiziune Record TV, a doua cea mai mare rețea de televiziune din Brazilia, au documentat intrările și ieșirile lui Liviu Dragnea și ale apropiaților săi în țara de peste Atlantic. Am obținut indicativele zborurilor care i-au adus în Fortaleza, oraș din nord-estul Braziliei unde și-au desfășurat afacerile, numerele pașapoartelor folosite precum și datele și orele exacte când aceștia au trecut prin punctele de frontieră. Aceste informații aruncă o nouă lumină asupra activităților ascunse desfășurate de Dragnea și prietenii săi atât în Brazilia cât și în România.    Sunt opt ani de la momentul când Liviu Dragnea, Costel Comana și Mugurel Gheorghiaș au pășit pentru prima dată împreună pe pământ brazilian, iar afacerile desfășurate de Gheorghiaș, Comana și partenerul lor brazilian, afaceri de care a beneficiat și Liviu Dragnea, au fost luate la ochi de autoritățile din această țară.

 Procurorul brazilian Rómulo Moreira Conrado a declarat pentru Record TV că dacă sumele de bani folosite pentru a achiziționa proprietățile din Brazilia au fost obținute ilicit, atunci este un caz de spălare de bani chiar dacă ilegalitatea a avut loc în altă țară (n.a.-România). El a mai adăugat că va investiga mișcările lui Campos Junior în firmele românilor și că, dacă nu există împuterniciri reale, semnate de proprietarii firmelor, atunci ne aflăm și în fața unui caz de fals intelectual.Liviu Dragnea nu a răspuns întrebărilor adresate de RISE Project”, se arată pe site-ul riseproject.ro.

 Silvia ANDREI

Cum a definit PUTIN scutul de la Deveselu: ,,POTENŢIAL NUCLEAR STRATEGIC AL SUA DESFĂŞURAT LA PERIFERIE”

Analist Jamestown Foundation: rusii cred ca SUA POT ,,DECAPITA” RUSIA atacand nuclear SOCHI si MOSCOVA din BAZELE SCUTULUI ANTIRACHETA/ Comentator rus: SCUTUL AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR. România – tinta si victima sigura 

Analistul rus Konstantin Bogdanov a declarat că scutul antirachetă de la Deveselu, ar putea duce la un război nuclear, iar România ar putea fi una dintre victime, ce va ajunge în ruine. Vladimir Putin a declarat astăzi că desfășurarea sistemului american antirachetă în țara noastra complică situația internațională în jurul Rusiei. ,,Elementele antirachetă din Europa de Est ar putea duce la o accelerare pe panta alunecoasă a războiului nuclear într-o criză”, a declarat analistul rus preluat de New York Times. Elementele scutului vor deveni, inevitabil, ţinte prioritate în cazul unui război nuclear, posibil char ţinte pentru atacuri preventive, avertizează expertul rus. Ţări precum România, care găzduiesc sisteme antirachetă americane, ar putea fi singurele victime, iar Statele Unite să se împace apoi cu Rusia,,deasupra ruinelor fumegânde ale elementelor est-europene ale scutului antirachetă”, a adăugat analistul.

Silvia ANDREI

Ce s-a întâmplat, de fapt, între Printesa Diana şi John F. Kennedy Jr.

In vara anului 1995, Printesa Diana si John F. Kennedy Jr. au avut o intalnire secreta in New York si, de atunci, au existat multe speculatii cu privire la ce s-a intamplat in acea zi in apartamentul ei din Hotelul Carlyle.

dianaDesi au trecut atatia ani de atunci, zvonurile nu au contenit, insa acum a iesit la iveala ce s-a intamplat, de fapt, intre Printesa Diana si John F. Kennedy Jr. in acea zi.          Si, oricat ne-ar placea povestile despre aventuri amoroase, se pare ca intalnirea nu a avut deloc un caracter romantic, lucru dezvaluit de RoseMarie Terenzio, fosta asistenta a lui John F. Kennedy Jr., care a fost prezenta in acea zi la intalnirea care a durat aproximativ doua ore.

Se pare ca Printesa Diana si John F. Kennedy Jr. au discutat despre aparitia ei pe coperta revistei politice George, pe care o detinea JFK Jr.      Cu toate acestea, articolul pe care intentiona sa il publice JFK Jr. nu a aparut niciodata deoarece Printesa s-a razgandit, insa John F. Kennedy Jr. a avut numai cuvinte de lauda la adresa Printesei Diana.    Potrivit lui RoseMarie Terenzio, dupa intalnire singurul lucru pe care JFK Jr. l-a spus despre Printesa Diana a fost: “Este intr-adevar foarte inalta. Si foarte timida, draguta si are niste picioare superbe.”.

 Elena TURCULEANU

Premierul Mihai Tudose, numit ilegal conferențiar la SRI

Serviciul Român de Informaţii a investit timp de șase ani în Mihai Tudose pentru ca acesta să predea la academia spionilor. Cu toate acestea, actualul premier nu a dat o oră pe la catedră, deși avea o normă de opt ore pe săptămână. Totuși, Tudose este în continuare confe-renţiar universitar și ţine ocupat un loc care ar putea să-i revină unui universitar cu studii serioase. 

assaddsaEste foarte probabil ca, în 2011 și 2013, când a candidat pentru funcţia de lector și apoi de conferenţiar universitar la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, Mihai Tudose să fi invocat în faţa comisiilor de concurs volumul suspect de plagiat prezentat ieri de RL. Este doar unul dintre paradoxurile care „compun” cariera didactică a actualului premier în cadrul academiei subordonate Serviciului Român de Informaţii (SRI). Cel mai ciudat este că Tudose n-a predat niciodată în cei șase ani de când deţine un grad didactic la această universitate.   

Tudose s-a evaluat singur ca genial

Conform informaţiilor deţinute de RL, la concursul pentru postul de conferenţiar, din 2013, Tudose s-a prezentat drept candidat de elită, la autoevaluarea dintr-o fișă completată cu acel prilej realizând un punctaj de 204 puncte, cifra minimă fiind de 60 de puncte. „Paradoxul se poate verifica ușor la acel mic tabel de la sfârșit unde omul se autoapreciază ca având 105 puncte didactice, deși tot el și instituţia spun, pe de altă parte, că nu a predat deloc. Acum, dvs. să apreciaţi dacă cineva ar putea să îndeplinească norma didactică din fișa cerută de ei (văd acolo 35 de puncte), de trei ori!!!, fără să fi predat absolut deloc…”, a declarat Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm.

Norma minimă a lui Tudose: 8 ore săptămânal

Faptul că Tudose nu a predat niciodată la Academia SRI pare bizar. Este ca și cum o echipă ar transfera un atacant și, când începe jocul, nu-l mai bagă în teren, apelând la improvizaţii; de exemplu, ar putea juca în atac cu un fundaș. Mișcarea dă rar randament, iar în cazul unei instituţii de învăţământ superior în domeniul securităţii naţionale ar putea avea efecte serioase asupra pregătirii viitorilor spioni. Concret: în fișa postului de la Academie, Tudose avea ca sarcină, printre altele, îndeplinirea unei norme didactice minime săptămânale de opt ore, din care cel puţin patru ore convenţionale de curs, obiectele sale fiind „Infra-structuri critice” și „Securitate naţională și euroatlantică”. Așa cum o echipă nu poate avea în lot 12 atacanţi, nici o facultate nu poate avea o sumedenie de titulari de curs pentru același obiect. Faptul că Tudose nu a prestat ar putea indica o posibilă alocare a cursurilor sale unor persoane care nu aveau calificarea cerută de criteriile care i s-au pretins lui la concursurile pentru lector și conferenţiar.

Academia SRI: „Nu a întreprins niciodată demersuri de a se angrena“

De ce nu a predat Tudose la Academie rămâne un mister. Într-un răspuns al SRI, căruia Academia îi este subordonată, se afirmă doar că Tudose „nu a derulat activităţi didactice în calitate de cadru didactic titular sau asociat în Academie”. La rândul ei, Academia a transmis că Tudose „a promovat concursul organizat pentru obţinerea unor grade universitare și nu a întreprins niciodată demersuri de a se angrena în activităţi didactice în cadrul Academiei, în calitate de cadru universitar titular sau asociat”.

Chestionat asupra acestei situaţii, Ministerul Educaţiei a răspuns că responsabilitatea organizării concursurilor aparţine universităţilor. Referitor la faptul că actualul premier a devenit conferenţiar fără a preda ca lector, ministerul a susţinut că „nu există nicio contradicţie între neangrenarea în activităţi didactice a candidatului și punctajul la capitolul Activitate didactică/profesională (cel asupra căruia avea dubii Sebastian Buhai – n.r.), acest punctaj putând fi obţinut ca urmare a desfășurării unor activităţi profesionale sau elaborării unor lucrări de specialitate în domeniul postului”. Prin urmare, calitatea „profesională” (și nu cea „didactică”) a fost salvarea lui Tudose pentru a putea deveni conferenţiar: printre altele, a îndeplinit punctajul scriind -cărţi. Actualul premier nu a putut fi contactat pentru a oferi detalii despre cariera sa academică.

Tudose a minţit ca să motiveze lipsa de la catedră

„Nu am mai întâlnit sau auzit vreodată despre o asemenea situaţie paradoxală”, a mai declarat cercetătorul Sebastian Buhai despre cazul Tudose. Declaraţiile acestuia din urmă legat de acest subiect adâncesc și mai mult misterul. Actualul premier a susţinut că nu a predat pentru că, după ce a dobândit gradul de conferenţiar, a devenit ministru și nu a mai avut timp pentru universitate. Pe lângă faptul că acest răspuns nu explică lipsa din aulă pentru perioada anterioară, cât a fost lector, se mai ridică o problemă: Tudose a câștigat concursul de conferenţiar în septembrie 2013 și a ajuns ministru de-abia în decembrie 2014. Au „curs” trei semestre în care putea „să se angreneze”, așa cum a afirmat Academia, și nu a făcut-o.

SRI a investit degeaba șase ani în Tudose

Rezumată, situaţia actualului premier în relaţie cu Academia stă în felul următor: școala de elită a SRI l-a pregătit trei ani pentru titlul de doctor (2007-2010), i l-a acordat, i-a tipărit o carte (cea suspectă de plagiat), l-a făcut lector (2011), apoi conferenţiar (2013); totul, pentru a putea trimite în faţa studenţilor un specialist în infrastructuri critice (reţele de transporturi, energie, informatice care pot deveni vulnerabile în faţa unor atacuri teroriste); specialistul, însă, a dat bir cu fugiții.  

Școala doctorală SRI: 12,1% plagiate

Conform unui document oficial al instituţiei, redactat în 2016, conducătorii de doctorat ai Academiei SRI sunt, în majoritate, personaje asupra cărora planează controverse. 

Plagiatori și propagandiști TV

Iată lista acestor conducători de doctorat: Gheorghe Toma (suspect de plagiat, conform articolului de ieri al RL), Constantin Onișor (conducătorul de doctorat al lui Tudose, teza susţinută de acesta, în 2010, fiind, de asemenea, suspectă de plagiat), Cristian Troncotă (un obișnuit al postului de știri RomâniaTV; în 2014, fiica lui, Miruna, a câștigat un post de cercetător știinţific gradul III la Academie, președintele comisiei de concurs fiind Gheorghe Toma), Constantin Romanoschi, Teodoru Ștefan (și el semnatar al volumului cu probleme de etică semnat și de Tudose), Cristian Barna, Irena Chiru, Marian Sebe și Ella Ciupercă. Pe această listă s-a aflat și controversatul politician Gabriel Oprea, care a renunţat la această calitate, prin demisie, în 2015.

Presa dezvăluise anterior faptul că mai mulţi doctoranzi ai acestuia plagiaseră, el însuși fiind suspect de aceeași încălcare a regulilor academice. În final, plagiatul la Oprea a fost stabilit oficial și el și-a pierdut titlul de doctor.

10 doctorate din 82, plagiate

Sistemul de acordare a doctoratelor de la această Academie a indicat grave carenţe și o lipsă totală de onestitate: politicieni de rang înalt și șefi din Justiţie primeau acest titlu în condiţiile în care aveau teze plagiate. Nouă dintre acești doctoranzi (Bogdan Licu – prim-adjunct al procurorului general al României, actualul premier Mihai Tudose, fostul primar de sector Neculai Onţanu, Radu Stroe – fost ministru, Daniel Andrei Moldoveanu – șef al Comunităţii Naţionale de Informaţii, fostul ministru Mihai Stănișoară, Loredana Radu – nepoata lui Gabriel Oprea, Adela Popescu (Neagu) – fosta secretară a lui Oprea la Ministerul Apărării Naţionale, Romeo Raicu, fost președinte al Comisiei Parlamentare de Control al SIE) au depus, în martie 2016, cereri de renunţare la titlul de doctor, dar acestea nu au putut fi aprobate pentru că nu există cadrul legislativ necesar. Opt dintre ei îl avuseseră drept conductor de doctorat pe Oprea, iar unul (Tudose) pe Onișor. Ulterior, a fost descoperită a zecea teză cu probleme de etică, tot la Oprea: cea a judecătoarei Florica Diaconescu. În acest caz, Academia a retras lucrarea din bibliotecă și a sesizat CNATDCU.  

Cum, între 2011 și 2016, la -această Academie au fost acordate 82 de titluri de doctor, iar în 10 dintre acestea s-au încălcat regulile de etică, rezultă un „rateu” de 12,1%, drept pentru care mulţi s-au întrebat dacă se mai justifică funcţionarea acestei școli doctorale.  

Articol în „Incisiv de Prahova“

Una dintre operele academice ale lui Tudose poate fi citită într-un mediu mai puţin obișnuit: site-ul publicaţiei „Incisiv de Prahova”, loc unde sunt postate, în cheie conspiraţionistă, o sumedenie de articole dedicate Justiţiei și serviciilor secrete. Articolul „Controlul civil și democratic asupra intelligence-ului modern – noi provocări” a fost scris de actualul premier în perioada de doctorat și abordează tema intens vehiculată în zilele numirii sale la Palatul Victoria: legăturile dintre politicieni și serviciile de informaţii. Iată ce susţinea Tudose în acest articol: „(…) Cele mai multe dintre noile democraţii trebuie să se preocupe mai mult pentru a crea de la început un cadru legal clar, explicit și cuprinzător pentru activităţile de informaţii, în caz contrar, serviciile de informaţii nu se vor afla niciodată sub un real control politic și democratic. (…) Prin consolidarea democraţiei, conducerea politică trebuie să hotărască dacă și când/cum serviciile de informaţii militare trebuie să fie înlocuite (parţial/total) cu agenţii/structuri civile. (…) În cadrul democraţiilor mai firave, un mare număr de politicieni și cetăţeni își imaginează că serviciile de informaţii ar trebui să fie omniprezente, oportune, corecte, obiective, dar să aducă și date și dovezi care să susţină informaţiile prezentate și presupunerile/estimările formulate. Totodată, în opinia acestora, serviciile de informaţii nu trebuie să fie costisitoare și să respecte în totalitate drepturile omului. Acestea nu sunt așteptări într-o deplină cunoștinţă de cauză, ci, mai degrabă, un fel de proiecţie personală/comună, opusă a ceea ce înseamnă astăzi intelligence modern. (…) În relaţia dintre serviciile de informaţii militare și conducerea politică civilă este necesară stabilirea unui echilibru între independenţa profesională a cadrelor de informaţii și autoritatea factorului politic”. 

Academia SRI, vechime de 25 de ani

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” a fost înfiinţată în 1992, fiind subordonată Serviciului Român de Informaţii. Este o instituţie militară de învăţământ superior și are drept scop „creșterea performanţei și asigurarea competitivităţii capitalului uman al Serviciului și al altor instituţii din cadrul sistemului de securitate naţională, beneficiare ale activităţilor de învăţământ” din Academie. Este compusă din Facultatea de Informaţii, Facultatea de Studii de Intelligence, Școala Doctorală, Colegiul Naţional de Informaţii, Departamentul de Limbi Străine, Departamentul de Învăţământ la Distanţă, Institutul Naţional de Studii de Intelligence, Centrul Naţional de Modelare și Simulare în Intelligence, Secretariatul Academiei, în cadrul căruia funcţionează Biblioteca Centrală și Editura Academiei, centre de perfecţionare a resurselor umane.

Un profesor SRI a fost recepţioner în 2015

Spre deosebire de alte instituţii de învăţământ superior, Academia nu are pe site secţiuni dedicate numelor cadrelor didactice din facultăţi, ci doar o secțiune a șefilor. RL a aflat, totuși, că aici predau conferenţiarii Iulian Fota, consilier prezidenţial, și Mihail Bălan, fost ofiţer operativ SRI între 1994 și 2010, lectorul Daniela Elena Mitu, cadru militar în SRI din 2004, când avea 24 de ani, conferenţiarul Ana Ligia Leaua, consilier al directorului SRI, lectorul Adrian Victor Vevera, fost ofiţer la „Doi și-un sfert” și director al Consiliului de Administraţie de la Transelectrica.     În 2016, un post de asistent la Academie a fost câștigat de Silviu Valentin Petre, fost angajat, între 2008 și 2009, al FACIAS, o organizație neguvernamentală sponsorizată de patronul Intact Group, Dan Voiculescu. În 2015, după ce a rămas fără funcţia de cercetător la Centrul de Studii Est-Europene și Asiatice din cadrul SNSPA, acesta a fost recepţioner la hotelurile „Visconti” și „Dan” din București. Printre atribuţiile lui Petre, conform CV-ului personal, au fost „pregătit mic dejun” și „făcut curăţenie”. O bună parte dintre cadrele didactice au fost anterior profesori de liceu, așa cum este și cazul brăileanului Mihai Șerban, care, pe deasupra, a îndeplinit și funcţia de lider sindical.

Volum plagiat 60%, alături de nume mari din SRI

RL a dezvăluit ieri că o carte semnată în 2009 de Tudose, alături de trei șefi din SRI, este suspectă de plagiat și autoplagiat. Cazul cel mai flagrant este legat de cinci capitole preluate, fără a se indica sursa, din-tr-un volum apărut cu patru ani mai devreme.      Unul dintre cei patru autori ai cărţii cu probleme este generalul Gheorghe Toma, fost prorector al Academiei Naţionale de Informaţii. Ceilalţi au fost Teodoru Ștefan, rector al Acade-miei, și Florian Severin Lungu, fost șef SRI Brăila. La concursul din 2013, președinte al comisiei de concurs care i-a acordat lui Tudose postul de conferenţiar a fost același Toma care, anterior, îi fusese conducător de doctorat lui Lungu.

 Iosif VARGA

Codruța Kovesi, despre Liviu Dragnea-Tel Drum

Laura Codruța Kovesi a acordat primul interviu în care vorbește despre dezvăluirile Rise Project, dar și despre Dragnea-Tel Drum. „Nu alegem ținte, nu anchetam o persoana pentru ca are cinci vile, pentru ca e prim-ministru sau ministru. Noi investigăm fapte care sunt date în competența noastră”, a declarat șefa DNA pentru ziare.com.

– In chestiunea Tel Drum, aveti doua dosare, dupa cum ati anuntat, unul deschis chiar dupa ultima investigatie Rise Project. Ati obtinut nota DIPI despre care vorbeste aceasta investigatie?

– Fiind o investigatie jurnalistica si sesizandu-ne din ce a aparut in spatiul public, am comunicat, la cererea jurnalistilor, ca este deschis acest dosar, dar nu pot face comentarii despre ce avem sau nu in dosar.

– Nu e totusi cam tarziu? Despre chestiunea Tel Drum – Dragnea se vorbeste de ani de zile, au curs rauri de cerneala.

Din 2013, de cand sunt procuror sef DNA, Liviu Dragnea a fost trimis in judecata si condamnat definitiv, mai este un dosar in care a fost trimis in judecata, e pe rolul ICCJ, si avem aceste dosare in lucru. Eu va pot spune ce s-a intamplat din 2013 pana acum.

– Cele doua dosare despre care mi-ati vorbit, „Referendumul” si „Bombonica”, sunt oarecum marunte in raport cu ceea ce vedem acum in investigatia Rise Project.

– Noi investigam fapte care sunt date in competenta noastra. Simplul fapt ca o persoana detine o anumita functie sau are o avere nu inseamna ca trebuie sa deschidem o investigatie. Nu alegem tinte, nu anchetam o persoana pentru ca are cinci vile, pentru ca e prim-ministru sau ministru. Noi investigam fapte….

… – Actiunile la purtator sunt suspectate acum a fi sursa de coruptie. Aveti posibilitatea sa luati urma acestor actiuni la purtator?

– Putem verifica multe, problema este ca informatiile trebuie transformate in probe, pe care uneori le avem, uneori nu. Investigatii financiare, despre conturi, despre active, despre actiuni la purtator putem verifica, dar in final discutam de probe.

– Dar in cazul actiunilor la purtator puteti lua urma banilor incasati de pe urma lor?

Putem verifica orice informatie legata de bani si circuite financiare.

– Deci actiunile la purtator nu sunt o „crima perfecta”?

Nu sunt.

Doamna Kovesi s-a apărat impecabil, spune Chirieac

Analistul Bogdan Chirieac, comentând declarațiile procurorului-șef al DNA, a declarat la România TV că doamna Kovesi a transmis un mesaj potrivit căruia „nu stabilește ținte și nu investighează oameni doar că sunt bogați sau ocupă funcții. Combate în acest fel, de o manieră elegantă, civilizată, stenograma în care apare dânsa spunând că decapați dosarul pentru a ajunge la primul ministru”.

Despre problema acțiunilor la purtător, analistul Bogdan Chirieac face lumină referitoare la urma banilor. Acțiunile la purtător pot fi secrete pentru presă sau publicul larg, dar acestea nu reprezintă o problemă pentru autorități. „În momentul în care mergi să ridici dividendele trebuie să le declari autorităților fiscale, trebuie să plătești impozit. Subiectul acțiunilor la purtător a devenit o marotă, am crezut că este o glumă. Ei bine nu este o glumă.

Anual din România, potrivit statisticilor ANAF și INS ies din țară 48 de miliarde de euro către offshore, deoarce în primele Top 100 companii din România  sunt toate offshore, de la cele de telefonie mobilă până la marii retaileri. 

Doamna Kovesi s-a apărat impecabil. Nu a făcut nicio declarație în sensul că da, o să-l termin pe Dragnea și Tel Drum. Domnia sa a vorbit despre investigații, dosare, răspunsuri standard”, a mai declarat Bogdan Chirieac

Iosif VARGA

Coada SRI și arcușul de vioară

Spuneam acum câteva zile, cu mult înaintea marilor analiști sau televizioniști că bătălia dintre Dragnea și Grindeanu nu este una a marilor orgolii, că Grindeanu nu ține cu tot dinadinsul de scaun pentru că oricum el este un nimeni în politică, el a fost introdus, conservat apoi activat și are rolul lui bine determinat, acela de a-l dărâma pe Dragnea și a crea balamuc în PSD.

Cui slujește acest  obiectiv, nu cred că mai e nevoie să spun. Cert este că serviciile, aceleași care prin alți reprezentanți, se aflau la un eveniment privat la ”interesul național” acasă cu prilejul alegerilor din 2012 au coada băgată și aici și încă una stufoasă rău. Apropo de coadă, bănuiesc că știți din ce se fac arcușurile de vioară.

Din coadă de cal, dar nu orice cal, ci numai din cozi de armăsari. De ce ? Pentru că cele de iapă suferă multe udări și astfel își pierd din rezistență. Ei bine aceleași caracteristici le are și coada SRI, numai că aceasta mai și pute și îți  dai imediat seama de unde provine materialul. Deci, bătălia nu se dă pentru programul de guvernare ci pentru distrugerea PSD,deci și a programului de guvernare dar și a lui Dragnea care dacă este ejectat de la conducerea partidului nu mai are nici o șansă să candideze împotriva lui Iohannis, iar Iohannis se cam teme. Grindeanu a făcut tot posibilul să boicoteze programul PSD dar mai ales, propriul partid, Dragnea a aflat și el,  și de aici exmatricularea. El practic nu a pronunțat cuvântul trădare pentru că nu are ferma de pui a lui Năstase, dar  spus-o mai voalat, cum șade bine unei femei, vuvuzeaua Firea. Asta ar fi prima trădare.
Banca viticultorului
Acum urmează a doua, numai că nu din același loc. Bineînțeles că războiul s-a mutat în plan financiar, politic, chiar internațional prin unele luări de poziție ale unor reprezentanți străini. În plan financiar, scăderea leului față de valută este dacă nu justificată, cel puțin de așteptat. De fiecare dată când se ceartă premierul cu președintele sau partidele între ele, țara ”își pierde cota de încredere” sau de bursă și vai, leul se depreciază. Bineînțeles, Banca Națională nu poate face nimic pentru menținerea cursului care e de fapt scăzut artificial doar din creion, sau tastatură, ba mai mult, este prima care anunță prin șeful ei că s-a creat un risc și ne vom pierde  credibilitatea. Nu ar fi mai bine ca domnul viticultor să stea în banca lui dar cea personală, nu cea națională și să nu mai dea el tonul prăbușirii leului ? Ale cui interese le slujește domnia sa de fapt? Parcă la referendumul de suspendare a lui Băsescu, care ca importanță politico-socio-economică era mult mai importanta decât plecarea lui Grindeanu, leul nu a scăzut. Eu numesc asta trădare a intereselor statului.
Ruleta partidelor
În afară de cele două facțiuni aflate în conflict, soarta țării se mai joacă și la ruleta partidelor din opoziție. Nici acestea nu joacă cinstit nici față de proprii membri de partid,  nici față de electorat. Unele dintre ele au decis să nu participe la votul asupra moțiunii, altele să participe dar să stea în bănci.  De ce? Din câte știu eu, parlamentarii, indiferent din ce partid fac parte sunt aleși pentru a reprezenta în Parlament, prin votul lor, voința și dorința celor care i-au ales și să fim realiști, nu sunt aleși doar de membrii de partid, că dacă ar fi așa, nu ar mai face pragul. Deci așa zișii aleși ar trebui să meargă la vot și să voteze cum au fost investiți, bine sau rău, dar să voteze. Practic însă, aceștia își trădează alegătorii și pun interesele unui grup, indiferent cum se numește el, înaintea interesului populației și jurământului depus la investire. Nu cred că e român întreg la cap care să nu vrea ca această situație să ia sfârșit și să nu vrea stabilitate, indiferent cine ar fi în acest moment la putere pentru că e mai rău fără guvern decât cu un guvern nedorit. Numai politicienii din motive și interese de hazna prelungesc această situație prin absenteismul lor fără să țină cont de efecte, ba,  pretinzând și că sunt fair -play. Incalificabil!
Dar parlamentarii opoziției își trădează și membrii de partid, cărora le-au promis și în campanie și după ce nu au reușit să formeze majoritatea, că vor face totul pentru a dărâma guvernul și a prelua puterea. În acest scop au folosit cele mai abjecte mijloace posibile, plecând de la atacuri murdare la persoană, la minciuni, instrumentări de dosare cu ajutorul binomului, instigare la violență, organizarea unor mișcări de stradă acoperite sub numele unor ONG-uri, etc etc. Dar uite că acum când au ocazia să dea jos guvernul PSD și poate chiar să formeze o nouă majoritate și să preia guvernarea, ei nu, nu se bagă în”bătălia internă” din PSD probabil din ceva respect sau ”principii de înaltă ținută morală”. De ce stau deoparte? Pentru că pe ei nu îi interesează căderea guvernului sau formarea majorității, ei execută ordinul  care se referă la anihilarea totală a lui Dragnea, principalul contracandidat al lui Iohannis la viitoarele alegeri. Eu văd aici o trădare în toată regula.
Un trădător, doi trădători
Despre cei doi protagoniști care sunt gata să muște din bunici și din părinți, numai să se vadă ei din nou pe val și să beneficieze de protecția păpușarilor, ce să mai spun. Efectiv nu înțeleg în numele cui acționează sau vor să formeze guvernul, Ponta și Grindeanu. Guvernul trebuie să fie politic iar premierul și miniștrii să fie propuși din rândul partidelor care formează majoritatea. Până și Iohannis a acceptat asta. Dar nu, Ponta și Grindeanu vor să formeze un guvern, dar nu știu în numele cui și cu cine pentru că ei nu mai sunt membri de partid, nu mai reprezintă pe nimeni, politic sunt NIMENI. Și atunci, al cui guvern îl formează ei? Al trădării ? Curios este că pisicuța Ponta, cel care a demisionat din partid și din fruntea guvernului la presiunea ONG-urilor dar și a trădătorului Dragnea pe care vrea să se răzbune acum, susține acum acțiunea lui Grindeanu, respectiv încăpățânarea de a nu demisiona în ciuda faptului că e singur ca un rahat în ploaie. Păi domnul Ponta ori se dezice de propriile principii, pentru că el a demisionat pentru a nu crea instabilitate politică și pentru supraviețuirea partidului, ori acum realizează că a fost un prost când a demisionat și acum vrea să recupereze. Oricum ar fi, ori că își trădează principiile ori partidul, tot trădător este. Aud că printre cei care sunt vizați să facă parte din Grindeanu 2 se află și Oprea infinit. Ei da, cum putea să lipsească tocmai el din caruselul trădării, că doar e specialist număru unu și șofer. Nu este bizar cum Ponta se întovărășește din nou cu Oprea, cel care i-a forțat practic demisia din fruntea guvernului și care nu participa la ședințele de guvern până nu își bea cafeaua cu Iohannis? Urăsc trădarea dar bat palma cu trădătorii, ar fi moto-ul lui Ponta.
Trădarea scapă turma
Și în final vine rândul  și lui Dragnea, care este gata să bată palma și cu Ghinghis Khan și cu Hitler și cu Stalin este gata să pupe și coada calului lui Atilla, numai să scape de Grindeanu și să își poată forma un nou guvern, numai că de data asta va numi o femeie în fruntea guvernului pentru că femeile sunt mai docile și mai ușor de influențat și dirijat. Așa gândește el. Deci este gata să bată palma, dacă nu a bătut deja pe ascuns, așa cum îi place lui să facă lucrurile, să numească premieri și miniștri și să dea ordonanțe de urgență, cu UDMR. Ce înseamnă asta se știe se aude că a acceptat chiar să acorde autonomie județelor cu majoritate maghiară. Cât de departe merge trădarea în România? Foarte departe, practic nu are limite. Ultimii 28 de ani ne-au demonstrat asta.
Având în vedere toate aceste aspecte nici nu știi, ca român imparțial, cui să îi dai dreptate, cui să îi dai votul, pe cine să sprijini, dar mai ales în cine să ai încredere, pentru că toți pe scară mai mare sau mai mică, mai devreme sau mai târziu, trădează. Unde ești Gerula?

Greșeală URIAȘĂ făcută de guvernanți. Segmente masive din societate sunt SCANDALIZATE

Jurnalistul Val Vâlcu a vorbit despre marea greșeală a guvernării.

Eroarea fundamentală este reprezentată de declarațiile de culoar, de parcare, de scara blocului. Cel mai recent exemplu a fost al ministrului Finanțelor Ionuț Mișa care a spus că „pilonul II de pensii se va desființa”. Apoi, după ce Mihai Tudose și Liviu Dragnea au avut reacții negative pe marginea acestui subiect, Ionuț Mișa a spus că a greșit, că nu a vrut să spună ce a zis. „Nu se desființează, nu se naționalizează”, a declarat ministrul Finanțelor joi după-amiaza, în momentul în care în plen se anunța votul acordat Guvernului. Liviu Dragnea l-a apărat pe Ionuț Mișa spunând că el nu este obișnuit să răspundă mai multor întrebări și probabil a răspuns la alta decât cea legeată de fondul de pensii. Așadar, după o afirmație de acest fel urmează o isterie generală, și pe bună dreptate, oamenii neînțelegând nimic din ce se întâmplă.  

Se pune întrebarea de ce fac guvernanții greșeli care scandalizează segmente masive din societate. Prin astfel de declarații, miniștrii creează discuții și vulnerabilizează atât fiecare demnitar în parte, cât și guvernarea în ansamblul ei.      Greșeala aceasta a fost observată încă de la consultările făcute de Florin Iordache cu actorii din justiție, în luna ianuarie. Ei stăteau în fața Ministerului de Justiție și dădeau declarații pe trepte, la minus 20 de grade, deși există sală de conferințe, birou de presă, loc adecvat în care poți susține comunicarea, cu microfon, astfel încât să se audă întrebarea pe care o pune jurnalistul și să se audă și răspunsul. De multe ori, se întâmpla ca publicul să nu audă întrebarea și, în mod normal, face asocieri greșite.

Și Liviu Dragnea cade în capcană, răspunzând jurnaliștilor oriunde s-ar afla. Apoi urmează dezmințiri și așa mai departe. Inclusiv promisiuni de măriri de salarii au fost anunțate pe trepte. Se aruncă niște cuvinte și lumea înțelege ce vrea.        De menționat este și cazul premierului Mihai Tudose care după accidentul din Argeș, unde un camion cu militari s-a răsturnat, a făcut un tur al televiziunilor, prin telefon, pe la ora 23:30. Și de această dată, s-au creat neînțelegeri.     ,,Din păcate, și va fi o problemă pe care o voi ridica mâine, în prima ședință de Guvern, nu înțeleg de ce după 27 ani de libertate nu putem să efectuăm un zbor de noapte, cu un elicopter, cu troliu, etc. Mi s-a spus că nu avem. (…) România nu are așa ceva, mi se pare impardonabil pentru o țară în 2017 să avem răspunsul acesta”, a spus Mihai Tudose, într-o intervenție telefonică la Realitatea TV.

  Apoi, a zis că nu s-a înțeles ce a vrut să spună: „Nu am vorbit de elicoptere de transport, ci de elicoptere dedicate operațiunilor de descarcerare pe timp de noapte”. Declarația a fost făcută după ce o jurnalistă i-a atras atenția că: „s-a creat o dezinformare. Există un elicopter care putea zbura pe timp de noapte”.

Iosif VARGA

Cu toate că nu merita escrocul DAN VOICULESCU a fost eliberat

Tribunalul București a aprobat în urmă cu scurt timp cererea de eliberare condiționată a lui Dan Voiculescu, după ce aceasta a fost admisă de Judecătoria Sectorului 5 pe 9 iunie.

În prezent, Voiculescu este internat la Spitalul Universitar de Urgenţă, la care a fost trasportat vineri, cu pază, de la Penitenciarul Rahova, pentru că ar fi suferit o ocluzie intestinală. Cu toate că surse medicale afirmau că fostul senator trebuie operat, până la acest moment el nu a fost supus vreunei intervenţii chirurgicale.

Tribunalul Bucureşti a discutat în 11 iulie cererea de eliberare condiţionată formulată de avocații lui Dan Voiculescu. A fost a doua instanţă la care ajungea respectiva solicitare, după ce prima cerere s-a aflat pe masa magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 5, care au stabilit că Voiculescu poate fi pus în libertate. Decizia judecătorilor a fost contestată de procurori, iar Tribunalul Bucureşti a decis, marţi, definitiv, că fostul senator poate merge acasă.

Mai trebuie amintit că membrii Comisiei de specialitate de la nivelul penitenciarului Rahova, au dat aviz negativ solicitării lui Dan Voiculescu de eliberare condiţionată. Drept urmare, fostul senator s-a adresat judecătorilor  

 Magistrații Judecătoriei Sectorului 5 au explicat că admiterea cererii de eliberare condiţionată formulată de Dan Voiculescu, a fost bazată pe comportamentul pozitiv al acetuia, Voiculescu nefiind sancţionat cât timp a fost închis, ci din contră, fiind chiar recompensat.     În ceea ce priveşte neacoperirea despăgubirilor, judecătorii susţin că acesta nu este un criteriu legal de evaluare a comportamentului din detenţie.

Iosif VARGA