Arhive lunare: septembrie 2017

Editorialul ediției. Va veni ziua uraganului pentru Liviu Dragnea dar și pentru PSD

Bine v-am  găsit la acest nou editorial al nostru. Mai suntem încă sub imperiul trist al furtunii de la Timișoara, București, Gorj etc. Am stat și am cumpănit referitor la aceste furtuni. Acestea nu au venit așa tam nesam. Acestea sunt semne de la Dumnezeu. O vorba românească spune că ,,Dumnezeu nu bate cu parul„. Dar parul acesta nu trebuia să fie destinat poporului ci trebuia ca Dumnezeu să dea cu parul în capul lui Dragnea, Tăriceanu etc. Dar va veni și o astfel de zi când actualii politicieni vor plăti scump potlogăriile lor. Deocamdată poporul cam începe să se trezească și rezultatele se văd. Cele negative.

Prăbuşire în sondaje pentru liderul PSD, cu mai mult de jumătate sub procentele partidului

Marian Neacşu, secretar general al PSD, confirmă declarațiile fostului premier Victor Ponta privind cota de popularitate a lui Liviu Dragnea în sondaje, cu foarte mult mai scăzută decât cea a PSD. Ar fi momentul ca PSD să scape de balast.

 Şi Grindeanu a confirmat informaţia luni seara, la TVR.  Fostul premier Sorin Grindeanu spune că, în acest moment, părerea proastă despre Liviu Dragnea este la un nivel de 87-88%.

 ,,Datele unui sondaj intern al PSD ne arată ce cred oamenii despre Liviu Dragnea. Părere proastă despre Liviu Dragnea 87-88%, părere bună despre Liviu Drangea 12-13%. Aceste cifre vor începe să fie resimțite de PSD și la un moment dat partidul va reacționa (…) Eu vreau să știu dacă PSD se mai poate reinventa, pentru că în acest moment în partid nu există decât oameni care îi zic lui Liviu Dragnea: da, șefu, aveți dreptate, doar niște yesmani”, a spus Grindeanu la TVR.

 Fostul lider al PSD, Victor Ponta, a aruncat pe piață cifre dintr-un sondaj intern al PSD, în care se arată că deși partidul este la peste 40%, liderul Liviu Dragnea este la doar 15%. Aceste cifre sunt confirmate de secretarul general al PSD, Marian Neașcu, care susține că Liviu Dragnea este foarte preocupat de încrederea politică scăzută în rândul electoratului.

 Neacșu dixit: „Asta este o problemă care îl preocupă pe Liviu Dragnea. În campanie dl Dragnea era foarte aproape, dar partidul, fiind o masă mai mare, pierde mai greu decât o persoană. (…)  Eu simt că Liviu Dragnea e în continuare locomotiva. Mai are multe de demonstrat. Sunt sigur că va reveni și eu cred că acolo unde a reușit dl Dragnea să aducă partidul nu a mai reușit nimeni”.

 Ponta: Tudose va prelua conducerea PSD, e inevitabil, în condiţiile în care Liviu Dragnea ar fi sub scorul formaţiunii. E o mare slăbiciune pentru PSD

 Fostul premier social-democrat Victor Ponta spunea duminică seara că actualul prim-ministru, Mihai Tudose, va prelua probabil conducerea PSD.

 „Eu cred că la un moment dat Tudose va prelua conducerea PSD. Este inevitabil. (…) Domnul Dragnea este o mare slăbiciune pentru PSD. În istoria PSD, Ion Iliescu a fost un pic înaintea partidului, Năstase, Geoană aveau o imagine foarte bună. E prima dată când partidul are 40% și liderul are 15%, adică nu merge chestia asta”, a spus Victor Ponta la Antena 3.

 Ponta a spus că Tudose are o experienţă parlamentară mare şi, spre deosebire de Sorin Grindeanu, nu va mai putea fi schimbat din funcţie de Liviu Dragnea.

 Fostul premier a mai spus că Mihai Tudose a făcut deja câteva lucruri bune, precum faptul că l-a schimbat pe şeful ANAF şi că a făcut o vizită la Chişinău. Victor Ponta a adăugat că nu are un „război personal“ cu Liviu Dragnea, afirmând că liderul PSD Liviu Dragnea era „un foarte bun număr doi“ în partid, însă acum este „un catastrofal număr unu“.

 Europarlamentarul PSD Catalin Ivan anunta un proiect politic in interiorul partidului: ,,Nu ai voie sa critici daca nu pui macar o solutie in loc”

 Europarlamentarul PSD Catalin Ivan anunta pe pagina sa de Facebook un nou proiect politic pentru PSD, in interiorul partidului, fara a detalia cine face parte din aceasta si cum va arata. El sustine ca l-a criticat pe Liviu Dragnea pentru stilul autoritar in care conduce partidul si pentru lipsa de directie,insa crede ca „nu ai voie sa critici daca nu pui macar o solutie in loc”.

 ,,Lucram deja la un nou proiect politic pentru PSD, in interiorul partidului. Cred ca nu ai voie sa critici daca nu pui macar o solutie in loc. L-am tot criticat pe Liviu Dragnea pentru modul inchis, autoritar spre dictatorial, in care conduce partidul, pentru lipsa de viziune si de directie din ultimul timp. Foarte curand vom prezenta public propunerea noastra de proiect politic pentru colegii nostri, membri ai PSD. Vom analiza atunci cate din propunerile noastre vor fi bune si cate nu. Important este sa avem o dezbatere interna nu despre cum intarim puterea unei persoane in partid, in niciun caz despre cum sa-i aparam pe unii sa nu ajunga in fata instantei sau cum sa-i ajutam sa se imbogateasca mai usor din banii publici, ci despre cum trebuie sa arate un partid de stanga curat, modern, european, credibil. Unii se vor intreba, pe buna dreptate, cine suntem cei care vom prezenta acest proiect. Toate la momentul potrivit.”

 Ivan a declarat ulterior, la Antena3: „Nu e niciun secret pentru nimeni ca, dupa motiunea de cenzura, eu si Sorin Grindeanu lucram si discutam mai des”.

 In aceeasi emisiune, secretarul general adjunct al PSD Codrin Stefanescu a afirmat ca Ivan a fost exclus din PSD. Ivan  a adaugat ca cei implicati in acest proiect urmaresc sa se declanseze dezbateri in interiorul PSD, pentru ca acest lucru nu a mai avut loc de mult timp. Proiectul ar urma sa fie lansat in toamna.În luna februarie, in contextul in care Catalin Ivan a criticat guvernul Grindeanu si conducerea PSD pentru Ordonanta 13, Liviu Dragnea a contestat calitatea de membru PSD al lui Ivan, spunand ca acesta a fost exclus de mai mult timp de organizatia Sector 1. Catalin Ivan a insistat in schimb ca discutia despre calitatea sa de membru de partid este una falsa, intrucat el este, din 2015, membru al PSD Dobrovat. De altfel, Catalin Martinus, presedintele organizatiei PSD Dobrovat, a confirmat ca eurodeputatul este si in prezent membru al organizatiei.

 Ulterior, Ivan l-a criticat in repetate randuri pe Dragnea si l-a sustinut pe fostul premier Sorin Grindeanu. Catalin Ivan figura pe lista de membrii ai organizatiei PSD din comuna Dobrovat, a fost exlus in urma cu doi ani din PSD, dar nici pana in prezent situatia sa nu a fost clarificata.

Cu acestea fiind toate spuse vă las cu bine și ne vedem la următoarea ediție.

 Gral-col(r) prof univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

AFARĂ CU MAGHIARII EXTREMIȘTI DIN ROMÂNIA. Primarul din Sfântu Gheorghe, acuzat că batjocorește drapelul național și îi umilește pe români: „Nu putem întâmpina Centenarul Marii Uniri umiliți în propria țară. Ne obligă memoria înaintașilor!”

Mai multe organizații nonguvernamentale din județul Covasna îl acuză pe primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, că „batjocorește” drapelul național al României și „umilește” românii prin refuzul de a arbora, definitiv, tricolorul românesc pe turla Primăriei. În închisoare cu acești antinaționali

Reprezentanții acestora menționează, într-un comunicat de presă remis vineri Agerpres, că „au luat la cunoștință cu indignare” faptul că Primăria a înlăturat steagul tricolor de pe turla Primăriei a doua zi după sărbătorirea a 73 de ani de la eliberarea orașulului Sfântu Gheorghe de sub ocupație străină, gest pe care îl consideră ‘reprobabil și jignitor la adresa memoriei eroilor Armatei Române’.

„Este incalificabilă atitudinea primarului unui oraș din centrul României, care, sub pretextul pretinsei respectări a legislației în vigoare, batjocorește un însemn național și umilește comunitatea românească locală și românii de pretutindeni. Îi reamintim pe această cale domnului primar, atât de preocupat de respectarea legalității la nivelul municipiului, că Drapelul Național, spre deosebire de alte drapele, potrivit aceleiași legislații, poate fi arborat oriunde pe teritoriul României și că nu încalcă sub nicio formă vreo prevedere legală. Ca reprezentanți ai societății civile românești din municipiul Sfântu Gheorghe nu mai putem suporta asemenea gesturi cu semnificație nostalgică, neorevizionistă și antiromânească”, se arată în documentul citat.

hans-klemm-cu-steagul-secuiesc-465x39Drept urmare, aceștia îi solicită președintelui Partidului Social Democrat, care este „atât de preocupat de respectarea drepturilor minorităților naționale”, să-l determine pe primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, membru în conducerea UDMR, să respecte „legile țării, simbolurile naționale și memoria colectivă a românilor”. De asemenea, solicită tuturor primarilor orașelor și municipiilor din țară, societății civile românești din țară și din și liderilor de opinie să ia atitudine față de „perpetuarea stării de umilire a memoriei eroilor Armatei Române și românilor din Sfântu Gheorghe, din județul Covasna și din întreg spațiul românesc”. „Dacă steagul tricolor nu va reveni la locul lui firesc, ne rezervăm dreptul de a-l arbora noi înșine. Nu putem întâmpina Centenarul Marii Uniri umiliți în propria țară. Ne obligă memoria înaintașilor”, se mai arată în comunicat.

Textul este semnat de Asociația Națională a Veteranilor de război – filiala Covasna, Asociația Națională Cultul Eroilor ‘Regina Maria’ – filiala Covasna, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din MapN, MAI și SRI, filialele Covasna, Liga Cultural-Creștină ‘Andrei Șaguna’, Fundația ‘Mihai Viteazul’, Despărțământul ASTRA Covasna – Harghita, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Asociația Pedagogilor Români din Județul Covasna, Fundația Națională Neamul Românesc și Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.

Primarul Antal Arpad a declarat joi, în cadrul unei conferințe de presă, că tricolorul românesc a fost înălțat pe turla Primăriei Sfântu Gheorghe pe data de 8 septembrie a.c, în semn de respect față de aniversarea a 73 de ani de la eliberarea orașului de sub ocupație străină și a fost dat jos a doua zi pentru că legea reglementează foarte clar modul în care trebuie arborate drapelele pe instituțiile publice. El a mai menționat, în context, că nu există nicio lege care să oblige autoritățile locale să arboreze tricolorul românesc pe turla primăriei, iar dacă ar face acest lucru unii ar putea considera că face ‘un abuz’.

Steagul a fost înlăturat în timpul Regiunii Autonome Maghiare, dar a fost repus pe turlă în anul 1994, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la eliberarea orașului, și a fluturat în acest loc până acum doi ani, când a fost înlăturat de conducerea Primăriei, odată cu începerea lucrărilor de reabilitare a clădirii.

ASALTUL MIGRANȚILOR pe litoral ia AMPLOARE. Peste 150 irakieni și iranieni au debarcat la Midia noaptea trecută. Faptul că se poate, anunță dezastrul pentru România!

Exact 157 de migranți au fost salvați și aduși în portul Midia-Năvodari după ce, ore întregi, ambarcațiunea pe care se aflau a plutit în derivă, fiind în pericol să se scufunde din cauza mării extrem de agitate. Este cel mai mare număr de migranți care a debarcat pe litoralul românesc de la declanșarea crizei refugiaților.

MIGRANTI-6Au fost în pericol să se scufunde cu ambarcațiunea care a plutit în derivă în Marea Neagră dar, în final, au ajuns cu bine la țărm după ce au cerut ajutorul autorităților române. Cei 157 de migranți, irakieni și iranieni, 56 dintre ei fiind copii, au fost aduși în această dimineață în portul Midia, ambarcațiunea lor fiind tractată, inițial, de nava Alcor a unei companii  petroliere.

Migranții au fost debarcați, după ora 2:00, în portul Midia, triați și investigați medical. Șeful Gărzii de Coastă, comisar șef Cristian Cicu, a declarat că din fericire niciunul dintre refugiați nu necesită îngrijiri medicale. Au fost transportați, apoi, la sediul Gărzii de Coastă din Constanța. (evz.ro)

Nota mea: Ținând cont că ruta prin Balcani este blocată, sutele de mii de migranți din țările arabe și africane se vor îndrepta spre ruta România, iar acest lucru anunță un dezastru pentru țara noastră. Chiar dacă migranții vor să ajungă în Vest, asta nu înseamnă că vor și reuși. În orice caz nu imediat și nu toți? Care este consecința acestui lucru? Ei bine, transformarea țării noastre într-un loc de staționare a mase mari de migranți, inclusiv a teroriștilor care se folosesc de aceste căi de acces pentru a ajunge în Europa.

Datorită ticăloșiei occidentului, care este responsabil de războaiele și crizele umanitare din țările arabe, toate țările UE sunt forțate să suporte pagubele colaterale ale acestor acțiuni de preluare a rezervelor de petrol din Orientul Apropiat. Că despre asta este vorba, oameni buni: au aruncat în aer un număr însemnat de țări arabe pentru a pune labele pe resursele lor, iar catastrofa umanitară creată este prezentată ca responsabilitatea tuturor.

Migranți în MIDIA:

Mai mult decât atât, făptașii probabil că au țintit să lovească doi iepuri dintr-un foc: preluarea resurselor din țările arabe și distrugerea culturii europene prin amestecarea rasială și culturală cu populații care nu au nici cea mai mică intenție (cu excepțiile de rigoare) să se integreze în Europa, să se adapteze la cultura europeană. Citiți mai multe despre Planul Kalergi care anunța de la începutul secolului XX ceea ce se petrece acum în Europa…

migranti-midia-602x264Prin urmare, chiar dacă drama unora dintre migranți este reală, asistăm la un plan criminal de metisare a populațiilor europene sub masca umanitarismului, asistăm la destabilizarea treptată a Europei, la transformarea UE dintr-un loc sigur, într-unul cu potențial ridicat de violență.

În ceea ce privește România, dacă lumea nu va reacționa cu forță, putem fi siguri că politicienii noștri, majoritatea dintre ei incompetenți sau trădători, vor fi părtași la islamizarea țării noastre, chiar dacă declarativ se vor declara îngrijorați sau împotrivă. De altfel, după cum vedeți, autoritățile românești sunt destul de zgârcite cu prezentarea situației reale de la Marea Neagră sau din Banat, pe unde intră cu nemiluita alți migranți, pe ruta Serbia.

Ceea ce este cert este următorul fapt: acum toți migranții din Turcia și din alte țări ȘTIU că se pot caza o vreme în România, că există o a doua rută posibilă spre occident. ȘI VOR VENI TOT MAI MULȚI!

               Silvia ANDREI

Întrunire la Putna a stareţilor şi stareţelor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Tudorel Rusu

Mănăstirea Putna a găzduit în zilele de 20 şi 21 septembrie 2017 Sinaxa monahală cu stareţii şi stareţele din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi a Preasfinţitului Părinte Damaschin, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

În ziua 20 septembrie, la Mănăstirea Putna a avut loc deschiderea lucrărilor Sinaxei monahale mitropolitane, tema de anul acesta fiind „Mărturisitorii din închisorile comuniste. Modele de mărturie creştină pentru monahii de astăzi”.

Lucrările sinaxei monahale s-au desfăşurat în sala de conferinţe a Mănăstirii Putna, de faţă fiind şi ierarhii din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei: Înaltpreasfinţitul Părinte MPD800_175916_w747_h373_q100Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

După rugăciunea de binecuvântare, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt de întâmpinare stareţilor şi stareţelor prezenţi la eveniment. Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre tema supusă dezbaterii precum şi despre ce înseamnă a fi mărturisitor al lui Hristos în zilele noastre: „Am considerat că e potrivit ca această întâlnire să fie aşezată sub egida mărturisitorilor de altădată, pentru a înţelege care este lucrarea noastră mărturisitoare astăzi. Anul dedicat mărturisitorilor din vremea comunistă şi în special Patriarhului Justinian ne-a sugerat şi nouă gândul de a ne adânci împreună prin cuvintele rostite de arhierei, prin referatele tematice, prin intervenţiile frăţiilor voastre. Vom încerca să pătrundem în duhul înaintaşilor pentru a prelua ceva din viaţa lor de sfinţenie care să ne fie folositoare nouă, celor care îndrăznim să-L rugăm pe Dumnezeu să ne îmbrace în haine de mărturisitori, în sensul larg, sau, dacă este voia Lui, în sensul mai restrâns al cuvântului. Biserica lui Hristos din care facem parte este în esenţă mărturisitoare. O biserică nemărturisitoare nu poate exista. Un creştin, la orice slujire este chemat – de mirean obişnuit până la cea de arhiereu, stareţ, călugăr, preot -, care nu are haina mărturisirii, nu este creştin adevărat. Mărturisirea, în general, se manifestă în două feluri, în două ipostaze: mărturisirea prin viaţa proprie şi mărturisirea în relaţia cu ceilalţi”.

În continuare, arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a prezentat referatul cu tema „Mărturisitorii din timpul comunismului”, iar arhim. Arsenie Popa, stareţul Mănăstirii Sihăstria, referatul cu tema „Experienţa suferinţei ca mijloc de sporire duhovnicească a mărturisitorilor Ortodoxiei”.

„Cei care au fost închişi în perioada comunistă, vârfuri ale trăirii, gândirii şi învăţăturii creştine”

Prima sesiune de discuţii a sinaxei monahale a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei s-a încheiat cu alocuţiunea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor: „Cei care au fost închişi în perioada comunistă nu au fost oameni de rând, ci vârfuri ale trăirii, gândirii şi învăţăturii creştine. Ei au fost învinuiţi pentru lucruri netemeinice, dar suportul era ura împotriva credinţei creştine şi împotriva lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt părinţii noştri duhovniceşti şi pilde pentru noi. Ca cel care am trăit în acele vremuri, cred că ar trebui să ne mai trezim puţin. Mă refer aici la ascultare, la dăruire, la slujirea fraţilor mai mici ai lui Hristos. Fără să părăsim mănăstirile, să mergem în spitale şi orfelinate; să facem ceea ce ne învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz: să avem o cameră şi pentru Hristos, pentru cel sărac. Practic, recomand ca persoane în vârstă părăsite să fie îngrijite în fiecare mănăstire, iar copiii abandonaţi să fie primiţi în aşezăminte special amenajate”.

După susţinerea lucrărilor şi a discuţiilor pe marginea referatelor, participanţii la Sinaxa mitropolitană au luat parte la slujba Vecerniei şi a Acatistului.

Ieri, 21 septembrie, la primele ore ale dimineţii, ierarhii, stareţii şi stareţele au participat la slujbele Miezonopticii, Utreniei şi Sfintei Liturghii, după care au avut loc noi discuţii în plen. Monahia Evloghia Chirvase, stareţa Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” – Diaconeşti, din ţinutul moineştean al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a susţinut referatul cu titlul „Ioan Ianolide, un isihast după gratii”.

„Părinţii prezenţi la Sinaxa monahală vor transmite mai departe în obştile lor această nădejde, această însufleţire, că, şi în zilele noastre, Dumnezeu lucrează în ciuda greutăţilor, în ciuda suferinţelor, în ciuda provocărilor pe care trebuie să le depăşim nu doar cu experienţa şi înţelepciunea noastră, ci întâi şi întâi, cu rugăciunea care ne uneşte cu Dumnezeu şi ni-L aduce Învăţător şi Ajutător puternic în viaţa noastră. Acesta este mesajul pe care l-am primit de la părinţii ierarhi şi acesta este mesajul pe care l-am primit prin mărturiile ce ne-au fost puse înainte în referatele susţinute şi în înregistrările video şi acesta este răspunsul pe care dezbaterile ni le-au adus în inimă: Hristos azi şi în veac este Acelaşi şi este cu noi până la sfârşitul veacului şi, în crucea pe care o avem de dus, putem şi noi, asemenea mărturisitorilor de credinţă, să purtăm aceeaşi lumină în suflet”, a subliniat arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.

Evenimentul s-a încheiat cu mai multe discuţii privind viaţa monahală din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Afacerista Carmen Dan l-a pus pe fostul său asociat adjunct la Poliția Teleorman

Încă de când Carmen Dan a devenit ministru la Afaceri Interne ne așteptam ca Tudorel Pieleanu, șef la Poliția Alexandria până de curând, să evolueze în carieră și ne-am exprimat profeția de Nostradamus la vremea respectivă. A trecut ceva timp până s-au rezolvat lucrurile din punct de vedere tehnic și, după pensionarea celor doi adjuncți ai IPJ Teleorman, Emil Stănimir și Marian Mitrana, Pieleanu s-a poziționat pe scaun. Astăzi, prin dispoziția Inspectorului General al Poliției Române, începând cu data de 12.09.2017, comisarul-şef de poliţie PIELEANU TUDOREL – şef al Poliţiei municipiului Alexandria se împuterniceşte, pe o perioadă de maximum 6 luni, să îndeplinească atribuţiile funcţiei de adjunct al şefului inspectoratului la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Teleorman, se arată într-un comunicat de presă.

Antonescu_saluta_pe_invingatoriOamenii de bună credință și cei conștiincioși din Poliția teleormăneană se așteptau și ei la ascensiunea colegului lor, că mulți dintre ei știu ce-l recomandă pe Pieleanu să le fie șef: prietenia cu ministra Dan. Și nu doar prietenia, din câte știm noi, că Tudorel nu-și petrecea după-amiezile pe la Prefectură, când Dan îi ținea frâiele, degeaba. Cei doi aveau și o legătură de afaceri. Pe vremea când era subprefect, Carmen și Tudorel au fost acționari ai societății comerciale Way Storage SRL, fondată de Pieleanu, asociat cu Dan, așa că ambii transformaseră instituția statului într-un fel de punct de lucru, activând împreună până la ore târzii. Înăuntru, dincolo de ușile mari ale Prefecturii, Carmen a Teleormanului nu a muncit doar pentru popor, ci a știut exact să îmbine utilul cu plăcutul. Astfel, dacă tot îl avea pe șeful de la Muncipală în subordine, la vizita din fiecare seară, după ce îl întreba ce hoți a mai prins prin Alexandria, au gândit o afacere împreună. Acum, Carmen Daniela Dan, înainte de a fi coordonata lui Dragnea, este, din nou, șefa lui Pieleanu. De data asta, direct la Interne. Și ne mirăm să-l vedem pe Tudorel tot la Teleorman, că merita și el un post pe la Capitală…

S-a trecut la jaful țării și al poporului Pesediștii vor să schimbe Legea finanțării partidelor, pentru ca banii negri să nu mai fie confiscați. De amendamente s-ar fi ocupat Florin Iordache

Social-democrații au depus mai multe amendamente menite să elimine o serie de sancțiuni și să reducă transparența modului de finanțare a partidelor.    

Abrogarea unui alineat care prevede confiscarea de către stat a sumelor rezultate din încălcarea unor articole din Legea finanțării partidelor, figurează printre propunerile PSD de modificare a acestui act normativ.    ,,Contravenientul varsă la bugetul de stat sumele de bani şi/sau contravaloarea în bani a bunurilor şi serviciilor care au constituit obiectul contravenţiei, pe baza hotărârii Autorităţii Electorale Permanente”, prevede articolul propus pentru abrogare de către deputații PSD. Potrivit unor surse parlamentare, cel care a gândit amendamentele este deputatul Florin Iordache. Amendamentele au fost depuse la un proiect de lege depus de deputații minorităților, care se referea strict la finanțarea formațiunilor acestora.  

Așa cum este formulat acum amendamentul, se înțelege că mai multe infracțiuni din Legea finanțării partidelor se vor pedepsi doar cu amenzi, nu și cu confiscarea sumelor respective, așa cum prevede legea în vigoare. Cu alte cuvinte, rămâne neclară situația în care profitul unui partid este mai mare comparativ cu sancțiunea de care este pasibil. Astfel, va fi sancționată cu amenzi între 10.000 și 25.000 de lei primirea într-un an fiscal de către partidul politic din partea unui membru a unor cotizații a căror valoare însumată depășește limita de 48 de salarii de bază minime brute pe țară. Doar cu amendă vor fi pedepsite primirea unor donații anuale care depășesc pragurile legale (200 de salarii pentru persoanele fizice și 500 pentru persoanele juridice). În aceeași categorie (amenzi între 10.000 și 25.000 de lei) sunt incluse și sumele primite de la firme care au datorii la bugetul de stat.

 De asemenea, vor fi pedepsite doar cu amendă și nu cu confiscare (între 15.000 și 50.000 de lei) finanţarea de către partidul politic sau alianța politică a activităţii curente din alte surse de venit decât cele permise de legea finanțării. Un regim similar va avea și finanţarea de către partidul politic sau alianța politică a activităţii curente din împrumuturi primite cu încălcarea condițiilor legale. Aceeași amendă este prevăzută pentru folosirea de către partidul politic a  veniturilor provenite din subvenţii de la bugetul de stat pentru alte destinaţii decât cele legale.

AEP, ghidul politicienilor

Mai mult, deputații PSD vor să schimbe și obiectivul de activitate al Autorității Electorale Permanente (AEP). Astfel, ”în exercitarea rolului său de control, activitatea de prevenire și îndrumare prevalează în fața celui sancționator”. În viziunea parlamentarilor PSD, instituția care ar trebui să controleze alegerile ar urma să devină un fel de ghid. ”Autoritatea Electorală Permanentă are misiunea de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor, precum şi finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale,  îndrumarea și ghidarea partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, precum şi a candidaţilor independenţi în respectarea legilor și a standardelor internaționale în materie”, este propunerea deputaților PSD.

 Pe de altă parte, parlamentarii PSD vor să reducă și transparența finanțării partidelor. Potrivit altui amendament ”anual, până la data de 30 aprilie, partidele politice au obligaţia de a depune la Autoritatea Electorală Permanentă un raport sintetic al veniturilor şi cheltuielilor realizate în anul precedent”. Legislația în vigoare prevede că raportul privind veniturile și cheltuielile trebuie să fie unul ”detaliat”.
Proiectul de lege se află la Comisia juridică pentru un raport suplimentar, după ce a fost retrimis de la plen, la solicitarea PNL. În forma inițială, proiectul grupului Minorităților se referea la un alt subiect. Actul normativ menționa faptul că organizațiile cetățenilor minorităților naționale participante la alegeri fac subiectul controlului AEP numai în perioada electorală și numai în legătură cu aceasta.  

S-au salvat singuri de datorii

Parlamentarii se află de mai multă vreme într-o ofensivă menită să îmblânzească Legea finanțării partidelor politice. Anul trecut, Legislativul a modificat legea astfel încât conturile bancare pentru campania electorală nu vor putea fi supuse executării silite, în cazul în care partidele au datorii,  iar sediile vor putea fi închiriate pentru activități comerciale.

 Silvia ANDREI

China interzice copiilor creştini să meargă la biserică

Într-o nouă campanie de suprimare a libertăţii religioase, guvernul chinez interzice acum copiilor creştini să meargă la biserică.

Interdicţia include îndepărtarea copiilor de biserică chiar şi în cazul în care aceştia ar participa împreună cu părinţii şi profesorii lor. În plus, interdicţia prevede ca oficialii să lanseze investigaţii atât în ceea ce priveşte bisericile aprobate de guvern, cât şi în congregaţiile nerecunoscute de stat.

Această nouă mişcare face parte dintr-o campanie intensă de suprimare a religiei, care a început acum trei ani cu înlăturarea crucilor de pe biserici în provincia Zhejiang, o fortăreaţă a creştinismului în China. Mişcarea regimului comunist împotriva religiilor a devenit oficială anul trecut, când preşedintele Xi Jinping a implementat planuri oficiale de a aduce sub controlul Partidului Comunist Chinez un număr tot mai mare de adepţi religioşi. Partidul este oficial ateist şi interzice membrilor să practice orice religie.

,,O notificare de urgenţă din partea autorităţilor superioare interzice cu stricteţe tuturor profesorilor de liceu şi şcoală generală, studenţilor şi copiilor să frecventeze bisericile catolică şi protestantă”, a precizat conducerea districtului şcolar Yonglin din Wenzhou, în provincia estică Zhejiang, într-o notificare trimisă tuturor şcolilor generale, instituţiilor de educaţie pentru adulţi şi grădiniţelor.

Maria, o femeie catolică din acest district, care s-a identificat după numele de botez, a declarat pentru ucanews.com faptul că, în urmă cu aproximativ o săptămână, profesorul fiicei sale a trimis un mesaj audio şi scris grupului de chat al părinţilor elevilor, ,,cerându-le să nu îşi aducă copiii la biserică”…

 Florin CREȘTINUL

Canalul București – Dunăre. O anticipare din 1952

În 1952 am lucrat la construcții de drumuri pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, salariat al Întreprinderii „Sovromconstruct Nr. 6“. Pe la mijlocul lunii iulie, un comunicat laconic anunța că organele de securitate au descoperit existența unui grup de sabotori la Canal. Comunicatul prevestea a rău. Știam din vorbă în vorbă că lucrările înaintează greu, că sunt în urma „planului“, că există serioase dificultăți.

Dar nu ne închipuiam că ar exista sabotori, fiindcă în realitate nu erau. Conducerea de partid însă urmărea să găsească o cauză majoră pentru neîmplinirile de la Canal – și anume lucrătura dușmanului de clasă. După rețeta aplicată în Uniunea Sovietică în anii ’30, Securitatea a „instrumentat“ procesul de la Canal. A fost atât de minuțios „pregătit“, încât acuzații și-au „recunoscut“ toți vina!

Urmarea: 5 condamnări la moarte din care trei aduse la îndeplinire (Nicolae Vasilescu-Colorado, Aurel Rozei și mecanicul Nichita Dumitru – acesta din urmă pentru a demonstra că sabotorii acționau și în interiorul clasei muncitoare!). Un proces criminal care a trimis la moarte oameni fără vină!

Falimentul proiectului a devenit public în iunie 1953, când lucrările la Canal au fost oprite și abandonate. Nicolae Ceaușescu a reluat însă proiectul în 1973, încheiat în 1983, cu o lungime de 64,2 km, cu 300 mii m³ excavații, 4,2 mii m³ betonări, 36 poduri etc., Canalul Dunăre-Marea Neagră a însemnat și o enormă cheltuială, fără a stabili cu adevărat, utilitatea sa economică.

Un port cu cheiuri de granit

În noiembrie 1952 o Comisie condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej anunța transformarea Dâmboviței în râu navigabil cu „un port cu cheiuri largi de piatră“. Un reportaj semnat de I. Dragomirescu în „Viața Capitalei“ din 19 noiembrie 1952 anticipează entuziast, o călătorie cu metroul, apoi cu vaporul.

76772-xl„Cheiurile impunătoare de granit, minunat împodobite cu statui și grupuri ornamentale sunt pline de oameni. În port, vase de marfă venite de pe mare, așteaptă să fie descărcate. Altele sunt gata să primească mărfurile pe care Capitala le produce. Un vapor de pasageri care face cursa pe canalul București-Dunăre, a lăsat punțile pe chei, privind călătorii.“ (după Ioan Lăcustă, 1948- 1952. Republica Populară și România, Editura Curtea Veche, București, 2005, pp. 235-236).

Spre deosebire de atari anticipări festive, Enciclopedia României (vol. IV, 1943) examina realist problemele viitorului Canal. La rândul său, Legația S.U.A. din București, întocmea o analiză pentru Departamentul de Stat de la Washington D.C. În continuare, textul telegramei (inedite) în traducerea subsemnatului.

27 noiembrie 2008

*

„Confidențial“
„De la: Legația Americană, no. 128 din 11 octombrie 1952
Către: Departamentul de Stat
Tema: Un plan pentru Canalul de navigație București-Dunăre, anunțat de premierul român“
„Construcția unui canal de navigație București-Dunăre care va face din București un «port la mare», va începe în anii următori“, potrivit cu un pasaj al cuvântării din 25 septembrie 1952 ținută de primul-ministru Gheorghe Gheorghiu Dej despre noua Constituție1. N-a mai fost dată vreo altă informație; felul în care știrea a fost menționată n-a lămurit dacă construcția noului Canal va începe înainte sau după încheierea actualului Plan cincinal în 1955, deși implicația era că ar fi înainte de această dată. Înainte ca acest anunț – care a constituit prima mențiune oficială a unui asemenea proiect – să ajungă în atenția Legației, o „sursă“ locală de încredere a informat pe un membru al Legației, că un Canal „București- Oltenița“ se află în studiu.
Potrivit sursei, care a dat informația în primul trimestru a anului 1952, noul canal urma să aibă lungimea de 60 km; va porni din București – unde portul va fi la Popești-Leordeni (44-23 N; 26- 10 E) – până la Oltenița (44-06 N; 26-38 E), la Dunăre. Cantitatea de pământ ce urmează a fi excavată va fi de aproximativ 30 milioane metri cubi. Lucrarea este programată a începe în 1953. „Sursa“ Legației este una secundară; se spune că sursa primară ar fi un inginer folosit în prezent în capacitatea sa profesională, la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ca și în cazul acestuia din urmă Canal început în iunie 1949, ideea unui Canal Dunăre-București n-a pornit de la regimul actual.
Un articol despre „Politica transporturilor“ din Enciclopedia României, publicată în 1939, discută planuri referitoare la mai multe canale, în secțiunea căi navigabile în interior. Cu privire la un Canal Dunăre-București articolul scrie: „Așezarea Capitalei la numai 60 km de această mare arteră internațională de transport care este Dunărea, și existența în preajma ei a văilor Argeșului și Dâmboviței, fac posibilă construirea unui canal navigabil între Oltenița și București.“
„Din punct de vedere tehnic problema are soluțiuni simple și relativ ușoare. Mai multe proiecte au și fost propuse de inginerii români.“ „Un asemenea canal este justificat prin marele centru de consumație și de desfacere și prin marele nod de căi ferate care este Bucureștii, cât și de relațiunile crescânde cu țările din susul Dunării. Prin punerea în funcțiune a legăturii dintre Rin și Dunăre în Germania – probabil în 1945 – se va crea o legătură directă fluvială între Marea Nordului și Marea Neagră, ceea ce va spori și mai mult posibilitățile de import-export românesc prin portul fluvial București.“
„Executarea proiectului este în curs, prin Uzinele Comunale București, care actualmente lucrează la săparea unui canal de 20 km lungime între Argeș și Dâmbovița, de la satul Ogrezeni la satul Roșu, prin care se va deriva apa din Argeș. Canalul va servi la unele nevoi proprii ale Capitalei, ca și la alimentarea canalului navigabil.“2
Într-un alt articol intitulat „Naviga ție fluvială și maritimă“, Enciclopedia dă unele indicații asupra dificultăților ce ar implica (proiectul, nota D.C.G.). „Dâmbovița este un râu cu debit foarte redus (la ape mici, cca. 3 m³/sec.). Chiar pentru ambarcațiuni ușoare și de sport, nu ar putea fi folosită pentru navigație decât printr-un aport suplimentar de apă, prin lucrări de regularizare a cursului și prin instalarea unor stațiuni de epurare a apelor la ieșirea din București.“
„Navigația, în urma lucrărilor de mai sus, s-ar face pe Dâmbovița de la Budești (confluență cu Argeșul) și numai până la satul Tânganu (14 km SE de București). De aci, vasele (ambarcațiuni ușoare și de sport), ar trece printr-un canal artificial de legătură prevăzut cu ecluză în lacul Cernica, și de acolo mai departe, tot cu ajutorul ecluzelor, în celelalte lacuri ale Colentinei.“
„Prin lucrările de asanare ale lacurilor Colentinei, prin executarea legăturii cu râul Dâmbovița, se pot conta pe un debit suplimentar de cca. 5 m³/sec.“ „În ce privește circulația vaselor de mare tonaj, pentru traficul practic de mărfuri și pasageri, chiar cu acest debit sporit, Dâmbovița nu poate fi utilizată, în curent liber. Trebuiesc construite ecluze și executate lucrări însemnate de canalizare, atât pe acest râu, cât și pe râul Argeș, lucrări care după calculele făcute, depășesc 1 miliard de lei3“.
Judecând după cele de mai sus, după configurația terenului dintre București și Dunăre și informația dată de sursa Legației, pare improbabil ca noul canal să urmeze o altă cale decât actualele albii ale râurilor Dâmbovița și Argeș. Mai întâi, sursa a numit canalul, „București-Oltenița canal“ (și Argeșul se varsă în Dunăre la aproximativ un kilometru vest de portul Oltenița). Al doilea, distanța pe acest traseu este aproximativ 60 kilometri, comparat cu 45 în linie dreaptă.
Al treilea, cele 30 milioane de metri cubi de pământ ce urmează a fi excavați pentru noul canal sunt cu aproximativ 105 milioane metri cubi mai puțin decât ce se estimează a fi excavate pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, care are, de asemenea în jur de 60 km lungime. Este totuși posibil ca, urmând cursul Dâmboviței până la confluența cu Argeșul aproape de Budești, Canalul să se îndrepte spre sud printr-o albie cu totul artificială, până la Balta Greaca, un fel de intrând al Dunării, cu malul răsăritean la aproximativ 18 km vest de Oltenița. Deși un asemenea curs ar scurta în mod considerabil lungimea canalului, micșorarea distanței nu ar compensa cheltuielile pentru a tăia prin malul înalt de 80 de metri care separă Budeștii de Balta Greaca.

*

Deși cantitatea de pământ ce urmează a fi excavată este considerabil mai mică decât aceea din proiectul Dunăre-Marea Neagră, se așteaptă ca problemele tehnice ale noului canal să fie mult mai complicate. Așa cum a indicat enciclopedia, a obține un debit de apă pentru a face să plutească orice vas mai larg decât un canoe, va reprezenta o serioasă dificultate. Din pricina restricțiilor de deplasare, observatorii din vest pot vedea numai acea parte a Dâmboviței care trece prin sau se află la nord-vest de București. În aceste zone, Dâmbovița cu greu ar justifica numele de râu – potrivit standardelor americane – întrucât albia n-are mai mult de zece metri lățime și nici doi metri adâncime, la o estimare aproximativă.
Pe de altă parte, a fost terminată acum legătura (amintită mai sus) între râurile Argeș și Dâmbovița de nord de București, la satele Ogrezeni și Roșu. În cursul verii trecute, membrii ai Legației au observat un șanț larg, cimentat, bine construit, lat de cca. trei metri și adânc de trei, îndreptat în direcția aproximativ Est-Vest și traversând șoseaua București-Bolintinu din Vale, într-un unghi ascuțit, cam la jumătatea drumului între comuna Ciorogârla și punctul unde centura exterioară de cale ferată a Bucureștilor întretaie aceeași șosea.
Șanțul este umplut cu apă ce curge spre răsărit și se întâlnește cu Dâmbovița pe marginea de sud-est a comunei Roșu. Judecând după starea vegetației de pe maluri, acest șanț a existat cu cel puțin o vară înainte de 1952. Din cât este informată Legația nu s-a efectuat până acum vreo legătură între Ialomița și Dâmbovița.

*

Oricare va fi sursa unui debit de apă suplimentar pentru Dâmbovița, diferența de elevație de aproximativ 44 metri între Popești-Leordeni și portul Oltenița va reclama, fără îndoială, construcția de stăvilare (ecluze), poate la Popești-Leordeni, unde elevația malului adiacent albiei râului este de 61 metri; la confluența Argeșului cu Dâmbovița este de 40 metri, iar la punctul de intrare în Dunăre este de 17 metri. Întrucât, totuși, Dunărea are o adâncime verificată de numai 8,5 picioare la Oltenița (= 2,55 metri, nota D.C.G.), este greu de văzut în ce mod noul canal va face din București un „port la mare“ cum a afirmat Gheorghiu Dej, afară de cazul când termenul a fost folosit în sens vag și însemna de fapt „port la un râu“.

*

„Malul românesc al Dunării, cu o elevație de cca. 20 metri, este considerabil mai jos decât cel bulgăresc care are în medie peste 100 metri (120 chiar în fața Olteniței). Construcția noului canal ar putea fi conexată cu vreun plan de îndiguire a Dunării, cel puțin în zona Olteniței. Un plan de asemenea natură, care de asemenea a fost prezentat sub regimurile precedente4, ar putea fi menit să sporească debitul de apă pentru noul canal și, de asemenea, să extindă aria de aluviuni fertile în apropierea de București. Problema cronică a aprovizionării populației industriale în creștere a Bucureștilor poate fi de natură să sporească interesul planificatorilor români pentru o soluție de asemenea natură”.

Americanii nu găsesc explicații pentru construirea canalului

Legația nu este în măsură să găsească o explicație satisfăcătoare – economică, militară sau politică – pentru canal. Totuși, câteva din serviciile pe care posibil, le-ar putea aduce cuprind transportul, irigațiile și poate, deși improbabil, producția de energie. Se poate presupune că rezultatele combinate din aceste arii, vor compensa costurile de construcție, într-un interval de timp măsurabil. Transportul pe apă este ieftin, îndeosebi într-o țară a cărei avuție constă mai ales în surplusuri exportabile de produse engros.

*

Raportul exemplifică prin cifre costul transportului fluvial în Statele Unite ale Americii pentru cărbune, petrol, cereale, zahăr. (Nota D.C.G.) Apoi adaugă:

„Deși aceste cifre (din S.U.A., nota D.C.G.) nu sunt, în multe privințe, comparabile cu situația din România, ele arată că transportul fluvial, chiar și într-o țară puternic industrializată, este mai ieftin per tonă-milă decât calea ferată. Se pare că regimul de aici (= democrat-popular, nota D.C.G.) a ajuns la aceeași concluzie în privința României. Una din motivările prezentate oficial în sprijinul Canalului Dunăre-Marea Neagră, este faptul că transportul pe canal, de la portul dunărean Cernavodă la Mare, ar fi de cinci ori mai ieftin decât pe calea ferată care în prezent leagă aceste orașe. Mai mult, căile fluviale reclamă pentru întreținere relativ puține lucrări și costuri scăzute.
Pare-se, așadar, că atari canale ar prezenta o puternică atracție unui planificator român, pus față-n față cu necesitatea „industrializării“ și a extinderii mijloacelor de transport, dar cu un minimum de mijloace la dispoziție ca să le realizeze. Din punct de vedere militar, canalul are puțină însemnătate. Din punctul de vedere al atașatului militar al Legației, un canal cu stăvilare este, dincolo de orice, mai vulnerabil decât căile ferate sau drumurile. Un dezavantaj, de îndată perceptibil, este perspectiva de îngheț a canalului mai bine de 40 zile pe an, așa acum este cazul cu Dunărea. Dat fiind debitul limitat de apă disponibil, este greu de evaluat marele spor pe care canalul singur l-ar adăuga proiectelor de irigare.
Totuși se cuvine reținut că orice proiect de irigare pe scară mare în Muntenia, se va centra, probabil, dea lungul albiei râurilor Dâmbovița–Argeș, care constituie un istm îngust și fertil între cele două câmpii semi-aride ale Burnas-ului în vest și Bărăganului în est. Același deficit de apă, împreună cu panta relativ mică a terenurilor, par să excludă, orice probabilitate a canalului de a furniza apă sau energie hidroelectrică.
O încercare de a măsura costurile prezente ale canalului comparativ cu un miliard de lei estimat de Enciclopedia României în 1939, implică prea multe necunoscute. (În 1939 rata de schimb era 140 lei pentru un dolar; în 1952 este de 11,09 lei pentru 1 USD.) Costul mâinii de lucru și materialelor nu este probabil prea mare totuși, în împrejurările prezente. Așa cum cineva a observat, mai curând cu cinism „a săpa un canal este forma cea mai ieftină și ușoară de construcție; tot ce ai nevoie sunt sclavi, lopeți și puțin ciment, și nu poți să greșești prea mult“.
James W. Gatenbein Chargé d’Affaires ad interim
N.A.W. 966.5301/10-1152

Foto sus: Nicolae Ceaușescu în vizită pe Șantierul Dunăre-București

NOTE

  1. O traducere în engleză a celei mai mari părți din cuvântarea intitulată „Despre proiectul de Constituție a Republicii Populare Române“, a apărut în numărul din 26 septembrie 1952 a Jurnalului Cominform-ului. Cópii ale traducerii versiunii românești efectuată de Legație, sunt anexate la telegrama Legației nr. 114 din 26 septembrie 1952, referitoare la alte aspecte ale cuvântării. Nota D.C.G.: În volumul Gh. Gheorghiu-Dej, Articole și Cuvântări, ediția IV-a, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1956 – „Raportul asupra proiectului de Constituție a Republicii Populare Române, prezentat în fața Marii Adunări Naționale, 23 septembrie 1952“, se află la pp. 513-543. Acest raport nu mai cuprinde referirea la Canalul București-Dunăre. De la publicarea versiunii inițiale în „Scânteia“ nr. 2461 din 24 septembrie 1952 trecuseră patru ani; între timp, lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră fuseseră întrerupte și abandonate. 
  2. Enciclopedia României. volumul IV. Economia Națională. Circulație, Distribuție, Consum, București, 1943, pp. 26-27. 
  3. Op. cit., p. 82. 
  4. M.I. Vidrașcu, La Voie navigable maritime du Danube, Bucarest, pp. 150 și urm.

Botezul copiilor, o practică din primele veacuri ale Bisericii

Pr. Ciprian Florin Apetrei

Sfântul Botez este prima dintre Tainele Bisericii. Este lucrarea sfântă prin care cel botezat devine membru al Bisericii şi astfel se învrednicește să primească celelalte Sfinte Taine şi poate ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Taina Botezului se săvârșește prin întreita afundare în apă a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi, săvârșitorul văzut fiind episcopul sau preotul. Mântuitorul Iisus Hristosi-a trimis, după Înviere, pe Apostolii Săi la propovăduire, îndemnându-i: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). De aceea, de la începutul istoriei Bisericii, Botezul a fost săvârșit tuturor, indiferent de neam sau vârstă.

Cu referire la întreita afundare, Sfântul Vasile cel Mare spune: „În privinţa scufundării de la Botez (…), tu însuţi ştii că acea scufundare întreită simbolizează cele trei zile (cât a stat Mântuitorul în mormânt). Căci nici n-ai putea scufunda copilul de trei ori fără să-l şi scoţi afară din apă tot de atâtea ori” (Epistole 236, 5). În practica Bisericii noastre, încă din epoca apostolică, Botezul s-a administrat şi copiilor. Sfinţii Apostoli, care știau de la Domnul nostru Iisus Hristos că nimeni nu se poate mântui fără Botez (Ioan 3, 5), au botezat atât adulţi, cât şi copii. Ei botezau familii întregi care cuprindeau, negreșit, și copii: temnicerul din Filipi, auzind cuvântul lui Dumnezeu din gura lui Pavel și a lui Sila, s-a botezat el și toți ai lui (Fapte 16, 33); la fel Lidia, auzind cuvântul lui Dumnezeu, s-a botezat ea „și casa ei” (Fapte 16, 15); Sfântul Apostol Pavel spune că a botezat „casa lui Ștefanas” (I Cor. 1, 16). Origen, de pildă, spune că Biserica a primit de la Sfinții Apostoli tradiția de a boteza copiii: „Biserica a primit de la Apostoli tradiţia de a administra Botezul şi copiilor” (Comentariu la Epistola către Romani 5, 9). El și numește Botezul copiilor „predanie apostolică”. Canonul 110 al Sinodului din Cartagina din 418 anatemizează pe cei care resping necesitatea Botezului copiilor. Inscripții din catacombe dau, de asemenea, mărturii despre Botezul copiilor.

Botezul copiilor în Apus și Răsărit

Numeroase dovezi în sprijinul Botezului copiilor regăsim în primele veacuri creştine. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (+160), care cunoscuse creştinismul atât în Asia Mică, cât şi în Roma, declară că are cunoştinţă de „mulţi bărbaţi şi femei de 60-70 de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie” (Apologia 1, 15). Reiese că aceste persoane erau botezate din pruncie în perioada dintre anii 80 şi 95, deci încă din secolul I, adică atunci pe când mai trăiau unii dintre apostoli. Alte argumente cât se poate de clare se pot deduce din alte două mărturii la persoana întâi făcute de persoane cu îndelungate vieţi creştine, la sfârşitul secolului al II-lea – mărturisirea Sfântului Policarp, Episcopul Smirnei: „86 de ani L-am slujit (pe Hristos)”, şi cea a lui Policrat: „Am trăit întru Domnul 65 de ani”. Ultima aparţine perioadei 190-191, ceea ce ne permite să conchidem că Policrat a fost botezat pe când era copil, în jurul anului 125. Martiriul Sfântului Policarp al Smirnei este datat în anul 156, ceea ce înseamnă că Sfântul Policarp a fost botezat în pruncie, şi acest lucru s-a petrecut în epoca apostolică. Sfântul Irineu de Lyon (+202), originar din Asia Mică şi care a fost ucenic al Sfântului Policarp, spune că „Domnul Hristos a venit ca pe toţi să-i mântuiască, să-i renască, pe toți care primesc de la El nașterea cea de-a doua: pe sugari (bebeluși) şi pe copii, pe băieţi şi pe tineri, şi pe bătrâni” (Împotriva ereziilor 2, 22). Prin cuvântul „renăscut” avem o referinţă evidentă la Botez, cuvintele care îi urmează indicând clar că nu există o limită de vârstă. Referinţa aceasta presupune practica Botezului pruncilor în comunităţile creştine din veacul al II-lea. O altă operă ce face referire la Botezul copiilor este Apologia lui Aristide, scrisă în timpul domniei împăratului roman Adrian (117-138). Aristide dezbate în amănunt viața morală și socială a creștinilor din timpul său, ca manifestare practică a convingerilor și trăirilor lor religioase. Ei îi instruiesc pe servitori, servitoare și copii (când îi au), „făgăduiesc că îi vor creștina pentru dragostea ce le-o poartă, iar după ce i-au creștinat, îi numesc frați, eliminând orice deosebire între aceste categorii sociale”. Pasajul acesta descrie creştinii încercând să convingă orice sclav bărbat sau femeie din gospodărie, „sau copiii”, să devină creştini (Apologia 15, 6).

Nu trebuie să îndepărtăm pe nimeni de la Botez și de la harul lui Dumnezeu

Din veacul al II-lea, problema botezării copiilor a fost supusă unor largi dezbateri și în sinoade. De pildă, un anume Fidus – episcop african – era nedumerit dacă trebuia ca Botezul pruncilor să se săvârșească în a opta zi, asemenea Tăierii împrejur a pruncilor din Vechiul Testament. Această nedumerire a dat ocazie Sfântului Ciprian, Episcopul Cartaginei, să convoace un Sinod în anul 252. Sfântul Ciprian, în unire cu un sinod de 70 de episcopi și în numele acestora, îi răspunde Episcopului Fidus, menționând că nu numai de la 8 zile înainte se poate boteza copilul, ci chiar îndată după naștere. Sfântul Ciprian arată că nu trebuie să îndepărtăm pe nimeni de la Botez și de la harul lui Dumnezeu, Care este bun și îndurător cu toți. Ceea ce trebuie să se păzească de către toți este mai ales grija față de cei de curând născuți, care merită deosebita atenție și bunăvoința lui Dumnezeu. Sfântului Ipolit al Romei (+235) îi revine meritul de a fi fixat în scris, în lucrarea sa, Tradiția Apostolică, rânduiala deja existentă în Biserică a Botezului copiilor. El arată că în cazul pruncilor sau al copiilor mici se cerea mărturisirea credinței de către părinți, sau de către rude, sau de către cineva apropiat din familie. Sfântul Ipolit a arătat și ordinea în care se primea Botezul: „Se botează mai întâi copiii… apoi bărbații și femeile”. Episcopul Himeriu de Taragone, întrebând pe Papa Siriciu, prin anul 385, despre vârsta la care trebuie dat Botezul, acesta îi răspunde: „Atât copiilor care încă nu pot vorbi din cauza vârstei, cât și celor care, în caz de necesitate, le este necesară apa sfântă a Botezului. Ca nu cumva din vina noastră să-și piardă sufletele și pentru faptul că nu am dat Botezul celor care doresc, plecând din această lume, să piardă și Împărăția, și viața”.

De asemenea, scrierea Așezămintele apostolice (6, 15), redactată în jurul anului 400, transmite informații despre practici și tradiții autentic apostolice: „Botezați și copiii voștri și creșteți-i în supunerea și învățătura Domnului, căci zice (Domnul – n. n.): «Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți»”.

„Botezăm copiii ca să li se adauge sfinţenia, dreptatea, înfierea, moştenirea, înfrăţirea”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune în omiliile sale: „De aceea şi botezăm copiii, deşi nu au păcate (personale): ca să li se adauge sfinţenia, dreptatea, înfierea, moştenirea, înfrăţirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaş al Duhului”. Fericitul Augustin subliniază la rândul său că practica botezării pruncilor era adânc înrădăcinată în tradiția apostolică. În acest sens, redăm cuvintele din opera sa Contra donatiștilor (4, 23): „Potrivit Tradiției, toată Biserica recunoaște Botezul pruncilor (…) drept poruncă apostolică”. Sfântul Ambrozie, alături de Fericitul Augustin, arată necesitatea Botezului drept condiţie pentru intrarea în Împărăţia cerurilor, pornind de la textul scripturistic de la Ioan 3, 5. Sfântul Vasile cel Mare, referindu-se la timpul potrivit pentru primirea Botezului, spune că „orice timp al vieţii este potrivit pentru mântuirea prin Botez” și consideră că este de neapărată trebuinţă ca cel născut să fie imediat şi „îmbrăcat” în Sfântul Duh: „…cel ce se botează, fie iudeu sau elen, fie bărbat sau femeie, sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negreşit este numit după deosebirea neamului, prin sângele lui Hristos se dezbracă de omul cel vechi, împreună cu toate faptele lui, iar prin învăţătura cea dumnezeiască se îmbracă în Sfântul Duh, în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, în dreptate şi în sfinţenia adevărului”              

Așa vorbesc pușcăriașii, vagabonzii și golanii și curvarii care profită de tinere Liviu Dragnea: Dacă nu ne arestează pe toţi, vom dezbate în Parlament propunerile lui Tudorel Toader

Preşedintele PSD și al Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, a subliniat, solicitat să comenteze criticile DNA privind modificările legilor Justiţiei, propuse de ministrul Tudorel Toader, că legile se dezbat şi se adoptă în Parlament.    

 „Dacă nu ne arestează pe toţi, o să mai rămână unii dintre noi care să încerce să dezbată în Parlament, pentru că, încă, în România, legile se dezbat şi se aprobă în Parlament”, a comentat Dragnea. Păi ce poate să mai zică un bandit de Teleorman, un analfabet șmecherizat?

   Referitor la protestele de stradă generate de aceste propuneri de modfiicare, Dragnea a arătat că trebuie ţinut cont de societate în ansamblu.        „Trebuie să ţinem cont de tot poporul român şi eu cred că înainte de toate trebuie să ţinem cont de ceea ce se doreşte la nivel întregii societăţi, de ceea ce vor spune corpurile profesionale din acest sistem, vom asculta absolut toate argumentele, indiferent că vor fi prezentate cu patimă sau cu mai puţină patimă, pentru că Parlamentul decide. În semifinală, preşedintele promulgă sau întoarce înapoi. Dezbaterea parlamentară va începe după ce vor fi ascultate toate argumentele şi acele argumente vor putea fi repetate şi în timpul dezbaterii parlamentare”, a precizat Dragnea.    Adunarea generală a procurorilor din cadrul DNA a avut loc luni, deşi era programată pentru miercuri, iar în cadrul discuţiilor s-a decis că modificările la legile justiţiei reprezintă o formă de presiune asupra activităţii profesionale a procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).DNA anunţă, marţi, într-un comunicat de presă, că Adunarea generală a procurorilor din cadrul DNA a avut loc luni, deşi fusese iniţial programată pentru miercuri.   „A fost devansată după ce procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat convocarea adunărilor generale de la nivelul parchetelor pentru analizarea propunerilor de modificare a legilor justiţiei”, explică DNA.    

 Votul exprimat de procurorii participanţi la Adunarea generală referitor la propunerile discutate a scos în evidenţă că modificările la legile justiţiei în forma actuală reprezintă o formă de presiune asupra activităţii profesionale a procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie, se arată în comunicatul de presă.   Concret, procurorii participanţi au respins în unanimitate următoarele mai multe propuneri ale ministrului Tudorel Toader de modificare a legilor justiţiei.   Este vorba despre trecerea Inspecţiei Judiciare în subordinea Ministerului Justiţiei, „de natură să aducă atingere independenţei magistraţilor”; „modificarea nejustificată a regimului actual referitor la răspunderea materială a judecătorilor şi procurorilor în caz (cu privire la acest aspect, s-a subliniat că legislaţia actuală cuprinde suficiente prevederi privind răspunderea magistraţilor în caz de rea – credinţă, iar propunerea ministerului este neclară cu privire la condiţiile răspunderii; în plus nu există notă de fundamentare sau analiză din care să rezulte că actuala legislaţie privind răspunderea magistraţilor trebuie modificată)”; înfiinţarea unei Direcţii specializate, în cadrul Ministerului Public, pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracţiunilor săvârşite de către magistraţi, „cu privire la care nu a fost prezentată nicio justificare”.

 Tot cu unanimitate de voturi s-au respins şi introducerea unor condiţii privind vârsta minimă de 30 de ani şi cel puţin cinci ani de activitate efectivă pentru candidaţii la Institutul Naţional al Magistraturii, „care nu corespunde realităţilor sociale şi va îngreuna recrutarea unui număr suficient de viitori magistraţi bine pregătiţi şi integri”, introducerea condiţiei de 15 ani vechime efectivă în funcţia de procuror, pentru promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „considerată ca excesivă în raport de structura actuală a corpului de magistraţi şi de experienţa necesară pentru exercitarea acestei funcţii (trebuie remarcat că vechimea propusă pentru funcţia de procuror general este de doar 10 ani)”; judecătorii şi procurorii pot participa la concurs, în vederea dobândirii gradului profesional superior, însă, în toate cazurile, drepturile salariale vor fi plătite în funcţie de postul pe care îşi desfăşoară activitatea efectivă, „care lipseşte de conţinut conceptul promovării pe loc”.

De asemenea, în cadrul discuţiilor, au fost respinse cu o largă majoritate mai multe propuneri.        Procurorii nu sunt de acord cu procedura de numire în funcţiile de conducere la Ministerul Public,    preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu majorarea vechimii la opt ani în funcţia de procuror, pentru a putea fi numiţi în cadrul DIICOT şi DNA, care nu se bazează pe o analiză a experienţei în domeniul resurselor umane dobândită pe parcursul funcţionării celor două structuri specializate şi nu corespunde unei nevoi constatate de conducerea acestora;

 În plus, anchetatorii anticorupţie critică şi majorarea vechimii necesare pentru promovare la şapte ani vechime efectivă în funcţia de procuror pentru promovarea la parchetul de pe lângă tribunal şi de 10 ani pentru promovarea la parchetul de pe lângă curtea de apel, considerând că sunt „cifre stabilite în mod arbitrar şi care nu corespund atribuţiilor concrete pe care le presupun aceste funcţii”. Ei nu sunt de acord nici cu infirmarea soluţiilor adoptate de procuror şi pentru motive de netemeinicie, nu doar nelegalitate, fapt ce „va limita independenţa funcţională a procurorilor”.  

Procurorii DNA critică şi trecerea de pe funcţia de procuror pe cea de judecător şi invers numai la nivel de judecătorie sau parchet de pe lângă judecătorie, care nu ia în considerare gradul profesional obţinut pe baza unor examene de către magistraţi, dar şi separarea competenţelor decizionale referitoare la cariera magistraţilor, în lipsa unor precizări concrete cu privire la conţinutul acestei măsuri, „care poate nesocoti statutul constituţional al magistraturii”.    „Au fost votate de majoritatea procurorilor participanţi propunerile referitoare la prelungirea mandatelor de conducere la patru ani, propunere care nu se aplică şi la mandatele în curs, precum şi eliminarea posibilităţii reîncadrării pensionarilor în funcţia de judecător sau procuror la instanţele şi parchetele unde au funcţionat până la data pensionării. Faţă de restul propunerilor conţinute în prezentarea PowerPoint afişată pe site-ul Ministerului Justiţiei, procurorii nu şi-au exprimat votul pe considerentul că, fie acestea nu vizează în mod direct activitatea lor, fie au un caracter ambiguu şi nu pot fi supuse unei analize riguroase”, conchide DNA. Înainte de 1989 acest șmecheraș nu mișca în front și îi putreze-au oasele în pușcărie.

Cu acestea fiind toate zise pentru această ediție vă las cu bine și pe curând.

 Gral-col(r)prof univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

ADRIAN ȚUȚUIANU: AM PLECAT CU LACRIMI ÎN OCHI. LIVIU DRAGNEA A VRUT SĂ PLEC

Fostul ministru al apărării, Adrian Țuțuianu, a relatat ce s-a întâmplat în ziua în care și-a prezentat, obligat, demisia dând de înțeles că Liviu Dragnea a vrut ca el să plece.

Adrian Țuțuianu a spus, în emisiunea „100 de minute”, moderată de Alessandra Stoicescu, la Antena 3, că Liviu Dragnea este cel care a vrut să plece din funcția de ministru, deși Guvernul știa problemele financiare ale MApN. tutuianu-dragnea-696x371„Îmi reproșez un singur lucru: că nu l-am sunat pe premierul Mihai Tudose. M-a chemat la Palatul Victoria, alături de ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa. Premierul mi-a spus că președintele partidului, Liviu Dragnea, i-a cerut să rezolve cumva această problemă. Mi-a sugerat că dacă eu nu plec, va trebui să mă demită. I-am spus să îmi dea două coli de hârtie. Mi-am scris demisia și am plecat. Comunicatul pe care eu l-am publicat pe site-ul MAPN a fost trimis și la Guvern, înainte ca el să fie pe site la noi.    

 Țuțuianu a mărturisit că nu credea să se ajungă la o demisie de la așa ceva. „Nu știu dacă aștepta cineva un pretext ca să fiu demis. Eu nu am vrut să mă demită nimeni”, a spus fostul ministru. 

 El a negat vreo apropiere față de Klaus Iohannis, subliniind că a colaborat doar instituțional. „Nu am avut nicio apropiere de președintele României. Am avut doar întâlniri instituționale. Am vorbit, o dată, la cererea mea, despre proiectul de înzestrare a Armatei, am vorbit o oră și jumătate. Tot ce am făcut i-am spus premierului Tudose. Mi s-a părut că era normal ca analiza activității mele să fie făcută cu calm. Am o anumită frustrare. Am plecat cu lacrimi în ochi de la minister și cu amărăciune”, a spus Adrian Țuțuianu

Silvia ANDREI

Când a fost sincer tovarășul Băsescu: ATUNCI sau ACUM?

Telegrama lui Trăienică Basedumnezeu pentru tovarăşul Nicolae Ceausescu
document publicat de ziarul Scânteia, în 3 ianuarie 1986
                          

                          Mult iubite şi stimate tovarăşe NICOLAE CEAUŞESCU       

,,În această noapte de la cumpăna anilor, cei 40 de navigatori de pe această  plutitoare cetate de oţel construită în România îşi îndreaptă gîndurile spre ţară, spre conducătorul partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre toţi cei dragi de acasă. După datină, cei aflaţi în cartul liber suntem în jurul pomului de iarnă, frumos împodobit, şi închinăm un pahar cu vin pentru succesele obţinute de poporul nostru în anul care a trecut, pentru rezultatele pe care le-am înregistrat şi noi, marinarii, şi care ne-au permis depăşirea planului la trafic cu 17 la sută, pentru succese şi mai mari în 1986.LA MULŢI ANI scump şi iubit conducător!’’

Eu, pe vremea aceea eram ofiţer superior – colonel –, specilist de contraspionaj în suita prezidenţială a tovarăşului Nicolae Ceauşescu – DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ – şi am citit la acea vreme această telegramă.Nu credeam atunci că Băsedumnezeu va conduce România. Toţi care am trăit pe vremea acea preamăream Partidul Comunist Român – eu din convingere deoarece credeam în ţelul socialismului. Dar erau dintre aceea, de genul ,,preamăritului’’ toaş’de asăzi Trăienică Băsedumnezeu care credea doar în ţelul afacerilor sale. CITIŢI CU ATENŢIE TELEGRAMA DE MAI SUS, CHIAR PRINTRE RÂNDURI ŞI VEŢI CONSTATA CARACTERUL DUBLICITAR A LUI TRĂIENICĂ. Câţi dintre ,,puliticienii’’ de astăzi sunt ca Nicolae Ceauşescu sau măcar ca Ion Iliescu. Doresc să arăt prin aceasta cât de odioase sunt personajele de asăzi din conducerea ţării care de fapt sunt şi cei mai mari duşmani şi răufăcători ai ţării şi ai poporului român, oameni care calcă pe cadavre pentru preamărirea lor, a familiilor lor, a găştilor de ,,puliticieni’’ şi de hoţi MARCANŢI aflaţi la putere. Nici pinguinul Boc nu este departe de Băsedumnezeu. Şi el a fost comunist şi securist.       

Shhaideh, prima declarație la ieșirea de la DNA. De ce a fost chemată

Vicepremierul Sevil Shhaideh a ieșit de la DNA după 25 de minute. 

,,Am fost chemată, am fost informată asupra calității procesuale din dosar, am calitate de suspect și mai multe detalii nu vă pot da, fiind o anchetă penală în curs. Mă prevalez de toate drepturile pe care le am ca să pot să analizez, împreună cu avocatul, toate datele și de ce sunt acuzată. Mai multe în acest moment nu vă pot declara.” a spus Sevil Shhaideh la ieșirea de la DNA. 

La intrarea în sediul DNA, Sevil Shhaideh, ministrul Dezvoltării Regionale, a spus că este citată ca martor, 

                                                                                                       Elena TURCULEANU

Salvați școlile românești din Ucraina! – protest în fața Ambasadei Ucrainei la București. Sunt așteptați și politicienii care susțin cauza românilor din Ucraina!

12Toți românii sunt așteptați să fie solidari cu cei 500 000 de conaționali și cu școlile cu predare în limba română din Ucraina, sâmbătă, 16 septembrie, la ora 11:00 în fața ambasadei Ucrainei din București (Bulevardul Aviatorilor 24), se arată într-o postare pe facebook, de către ONG-uri din România

Pe 5 septembrie Parlamentul Ucrainean a adoptat o nouă Lege a Educației, prin care se desființează practic sistemul de învățământ în limb a maternă, deci și cel în limba română. Considerăm că, dacă aceasta prevedere din noua lege va fi pusă în practică, identitatea culturală și lingvistică a etnicilor români din Ucraina va fi pusă în pericol pe termen scurt și mediu, iar pe termen lung va fi periclitată chiar existența comunității românești din Ucraina.

  Florin BUCOVINEANUL

Grindeanu-Dragnea, întâlnire secretă. Sorin Grindeanu vrea împăcare cu șeful PSD

Conform unor surse DCNews, Sorin Grindeanu i-a solicitat lui Liviu Dragnea o întâlnire în privința împăcării și a revenirii în interiorul partidului. 

Surse din interiorul partidului au confirmat că Liviu Dragnea a acceptat să se întâlnească cu Sorin Grindeanu, iar posibila iertare urmează să fie discutată zilele următoare, în cadrul Comitetului Executiv al PSD. 

În spațiul public există deja informația conform căreia Sorin Grindeanu nu se va alătura proiectului lui Victor Ponta. Care ar fi însă motivele mișcării fostului premier ?

În primul rând, Grindeanu se simte legat de PSD, așa cum a repetat-o în nenumărate rânduri, fiind membru social-democrat din anul 1995. 

sorin-grindeanu-detalii-despre-intalnSorin Grindeanu a discutat cu cei din organizițiile PSD din zonă, care l-au susținut în timpul războiului cu Liviu Dragnea. Liderii de filiale și-au dat seama că singurul partid care se poate bate cu dreapta în zonă este PSD-ul. Un nou partid de stânga în zona de vest a României nu ar fi avut prea mari șanse de izbândă. 

Au existat presiuni din cadrul organizațiilor din Banat, pentru că membrii PSD care ocupă deja funcții în cadrul consiliilor locale sau județene nu vor să o ia de la zero. Organizațiile din Banat sunt suficient de puternice și au nevoie de susținere din partea unui partid puternic. Mai mult decât atât, dacă ar fi acceptat să demisioneze și să se alăture noii organizații și-ar fi pierdut mandatele locale. Miza este cu atât mai mare pentru primarii PSD din zonă, astfel că asupra lui Sorin Grindeanu au fost exercitate presiuni chiar de la bază. Odată ieșiți din Partidul Social-Democrat atât edilii cât și consilierii locali s-ar fi trezit practic în afara politicii până la viitoarele alegeri, acolo unde nu aveau garanția realegerilor. 

Un joc dublu făcut de aleșii PSD din zonă s-ar fi întors împotriva lor pentru că nu ar fi reușit să își lanseze noul partid. În lipsa unei promovări, șansele la viitoarele alegeri ar fi fost unele foarte mici. 

Pe de altă parte împăcarea Dragnea-Grindeanu poate aduce mari avantaje și pentru PSD. Partidul își va păstra organizația puternică într-o zonă unde nu se situează tocmai bine și nu va pierde parlamentari. Social-democrații pot rămâne așadar la controlul unei zone unde stânga a avut probleme

Mai poate DNA să-i vină de hac lui Dragnea? Aceasta-i întrebarea…

A început, în sfârşit, ofensiva judiciară împotriva lui Liviu Dragnea. Greu, cu ezitări, dar a început. Mai bine mai târziu decât niciodată. Statul român trebuie să stabilească dacă lucrurile despre care presa, care nu apără interesele penalilor, scrie de două decenii sunt adevărate sau nu. Să lămurească dacă Liviu Dragnea şi-a obţinut colosala avere în mod ilicit.       

Mulţi vor zâmbi la citirea acestor rânduri. Sunt cei convinşi că Liviu Dragnea este un politician corupt până-n măduva oaselor, rapace şi periculos. Am o veste proastă pentru aceştia: în opinia statului român, Liviu Dragnea nu se face vinovat decât de furtul unor voturi la referendumul din 2012, pentru care a şi fost condamnat la închisoare cu suspendare. În rest, Liviu Dragnea este curat ca lacrima. În ciuda faptului că proprietăţile sale faraonice sunt la vedere, în ciuda faptului că a lucrat toată viaţa la stat şi nu putea să le cumpere din salariul de bugetar.  

Protecţia de care a beneficiat până acum Liviu Dragnea din partea instituţiilor publice este o pată ruşinoasă pe obrazul acestora. O dovadă că, la 10 ani de la declanşarea ei,  lupta anticorupţie se duce în mod discreţionar. Nu este 100% veritabilă, ci are sincope, ca să folosesc un eufemism. Mă opresc aici, pentru a nu face jocurile corupţilor care vor să-i pună cruce.     Adevărul este că anticorupţia este necesară în continuare în România, dar nu prea mai are cine să o facă. Din păcate! „Motorul“ DNA s-a gripat în momentul în care Curtea Constituţională i-a tăiat „curentul“. Adică în momentul în care a decis că SRI trebuie să părăsească „câmpul tactic“ al Justiţiei. Nu vreau să fiu înţeles greşit! Am susţinut în totalitate decizia CCR. În orice stat democratic, rechizitoriile le fac procurorii, nu ofiţerii de informaţii. În România se ajunsese în situaţia absurdă ca ofiţerii să dicteze procurorilor conţinutul rechizitoriilor, lucru recunoscut, de altfel, şi de către cei mai înverşunaţi suporteri ai DNA care se exprimă în spaţiul public. O realitate căreia trebuia să i se pună capăt la un moment dat. Cu orice risc. Dacă ar fi continuat, sistemul de putere coordonat de serviciile secrete s-ar fi consolidat periculos de mult pentru democraţia românească. Şi aşa serviciile secrete sunt omniprezente, iar excesele lor antidemocratice sunt vizibile cu ochiul liber.  

Din păcate, după ce SRI a fost scos din joc, performanţa DNA a scăzut dramatic. Lucru absolut firesc având în vedere că dosarele se bazau în foarte mare măsură pe informaţiile obţinute de acest serviciu secret. Odată cu înmulţirea eşecurilor, tensiunea în interiorul DNA a crescut. Obsesia Laurei Codruţa Kövesi de a demonstra că instituţia se descurcă şi fără ajutorul SRI s-a amplificat, lucru lesne de constatat din publicarea înregistrărilor audio cu discursurile sale din şedinţele cu subordonaţii. În fapt, este disperarea Laurei Codruţa Kövesi de a demonstra că Daniel Morar, fostul şef al DNA şi adversarul său nr. 1, nu a avut dreptate atunci când a acuzat că, fără aportul semnificativ al serviciilor, procurorii DNA nu sunt capabili să lupte cu marea corupţie.  Din păcate, Morar a avut dreptate…    

O altă consecinţă a scăderii eficienţei DNA fost amplificarea războaielor lui Kövesi cu unii procurori din subordinea sa, care s-au terminat cu plecarea celor din urmă. Cazurile lui Doru Ţuluş şi Mihaela Moraru Iorga sunt cunoscute. Jurnaliştii cu surse solide în DNA spun că o cauză este şi invidia profesională pe care Kövesi le-o purta celor doi procurori, care au anchetat, de-a lungul timpului, cele mai importante dosare ale DNA. Nu e exclus să fie adevărat.    

Aşa se explică dorinţa din aceste zile a şefei DNA de a prinde în plasă un peşte mare precum Liviu Dragnea. Un caşalot al corupţiei autohtone. Un lucru salutar, de altfel. Acesta trebuie să fie obiectivul oricărui şef de parchet anticorupţie: să-i prindă pe grangurii cei mari.       Zilele trecute, procurorii au luat la puricat ferma de porci a fiului lui Liviu Dragnea, din comuna teleormăneană Salcia, suspectată de evaziune fiscală. Valentin Ştefan Dragnea ar fi achiziţionat ferma de la compania Tel Drum, printr-un intermediar.  

Deocamdată, cercetările le fac procurorii Parchetului General, deoarece nu sunt vizaţi funcţionari de rang înalt ai statului. Sunt convins că scopul anchetei este să se ajungă în cele din urmă la Liviu Dragnea. Dacă procurorii vor obţine probe solide împotriva acestuia, un dosar pe numele şefului PSD va fi disjuns, iar de el se va ocupa DNA. Dar, să nu anticipăm       Din păcate, ancheta a început cu o serie de decizii controversate ale procurorului de caz, care l-a reţinut pentru 24 de ore pe administratorul fermei, Ilie Dragne, pentru ca ulterior să semneze ordonanţa de punere sub control judiciar. O practică judiciară mai puţin obişnuită. Dragne a fost însă pus sub acuzare pentru complicitate la continuarea unei infracțiuni de evaziune fiscală, prejudiciul fiind de doar 200.000 de euro. Destul de mic. Acesta poate fi un semn de bunăvoinţă din partea procurorului, un mesaj transmis apropiaţilor lui Liviu Dragnea că pot scăpa ieftin dacă scriu denunţuri concludente împotriva lui Liviu Dragnea. Dacă stau bine şi mă gândesc, poate reţinerea urmată de control judiciar este tot o strategie de anchetă menită a atinge acest scop. N-ar fi rău să fie atins!  

Presiunea asupra lui Liviu Dragnea este deosebit de mare. Inculpat într-un dosar împreună cu fosta sa soţie, Bombonica, îşi vede acum fiul în pericol de a deveni obiectul unui dosar de corupţie. Deşi plecat, chipurile, în vacanţă, sunt semne clare că şeful PSD a intensificat presiunea asupra ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, pentru ca acesta să obţină revocarea Laurei Codruţa Kövesi şi a lui Augustin Lazăr, procurorul general.

Ministrul Justiţiei a încercat deja să grăbească finalizarea anchetei pe care Inspecţia Judiciară a CSM o efectuează la DNA şi Parchetul General, anticipând că acest control trebuia să se finalizeze pe 11 august a.c. „După graficul pe care eu l-am primit, cred că pe data de 11 august ar trebui să se încheie Inspecţia Judiciară. Aici revin cu o precizare: ministrul Justiţiei are două căi de a face un control de fond la Ministerul Public. Pe de o parte, el, ministrul, prin ordin să numească procurorii, obiectivele controlului şi graficul. O altă procedură la care eu am apelat a fost aceea de a mă adresa Inspecţiei Judiciare, solicitând ca în planul lor de măsuri să aibă un astfel de audit“, a declarat Toader.    

Elanul lui Toader a fost tăiat rapid de purtătorul de cuvânt al Inspecţiei Judiciare, Alin Alexandru, care a precizat că termenul a fost prelungit până pe 25 august „din cauza volumului mare de activitate care trebuie evaluat“. Potrivit acestuia, raportul va fi redactat  în perioada 25 august-15 septembrie şi va fi trimis ulterior Secției pentru procurori a CSM, până cel târziu 6 octombrie. Cu alte cuvinte, uşor cu debarcarea lui Kövesi pe scări, domnule ministru!

Deloc întâmplător, exact în aceste zile a izbucnit un scandal în care protagonist este fiul ministrului Justiţiei, Ionuţ Alexandru Toader. Există suspiciuni că acesta a câştigat postul de asistent universitar la  Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi în urma unui concurs aranjat. Există informaţii că instituţia de învăţământ a modificat  metodologia de concurs pentru posturile didactice în aşa fel încât fiul ministrului să obţină postul.  

Adversarii DNA s-au grăbit să afirme că, în acest mod, Sistemul vrea să-l convingă pe Toader să renunţe la planurile de debarcare a lui Kövesi şi Lazăr. Mă îndoiesc. Aş zice că este mai degrabă vorba de un avertisment primit din PSD. Adică de la Liviu Dragnea. Din acest motiv Ministerul Educaţiei a anunţat cu celeritate că verifică aspectele de legalitate privind organizarea concursului cu pricina. Rezultatele anchetei Ministerului Educaţiei pot face obiectul unui viitor dosar penal pe numele fiului ministrului Justiţiei. Războiul Kövesi-Dragnea se complică, iar finalul nu este deloc previzibil. Se anunţă o toamnă fierbinte!. 

   Iosif VARGA

Oituz 1917: „Pe aici nu se trece!”

Primul Război Mondial a antrenat zona Oituzului de două ori în lupte aprige în care mii de soldați și-au dăruit viața pentru apărarea pământului strămoșesc. După crâncenele bătălii din toamna anului 1916, dealurile ce mărginesc valea Oituzului aveau să fie din nou răscolite de obuzele artileriei în ceea ce istoria a consemnat drept Bătălia de la Oituz. Pe aici, românii au demonstrat că „nu se trece”, oprind ofensiva trupelor austro-ungare și nemțești ce doreau să prindă ca în clește Armata română și să o scoată din luptă.

monumentul_eroilor_cavaleristi_oituz_Cunoscută în rândul istoricilor drept „cea de-a treia bătălie de la Oituz” (în campania din anul 1916 s-au dat două bătălii în sectorul Oituzului, prima în perioada 11-27 octombrie, iar a doua în perioada 10-15 noiembrie), aceasta din urmă avea să fie definitorie pentru întreaga soartă a războiului.

Armata germano-austro-ungară dorea cu orice chip să scoată România din război, încercând concomitent pe la Mărășești și pe valea Oituzului (inclusiv valea Cașinului, valea Trotușului) să-i prindă din două direcții pe soldații români și să îi înfrângă. Astfel, ar fi avut asigurate o bună parte din resursele necesare pentru continuarea ofensivei (petrol, cărbuni sau alimente), îndreptându-se către zona Odessei.

Totuși, cu prețul vieții lor, românii au demonstrat că „pe aici nu se trece”, cum a rămas dictonul generalului Eremia Grigorescu legat de pasul Oituz, dicton ce a fost preluat ulterior și pentru Mărășești, unde s-a spus că „nici pe aici nu se trece”.

Trebuie făcută mențiunea că aceste lupte nu au fost date doar pe teritoriul actualei comune Oituz, ci pe un areal mult mai larg. De altfel, comuna Oituz nici nu exista, ci se numea Grozești. Luptele denumite generic drept luptele de la Oituz au cuprins un areal mult mai mare, respectiv bazinele râurilor Cașin, Oituz și Trotuș.

Situația frontului

După consolidarea pozițiilor forțelor Puterilor Centrale în 1916, între soldații ruși și cei inamici se ajunsese chiar la prietenii, mărturisește istoricul Constantin Kirițescu în „Povestea sfântului nostru război” publicată în 1930. Soldații ruși ieșeau seara din zona lor și chefuiau împreună cu cei aflați în tabăra dușmană, mergeau la băile termale de la Slănic de parcă nemții și austro-ungarii ar fi fost aliați, nu inamici. Când au fost aduse trupe române în zonă, povestește Kirițescu, inamicii erau surprinși când în locul pachetelor sau manifestelor aruncate în tranșeele române, românii le răspundeau cu gloanțe. În plus, linia frontului era cu tranșee prost făcute, neîntărite, parii de la sârma ghimpată rari și slăbiți.

Acțiunile din august 1917 au început printr-o acțiune ofensivă a Armatei germano-austro-ungare, aparținând Grupului generalului Gerock, care făcea parte din ansamblul puternicei ofensive pornite pe direcția Mărășești, la 6 august, și care urmărea străpungerea munților Oituzului.

Apărarea a fost încredințată Armatei a 2-a române, comandată de generalul Alexandru Averescu, și, respectiv, Armatei a 9-a ruse. Armata a 2-a română trebuia să împiedice, în cooperare cu trupele de la flancul stâng al Armatei a 9-a ruse, pătrunderea inamicului spre zona carboniferă și petroliferă din triunghiul Târgu Ocna, Moinești, Comănești, precum și dezvoltarea ofensivei acestuia în lungul Oituzului și Trotușului, spre Onești și Adjud.

Raportul de forțe și mijloace în cadrul operației de la Oituz era favorabil inamicului. Grupul Gerock dispunea de 54 de batalioane de infanterie, în timp ce Armata a 2-a română dispunea de 34 (raportul de forțe 1,6/1). La trupe de cavalerie, Grupul Gerock dispunea de o divizie, iar Armata a 2-a română – de o brigadă (raportul de forțe 2/1). De asemenea, Grupul Gerock dispunea de un total de 200 piese de artilerie, iar Armata a 2-a română – de 104 piese de artilerie (raportul de forțe fiind de 2,3/1). Pe direcția loviturii principale inamicul dispunea de o superioritate evidentă de 3,5/1 în infanterie și 3,8/1 în artilerie, conform volumului menționat mai sus.

Ofensiva Grupului de armate Von Gerock s-a declanșat în zona Oituz-Târgu Ocna în ziua de 8 august 1917.

În ziua de 8 august, „văile Slănicului, Oituzului și Cașinului începură să răsune de glasul tunului, iar povârnișurile munților se umplură de trupe austro-germane ce se îndesau să coboare spre Trotuș. Rohr băgase în luptă aripa dreaptă a grupului său de armate, ca să dea mâna cu Mackensen la Adjud, în spatele armatelor româno-ruse din văile Șușiței și Putnei. Bătălia de la Oituz începuse; ea se va desfășura simultan și paralel cu cea de la Mărășești”, scrie Constantin Kirițescu în „Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916-1919”.

Operația de la Oituz s-a desfășurat în două etape: prima etapă între 8 și 18 august și a cuprins luptele desfășurate de trupele române pentru zădărnicirea primei încercări a Corpului 8 armată austro-ungar, subordonat Grupului Gerock, de a pătrunde spre Onești. Cea de-a doua etapă corespunde confruntărilor înverșunate dintre 19-22 august, când o nouă tentativă a inamicului de a pătrunde pe aceeași direcție a fost respinsă.

Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireșoaiei (12 august), care a rezolvat criza în favoarea Armatei a 2-a române, și lupta de la Coșna (20-22 august), care încheie victorios pentru Armata română bătălia de la Oituz. Împreună cu izbânda de la Mărășești, victoria în bătălia de la Oituz a zădărnicit planul strategic al adversarului și a împiedicat trupele germano-austro-ungare să pătrundă pe valea Trotușului.

La 12 august, românii au recucerit coasta Cireșoaiei, care domina orașul Târgu Ocna; în aceeași zi alte unități românești au asaltat creasta Coșna, la nord de Slănic. Trupele lui Von Gerock s-au izbit de un baraj de netrecut și au fost nevoite să renunțe temporar la ofensivă.

După bătălia de la Coșna, ultima încercare a austro-germanilor de a rupe frontul nostru era zdrobită. „De ciudă, dușmanul începe o bombardare furioasă a Târgului Ocna (…). Bătălia de la Coșna, ultim ecou al marii bătălii de la Oituz, se încheia la lumina sinistră a incendiului orașului pustiit. Dar cu ea se stinge definitiv și nădejdea străpungerii frontului românesc din Munții Oituzului și a cuceririi văii Trotușului”, mai arată istoricul Constantin Kirițescu.

Mii de soldați și-au pierdut viața

În luptele din august 1917 de la Oituz, Armata a 2-a română a oprit ofensiva dușmană cu prețul unor jertfe dureroase. Între 8 și 22 august 2017 au căzut în lupte 1.800 de ostași, din care 52 ofițeri, au fost răniți 4.850 din care 143 ofițeri, și 5.700 dispăruți, din care 27 ofițeri. În total, peste 12.000 de luptători. Inamicul a înregistrat, la rândul său, pierderi deosebit de mari. Spre exemplu, numai în luptele de pe dealul Coșna, Divizia 70 infanterie austro-ungară a pierdut 1.700 de soldați.

Operația de apărare de la Oituz, încheiată cu o strălucită biruință a forțelor române, s-a evidențiat prin caracterul ferm, dinamic al acțiunilor de luptă. Armata a 2-a română a oprit ofensiva Grupului Gerock, zădărnicindu-i toate încercările de a înainta spre est și a face joncțiunea cu Armata 9 germană, înfrântă și ea, la Mărășești, de către Armata 1 română. La mijlocul lunii august, Marele Cartier General german și comandamentele grupurilor armate ale arhiducelui Iosif și feldmareșalului Mackensen au renunțat la proiectul zdrobirii forțelor româno-ruse din zonele meridionale și vestice ale Moldovei; decizia lor, adoptată sub impactul înfrângerilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, exprima, în fapt, abandonarea strategiei de relansare a „războiului de mișcare” în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, în întreaga Europă de Răsărit.

Numeroase personalități din epocă au reliefat interdependențele dintre frontul român și frontul de est.

„Washington Post” scria la 19 august 1917: „Bătălia cea mai sângeroasă pe care a dat-o Armata română vreodată nu s-a sfârșit încă. Pe un front de peste 100 de mile de la valea Slănic până la Galați, luptele continuă cu inevitabilele înaintări și retrageri, dar în ansamblu având un curs favorabil pentru aliații noștri. Situația a fost practic restabilită la pasul Oituz, unde trupele române, după strălucite contraatacuri, au reușit să respingă pe inamic, cauzându-i pierderi teribile”.

Din păcate, rezistența de la Oituz nu a putut fi exploatată. În octombrie 1917 a avut loc revoluția bolșevică în Rusia, astfel că aceasta a ieșit din război. România era singură și în conflict direct cu toate Puterile Centrale. Astfel, în noiembrie 1917, România a semnat un armistițiu cu Puterile Centrale.

Eroii luptelor de la Oituz

Eroi au fost toți cei care și-au dat viața pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe, însă unii dintre soldați au dat dovadă de mai mult eroism decât alții. Între aceștia, caporalul Mușat Constantin a rămas în memoria colectivă datorită eroismului său. După ce și-a pierdut brațul, acesta ar fi putut să fie lăsat la vatră, însă a refuzat. A preferat să lupte în continuare cu un singur braț, aruncând grenade, dându-și viața pe 12 august. Dovadă a eroismului său este monumentul său de pe dealul Coșna, acolo unde și-a dat ultima suflare.

O altă persoană importantă care a luptat aici este Camil Petrescu. Acesta a fost luat prizonier și din aceste experiențe s-a născut romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. De asemenea, tot din aceste lupte s-a născut romanul „Fata moartă”, ce are ca subiect bătăliile din aceste zone.

Referitor la această zonă a Carpaților, unde mii de oameni au pierit, generalul Jenică Apostol, istoric militar, a declarat la sfârșitul lunii iulie, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Bogdănești – Bacău și dedicat luptelor din zonă: „În aceste zone trebuie să pășim cu smerenie, deoarece oriunde călcăm, este posibil să fie locul de unde un suflet s-a înălțat spre cer”.

Amintirea luptelor ce au fost date pe aceste locuri stau cimitirele eroilor din aproape toate localitățile, precum și monumentele ridicate în memoria lor. În fiecare cimitir își dorm somnul de veci minimum 2.000 de eroi, cunoscuți sau necunoscuți, care au pierit în război.     

 Florin CREȘTINUL