Arhive zilnice: 1 martie 2018

8 Martie: Ziua Internațională a Femeii. Semnificaţii şi repere istorice, naţionale şi internaţionale

Ziua de 8 Martie este cunoscută în întreaga lume ca sărbătoarea internațională a femeii. Luna martie este prima lună de primăvară, luna în care natura renaște și razele soarelui încep să ne încălzească sufletele. Dacă evenimentul coincide, ca perioadă din an, cu un nou început, semnificaţiile acestuia sunt legate şi de lupta femeilor pentru dobândirea unor drepturi, confundându-se ulterior cu o sărbătoare a mamelor în țările din fostul bloc sovietic.

mesaje-de-8-martieÎn anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial s-a fixat data de 8 martie ca Ziua Internațională a Femeii, dar procesul de emanciparea femeii nu a fost încheiat.

Femeile au continuat să demonstreze pentru drepturi egale și în principal pentru drept de vot. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

În 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie.

Un an mai târziu, în 1910, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

Ziua femeii a fost recunoscută ca sărbătoare internațională în 1977, devenind o tradiție în majoritatea țărilor din Europa și în SUA, fiecare sărbătorind-o așa cum o simte. Ziua de 8 Martie este pe plan internaţional Ziua Femeilor Militante, a celor datorită cărora femeile au drept de vot, dreptul la proprietate, dreptul la educație, la divorț, la asistență medicală, la contracepție.

felicitari-8-martie-2018-ziua-femeii-ziua-mamei-2_80719400În Anglia, unde pe 8 Martie au loc marșuri și întruniri în memoria acestor Femei. În România în ziua de 8 Martie se sărbătorește Femeia, bucuria vieții și motivația de a trăi. Până în decembrie 1989 se vorbea de ziua mamei, prilej cu care se organizau spectacole dedicate mamelor.

După Revoluția din 1989 noțiunea de ziua mamei este înlocuită cu ziua femeii. Orice femeie așteaptă cu nerăbdare ziua femeii, zi în care îți dorește să fie răsfățată atât de iubit, soț, cât și de copii, rude și chiar colegi. Este ziua în care femeia este sau ar trebui să fie ridicată pe piedestalul unei regine, să primească flori în semn de respect și mulțumire.

Democrația și tranzacția au făcut ca pretențiile să crească. De la flori s-a ajuns la cadouri cât mai costisitoare și mai extravagante: bijuterii, parfumuri, excursii și sejururi în străinătate prin care bărbații încearcă să-și exprime dragostea față de femeia din viata lor. Mai mult, emanciparea și independența financiară a femeilor au impus ca „moda” de ziua femeii, participarea la spectacole de striptease masculin sau la „petreceri între fete”.

8 martie este sărbătoare oficială în țări precum: Afganistan, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, China, Croația, Cuba, Georgia, Guinea, Eritrea, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Laos, Macedonia, Madagascar, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia, însă este sărbătorită și în alte state, precum Chile, Serbia sau Bulgaria.

Ziua Internaționala a Femeilor în Vest, simbolizează emanciparea femeii, fiind instituită pentru a promova drepturile acestora și egalitatea cu bărbații. Pe de alta parte, sărbătoarea este percepută ca o moștenire comunistă, în estul Europei.

În țările baltice, de 8 martie se pune mai mult accent pe Ziua mamei, sărbătoare marcată prin oferirea de daruri și flori acestora.

Conotația politică din Rusia a dispărut, iar felicitările de 8 martie sunt oferite femeilor din întreaga țară.

În Italia, de 8 martie sunt organizate reuniuni despre afirmarea drepturilor femeilor, a siguranței acestora la locul de muncă, a sănătății.

Bărbații din Italia, oferă de 8 martie femeilor mimoze galbene. Mimozele galbene și ciocolata sunt daruri oferite frecvent și femeilor din Rusia și Albania, în ziua de 8 martie .

În Portugalia și nu numai, femeile sărbătoresc seara zilei de 8 martie în oraș, în grupuri formate numai din femei.

Femeile din Pakistan celebrează în fiecare an, pe data de 8 martie, luptele acestora pentru drepturile femeii și încercările de natură culturală sau religioasă, prin care au trecut acestea.

la-multi-ani-de-8-martie-p0d73a25d1p7_99799500În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croaţia, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazajstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie.

În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

În România, Ziua Mamei a fost declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.

Ziua mamei se sărbătorea încă de pe vremea zeilor din Olimp, în cadrul festival dedicate zeităţilor pe nume Rhea în Grecia Antică.

Elena TURCULEANU

8 Martie, ziua în care femeile nu primeau flori şi se luptau pentru nişte drepturi elementare

 

Ziua Internaţională a Femeii, marcată pe 8 martie, a fost la începuturi o expresie a dorinţei femeilor muncitoare de dobândire a unor drepturi, însă, de-a lungul timpului, s-a transformat într-un prilej de sărbătorire a feminităţii şi a reprezentantelor sexului frumos, indiferent de religie şi rasă.

large-image-8999În prezent o zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori şi diferite cadouri, sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept un moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor, precum şi progresele făcute în ceea ce le priveşte.

Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internaţională a Femeii s-a ales şi cu moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaţilor. Au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.

În SUA, opresiunea şi discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot.

Un an mai târziu, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în Statele Unite ale Americii pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913.

În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate şi incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.

Astfel, în urmă cu 100 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice.

Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu.

În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.

În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru „pâine şi pace”, după ce peste două milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluţiei bolşevice, iar patru zile mai târziu, ţarul a fost forţat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit.

În urma Revoluţiei din octombrie 1917, bolşevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.

De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă.

Astfel, 1975 a fost declarat „Anul Internaţional al Femeii” de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre Guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.

felicitari-frumoase-de-8-martie-2_14543900În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca „Ziua Mamei” în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam şi Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia.

În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.

Florin NAHORNIAC

Editorialul ediției. Ultimul rege – REPUBLICARE

Bine v-am găsit la acest nou editorial. Am intrat în  Postul Mare al Sfintelor Paști. A venit într-un moment neprielnic pentru că de la bun început trebuie să știți că totul s-a scumpit iar românul de rând nu v-a avea acces la alimentele care vor sta la baza sărbătorilor pascale. Totuși să avem răbdare poate Bunul Dumnezeu ne va ajuta ca Sărbătoarea Învierii Domnului să le dea politicienilor mintea cea de pe urmă și să asigure poporului român cel dreptmăritor creștin condiții bune a sărbătorii în condiții optime.

Regele şi noi

Mihai_I_of_RomaniaDincolo de imaginea „bunului rege“, mesajul morții în exil se îndreaptă acuzator împotriva noastră, cei care îl vom însoți pe ultimul drum cerșind o iertare istorică, dar pe fond nerecunoscând nici vina, nici definitiva înfrângere.

Încetarea din viață a MS Regele Mihai I e acea terapie de șoc emoțională care ne obligă să ieșim din obsedantul prezent și să privim realitatea în dimensiunea ei istorică. Dincolo de tristețe, dincolo de necesare sentimente de culpabilitate colectivă, simțim că în asemenea momente avem acces la evidențe care în rest ne scapă. Iar zilele acestea lecția istoriei e poate mai aspră ca niciodată: ceva iremediabil se produsese undeva în trecut, dar abia acum conștientizăm trauma și dimensiunea ei ireparabilă.

Ironia istoriei ne spune că principele Mihai de România și Partidul Comunist din România s-au născut în același an, 1921. Două destine care reprezentau două principii de legitimitate, două universuri de valori, două sensuri ale istoriei. Rivalitatea lor a marcat un secol de istorie a României.     

Unul trebuia să asigure continuitatea unei dinastii importate din Occident pentru a contribui la incredibil de ambițiosul proiect al occidentalizării României. Celălalt urmărea programatic sovietizarea României. După 1947, realitățile geopolitice au tranșat această rivalitate în favoarea impunerii modelului sovietic și a vectorului său instituțional: partidul-stat comunist. După 1989, căderea regimului totalitar, dispariția juridică a PCR și a URSS au redeschis problema reînnodării firului istoriei.

 Acum știm că acea șansă s-a pierdut definitiv. Regii nu mor, corpul lor fizic se stinge, dar celui politic îi este asigurată continuitatea prin instituții. Corpul politic al regelui poate muri numai dacă se renunță definitiv la un principiu de legitimitate. Abolirea monarhiei s-a produs în România în contextul unei ocupații sovietice, ceea ce a făcut ca regele exilat să rămână nu numai titularul unei forme de legitimitate de ordin dinastic, ci și în termenii continuității constituționale   

ion-antonescu-regele-mihai-pe-malul-prutului-1940 Corpul politic al regelui a supraviețuit nu numai perioadei inițiale a exilului, care putea fi provizoriu, deși s-a dovedit definitiv, ci și în deceniile ulterioare, pentru că regimul comunist totalitar nu a ieșit niciodată din paradigma stalinistă și nu și-a creat premisele unei legitimități politice autonome față de spectrul aparatului represiv (intern și potențial extern). Dovada acestei dependențe a fost dată în 1989, când smulgerea stemei de pe steag a simbolizat nu numai căderea unui președinte-secretar general al PCR, ci a unei întregi ordini politico-statale. 

 Momentul 1989 este un moment al redeschiderii problemei principiului de legitimitate. Atunci, Regele Mihai avea 68 de ani abia împliniţi. Ca De Gaulle în 1958. Adenauer e ales cancelar la 73 de ani, Coposu avea 75 când refonda PNȚcd-ul. Priviți imaginile din aprilie 1992: ele nu sunt spectaculoase grație prezenței mulțimii, ci grație unei întâlniri care e de fapt o reîntâlnire. Frumosul tânăr rege de ieri și poporul său se transformaseră semnificativ în 45 de ani, dar ceva cvasi-organic părea încă să-i lege. Regele era orfan de țară, poporul postcomunist era orfan de sens. Nu, nu era orfan de rege. Pur și simplu nu știuse să-și construiască o altă sursă a autorității legitime. Majoritatea celor care în 1992 au ieșit să-l întâmpine pe rege nu știau asta la începutul duminicii pascale, dar în fața spectacolului miraculos al mitului devenit tangibil au revenit acasă încărcați de o responsabilitate la înălțimea căreia nu au știut să rămână. 

 În astfel de momente, în jurul unor simboluri care încarnează valori profunde, valori care nu sunt (numai) naționale, ci general umane, dar care sunt celebrate la nivelul unei comunități de sensibilitate, o populație devine popor. Românii, în câteva momente de grație, au trăit o astfel de stare. O stare care pe fond e una a existenței unei comunități de speranță. De fiecare dată, însă, vâlvătaia s-a stins, iar memoria acestor momente a ținut loc de flacără de veghe. Moartea corpului fizic al regelui ne obligă să contemplăm nu numai imposibilitatea înnodări firului istoriei, dar și riscul stingerii acestei flăcări.   

61920364-1513153872Sigur că există românii ca populație pe un teritoriu pe fond prosper, un stat român și o elită (politică și nu numai) românească care îi gestionează resursele. Dar suntem siguri că o Patrie mai există? Moartea Regelui-corp politic convoacă posibilitatea morții Patriei, în măsura în care nicio altă autoritate legitimă nu a putut în același timp să fie recunoscută și să asigure o nouă normalitate. Avem după 1989 o nouă tradiție constituțională care permite un regim hibrid, cu un stat confiscat etc., iar condiția normalității nu e îndeplinită. Poate că nu ieșim din „provizoratul istoric“ tocmai pentru că temelia noilor instituții e impregnată de o impostură pe alocuri criminală. Dincolo de corupția oamenilor, corupția instituțiilor pare un orizont de nedepășit.

Regele-corp politic nu depinde de corpul fizic, dar poate fi omorât. După 1989 a avut loc o lentă ucidere a Regelui. Numai aparent Regele a avut o perioadă, după 1996, de exil voluntar. Acest exil aparent voluntar și tragedia morții în exil reprezintă un mesaj pentru noi toți.      Nu o populație hrănită cu propaganda național-comunistă trebuie să simtă un sentiment de vinovăție, ci numai cei care au perceput corpul politic al Regelui ca sursă de legitimitate. Adică, atât cei care au asigurat continuitatea statului în 1989 și care se simțeau amenințați, cât și noi, cei care am făcut prea puțin, deși înțelegeam miza. Și există o cauză profundă comună ambelor atitudini: frica. Regele-corp politic nu a fost ucis în numele unui ideal, ci din lipsa dorinței de a asuma orice idealuri. Dincolo de imaginea „bunului rege“, mesajul morții în exil se îndreaptă acuzator împotriva noastră, cei care îl vom însoți pe ultimul drum cerșind o iertare istorică, dar pe fond nerecunoscând nici vina, nici definitiva înfrângere.

Ultimul Rege

Deși n-a fost o surpriză, moartea Regelui Mihai a fost un șoc. Părea că nu se va întâmpla niciodată – pentru că Regele Mihai avea în sine o parte de nemurire: e vorba de partea sa de istorie, partea sa de eternitate. Ultimul Rege al României și ultimul ei personaj istoric a fost un personaj tragic (îți amintea de Regele Lear) până la sfârșit, când, încă o dată, nu și-a mai aparținut.

 78613-xlCând n-a aparținut istoriei, Regele Mihai a aparținut ambițiilor altora. În toate împrejurările și-a păstrat deopotrivă măreția și modestia, zâmbind cu ochii și înghețând cu privirea, părând mereu din altă sferă decât cei din jur. Impunea. Monarhiștii vechi, dar și cei noi (dobândiți prin mezalianța Casei Regale cu PSD) s-au întrecut în omagii. L-a omagiat și Ion Iliescu, cel care îl gonea din țară în anii ‘90, l-a omagiat și Adrian Năstase, evocând momentul când a primit din mâinile Regelui un premiu acordat de revista VIP. Mai bine nu ne amintea! Dar Năstase n-a rezistat să nu pomenească acest episod jenant, aproape dureros din ultima perioadă, când Casa Regală a plătit redobândirea proprietăților cu pierderea acurateței. Mulți oameni, de toate vârstele, l-au plâns pe Rege.   

Exact ca în atentatele din Europa, unde se intră cu mașinile în mulțime. Involuțiile PSD au culminat cu Șerban Nicolae, care și-a încheiat disputa cu o deputată spunându-i că are poze cu ea „făcând sex anal“. Cam așa funcționează gândirea anală a lui Ș. Nicolae. Și nu doar a lui. PSD voia mitinguri (cu sloganul „Ajunge!“) împotriva regele-mihai-aeroportul-otopeni-vlad-chirea-4-1-1-810x456protestatarilor (cei cu „Rezist“), deși au existat unele împotriviri: „Și pe Ceaușescu l-au sfătuit unii să facă miting“ – a observat Adrian Solomon, care a simțit ceva plutind în aer. Era elicopterul pentru Dragnea. Până și Pandele (căs. Firea) s-a săturat de Dragnea. Fiindcă a rămas fără bani la primărie, pe Pandele l-au apucat pandaliile și a chemat primarii PSD la proteste în Piața Victoriei. Aici au ieșit însă masiv apărătorii justiției (10.000). PSD Dolj (Manda și Lia Olguța) a ieșit în stradă la Craiova cu flori și lumânări pentru Regele Mihai. De când aștepta PSD momentul ăsta! De când PSD era FSN, Lia Olguța era în PRM, iar Manda era la grădi. O, Doamne, Regele a murit și nici țara nu se simte prea bine. 

 MAR-3-cu-1-ULTIMUL-MONARH-Regele-Mihai Am ținut să scriu acest editorial ca să scot în evidență că regalitatea trebuie să aibă continuitate în România si totodată să aducem un omagiu celui care a fost Regele Mihai I al României.

Dar subiectul despre acest ultim Rege – deocamdată – nu s-a epuizat. Voi mai realiza astfel de articole.

Să auzim numai de bine și pe curând.

Gral-col(r)prof univ dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Postul Mare | Timişorenii s-au rugat împreună cu IPS Ioan la Catedrala Mitropolitană

În prima zi a Postului Mare, timişorenii s-au rugat împreună cu IPS Ioan la catedrala Mitropolitană. Ierarhul a oficiat slujba Pavecerniţei Mari, unită cu prima parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, informează site-ul oficial al Eparhiei.

După otpustul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat celor prezenţi un cuvânt referitor la specificul acestei creații imnologice.

IPS-Ioan-la-CMÎn acest sens, Întâistătătorul Mitropoliei Banatului a evidențiat faptul că acest imn liturgic, compus de Sfântul Andrei Criteanul, „pe lângă faptul că este o sinteză biblică și patristică deopotrivă, arată cât de ancorată este Ortodoxia în Sfânta Scriptură și în viața patristică”.

Vorbind despre însemnătatea canonului, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „scopul acestui imn de pocăinţă este să ne pună în atenție rolul și importanța actului penitential pentru curățirea sufletului și pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu”.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa explicat că, prin evocarea numeroaselor personalități din Vechiul și Noul Testament, Canonul ne conturează ideea că „starea omului căzut în păcat nu este fără ieșire, omul având întotdeauna posibilitatea de a transcende afectele naturii umane căzute și să reintre în comuniunea plenară cu Dumnezeu”.

Sfântul Andrei Criteanul și mirabila sa creație liturgică

Canonul cel Mare se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar intergal doar în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a Postului. Acest mirabil poem liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, pentru numărul mare de stihiri (250 de tropare și 11 irmoase), pentru diversitatea temelor biblice (Adam și Eva, Noe și potopul, Hristos și Biserica), dar şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice, învățături ce oferă „cheia” înțelegerii sinuoasei călătorii pe care o are de parcurs fiecare om până ajunge la „starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

Numele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura bisericească, ocupând un loc de vază în istoria literaturii grecești din perioada bizantină. De asemenea, numele său este cunoscut și în imnografie, întrucât, în calitate de melod, a compus mai multe imne liturgice, tropare, irmoase și stihiri. Tot de numele său este legat și genul liturgic numit „canon”, cu nouă cântări, el fiind primul alcătuitor de canoane.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, la Damasc, într-o familie de creștini. Documentele aghiografice menționează că, până la vârsta de 7 ani a fost mut, dar după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine a început să vorbească cu o abilitate nemaiîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim, unde devine călugăr la Mănăstirea Sfântului Sava și apoi la Biserica Sfântului Mormânt. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Acest episcop misionar trece la cele veșnice în insula Lebos, în jurul anului 740, pe când se întorcea din Constantinopol spre Creta. Biserica dreptmăritoare îl cinstește în data de 4 iulie.

Florin CREȘTINUL

Mitropolitul Banatului, din nou cu daruri la oamenii străzii

Peste 50 de oameni cu care viața n-a fost deloc darnică au avut parte, din nou, de câteva clipe speciale. S-a întâmplat la Centrul Social de Urgență pentru Persoane fără Adăpost, unde a ajuns din nou Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

În aceste zile în care iarna îi pune la grea încercare pe români, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, și-a făcut o misiune de suflet din vizitele pe care le face printre persoanele fără adăpost din Timișoara. Înaltul preluat a mers, din nou, la Centrul Social de Urgență pentru Persoane fără Adăpost, din subordinea Primăriei Timișoara, situat temporar pe strada Învățătorului din Zona Bucovina. IPS Ioan a adus lenjerie de pat, haine și încălțăminte, pe care le-a dăruit oamenilor aflați în mare nevoie. Cei peste 50 de oameni care se adăpostesc de ger în acest centru au primit, de asemenea, alimente și obiecte pentru igiena personală. Mitropolitul Banatului a vizitat centrul și la finele săptămânii trecute, chiar de ziua sa de nume.

 

Florin CREȘTINUL

 

ÎPS Ioan Selejan: Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alții, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu

Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alții, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu. Prin aceste cuvinte rostite în data de 20 august 2017, Mitropolitul Banatului a tras un semnal de alarmă privind starea duhovnicească a societăţii contemporane.

unnamedÎnaltpreasfinţitul Părinte Ioan a spus credincioşilor din Văriş, Protoieria Sânnicolau Mare, că noi, creştinii de astăzi, ne supărăm pe Domnul atunci când în viața noastră nu se împlinesc cele de cerem. De aici se poate vedea cât de mare este căderea noastră astăzi, că nu putem să-L iertăm nici pe Dumnezeu.

Predica Mitropolitului Banatului din 20 august 2017 a avut ca tematică principală iertarea. Ierarhul a făcut referire la textul evanghelic duminical şi a explicat tuturor că prin parabola bogatului nemilostiv Domnul nostru Iisus Hristos a vrut să ne arate cum să ne iertăm unii pe alții.

Din iubire de oameni, a spus Înaltpreasfinţia Sa, Domnul Hristos nu a plecat din lumea aceasta până ce nu i-a ierat pe toți oamenii.

Pe Cruce Hristos i-a ierat pe cei care i-au bătut piroane, pe cei care L-au răstignit, și implicit pe fiecare dintre noi, căci în jertfa Sa, Domnul a cuprins toți oamenii. Hrisots ne-a plătit datoria noastră a oamenilor, nu cu talanți, nu cu dinari, ci a plătit datoria Tatălui cu sângele Său. El ne-a răscumpărat din temnița morții cu sângele jerfei Sale, a precizat Înaltpreasfințitul Părinte Ioan.

Florin NAHORNIAC

Sacrilegiul din preajma Crucii

„Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi…” (Marcu 13:14)

EIEpAKd-469x3729Mă întreb: de unde această determinare, demnă de o cauză mai bună, a actualei conduceri a Muzeului Țăranului Român, de a susține proiecția unor filme axate pe promovarea comunităților LGBT? Cu tot scandalul pe care, se știe deja, genul acesta de demers îl generează…

De unde această energie și tenacitate în a aduce, într-un sanctuar al culturii tradiționale, așa cum a fost conceput Muzeul Țăranului de către fondatorul său, Horia Bernea, elemente ale unei culturi care nu doar că ar contraveni flagrant valorilor ce stau la temelia așezământului, dar determină chiar crize în interiorul societății românești.

De câteva zile, Muzeul Țăranului Român se află în centrul unui scandal ce tinde să depășească limitele domeniului cultural și să devină unul național. Protestul civic sobru și cuminte al unui grup de cetățeni care au cântat tropare ortodoxe, oprind astfel proiecția în cinematograful MȚR a unui film cu tematică LGBT și cu evidente referiri la pedofilie, a fost urmat de reacții ce au inflamat rețelele de socializare. Personalități ale vieții publice s-au poziționat deja de o parte și de alta a disputei ce tinde să devină una națională. Unii se solidarizează cu protestul, alții etichetează pe protestatari drept fundamentaliști, fanatici și exponenți ai unui curent ortodox din societatea românească, de radicalizare spre extrema dreaptă.

Cui servește toată această polarizare din societatea românească și cine a avut interesul stârnirii unui nou conflict într-o Românie și așa sleită de un nesfârșit război lăuntric? Pentru că, o experiență similară din urmă cu 5 ani, din jurul aceluiași muzeu și pe tema aceluiași gen de producții cinematografice, era suficientă pentru ca să se știe ce presupune repetarea tentativei de a intra cu această tematică în sactuarul lui Horia Bernea.

Poate că inițiatorii noului demers gay din muzeul civilizației țărănești vor fi urmărit tocmai folosirea unui scandal pentru promovarea ultramediatizată a problemei așa numitei comunități LGBT, pe care, vezi Doamne, neomarxiștii acestui veac o deplâng pentru marginalizarea și persecuțiile la care ar fi supusă de majoritățile intolerante.

Dar mai există cu siguranță și o altă rațiune a revenirii cu obstinație a acestei tematici în sala de cinematograf a MȚR. Și am reușit să înțeleg acest lucru deunăzi, recitind reflecții ale lui Horia Bernea despre conceptele esențiale puse la fundamentul acestui muzeu. Și am înțeles, într-un sens mai viu și mai propriu, conceptul de muzeografie mărturisitoare, expus atunci, în urmă cu un sfert de veac, de creatorul muzeului de la Șosea…

“Am pus in centrul muzeului nostru „icoana” țăranului și în titlul său cuvântul țăran. Sunt dominat de credința puternică în valorile artei țăranești, în valabilitatea ei și de respectul pentru acești oameni care n-au știut să se apere. (…)  Te gândești mereu la tot ce-a fost distrus în această țară, la ce are nevoie, la ce poți face, la ce răspunde unei nevoi esențiale a omului de azi (cu sau fără voia și știința lui). Revezi obiecte și se configurează o temă vastă, dar lipsită de echivoc: Crucea. Am considerat că e bine să inaugurăm sălile de muzeu, în noul muzeu, muzeu „al țăranului”, cu o expunere senină, amplă ca mesaj și echilibrată ca stil. (…) Crucea era tema cea mai potrivită, mai plină de viață ce o puteam găsi. De ce să demonstrăm omniprezența crucii? Pentru ca oamenii să tragă concluzia că nu pot trăi fără cruce…

Noi facem aici un gest public, simțim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezența crucii, importanța și puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată și îndrăcită de multe ori. Este un act militant. În cazul nostru este un act militant.

Cum se transformă un act de mărturisire într-o muzeografie mărturisitoare? Creând o muzeografie care se adresează în primul rând inimii. Se adresează mult mai tare unui afect inteligent, să zicem, decât rațiunii uscate.”

Și iată că explicația asaltului culturii morții asupra acestui focar al culturii noastre creștine, arhaice, devine cât se poate de limpede. Căci multe filme cu tematică LGBT au rulat în cinematografele bucureștene și din întreaga Românie, în ultimii ani. Și totuși, niciunul nu a beneficiat de atâta opoziție îndârjită a societății civile conservatoare. Nu este limpede că muzeul născut de Horia Bernea în jurul Crucii, ca o formă de mărturisire, este obiectivul celor fără Dumnezeu și neam, pentru a fi desacralizat, întinat, smuls din identitatea sa mărturisitoare? Nu este limpede că sunt vizate și ultimele bastioane ale culturii tradiționale care nu au căzut încă sub asaltul neomarxismului anticreștin?

Și atunci, de ce ne facem că nu putem înțelege încăpățânarea disperată cu care bucureștenii își apără acest colț ce le mai amintește de identitatea lor, de rădăcinile lor și de valorile ancestrale pierdute sub tăvălugul comunismului, iar mai apoi, sub cel al globalismului nivelator?

Dar poate că, în ciuda tuturor intelectualilor firoscoși și teologilor de cafenea ce au strâmbat din nas la protestele acestor oameni disperați, reacția lor firească și sinceră de a-și apăra sanctuarul de la Șosea este semnul că demersul muzeal mărturisitor al lui Horia Bernea, de acum 25 de ani, a rodit.

Florin CREȘTINUL

Duminica Ortodoxiei la Catedrala mitropolitană din Timişoara

În Duminica Ortodoxiei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a slujit la Catedrala mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara. Chiriarhul a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de soborul slujitorilor sfântului locaş, în prezenţa a numeroşi credincioşi timişoreni. La momentul rânduit din slujbă, pr. Dumitru Vana a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Mitropolitul Banatului a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală de la Ioan 1, 43-51, ce istoriseşte chemarea la apostolat a sfinţilor Filip şi Natanael. Înaltpreasfinţia Sa a subliniat responsabilitatea creştinului de a răspunde chemării lui Hristos prin împlinirea voii Sale şi a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de lumea întreagă. De asemenea, chiriarhul a arătat că perioada Postului Mare reprezintă un prilej de a înmulţi binele şi de a pune în lucrare dragostea milostivă faţă de toţi semenii.

În Duminica Ortodoxiei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a slujit la Catedrala mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara. Chiriarhul a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de soborul slujitorilor sfântului locaş, în prezenţa a numeroşi credincioşi timişoreni. La momentul rânduit din slujbă, pr. Dumitru Vana a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, Mitropolitul Banatului a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală de la Ioan 1, 43-51, ce istoriseşte chemarea la apostolat a sfinţilor Filip şi Natanael. Înaltpreasfinţia Sa a subliniat responsabilitatea creştinului de a răspunde chemării lui Hristos prin împlinirea voii Sale şi a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de lumea întreagă. De asemenea, chiriarhul a arătat că perioada Postului Mare reprezintă un prilej de a înmulţi binele şi de a pune în lucrare dragostea milostivă faţă de toţi semenii.

Florin CREȘTINUL

Legenda celor 12 cojoace ale Babei Dochia

Legenda Babei Dochia. Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.

baba-dochia-cojoaceO altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.

Legenda Babei Dochia. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea fata se întoarce acasă.

Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de 9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace, cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.

Legenda Babei Dochia. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.

Legenda Babei Dochia. În familiile tradiționale, când personalitățile feminine se întâlneau, adesea se întâmpla ca acestea să intre în conflict. Astfel, „Baba” nu simboliza o bătrană urâtă și rea, ci o femeie care își câștigă propria autoritate. Pentru că primele zile ale lunii martie au prezentat întotdeauna o instabilitate atmosferică crescută, asocierea fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută înainte ca o responsabilizare și o metodă de educare spre autocontrol și conștientizare a propriilor îndatoriri în cadrul familiei. Fiecare dintre cele nouă zile, în funcție de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitățile și defectele fiecărei femei în parte.

Îți poți calcula Baba în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și baba va fi în ziua respectivă, de exemplu daca este cineva născut pe 7 Februarie Baba lui va fi pe 7 Martie ; dacă data nașterii este formată din doua cifre atunci se procedează astfel : de exemplu cineva este nascut pe 29 Decembrie, ziua în care îi pică Baba se calculeaza astfel 2 + 9 = 11 => 1 + 1 = 2, deci Baba este pe 2 Martie.

Silvia ANDREI

Mitropolitul Banatului, la masa cu oamenii sărmani

Momente emotionante pentru zeci de batrani din Timisoara. O noua cantina sociala a fost deschisa de Mitropolia Banatului, unde aproximativ 35 de nevoiasi vor primi o masa calda, in fiecare saptamana, in parohia Timisoara – Iosefin.

„Aducem o bruma de alinare in casa si in familia unor oameni nevoiasi din parohia noastra. Prima cantina parohiala s-a deschis in 1999 si a functionat in casa unui credincios. Din 2003 am amenajat acest spatiu, iar acum, in aceasta toamna, am amenajat inca o camera cu bucatarie si am reusit sa le dotam cu toate cele necesare.Toate costurile pentru tot ce s-a facut aici, inclusiv instalatia de incalzire centrala si masina pentru gatit, au costat 18.144 de lei. Un efort considerabil din partea parohiei noastre. Banii sunt din incasarile bisericii, de la bunii nostri credinciosi. Noi ne-am indreptat spre credinciosii varstnici, care sunt imobilizati la pat sau fara apartinatori, care primesc hrana acasa, prin voluntari. Pe langa hrana calda, la doua saptamani sau o luna, mai dam nevoiasilor si alimente neperisabile, iar de sarbatori, in pachete le punem si carne in pachete”, a declarat preotul Ionel Popescu, parohul bisericii Iosefin.

Alaturi de 15 credinciosi nevoiasi a luat masa si Mitropolitul Banatului, IPS Ioan Selegean, care a ales sa isi sarbatoreasca ziua de nastere in mijlocul oamenilor.

„Mereu, pentru mine este deja o obisnuinta, si anul acesta am venit aici de Sfantul Ioan si mi-am petrecut ziua cu oamenii saraci si nevoiasi, si am oferit o masa oamenilor. Si astazi fac la fel, si vreau sa va spun ca ma simt, printre oamenii saraci, ca la mine acasa. Eu provin dintr-o familie de oameni modesti si vad pe chipurile acestora chipul maicii mele si a tatalui meu. De aceea ma simt bine printre cei care vad ca au si ei, la ochi, o lacrima a suferintei”, a spus Inaltpreasfintitul Ioan Selegan, Mitropolitul Banatului.

Mitropolitul Banatului a cerut in mod deosebit ca si el sa fie servit la fel ca si restul oamenilor, din farfuriile si castroanele de inox ale cantinei.

Reprezentantii Parohiei Timisoara Iosefin vor ca, in noul spatiu amenajat, sa primeasca si copii. Mai exact, 10 micuti vor primi in fiecare zi o masa calda si vor fi ajutati sa isi faca temele de catre cei din biserica.

Florin BUCOVINEANUL

Scandal pe gazele din Marea Neagră

OMV Petrom a început deja să caute clienți pentru gazele naturale pe care urmează să le scoată din Marea Neagră. În același timp, oficiali unguri au aprins spiritele, după ce au declarat recent că au rezervat întreaga capacitate a principalei conducte de export.

Încet-încet, pare a se contura tot mai clar o „bătălie” pe resursele semnificative de gaze naturale din Marea Neagră, care, potrivit ultimelor date, s-ar cifra la peste 200 miliarde metri cubi, suficient cât să ne acopere consumul integral pe vreo 20 de ani.

platforma-marinetraffic-comScandalul a luat amploare după ce premierul de la Budapesta, Viktor Orban, a declarat recent că Ungaria va semna în curând un acord care îi va permite să importe anual 4 miliarde de metri cubi de gaze naturale din România, pentru următorii 15 ani. Volumul este similar cu capacitatea de transport pe care o va avea cea mai importantă conductă de export pe care o construiește Transgaz, operatorul național al sistemului de transport al gazelor, respectiv BRUA, un gazoduct care va conecta sistemele din Bulgaria, România, Ungaria și Austria.

„Epoca monopolului gazului rusesc va ajunge la final în Ungaria în condițiile în care ne vom putea acoperi peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din surse românești”, a afirmat Orban. Declarațiile acestuia vin în contextul în care, anul trecut, Ungaria a afirmat că nu mai este interesată să prelungească până în Austria acest gazoduct, considerat unul dintre proiectele de interes major pentru Comisia Europeană, care de altfel a acordat un grant de 179 milioane de euro României, din totalul de peste 560 milioane euro cât va costa conducta pe teritoriul țării noastre. Astfel, au fost alimentate speculații conform cărora Ungaria va fi principalul câștigător al investițiilor care se fac în această conductă, dar și în zăcămintele din Marea Neagră.

Rezervele uriașe din adâncuri

În acest moment, ochii sunt ațintiți spre principalul investitor din Marea Neagră, consorțiul OMV Petrom-ExxonMobil, singurii care până acum au făcut explorări serioase în zona de adâncime a mării și care au anunțat rezerve potențiale de până la 84 miliarde de metri cubi. Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, a confirmat ieri, într-o conferință privind comunicarea rezultatelor financiare pentru 2017, că a început deja să prospecteze piața în căutare de clienți. „În această perioadă, analizăm scenariile pe piețele din vecinătate, dar trebuie coroborate cu posibilitățile de transport. Nu avem niciun contract de vânzare a posibilei producții de gaz din Neptun Deep”, a spus Mariana Gheorghe.

Ea a precizat că OMV Petrom poartă aceste discuții în mod independent de americanii de la Exxon, nu în consorțiu. „Vom fi concurenți cu Exxon în piața de gaze”, a punctat șefa Petrom. Potrivit acesteia, prospectarea pieței se face pentru a se lua decizia finală de investiții în zăcământul Neptun Deep: „Pentru decizia finală de investiții va trebui să luăm în considerare care este potențialul preț cu care putem monetiza gazul. În primul rând ne uităm la piața românească. Pe baza cifrelor, vor fi cantități mai mari decât e posibil să vindem pe piața românească și atunci facem scenarii multiple legate de preț, de volume și de disponibilitatea infrastructurii”.

Vom deveni exportator net de gaze

Potrivit datelor raportate ieri de companie, OMV Petrom a realizat în 2017 o producție de gaze naturale de 5,18 miliarde metri cubi, în scădere ușoară față de anul precedent, când a obținut 5,29 miliarde metri cubi. Sorin Gal, director în cadrul Agenției Naționale de Resurse Minerale (ANRM), afirmase cu o zi înainte că producția anuală a ExxonMobil-OMV Petrom va fi de circa 6 miliarde metri cubi. Dacă cele două companii își vor împărți „felia”, asta înseamnă că Petrom va ajunge la o producție anuală de peste 8 miliarde metri cubi, adică deja trei sferturi din consumul anual de gaze al României, de 11 miliarde, în condițiile în care deja ne acoperim din surse interne aproape integral acest necesar. Compania de stat Romgaz este principalul producător.

Pe de altă parte, Petrom a pregătit o listă de 50-60 de zăcăminte petrolifere pe care le-a scos la vânzare, primind deja ofertele preliminare de la mai mulți investitori interesați, după cum au anunțat reprezentanții companiei. Un rezultat va fi comunicat chiar în primul trimestru al acestui an. Zăcămintele sunt scoase la vânzare pentru că nu sunt destul de rentabile pentru Petrom.

Rute de transport conturate

Principala rută de export va fi BRUA faza a II-a, după ce gazoductul care iese din Bulgaria prin Giurgiu va fi legat de zăcămintele din Marea Neagră prin conducta Tuzla-Podișor. În această etapă, capacitatea de export spre Ungaria va fi de 4,4 miliarde metri cubi și ea a fost deja rezervată integral, printr-o licitație organizată de Transgaz la finele anului trecut. Acordul este preliminar, urmând să fie definitivat în luna decembrie, și confirmă faptul că proiectul este unul comercial.

Pe de altă parte, Transgaz intenționează, prin planul de dezvoltare a rețelei pe următorii ani în plan, să mai construiască o conductă care să preia gazele din Marea Neagră, din zona localității Vadu, într-una din cele trei conducte de tranzit pentru gazul rusesc. De asemenea, sistemul național de transport ar urma să fie legat la conductele internaționale de tranzit din Dobrogea, creând asfel o nouă poartă de intrare a gazelor din Marea Neagră în rețeaua internă de conducte. În plus, un alt proiect strategic este inversarea fluxului de gaze pe magistralele de tranzit de la Isaccea, ceea ce ar crea o rută de export spre Ucraina.

De altfel, Lăcrămioara Diaconu-Pințea, membru al Directoratului OMV Petrom responsabil cu activitatea de Producție Gaze, a declarat ieri, răspunzând unei întrebări adresate de „RL”, că gazoductul BRUA (sau BRU, în funcție de ce se va decide cu Austria) este doar una din rutele de export luate în calcul. „Cu siguranță sunt și altele, către nord sau sud, folosind conductele de tranzit existente, doar că trebuie conectate la Marea Neagră”, a spus aceasta. Ea a precizat că Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria și Turcia sunt alte piețe potențiale analizate.

Profit uriaș pentru austrieci

Grupul OMV Petrom a înregistrat în 2017 un profit net în valoare de 2,489 miliarde de lei, de aproape 2,4 ori (140%) mai mare faţă de rezultatul net afişat în anul 2016, conform rezultatelor financiare neauditate publicate miercuri de companie. Din acest profit, suma de 1,1 miliarde de lei va fi distribuită ca dividende, conform propunerii managementului. Grupul austriac OMV este acţionarul majoritar al Petrom, cu o participaţie de 51,01%, iar Ministerul Energiei deţine 20,64% din acţiunile OMV Petrom. Petrom este cea mai mare companie românească de petrol şi gaze.

Băsescu vrea comisie de anchetă

Potrivit unor informații publicate ieri de HotNews, pe baza unor surse parlamentare, Partidul Mișcarea Populară intenționează să solicite înființarea unei comisii de anchetă pe tema gazelor. Mai exact, comisia ar urma să afle care a fost mandatul Transgaz de negociere în cazul conductei BRUA, de ce a fost scoasă Austria din joc – devenind BRU în loc de BRUA – și dacă este vorba de un aranjament politic.

Georgeta AMBERT

Un grup industrial italian, interesat de preluarea Șantierului Naval Mangalia

Grupul italian Fincantieri, printre cei mai mari constructori de nave din lume, cu afaceri anuale de peste 4 miliarde euro, a trimis Guvernului român o ofertă de management operaţional al Şantierului din Mangalia şi, ulterior, de cumpărare a 49% din acţiunile acestuia.

Grupul italian Fincantieri, printre cei mai mari constructori de nave din lume, cu afaceri anuale de peste 4 miliarde euro, care controlează şi grupul norvegian Vard, proprietarul şantierelor navale din Tulcea şi Brăila, a trimis Guvernului român o ofertă de management operaţional al Şantierului din Mangalia şi, ulterior, de cumpărare a 49% din acţiunile acestuia.

Recent, Guvernul de la Bucureşti a anunţat că blochează tranzacţia prin care olandezii de la Damen Shipyards cumpărau de la Daewoo pachetul majoritar al Şantierului Naval Mangalia, astfel încât statul să redevină unicul proprietar. Oferta a fost depusă în ultimele ore, conform surselor din Guvern ale Profit.ro.

Grupul italian Fincantieri, printre cei mai mari constructori de nave din lume, a propus Guvernului român o înţelegere pe termen lung, în care partea italiană, în calitate de partener principal al statului, să coordoneze operaţiunile Şantierului din Mangalia, furnizând suport operaţional şi know-how, şantierul urmând astfel să fie inclus în reţeaua de şantiere operate de Fincantieri de-a lungul Dunării, inclusiv în piaţa de desfacere a italienilor.

Şantierul Naval din Mangalia este deţinut din 1997 de grupul sud-coreean Daewoo în proporţie de 51%, restul de 49% revenind Guvernului României.

La finele anului trecut, Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering (DSME) a vândut Şantierul Naval din Mangalia companiei Damen Shipyards, cel mai mare constructor de nave din Olanda, care deţine şi şantierul naval din Galaţi, cu circa 26 milioane dolari, tranzacţia fiind avizată rapid de Consiliul Concurenţei.

Grupul sud-coreean începuse discuţiile pentru vânzarea şantierului din Mangalia în 2016, în cadrul eforturilor de restructurare a operaţiunilor internaţionale.

Iosif VARGA

O nouă monedă din argint în memoria pictorului Ştefan Luchian intră în circuit

Moneda va avea o valoare nominală de 10 lei, forma rotundă, cant zimţat, un diametru de 37 milimetri şi o greutate de 31,103 grame.

Aversul monedei redă o compoziţie care prezintă imaginile a două lucrări ale pictorului Ştefan Luchian: în prim-plan, pe şevalet, „Anemone”, iar în plan secund „Fântâna de la Brebu”; inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” şi anul de emisiune „2018”.

Reversul monedei prezintă autoportretul lui Ştefan Luchian, inscripţia „STEFAN LUCHIAN” şi anii între care a trăit pictorul, „1868 – 1916″.

Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajul pentru această emisiune este de 200 monede din argint. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare este de 375,00 lei. Monedele din argint cu tema 150 de ani de la naşterea lui Ştefan Luchian au putere circulatorie pe teritoriul României. Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României, informează AGERPRES.

Silvia ANDREI

Giganții farma vând spitalelor medicamente cu adaos și de 12.000 la sută

Comisia Europeană (CE) a luat în vizor marile companii de pe mai multe piețe, după ce a constatat că unele dintre acestea fac abuz de poziție dominantă sau vând produse la prețuri excesive, a declarat Adrian Ster, Partner Wolf Theiss Romania.

Adrian Ster a dat exemplul gigantului Unilever, care a fost amendat, în decembrie 2017, de către autoritatea italiană de concurență, cu peste 60 de milioane de euro, pentru abuz de poziție dominantă pe piața înghețatei.

pastile-360x246“În privința companiilor dominante, lucrurile nu arată foarte bine la nivel european. CE a declanșat pentru prima dată o anchetă care vizează companiile farmaceutice, după ce a constatat că furnizorii au prețuri excesive la unele produse, precum medicamentele oncologice. Acestea sunt vândute cu adaosuri între 300% și 12.000%, adică la prețuri excesive. Numim excesiv un preț cu mult mai mare decât cel care rezultă în urma raportului cerere-ofertă”, a precizat Adrian Ster.

CE anchetează marii furnizori de medicamente după ce s-a constatat, printre altele, că prețurile a 32 de medicamente furnizate spitalelor din foarte multe țări au crescut cu peste 1.000% în ultimii 5 ani. În ceea ce privește abuzul de poziție dominantă, Germania anchetează Facebook după ce s-a constatat că gigantul american strânge date despre utilizatorii săi din terțe aplicații utilizate de aceștia, pentru a le folosi în scopuri comerciale.

Totodată, Adrian Ster a menționat că autoritățile europene își îndreaptă atenția pentru prima dată asupra sectorului împrumuturilor sindicalizate, care reprezintă un prilej pentru bănci de a se întâlni și a face schimburi de informații cu privire la piață și, implicit, de a crea disturbanțe. Spania a sancționat, recent, patru bănci, pentru înțelegeri neconcurențiale în cadrul împrumuturilor sindicalizate. CE face în prezent un studiu în șase țări membre în legătură cu această situație și a declanșat inspecții inopinate în mai multe state europene.

Ancheta pe piața asigurărilor, aproape de final

Consiliul Concurenţei va finaliza în acest an o amplă investigaţie pe piața asigurărilor, existând suspiciuni privind  unele schimburi de informaţii la nivelul Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), a anunţat preşedintele instituției, Bogdan Chiriţoiu, în cadrul evenimentului PRIA Competition, organizat de PRIA Events şi Consiliul Concurenţei.

“Există alte câteva investigaţii mari în curs de finalizare. Una este pe partea de comerţ alimentar și se va finaliza în următoarele luni. Sunt vizate Cora, Carrefour ș.a.”, a spus Chirițoiu. El a precizat că, în ceea ce privește analizele de piață, va fi finalizată curând cea privind sectorul de gaze, iar în partea a doua a anului, cea privind serviciile bancare.

Va fi lansat Monitorul prețurilor

Bogdan Chirițoiu a mai anunțat că în acest an vor fi puse la punct, împreună cu ANPC, comparatoare de tarife, atât pe zona de produse alimentare, cât şi pe cea de combustibili: „Am avut un proiect-pilot în Bucureşti, acum îl vom extinde la nivel naţional. Vom mai realiza un comparator de preţuri pentru combustibili, pentru benzinării“.

Cât privește mediul concurenţial din România, Bogdan Chiriţoiu l-a caracterizat drept „cumva stabil“:  „Sunt industrii care se pare că merg bine, cum ar fi comunicaţiile şi retailul, dar şi zone de mijloc unde e loc de mai bine. Sunt şi zone problematice, cum ar fi industria cimentului, dar și profesiile liberale, o zonă excesiv de reglementată“.

Înființarea noilor companii de stat, criticată

„Capitalismul sălbatic din ultimii ani a adus și o concurență sălbatică. Mă refer, pe de o parte, la firmele  care au monopol în anumite domenii și practică prețuri mari și, pe de altă parte, la firmele care au prețuri de dumping, dar și calitate foarte scăzută. Aceste efecte vor fi vizibile în câțiva ani, cel puțin în sectorul construcțiilor”, a declarat Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții, în cadrul aceluiași eveniment.

El a atras atenția asupra unui subiect “pe care toată lumea îl evită”, dar care, potrivit previziunilor sale, „va plesni rău“: „Mă refer la noua modă a firmelor de stat înființate pe lângă autoritățile locale. Teoretic, intenția a fost justificată prin aceea că se dorește evitarea problemelor majore din timpul achizițiilor publice. În fapt, se va vedea că aceste firme vor avea prețuri mai mari și vor presta servicii mai proaste decât celelalte societăți de pe piață. Totodată, această idee a determinat o mișcare în masă a unor «personaje» din mediul privat către stat. Efectul va fi o trecere din zona concurenței către zona ajutorului de stat”.

În replică, președintele Consiliului Concurenței a spus că și el este îngrijorat de ideea înființării acestor firme pe lângă autoritățile locale și că autoritatea de concurență va monitoriza situația.

„Dacă aceste firme vor fi utilizate în situațiile în care un beneficiar nu găsește o ofertă rezonabilă pe piață sau atunci când se cere o intervenție rapidă, nu e rău. Pot exista niște firme de stat care să dea un echilibru în ceea ce privește prețurile. Dar dacă se ajunge la monopol de stat, situația va degenera“, a spus Chirițoiu.

Florin NAHORNIAC

FMI, prognoză economică favorabilă pe plan mondial

Fondul Monetar Internaţional (FMI) se aşteaptă ca ritmul de creştere a economiei mondiale să atingă 3,9% în 2018 şi 2019, după un avans de 3,7% în 2017.

Însă ţările trebuie să se pregătească pentru a face faţă efectelor normalizării politicii monetare, precum şi a celor provocate de progresele tehnologice asupra locurilor de muncă, a declarat marţi directorul general al FMI, Christine Lagarde, transmite Reuters.

Cu ocazia unei conferinţe organizată la Jakarta, Lagarde a apreciat că ţările din Asia de Sud-Est se pregătesc pentru a face faţă unor dobânzi mai mari în economiile avansate, în special în SUA şi Europa, dar i-a avertizat pe decidenţi că trebuie să rămână vigilenţi cu privire la efectele asupra stabilităţii financiare şi a volatilităţii fluxurilor de capital.

„Ştim că aceasta va avea efecte secundare la nivel global. Ştim de ceva vreme că acest lucru se va întâmpla dar există incertitudini cu privire la impactul acestei tranziţii asupra altor ţări, companiilor, locurilor de muncă şi veniturilor”, a explicat Lagarde.

Potrivit directorului FMI, ţările din Asia de Sud-Est trebuie să adopte noi modele de creştere care să pună un accent mai mare pe cererea internă, schimburile regionale şi diversificarea economică. În plus, aceste ţări trebuie să-şi pregătească angajaţii pentru provocările tehnologice, precum automatizarea şi inteligenţa artificială, ar putea să le aibă asupra locurilor de muncă.

„Multe locuri de muncă vor fi afectate, într-o manieră sau alta. Unele dintre locurile de muncă vor dispărea, dar un număr şi mai mare vor fi afectate de automatizare, astfel că trebuie să ne gândim la evoluţia muncii”, a spus Lagarde, adăugând că nu există o soluţie unică şi fiecare ţară trebuie să îşi găsească propriul drum.

În luna ianuarie, FMI şi-a îmbunătăţit, încă odată, estimările privind evoluţia economiei mondiale având în vedere accelerarea ritmului de creştere începând de la mijlocul lui 2016, dar şi impactul pozitiv pe termen scurt produs de reforma fiscală din SUA. Economiştii FMI mizează pe o creştere de 3,9% în acest an şi în 2019, cu 0,2 puncte procentuale mai mult decât în perspectivele publicate în toamna anului trecut, informează AGERPRES.

Silvia ANDREI

Premierul Borisov a trimis un avion guvernamental după 90 de bulgari blocaţi în România

Premierul Bulgariei, Boiko Borisov, a ordonat marţi trimiterea unui avion guvernamental pentru preluarea a peste 90 de cetăţeni bulgari blocaţi pe Aeroportul din Timişoara din cauza redirecţionării unei aeronave a companiei Ryanair, relatează agenţia Focus citată de Mediafax.

Peste 170 de cetăţeni bulgari au ajuns luni seară la Timişoara după redirecţionarea, din cauza vremii nefavorabile, a unui avion al companiei Ryanair care circula pe ruta Londra- Plovdiv.

Pasagerii susţin că nu au primit asistenţă consulară din partea reprezentanţelor diplomatice bulgare din România, potrivit site-ului Novinite.com.

Zeci de pasageri au reuşit să ajungă de cale rutieră pe teritoriul Bulgariei, iar 113 sunt încă pe Aeroportul din Timişoara.

Iosif VARGA

În faţa incertitudinilor Brexitului, cetăţenia britanică devine o opţiune

La primăria din Islington (la nord de Londra), în grupul care se adună în faţa drapelului britanic şi al unui portret al reginei se vorbeşte despre cricket, sport foarte iubit în această ţară, semn al ataşamentului faţă de noua patrie.

„Înaintea referendumului (pentru ieşirea din UE în 23 iunie 2016), nu mă gândisem vreodată să solicit cetăţenia britanică”, explică Almudena Lara, o spaniolă de 43 de ani, angajată a unei organizaţii caritabile. „În calitate de cetăţeană europeană, mă simţeam acasă aici. Dar acum, cu toate incertitudinile acestea…! Dat fiindcă eu aveam dreptul de a-mi obţine cetăţenia, era mai sigur să o fac”, adaugă această mamă a doi copii, care trăieşte în Regatul Unit de 19 ani.

Londra şi Bruxellesul au încheiat un acord preliminar în decembrie pentru a garanta drepturile a circa trei milioane de cetăţeni europeni care trăiesc în Regatul Unit şi a unui milion de imigranţi britanici în UE. Dar mulţi nu au încredere în promisiuni şi, în 2017, 38.528 de cetăţeni ai UE au obţinut cetăţenia britanică, faţă de doar 15.460 în 2016.

„Aş fi făcut-o oricum”, spune Julie Kvaerndrup, o daneză, profesoară de muzică, în vârstă de 33 de ani, primindu-şi noul paşaport. „Dar referendumul mi-a grăbit decizia”, adaugă ea. „Mi-am spus: Ce se va petrece în cinci sau în zece ani?”

Pentru a valida accederea la cetăţenia britanică este necesar să se asiste la o ceremonie la primăria din cartier, în cursul căreia trebuie depus jurământul faţă de regină şi asumat angajamentul de a respecta legile şi valorile democratice ale ţării.

La Islington, ofiţerul stării civile Dion Goncalves a ales să creeze un pic de ambianţă, difuzând melodii de succes ale Beatles-ilor. Munca sa constă în principal în verificarea ca persoanele naturalizate să pronunţe bine jurământul.

În momentul abordării noilor lor drepturi, el evocă apelurile în creştere în favoarea unui al doilea vot asupra Brexitului, subliniind că noii cetăţeni ar putea de acum să participe „la orice nou referendum”.

Sud-african din părinţi portughezi, Dion Goncalves supervizează aceste ceremonii din 2005, el însuşi obţinându-şi cetăţenia în 2013.

Majoritatea cererilor de cetăţenie britanică provin din subcontinentul indian şi din Africa subsahariană. Unii cetăţeni ai ţărilor din aceste regiuni, dar şi din UE, au venit în Regatul Unit după ce fugiseră din ţara lor de origine.

„Eu sunt gay şi am crescut într-o ţară în care nu mă simţeam în siguranţă”, subliniază George, un artist cipriot de 36 de ani. „Astăzi, mă simt în siguranţă. Nu este vorba doar despre a fi britanic, ci de a avea un cămin care să mă accepte”, mai spune el.

Pentru a obţine paşaportul britanic, candidaţii trebuie să fi trăit în mod normal în Regatul Unit cel puţin cinci ani. Procesul în sine se poate dovedi a fi lung şi costisitor (peste 1.300 de lire, adică circa 1.500 de euro).

Solicitanţii trebuie, de asemenea, să treacă un test de cultură britanică, acoperind istoria, politica, sporturile şi bucătăria.

Andrei Misarca, un inginer informatician român de 26 de ani, tocmai şi-a obţinut cetăţenia în cursul unei ceremonii la Ealing, (la vest de Londra). El nu se aşteaptă după aceasta la mari schimbări, ci cel mult la facilităţi pentru a călători. Tânărul, care locuieşte în Marea Britanie de peste şapte ani, explică faptul că a fost cuprins de un „sentiment de urgenţă” după referendumul asupra Brexit. „Acum, se bucură el, am deja impresia că fac parte din societatea britanică. Chiar dacă nu înţeleg în continuare regulile cricketului”.

Georgeta AMBERT

Dodon vrea ca Germania să-şi asume un rol mai important în reglementarea conflictului transnistrean

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, vrea ca Germania să-şi asume un rol mai important în reglementarea vechiului conflict îngheţat din regiunea separatistă Transnistria, relatează miercuri dpa.

„Germania ar trebui să adopte o poziţie activă în vederea rezolvării acestei probleme”, a declarat Dodon pentru dpa înaintea vizitei pe care o efectuează joi la Berlin.

„Germania este un lider în Uniunea Europeană şi este profund implicată în legătură cu acest subiect”, a mai spus preşedintele moldovean, care şi-a exprimat în trecut intenţia de a acorda o mai mare autonomie Transnistriei.

Transnistria, o fâşie de pământ la graniţa cu Ucraina, şi-a declarat independenţa faţă de fosta Republică Sovietică 96f75115f99e28996f9501ad1ea84379_LSocialistă Moldovenească, iar Rusia menţine în regiune 1.200 de militari cu rol de menţinere a păcii, în baza unui vechi acord de încetare a focului.

„Rusia şi Occidentul au nevoie de o agendă comună pentru această regiune şi de o poveste de succes comună”, a mai spus Igor Dodon în interviul acordat în capitala Republicii Moldova, Chişinău.

„Este de datoria mea să-i conving pe partenerii noştri, inclusiv Germania, că Moldova poate şi trebuie să fie această poveste de succes. Dacă reuşim, această regiune poate deveni în trei-patru ani un exemplu de cum pot fi rezolvate conflictele îngheţate postsovietice”, a adăugat preşedintele moldovean.

Ales acum un an şi jumătate cu promisiunea de a întări relaţiile cu Rusia, Igor Dodon a intrat în conflict cu oficiali favorabili Uniunii Europene în legătură cu deciziile politice. În Germania, el are prevăzute întrevederi cu reprezentanţi ai stângii din parlament.

Georgeta AMBERT

Hackeri din Rusia au atacat reţele informatice ale armatei și ale guvernului Germaniei

Hackeri din Rusia au accesat reţelele informatice ale Ministerului german de Externe şi ale Ministerului Apărării şi, probabil, au sustras date secrete, au declarat miercuri după-amiază surse citate de presa de la Berlin, informează Mediafax.

Atacurile cibernetice au fost lansate de grupul de hackeri APT28, probabil în scop de spionaj.

Autorităţile germane au depistat în decembrie 2017 că în sistemele Ministerului de Externe şi Ministerului Apărării fusese introdus un software de spionaj.

Nu este clar de cât timp era instalat acel software suspect, dar există suspiciuni că activităţile de spionaj durau de 12 luni, au declarat surse citate de agenţia de presă DPA şi de revista Focus.

Iosif VARGA