Arhive lunare: august 2017

Din publicația românilor din Cernăuți ZORILE BUCOVINEI. MAI VECHI CA UNIREA

Nu-mi amintesc unde şi când l-am auzit prima dată. Dar după emoţiile ce mă cuprind când îl aud, după fiorii şi furnicarii simţiţi din tălpi şi până-n creştet, îmi dau seama că întotdeauna a fost cu mine acest cântec. L-au cântat cu mândrie bunicii la 1918, l-au intonat părinţii în primii ani de şcoală, ca mai târziu să-l îngroape în inimă, să-l acopere cu frunze de pelin… Şi totuşi, aşa cum era înecat în amar, „Treceţi batalioane române Carpaţii”, era îngânat în surdină, în intimitatea casei, undeva în câmp, când se adunau femeile la umbra vreunui copăcel rătăcit, să-şi tragă răsuflarea după istovitoarea muncă de pomană în folosul statului sovietic. Atâta jale şi dor reverberau vocile lor, că nu putea fi vorba doar de un îndemn la trecerea Munţilor Apuseni. La alţi Carpaţi se gândeau românii bucovineni când chemau paşnic, prin cântec, batalioanele „cu frunze şi flori”.

news_1417359739_ecvNu pot uita momentul când l-am văzut prima dată, ridicându-se în picioare şi cântând cu toată sala acest cântec, pe academicianul Grigore Bostan. Mă aflam la Gălăneşti, printre delegaţii la primul Congres al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Atunci credeam sincer că „nădejdea e numai la noi, că ne aşteaptă izbânda” înainte. Atunci ştiam bine ce dorim, spre care izbândă ne îndreptăm. După mai bine de două decenii de la acel eveniment, citind zilele trecute, cu atâta întârziere al doilea roman din „Eterna” scriitorului Grigore Bostan – „Eterna -2 sau Peştera Urşilor”, mi l-am imaginat pe autor urcând creste abrupte în ritmul „Înainte, înainte… să cucerim ce-avem de cucerit”. În urcuşul său, eroul romanului fredonează „Ne-aşteaptă şi cerul, ne-aşteaptă şi munţii!”, cu înflăcărarea pe care l-am văzut la Gălăneşti pe autor cântând „Treceţi batalioane…”. – crezul vieţii sale.

Acesta, însă, e un subiect pentru mai târziu. Acum aş vrea să le ofer cititorilor câteva informaţii despre acest cântec drag. Deşi rar spectacol, prezentat de artişti din România, la care să nu răsune, la solicitarea spectatorilor, această melodie, deşi ne aprindem şi ne avântăm s-o ţinem într-un glas cu interpreţi de vază, puţini cunoaştem istoria cântecului. De fapt, nici nu există prea multe informaţii concrete. Se presupune că a fost compus în primul război mondial, ca un cântec de luptă. Versiunea originală conţine numai trei strofe şi a fost interpretată prima dată de corul bărbătesc din Finteuşul Mare, Maramureş. Acest cor îl interpretează din 1918 şi până astăzi. Iată, cele trei strofe istorice care-s „mai veci ca UNIREA” (versiunea originală):

Treceți batalioane române, Carpații

La arme cu frunze și flori

V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații

Cu inima la trecători

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă

Nădejdea e numai la noi

Sărută-ți copile părinții și frații

Și-apoi să mergem la război

‘Nainte! ‘Nainte cu sabia-n mână,

Hotarul nedrept să-l zdrobim

Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul

De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Acestor trei strofe li s-au adăugat încă şase – una la început şi alte cinci la final, de către cenaclul „Flacăra”. Faptul este recunoscut de poetul Adrian Păunescu. După stil, după patosul versurilor, putem presupune că el este însuşi autorul. „Din acest cântec excepţional trei strofe sunt cele istorice, iar restul le-am scris noi, în vremea noastră, cu gândurile noastre, cu starea noastră de spirit, cu dorinţa noastră de pace, dar şi cu sentimentul că decurgem dintr-o galerie puternică de înaintaşi demni”, dezvăluie părintele cenaclului „Flacăra”. Despre melodie, se spune că una din variante aparţine compozitorului Iosif Romulus Botto, organizatorul a 30 de coruri de fanfară din Banat, dar sunt şi cântece străine cu melodii similare, bunăoară unul polonez din 1927 – „Szara piechota” („Infanteria gri”).

Versurile adăugate, care formează versiunea actuală se referă la Marea Unire, de aceea ne sunt atât de apropiate sufletului:

Un cântec istoric ne-aduce aminte

Că frații în veci vor fi frați!

Un cântec de luptă bătrân ca Unirea

Voi compatrioți ascultați:

Treceți batalioane române Carpații

La arme cu frunze și flori,

V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații

Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă

Nădejdea e numai la noi!

Sărută-ți copile părinţii și frații

Și-apoi să mergem la război

‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,

Hotarul nedrept să-l zdrobim.

Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul

De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!

Spre Alba cu toții mergeam;

Toți oamenii țării semnau întregirea

Voința întregului neam

Cu toții eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal

Fireasca unire cu patria mumă

Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Și-a neamului nostru viteaz,

Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe

Trăiește-n unirea de azi!

Dreptatea și pacea veghează Carpații

Și țara e frunze și flori,

A noastră izbânda, ai noștri sunt frații;

Trăiască în veci trei culori!

Vrem liniște-n țară și pace în lume,

Dar dacă-ar veni vreun blestem,

Carpații și frații sări-vor ca unul

Urmând comandantul suprem!

Treceți batalioane române Carpații

La arme cu frunze și flori,

V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații

Cu inima la trecători.

Zilele acestea am primit un mesaj de la profesorul Marin Lucian Mihai din Bucureşti, directorul revistei online „Limba română”, care, referindu-se la emoţiile ce le trăim acum, îmi scrie: „A venit momentul ca „semincerii” (îi are în vedere pe purtătorii de memorie şi datini de la vechile vetre româneşti, n. a.) să înceteze treptat (dar cât mai rapid posibil) de a mai purta durerile neamului, a venit momentul ca ei să înceapă a purta Bucuriile Neamului şi să devină specialişti în asta!”. Pe aici, pe la Cernăuţi, asemenea momente vin la depărtări de secole pentru români. Dar în prag de iarnă avem şi noi motive de bucurie – 28 Noiembrie şi 1 Decembrie fiind Zilele care ne aduc un dram de fericire în orice situaţii, asemenea cântecului evocat mai sus.

                                                                                                                   Maria TOACĂ

Solidaritate și compasiune pentru victimele atentatului din Barcelona

atentat-barcelona-1_w747_h373_q100

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei a primit cu multă durere vestea despre atentatul terorist care a avut loc joi, 17 august 2017, la Barcelona. Ne exprimăm întreaga compasiune și suntem alături de toți cei care au de suferit de pe urma acestui tragic eveniment, rugând pe Dumnezeu să aibă în pază acest popor atât de ospitalier cu cei străini.

Facem un apel către toți preoții și credincioșii din Spania să pomenească la slujbe și în rugăciune pe cei care sunt victime nevinovate ale acestui atac terorist.

De asemenea, rugăm pe românii care au această posibilitate să meargă în spitalele din Barcelona și să doneze sânge, răspunzând astfel unui apel al autorităților medicale locale.

Exprimându-ne solidaritatea cu populația din Barcelona și cu toți cei care locuiesc în Spania, ne rugăm Domnului Hristos să odihnească în pace sufletele celor decedați și să aducă vindecare celor răniți în atentatul terorist din capitala Cataluniei.

† Timotei
Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august. Credincioşii postesc în această zi, ca să nu se asemene cu Irod, cel care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul.

taierea capului img 2Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare (Imagine Thomas Dan / Mediafax Foto)Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an. Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post. Credincioşii postesc în această zi, pe de o parte ca să nu se asemene cu Irod, care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, ca să le fie viaţa asemenea cu cea pe care a dus-o Ioan, ascetică.      Se spune că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor. După cum se postesteşe în fiecare vineri, pentru răstiginire, tot astfel se cuvine postul în această zi.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie escatologică, precum este şi Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Faţă ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arată că acela care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei care nu au fost străini de pocăinţa vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în Rai, relatează crestinortodox.ro. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit astfel: Cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima luna din anul bisericesc, drept semn că acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa, capitolul 21, potrivit crestinortodox.ro.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului drept răsplată.     Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a două aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.  Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

 După un timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Cât timp a fost monah, el s-a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezatorului Ioan. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se află un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit de păgânii ce se înmulţiseră în zonă, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.     Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

Altar

Altar

În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului prorocului. Când şi-a simţit sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grijă lui Eustaţiu, un monah arian, care locuia într-o peşteră. Multe minuni se vor petrece în această peşteră. Din nefericire, Eustaţiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, Eustaţiu, ştiind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul, scrie crestinortodox.ro.  

Peştera va fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Această este socotită a două aflare a cinstitului cap al Botezatorului.     În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.    Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiţii şi obiceiuri. Să nu fie folosit cuţitul. Curăţirea criminalilor şi înfăptuitorilor de păcate grave. Să nu se taie şi să nu se mănânce fructe şi legume rotunde.  

   În ziua de 29 august, când prăznuim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, există credinţa în popor că nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupea cu mâna. În popor se vorbea şi de începerea unui post, numit ,,de la cruce până la cruce”, un post care ţinea până pe 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creştin, care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave.   Tot în popor era întâlnită şi interdicţia de a tăia şi mânca fructe şi legume cu formă rotundă, de pildă pepenele nu era consumat în această zi. Aceste obiceiuri nu au legătură cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, deci, nu trebuie respectate

Am realizat acest articol ca o stimă și un respect deosebit pentru Mănăstirea Timișeni, județul Timiș, care își serbează hramul, față de stareța acestui așezământ, maica CASIANA și toate maicile de aici.

LA MULȚI  ANI CU BUCURII ȘI SĂNĂTATE

General-colonel(r)prof univ dr ec Mihai NAHORNIAC

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – Tradiţii şi superstiţii

 Sfânta de zi de 29 august, dedicată Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este comemorată nu numai în tradiţia bisericii creştin-ortodoxe, ci şi în cele romano-catolice, greco-catolice, luterane, şi anglicane. Mai mult decât atât, superstiţia de a nu se mânca dintr-o platou sau o tipsie (deoarece capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost adus regelui Irod pe o tavă), cea de a folosi cuţite la masă sau a îmbucă vreun aliment având forma asemănătoare cu aceea a unui cap, au o largă răspândire în diverse ţări europene.

taierea capului img 1Conform Evangheliilor sinoptice (cele ale lui Matei, Marcu şi Luca), Irod (Herod), având titul de tetrarh sau vicerege al Iudeei, l-a aruncat în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul întrucât condamnase divorţul său de leguiuta-i soaţă, Faselis (Phasaelis), luând-o în mod nelegiuit de nevastă pe Irodia (Herodias), soţia fratelui său Filip I. Cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, Irod a fost încântat de dansul Salomeei, frumoasa fiică a Herodiei, şi, ameţit de băutură, i-a promis că îi dăruieşte tot ce vrea, chiar şi jumătate din regatul său. Salomeea şi-a întrebat mama ce ar trebui să-i pretindă regelui, iar Irodia a îndrumat-o să ceară a i se aduce capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tavă. Deşi înfricoşat de această cerere, Irod a fost de acord în cele din urmă să îi dea curs, poruncind ca sfântul să fie ucis în închisoare.
Istoricul evreu Flavius Josephus a relatat că Irod l-ar fi omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul ,,pentru ca nu cumva influenţă crescândă lui Ioan să aducă de partea sa o mare putere şi să-l facă să işte o revoltă.” De asemeni, Flavius Josephus a afirmat că mulţi dintre evrei credeau că dezastrul militar ce l-a adus pe Herod în mâinile lui Aretas, socrul său, a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru purtarea sa nedemnă.
Deşi nici o sursă istorică nu oferă o dată exactă a acestui eveniment, se poate aproxima că tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a avut în anii 28-29 d. Hr., după ce acesta a fost încarcerat în anul 27.
În tradiţia populară românească, ziua de 29 august, numită „crucea mică”, marca începerea unui post negru ce ţinea până la „crucea mare”, adică până în ziua de 14 septembrie, dedicată Înălţării Crucii. Acest post era recomandat mai cu seamă pentru mântuirea sufletului de cele mai grele păcate săvârşite în viaţă: ucideri, tâlhării insotie de omoruri, incendieri, avorturi provocate sau naturale, asasinarea pruncilor în somn. Postul era ţinut şi de surori pentru fraţi sau viceversa, de părinţi pentru copii ori pentru o rudă pierdută în lume, una care se înecase sau înfăptuise păcatul sinuciderii. Adeseori, părinţii se conformau postului negru ce debuta odată cu ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul ca o căinţă faţă de vorbele urâte şi rele spuse odraslelor lor la mânie! În perioada de postire era permis să se mănânce o dată pe zi o singură turtă din mălai ori grâu, ce era musai a fi făcută pe cărbuni de cel ce postea, nefiind îngăduit a fi atinsă de vreun alt om. Turta nu trebuia să fie tăiată ci ruptă în mâini, firimiturile sau resturile ei recomandându-se a fi lăsate pe pământ, sub o icoană, de preferinţă cea a Maicii Domnului. Cine era împovărat de păcate mai uşoare avea voie deguste şi nişte poame. Nu era permis a dormi în pat, ci pe jos, pe pământ, fără aşternut, numai cu o pernă umplută cu paie şi fără vreun acoperământ. Cei ce încheiau postul primeau la biserică de pomană colaci, untdelemn, struguri şi un mănunchi de flori în mijlocul căruia se găsea o lumânare din ceară curată, făcută de o femeie iertată de păcate ori de o fecioară.
Postul se ţinea şi pentru friguri, pentru că acestea începeau a le da târcoale oamenilor, în fiecare an, după praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Tot contra frigurilor, era bine a nu se mânca pepeni verzi pe 29 august. De fapt, era indicat ca în această zi să nu se atingă nimeni de fructe ori legume semănând cu un cap de om (nuci, căpăţâni de usturoi, pere, mere), nici din acelea cu cruce în ele (pepeni, nuci) ori având culoarea roşie. Vinul roşu era şi el oprit a se bea, iar varza nu tebuie mâncată cu nici un chip, întrucât se spunea că Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe o varză, de fiecare dată el revenind la viaţă. Era de rău augur să mănânci din tipsie sau blid, ori să foloseşti la masă cuţitul, trebuind să rupi mâncarea cu mâna. Unii oameni, mai credincioşi, nu se atingeau de bucate în această zi sau se mulţumeau să mănânce numai struguri.

 Florin BUCOVINEANUL

De ce Tudose nu este atent la afirmațiile făcute. CFR-Călători îl contrazice pe premierul Tudose și îl face de rușine pe premier: Nu suntem pe pierdere, avem 64 de milioane profit

CFR Calatori i-a dat replica premierului Mihai Tudose, care spusese ca la aceasta companie de stat sunt pierderi.

Astfel, CFR Calatori a transmis ca profitul, dupa primele 7 luni ale anului, este de 64 de milioane de lei. In plus, veniturile au crescut cu aproape 70 de milioane de lei, pana la 500 de milioane de lei in primul semestru. Acest lucru se datoreaza si cresterii numarului de pasageri cu aproape 5 procente.
,,Astfel printr-un comunicat al CFR-Călători se precizează la începutul lunii August 2017 că 64 milioane lei este PROFITul inregistrat de CFR Calatori la sfarsitul lunii Iulie 2017. In tabel sunt prezentate si alte cifre comparative la 6 luni: 2017 fata de 2016″, este mesajul de pe contul de Facebook CFR Calatori.

Iată alăturat și tabelul                            

file                         

 Silvia ANDREI

Demn la poarta Cerului

parintele-BradatanPreotul consilier profesor dr. GHEORGHE BRĂDĂŢAN. Încă o efigie în Galeria Oamenilor de Seamă, ivit din lutul energetic al Fălticenilor. A avut acces la Cultură, pentru că a preţuit cărturarii şi a ignorat fariseii. A descoperit monumentalitatea Eticii, pentru că a avut cultura bunului-simţ, revelat în făptuiri generoase, nu în retorica ieftin spoită.    

  Cuprinderea minţii sale l-a aşezat în elită, inima sinceră şi dăruitoare i-a conferit un profil agapic. Verticalitatea caracterului l-a legitimat între aleşii cu altitudine şi atitudine – un cleric de sorginte nobilă, un hristofor rătăcit în modernitatea trufaşă, în labirintul fără cărţi. Gheorghe Brădăţan nu are nevoie de pomelnice, numele lui e în dicţionare academice! Singurul loc unde îşi va găsi preţuirea este în memoria Bucovinei recunoscătoare.

 Somn blând. Cine îţi va continuă mecenatul?

ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului: membrii Coaliției pentru Familie sunt „mărturisitori ai lui Hristos”, ca și fondatorii UE. Au vrut să pună Europa sub protecția Maicii Domnului. Dacă azi unii nu-și amintesc de acest lucru, să le reamintim noi!

ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, a vorbit credincioșilor adunați la Mănăstirea Nicula cu ocazia hramului acestui lăcaș, Adormirea Maicii Domnului, despre inițiativa cetățenească de modificare a Constituției.

Ierarhul Bisericii Ortodoxe a spus că membrii Coaliției pentru Familie sunt „mărturisitori pentru Hristos”, pentru că demersul lor este unul al normalității.

„Il mărturisesc pe Hristos și pe Maica Domnului și cei din Coaliția pentru Familie și care insistă să fie trecut în Constituție faptul că familia este formată dintr-un bărbat, dintr-o femeie și copilașii lor. Fără a fi inchizitoriali și a le vrea răul altora, care doresc să aleagă un alt mod de trai – Dumnezeu ne dă libertatea absolută, dar oamenii din coaliția pentru familie pledează pentru normalitate.

Cineva ar putea zice: voi stăruiți pentru normalitate, dar sunt și preoți care calcă pe alături, sunt și clerici care au păcatele lor. Este adevărat. Știți că PF Daniel, prin scrisoarea ce a făcut-o publică, a cerut iertare frățiilor voastre, pentru aceste derapaje ale unor clerici. Dar asta nu înseamnă că Biserica este mai puțin sfântă. Biserica rămâne coloana vertebrală a neamului acestuia. Poate că unii vor s-o dărâme, dar nu o vor dărâma, pentru că nici porțile iadului nu o vor dărâma. Este sfântă pentru că Maica Domnului este icoana Bisericii, și ea este preacurată. Biserica rămâne inefabilă”, a spus ÎPS Andrei.

Totodată, acesta a avut cuvinte de laudă și pentru întemeietorii Uniunii Europene, despre care a spus că au avut în minte pe Maica Domnului și reprezentarea ei în icoane, atunci când au creat steagul UE.

„Mărturisitori ai lui Hristos au fost și întemeietorii Uniunii Europene. Iată cum: atunci când au pus la cale această formațiune, câțiva bărbați puternici și credincioși s-au gândit ce steag să aleagă. Și atunci unuia dintre ei i-a venit în minte versetul acesta din Sfânta Scriptură pe care l-am mai citit:
„Și s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveșmântată cu soarele și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, capitolul 12, versetul 1 -n.n). Acesta-i steagul UE, pentru că albastrul este culoarea Maicii Domnului. Iar cele 12 steluțe reprezintă cununa de pe capul Maicii Domnului. Au vrut să pună Europa sub protecția Maicii Domnului. Dacă azi unii nu-și amintesc de acest lucru, să le reamintim noi”, a cuvântat ÎPS Andrei.

De asemenea, Mitropolitul Clujului s-a arătat îngrijorat de escaladarea tensiunii dintre SUA și Coreea de Nord, rugându-se pentru pace. La hramul Mănăstirii au fost prezenți peste 20.000 de oameni.

   Florin CRESTINUL

REPUBLICARE. EDITORIAL LA SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Bine v-am găsit la acest editorial cu prilejul Marii Sărbători a ADORMIRII MAICII DOMNULUI. Nu întămplător Papa Paul Ioan al II lea a numit Sfânta noastră țară România, GRĂDINA MAICII DOMNULUI o grădină a ortodoxiei, a dragostei și binelui obștesc.

AUG 2 cu 1 EDITORIAL  AMINSă fim și să ne comportăm ca adevărați creștini ortodocși, să fim buni, iertători și toleranți. Să nu ne mai dușmănim, să fim mai toleranți și mai buni pentru așa îi place lui Dumnezeu să fim. Acest lucru este valabil pentru Preafericitul DANIEL, patriarhul BOR, tuturor mitropoliților, arhiepiscopilor, episcopilor, episcopilor-vicari, stareților de mănăstiri, tuturor călugărilor, preoților, starețelor și preoților din cadrul BOR.

Adormirea Maicii Domnului este Sărbătoarea națională și religioasă a României, numită GRĂDINA MAICII DOMNULUI cum a numit-o Papa Ioan Paul al II lea

Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului la 15 august este o importantă sărbătoare a poporului român, o importantă sărbătoare ortodoxă,greco-catolică și romano-catolică din viața creștinilor care  este precedată de un post de două săptămâni. După ce şi-a săvârşit misiunea apostolică ce i-a fost încredinţată, şi anume să ducă credinţa în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii şi să fie luat la cer, ca şi Iisus Hristos. Îi iubeşte atât de mult pe oameni, încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, AUG 2 cu 1 IMG ADORMIREA -maicii-domnului (1)sufletele de acolo putând să se prindă de el, şi astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, ramaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne nici unul. În aceasta zi este celebrată si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării (Constanţa), dar şi în oraşele dunărene. La ţară, în vii se angajează pândarii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea se oferă ofrandă din noua poamă. În părţile Moldovei Sfânta Maria Mare (15 august) este considerată ,,a morţilor” fiind pomeniţi toţi cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei şi doar la Sfânta Maria Mica (8 septembrie) sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume; Sărbătoarea Sfintei Marii este şi ea un hotar: acum se adună ultimele plante de leac, putem afla cum va fi toamna ce se apropie. La Sfânta Marie Mare se culeg flori şi se pun la icoana Preacuratei considerându-se că, apoi sunt bune de leac. Între cele două Marii ( 15 august – 8 septembrie) este timpul prielnic semănării grâului. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de cea a Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie). Dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

  Cu acest prilej doresc să-I îndemn pe toți guvernanții țării să nu mai accepte devalizarea țării și să se vândă la prețuri de nimic avuția națională pentru care și-a adus contribuția poporul roman, averea acestei țări aparține numai poporului roman dreptmăritor creștin.

Planul de distrugere  a României trebuie să înceteze altfel va fi o mare nenorocire pentru popor.

 

Regia și planurile de distrugere a României

Din ciclul O țară furată, Romania de azi

Aceasta este Sfânta Românie

image001Analiza datelor și informațiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei. În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.     Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine – CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Mark David Reich

image002Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sunt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii – în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore.

Shabtai Shavit, fostul Director al Mossad-ului

image004Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene,înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.

Rafinaria Petromidia

image005Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% – 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.

Igor Ziuzin

image006Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS – asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV – Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007.  

  În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.

Încotro îndreptăm Sfânta Românie, Doamne?

România

O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.

Este cazul României.

AUG 2 cu 1 EDITORIAL  BUCHETDupă decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.    În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!   Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.     Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

*

Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

*

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

*

AUG 2 cu 1 EDITORIAL (4)Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

*

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

*

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct AUG 2 cu 1 EDITORIAL  LA MULTI ANI DOAMNEORasupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.        Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

*

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

*

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

*

AUG 2 cu 1 EDITORIAL (3)Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

*

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti –,morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară? Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

*

AUG 2 cu 1 EDITORIAL (2)Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.    Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro îndreptăm Sfânta Românie, Doamne?

V-am făcut mai multe relatări în acest EDITORIAL SĂRBĂTORESC începând o relatare despre Marea Sărbătoare a ADORMIRII MAICII DOMNULUI și închiind  cu starea economiei noastre românești.

Vă las să analizați acest EDITORIAL și apoi să ne spuneți părerea dumneavoastră.

SLAVĂ MAICII DOMNULUI ȘI SFINTEI SĂRBĂTORI A ADORMIRII EI!

Să auzim numai de bine și pe curând

 General-colonel(r)conf univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

100 de ani de la bătălia de la Mărășești: „Pe aici nu se trece!”

Din întreaga istorie românească a primului război mondial, victoriile de la Mărăşti şi Mărăşeşti din vara lui 1917 sunt invocate cel mai des.

    După ofensiva de la Mărăşti de la jumătatea lui iulie, pe 6 august forţele româno-ruse resping un puternic atac al trupelor germane şi austro-ungare la Mărăşeşti. În zilele următoare, pe Valea Oituzului, soldaţii inamici reuşesc un mic avans, dar pe ansamblu, armata română a rezistat cu o îndârjire impresionantă. Puterile Centrale nu au reuşit să spargă frontul, aşa cum s-a întâmplat în Ucraina şi Polonia. Statul român, redus la acel moment doar la Moldova, a supravieţuit.

Ofensiva de la Mărăşti din iulie 1917 a făcut parte din ultima operaţiune de amploare a Antantei pe Frontul de Est.

Anglo-francezii, care întâmpinau dificultăţi uriaşe pe Frontul de Vest, cu sute de mii de morţi la Verdun sau Ypres, au cerut Rusiei, principalul combatant din răsăritul Europei, să avanseze în puncte strategice de pe linia imensă de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Se încerca astfel slăbirea presiunii germane pe frontul francez. Ofensiva a fost condusă de celebrul general Aleksei Brusilov, considerat o minte strategică excepţională.

Rolul Armatei Române era să blocheze în sudul Moldovei trupele generalului Mackensen, aşa încât ele să nu le poată sprijini pe cele din Galiţia, unde se desfăşurau principalele operaţiuni ale atacului rus.

Evoluţiile din fostul imperiu ţarist vor afecta însă decisiv aceste planuri:

„Problema armatei ruse nu era de număr şi capacitatea de a aduce soldaţi pe front, ci de a-i convinge să lupte. Existau comitete revoluționare, considerând că aveau democraţie. Erau unităţi care refuzau să plece la ofensivă”, spune Manuel Stănescu, istoric militar.

În bucata de Românie încă liberă se aflau în vara lui 1917 peste un milion de soldaţi ruşi şi 700.000 de soldaţi români, dintre care circa 400.000 militari combatanţi.

La luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au participat numai o parte dintre aceştia – 4 divizii româneşti şi 5 ruseşti. Având în vedere desfăşurarea de forţe inamice, sprijinul ţarist era vital. Dar situaţia din Rusia a făcut ca ofensiva de succes de la Mărăşti, de la jumătatea lui iulie, să nu poată continua.

„Mărăşti este operaţiunea ofensivă, condusă şi gândită de gen. Averescu, care era comandantul Armatei a II-a, iar Mărăşeşti şi Oituz sunt operaţiuni defensive. Pentru că germanii au contra-atacat după operaţiunea de la Mărăşti”, explică Manuel Stănescu.

Marea bătălie de la Mărăşeşti a fost replica generalului August von Mackensen în faţa ofensivei trupelor româno-ruse, cu două săptămâni înainte, la Mărăşti. Von Mackensen a hotărât înaintarea pe două direcţii, una spre nord pe Valea Siretului, şi alta, de la Vest la Est, pe Valea Oituzului.

Asaltul german a debutat la 6 august, pe neaşteptate, contra Regimentului 32 Infanterie care se afla într-un moment de repaus. Surprinşi în cămăşi, lângă apa Siretului, soldaţii români s-au apărat cu sălbăticie, cu baionetele. Episodul, devenit legendar, poartă numele de bătălia cămăşilor albe.

În cele 31 de zile de lupte la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, au avut loc mai mult de 60 de atacuri ale taberelor combatante. Ciocnirile cele mai violente s-au înregistrat pe 19 august.

„Au fost lupte teribile. 3-4 săptămâni în care mor 16-17.000 de români, 17.000 de ruşi şi cam tot atâţia germani şi austro-ungari. E un carnagiu, au fost lupte extrem de dure. Sunt cam singurele bătălii în care Antanta a reuşit să reziste şi chiar să câştige aceste bătălii. În rest, Puterile Centrale câştigau teren”, mai spune istoricul militar Manuel Stănescu.

Rezistenţa trupelor aliate din sudul Moldovei este cu atât mai remarcabilă cu cât coordonarea operaţiunilor revenea unor militari cu opinii foarte diferite despre ceea ce era de făcut.

Comandantul forţelor aliate româno-ruse era generalul Dimitri Şcerbacev, un militar ţarist experimentat. În afara maşinăriei de război germane, el se confrunta cu indisciplina din rândul propriilor soldaţi, afectaţi de valul revoluţionar ce venea dinspre Sankt-Petersburg.

Dimitri Şcerbacev lucra cu şeful Cartierului General românesc, generalul Constantin Prezan. Partea leului în desfăşurarea operaţiunilor în teren i-a revenit generalului Alexandru Averescu. Deşi nu avea o funcţie foarte înaltă, şeful Misiunii Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, exercita o puternică influenţă asupra tuturor.

Oameni educaţi, discutau şi schimbau corespondenţă exclusiv în franceză. În franceză aveau loc şi controversele, deseori în prezenţa regelui Ferdinand. Era de notorietate că generalul Constantin Prezan, şeful Cartierului General, avea dispute frecvente cu generalul Averescu, comandantul armatei a II-a. Se antipatizau şi aveau stiluri diferite de a gândi operaţiunile.

Disensiunile au devenit la un moment dat foarte periculoase. După ofensiva victorioasă de la Mărăşti, Cartierul General a oprit înaintarea. Din cauza înfrângerii trupelor ţariste în nord-vest, în Galiţia, trupele româno-ruse din sudul Moldovei nu şi-au mai permis să avanseze. Soldaţii care înaintau rapid, lipsiţi de sprijin, riscau să fie încercuţi şi masacraţi.

„Prezan a vrut în acest fel să conserve puţin, ca trupele să nu ajungă prea departe. Averescu nu a fost de acord, el a înaintat. El a spus că acum când avem acest avantaj trebuie să înaintăm cât putem de mult. Averescu şi-a asumat această înaintare. A fost un scandal teribil. A intervenit şi generalul Berthelot. În cele din urmă ofensiva a fost oprită prin contraofensiva germană de la Mărăşeşti”, spune Manuel Stănescu.

Probleme apăreau şi între ofiţerii ţarişti şi cei români. Totuşi, ambele părţi s-au străduit şi au reuşit să facă alianţa ruso-română funcţională. Situaţia s-a degradat din motive independente de voinţa lor. Reuşiseră să stabilizeze frontul în sudul Moldovei, iar în septembrie Mackensen a trimis parte din trupe pe frontul italian.

Dar puciul bolşevic de la Sankt-Petersburg a dus la retragerea Rusiei din război. Consiliul Comisarilor Poporului, condus de Lenin, a semnat armistiţiul cu Puterile Centrale la 5 decembrie 1917. Rămasă singură, România a fost forţată, la rândul ei, să ceară pace.

Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Mihai Tudose participă duminică, în Vrancea, la Ceremonia comemorativă a Centenarului Bătăliei de la Mărăşeşti, unde vor depune coroane de flori şi vor susţine un discurs. La acest eveniment este aşteptat şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, şi alţi oficiali.Guvernul a aprobat în iulie un buget de circa 4,2 milioane euro pentru evenimentele dedicate Centenarului în judeţul Vrancea, însă aproape trei sferturi din sumă a fost destinată unor lucrări de infrastructură.

Silvia ANDREI

La celebrarea Sfintei Liturghii Pontificale oficiate de nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, ES Miguel Maury Buendia – Mii de pelerini la Cacica

Mii de pelerini din ţară şi străinătate au participat, ieri, la celebrarea Sfintei Liturghii Pontificală la Sanctuarul naţional marian de la Cacica, cu ocazia Sărbătorii Adormirea Maicii Domnului, printre pelerini numărându-se nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, Excelenţa Sa Miguel Maury Buendia, dar şi PS Petru Gherghel, episcopul Diecezei Romano-Catolice Iaşi şi PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi.

Monseniorul Petru Gherghel a urat bun venit pelerinilor din ţară şi din Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Italia, Ungaria şi Austria în Casa Maicii Domnului de la Cacica, veniţi să aducă „o floare Mamei noastre cereşti”, subliniind că printre pelerinii sosiţi la Cacica se află şi nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, Miguel Maury Buendia.

„Ne bucurăm, aşadar, că suntem astăzi aici, la umbra aripilor Maicii noastre Sfinte din Cacica, care ne face să ne unim cu toţi ceilalţi pelerini de la toate sanctuarele din lume” a spus PS Petru Gherghel.

În cuvântul de învăţătură către pelerini, ES Miguel Maury Buendia a spus că Fecioara Maria „îşi îndeplineşte atribuţiile de Maică a Cerului” şi se roagă pentru păcătoşi „acum şi-n ora morţii noastre”.

„Celor care au primit cuvântul lui Dumnezeu le-a dat putere să fie fii ai lui Dumnezeu.

Fecioara Maria a primit cuvântul lui Dumnezeu, care a devenit trup din trupul ei, propriul ei fiu. Şi noi suntem fii ai Fecioarei Maria şi părtaşi la iubirea sa destinată tuturor oamenilor. Maria, de fapt, îşi îndeplineşte atribuţiile de Maică a Cerului, în ceea ce-i priveşte pe păcătoşii împietriţi în a-şi dispune inimile lor spre convertire, e aceea plină de har, posedă în sine acel har ce îi revine oricărei persoane pentru a se abandona în credinţă, în speranţă, în iubirea faţă de Dumnezeu şi a descoperi salvarea în Cristos, fiul său şi Salvatorul nostru. Să ne încredinţăm, aşadar, Mamei noastre, pentru a învinge, asemenea ei, împreună cu Cristos, ultimul duşman care va fi nimicit: moartea.

După cum ne spune Apostolul Paul, în lectura a II-a, deoarece în Ea, în Maria, orice om are un loc, un loc pe care doar inima unei mame ştie să-l păstreze fiului aflat departe, chiar dacă este ostil şi rebel faţă de Dumnezeu. Eventual, îl întâmpină aşa cum tatăl îl întâmpină pe fiul risipitor din parabola Evangheliei.

Încăpăţânarea, rezistenţa la maternitatea supranaturală a Mariei, neîncrederea, egoismul, individualismul, indiferenţa faţă de aproapele, faţă de valorile spiritului şi faţă de sfârşitul ultim o angajează pe Maria, Cea Binecuvântată între toate femeile. Dacă voi înşivă sau unii dintre cei dragi ai voştri v-aţi simţi departe de Cristos, închişi în voi înşivă, sclavi ai propriului egoism, urmărind plăcerea de dragul plăcerii, surzi faţă de cuvântul umil al legii morale, reticenţi confesiunii, rugăciunilor umile, Euharistiei, nu disperaţi! Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, se roagă pentru noi, păcătoşii, acum şi-n ora morţii noastre” a spus ES Miguel Maury Buendia.

De precizat este că Sfânta Liturghie Pontificală celebrată, marţi, la Basilica Minor din Cacica, a fost precedată de Liturghia în limba română, de Liturghia greco-catolică şi de liturghiile în limbile maghiară, polonă şi germană.

Printre pelerinii sosiţi la Sanctuarul naţional marian de la Cacica s-au numărat preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, deputatul PSD Alexandru Rădulescu, deputatul Uniunii Polonezilor din România, Victoria Longher, şi preşedintele Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, primarul comunei Cacica, Petru Todosi, precum şi vicepreşedintele provinciei Bergamo din Italia, Pasquale Gandolfi.

Florin CREȘTINUL

Sfântul Constantin Brâncoveanu şi Muntele Athos

În cei 26 de ani de domnie, Domnitorul martir Constantin Brâncoveanu s-a arătat un neobosit ctitor de biserici şi mănăstiri, revărsându-şi milostivirea îndeosebi spre locaşurile monahale, până la Sinai, Muntele Athos şi Ierusalim. În Sfântul Munte, Vodă Brâncoveanu şi-a arătat mărinimia către nouă din cele douăzeci de mănăstiri athonite.

Mănăstirea Marea Lavră

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a ajutat Marea Lavră în două rânduri, la 1691 şi la 1696 Mănăstirea Marea Lavră.

Aflat în cel de-al treilea an al domniei (1691), Sfântul Constantin Brâncoveanu vedea ţara secătuită de roiuri de lăcuste care devastau de şapte ani „încă din zilele lui Şerban Voda (…) de se făcea multă stricăciune şi pagubă”. Amintirea minunilor din vremea procesiunii din 1641 cu sfintele moaşte (preacinstitul cap al) Sfântului Mihail al Sinadelor pe vremea domnitorului muntean Matei Basarab (1632-1654),  nu s-a şters multă vreme din sufletul poporului dreptcredincios. Astfel, Sfântul Constantin Brâncoveanu a adus din nou moaştele Sfântului Mihail Mărturisitorul.

paraclisul_cucuzeliteiAtunci domnitorul „trimis-au la Sfetagora şi au pohtit pe părinţii de acolo cu rugăciune de au adus capul lui Sfântul Mihail Sinadichi (…) de umbla făcând rugăciuni şi sfeştanii prin toate locurile unde erau lăcuste”, scăpând ţara de năpasta. Drept mulţumire pentru binecuvântarea revărsată asupra ţării, domnitorul „au făcut cunună de aur cu pietre scumpe asupra capului şi au făcut cutie de argint frumoasă de au aşezat capul Sfântului” (Cronica logofătului Radu Greceanu), iar mănăstirii Marea Lavră a dăruit 6000 de aspri anual.

Tot în 1691, Constantin Brâncoveanu a dăruit Relicvariul pentru moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (o parte din braţul stâng) – dăruite de Împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul şi de Constantin al VIII-lea. Relicvariul este realizat din argint, cu 5 turle, iar pereţii laterali sunt decoraţi pe primul registru cu portrete de sfinţi în relief, iar pe registrul superior cu elemente florale şi serafimi.

În anul 1713, din banii donaţi de Vodă Brâncoveanu, la Marea Lavră se construieşte un paraclis în cinstea icoanei Maicii Domnului „Cucuzeliţa”.

Mănăstirea Sfântul Pavel

Pe când Antioh Vodă al Moldovei, în anul 1698, închina Zografului altă zidire a lui Ştefan, Căpriana din Basarabia, Vodă Brâncoveanu zidea turnul de apărare cu chiliile, din aripa ieşită în afară, şi trapeza.

În plus, a construit şi paraclisul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. O inscripţie, astăzi dispărută, menţiona că paraclisul a fost zugrăvit în 1708 “cu ajutorul prea cuviosului sânt egumen chir Luca şi cu cheltuiala prea luminatului Io Constantin Voievod, din neamul Basarab”. Tabloul votiv îi reprezenta pe ctitori, Constantin Brâncoveanu şi doamna Maria. Paraclisul este total refăcut azi, fiind închinat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ca noi ctitori ai mănăstirii.

La „Sfântul Pavel“, domnul a ajutat pe călugări atât direct, cât şi indirect. Începând din 15 mai 1698, i-a acordat o sumă anuală de 150 de taleri.

I-a ajutat însă şi indirect pe monahii athoniţi. Între 1688-1694 a emis şapte documente, cuprinzând mile către aceasta – scutiri de impozite, întăriri de moşii şi de ţigani etc. În plus, dintr-o milă către mănăstirea Jitianu (1689), o parte din bani luau drumul mănăstirii athonite.

O danie neobişnuită

Înaintea bătăliei de la Zărneşti (1690) dintre austrieci şi turci, lângă care erau şi români, soseşte din Rusia arhimandritul Isaia, de la mănăstirea Sfântul Pavel, din Muntele Athos. El era încărcat de daniile de tot felul, ce le strânsese, în drumul său prin Rusia. Acuzat de Constantin Bălăceanul ca fiind spion al lui Constantin Vodă Brâncoveanu, părintele Isaia este predat generalului austriac Haizler, care dispune arestarea arhimandritului Isaia şi confiscarea tuturor lucrurilor sale.

După doi ani şi jumătate, arhimandritul Isaia soseşte în Ţara Românească şi se jeluieşte lui Constantin Vodă Brâncoveanu, care, impresionat, cere mitropolitului Teodosie să cheme marea adunare spre a judeca această întâmplare. Mitropolitul convoacă pe reprezentanţii ţării; aceştia judecă împrejurările şi hotărăsc ca arhimandritul, recte mănăstirea Sfântul Pavel de la Athos, să se despăgubească, luând în stăpânirea sa moşiile, satele şi ţiganii ce avea aga Constantin Bălăceanul în ţară. Era, aşadar, o confiscare a averilor lui, care se dau în stăpânirea mănăstirii Sfântul Pavel.

Călugărul athonit, prin bunăvoinţa adunării naţionale, îşi găsea o despăgubire completă. Era o danie neobişnuită făcută mănăstirii Sfântul Pavel în mod indirect, în urma unei confiscări.

Danii pentru alte şapte mănăstiri athonite

La Mănăstirea Dionisiu, Constantin Brâncoveanu a trimis ajutoare în bani de două ori. În data de 6 aprilie 1696 a acordat suma de 8.000 de bani pe an, iar la 6 februarie 1712, 100 de taleri pe an plus 20 de taleri monahului care va veni să ridice suma.

La Hilandar, domnitorul martir a trimis bani în 1704, după cum şi Mănăstirea Pantokrator a beneficiat de sprijinul său. Indirect a întărit şi Mănăstirea Simonopetra, prin mile către metocul ei – mănăstirea Mihai Vodă.

Mănăstirea Vatoped a fost sprijinită în trei rânduri – în 1692 (cu 20.000 de aspri), 1696 (aceeaşi sumă) şi în 1702.

În 1703, o sumă necunoscută a fost trimisă Mănăstirii Xenofont, iar pe 30 octombrie acelaşi an, Constantin Brâncoveanu scuteşte de dări schitul Roaba, metoh al Xenofontului.

Mănăstirea Xiropotamu a fost ajutată indirect, prin metocul ei – Plumbuita (500 de ughi).

Proschinitarului lui Ioan Comnen

Sfântului Constantin Brâncoveanu îi datorăm şi acel preţios Prosehinetariu al Sfântului Munte, redactat de Ioan Comnenul, vlădică de Silistra şi tipărit la Snagov, în 1701, din porunca domnitorului.

Cuvântul proschinitar provine de la grecescul “proschinitarion” şi înseamnă Manualul închinătorului. Prosehinitarele pot fi denumite ghiduri pentru pelerinii ce vizitează Sfintele Locuri.

Proschinitarul lui Ioan Comnen Primul a fost primul proschinitar al Sfântului Munte Athos tipărit pe pământ românesc. Erudit profesor al Şcolii Domneşti din Bucureşti şi medic al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ioan Comnen şi-a scris proschinitarul în 1698, în urma pelerinajului făcut la Sfântul Munte Athos în acelaşi an. La trei ani de la scrierea proschinitarului, Comnen îl tipărea la Snagov, în 1701.

Titlul complet al Proschinitarului lui Ioan Comnen – în traducere românească – este următorul: „Proschinitarul Sfântului Munte Atlios. Scris şi tipărit în timpul luminatei domnii a prea evlaviosului, prea măritului şi prea înălţatului domnitor şi principe al întregii Ţări Româneşti, Domnul Ioan Constantin Basarab Voievod. Dedicat prea sfinţitului mitropolit al Ţării Româneşti, Domnului Teodosie. Cu grija şi cheltuiala luminăţiei sale, Domnul medic Ioan Comnen. Că să fie dăruit credincioşilor pentru mântuirea Iui. Tipărit de Ieromonahul cel din Iviria. în mănăstirea Snagov”.

Proschinitarul lui Comnen este considerat Cea mai bună descriere a Sfântului Munte făcută pentru pelerini, de aceea s-a şi bucurat de cea mai mare circulaţie.

Manuscrisul original al Proschinitarului lui Comnen s-a conservat în Biblioteca universitară din Iaşi.

de Silviu Cluci Doxologia

Schimbarea la faţă a politicienilor din eşalonul doi. Azi, Viorel Lis. Imagini cât mii de cuvinte

Viorel Lis, născut pe 19 martie 1944, în localitatea Zărneşti, judeţul Braşov, a fost primarul Bucureştiului, ales din partea PNŢCD.

142413_1Lis a absolvit două faculatăţi: Politehnica şi Economia Industriei la Academia de Studii Economice. Ulterior, a lucrat ca profesor, iar Revoluţia din 1989 l-a prins pe post de inginer proiectant pe platforma Pipera.   În 1990, Viorel Lis s-a înscris în PNŢCD, iar în 1992 a ajuns viceprimar la Sectorul 2. Pe  16 ianuarie 1997, Lis devenea primar al Bucureştiului, după ce Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru al României. Lis era ales edil al ,,Micului Paris” pe 13 noiembrie 1998, funcţie pe care a deţinut-o până pe 26 iunie 2000. În 1998, a divorţat pentru a se căsători cu secretara primăriei, Oana.

  A demisionat apoi din PNŢCD şi a fondat Partidul Noua Generaţie, din partea căruia a candidat fără succes, în 2004, la Primăria Capitalei.     Viorel Lis s-a retras ulterior din politică, fiind o prezenţă frecventă la evenimente mondene şi în emisiunile tabloid.

Florin NAHORNIAC

Sfârșitul unui gangster: Al Capone de Teleorman

Bat clopotele, se apropie sfârșitul. Nu sfârșitul lumii, cum prezic bocitoarele, ci sfârșitul politic al lui Al Capone de Teleorman. Și tot de la evaziune fiscală i se trage.       

 Încolțit din toate părțile, diabolicul pungaș nu mai are scăpare. E o chestiune de timp până când va fi înhățat.       Deocamdată, asistă îngrozit la anchetarea locotenenților săi. Clanul din Teleorman este destructurat prin anchete în care sunt implicate DNA, Parchetul General, DIICOT.   O atmosferă sumbră plutește peste triunghiul bermudelor valahe, Alexandria – Salcia – Turnu Măgurele. Iar supărarea jupânului transmite migrene asupra întregii țări: se scumpește benzina! Suntem ingrați, trebuie să plătim. I-am stricat vacanța, suportăm consecințele la pompă. În tristețea generală, doar vocea lui Ciuvică mai aduce o notă pozitivă: e bine că se scumpește benzina, oricum era prea ieftină!    

În ceea ce privește situația sa juridică, boier Dragnea ne-a spus-o preventiv: „Am fost întrebat dacă mă simt vânat. Nu mă simt vânat, chiar sunt!“. Mă rog, el știa mai multe decât noi. Știa și că folosește atâtea paravane, în politică și în afaceri, încât e inevitabil ca la un moment să fie trădat de acești intermediari. Perspectiva unei reduceri de pedeapsă face minuni.    

  Clanul de la Teleorman, construit în jurul „nașului“ Dragnea, alimentat cu bani publici și bazat pe acțiuni la purtător, sângerează pe mai multe părți. Sunt anchetate bălțile de la Dunăre, domeniile de vânătoare exclusiviste, importurile de mașini agricole, asfaltările fictive, ferma de porci, finanțarea presei de casă, imperiul Tel Drum, investițiile din Brazilia și multe alte scheme de fraudare a banului public. Sub un asemenea foc încrucișat, nimeni nu are scăpare.     Întrebarea e: va accepta Dragnea să meargă la închisoare? Se va resemna el cu implacabilul destin sau va încerca să iasă din încercuire țipând, zgâriind, mușcând? Îl va prinde împușcărierea în țară sau va aplica tactica Ghiță-Popoviciu? Îl vor măcina regretele la Jilava sau ne va rânji de la Fortaleza?

 Mulți bolnavi ne-au condus din 1989 încoace, dar unul singur s-a lăsat contaminat total de „sindromul Ceaușescu“: Liviu Dragnea. Boala puterii i-a atins și pe Iliescu, Roman, Năstase sau Ponta, fiecare cu rețeta proprie de parvenire, dar niciunul nu a îmbrăcat atât de mimetic straiele lui Ceaușescu.

   La nebunia asta au lucrat nu doar setea de putere și dorința de a stăpâni țara în stil medieval, ci și frustrările izvorâte dintr-o copilărie modestă, studii mediocre și educație precară. Băiatul milițianului n-a crescut printre cărți, ci lângă un tată care mânuia pulanul.     Acapararea a zeci de hectare din lunca Dunării, inclusiv un braț al marelui fluviu, precum și imensele domenii de vânătoare din Teleorman-Olt, seamănă perfect cu acapararea întregii țări de către Ceaușescu. Nu întâmplător, ambele povești încep în câmpia săracă din sudul României: Ceaușescu de la Scornicești, Dragnea de la Saelele. Iar când boala a avansat, hop și dragostea de fotbal!    

  Scornicești de Olt s-a mutat în Saelele de Teleorman. Un sat cu 2.293 de locuitori, a cărui echipă de fotbal e deja în Liga a 3-a și trage să urce mai sus. Dacă ascensiunea lui Dragnea nu ar fi oprită de magistrați, probabil că echipa din Saelele ar ajunge și în cupele europene.       Saelele este satul în care a copilărit Liviu Dragnea. Acum, echipa este patronată (ca paravan) de șoferul lui Liviu Dragnea, e finanțată de fiul lui Liviu Dragnea și stă în cantonament la hotelul finului lui Liviu Dragnea. Sponsorii se înghesuiesc să dea bani la echipa familiei Dragnea.  

Conducătorii clubului din Saelele sunt doi foști fotbaliști ai Stelei, Vali Badea și Sorin Paraschiv, care au ajucat și în Liga Campionilor. La fel și antrenorul Marius Baciu.      A fost adus și un fotbalist care a jucat în prima ligă, sunt tratative cu alți doi. Echipa va fi redenumită Voința Turnu Măgurele, iar din primăvara anului viitor se va muta în orașul de la Dunăre. Trupa de fotbal va copia la indigo traseul din tinerețe al lui Liviu Dragnea.     Din fericire, Dragnea nu poate fi Ceaușescu II. Nu-l ajută vremurile. Dar el încă nu-și dă seama și merge mai departe, intră și mai adânc în lațul procurorilor. Iar lațul se tot strânge…    

Până una-alta, vestitul Daddy se afundă în penibil. Ambițiile sale de putere îl pun în situații ridicole. Iată, de exemplu, un anunț făcut pe site-ul Camerei Deputaților, instituția condusă de condamnatul penal Liviu Dragnea: organizăm concurs pentru angajarea a cinci „muncitori (agenți curățenie), perioadă nedeterminată“. Studii absolvite: „minimum studii generale“. Cazier judiciar: „fără antecedente judiciare“. Așadar, în Parlamentul României, cinstea e condiție obligatorie pentru femeile de serviciu, nu și pentru înalții demnitari!

  Și pentru a mai destinde un pic atmosfera, ca să nu-i stricăm complet vacanța lui Daddy, voi încheia cu un banc, adaptat pentru cazul său.

 – Cetățene Dragnea, de unde luați atâția bani?

– Din noptieră.  

– Dar cine-i pune acolo?  

– Băiatul meu.  

– Dar el de unde-i ia?    

– Îi dau eu.    

– Dar dumneavoastră de unde-i luați?  

– Domnule procuror, v-am spus doar: din noptieră.

Georgeta AMBERT

Transportul spre aeroporturile din România, în pragul dezastrului: Linia „expres” spre Otopeni s-a transformat în rată comunală, iar la Constanța oamenii sunt nevoiți să fugă după microbuz

Gândită iniţial ca o linie „expres“, care să asigure legătura rapidă între centrul Bucureştiului şi Aeroportul Henri Coandă, linia 783 este folosită şi de locuitorii din Otopeni, care în general nu plătesc călătoria. 

 Lăsând la o parte faptul că Aeroportul Otopeni nu are o legătură civilizată cu Bucureştiul – metrou sau tren –, nici cele două linii de autobuz spre Henri Coandă nu mai reprezintă de mult o opţiune viabilă.       Iniţial, autobuzul 783, care merge de la Piaţa Unirii la aeroport, era o linie “expres” în toată puterea cuvântului: staţii puţine, iar cartelele de călătorie se validau în faţa şoferului, care nu le permitea accesul „blatiştilor”. Între timp însă, de-a lungul anilor, situaţia nu a evoluat, ci dimpotrivă. De unde la început autobuzul nu oprea deloc în oraşul Otopeni, acum are nu mai puţin de cinci staţii, din care localnicii se urcă bine-mersi fără să valideze, în general.    Şi asta pentru că de mult timp accesul nu se mai -face exclusiv pe uşa din faţă, ci pe toate, iar pe şofer nu-l mai interesează cine a -plătit călătoria şi cine nu. Aşa se face că nu de puţine ori autobuzul este -supraaglomerat, iar plătitorii sunt nevoiţi să stea în picioare, pentru că scaunele sunt ocupate de cei fără bilet.

Staţie la Aeroportul Băneasa, pentru oamenii de afaceri

Şi nu numai în Otopeni au fost înfiinţate staţii suplimentare. În Bucureşti, numărul de opriri este destul de redus, iar staţiile sunt amplasate în zone importante, cum ar fi Piaţa Universităţii, Piaţa Romană, Piaţa Victoriei sau Piaţa Presei Libere. Apoi, staţiile încep să se îndesească. După ce opreşte la Pod Băneasa, autobuzul mai are staţie şi la Aeroportul Băneasa, unde nu mai operează de ani buni curse regulate, ci doar de business. Este greu de crezut că oamenii de afaceri vin la aeroport cu autobuzul, care din cauza acestei opriri pierde timp, pentru că traseul nu este prin pasaj, ci pe la suprafaţă.  

 În continuare, sunt staţii şi la Institutul Meteorologic, şi la Aleea Privighetorilor. Ba chiar Carrefour Băneasa are reclame outdoor în care potenţialii clienţi sunt sfătuiţi să ajungă acolo cu autobuzul 783. Din păcate, aceasta este situaţia, iar pentru a ajunge la aeroport oamenii nu au la îndemână altă variantă, din moment ce Magistrala 6 de metrou este abia „în faşă”. Abia din toamnă, CFR Călători va asigura o alternativă decentă. Aşa cum a arătat „România liberă“, între timp se vor termina lucrările la podul de la Mogoşoaia, iar trenul va ajunge de la Gara de Nord la halta Aeroport în doar 23 de minute. De acolo se menţine însă transbordarea cu microbuzul până la aerogară.  

Microbuze cu rezervare prealabilă la Constanţa

Și la Constanţa legătura cu Aeroportul Mihail Kogălniceanu nu este chiar ce ar fi de dorit într-un oraş european,deși între timp situaţia s-a îmbunătăţit.       Ani de zile, turiștii care aterizau la Kogălniceanu nu aveau nicio legătură directă cu orașul sau stațiunile şi erau nevoiți să folosească mașinile prietenilor sau taxiurile. Din primăvara acestui an, o companie privată pune la dispoziție microbuze de 7 și 19 locuri pentru transportul spre și dinspre aeroport. „Avem cam 40-50 de solicitări pe zi”, a declarat pentru „România liberă“ directorul companiei, Cristian Bărhălescu, fost secretar de stat.  

  Microbuzele pleacă de la gara din Constanța și ajung, folosind autostrada, în circa 20 de minute la aeroport. Este însă nevoie de o rezervare prealabilă, fie că plecați spre aeroport, fie că aterizați aici. Dacă nu există nicio solicitare, microbuzele nu vor mai ajunge la aeroport. Cursa costă 30 de lei. Pentru cei care nu doresc să apeleze la această modalitate există posibilitățile folosite și în trecut: mașinile prietenilor sau taxiurile. În incinta aeroportului pot ajunge orice taximetre care sunt chemate la comandă, dar nu au dreptul să stea să aștepte turiști decât cele care au autorizație de la Primăria comunei Mihail Kogălniceanu. Costul unei curse de taxi este cuprins între 100 și 150 de lei, dar vara turiștii străini care au ghinion pot nimeni la un taximetrist care să le ceară și dublu.

La Cluj se vrea tren spre „Avram Iancu“

La Cluj-Napoca, legătura cu Aeroportul Avram Iancu este asigurată cu o linie obișnuită de autobuz, numărul 8, care servește zona aeroportului și cartierul Someșeni.      De asemenea, există linii de autobuz spre Apahida care fac legătura cu zona metropolitană și pot fi folosite de cei care vor să ajungă din centul orașului în zona aeroportului sau dinspre aeroport în centrul oraşului. Însă creșterea accelerată a numărului de pasageri face ca această soluție de transport public să nu fie foarte eficientă. De aceea, autoritățile vor să dezvolte și transportul feroviar spre și dinspre aeroport. În imediata apropiere a aeroportului există o veche gară, cea din Someșeni. Aceasta ar urma să fie modernizată și conectată cu zona aeroportului, dar și cu cea a drumului european care leagă Clujul de nordul județului.     Consiliul Județean Cluj, care deține aeroportul internațional, a încercat să realizeze, cu ajutorul banilor europeni destinați dezvoltării rețelei de transport, un nod intermodal. Valoarea estimată a proiectuluui era de aproximativ 80 milioane de euro. Proiectul ar fi urmat să fie realizat în parteneriat de Consiliul Județean Cluj, Aeroportul Internațional ”Avram Iancu”, CFR și CNAIR și presupunea inclusiv construirea unei pasarele de mari dimensiuni, care urma să lege aeroportul de gara din Someșeni.

Însă, în cele din urmă, acest proiect nu a mai fost depus, din cauza neînțelegerilor care au apărut în privința responsabilităților pe care ar fi trebuit să și le asume fiecare entitate. Acum, reprezentanții CJ Cluj intenţionează să pregătească și să depună un nou proiect.

 Silvia ANDREI

I-a supraviețuit trei decenii lui Nicolae Ceaușescu. Sfârșit de poveste neagră: Tudor Postelnicu

Moartea fostului șef al securității Tudor Postelnicu nu a trezit prea multe emoții sau comentarii în presa centrală. Retras într-un apartament, în buricul târgului din apropierea clădirii guvernului, autorul celebrei expresii, „Am fost un dobitoc“, i-a supraviețuit aproape trei decenii șefului său, Nicolae Ceaușescu. Dacă în primele anchete Postelnicu poza în analfabetul partidului și făcea pe prostul, declarând cu nonșalanță că are doar 5 clase primare, documente clasificate la înalt nivel dovedesc faptul că zbirul lui Ceașcă cunoștea cele mai ascunse secrete ale regimului comunist de la București.

Cu mai bine de o lună înaintea lui Postelnicu, a părăsit, discret, această lume, un personaj la fel de important în ecuația Securității ca fostul secretar de stat, dar virtual necunoscut pentru opinia publică. Vladimir Doicaru, ofițer superior SIE, fiul celebrului șef al Departamentului de Informații Externe (indicativ UM 0920), generalul Nicolae Doicaru, a murit în condiții la fel de ciudate ca tatăl său, undeva într-un hotel din Gorj. A fost înmormântat în mare grabă la Cimitirul Bellu Catolic.
Printre altele, la începutul anilor ’90, Tudor Postelnicu a fost anchetat în dosarul teroristului Carlos „Șacalul“, oferind procurorilor date importante. În calitate de secretar de stat și de șef al Departamentului Securității Statului (DSS), Postelnicu cunoștea în amănunt operațiuni speciale ale Departamentului de Informații Externe (DIE), precum acțiunea „Peregrinii“, prin care regimul comunist a obținut fonduri valutare, bunuri mobile și imobile de la rudele unor cetăţeni care solicitaseră plecarea definitivă din România. Mai important decât toate, „Dobitocul“ a avut acces la importante secrete de stat ale vremii sale, fiind la curent cu operațiunile ofițerilor ilegali „S“ în străinătate, majoritatea documentelor care reglementau activitatea fantomelor DIE purtând parafa și avizul lui Tudor Postelnicu.

Superviza reorganizarea „Fantomelor“

Din funcțiile deținute în stat, Postelnicu a supervizat îndeaproape problema reorganizării fostei brigăzi speciale „U“ din cadrul UM 0920 (fostul indicativ DIE), începând cu luna decembrie 1978, când s-au elaborat „Normele de lucru privind organizarea şi funcţionarea UM 0101, 0102 şi 0103“, noile unități de ilegali care aveau sediul pe Splaiul Dâmboviței. În cartea sa, „Ultimul Curier Ilegal“, publicată la editura Marist, fostul instructor de fantome Cornel Nemetzi redă unul dintre documentele care reglementau activitatea noilor subunități de ilegali, la data de 09.05.1979, prin ordinul șefului DSS nr. II/8453, semnat de Tudor Postelnicu:
„I. Ordinul Ministrului Secretar de Stat şi şef al DSS nr. M/8453 din 09.05.1979: în baza art. 21 din Decretul nr. 121/1978 privind organizarea şi funcţionarea Ml, ORDON:
Pe data prezentului ordin intră în vigoare Normele de lucru cu privire la organizarea şi funcţionarea UM 0101.
Şeful unităţii va organiza studierea şi însuşirea prezentelor norme de lucru de către cadrele din subordine, în părţile ce le privesc, luând măsuri ca întregul personal să le aplice întocmai.
Pe aceeaşi dată, Ordinul nr. 39 din 01 August 1976 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al fostei brigăzi U se abrogă.
Semnează ministrul secretar de stat şi şef al DSS – T. Postelnicu“.

Parastasul lui Vladimir Doicaru

Comemorarea fostului director al filialei românești a firmei Regus (cel puțin colonel SIE (r), după mărturiile colegilor săi din cadrul serviciilor secrete), Vladimir Doicaru, a avut loc în separeul unui cunoscut restaurant de lux de pe bulevardul Kiseleff, aflat în proprietatea rezervistei de contraspionaj Doina (fostă Popoviciu), odrasla vestitului demnitar comunist Ion Dincă Te-leagă. Într-un cadru restrâns, Vladimir a fost comemorat de soția acestuia, de Vlad, fiul generalului, director al filialei Huawei România, de sora acestuia, Tatiana, venită tocmai din Venezuela, însoțiți de câțiva apropiați, foști colegi de la ICE Felix, fosta Fabrica de Calculatoare Electronice, unde Vladimir (Vladi pentru apropiați) activa sub acoperire după 1990. Se pare că, la intervenția Cabinetului 2, după mazilirea tatălui său de la conducerea DIE, Vladimir, angajat oficial la Comandamentul pentru tehnică Operativă și Transmisiuni (CTOT), a fost trimis în producție la ICE.
Tot acolo l-a cunoscut, după 1990, și autorul acestui articol, după ce Vladimir fusese mutat de la compartimentul de fibră optică al întreprinderii la Serviciul de Marketing, condus de Dan Cosașu, fratele scriitorului Radu Cosașu.
La vremea aceea, Vladi apărea foarte rar la serviciu, fiind plecat deseori în Venezuela, de unde venea împodobit cu diplome de masterat sau doctorat. Întrebat, după 1991, de colegi, cum a murit tatăl său (generalul Nicolae Doicaru murise în Vrancea, în condiții neelucidate, fapt care dăduse frâu liber speculațiilor), Vladi răspundea oarecum șugubăț: „Deh, a fugit în zig-zag, dar până la urmă tot l-au nimerit“. Moartea generalului (decedat la 27 februarie 1991), împuşcat accidental cu glonț în timpul unei partide de vânătoare la care se foloseau alice, a ridicat numeroase suspiciuni la vremea aceea.

În anturajul lui Nicușor

Documentele secrete ale Departamentului de Informații Externe conțin informări și note despre fiul generalului Nicolae Doicaru, fostul director al instituției. De exemplu, într-o anchetă internă desfășurată de UM 0195 la DIE, generalul maior Manea Gheorghe, fost șef al ofițerilor ilegali (UM 0920/U), declara despre Vladi următoarele:
„Băiatul tov. N. Doicaru a plecat numai în acest an de 5 ori în străinătate, deși după 3 ani de la absolvirea facultății nu este mare specialist. A fost în URSS, China, SUA, Elveția, Italia“.
Notă cu problemele rezultate din declarații în zilele de 23 și 24 august 1978.
Într-unul dintre numeroasele sale interviuri, Vladimir Tismăneanu își amintea despre Vladi și anturajul său: „Alt prieten al lui Nicu, dar nu unul apropiat, a fost Vladimir Doicaru, coleg cu noi de școală la Liceul 24. În prima perioadă, Vladi locuia pe strada Teheran (pe-atunci numită Fabrica de spirt), vizavi de școală, pe diagonală. Tatăl său era generalul Nicolae Doicaru, dar, evident, noi habar n-aveam cine era acesta (șeful Direcției de Informații Externe, fost șef al regiunii de securitate Constanța în cea mai cruntă perioadă a terorii staliniste). În fața casei lui Vladi se afla o gheretă cu un milițian, ceea ce însemna că tatăl său era un personaj extrem de important. Când i-am întrebat pe ai mei cine este acest Doicaru, au dat din umeri. Nu auziseră de el, tot așa cum nu auziseră de Nicolschi. Structurile aparatului comunist erau extrem de bine, de-a dreptul etanș, separate. Peste ani, Vladi, care a studiat fizica laserilor la Academia Militară din București, avea să semneze, împreună cu Nicu (Nicolae N. Ceaușescu) și cu un al treilea autor, o carte de specialitate care, dacă nu mă înșel, a primit Premiul Academiei. Îmi amintesc că era prin 1980, ne-am dus împreună cu Mariana Ioan la Bolta Rece, Vladi a scos din servieta diplomat volumul în cauză și mi l-a arătat cu mândrie. Când am văzut numele autorilor, nu m-am putut abține să-i spun: Și astfel fiul gorilei a devenit gorila fiului. Nu cred că i-a plăcut comentariul meu. În 2005, la aniversarea absolvirii liceului, l-am revăzut pe Vladi, volubil, săritor, cordial. Înțeleg că se ocupă cu importul de carne de ren… “.
Și alte odrasle ale nomenclaturii bolșevice, protejate de SUA din anumite considerente, l-au semnalat pe Vladimir Doicaru, după 2000, în Silicon Valley, lăsând să se înțeleagă că acesta s-ar afla în misiune.
În ultimii ani, după ce pierduse orice speranță că va mai recupera casa în care copilărise, Vladimir Doicaru, care activa ca director al filialei Regus pentru România, Ucraina și Republica Moldova, a fost văzut la o masă, la restaurantul Cocoșatul, alături de fostul ofițer DIE defector Constantin Răuță. Din spusele martorilor oculari, Vladi afirma că numele său nu era de inspirație sovietică. Mama sa, armeancă de origine, i-ar fi pus numele Vladimir după eroul revoluționar Tudor Vladimiresc

Fata din flori

Vladi ținea foarte mult la memoria tatălui său, în ultimii ani încercând din răsputeri să-i reabiliteze memoria. Se luptase în instanță mai bine de un deceniu să recapete casa în care locuise familia generalului Doicaru, aflată într-un cartier exclusivist al Capitalei. Se plângea că nu recuperase lucrurile tatălui său (tablouri, medalii și altele) rămase în imobil. Cu ajutorul unui personaj apropiat multor rezerviști DIE, Valeriu Mangu, fost matematician înainte de 1989, Vladi a căutat în arhivele Securității elemente care să-i reabiliteze tatăl, suspectat de colaborare cu sovieticii. Se pare că, la „intervenția“ sa, în revista rezerviștilor SIE, Periscop, câțiva externiști prieteni cu alcoolul scriseseră ode la adresa generalului Nicolae Doicaru. Puțin înainte să moară, Mangu obținuse certificat de cercetător în arhivele Securității stocate la Popești-Leordeni și se apucase să studieze sute de volume conținând activitatea fostului șef al DIE. Din sursele noastre, răscolirea arhivelor a avut un efect cel puțin interesant. Mangu descoperise că Vladimir Doicaru avea un copil din flori, o fată din afara căsătoriei, motiv pentru care Elena Ceaușescu ar fi dispus trecerea acestuia în producție. Încă o explicație pentru discreția cu care a fost tratată dispariția neașteptată a ofițerului Vladi.

Fost ofițer de contraspionaj din subordinea generalului Iulian Vlad și al ministrului Tudor Postelnicu

 Gral-col(r)dr ec Mihai NAHORNIAC

MAE rus: Sperăm că România nu va permite rescrierea istoriei

Ministerul de Externe al Rusiei şi-a exprimat speranţa că Guvernul României nu va permite rescrierea istoriei bazate pe sprijinul militar-memorial bilateral, a declarat purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova.   

  Comentariul oficialului rus a fost determinat de dorinţa autorităţilor române de a redenumi Parcul Tolbuhin din Bucureşti. „Sperăm că va prevala nu ideea de sacrilegiu, ci memoria a mii de soldaţi sovietici, care şi-au dat viaţa pentru eliberarea acestei ţări de fascism în urmă cu peste 70 de ani. Sperăm că autorităţile României nu vor permite încercări de rescriere a istoriei în contextul interesului reciproc de continuare a cooperării militare memoriale fructuoase” – a declarat Zaharova, citată de agenția TASS.  

„Ca urmare a informațiilor apărute în presă cu privire la situația inacceptabilă de a avea în Sectorul 2 un loc public care poartă numele unui personaj indezirabil în istoria României, am solicitat, în ședința Consiliului Local al Sectorului 2, inițierea unui proces de consultare a locuitorilor din sector privind alegerea unei noi denumiri pentru Parcul Tolbuhin, parc delimitat de Bulevardul Pache Protopopescu și strada Fluierului”, scria în urmă cu o lună, pe contul de Facebook, viceprimarul sectorului 2, Dan Cristian Popescu.  

„Este nepermis ca la 27 de ani de la Revoluție să îl mai onorăm pe Fiodor Tolbuhin, unul dintre comandanții de vază ai Armatei Roșii, armată care nu s-a limitat doar la eliberarea României de fascism, ci a adus cu ea elementele specifice unei armate de ocupație. Sunt binecunoscute atrocitățile comise de soldații sovietici la adresa poporului român, culminate cu instaurarea regimului comunist de tristă amintire”, argumentează Dan Cristian Popescu.

 Procesul de consultare a cetățenilor urma să fie realizat de către Administrația Domeniului Public Sector 2, instituție care administrează Parcul Tolbuhin.

Gral-col(r)dr ec Mihai Florin NAHORIAC

De ce îi place lui Iohannis printre uniforme

Comparatia cu celebrul Tom Cruise in rolul din Top Gun l-a magulit in asemenea masura pe Klaus Iohannis incat acesta are grija sa se costumeze la fel ori de cate ori ajunge in preajma militarilor.

Klaus Iohannis, indragostit de imaginea sa a la Tom Cruise

Dupa ce a rupt gura targului in vizita facuta la baza americana de la Kogalniceanu, Klaus Iohannis s-a prezentat si la Ziua Marinei dotat cu aceiasi ochelari de soare a la Tom Cruise. Rezultatul: toate camerele de televiziune au fost ”seduse” de presedinte chiar si in momentele in care altcineva vorbea de la tribuna. Situatie favorizata ce-i drept si de faptul ca toti ceilalti oameni aflati in varful ierarhiei de stat – premierul si cei doi presedinti ai Camerelor parlamentare – au preferat sa plece in concediu si sa lase astfel intregul camp de lupta imagistica la dispozitia lui Klaus Iohannis. Indiferent de contextul de ieri, cert este ca imaginea de comandant si postura de principal punct de interes la orice festivitate militara il ajuta teribil pe actualul sef al statului – un presedinte lipsit de abilitatea si talentul necesare trasului sforilor politice. In compensatie, statura impozanta si batoasa, completata de o pereche de ochelari de soare potriviti, ii permit lui Klaus Iohannis sa cucereasca, in cel mai facil mod, publicul. Iar cum imaginea este completata de oameni in uniforma, Iohannis are doar de castigat si in ochii unei strainatatii obsedate in aceste vremuri de probleme de aparare, NATO, rearanjarea echilibrului mondial de forte etc. Imaginea de sef stapan pe sine, care vede si calculeaza tot in spatele ochelarilor inchisi la culoare, pica de minune si in contextul intalnirii discrete pe care Klaus Iohannis a avut-o recent cu un inalt oficial american: Ed Royce, presedintele Comisiei de Afaceri Externe din Camera Reprezentantilor. O intalnire in care, conform unor surse, cei doi au vorbit despre intentia SUA de a-si focaliza interesul politico-strategic major asupra Romaniei, data fiind deteriorarea relatiilor cu Turcia lui Erdogan. Mai mult, se spune ca Royce i-a solicitat presedintelui roman permisiunea de a fi sunat direct pe telefonul sau mobil atunci cand presedintele Trump considera ca este vorba despre chestiuni care ”nu suporta amanare” – situatie care demonstreaza o data-n plus ca Iohannis a fost cu adevarat inspirat atunci cand a decis sa-si lipeasca imaginea tip ”Top Gun” de domeniul legat de armata, securitate, NATO, aparare.

Ministrul Apararii, pesedistul Adrian Tutuianu, pare hotarat sa infiga bolduri in mamaliga presedintelui Klaus Iohannis la toate festivitatile militare. Dupa ce l-a exclus pe seful statului de pe lista invitatilor la Ziua Fortelor Aeriene, Tutuianu a recidivat, ieri, la Ziua Marinei, incalcand protocolul militar care impune ca ultima alocutiune sa fie a persoanei cu rangul cel mai inalt. Respectiv a lui Klaus Iohannis. Tutuianu a tinut insa ca el sa fie ultimul vorbitor, motiv pentru care a venit la tribuna dupa Iohannis doar pentru a-i felicita pe marinari de ziua lor. Desi protocolul militar este clar si acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, in prezenta sefilor de stat, in toata istoria Zilei Marinei, un personaj din cadrul departamentului comunicare de la MApN, Constantin Spanu, a incercat sa-l scoata basma curata pe Tutuianu sustinand ulterior ca legea s-a schimbat in 2016 si ca alocutiunile se tin ”in ordine de precadere”.

Iosif VARGA

Guvernul, Președinția și CSAT pregătesc cadru legal pentru primirea unui val mare de refugiați în România

România este pregătită legal să primească un val important de imigranți pe fondul prăbușirii demografice? România este gata să primească imigranți, pentru a acoperi deficitul de forță de muncă internă, au decis prin acte oficiale ultimele trei Guverne și CSAT-ul condus de președintele Klaus Iohannis. Este aceeași teorie periculoasă care a adus Europa în pragul colapsului. Regimul de la București, care păstrează o tăcere suspectă în legătură cu acest subiect incendiar, are obligația să dea explicații clare.

În acele momente tulburi pentru Uniunea Europeană, în plin proces de negociere a cotelor obligatorii care revin fiecărei țări în toamna lui 2015, fostul Guvern Victor Ponta adoptă în data de 16 septembrie Hotărârea 780 de aprobare a „Strategiei Naționale privind Imigrația pentru perioada 2015- 2018”, document avizat de CSAT peste o zi și coordonat de fostul vicepremier Gabriel Oprea. Scopul documentului era să găsească măsuri prin care România să controleze fluxul de străini care intră legal sau ilegal în țară. Nu a existat nicio consultare publică pe marginea acestui subiect, autoritățile limitându-se să transmită un comunicat de presă sec.

La câteva zile după afirmațiile fostului general SRI, premierul Mihai Tudose l-a numit pe vicepremierul Marcel Ciolacu în fruntea Comitetului pentru Integrarea Re fugiaților, înființat în 2015 de Cioloș. Surse guvernamentale au relatat EVZ că subiectul nu a fost discutat în ședințele de Guvern, dar mutarea a fost făcută pentru a „reactiva” acel comitet care intrase într-o stare de „adormire”. Ciolacu este doctorand la facultatea SRI și a participat la cel puțin o partidă de vânătoare de mistreți în munții Buzăului cu Omar Hayssam, celebrul terorist condamnat, mărturie fiind pozele de la acea vreme. De asemenea, la sfârșitul lunii iunie, Agenția europenă pentru apărarea granițelor (FRONTEX) a semnalat faptul că numărul imigranţilor ilegali prinşi în timp ce încercau să treacă fraudulos prin România, majoritatea irakieni, s-a triplat în prima parte a anului 2017 comparativ cu aceeaşi perioadă din 2016. „Nu putem vorbi de o tendinţă, dar este nevoie de atenţie”, a transmis FRONTEX, potrivit News.ro.

În planul avizat de CSAT sunt enumerate situațiile care ar putea aduce valuri de refugiați spre România, cu mențiunea că „fenomenul migraţionist riscă să devină necontrolabil”:

  • menţinerea situaţiei conflictuale din Republica Arabă Siriană;
  • amplificarea conflictului armat din Republica Irak şi extinderea ariilor controlate de grupările teroriste;
  • menţinerea unei situaţii instabile în zonele limitrofe României (Ucraina, Transnistria);
  • perpetuarea şi creşterea în intensitate a tensiunilor israeliano – palestiniene ce ar putea degenera/escalada într-un conflict;
  • menţinerea situaţiei migr ţiei ilegale din Republica Turcia, devenită principalul stat de tranzit pentru migraţia ilegală din Orientul Mijlociu sau din Africa spre România, Istanbul fiind principala placă turnantă în drumul spre Occident.

Strategia națională în domeniul imigrației prevede, printre altele, ca refugiaților să li se facă reclamă pozitivă în rândul cetățenilor, pentru integrarea lor. „Crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice din România privind fenomenul imigraţiei şi al integrării cetăţenilor statelor terţe prin derularea de activităţi de informare şi campanii de conştientizare”, este una dintre măsurile pregătite.

România este folosită ca spaţiu de tranzit pentru imigraţia ilegală către statele mai dezvoltate din vestul Uniunii Europene, imigranții ilegali venind din Siria, Afganistan, Iran, Irak, Magreb. „Având în vedere poziţia geografică a României în calea rutelor folosite de către imigranţi pentru a ajunge în ţările de destinaţie apreciem că fenomenul migraţiei ilegale va înregistra o pantă accentuat ascendentă”, se arată în strategia adoptată de România. „În cazul menţinerii presiunii asupra frontierei terestre a României şi ţărilor vecine, există posibilitatea ca autorităţile din aceste ţări să nu mai facă faţă situaţiei, ceea ce poate conduce la încercări de părăsire ilegală a teritoriului statelor vecine către România ceea ce va conduce la creşterea numărului de solicitări de azil, dar şi a numărului de imigranţi ilegali împotriva cărora vor fi dispuse măsuri de îndepărtare de pe teritoriu”, mai spune documentul.

  Iosif VARGA

Generalul Constantin Degeratu: Rusia este pregătită de război. România, singura țară care a fost amenințată oficial de Vladimir Putin

Generalul Constantin Degeratu, fostul șef al Statului Major, a avertizat, in timpul unei emisiuni la B1 Tv,  că Rusia este pregătită de război și că România este singura țară care a fost amenințată oficial de Vladimir Putin.

„Rusia este pregătită de război, desfășoară exerciții pentru război, a făcut tot ceea ce este vizibil – inclusiv întărirea podețelor, a căilor ferate – și face exerciții de alarmare de acest tip. Dacă veți vedea un exercițiu de acest tip, pe hartă arată unde se lovește România: în principal se lovește Constanța, se lovesc podurile dunărene, se lovește evident baza de la Fetești, baza de la Deveselu (…), Bucureștiul. România este singura țară care a fost amenințată oficial  (în subsidiar și Polonia, n.m.) de către Putin, la Atena (27 mai, 2016, n.m.): Vrem să știți cum se trăiește în cătarea puștii, sub bătaia rachetelor!. Iar noi am zâmbit.  La o declarație de război, noi am zâmbit”, a spus Constantin Degeratu.

Iosif VARGA

Ce tertipuri a folosit Relu Fenechiu pentru a evita plata prejudiciilor de peste 2 milioane de euro în dosarele în care a fost condamnat

Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, proaspăt eliberat condiționat din închisoare, are de acoperit mai multe prejudicii. Unul de 5,7 milioane de lei (1,26 milioane euro), din dosarul Transformatorul și altul de 900.000 din dosarul Siveco, ceea ce reprezintă o mită pe care a și recunoscut-o în timpul procesului.      Din toți acești bani, Fiscul nu a recuperat niciun leu. Și asta pentru că sechestrul pus pe averea lui Relu Fenechiu nu poate fi executat pentru că acesta a divorțat de a doua soție. Este vorba de Mariana Fenechiu, alături de care fostul ministru al Transporturilor era din 2007. Nunta celor doi a fost subiect tocat zile în șir de presa tabloidă în urmă cu zece ani. Relu și Mariana Fenechiu s-au căsătorit la Castelul Schloss din Viena, o bijuterie arhitectonică recunoscută în toată lumea.

               Elena TURCULEANU