Arhive zilnice: 1 august 2017

Schimbarea la Faţă a Domnului

Schimbarea_la_fataŞi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

 

Postul Sfintei Marii 2017. Când începe Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Sfintei Marii 2017. Postul Sfintei Mării. Postul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de doua saptamani (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie

Postul Sfintei Marii 2017Postul Sfintei Marii. In popor este cunoscut si sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Santamariei. Este un post care ii pregateste pe crestini pentru cele doua mari praznice din luna august: Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seamă de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la oră 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbătă și duminică avem dezlegare la untdelemn și vin. Facem mențiunea că în Pravila Mare se precizează că în acest post avem dezlegare la untdelemn și vin și în zilele de marți și joi.

Postul Sfintei Marii 2017Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seamă de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la oră 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post ușor: marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbătă și duminică avem dezlegare la untdelemn și vin. Facem mențiunea că în Pravila Mare se precizează că în acest post avem dezlegare la untdelemn și vin și în zilele de marți și joi.

Postul Sfintei Marii. Originea acestui post a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Postul Sfintei Marii 2017Postul Sfintei Marii. Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Postul Sfintei Marii. Postul Adormirii Maicii Domnului inseamna infranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de ,,dulce”, caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu, potrivit crestinortodox.ro.

Postul Sfintei Marii 2017 Daca in acest post se recomanda ajunare luni, miercuri si vineri pana la ora 15.00, ora de la care se poate consuma numai mancare uscata, iar daca marti si joi ni se cere sa mancam fara ulei, nu trebuie sa intelegem ca postul Adormirii Maicii Domnului dispretuieste trupul. Nu, acest post cauta sa-l mantuiasca impreuna cu sufletul.

Postul Sfintei Marii. Sa nu ajungem la astfel de ganduri: „Maine ce voi mai gati?”, ,,Astazi cu ce bani sa mai cumpar bucate de post?”, caci nu diversificare alimentara si cheltuiala peste masura cere postul. Faceti din rugaciune mancare pentru vremea postului si veti vedea cat de hranitoare si de ieftina este adevarata mancare de post. Nu va indemn la o postire peste puterile dumneavoastra, ci doresc sa va atrag atentia ca postul are nevoie si de rugaciune. Fara ea, cele doua saptamani de post vor fi chinuitoare si vor parea ca nu mai au sfarsit.

Postul Sfintei Marii 2017. Postul Sfintei Marii. Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare – 15 august

Postul Sfintei Marii. Sfinta Marie Mare Adormirea Maicii Domnului este sarbatoarea in amintirea zilei in care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfarsit. Este praznuita de ortodocsi si catolici in fiecare an, pe data de 15 august. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfanta Maria Mare.

Postul Sfintei Marii 2017Postul Sfintei Marii. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informatii in Sfintele Evanghelii, ci numai in Traditia Bisericii. Potrivit acestei Traditii, Maica Domnului a fost instiintata printr-un inger de mutarea ei din aceasta viata.

Aceeasi Traditie spune ca Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Prin pronia divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantare, sosind trei zile mai tarziu. A cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol. Acest mormant a fost identificat in Ierusalim, cu toate ca sunt persoane care afirma ca Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut multi ani dupa Inaltarea Domnului.

Postul Sfintei Marii. Adormirea Maicii Domnului in invatatura ortodoxa
Biserica Ortodoxa invata ca Fecioara Maria s-a nascut cu pacatul stramosesc si a primit iertare de acest pacat in momentul in care a acceptat sa-L nasca pe Hristos.

Postul Sfintei Marii 2017Postul Sfintei Marii. Sfanta Marie Mare. Biserica Romano Catolica vorbeste de Imaculata Conceptie, o dogma primita de catolicism in anul 1854, prin care afirma ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc. Biserica Ortodoxa nu a acceptat aceasta invatatura, motivand ca daca Fecioara s-ar fi nascut fara acest pacat, firea ei ar fi fost alta decat cea a tuturor oamenilor. Iar daca ea ar fi daruit Cuvantului o alta fire decat cea pe care noi o avem, firea umana a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Impotriva unei invataturi de acest gen, Sfintii Parinti au afirmat ca Hristos a mantuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mantuit.

Postul Sfintei Marii. Biserica Romano Catolica, afirmand ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc, ne face sa credem ca invierea si inaltarea sa la cer se datoreaza meritelor sale si nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia invata ca aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai asteptat invierea obsteasca, pentru ca insasi Viata S-a salasluit in ea. Dar Maica Domnului a murit in virtutea legii omenesti si s-a inaltat prin Hristos. Ea „este faptura in care Dumnezeu este de pe acum totul in toate”, dupa cum spune parintele Staniloae.

Postul Sfintei Marii 2017.  Ce trebuie să ştii despre Postul Sf. Marii:

Trebuie să ştiţi că postul nu este o cură de slăbire; din contră, se poate întâmpla exact pe dos, mai ales în cazul celor care consumă în exces paste făinoase     Nu trebuie insistat pe produsele care arată ca și cele de dulce; postul trebuie să caute simplitatea alimentului de bază (mănânci ca să trăiești) Nu putem vorbi de post în cazul alcoolului sau tutunului, sau al oricărui fel de exces    Postul de o zi nu durează până la apusul soarelui sau până la miezul nopții, ci de dimineața până a doua zi dimineața; se evită astfel riscul de a adormi sătul ca să te mai poți odihni.     Postul Adormirii Maicii Domnului mai este cunoscut în popor şi ca Postul Sfintei Mării sau Sântămăriei. Acest post îi pregăteşte pe creştini pentru cele două mari praznice din august: Schimbarea la Faţă şi Adormirea Maicii Domnului.    Biserica recomandă ca, în această perioadă de post, să fie citită zilnic rugăciunea „Paraclisul Maicii Domnului”.

 Silvia ANDREI

Semnificația postului și sărbătorii Adormirii Maicii Domnului

IOAN VALENTIN ISTRATI

  În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii.

Postul Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului, frescă din Mănăstirea Deir al-Souriani, Wadi El-Natroun, Egipt

Adormirea Maicii Domnului, frescă din Mănăstirea Deir al-Souriani, Wadi El-Natroun, Egipt

 Postul și sărbătoarea au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind aşteptată, după unele tradiţii, cu aproape aceeaşi bucurie ca Paştele sau Crăciunul. O dovadă a acestei cinstiri este şi postul de două săptămâni care precede sărbătoarea şi care se ţine de către creştini pretutindeni, „căci postul ei a fost ţinut mai abitir ca al Crăciunului”, după cum arată tradiţia. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstită și prin mulțimea de biserici care poartă acest hram. La început durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie ținut începând cu 1 august și să se termine pe 15 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului.     Există rânduiala ca împreună cu slujba Vecerniei să se săvârșească în această perioadă a postului și cele două Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

 Tradiții populare în Postul Sântămăriei

Din informaţiile publicate de Tudor Pamfile, în „Sărbători de toamnă şi Postul Crăciunului”, 1914, Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteşte a fi tot aşa de mare, adică de însemnat, ca şi Postul Mare de dinaintea Paştilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, toată lumea trebuie să-l ţină cu sfinţenie, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor şi copiilor.      Cu privire la perioada postului, muscelenii „nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peşte nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Față n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi.” De asemenea, în popor există credinţa potrivit căreia, „la început, Postul Paştilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung şi prea sărăcăcios, aşa că oamenii ieşeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micşorat acest post cu două săptămâni şi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi”.      S. Marian scrie că prin unele părţi din Bucovina se crede că dacă plouă mult în acest post, aceasta se întâmplă din pricină că la sfârşitul câşlegilor de carne a nins mult („Înmormântarea la români”).

Semnificația sărbătorii

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificații teologice și spirituale pentru credincioși. De altfel, însăși icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină primirii mamei în brațele lui Hristos, Fiul ei. În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluș. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ținut în brațe pe Dumnezeu, acum odihnește în brațele Fiului și Stăpânului ei.       Moartea Maicii Domnului înseamnă intrarea ei în iubirea infinită a Fiului ei, iar inima ei de mamă se unește cu inima Fiului, simțind dumnezeiește durerile lumii și alinându-le cu milostivirea ei. După adormire, nimeni și nimic nu o mai pot opri pe Maica Domnului să ajute pe toți credincioșii. Nici timpul, nici spațiul, nici limitările umane, nu mai pot opri pe Maica Domnului să fie pretutindeni în har, mângâind pe cei îndurerați și inspirând Biserica Fiului ei.  

Axionul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului vorbește despre această taină a prezenței Fecioarei în inima lumii și în viața Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru tine Preacurată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață” semnifică acest schimb dumnezeiesc între cele pământești și cele cerești, prin iubirea Mântuitorului. Astfel, nașterea Fiului lui Dumnezeu din ea feciorește firea umană și sfințește întreaga creație, iar moartea ca despărțire vremelnică a sufletului de trup arvunește viață, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie și veșnicie, dintre timp și eternitate, dintre libertate și har.  Adormirea Maicii Domnului este așadar o sărbătoare în care antinomia teologică a infinitului devenit finit pentru iubirea Sa veșnică pentru noi se împletește cu prezența permanentă a rugăciunii Maicii Domnului în viața lumii, până la sfârșitul veacurilor.

 Florin CREȘTINUL

Postul Adormirii Maicii Domnului. Ce nu au voie să facă femeile însărcinate cu o zi înainte de Sfânta Maria

Postul Adormirii Maicii Domnnului este cel mai nou dintre posturile de peste an, dar se spune că e singurul care, ţinut cu credinţă şi smerenie, îndeplineşte dorinţele. Cunoscut în popor ca Postul Sântă-Măriei, postul care precede praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost menit să aducă aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare, de postul cu care ea însăşi s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice. Este penultimul din anul bisericesc, mai uşor decât cel al Paştelui, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli.

 Copiii, până la 7 ani, bătrânii, bolnavii şi gravidele sunt scutiţi de post, dar numai dacă preotul le-a dat încuviinţarea înaintea începerii postului, Reclamă pentru Lamborghini Huracan, filmată pe Transfăgărășan. Imagini inedite cu supercarurile pe cel mai spectaculos drum din România   Sărbătoarea Sfintei Marii Mari este o zi importantă pe care nu trebuie să o ratezi dacă vrei să ai parte de bunăstrare, linişte sufletească şi noroc în anul ce vine. Tradiţiile din bătrâni te învaţă ce să facă ca să atragi asupra ta şi a familiei tale numai lucruri bune.

Postul Adormirii Maicii Domnului. Tradiții pe care trebuie să le respecți ca să-ți meargă bine

  • Dacă eşti însărcinată, în ziua de 14 august, premergătoare sărbătorii Sf. Maria, nu trebuie să munceşti sau să trebăluieşti pentru a avea o naştere uşoară şi un copil sănătos. Se crede că femeile însărcinate care nu respectă această tradiţie vor avea dureri mari la naştere.
  • Fetele care doresc să se marite trebuie să spele cu apă de busuioc icoana Maicii Domnului pentru ca Fecioara să le ajute să-şi întâlnească alesul. De asemenea, ziua de 15 august este ultima zi a verii când florile pot fi culese şi să fie bune de leac
  • Conform unei alte superstitii populare, este interzis ca în această zi să îţi tunzi părul şi să îl arunci, la fel cum este interzis să mergi înapoi. De ce? Pentru că dacă nu respecţi întocmai aceste datini, dracul va rade, iar Maica Domnului se va întrista şi va plange.
  • Inflorirea trandafirilor chiar de Sfânta Mariei trădează sosirea unei toamne blânde şi îndelungate.
  • Se spune că în această zi rugăciunile către Sfânta Marie sunt cele mai ascultate din tot anul, aşa că dacă ai probleme grave, nu ezita să spui o rugăciune către ea.

Cum se ține Postul Adormirii Maicii Domnului

Dacă data de 31 iulie pică miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi înainte. Dacă sărbătoarea pică în astfel de zile, se dă dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. După titpicurile bisericeşti, se posteşte strict lunea, miercurea şi vinerea, până la orele 15:00, când se mănâncă numai hrană uscată. Marţea şi joia se consumă legume fără ulei, de preferat doar fierte. Pe 6 august, când are loc sărbătoarea Schimbării la faţă, avem dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. În bisericile mănăstirilor, se citesc zilnic cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Romano-catolicii postesc numai o singură zi, în ajunul sărbătorii, pe 14 august.

Postul Adormirii Maicii Domnului. Când trebuie să ții post, în general

În popor, există credinţa că, pentru sănătate şi noroc, se ţine post miercurea şi vinerea, iar pentru duşmani, numai sâmbăta şi duminica, dar cu mare păcat. Se spune că, demult, cei care aveau duşmani de moarte posteau marţea cu tot cu animalele din bătătură.

Postul Adormirii Maicii Domnului. Cine se roagă la Sfânta Fecioară scapă de necazuri și de boli

Sărbătoarea cunoscută drept Adormirea Maicii Domnului face ca tradițiile religioase și folclorice să se împletească și să lase loc unui lung șir de rânduieli străvechi. 15 august e zi de praznic, când se dă de pomană pentru morţi. Dar tot în aceeași zi este Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor.  

Data de 15 august este una încărcată de simboluri, e o zi în care creştinătatea prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului. Este vorba despre momentul în care Sfânta Fecioară Maria a trecut la cele veşnice. Scrierile bisericești spun că ea ar fi fost luată de apostolul Ioan, la Ierusalim, pentru a fi îngrijită cum se cuvine. S-a stins în casa lui şi a fost înhumată în peştera din Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, alături de părinţi şi de logodnicul Iosif. Se spune că în ziua Adormirii, îngerii şi sfinţii au umplut împrejurimile de lumină. De la funeralii ar fi lipsit apostolul Toma. Iar când acesta a revenit, după 3 zile, s-a dus la mormânt și l-a găsit gol. Și se crede că Fiul Ei a ridicat-o la cer, de-a dreapta Lui, ca Împărăteasă. Cine se roagă, ținând post negru, la Sfânta Fecioară, scapă de necazuri grele, de boli, de pagube și capătă în schimb alinare și împlinire. În această zi, se oficiază slujbe importante și se organizează hramuri. Cel mai cunoscut pelerinaj de la noi este la Mânăstirea Nicula, unde se află una dintre cele mai populare Icoane făcătoare de minuni.

                                                                                                          Florin CREȘTINUL

Iubiți-l și rugați-vă pentru Mitropolit

La început a fost inginer și nu unul de duzină ci unul foarte apreciat,  respectat și devotat celor mulți, celor din pătura de jos dar și celor din pătura mijlocie. Cu toate acestea nu s-a simțit împlinit. Parcă o îi lipsea o chemare, acea chemare venită de sus, de la Dumnezeu printr-un  înger destinat de a duce la îndeplinire CHEMAREA pentru care a fost hărăzit inginerul IOAN SELEJAN de Bunul Dumnezeu

Și așa tănârul inginer IOAN SELEJEAN s-a dus dus la Seminarul teologic și la Institutul Teologic din Sibiu spre a se dedica chemării lui Dumnezeu, aceeea de a deveni preot ajungând mai târziu nu numai preot ci și stareț, episcop, arhiepiscop și nu în ultimul rând MITROPOLIT AL BANATULUI.

Iubiți-l pe Mitropolitul IOAN pentru că se dăruiește celor mulți, oropsiți și săraci!

Dumnezeu să-l țină întru mulți și fericiți ani!

Mitropolitul Banatului A CUMPĂRAT O CASĂ pentru un DEȚINUT, din banii bisericii, ca să-l aducă pe calea dreaptă

Mitropolitul Banatului șochează din nou opinia publică, după ce s-a aflat cel mai nou act caritabil făcut din banii bisericii. Înaltul prelat a dispus achiziționarea unei case pentru un deținut.

Înalt Preasfinția Sa Ioan, Mitropolitul Banatului, alături de alți reprezentanți ai Mitropoliei, a vizitat Penitenciarul Timișoara și a cerut deținuților cu situații materiale dificile, care au fost de acord cu acest lucru, adresele familiilor lor. De Paște familiile au fost ajutate. Printre ele, familia unui bărbat închis  pentru 3 ani și 4 luni pentru că a  condus mașina fără permis. Acesta a lăsat acasă soția și patru copii, toți sub 10 ani. doar că, la viziă, mitropolitul a înțeles că familia de fapt nu are practic o casă. ”Atunci mi-a venit ideea să le asigurăm celor patru copii o casă. Astăzi a dat Dumnezeu și am semnat contractul. Mitropolia Banatului a pus banii, iar contractul a fost semnat între vânzător și această familie. Am pus o clauză prin care deținutul și soția nu pot să vândă casa în următorii 10 ani. Astfel, copiii vor avea sigur o casă și condiții să meargă la școală. Cu ajutorul comandantului închisorii din Timișoara, deținutul a fost și el astăzi la notar să semneze contractul. Nu spunem în ce localitate este casa, pentru că vrem ca familia să poată să se mute liniștită acolo după ce, în următoarele 2-3 săptămâni, vom restaura casa. Așa a dat Dumnezeu, ca lucrurile să se întâmple în această perioadă cu probleme în închisori”, a declarat, ÎPS Ioan. Deținutul, care înainte de condamnare lucra  cu ziua într-un sat din Timiș, va fi eliberat la sfârșitul anului trecut.

  Florin CREȘTINUL

Mitropolitul Banatului Ioan Selejan: „Să ducem cuvântul lui Hristos până în ultimul sătuc al acestei binecuvântate de Dumnezeu ţări”

Cei care îl cunosc mărturisesc că ÎPS Ioan Selejan are o inimă bună şi o deschidere atentă către problemele fiecăruia, este un ziditor şi un înţelept. Personalitate complexă, înzestrat de Dumnezeu cu însuşiri şi calităţi intelectuale şi morale alese, cu putere de muncă deosebită, cu un neclintit simţ al echilibrului şi dreptăţii, al iubirii sincere faţă de oameni, niciodată manifestată zgomotos, ÎPS Ioan Selejan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei, a desfăşurat de-a lungul vieţii o bogată activitate în slujba Bisericii Ortodoxe Române. Când a fost întronizat  ÎPS Ioan Selejan ca mitropolit al Banatului gândul era să se pună în slujba binelui obștesc iar Bunul Dumnezeu la înzestrat cu acest har.

 

Mitropolitul Banatului Ioan Selejan s-a născut la 16 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, părinţii săi fiind Ioan şi Ilca. A absolvit Liceul „Constantin Brâncuşi“ din Oradea în 1971, Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti în 1976, după care ÎPS Ioan Selejan a urmat cursurile Seminarului Teologic din Craiova, în 1986, şi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, 1990. Începând cu 1991, ÎPS Ioan a studiat la Institutul Biblic din Ierusalim până în 1994 şi are studii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim (Biblice, Egiptologie şi Orientalistică). Din anul 1980 a fost vieţuitor al Mănăstirii Lainici, judeţul Gorj. La 6 august 1990 a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Lainici, iar la 15 august 1990 preot la Mănăstirea Tismana. Între 1990-1994 a fost  stareţ al Mănăstirii Lainici, în 1994 a fost numit Arhimandrit şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, la 9 iulie 1994  ales Episcop al Covasnei şi Harghitei. La 20 iulie 1994 a fost hirotonit Episcop la Mănăstirea Topliţa, judetul Harghita, iar din 25 septembrie 1994 a fost instalat ca Episcop al Harghitei şi Covasnei, la Miercurea-Ciuc. Instalarea ca episcop a fost cu totul deosebită, deoarece au fost prezenţi doi patriarhi, Patriarhul României şi Patriarhul Alexandriei, şi un număr mare de înalte feţe bisericeşti şi demnitari. Din iunie 2009, i-a fost acordat titlul de arhiepiscop onorific apoi după trecerea la cele veșnice a fostului mitropolit Nicolae Corneanu IPS IOAN SELEJEAN a urcat în scaunul de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului.  

 A construit și constuiește case pentru familiile cu mulți copii dar îndeplinește și alte acțiuni caritabile în folosul oamenilor și familiilor nevoiașe.      În ediția viitoare vom continua cu un nou episode despre IPS IOAN.

IUBIȚI-L PE MITROPOLIT ȘI RUGAȚI-VĂ PENTRU ACESTA!

 General-colonel(r)prof univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Editorialul ediției. Încurcă-I drace și fă-I să-și arate pe mai departe fața hidoasă și buboasă

Bine v-am găsit la acest editorial de început de lună august, o lună cu probleme pentru toți politicienii țării. Se pare că din luna septembrie lucrurile se vor complica și se vor intra în adevăratele proble politice și juridice ale țării. Numai hidosul om politic al țării, pușcăriașul Liviu Dragnea, nu realizează că lațul se strânge în jurul gâtului său. Și să știți că ceea ce i-am prezis eu banditului Dragnea se vor adeveri, adică va primi ani grei de închisoare pentru faptele din dosarul de corupție aflat pe rolul secției penale al ICCJ și cred că va fi ,,VAI”. Nici zona prezidențială lucrurile nu stau bine.

Cam ieftin s-a vândut domnul preşedinte partidului nazist PSD și Horthyștilor din UDMR! Nu vom uita cum i-a cedat ţara lui Kelemen Hunor

Am avut mare încredere în președintele Iohannis pe urmă am păstrat mereu o anumită neîncredere în Klaus Iohannis, dar. nu m-am aşteptat să fie atât de slab şi să predea necondiţionat guvernarea unui plagiator din PSD, călcând în picioare criterii de integritate pe care chiar el le enunţase.

Ce putea face?

Varianta timidă: putea să îl respingă pe Mihai Tudose. Ar fi venit PSD cu o propunere mai proastă? Poate, dar nimic nu-l împiedica pe şeful statului să o trimită înapoi şi pe aceasta, până când Dragnea se învăţa minte şi se prezenta la Cotroceni cu un candidat fără dosar penal şi fără suspiciuni de plagiat. Sau se putea apela la CCR…        Varianta curajoasă: şeful statului iniţia negocieri cu toate partidele, identifica un premier de bună calitate şi coagula o majoritate în jurul acestuia. Vă rog mult, nu insultaţi o naţiune de 20 de milioane de cetăţeni, susţinând că preşedintele României nu putea identifica în mediul academic sau în mediul de afaceri un om bun care să scoată ţara din mlaştina pesedistă. Desigur, mulţi vor găsi justificări pentru laşitatea domnului preşedinte, susţinând că în spate s-ar afla calcula politice geniale care vor duce la salvarea României de sub jugul lui Dragnea. Prostii! Domnul Iohannis a dat ţara pe mâna PSD pentru mulţi ani de acum înainte. De ce? Pentru că un calcul politic mărunt şi egoist îi arată că, dacă se va plasa în opoziţie cu Liviu Dragnea, ar putea câştiga alegerile prezidenţiale din 2019. Iertaţi-mi limbajul dur, dar domnul preşedinte îi consideră proşti pe români! El crede că aceştia vor uita că i-a vândut, că şi-a dat sufletul lui Scaraoţchi de Teleorman, nu pentru a face bine ţării, ci pentru a-şi salva fotoliul de la Cotroceni şi pentru a avea parte, încă cinci ani, de prelungitele vacanţe din străinătate.

În politică se fac compromisuri, este adevărat. Am mai scris despre preşedintele Nixon care, într-o primă etapă şi-a dezamăgit alegătorii republicani-conservatori atunci când a bătut palma cu China comunistă, dar, în final, s-a dovedit că astfel a dat o lovitură dură Uniunii Sovietice. Însă nu acest tip de compromis a fost făcut Klaus Iohannis. El a cedat tot – criterii de integritate, politici economice, probabil şi lupta anti-corupţie – către Liviu Dragnea.      Ce va urma în următoarele luni va fi probabil fără precedent, de la mineriada din iunie 1990. Tot timpul, românii îşi spun că nu se poate mai rău, dar iată că se poate. Când Victor Ponta a ajuns premier, nu se ştia de plagiatul său. În cazul Tudose nu numai că se ştie, dar omul a şi mărturisit că a plătit mii de euro pentru a copia. Educaţia a fost dată pe mâna unui sindicalist anti-reformist şi obraznic. Sănătatea a rămas în ghearele personajului vinovat de criza vaccinurilor şi implicit de moartea câtorva zeci de copii. Agricultura (buget de 27 de miliarde de lei) este dirijată de către individ bizar care pare că a picat din poveştile cu Păcală şi Tândală. Un profesoraş de filosofie care a condus un muzeu în care nu intra mai nimeni a ajuns să facă politicile economice ale României.    

Haosul care va urma va fi înrăutăţit de o altă măsură pesedistă, adoptată tot cu complicitatea Cotroceniului: promulgarea legii salarizării. Deficitul bugetar oricum s-a înrăutăţit vizibil, iar guvernul Grindeanu se împrumuta tot mai scump şi mai mult. Ce va urma însă când legea salarizării va fi în vigoare, nimeni nu ştie prea clar, pentru că nu există nici un studiu de impact. Măcar pentru faptul că PSD n-a prezentat sursele de finanţare, preşedintele Iohannis trebuia să retrimită legea la Parlament sau să sesizeze Curtea Constituţională. Nu a făcut asta pentru că se teme să se atingă de uriaşa pătură de bugetari, hrăniţi din taxele plătite de sectorul privat, cu preţul abandonării investiţiilor în infrastructură.    

 Sunt convins că, mai repede decât se aşteaptă vechii politicieni, românii se vor revolta, dar nu pentru a-l ţine în braţe pe acest şef al statului, ci pentru a-i alunga pe Dragnea şi pe toţi complicii săi. Iar când spun „complici” mă gândesc şi la Klaus Iohannis.    Acest termen e elegant, pentru că la fel de bine aş putea să-i spun sluga lui Scaraoţchi de Teleorman. Cu ce s-au ales românii de pe urma faptului că Iohannis e la Cotroceni? Dacă în locul său era Ponta, tot pe aici am fi ajuns, sub opinca unei guvernări PSD.           Cred, deci, că domnul Iohannis şi-a dovedit limitele: e lipsit de curaj, dispus la orice compromis pentru a-şi salva propriul comfort, iar marile sale angajamente politice sunt lipsite de credibilitate. Electoratul de dreapta poate trimite, în 2019, la Cotroceni, un preşedinte care să-şi ia în serios misiunea de a scăpa România de toţi pesediştii corupţia Dar oare va fi așa?

Tăriceanu a salvat-o pe Olguța de hoți. O vrea de ,,amanta’’financiară?

Știu de ce n-a mărit Olguța salariile. I-a arătat Tăriceanu că bandiții ăia de profesori au 4 luni de vacanță. La ce să le mai dea bani în plus? Să irosești în halul ăsta banii publici în loc să faci un teren de sport în pantă? Ieșea scandal mare între PSD și ALDE. De parcă parlamentarii lui nea Anton n-ar avea 6 luni de vacanță pe an și lefuri enorme. La ei merge o majorare că merită. 

mesaj-inedit-al-lui-calin-popescu-tariceanu-exista-trei-modalitati-de-a-te-ruina-in-viata-414736Povestea tristă a salariilor mărite își are originea în neputința unor politicieni de a se opri din mințit și de a-i lua de proști pe propriii alegători. Treaba asta a mers de atât de multe ori încât ar fi și păcat să facă ceva real în sprijinul acestora.    Dar, pentru a fi ministru PSD e de ajuns să fii tare în gură, iar cei de la ALDE trebuie să fie și tari de cap. Cum apare câte unul care își cunoaște domeniul și încearcă să fie cât de cât rațional, pac, sar istericii pe el și-l fac incompetent.  

Șefa aberațiilor salariale este, fără doar și poate, Lia Olguța Vasilescu, gata să mărească verbal orice și oricât. Până la urmă, ea și-a făcut treaba pentru care a fost numită, a promis cât au ținut-o fălcile. Pentru că nu s-a putut e de vină doar poporul român, care nu muncește și nu produce atât cât visează ea. Practic, n-o merităm. De asta suntem mai mereu certați că suntem răi și nu vrem să înțelegem binele cu care vrea să ne blagoslovească.

Cu toate acestea, eu încă aștept majorarea aia de 17% a salariilor din mediul privat promisă de ea. Am văzut că se amână doar creșterea lefurilor la stat, de privat nu s-a pomenit nimic. Deci rămâne în picioare dacă nu s-a anulat? Oricum, eu încerc zilnic la bancomat. Nu-mi vine să cred că ditamai ministrul a aruncat niște vorbe așa, fără acoperire. E bine că a primit și-o mână de ajutor de la Tăriceanu. Era gata-gata să risipească niște bani pe hoții ăștia de profesori care sunt permanent în vacanță. Poate că ar trebui să fie puși să aducă bani înapoi întrucât fac treaba asta de prea mult timp.  Dacă o să ia banii și de la gravidele care și-au permis să aibă un job mai bun înainte să nască, sigur se rezolvă problema salariilor din România.

 Lăsând gluma la o parte, este o situație extrem de serioasă. Diferite categorii de angajați la stat se luptă între ele pe promisiuni fără acoperire. Promisiunile electorale neonorate se vor întoarce împotriva celor care le-au propovăduit. Cei care au exagerat doar de dragul de a da bine în fața partidului trebuie să plece. Cei rămași trebuie să ia lucrurile în serios, să explice situația reală și să mai taie conductele prin care se scurg banii publici în buzunarele de partid. Dar o să-i lase Big Daddy?  

De ce îl omagiază Biserica pe Patriarhul Justinian

Anul 2017 este dedicat de Biserica Ortodoxă Română (BOR) lui Justinian Marina, de la moartea căruia s-au împlinit de curând 40 de ani. BOR încearcă în acest fel să se reconcilieze cu perioada cea mai neagră din existența sa, în care înalții prelați acceptau dărâmarea bisericilor și dădeau rapoarte regulate la Securitate, în care destui preoți deveneau informatori și le povesteau ofițerilor de Securitate ce li se spunea la spovedanie. Onorarea acestor vremuri de către BOR arată într-un fel lipsa de căință față de trădările pe care le-au acceptat atunci oamenii Bisericii.                                                                                        Istorici, teologi, specialiști ai perioadei comuniste și clerici strâng dovezi de bună purtare pentru reabilitarea publică a lui Justinian Marina, patriarhul pus de Gheorghiu-Dej în fruntea Bisericii Ortodoxe Române pentru a-i forța tăcerea și pentru a o obliga să se conformeze ateismului ca politică de stat. Indulgența pe care au arătat-o, de altfel, în ultimii ani liderii Bisericii Ortodoxe Române clericilor deconspirați ca informatori ai Securității sugerează această filosofie a închiderii ușii trecutului, a ignorării răului care a venit din interior, a acceptării gesturilor care au provocat suferință. În unele dosare ale Securității au existat dovezi că oameni importanți ai Bisericii au acceptat bani în schimbul colaborării lor, chiar dacă erau călugări.  

PF_Justinian_Marina_01BOR poate să-i ierte pe cei care l-au trădat pe Dumnezeu și au acceptat să se închine Securității sau Partidului Comunist, dar de ce le-ar ridica și osanale? „Atitudinea cea mai frumoasă a unei Biserici creștine sub comunism ar fi fost, fără îndoială, martiriul“, scria eruditul monah André Scrima, de la Berna, în „Simple reflecții despre comunism“ (1957), încercând să înțeleagă situația complicată a acelei perioade, în care „până și Biserica Catolică, aflată într-o cu totul altă situație decât celelalte Biserici de dincolo de cortina de fier, a fost nevoită să renunțe la intransigența ei din primii ani“. Era greu de crezut că, având în spate toate lesturile trecutului său de coabitare cu puterea politică, BOR ar fi putut intra într-o reală opoziție față de regimul comunist, păstrându-și în același timp și funcția socială și sacerdotală.    

  În Raportul final privind „Analiza dictaturii comuniste“ (Humanitas, 2007) este explicat pe larg rolul pe care l-a jucat Justinian Marina în fruntea BOR, faptul că, în ciuda relațiilor sale în lumea politică și a compromisului pe care l-a făcut cu puterea, preoții continuau să fie aruncați în închisori, inclusiv cei din jurul să spuseu, ate toiiniar 100 de mănăstiri au fost închise în perioada patriarhatului său. Mănăstirea măicuțelor din Vladimirești, care îi atrăgea încă pe credincioși în număr prea mare pentru gustul lui Justinian, a fost declarată de acesta „ciumată, rătăcită și periculoasă pentru restul Bisericii“, după ce Securitatea i-a cerut să-i distrugă popularitatea. Ioan Iovan, duhovnicul mănăstirii, a fost condamnat pe 7 decembrie 1955 la muncă silnică pe viață, pentru favorizarea actelor de teroare, după ce i-a trimis Patriarhului Justinian un memoriu în care i-a scris: „Știm precis că toate hotărârile luate asupra Așezământului de aici le-ați făcut la ordinul unor atei apostați sau renegați, care prin Ministerul Cultelor, și acesta prin împuterniciți, își transmite puterea în Biserică“.    

Biserica Ortodoxă Română vrea să-l elogieze pe Patriarhul Roșu pentru capacitatea lui de adaptare, pentru discursurile sale în care îl pomenea pe Ceaușescu, dar mai ales pentru marea lui realizare – „absorbirea“ Bisercii Greco-Catolice și trimiterea după gratii a tuturor preoților care refuzau să treacă la ortodoxie. Justinian Marina își merită titlul de Patriarh Roșu, fiindcă pe spezele lui mulți au fost abandonați și sacrificați. BOR susține că a salvat Biserica de la pieire: a salvat-o trăgând-o în mocirlă. Nici azi nu s-a putut curăți îndeajuns după plecăciunile pe care le-a făcut jumătate de secol în fața dictaturii. Și încă pare să nu înțeleagă că o rezistență onorabilă e oricând preferabilă unui colaboraționism umilitor.

Cu acestea fiind toate spuse pentru această ediție vă las cu bine și pe curând.

  Gral(r)prof univ dr ec Florin NAHORNIAC

 

Șeful DGIPI, numit doar de ministrul de Interne! Avizul CSAT și rolul premierului, eliminate

Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care se elimină din procedura de numire a șefului DIPI rolul premierului și avizul CSAT. 

 Potrivit Administrației Prezidențiale, Klaus Iohannis a semnat „decretul privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 76/2016 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției Generale de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne”.  Mai exact, dacă înainte era nevoie ca șeful DIPI să fie numit de către premier la propunerea ministrului de Interne, de acum ministrul are mână liberă.  Astfel, rolul premierului a fost eliminat. Iar odată ce legea va fi publicată în Monitorul Oficial, va dispărea și avizul CSAT din procedura de numire. 

Care este istoricul modificării numirii şefului DGPI

Senatul a adoptat, pe 15 mai, cu majoritate de voturi, în calitate de cameră decizională, Ordonanţa de Urgenţă 76/2016 prin care guvernul Cioloş a înfiinţat Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI), eliminând din textul actului normativ obligativitatea ca directorul general al instituţiei de a fi militar precum şi pe aceea ca el să fie numit în funcţie cu avizul CSAT. Potrivit articolului 8, alin. 1 al Legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, ”directorul general al Direcţiei Generale de protecţie Internă este numit şi eliberat din funcţie de către ministrul Afacerilor Interne”.      

În textul ordonanţei de urgenţă se prevedea că directorul DGPI este cadru militar în activitate şi este numit în funcţie prin decizia prim-ministrului, la propunerea ministrului Afacerilor Interne şi cu avizul CSAT. PNL a atacat Legea de aprobare a OUG 76/2016 la Curtea Constituţională însă CCR a respins sesizarea ca neîntemeiată

Iosif VARGA

 

Sevil Shhaideh, în cercul de interese al președintelui Klaus Iohannis: Fostul ministru al Dezvoltării s-a asociat cu un reprezentant al „New Strategy Center“, ONG fondat de angajați ai Cotroceniului

Sevil Shhaideh, fina și loiala lui Liviu Dragnea, are relații nu doar cu apropiați ai serviciilor secrete, ci și cu oameni din cercul oficial al președintelui Klaus Iohannis.     Sevil  Shhaideh a fost asociată, în Asociația „Dispeceratul Civic“, cu omul de afaceri Marcel Foca. Acesta din urmă, însă, nu doar că are afaceri cu zeci de primării, consilii județene, ministere și alte autorități centrale, dar joacă un rol și în Asociația „New Strategy Center“ (NSC).     Iar NSC pare a fi o organizație născută ca urmare a unui parteneriat între servicii secrete și președintele Klaus Iohannis. 

Foca și platformele geospațiale

Marcel Foca, deținătorul a 90% din Intergraph Computer Services SRL (compania care are contracte din bani publici de peste nouă milioane de euro), a declarat pentru RL că vicepremierul Sevil Shhaideh nu mai are nici o legătură cu Asociația „Dispeceratul Civic“. Foca a adăugat că asociatul său din Intergraph, fostul comisar-șef de poliție Aurel Mihail Băloi, nu a influențat în nici un fel atribuirea contractelor de către Poliția Română firmei sale. Cât despre apropierea sa de serviciile de informații românești, Foca a spus că fiecare organizație care gestionează un teritoriu sau o infrastructură trebuie să folosească platforme de tip geospațial. Întâmplător, același tip de platforme vândute de Intergraph Computer Services SRL. Iată, mai jos, un scurt interviu cu Marcel Foca.

Foca: „Doamna Sevil are un background  în domeniu“

România liberă: Cum a ajuns Sevil Shhaideh vicepreședinte al Asociației „Dispeceratul Civic“?

Marcel Foca: Pot să spun doar că, în asociația aceea, doamna Sevil nu mai este prezentă. Din momentul în care s-a întors în politică și Guvern (decembrie 2016 –
n.r.). Informațiile despre asociație sunt pe site. Acolo este declarația de intenție. Doamna Sevil nu are nici o tangență în acest moment cu „Dispeceratul Civic“.

Dar a fost vicepreședinte.

Doamna Sevil are un back-ground  în domeniu. A activat mult în zona ANIA (Asociația Națională a Informaticienilor din Administrație – n.r.). Și acolo s-au dezbătut multe dintre lucrurile legate de creșterea calității vieții, dezvoltarea sustenabilă, competitivitatea comunităților locale.

Cine a avut ideea inițierii acestui proiect civic?

Dați-mi voie să nu mai insist pe subiectul acesta. Doamna Sevil nu mai are… Din momentul în care a decis să se întoarcă în politică, nu se mai justifica să rămână în asociație. Practic, drumurile s-au separat.

Dânsa a avut ideea acestui proiect?

Nu aș vrea să vă mai ofer detalii. Este vorba de unele lucruri care nu sunt valabile în ziua de astăzi. Dânsa este și demnitar și nu vreau să vorbesc despre dumneaei. Nu pot nici să confirm, nici să infirm.

„Colonelul Nițu  de la SRI a fost angajatul meu“

Sunteți foarte apropiat de serviciile de informații. Domnul colonel în rezervă Ionel Nițu (SRI – n.r.) a reprezentat firma dvs.

Nu am fost asociat cu domnul Nițu. La un moment dat, domnul Nițu a fost angajatul meu. În domeniul de activitate geospațial, managementul informației geospațiale este cel care face diferența dintre organizațiile obișnuite și cele performante, indiferent de domeniul de activitate. Este firesc pentru unele tipuri de organizații, cele care gestionează un teritoriu sau o infrastructură, să folosească platforme de tip geospațial.

„PatriotFest“ cu serviciile de informații

Cu serviciile de informații organizați și „PatriotFest“.

Noi încercăm să oprim exodul creierelor. E vorba de un concurs. Toate informațiile sunt pe site. Obiectul de activitate este managementul informației geospațiale. Am avut realizări și premii internaționale. Suntem mai cunoscuți în străinătate decât suntem în România pe domeniul geospațial. Faptul că, la un moment dat, pe partea de management al informațiilor, prin activitatea firmei, ne-am intersectat cu diverși oameni din domenii care au de-a face cu managementul teritoriului sau managementul infrastructurilor…

Cât a contat faptul că sunteți asociat cu domnul comisar-șef Băloi pentru a obține contracte de la Poliția Română?

Nu au nici o legătură unele cu altele. Dacă vă uitați la contractele respective și persoana la care faceți referire, nu se potrivesc datele.  Nu are nici o legătură. Dacă vă uitați la cronologiile evenimentelor, o să vedeți că nu are nici o legătură. Înțeleg că este nevoie de ceva senzațional. Vă rog să vă uitați la competențele pe care le avem și la domeniul de activitate al firmei. Pentru cei din lumea aceasta, suntem profesioniști în domeniul geospațial. 

New Strategy Center, o organizație a „băieților“

New Strategy Center (NSC) este o asociație în jurul căreia s-au strâns foști ofițeri de informații, diplomați și foști miniștri de la Educație și Externe. Majoritatea sunt specialiști pe siguranță națională, relații externe și comunicare strategică.                                                                                 „Membrii săi sunt cetățeni implicați activ în proiecte care pot duce la schimbarea în bine a României“, se menționează pe site-ul asociației. Activitatea organizației este concentrată pe Apărare, legătura dintre modernizarea armatei și dezvoltarea industrială, securitatea energetică, provocările legate de amenințările hibride, securitatea cibernetică, securitatea financiară, educația, diplomația publică și combaterea extremismului. „New Strategy Center își propune, astfel, să fie locul unde să se inițieze, să se dezbată și să se urmărească marile proiecte ale acestei națiuni“, se mai arată pe website-ul (NSC).

Și Nicola e în asociație

Printre membrii Consiliului Științific ai New Strategy Center poate fi regăsit colonelul (r) Ionel Nițu de la SRI, fostul șef al Statului Major al Forțelor Terestre, Teodor Frunzeti, fostul ministru al Educației Mircea Dumitru, fostul ministru de Externe Lazăr Comănescu, fostul consilier prezidențial pentru securitate națională Iulian Fota, ambasadorul Gheorghe Magheru, ministrul Teodor Meleșcanu (suspendat), rectorul Marilen Pîrtea de la Universitatea de Vest din Timișoara.                 Surprinzător sau nu, enumerarea o conține și pe Mihaela Nicola, femeia de afaceri despre care s-a vorbit în ultima vreme că ar asigura nu doar PR-ul DNA, ci și pe cel al SRI.                                        Mai mult, fostul președinte al României Traian Băsescu a spus că ofițerii acoperiți din presă ar fi coordonați de cunoscuta specialistă în comunicare strategică Mihaela Nicola.                                          În plus, foștii ofițeri SRI Adrian Radu și Daniel Florea au atras atenția în cadrul unei emisiuni TV că Mihaela Nicola s-a ocupat de rebrandingul Serviciului Român de Informații.

  „Patriotfest“ stopează „exodul creierelor“

„Pentru prima dată în România, instituțiile din domeniul securității naționale lan-sează un concurs național de inovare având ca obiectiv o mai bună pregătire a securității naționale pentru provocările viitoare prin atragerea resurselor de inovare românești“, anunță site-ul organizației New Strategy Center. Este vorba despre concursul „Patriotfest“, inițiat și promovat de Marcel Foca.    „PatriotFest“ s-a lansat pe 11 octombrie 2016, iar Gala de Premiere va avea loc în 29 noiembrie 2017 la Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Perioada de înscriere a pro-iectelor a început la 1 decembrie 2016 şi se termină în data de 15 octombrie 2017.

Foca, trup și suflet pentru NSC

„«PatriotFest» este un concurs de prototipuri funcţionale organizat de instituţiile din domeniul securităţii na-ţionale, cum sunt Ministerul Apărării Naţionale, prin Departamentul pentru Armamente, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, în parteneriat cu New Strategy Center, care a fost lansat în octombrie 2016 şi se va încheia în noiembrie 2017. Exodul creierelor este una dintre principalele probleme de siguranţă naţională ale României, este o vulnerabilitate mare, şi am încercat să găsim soluţii de contracarare a acestui risc.    Astfel, s-a lansat concursul «Patriotfest», pentru a oferi inovatorilor şi cercetătorilor români o şansă de a se manifesta în România, să nu fie opţiunea lor de a pleca din ţară, să fie o valorificare a ideilor pentru România, în interesul securităţii naţionale, pentru provocările viitoare“, a spus Foca, citat de mediafax.ro.   

Dividende de peste 600.000 euro în 2013

În anul 2013, afaceristul Marcel Foca era însurat cu Mirela Raluca Foca, angajată la Administrația Fondului pentru Mediu. Conform declarației de avere depuse de Mirela Foca, soțul ei a declarat că încasase dividende de la firma Intergraph în valoare de 2.837.450 lei în 2012. Împreună cu soția sa, Foca deținea trei terenuri intravilane cumpărate în anul 2005 în localitatea Otopeni și o casă cu o suprafață de 555 de metri pătrați. La capitolul „active financiare“, au fost declarate un cont la un fond de investiții (în care se aflau 90.000 euro), un cont curent la o bancă (în care se afla suma de 98.350 euro), plus un cont în care existau 32.678 lei. În anul 2014, Marcel Foca a dispărut din declarația de avere a soției lui. Mirela Raluca a rămas cu terenurile din Otopeni, plus 332 de metri pătrați din vilă. Totodată, a mai declarat că deține puțin peste 102.000 euro la un fond de investiții, dar și un cont în care se aflau în jur de 20.000 lei.  Marcel Foca mai deține și 90% din firma Ingeea SRL, al cărei obiect de activitate este realizarea de softuri la comandă. Restul părților sociale sunt deținute de Ioan Ismail, co-asociat al lui Foca și în Intergraph Computer Services SRL. În ultimul an fiscal, societatea lui Foca a avut o cifră de afaceri netă de 615.418 lei și un profit de aproximativ 27.000 lei. Anterior, în anul 2015, firma lui Foca a raportat o pierdere de 14.712 lei. Tot pe pierdere a fost și în anul 2014. Atunci, a raportat o pierdere de 88.213 lei.  

 Numele lui Marcel Foca mai apare și în firma TerraMetrix, înființată în anul 2007. Conform datelor de la Registrul Comerțului, firma a fost radiată după numai un an de la înființare.   

Dima de la Cotroceni, vice la „New Strategy Center“

Dan Dima, consilier la Departamentul Securității Naționale a Administrației Prezidențiale, este vicepreședinte al „New Strategy Center“ și membru fondator, conform propriei declarații de interese. Conform unor surse, și alți angajați ai Cotroceniului, în mandatul lui Klaus Iohannis, și-au găsit un loc de muncă la NSC după ce au fost nevoiți să părăsească Administrația Prezidențială.     Practic, între această asociație și NSC sunt relații mai mult decât cordiale.

Un milion pe an

NSC este o organizație cu succes financiar. Deși a fost înființată abia în 2015, „New Strategy Center“ a avut încasări de aproape un milion de lei în 2016 și peste 300.000 de lei au reprezentat „excedent“. Adică o sumă care a rămas după ce NSC a achitat toate cheltuielile necesare funcționării sale în 2016. Cum NSC nu este o societate comercială, ci o asociație, excedentul va fi cheltuit tot în interesul funcționării „New Strategy Center“

 Silvia ANDREI

Crimă cu premeditare în armată

Scris de Marin Neacșu, ZIUA VECHE     

Acum 6 luni, prin Decembrie 2016 scriam două articole legate de înzestrarea cu tehnică a armatei române şi printre altele spuneam:

„Nu v-am dori să fiţi aproape,

Când vom claca extenuate

Şi-o vom lua pe arătură

Când vom pleca’n ultima tură.

Dacă de noi nu vă mai pasă

Căci rânza a ajuns prea grasă,

Atunci măcar să vă gândiţi

La cei  ce ne conduc smeriţi

Şoferii, slugile plecate,

Doar  ei ne ştiu  bolile toate

La ei să vă gândiţi că mor

Din vina voastră domnilor.”

Uite că s-a întâmplat mor soldaţi în sicrie pe patru roţi.

 

Armata, fabrică de diplome de doctor, grade şi eroi

Nu am fost niciodată de acord cu împărţirea de grade şi funcţii în armată sau în afara ei tuturor neaveniţilor. Această activitate s-a dezvoltat şi perpetuat până a devenit regulă, în special sub conducerea lui Oprea, acest maimuţoi sau papagal ajuns pe cele mai înalte crengi ale ierarhiei militare fără a avea măcar competenţele unui ospătar de la Haiducului.

Nu mai comentez, au spus prea mulţi, prea multe despre această ciumă a armatei române. Aproape simultan cu acordarea de grade şi funcţii în armată s-au înmulţit  doctorii pe probleme de securitate şi apărare, scoşi la „înaltele universităţi” ale sistemului, unde politicienii sunt înşiraţi pe sfoară, iar nişte „băieţi buni” din armată le fac lucrările de doctorat, cele mai multe la copy-paste. Cei care au lucrat şi lucrează prin academiile militare ştiu despre ce e vorba. Tot aşa, dar în procent mai mic se „fabrică”  şi „EROII” armatei române.

Cei mai mulţi s-au „eroit” prin teatrele de operaţii din Irak, Afganistan, iar în viitor Siria sau Qatar, sau prin unele misiuni ONU. Eu dacă aş fi fost la conducerea ministerului, aş fi cerut ca cei căzuţi în teatrele de operaţii din afara graniţelor să fie declaraţi eroi ai SUA pentru că la cererea sau ordinal, dar mai ales pentru interesele SUA au plecat în misiune şi au fost ucişi, iar pensia militară şi toate onorurile să le fie acordate conform standardelor şi legilor partenerului strategic, cel care a cerut participarea României la aceste misiuni. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte însă, consider că prea repede jonglăm cu nişte calităţi care ar trebui să fie clar definite, dar mai ales cu o noţiune care are în ea o încărcătură deosebită. Am mai atins eu în câteva rânduri, aşa mai timid, acest subiect şi asta din respect pentru memoria şi celor decedaţi, ca să nu folosesc sintagma lui Duşa, dar şi pentru durerea familiilor. Dar este timpul totuşi să punem punctul pe I. Prea uşor declarăm EROU orice militar decedat în misiuni, aplicaţii, exerciţii, misiuni de diferite forme.

Cum se fabrică eroii

Merge un militar în misiune undeva, se ceartă cu un localnic, acela îl taie sau îl împuşcă? Deşi este caz de Curte Marţială noi îl face erou, pentru că nu are rost să îl mai şi pedepsim, l-a pedepsit şi aşa Dumnezeu, şi „are şi el familie, rămân copii pe drumuri” . Păi asta ar fi trebuit să se gândească el.

Merge un militar în patrulare, i se pare că e ceva în neregulă, sare din maşină în timpul mersului, în teren accidentat  şi moare. În loc să declare incidentul aşa cum s-a întâmplat şi să arate că vina îi aparţine militarului, MApN acoperă realitatea şi îl declară erou, deşi fapta sa nu a fost una de eroism ci de laşitate. Asta,  pentru a nu strica imaginea armatei.

Merge un militar în misiune, acolo se apucă să facă o lucrare fără a-şi lua măsurile de protecţia muncii, nu se asigură, nu are pe nimeni lângă el, nu are nici aprobare să execute acea lucrare,  este curentat şi moare. Este declarat EROU, pentru că a decedat în misiune, deşi comisese o încălcare gravă a procedurilor. Astea sunt doar câteva exemple.

Aceşti „pseudo-eroi” sunt puşi astfel pe aceeaşi treaptă cu cei care chiar au comis fapte de eroism, au salvat vieţi omeneşti, au preîntâmpinat dezastre, au intrat în foc sau zone minate pentru a salva copii sau colegi, chiar cu preţul vieţii lor. Cum poţi pune pe aceeaşi treaptă aceste cazuri ? Este ca şi cum ai pune semnul egalului între generalul Ilie Marin şi cârnăţarul Onţanu, doar pentru că poartă aceeaşi uniformă.  Dacă noi, cei din interiorul armatei nu mai ştim ce înseamnă erou şi nu îi apreciem pe cei adevăraţi, punându-i pe aceeaşi treaptă pe adevăraţii eroi cu inconştienţii, incompetenţii sau „GHINIONIŞTII”, atunci la ce respect ne mai putem aştepta din partea societăţii civile, cu atât mai mult cu cât până la urmă cunoscuţii, neamurile, vecinii, află cum a murit fiecare şi încep să şuşotească:” ei, erou, aiurea, a adormit sub transportor şi mecanicul nu l-a văzut şi a dat peste el. A murit din prostia lui şi ăşţia l-au şi făcut erou. Vai de ea armată”.

Acum mai bine de 30 de ani, ca tânăr locotenent am fost trimis cu nişte militari în Cimitirul Sineasca din Craiova să curăţ monumentul eroilor Sovietici pentru că urma să se desfăşoare o activitate comemorativă acolo. Ajuns acolo am pus militarii la treabă când s-a apropiat de mine un bărbat în vârstă şi am intrat în vorbă. Era un veteran de război şi mi-a depănat multe din amintirile sale. Ajungând lângă crucea unui maior sovietic, îmi spune: „Uite a ajuns şi ăsta erou. Ştiţi cine e maiorul ăsta căruia îi curăţaţi mormântul şi pe care îl slăviţi? Ştiţi cum a murit?” Nu, am răspuns, bănuind că va urma o poveste frumoasă. „ Păi să vă spun eu, acesta făcea parte din armata de ocupaţie, „eliberatoare” . Aveau sediul în centru, şi îşi băteau joc de tot. Maiorul acesta se legase de femeia unui vecin de-al meu. Omul a aflat. L-a aşteptat să vină în curte noaptea şi la băgat cuţitul în el. Aşa a ajuns erou al Uniunii Sovietice.”

Nu am uitat niciodată această poveste şi sunt sigur că exemple de genul ăsta sunt foarte multe.

Când le veţi trage pe dreapta?

Recent, un camion al armatei care aducea militari de la o aplicaţie din Cincu se răstoarnă într-o prăpastie. Trei militari mor în accident, ceilalţi sunt internaţi cu răni care totuşi nu le pun viaţa în pericol. Unul dintre ei, din câte am aflat, a refuzat să fie dus la spital, el a stat acolo tot timpul ajutând salvatorii să-i ridice şi scoată pe colegii răniţi mai grav din prăpastie. Eu pe acest militar l-aş declara erou, pentru că a dat dovadă de spirit de sacrificiu, altruism, spirit camaraderesc, loialitate. De ce trebuie să moară cineva pentru a-l declara erou, dacă faptele sale îl califică să poarte acest titlu şi în timpul vieţii? De ce îi „eroizăm” pe toţi cei care mor, indiferent de modul în care se întâmplă, poate din neglijenţă, sau chiar neexecutarea unor ordine, dar trecem pe lângă cei care chiar dau dovadă de adevărate acte de eroism ?

Cred că undeva la nivelul conducerii armatei ar trebui să se lucreze la acest capitol, să se facă o diferenţiere între .. modul în care au loc decesele. Nu văd nimic eroic în accidentele de maşină. Nu am nimic cu bieţii militari, Dumnezeu să îi odihnească, Armata  trebuie să plătească pensie de urmaş familiei,egală  cu pensia de vârstă, toată viaţa soţiei, pentru că au murit în misiune şi nu din cauza lor, dar mai uşor cu eroii, că ne batem joc de noţiune.

Şi pentru că am pomenit ceva de cauza decesului celor trei militari, să ne oprim la un alt aspect. Sunt multe cazurile în care accidentele de muncă sau decesele unor militari sunt acoperite cu flori, grade onorifice avansări post mortem şi transformarea celor decedai în Eroi, dar nu din respect sau empatie ci pentru a acoperi adevărata cauză şi adevăraţii responsabili ai morţii acestora.

Armata română este dotată mai prost ca în 1918 dacă ne raportăm la diferenţele de dotare dintre armata română şi cele occidentale atunci şi acum. Nu ştiu care va fi până la urmă raportată  „cauza” accidentului, dar sunt convins sută la sută că nu se va recunoaşte că maşina este veche, că racordurile erau învechite, că nu se mai găsesc piese de schimb, că se mai blochează direcţia, frânele, că cineva undeva prin forurile de decizie, chiar dacă i s-a spus că maşina nu mai prezintă siguranţă, a spus ”lasă bă că merge-asa, ce până acum nu a mers, nu mă interesează, făceţi-o să meargă. Nu am de unde să vă dau alta, ce, eu am fabrică de maşini?”

Ei bine, pentru aceşti trei morţi ar trebui să răspundă cineva pentru că chiar dacă acum e posibil să fi fost de vină condiţiile de trafic, oboseala şoferului, sau mai ştiu eu ce, s-au întâmplat şi se vor întâmpla accidente datorate proastei înzestrări . Culmea este că totuşi DAC-urile 6×6 sunt maşini bune, numai că nu mai există piese de schimb, sunt cârpite iar de înlocuirea lor nici nu poate fi vorba, efortul principal este orientat pe Marea Neagră, la câmpie, se descurcă fiecare cum poate. Stimaţi conducători ai armatei, nu vă mai ascundeţi incompetenţa şi lipsa de interes faţă de nevoile armatei sub nişte decrete prezidenţiale de înaintare în grad post mortem sau medalii, odată cu militarii moare şi Armata. Ce o să faceţi când nu o să mai avem nici armată, o declaraţi  Erou ?

DOMNILOR GUVERNANŢI,

NU VĂ MAI SPĂLAŢI PE MÂINI, CONSIDERÂND CĂ DACĂ I-AŢI DECLARAT EROI NU MAI AVEŢI MÂINILE PĂTATE DE SÂNGE ! Lipsa de preocupare faţă de reala înzestrare a Armatei se numeşte CRIMĂ  CU PREMEDITARE.

Nu ar fi mai bine pentru toţi ca în loc de eroi post mortem să  producem  tehnică militară de calitate?

 

DEZVĂLUIRI EXPLOZIVE. Cum îl vedeau LIDERII COMUNIȘTI pe Iliescu. Interviu-EVENIMENT cu ULTIMUL ȘEF al SECURITĂȚII, Iulian Vlad

Ultimul șef al Securității, generalul Iulian Vlad, face dezvăluiri ce vor schimba felul în care înțelegem evenimentele din 1989 și ascensiunea lui Iliescu, într-un interviu exploziv ce va putea fi citit în Evenimentul zilei de mâine și pe site, după ora 10.
Generalul Iulian Vlad este unul din oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989, dar nu numai. Este depozitarul celor mai adânci secrete ale vremurilor în care mulți dintre noi eram copii, ale trecutului recent, dar și ale vremurilor actuale. În plus, are o foarte bună cunoaștere a relațiilor de la vârful conducerii comuniste a României, din perioada anterioară evenimentelor din 1989. Cum îl vedea Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al PCR, pe tânărul activist Ion Iliescu și ce avertisment i-a dat în ceea ce-l privește pe actualul președinte de onoare al PSD lui Nicolae Ceaușescu, cel care urma să-i succeadă la conducerea partidului este numai una dintre dezvăluirile explozive ale generalului Iulian Vlad.  

„Băi, se vede că tu nu știi zicala aia românească, potrivit căreia ce naște din pisică tot șoareci mănâncă!”, i-a spus Dej lui Ceaușescu.      Cum s-a purtat însă acesta cu Ion Iliescu și cum l-a răsplătit protejatul său în decembrie 1989, alături de multe alte informații inedite, în interviul de mâine, cu Iulian Vlad, ultimul șef al temutei Securități.      Veți afla multe despre personaje precum Mihai Bujor Sion, Alexandru Bârlădeanu, Petre Roman,Silviu Brucan sau generalii Nicolae Militaru și Victor Atanasie Stănculescu, informații din culisele puterii și evenimentelor din 1989, la prima mână.

 Florin NAHORNIAC

Regele Ferdinand I. Sfârșit de domnie

Deși din același sânge, primii doi regi ai României au fost, ca temperament, cât se poate de diferiți, iar când au murit, românii nu au perceput în același mod pierderea. În 1914, decesul lui Carol I a însemnat pentru societatea românească dispariția părintelui protector care, maiestuos, distant și rece, a vegheat la liniștea și dezvoltarea țării. Treisprezece ani mai târziu, când a murit Ferdinand I, românii au simțit că-l pierd pe cel mai bun și mai loial camarad.  

image001 În primele zile ale verii lui 1927 locuitorii regatului se pregăteau să aniverseze zece ani de la marile victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Unul dintre artizanii acestora, generalul Alexandru Averescu, era, în acel moment, prim-ministru și președinte al Partidului Poporului. Liberalul Ion I.C. Brătianu, cel mai important om politic al ultimelor două decenii, era șeful opoziției.  

  Ca un trăznet a căzut, la 4 iunie, vestea că Averescu era destituit. Lucrurile s-au petrecut deloc măgulitor pentru orgoliosul general. În timp ce conducea ședința Consiliului de Miniștri, a fost întrerupt de ministrul Casei Regale, Constantin Hiottu. După o discuție avută între patru ochi, Averescu a revenit la ședință și le-a spus miniștrilor: „Domnilor, prințul Știrbey este numit prim-ministru în locul meu!”. În spatele acestei manevre era, bineînțeles, Brătianu. Și avea şi motive: starea de sănătate a regelui Ferdinand I era atât de gravă încât sfârșitul acestuia era o chestiune de (puțin) timp. Succesiunea la tron îi revenea micuțului Mihai, în vârstă de 6 ani, nepot al regelui. Exista însă pericolul ca principele Carol, fiul cel mare al lui Ferdinand și tată al lui Mihai, aflat în exil în Franța, unde trăia alături de Elena Lupescu, să încerce să revină la București, pentru a fi proclamat rege. Iar Averescu părea că vede cu ochi buni acest lucru…  

                                  Boala regelui Ferdinand I 

Primul rege al României Mari avea 62 de ani și era bolnav de cancer la intestinul gros. Doctorii constataseră acest fapt în cursul anului precedent – 1926 – în timp ce regina Maria se afla într-o lungă călătorie pe continentul american, împreună cu doi dintre copiii lor: Nicolae și Ileana. Nu au avut curaj să-i spună regelui, ci i-au rugat pe Barbu Știrbey și pe primul-ministru Averescu s-o cheme pe regină în țară. Aceștia au anunțat-o, prin telegrame, că „ar fi bine să nu-și prelungească prea mult călătoria”.        Îngrijorată, Maria și-a întrerupt voiajul, a traversat Atlanticul la bordul vasului Berengaria, apoi continentul european și, la 4 decembrie 1926, sosea, cu trenul, în Gara de Nord. Regele Ferdinand I, alți membri ai familiei regale și un public numeros o așteptau pe peron. Maria a constatat, cu uimire, că suveranul avea o față „scheletică și palidă”. Ceva mai târziu, la Palatul Cotroceni, a aflat și vestea de care se temea.    

După masa de prânz, când regele s-a retras pentru a se odihni, regina a discutat cu medicii, care i-au spus: „Cancer de colon, inoperabil, care avansează rapid. Operație laterală necesară ca să-i facă un nou canal pentru digestie și să deblocheze colonul, după aceea, tratament cu radiu, ca să împiedice sau să trateze evoluția cancerului”. Operația a avut loc două zile mai târziu și a durat treisprezece minute. Cel care l-a operat – deschizând un anus contra naturii – a fost doctorul Hartman, un renumit chirurg în epocă, asistat de încă cinci medici (printre ei era și Ion Mamulea, apropiat al Casei Regale încă de pe vremea regelui Carol I).   În zilele următoare, Ferdinand I a început să se simtă mai bine. La 11 decembrie, regina Maria a notat: „Progresul este satisfăcător. Încep să-l hrănească. Astăzi a avut un prânz adevărat și mic dejun – ceea ce nu s-a întâmplat de cel puțin șase luni. Starea lui de spirit este bună. Este, categoric, o schimbare în bine”.    Până la Crăciun, suveranul s-a simțit din ce în ce mai bine și a luat două kilograme și jumătate în greutate. Dar speranțele lor se hrăneau cu iluzii – pe 31 decembrie, în urma unei noi examinări, s-a constatat că tumoarea s-a extins.

image004Familia regală își găsea cu greu liniștea. Situația la palat era tensionată, iar medicii au agravat-o. Fiecare considera că știa cel mai bine ce-i trebuia regelui și îi acuza pe ceilalți de superficialitate sau incompetență. Aflată sub presiune, între grotesc și penibil, Maria a scris în jurnal: „Romalo și cu Juvara au venit la mine, încercând să stabilească plecarea Majestății Sale la Paris, pentru tratamentul cu radium. Ei vor să hotărască data înainte de înapoierea [medicului] Gerota. Gerota a fost însă trimis de guvern în trei țări ca să vadă ce se face pentru această maladie specială. Nu este nicio grabă și în toate lucrurile eu văd cum acționează egoismul și invidia unuia față de altul”.  

 La 17 ianuarie, în urma unei întâlniri la care au participat Maria, Averescu și medicii, s-a decis ca Ferdinand să urmeze tratamentul cu radium. În acest sens, regina a decis să-i scrie regelui Belgiei, Albert, pentru că la Bruxelles se afla, în acel moment, cel mai mare depozit din lume de radium. Radioterapia a început la 29 ianuarie 1927, în „partea din față a micii biblioteci a Majestății Sale”, unde a fost instalat aparatul. Inițial, rezultatele au fost bune. După o săptămână, medicii au constatat că tumoarea se micșorase.  

 A urmat o mare bucurie pentru rege: a sosit în București singura sa rudă apropiată care mai era în viață – principele Wilhelm de Hohenzollern, fratele său mai mare (părinții și celălalt frate erau decedați). Era prima întîlnire – după mulți ani – cu cineva din familia în care crescuse. Să nu uităm că în 1916, când România a intrat în război, ai săi, cei din Germania, l-au declarat pe Ferdinand I mort și au refuzat orice contact cu el. Acum, rănile războiului începând să se vindece, iar boala regelui român agravându-se, Wilhelm a acceptat, după multe insistențe, să-și viziteze ruda de la București. Cei doi frați au fost cu adevărat fericiți să se întâlnească. Și-au petrecut o mare parte din timp împreună, au povestit și au râs mult. În paralel, regele a continuat tratamentul cu radium (care s-a încheiat pe 21 februarie). Când, la 28 februarie, Wilhelm a plecat din România, medicii așteptau încordați efectele radioterapiei.    

 La jumătatea lunii martie, ei au ajuns la concluzia tristă că, în ciuda tratamentului, tumoarea își reluase progresul. La sfârșitul aceleiași luni s-a adăugat și o răceală puternică, cu febră și tuse, care i-a pus viața în pericol; era evident că organismul regelui, slăbit de cancer și de radioterapie, putea ceda în orice moment.      Spre ușurarea familiei, Ferdinand I a început însă să-și revină. Pe 6 aprilie, Maria a scris: „Ziua a fost foarte bună și doctorilor nu le venea să creadă, se poate spune că, dacă nu apare o nouă complicație, el a depășit-o pe aceasta, pentru că inflamația plămânilor a cedat de la sine și toate semnele de pericol au dispărut aproape complet”. În zilele următoare, regele a putut să mănânce și să doarmă mai bine.      

 Pentru bucureșteni, ziua de 10 Mai a fost anostă. Regele nu a putut părăsi palatul Cotroceni, așa că, pentru prima dată, nu a avut loc parada militară tradițională. Festivitățile s-au rezumat la o slujbă la Mitropolie, la care au participat regina Maria, principii Mihai și Nicolae, Principesa Elena și primul-ministru Alexandru Averescu.

O dorință neîmplinită 

Spre sfârșitul lunii mai, regina a notat: „Abia dacă mănâncă ceva și, pentru prima dată, este cu adevărat abătut. Are o privire extrem de tristă, ochii îi sunt lipsiți de vlagă și strălucire și peste ei s-a așezat un soi de peliculă”. Doctorii au propus ca suveranul să schimbe mediul și, la 27 mai, familia regală s-a mutat la Scroviștea. Cu ocazia plecării din București – pe care Ferdinand I îl părăsea pentru totdeauna – Maria a observat: „Era trist să-l privești [pe rege] cum merge de-a lungul coridorului [Palatului Cotroceni] și, când l-am luat de braț, am simțit că nu mai era carne, ci doar oase! În tren a stat foarte liniștit, fără să scoată un cuvânt, cu acei ochi care au devenit împăienjeniți și inflexibili, cu o insuportabilă tristețe în ei”. Ajuns la Scroviștea, una dintre reședințele sale favorite, regele bolnav nu a găsit puterea de a se mai bucura de natură. Era anemic…  

Debutul lunii iunie l-a găsit pe Ferdinand I făcând plimbări în scaunul cu rotile. A avut însă suficientă energie pentru un ultim act politic: demiterea generalului Averescu și numirea în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri a principelui Barbu Știrbey, care avea ca principală misiune organizarea alegerilor. Ştirbey a depus jurământul la Scroviștea, în camera regelui.

În zilele de 7 și 8 iunie reapar speranțele că boala își va încetini cursul. Ferdinand I lăsa impresia că își regăsea puterile și chiar a început să consulte vechile sale cataloage cu flori și să facă planuri pentru înfrumusețarea grădinilor de la Scroviștea. Încă zece zile s-au scurs în liniște… Însă cei din jur nu puteau nega o evidență cutremurătoare: regele pierduse mult în greutate, ajungând să cântărească 50 de kilograme!

Alegerile organizate de Știrbey au fost câștigate – cu obișnuitul circ al violenței din ziua votului – de către liberali; firesc, Ion I.C. Brătianu a devenit prim-ministru (a depus jurământul la 22 iunie, tot la Scroviștea).  La 23 iunie 1927, regele Ferdinand I a plecat la Sinaia, pentru a se instala la Palatul Pelișor. Constantin Dimitriu, ministru al Comunicațiilor în guvernul Brătianu, a fost martor la această plecare și a descris-o astfel:

 „Peste câteva zile, regele a plecat din Scroviștea, pentru Sinaia. Însoțind pe președintele Consiliului, l-am întâmpinat la un canton al liniei ferate, în apropiere de Periș, un canton așezat în mijlocul pădurii de stejar de pe domeniul regal. Acolo se garase trenul cu care regele a făcut ultima călătorie spre reședința sa de vară. Suveranul a sosit împreună cu Majestatea Sa regina și principesa Ileana. Niciun ceremonial… A coborât încet din automobil și a răspuns cu același surâs blând la salutul nostru respectuos. Răul făcuse progrese înspăimântătoare. Cineva din personalul curții a voit să-l sprijine în drumul scurt către tren, dar regele făcu o sforțare și urcă singur puntea improvizată, care ducea la vagonul său, ajutându-se numai de brațele ei. Un șuierat abia auzit al locomotivei și trenul se puse în mișcare… O mare tristețe pe frunțile tuturor, care-și plecau adânc capetele descoperite. Regele își dăduse seama, desigur, că făcea pentru cea din urma oară drumul pe care, peste puține zile, trebuia să-l refacă spre capitala sa, înfășurat în tricolorul pe care el l-a dus la marile izbânzi ale neamului. Regele își da seama dar, în afară de slăbiciunea fizică, niciun semn nu arăta durerea sa. Am rămas privind îndelung după trenul care se depărta… Numai după ce convoiul se pierdu în pădure, la o cotitură a liniei, Brătianu, care se uita încremenit în urma trenului, la câțiva pași în urma noastră, se reîntoarse între noi, ștergându-și ochii înlăcrimați”.

La Sinaia, pe pajiștea dintre Pelișor și Corpul de gardă, a fost amenajată o grădină alpină (o mai veche dorință a regelui). Au fost aduse câteva stânci, pe care au fost plantate flori de munte. Acestea îi erau dragi pentru că îi aminteau de copilărie, petrecută într-o zonă montană și, mai ales, îi întrețineau marea pasiune pentru botanică, vizibilă și acum, când puterile îl lăsaseră aproape de tot. Lângă alpinet i s-a ridicat un cort, unde regele și-a petrecut o mare parte a zilelor care i-au mai rămas.

Cortul în care şi-a petrecut ultimele zile Regele Ferdinand I al României

În cort, își împărțea timpul între discuțiile cu apropiații și planurile pentru revigorarea grădinilor de la Scroviște. Cu mâna tremurătoare, încă mai reușea să deseneze… Apoi, privind florile din grădina alpină, a observat că-i lipsea una, pe care și-o dorea enorm: Polygala chamaebuxus. În ultimele două săptămâni de viață le-a cerut stăruitor grădinarilor regali să i-o procure. Era o dorință pe care toți și-au dorit să i-o împlinească. Era, însă, foarte greu! Această plantă creștea și în munții României, dar nu în Bucegi. Guttman, grădinarul-șef, s-a adresat Grădinii Botanice din Cluj. I s-a răspuns că nu avea floarea și nici nu se știa exact în ce parte a țării crește. Și, așa, această dorință a rămas neîmplinită (în mod ironic, Polygala chamaebuxus a fost descoperită la o lună de la moartea regelui, crescând în apropiere de Pelișor, pe Muntele Furnica).

Omul forte al momentului se teme 

Duminică, 17 iulie 1927, Capitala era în haine de sărbătoare. Tricolorul flutura pe toate edificiile publice, iar ziarele anunțau un eveniment de cea mai mare importanță: deschiderea noului Parlament.       Momentul a debutat printr-un Te-Deum la Patriarhie, condus de primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, I.P.S. Miron Cristea. Printre cei care ascultă slujba este cel mai puternic om al momentului, Ion I.C. Brătianu. Este sobru, cu părul și barba de mult încărunțite, îmbrăcat în frac negru și căutat de privirile tuturor. Alături îi stau Nicolae Titulescu (ministru de Externe), I.G. Duca (ministru de Interne) și Vintilă Brătianu (ministru al Finanțelor). Sunt reprezentanții unui guvern de forță pentru că, deși nu o spune, șeful liberalilor este îngrijorat că principele Carol ar putea încerca să ocupe tronul regal al României.      După încheierea slujbei, asistența a mers alături, în sala de ședințe a Camerei Deputaților, pentru citirea mesajului suveranului. Atmosfera era festivă, dar încărcată. Monotonia hainelor negre ale parlamentarilor erau spartă de câțiva deputați în port țărănesc și de uniforma militară a generalului Constantin Prezan (generalul Averescu lipsea; partidul său nici măcar nu reușise să intre în parlament). Lojele erau o „întrecere strălucitoare între toaletele doamnelor și uniformele diplomaților”, iar în spatele băncilor ministeriale, ofițerii, în frunte cu generalul Mărdărescu (artizanul ocupării Budapestei, în 1919), formau un semicerc. Estrada rezervată regelui era însă goală…   La ora 12:00, Brătianu, urmat de miniștri, a pătruns în sală. În mesajul regal de deschidere, Ferdinand I cerea solidaritate. I s-a răspuns cu aplauze și urale: „Trăiască Regele! Trăiască Regina! Trăiască Familia Regală!”. Apoi, sala s-a golit, dar parlamentarii au revenit la unu fără un sfert. Brătianu îi anunțase că dorea să le vorbească după plecarea invitaților. La ora unu a intrat în sală și a mers la tribună unde, după o scurtă introducere despre gravitatea momentului, a trecut la subiect:     „Dacă aveți încredere, vă rog, în împrejurările de față, să mi-o dați întreagă. Să o faceți să se resimtă, mai întâi, prin înăbușirea a tot ceea ce este simțământ individual, ambiție sau interes personal, chiar când sunt legitime. În momentul de față nu există nicio chestiune personală, nu sunt grade de cerut și de luat; în momentul de față este o mare misiune de îndeplinit și acela care se va distinge în acest fel, va binemerita. Înțeleg să-mi dați o încredere nediscutată, nici înainte, nici în public, nici chiar în fața conștiinței dumneavoastră”.

Așadar, Brătianu le cerea supunere oarbă și au fost voci din sală care l-au încurajat. În încheiere, le-a spus: „Știu că sunt zvonuri și se fac intrigi. Noi suntem consecvenți însă cu principiile noastre clar exprimate și suntem la guvern spre a face să se respecte ceea ce este constituțional și legal”. După Brătianu, nu a mai luat nimeni cuvântul. 

  „Sunt atât de obosit…” 

La 15 iulie, Brătianu l-a vizitat pe rege pentru ultima oară. Întrevederea a durat numai cinci minute, pentru că suveranul era atât de slăbit încât cu greu mai ținea ochii deschiși. Trei zile mai târziu, somnolența a pus stăpânire totală pe el. Abia dacă a avut, de câteva ori, momente de luciditate. Tristă, Maria a realizat că suveranul României nu se va mai ridica niciodată din pat.    

image003Regele Ferdinand I s-a stins la 20 iulie 1927, în toiul nopții, în camera sa de la Pelișor. În comunicatul guvernului și în certificatul de deces se spune că era ora 2:15. În ultimele zile, aproape toată familia venise alături de el, inclusiv Maria, fiica sa, regină a sârbilor, croaților și slovenilor. Regina Maria a înregistrat sfârșitul cu următoarele cuvinte:

„A venit Mamulea, i-a luat pulsul, i-a făcut o injecție, spunând că aceasta îl va liniști. A părut ușurat că i se face o injecție și a repetat cuvintele doctorului: cela calmera. Părea să se mai calmeze, astfel încât infirmiera mi-a spus să mă duc să mă întind puțin, câtă vreme el este liniștit. Însă aproape imediat după aceea [ea] a venit la mine, spunând că este agitat, speriat și că întorcea capul încoace și o cerea pe Regina. Am alergat înapoi la el. Se lupta încă să respire, dar eu și infirmiera îl mai văzuserăm deseori în acest fel și, cu toate că era vizibil mai neliniștit ca de obicei, n-am crezut că sfârșitul este atât de aproape și nici nu ne-am gândit să chemăm pe cineva. Mai trecuserăm prin multe asemenea clipe împreună, încercând să-l liniștim într-un fel sau altul. Sunt atât de obosit, a spus el. Nu pot spune exact ce oră era. Deschiseserăm o fereastră în baie, sperând că aerul proaspăt al nopții l-ar putea ajuta. Ploua încontinuu, cu un fel de disperare, ceea ce se adăuga în mod straniu la angoasa mea. Soră, mâinile lui par atât de reci, am spus… și ea le-a acoperit cu prosoape calde. A început să respire mai greu. Am simțit că îmi dau lacrimile, era atât de chinuitor că nu-l puteam ajuta în niciun fel… În cele din urmă l-am luat în brațe, stând în picioare lângă patul său, cu capul lui pe umărul meu, ca să-l pot ajuta. În acel moment a venit doctorul, chemat de infirmieră. S-a uitat cu o privire ciudată la pacient și apoi privirile ni s-au întâlnit. I-a făcut repede o injecție, i-a luat pulsul și apoi, cu durere în voce, a spus: Ça va très mal, Votre Majesté. I-am șoptit disperată infirmierei: Cheamă copiii… și Denize să aducă preotul. Ea a fugit din cameră ca o nebună, în timp ce eu am rămas cu sărmanul meu iubit în brațe, aplecându-mă asupra lui, sărutându-i fruntea, dar înțelegând, mai mult sau mai puțin, ca într-un vis, un vis îngrozitor, ce se întâmpla… Câteva horcăieli, care erau mai mult ca niște oftaturi profunde, și, cu ochii închiși, și-a dat ultima suflare… Îi simțeam capul pe umăr, mâinile lui deja reci au devenit fără vlagă, fața mică de tot… se sfârșise – nu mai era obosit, ci se odihnea…”.

Regența 

Este ora 5 dimineața, 20 iulie 1927, și, prin ploaia torențială, un automobil urcă spre Pelișor. Șoferul conduce încet și atent, dar fără a putea evita noroiul drumului, care obligă automobilul, din când în când, să patineze. În interior, sunt câțiva dintre cei mai importanți demnitari ai țării.   Ajunși la palat, călătorii sunt întâmpinați de curteni obosiți și gravi; printre ei, câțiva ofițeri și mai multe doamne îmbrăcate în negru… Demnitarii se îndreaptă spre camera regelul decedat. „O ușă mare de lemn brun, sculptat, se deschide fără zgomot. O încăpere cu mobilă românească, neagră și cafenie. Apoi, o altă încăpere. Un pat simplu, de bronz… Un giulgiu alb… Risipă de crini albi, floarea iubită [a] augustei soții. Din trupul fără însuflețire, nu se ivește din horbota giulgiului decât capul. Masca pământie a morții n-a putut înlătura seninătatea dintotdeauna a frunții, seninătate atât de izbitoare, încât tot mai apar, de sub pleoapele căzute, lumina privirilor limpezi și blânde de altădată. Rar s-a văzut figură neînsuflețită, care totuși să păstreze mereu iluminarea vieții. La căpătâi, cu pălăria verde sub brațul stâng, cu dreapta încleștată pe mânerul sabiei, drept, nemișcat, tăiat din piatră, cu privirile hotărâte și aprinse de conștiința unei grave misiuni, un colonel din vânătorii de munte, veghează, ca o simplă santinelă, la căpătâiul fostului comandant. Două călugărițe îngenuncheate de-a dreapta și de-a stânga patului, cu frunțile lipite de marginile giulgiului, murmură rugăciuni. Făclii aprinse. Un curtean bătrân, cu bărbia înfiptă în piept, plânge liniștit. Arome de altar stăruiesc în spațiul încăperii”. Aceasta este descrierea primei nopți de doliu, pe care jurnaliștii de la „Universul” au smuls-o cuiva din restrânsul grup al lui Ionel Brătianu.  

Câteva ore mai târziu, vestea morții suveranului s-a întins în toată țara. Nu a adus surpriza, numai tristețea. Se știa că primul rege al României Mari suferea de cancer în fază terminală, deși, oficial, informația nu apăruse nicăieri.     În timp ce țara afla trista veste, la Pelișor, în prezența prim-ministrului Brătianu, a ministrului Justiției, Stelian Popescu, și a doctorului Mamulea, s-a încheiat actul de deces. Apoi, către prânz, corpul regelui a fost coborât în holul central și depus pe un catafalc drapat în roșu (regina Maria ceruse să nu se folosească negru). Întreaga încăpere era împodobită cu flori, iar Ferdinand, îmbălsămat de doctorul Minovici și îmbrăcat în uniforma vânătorilor de munte, părea că și-a găsit, în sfârșit, liniștea pierdută după ce fiul său Carol a renunțat la tron.  

Brătianu a grăbit lucrurile. La nici zece ore de la moartea regelui, un tren special părăsea Sinaia cu destinația București. În vagoane erau Majestatea Sa regele Mihai I (care nu împlinise încă șase ani), însoțit de principesa Elena, mama sa, și de principele Nicolae, unul dintre membrii regenței, instituția care exercita atribuțiile regelui în timpul minoratului acestuia. În sfârșit, în același tren au mai urcat I.I.C. Brătianu, ministrul Stelian Popescu și o parte a Casei Civile și Militare a regelui. Rostul acestei călătorii era depunerea jurământului – în aceeași după-amiază – a membrilor regenței în fața Parlamentului.      Sinaia a rămas în urmă, sub rafale de ploaie. Cu toate acestea, numărul oamenilor care urcau la Pelișor, ducând jerbe de flori, a crescut necontenit. De pe toată Valea Prahovei oameni înstăriți sau sărmani și-au făcut timp să-l vadă pe suveranul decedat, transformând castelul într-un adevărat loc de pelerinaj…      La București, camerele legiuitoare au fost convocate pentru ora 15:30. Deputații au sosit în ținuta de doliu: frac, mănuși negre, decorații. La ora 16:00, Regența a depus jurământul (ceilalți doi membri erau patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, fost președinte al Curții de Casație, funcție din care demisionase pentru a fi regent). Detalii de la acest eveniment pot fi găsite în presa acelor zile:

„Estrada Tronului este îmbrăcată în purpură. În dreapta, este așezată masa cu evanghelia și crucea și într-un sfeșnic ard șapte lumânări. I.P.S. Mitropolitul Pimen, în odăjdiile pentru marile ceremonii, așteaptă, împreună cu arhidiaconul Antonie și diaconul Evghenie, sosirea M.S. Regele Mihai I și a Regenților. Tribuna diplomatică este plină de toți membrii Corpului diplomatic și atașații militari ai tuturor țărilor, în frunte cu Nunțiul Papal, Monseniorul Dolci, a cărui rassă vișinie impresionează. În celelalte loji sunt reprezentanții autorităților civile și ziariștii, iar publicul ocupă tribunele publice. (…) La ora 4 fără 5 [minute] apare prin stânga, în incintă, d. prim-ministru Ion I.C. Brătianu. O clipă vorbește cu d. Iuliu Maniu și apoi se îndreaptă spre majoritate. La ora 4 fără 2 minute apar pe estradă și trec la tribună d-nii C. Nicolăescu, președintele Senatului, și N.N. Săveanu, președintele Camerei. La ora 4 apar pe estrada Tronului membrii guvernului și înconjoară tronul și, după câteva clipe, sosește M.S. Regele Mihai I, în costum alb și cu cravată neagră, condus de A.S.R. Principesa Mamă Elena, cernită, și apoi membrii Regenței, A.S.R. Principele Nicolae, în uniformă de marinar cernită, I.P.S. Patriarh Miron și d. G. Buzdugan, primul președinte al Casației. Se face o tăcere desăvârșită, emoționantă. Toate privirile sunt îndreptate spre noul rege”.

Mitropolitul Pimen a fost cel care a luat jurământul regenților, după următorul text: „Jur credință Majestății Sale, regele Mihai I. Jur a păzi Constituția și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului.” Afară artileria a început execuția celor 101 lovituri de tun…

„Un rege de cinci ani“ – notează pe prima pagină, alături de o ilustraţie reprezentativă, publicaţia „Le Petit Journal“: nepotul lui Ferdinand devine rege, iar Regenţa depune jurământul în faţa Parlamentului.        La ora 16:30, pe tot teritoriul României, militarii au depus și ei jurământul față de regele minor și față de regenți. Un posibil scenariu de a-l aduce în țară pe principele Carol și de a-l urca pe tron era, pentru moment, zădărnicit. Graba cu care formalitățile se succedau nu lăsa loc de discuții.  

Ceva mai liniștit, Brătianu a început să se ocupe de aranjamentele înmormântării. Guvernul a trimis telegrame către toate prefecturile, dând instrucțiuni. Cum trupul defunctului Ferdinand urma să fie înmormântat alături de Carol I și Elisabeta, prefectul județului Argeș a primit următoarea telegramă: „Luați măsuri ca primăria orașului Curtea de Argeș să facă aceleași decorațiuni funebre ca cele de la înmormântarea regelui Carol în 1914. În vederea trecerii trenului mortuar, care va duce la Curtea de Argeș corpul M.S. Regelui, în ziua de sâmbătă, 23 iulie, s-au luat măsuri să se afle în toate gările autoritățile locale civile și militare, clerul și școalele cu drapelele cernite”. Pentru amenajarea mormântului, au plecat la mănăstire arhitectul Nicolae Ghica-Budești și profesorul Virgil Drăghiceanu.

Pe ultimul drum 

Când regina Maria a aflat că Ferdinand va fi înmormântat sâmbătă, 23 iulie, a protestat. Oamenii din Capitală aveau prea puțin timp să-și ia adio de la cel care le-a fost suveran timp de 13 ani… Diplomat, Brătianu a cedat și a amânat funeraliile cu o zi (ședința Consiliului de Miniștri unde s-a decis acest lucru a avut loc într-o cameră de la Pelișor).     Aducerea rămășițelor lui Ferdinand I la București a avut loc joi, 21 iulie. „Universul” a scris:     „Vagonul mortuar era în interior drapat în negru, având la mijloc un catafalc îmbrăcat în purpură, pe care era așezat sicriul din lemn de nuc galben. Deasupra acestuia, drapelul regal, sabia și pălăria de vânători de munte ale defunctului suveran. La căpătâi făceau de gardă ofițeri din corpul vânătorilor de munte și adjutanți regali, iar starețul mănăstirii din Sinaia, Dionisie, și doi preoți îmbrăcați în odăjdii, au citit rugăciuni pe tot parcursul. (…) Trenul mortuar a fost oprit în răstimpuri foarte scurte la Comarnic, Câmpina și Chitila, iar prin celelalte gări dintre Sinaia și Cotroceni a înaintat cu viteză redusă. Peroanele tuturor gărilor erau drapate cu negru și arborau drapele cernite. Pe tot drumul, bărbați și femei așteptau trecerea convoiului.

 La Ploiești s-a stat un pic mai mult, iar preoții locali au oficiat o slujbă.     „Iar din marginea Bucureștilor și până la halta Cotroceni, cu toată ploaia, lume peste lume, înghesuită în marginea liniei, cățărată pe vagoane și garduri, strivindu-se în dosul barierelor. Soldații și ofițerii răslețiți în drum, la ivirea trenului, se opreau scurt și dau salutul militar. În ploaie, pe un colnic, în marginea Cotrocenilor, câțiva ofițeri și soldați de artilerie în jurul unui tun rânduit în poziție de tragere, alcătuiau un crâmpei din acele zile grele ale frontului, care au fost gloria Voievodului dispărut. Era tunul care, de obicei vestește Capitalei o zi de sărbătoare și care, de astădată, vestea cernirea”.

                         Cortegiul funerar, în drum spre gară, pe străzile Sinaiei

image005Cum în hârtiile fostului suveran a fost găsită o însemnare prin care își afirma dorința de a fi înmormântat în haine de cavalerie, la Palatul Cotroceni a fost îmbrăcat în această uniformă. În următoarele două zile – vineri și sâmbătă – palatul a fost deschis oamenilor simpli. Coada care s-a creat avea câțiva kilometri, ajungând până pe Calea Victoriei. Poliția a apreciat că prin fața sicriului treceau cam 3-4 mii de persoane pe parcursul unei ore. În general, femeile purtau rochii negre, iar bărbații haine de culoare închisă (au fost și unii care, după ce au trecut prin încăperea mortuară, s-au așezat din nou la coadă).

Pe măsură ce timpul trecea, tensiunea a crescut. Trupele din București, scoase din cazărmi în număr tot mai mare, au întâmpinat tot mai multe dificultăți. Sâmbătă, înainte de prânz, lucrurile au scăpat de sub control: „La orele 11 dimineața mulțimea a atins asemenea proporții încât cordonul de la poarta palatului nu a mai putut rezista și a fost rupt. Mulțimea a năvălit în incintă. Dar aici, neclintirea santinelelor, prezența ofițerilor de serviciu în mare ținută și toată atmosfera de religiozitate și de cernită pompă au impresionat lumea cucerită de o fugară indisciplină, încât aceasta însăși s-a simțit rușinată, s-a adăugat soldaților meniți să mențină ordinea și apoi, pocăită, s-a încolonat așa cum cerea buna rânduială”.         Sâmbătă seara, la ora 23:00, sicriul a fost închis și plumbuit. În jurul sicriului se adunaseră coroane de flori de la toți liderii importanți ai lumii: împăratul Japoniei, regele Angliei, Italiei, președinții Statelor Unite și Franței. Presa nu menționează vreo coroană primită din partea Uniunii Sovietice; în schimb, foștii adversari din timpul războiului, generalul Hindenburg, acum președinte al Germaniei, și amiralul Horthy, regent al Ungariei, au trimis. Printre cele oferite de apropiați, se afla și o jerbă de crini albi din partea fostului principe Carol.  

 Plecarea la Curtea de Argeș a avut loc – așa cum era stabilit – duminică, 24 iulie. La ora 8 dimineața s-a oficiat serviciul religios. Garda de onoare a fost asigurată de regele sârbilor, croaților și slovenilor, Alexandru I (sosit în București în seara anterioară), Nicolae, principii de Hohenzollern și Hohenlohe. Ei au scos săbiile și s-au așezat în cele patru colțuri ale catafalcului. În față, generalii Prezan și Mărdărescu țineau pernele pe care se aflau coroana de oțel a regatului și bastonul de mareșal al regelui. Serviciul religios a fost oficiat de patriarhul Miron, ajutat de mitropoliții Pimen și Nicolae, arhiepiscopi și episcopi (în zilele anterioare, serviciile în rit ortodox alternaseră cu cele în rit catolic).      La ora 9:00, sicriul, înfășurat în tricolor cu stema regală, a fost scos în fața palatului și așezat pe un afet de tun de 120 mm, modificat la Arsenalul Armatei și tras de șase cai. 101 salve de tun și clopotele celor 300 de biserici anunțau plecarea convoiului. Cortegiul a fost uriaș. Era deschis de prefectul Poliției Capitalei, care mergea în fruntea unui escadron de cavalerie. Urmau preoții, invalizii de război, cavalerii Ordinului Mihai Viteazul, văduvele de război, ofițerii de rezervă, veteranii de la 1877-78, apoi cei care purtau drapelele regimentelor, coroana și bastonul de mareșal. Apoi, sicriul, apropiații, demnitarii, și mulți, mulți dintre reprezentanții diferitelor instituții românești.

Cursul urmat a fost: Biserica Sf. Elefterie – Piața Mihail Kogălniceanu – Cercul Militar – Teatrul Național – Palatul Regal – Biserica Sfinții Voievozi – Gara de Nord. Din loc în loc, subunitățile armatei, cu militarii purtând însemne de doliu, dar ultimul onor, în timp ce, permanent, aviația militară survolează convoiul. „La Gara de Nord, trupele au format un careu, care este dublat de un careu mai mic, format de ofițerii din garnizoană. (…) Pe acoperișurile Gării de Nord și la ferestre, mulțimea forma un brâu mișcător. Pe treptele de intrare ale gării, drapelele tuturor regimentelor sunt strânse să dea ultimul salut. Fațada gării era complet drapată și ornată cu tricolor, un covor negru era întins de afară până la ieșirea pe peron. Salonul regal de recepție era, de asemenea, drapat în negru și împodobit în plante de seră”. Trenul regal, format din șapte vagoane, era tras la peronul nr.1. Vagonul mortuar era „transformat anume pentru acest scop, având la mijloc un catafalc acoperit cu catifea roșie. Pe din afară, vagonul era acoperit cu ghirlande verzi”.        După ultimele omagii, în salonul regal și pe peron, în muzica Regimentului 1 Grăniceri, trenul s-a pus în mișcare. Era ora 11:30. Pe drum, în gări, dar și în alte locuri, mulțimi de oameni; printre ei, preoți, militari și mulți copii.  

 Sosirea la Curtea de Argeș a fost anunțată cu lovituri de tun. Orașul, supraaglomerat, a fost cuprins de febră. Apoi, ca la un semn, liniște. Convoiul plecase spre mănăstire. „Inspectorul administrativ, însărcinat cu executarea măsurilor de ordine, trece într-un automobil. Ar vrea să mai dea indicații, dar tăcerea și înfiorarea mulțimii îl contagiază. (…) Trei automobile apar în lungul șoselei. Văluri cernite le căptușesc capotele. Luminile aprinse se cern prin crepuri negre. Șoferii au oprit duduitul motoarelor. Mașinile, tăcute, pătrund pe porțile mănăstirei, cotesc pe aleele din dreapta parcului și stopează la treptele palatului regal”. Din ele au coborât regina Maria, cele trei fiice și nora sa, alte câteva persoane mai apropiate.

La un moment dat, clopotele mănăstirii au anunțat apropierea convoiului. Începea ultimul act al funeraliilor. Ca și în cazul regelui Carol I, slujba s-a ținut în pragul bisericii, afară, sub baldachin. Un ultim omagiu, o ultimă rugăciune. Apoi, Maria și apropiații își iau rămas bun.  

„După încheierea tristei ceremonii, în prezența domnilor I.I.C. Brătianu, prim-ministru, Stelian Popescu, ministru al justiției, C. Hiottu, ministru al Palatului, Al. Lapedatu, ministru al Cultelor, Alex. Popescu-Necșești, secretar general al ministerului justiției și P.S. Sale episcopul Nichita al Argeșului, cripta a fost boltită până la nivelul pământului și apoi pecetluită provizoriu cu o lespede de marmură. Mai târziu, se va așeza o lespede de marmură identică celor de pe mormintele regelui Carol și reginei Elisabeta”

 Doi dintre apropiații regelui Ferdinand I l-au urmat, în scurt timp, în mormânt. La 22 octombrie a murit Wilhelm, fratele său mai mare, cel care, în calitate de cap al ramurii catolice a familiei de Hohenzollern, îl declarase pe Ferdinand decedat, în 1916, la intrarea României în război (și care, în cele din urmă, îi făcuse o vizită la începutul anului 1927).      Al doilea a fost Ion I.C. Brătianu. El a decedat la 24 noiembrie 1927, în urma unei infecții diagnosticate tardiv. Această dispariție neașteptată i-a deschis drumul către tron principelui Carol, fiul cel mare al lui Ferdinand, care a devenit rege în iunie 1930.                         

Cum a rămas Ferdinand în istorie? 

Românii i-au spus „cel Loial”, pentru că în 1916 a ales să servească interesele poporului pe care îl conducea, în defavoarea originii sale germane și a familiei din care provenea. A intrat în război împotriva Puterilor Centrale și, la sfârșit, victoria Antantei (și contribuția armatei române la această victorie) a dus la realizarea României Mari. Acest fapt i-a adus un al doilea supranume: „Întregitorul”.

Ca fire, Ferdinand I a fost perceput drept o persoană excesiv de timidă. Cei care îl cunoșteau mai bine știau că era un om cald, un adept al prieteniilor sincere, dar și un om capabil să dea dovadă de energie atunci când era vorba de idealuri inalte.

Există mai multe relatări care demonstrează că în cel mai greu moment al statului român, la sfârșitul anului 1916, Ferdinand I și-a păstrat calmul și sângele rece. Unul dintre francezii care îi erau atunci în preajmă, diplomatul și dramaturgul (viitor membru al Academiei Franceze) Robert de Flers, și-a amintit:      „Îl revăd pe Rege coborând din automobilul său, în fața primăriei din Buzău, și îndreptându-se către unul dintre ofițerii noștri. 

Colonele, ai văzut pe generalul Berthelot? 

Da, Sire! 

Îi veți spune că încrederea mea rămâne întreagă și că nu regret nimic!”

(Robert de Flers s-a stins la 30 iulie 1927, la numai zece zile după Ferdinand I, după ce a publicat un lung și emoționant necrolog despre cel dintâi rege al României Mari).       Un portret cald i-a făcut și Ion I.C. Brătianu. Chiar când îl alături: „De când am cunoscut pe regele Ferdinand, atât ca prinț moștenitor, cât mai ales de când s-a suit pe tron, am fost aproape încontinuu sfetnicul său cel mai apropiat. Adeseori am avut cu el discuții, nu pot zice violente, dar… animate. Nu pot zice, iar, că am fost totdeauna de acord, dar un lucru m-a frapat mai mult ca toate – niciodată nu ne-am despărțit supărați unul pe altul. Întotdeauna, la plecare, fața i se înviora și, cu surâsul său obișnuit, îmi strângea mâna, despărțindu-ne în cea mai caldă intimitate”.

  Gral(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Bibliografie selectivă: 

„Adevărul” (iulie 1927) 
„Universul” (iulie 1927) 
Budișteanu, G.N. (coord.), Mărturii contimporane. Regele Ferdinand I, 1933 
Ileana, Principesă de România, Arhiducesă de Austria, Trăiesc din nou, București, Humanitas 
Prințul Nicolae de Hohenzollern, În umbra Coroanei României, Iași, Editura Moldova, 1991 
Regina Maria a României, Însemnări zilnice, Vol.VIII-IX, Editura Polirom, 2012-2013

Premierul Suediei: „Toţi preoţii ar trebui să căsătorească pe toată lumea, inclusiv cuplurile de acelaşi sex”

Premierul Suediei a spus că niciunui preot din Biserica Suediei nu ar trebui să i se permită să refuze ceremonia de căsătorie religioasă pentru persoanele de acelaşi sex. În prezent, preoţii respectivi dispun de libertatea de conştiinţă şi pot refuza să conducă o ceremonie de „căsătorie” între persoane de acelaşi sex.

Stefan Löfven, care face parte din Partidul Social-Democrat, a declarat pentru Kyrkans Tidning, ziarul oficial al Bisericii Suediei:

Noi, social-democraţii, lucrăm pentru a ne asigura că toţi preoţii căsătoresc pe toată lumea, inclusiv cuplurile de acelaşi sex. Dacă eşti moaşă, fie trebuie să faci faci avorturi, sau trebuie să-ţi găseşti alăt profesie. Acelaşi lucru este valabil pentru preoţii care nu vor să ofere ceremonii de binecuvântare la nunta homosexualilor.

„Căsătoria” între persoane de acelaşi sex a fost legiferată în Suedia în 2009.

În ţări precum Olanda sau Suedia, care au legiferat partneriatele civile pentru persoane de acelaşi sex în anii 1980, respectiv 1990, şi apoi căsătoria pentru acestea, în anii 2000, doar 2-2,8% dintre persoanele homosexuale se căsătoresc.

 Florin CREŞTINUL

Patriarhul Daniel, PRIMA REACȚIE față de SCANDALURILE SEXUALE din Biserică

Preocupată de tulburarea şi întristarea produse în Biserică de acuzaţiile aduse unor clerici pentru anumite abateri de la morala creştină, Comisia pentru statut şi regulamente, în baza Sfintelor Canoane şi a practicii celorlalte Biserici Ortodoxe surori, a evidenţiat următoarele principii călăuzitoare:

patriarhul-daniel-465x390Disciplina bisericească privind slujitorii Bisericii este o necesitate şi o obligaţie pentru toţi clericii: diaconi, preoţi şi ierarhi.Sancţiunile sau pedepsele aplicate clericilor de toate rangurile pentru diferite abateri au ca scop atât restabilirea disciplinei bisericeşti, cât şi pocăinţa şi îndreptarea celor care au greşit, în vederea iertării păcatelor şi dobândirii mântuirii, sub îndrumarea duhovnicului.

 Îndreptarea duhovnicească a clericilor care au comis abateri grave, precum şi îndreptarea tuturor păcătoşilor, în general, necesită multă rugăciune, post, pocăinţă şi sfătuire duhovnicească.    

 Ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cu multă durere în suflet, cerem iertare tuturor credincioşilor pentru tulburarea produsă de acuzaţiile aduse public unor clerici privind anumite abateri de la morala creştină.

Întrucât peste câteva zile începe perioada postului Adormirii Maicii Domnului (1–14 august), când fiecare creştin ortodox se roagă mai mult şi se gândeşte mai mult la propriile sale păcate sau greşeli, cerând, prin spovedanie, iertare de la duhovnic pentru a se împărtăşi mai des cu Sfânta Euharistie, este mare nevoie să ne rugăm lui Dumnezeu şi pentru înnoirea vieţii duhovniceşti a clerului Bisericii noastre de toate rangurile (diaconi, preoţi, ierarhi), precum şi a vieţii monahilor şi credincioşilor mireni.     Să ne rugăm Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Păstorul şi Păzitorul sufletelor noastre (I Petru 2, 25), să lumineze şi să ajute cu rugăciunile ei pe toţi slujitorii Bisericii lui Hristos şi pe toţi credincioşii ei, pentru a spori în viaţă curată şi sfântă, în faptele iubirii milostive faţă de cei aflaţi în nevoi şi în necazuri, spre a dobândi pace, bucurie şi binecuvântare de la Dumnezeu, în familie, în parohie şi în societate.

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Netanyahu critică dur conducerea UE și laudă creștinii europeni

Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a lansat miercuri dimineaţă un atac dur la adresa Uniunii Europene într-o sesiune închisă de discuţii cu liderii grupului de la Vişegrad. Netanyahu le-a spus omologilor din Ungaria, Cehia, Polonia şi Slovacia că blocul comunitar a avut un comportament ,,nebunesc” în relaţie cu Israel, relatează Haaretz, citat de News.ro.

Deşi întâlnirea liderilor s-a desfăşurat în spatele uşilor închise, comentariile premierului israelian au fost transmise din greşeală pe căştile distribuite reporterilor. De asemenea, reprezentanţii delegaţiei israeliene au descoperit în scurt timp transmisia şi au închis toate microfoanele din sală la doar câteva minute după atacul lansat de Netanyahu.

DFFsUOMWAAAAE0v-600x426,,Uniunea Europeană este singura asociaţie de ţări din această lume care impune condiţii relaţiei cu Israel. Deşi noi producem tehnologie în fiecare domeniu, ei impun condiţii politice. Sunt singurii! Nimeni nu procedează aşa! Este nebunesc. Este într-adevăr nebunesc!”, a declarat Netanyahu.

Premierul Netanyahu a făcut referire la insistenţa Uniunii Europene de a condiţiona acordul de asociere pe anumiţi termeni, care ţin de procesul de pace din Israel.

,,Nu are legătură cu interesul meu! Eu vorbesc despre interesul Europei”.De asemenea, acesta a explicat că israelienii au deja o relaţie specială cu China, iar Beijingului nu-i pasă de situaţia politică din Israel.

,,Lor nu le pasă de problemele noastre politice. Premierul Indiei, Narendra Modi, a spus că are nevoie de apă pentru oamenii săi. De unde o voi lua? Ramallah? (un oraş din Cisiordania – n.r.) Nu.”, a precizat Netanyahu.

Premierul a precizat că vacile israeliene produc mai multe lapte decât alte bovine din lume, fiind vorba de o cantitate dublă faţă de media din ţările UE.

Benjamin Netanyahu le-a cerut ajutorul premierilor Vişegrad pentru a urgenta Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

,,Să ne ajutaţi pe noi şi să ajutaţi Europa”. De asemenea, premierul israelian a susţinut că Europa îşi compromite propria securitate, atunci când subminează Israelul.

”Europa îşi compromite propriul progres atunci când subminează legătura cu inovaţiile israeliene printr-o încercare nebunească de a introduce condiţii”, a completat Netanyahu.

Aceste comentarii au fost întrerupte la un moment dat de Viktor Orban, care a susţinut că Uniunea Europeană impune condiţii politice şi pentru ţările membre, făcând referire la procesul de infringement lansat de Bruxelles împotriva Ungariei.

,,Cred că Europa trebuie să decidă dacă vrea să trăiască şi să înflorească sau dacă vrea să tremure şi să dispară. Nu sunt foarte corect din punct de vedere politic. Ştiu că ăsta este un şoc pentru unii dintre voi. Este o glumă. Dar adevărul este adevăr. Este vorba despre viitorul economic şi securitatea Europei. Aceste îngrijorări presupun o politică diferită faţă de Israel”, a completat Netanyahu.

Premierul israelian a explicat că ţara sa face parte din cultura europeană, iar la est de Israel nu mai există nicio Europă.

,,Nu avem prieteni mai buni decât creştinii din întreaga lume care sprijină Israelul. Nu doar evangheliştii. Dacă merg în Brazilia, atunci voi fi primit cu mai mult entuziasm decât la un congres al Partidului Likud”.

  Florin NAHORNIAC

Invidia lui Dragnea și prostia din capul lui

N-am nicio îndoială: Liviu Dragnea este invidios. Privește cu coada ochiului spre Ungaria și Polonia și se enervează: de ce ei – Viktor Orbán și Jarosław Kaczyński – pot să sfideze deopotrivă o parte însemnată a opiniei publice, dar și Uniunea Europeană, și el, deocamdată, nu poate să le urmeze exemplul, deși e șeful PSD, partidul de guvernământ? Nu-i drept, să recunoaștem. Ce dacă liderii polonez și maghiar sunt de dreapta și el, chipurile, e de stânga! Doar suntem în plină epocă post-ideologică! Și cât i-ar plăcea lui Dragnea și alor săi să juguleze justiția, precum face chiar acum puterea din Polonia, subordonând-o parlamentului, sub pretextul luptei împotriva corupției! Uite că și acolo oamenii au făcut demonstrații masive împotriva intențiilor puterii și totuși guvernanții n-au dat înapoi: au votat legea care va fi acum promulgată de un președinte supus partidului de guvernământ, PiS. Nu ca lașii de la București, care, după ce au emis celebra Ordonanță 13, au tremurat astă-iarnă mai ceva decât demonstranții din stradă și apoi, timorați, au retras-o! Și, pe deasupra, polonezii au și susținerea lui Trump, care i-a încurajat în piața publică!

 Cu ce plăcere secretă, de asemenea, trebuie că-l ascultă Dragnea pe Orbán la Băile Tușnad chemând la răscoala națiunilor împotriva „Inchiziției UE“ și condamnând „imperiul Soros“! Ungaria, cică, luptă pentru salvarea civilizației europene împotriva clicii de la Bruxelles, precum altădată János Hunyadi (pardon, Iancu de Hunedoara) împotriva turcilor. Ce înălțător! Dacă Orbán n-ar fi ungur (dar nimeni nu-i perfect), ar merita ca baronul de Teleorman să-l îmbrățișeze și să-i spună „frate“. Dar așa, e cazul să-și țină secret entuziasmul.

  Te întrebi, totuși: ce-i împiedică pe ai noștri guvernanți să devină mai pe față iliberali și antieuropeni? Căci asta le-ar plăcea mult, de fapt. Sunt câțiva factori interni și externi: mai întâi, președintele nu-i de partea lor, iar rolul lui rămâne important pe plan intern și extern. Apoi, există unele piedici constituționale, legate de organizarea justiției, greu de înlăturat. Economia românească e mult mai fragilă decât cea poloneză și nu se poate baza pe susținerea Rusiei, precum cea maghiară. Și, desigur, nu te poți apropia de Ungaria, mai ales când se apropie centenarul Marii Uniri, iar stridențele naționaliste de la Budapesta nu sunt puține. O fi Orbán anti-Soros – ceea ce place unora la noi –, dar nu Soros suspină după Ardeal și nu el se lamentează din cauza Trianonului. În plus, Orbán mai e și pro-Putin. Iar cu Rusia nu te poți asocia, mai ales din cauza Moldovei. Sigur, cu polonezii poți fi aliat în NATOîmpotriva Rusiei, dar ce te faci când aceiași polonezi caută ajutorul ungurilor împotriva Uniunii Europene? Cu cine să te dai, Dumnezeule? Apoi, după victoria lui Macron în Franța, e bine să fii prudent. Dacă mareea populistă e în declin? Mai e și afurisitul de MCV, iar americanii continuă să o susțină pe Kövesi! Urât din partea lor!

 În curând, Uniunea Europeană va trebui să decidă ce va face cu țări precum Ungaria și Polonia, care sabotează în mod explicit și consecventprincipiile statului de drept și ale liberalismului european. Expectativa sau ultimatumurile fără consecințe economice și politice severe vor trimite în ridicol planurile UE. Mai ales după alegerile din toamnă din Germania, momentul va fi propice pentru o schimbare a regulilor UE. Europa cu „mai multe viteze“ sau mai multe niveluri de integrare devine o necesitate și din cauza a ceea ce se întâmplă în Europa de Est, nu numai a Brexit-ului și a problemelor cu emigrația și terorismul. Iar dacă UE nu va reuși să preseze, din tot felul de motive birocratice și politice, mă tem că exemplul celor doi „gălăgioși“ va molipsi România în mult mai mare măsură decât până acum. Deocamdată, aceasta are o mare șansă: să joace împotriva Ungariei și a Poloniei, apropiindu-se cât mai mult de viitorul „nucleu dur“, ca o țară din Europa de Est unde, spre deosebire de ce e la vecini, liberalismul, de bine-de rău, rezistă. Probabil că o poziție clară în acest sens va fi bine primită la Paris și Berlin. Dar ea trebuie să fie nu doar clară, ci și bazată pe fapte, nu doar pe promisiuni.

 Mă îndoiesc însă că actuala conducere politică a PSD e capabilă și să înțeleagă, și să accepte această șansă, care are un preț. După toate probabilitățile, cu ei la putere, vom continua să fim nehotărâți, oscilanți – ba dând speranțe unora, ba altora. Vom declara că-i iubim pe toți, ceea ce e de la bun început suspect. Vom încălca regulile europene în materie de stat de drept, dar vom pretinde că le respectăm. Vom pili încet-încet dinții justiției, dar vom face temenele comisarilor europeni. Până la urmă, ne vom pierde prietenii, iar pe dușmani nu-i vom îmblânzi. Loialitatea nu ne stă în gene, iar asta o știu toți. Vom trăi din găinării. Altminteri, fondul sonor va rămâne cel obișnuit: ne vom lamenta că suntem urâți de vecini, neglijați de marile puteri și persecutați de destin. 

Iosif VARGA

Ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, se laudă cu doctoratul, deși a fost exmatriculat acum patru ani

Răzvan Cuc a păstrat în biografia sa oficială că este înscris la studii doctorale, în timp ce Academia Română a precizat că acesta a fost dat afară în urmă cu patru ani. 

Alexandru Răzvan Cuc a devenit ministru al Transporturilor la 1 ianuarie 2017, în Guvernul condus la acea vreme de Sorin Grindeanu. Mandatul i-a fost prelungit și în Executivul condus de Mihai Tudose.        Pe site-ul Ministerului Transporturilor, Răzvan Cuc nu s-a învrednicit să își publice CV-ul oficial. Dar, cum este parlamentar din 21 decembrie 2016, are o biografie oficială pe portalul Camerei Deputaților. La domeniul „Educație și formare“, demnitarul notează că, din septembrie 2008, este doctorand la Academia Română, având domeniul de interes „Impactul integrării în Uniunea Europeană asupra comerțului exterior al României    

 Faptul că Răzvan Cuc a fost înscris la acest doctorat a fost confirmat de către „Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române“ (SCOSAAR). Dar, această instituție a făcut o precizare extrem de importantă, tăinută de Răzvan Cuc: ministrul Transporturilor a fost exmatriculat în 2013.
Într-o hârtie oficială, „România liberă“ a cerut Academiei Române să confirme dacă membrul Guvernului PSD este doctorand, care este domeniul său de interes, cine este profesorul său coordonator și cum a fost posibil ca Răzvan Cuc să nu își fi încheiat studiile doctorale după 9 ani de la înscriere, așa cum reiese din CV-ul său oficial.

A abandonat școala

Biroul „Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române“ ne-a precizat: „Domnul Cuc Răzvan Alexandru a fost înmatriculat la doctorat la 1 noiembrie 2008, forma de pregătire fără frecvență, domeniul Economic, cu tema «Impactul integrării în Uniunea Europeană asupra comerţului exterior al României», conducător științific prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române. A susținut un examen la 15 iunie 2009, la disciplina «Economia și tehnici matematice în economie», obținând calificativul «foarte bine». A susținut referatul «Teorii și modele de integrare economică», la data de 31 martie 2010, obținând calificativul «foarte bine».

   Întrucât, până la data de 25.07.2013, nu s-a mai prezentat pentru susținerea a două examene și a două referate, prevăzute în cadrul stagiului de pregătire doctorală și nici nu a mai făcut solicitare de prelungire a stagiului, potrivit prevederilor legale în vigoare, pe baza hotărârii Secției de «Științe Economice, Juridice și Sociologice» a Academiei Române (2370/ 25.07.2013), Biroul Prezidiului Academiei Române a aprobat cererea Institutului Național de Cercetări Economice «Costin C. Kirițescu», ca domnul Cuc Răzvan Alexandru să fie exmatriculat, potrivit prevederilor legale de la Școala Doctorală a Academiei Române“.    Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu“ face parte din structurile de cercetare fundamentală ale Academiei Române. Este o organizaţie ştiinţifică de drept public, de interes naţional, cu vocaţie de cercetare fundamentală, finanţată din bugetul public, care dezvoltă şi cercetări aplicative finanţate din surse publice sau private interne şi externe. Conducătorul de doctorat a lui Răzvan Cuc este membru corespondent al Academiei Române, cercetător. A predat la Universitatea „Spiru Haret“ și la Universitatea Ecologică. La patru ani după momentul exmatriculării, Răzvan Cuc încă se laudă că este doctorand la Academia Română, ceea ce este o mare minciună.

Cuc dă vina pe o eroare

Ministrul Transporturilor ne-a declarat că mențiunea din CV-ul său potrivit căreia este doctorand la Academia Română este o eroare pe care o va corecta. „În primul an ca doctorand am dat un examen și am predat referatele corespunzătoare. După anul 2010, proiecte personale și politice nu mi-au mai permis continuarea studiilor doctorale“, a precizat demnitarul pentru RL. Întrebat cum comentează faptul că a fost exmatriculat de la Școala Doctorală, Răzvan Cuc ne-a spus că, după 2010, nu s-a mai interesat de evoluția studiilor sale.      

CV

Răzvan Cuc este deputat de Giurgiu din partea PSD din decembrie anul trecut. A fost director al Zonei Libere S.A. Giurgiu. Până în luna mai a anului trecut a fost secretar de stat la Ministerul Transporturilor. A fost consilier la Consiliul Judeţean Giurgiu timp de trei ani între 2012 și 2015. A fost membru PP-DD, partidul condus de Dan Diaconescu, aflat în pușcărie. Este licențiat în economie europeană la Universitatea Româno-Americană. A absolvit Universitatea „Hyperion“, Facultatea de drept și administrație publică.

Guvern cu probleme la doctorat

Nu doar Răzvan Cuc are probleme cu studiile în Guvernul Tudose. Premierul a fost acuzat că a plagiat în teza de doctorat. CNATDCU urmează să studieze acuzațiile de fraudă academică după o solicita a noastra. Ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, a fost acuzată că a plagiat în teza sa de doctorat

     Silvia ANDREI

Kovesi, obligată să meargă la Comisia parlamentară de anchetă. Legea a fost promulgată

Laura Codruța Kovesi este obligată, conform legii, să meargă la Comisia parlamentară de anchetă a alegerilor prezidențiale din 2009, informează Antena 3.

Mai precis, Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind completarea art. 9 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor. Aceasta obligă persoanele solicitate să se prezinte la comisiile parlamentare de anchetă.      Pe 9 mai, Camera Deputaţilor a adoptat modificarea Regulamentului propriu, în sensul introducerii obligativităţii persoanelor solicitate de a se prezenta la comisiile de anchetă parlamentară.  

Persoanele citate sunt obligate să se prezinte la Comisia de anchetă parlamentară Potrivit prevederilor adoptate, comisiile de anchetă pot cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în celelalte organe ale administraţiei publice şi poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa comisiei de anchetă parlamentară.

În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor comisiei de anchetă, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de articolul 267 din Legea 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, mai prevede hotărârea de modificare a Regulamentului.

Persoanele citate pot răspunde și în scris comisiei   

Persoana invitată poate răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă. Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală, mai arată textul adoptat.       PNL şi USR au contestat la CCR această lege, însă Curtea a respins obiecţiunile de neconstituţionalitate, motivând că este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei parlamentare de anchet

 Elena TURCULEANU

Ilie Năstase și-a aflat pedeapsa uriașă după scandalul de la meciul România – Marea Britanie! În plus, a luat o amendă uriașă

Ilie Năstase și-a aflat pedeapsa uriașă după scandalul de la meciul România – Marea Britanie! În plus, a luat o amendă uriașă. 

Federația Internațională de Tenis a dat vineri verdictul în cazul lui Ilie Năstase, după scandalul de la meciul dintre România și Marea Britanie, din Fed Cup.

„Ilie Năstase este suspendat din orice rol oficial în competiţiile ITF pe echipe sau în cele individuale de sub egida ITF până la 31 decembrie 2020”, este comunicatul celor de la ITF, potrivit doartenis.ro.

În plus, Năstase, care a fost amendat cu 10.000 de dolari, nu va putea asista nici măcar ca spectator la competițiile organizate de ITF, până pe 21 decembrie 2020.

Ilie Năstase și-a aflat pedeapsa uriașă. Poate face apel în 21 de zile

Fostul mare jucător de tenis al României poate însă asista la turneele de Grand Slam, asta deoarece acestea nu sunt incluse în jurisdicția ITF.

Ilie Năstase, dar și Federaţia Română de Tenis, pot face apel la TAS, în termen de 21 de zile.

Românul are în palmares două trofee de Grand Slam – la US Open, în 1972, şi la Roland Garros, în 1973. Năstase a mai jucat o finală la Wimbledon şi a câştigat Turneul Campionilor de patru ori.

Ilie Năstase a fost în centrul unor incidente negative cu ocazia meciului de Fed Cup dintre Romania și Marea Britanie, care a avut loc în luna aprilie a acestuia an. După ce la conferinta de presă de dinaintea meciului a avut o remarcă rasistă la adresa viitorul copil al Serenei Williams, Nastase a jignit-o pe Johanna Konta, în timpul meciului cu Simona Halep

Florin NAHORNIAC