Arhive zilnice: 21 aprilie 2018

Editorialul ediției. Începe sau ne mai lasă?

Bine v-am găsit la acest nou editorial al nostru. Nu știu ce să mai cred? Toți vorbesc de pace, pace și iar pace dar pacea . este o himeră. Mult timp nu vom avea parte de această pace pentru că oamenii au devenit răi, infatuați și plini de ură.

La ora actuală toată răutatea pleacă de la americani de la acel behăit de ,,ȘTRUMPH care este prezidentul Trump. Acesta are în cap doar război,război și iar război. A visat și a așteptat să atace Siria. În loc să-l readucă la tăcere lăutarii lui Trump îl întărâtă și mai tare. Mulți mă întreabă dacă va fi sau nu va fi război? Eu le răspund: CATEGORIC, VA FI RĂZBOI PENTRU CĂ ÎNARMAREA I-A O TOT MAI MARE AMPLOARE. Armele nu pot fi stocate multă vreme și ele trebuie consumte. Unde? La proștii de arabi! Mai mult decât atât sunt multe fabrici de armament care trebuie să producă mai departe armament și din nou să-l distribuie mai departe. Nu va fi bine pe această planetă.   

Al treilea război mondial declanșat în Siria se amână. Ce se va întâmpla, totuși, în Orient?

Este foarte greu de descâlcit un ghem de greșeli, minciuni și adevăruri spuse pe jumătate care înconjoară războiul civil din Siria și relațiile complicate dintre părțile implicate – Statele Unite, Rusia, Iran, Turcia, Israel, Arabia Saudită și statele Golfului.

 asdȘi este încă și mai greu, dacă nu chiar imposibil, de identificat o poziție coerentă a președintelui Donald Trump asupra situației din regiune. Cu toate acestea, se pot decela informații și declarații relevante care să contureze un tablou cât de cât corect al acestei mlaștini geopolitice.

 De ce nu va exista un război global

 Alarmiștii și mass-media tabloidă s-au grăbit să anunțe iminența unei conflagrații globale pornind de la un tweet al președintelui Trump în care anunța Rusia că rachetele americane „vor veni, noi, drăguțe și inteligente” și certa Moscova că „n-ar trebui să fii parteneră cu un Animal criminal cu gaze care își ucide propriul popor și se bucură făcând-o”. Atmosfera de război iminent a fost amplificată de anunțul președintelui Macron că este gata să atace Siria dacă se dovedește că forțele guvernamentale siriene au atacat săptămâna trecută orașul Douma cu arme chimice, și de anunțul premierului Theresa May că este pregătită să ordone o operațiune militară în Siria fără aprobarea parlamentului. Știrea că portavionul USS Truman împreună cu un întreg grup naval a părăsit baza de la Norfolk cu direcția Mediterana n-a făcut decât să toarne gaz pe focul „războiului iminent”. 

În acest punct, este important de precizat că reacția lui Trump a venit la un avertisment-amenințare enunțat de ambasadorul rus în Liban, Aleksandr Zasypkin, la un post de televiziune aparținând grupării teroriste Hezbollah, potrivit căruia Rusia va doborî orice rachetă americană lansată spre Siria și va ataca platformele de lansare a acestora. Altfel spus, emisarul rus a amenințat că va ataca navele și avioanele americane și aliate care vor lasa atacuri asupra bazelor lui Bashar al Asssad. 

 Dacă ar fi așa și rușii ar fi pregătiți să atace portavioane, atunci asta ar însemna fără îndoială război între Rusia și aliați. Dar nu este așa. Rusia nu este nici pe departe pregătită militar să facă față unei confruntări militare cu o alianță americano-franco-britanică și nici nu dorește așa ceva, nu pentru Siria și nu pentru al Assad în orice caz. Declarațiile ambasadorului rus nu reprezintă altceva decât vechiul joc rusesc de bluff și brinkmanship pe care îl joacă de fiecare dată ca să testeze cine clipește primul și cât de serioși sunt ceilalți. Ceea ce reprezintă o întrebare legitimă, pentru că nimeni nu știe care este strategia lui Trump în regiune sau dacă are vreuna.

 (Non)Strategia lui Trump: Atacurile se amână                                                                                                      

Anunțul că „rachetele vor veni” sosește la o săptămână după ce o parte a presei americane a relatat că Trump a ordonat gemeralilor să facă planurile pentru o retragere a celor 2000 de militari americani staționați la est de Eufrat, acum că ISIS este aproapre distrusă. O altă parte a presei a scris însă că retragerea nu este iminentă și că deocamdată președintele dorește să mențină o prezență militară oarecare. Cert e că impresia generală este  de confuzie și sugerează mai degrabă că omul este pe picior de plecare și că ar prefera să lasă în sarcina altora să descurce marea încâlceală siriană. Dar dacă nu este limpede ce planuri are pe termen mediu în Orientul Mijlociu, acum nu mai este clar nici ce vrea să facă pe termen scurt. După tweet-ul cu rachetele, Trump a mai postat unul cu două zile în urmă în care se întreba în esență „de ce nu putem fi prieteni cu rușii”: Relația noastră cu Rusia este mai proastă decât a fost vreodată, incluzând războiul rece. Nu există nici un temei pentru asta. Rusia are nevoi de noi să-i ajutăm cu economia ceea ce ar fi foarte ușor de făcut, iar noi avem zdnevoie ca toate națiunile să lucreze împreună. Stop cursei înarmării?”. Și încă unul în care dă vina pe comisia care anchetează posibilele legături între el, familia sa și campania sa cu Moscova pentru relațiile proaste cu rușii. Iar, în final, un tweet în care susține căN-am spus niciodată când va avea loc atacul asuprav Siriei. Poate fi foarte curând sau să nu fie curând deloc. În orice caz, sub administrația mea, Statele Unite au făcut o treabă excelentă scăpând regiunea de ISIS. Unde este „Mulțumesc, America?”.”

 Întreaga serie poate fi consultată aici și din ea nu se poate înțelege, în mod onest, nimic despre intențiile președintelui american privind criza din Siria și viitorul relațiilor cu Rusia. Dacă întregul set de convingeri ale președintelui american se reduce – cu sau fără vreo mare înțelegere secretă cu Putin – la „avem nevoie de Rusia pentru ca toate națiunile să lucreze împreună” atunci Occidentul este în real pericol. Siria poate reprezenta un test pentru Trump privind cât de departe este dispus să provoace Rusia pentru a rezolva cu adevărat ceva în regiune sau dacă va căuta ca și până acum să scape de responsabilități fără să provoace Moscova.

 Ce se va întâmpla, totuși, în Orient?

 Dacă americanii se retrag, jocul s-a sfârșit. În Siria nu există un acord de împărțire a teritoriului un fel de Potsdam sirian. Există o înțelegere privind linia roșie a Eufratului între ruși și americani pe care rușii și regimul Assad o tot testează, așa cum s-a întâmplat cu atacul din urmă cu câteva săptămâni. În lipsa unui acord de împărțire a teritoriului locul americanilor va fi luat de Rusia, de Iran și în zona kurdă, de Turcia. Israelul, Arabia Saudită și monarhiile din Golf vor rămâne vulnerabile în fața unui Iran care tinde să devină hegemonul regional. Pe de altă parte, continuarea atacurilor chimice – cel de săptămâna trecută fix la un an de la atacul cu gaz sarin care a determinat Statele Unite să lanseze primele atacuri cu rachete de croazieră asupra bazelor regimului sirian fără absolut nici un rezultat se pare – poate constitui liantul unei coaliții occidentale care să acționeze în Siria. Macron a anunțat deja că are probe suficiente care să dovedească atacul chimic și să justifice acțiunea militară. Obiectivele acestei coaliții sunt însă neclare. Unii ar dori să-l împiedice pe Assad să mai folosească vreodată arme chimice, alții ar vrea să scape cu totul de Assad, ceea ce ar duce într-adevăr la o confruntare cu rușii, iar alții ar vrea să realizeze o împărțire a teritoriului într-un fel de zone de ocupație astfel încât occidentalii să asigure stabilizarea unei bune părți a teritoriului care să permită întoarcerea refugiaților și oprirea valurilor migratoare spre Europa. În sfârșit, mai sunt și alții precum proaspătul consilier pentru securitate națională al lui Trump, John Bolton, pentru care Siria, oricât de gravă ar fi situația, nu reprezintă totuși decât un „sideshow”, o diversiune, iar adevărata problemă și cheia pentru stabilizarea regiunii o reprezintă Iranul și îndepărtarea regimului ayatollahilor, ceea ce ar duce lucrurile într-o cu totul altă dimensiune.

 Ce pot să facă rușii și răspunsul 30-30-30

 Dacă occidentalii hotărăsc totuși să acționeze ca alianță ad-hoc în Siria, Rusia are puține opțiuni, dar confruntarea militară nu este una dintre ele. Cel mai probabil ar căuta un acord care să salveze regimul lui Assad și capul de pod militar rus în Mediterana. În schimb, ar putea face ceva mult mai rău în zone care afectează cu adevărat Europa. Rușii ar putea aprinde din nou conflictul din Donbas și amenința direct Kievul, ar putea face incursiuni provocatoare în spațiul aerian al NATO, ar putea provoca incidente aeriene și navale în Marea Baltică și în Marea Neagră și ar putea să-și activeze caii troieni din Europa – Bulgaria, Grecia, Cipru și alții -pentru a crea haos în politicile Uniunii Europene. Omuleții verzi pot crea probleme serioase în statele baltice iar propaganda rusă de poate intensifica. Pentru a contracara amenințările reale, Statele Unite și aliații vor să adopte la summit-ul NATO din iulie decizia de a crea o forță de reacție pe care o putem numi armata 30-30-30: 30 de batalioane forțe terestre – aproximativ 30.000 de militari-, 30 de escadroane de avioane – 360 de avioane – și 30 de nave de luptă, toate gata să fie desfășurate în maximum 30 de zile. Este singura veste bună care răzbate din haosul strategic ce pare să domine la Washington.

La ce ne-au ajutat protocoalele cu SRI?  

În jur de 70 de protocoale secrete au fost încheiate între Serviciul Român de Informații și alte instituții ale statului, necunoscute întru totul. Din interiorul sistemului nu a explicat nimeni de ce erau necesare astfel de documente.

Toate par inițiate de SRI, care în acest fel și-a dezvoltat o rețea de instituții, gata să ofere în orice moment sprijin kovesi-sri-610x300Serviciului. Informatorii, ofițerii sub acoperire, recruții de orice fel nu erau suficienți pentru cea mai mare instituție de intelligence din România sau pur și simplu nu puteau fi recrutați din zona justiției fără încălcarea legii. Justiția este, însă, doar unul dintre domeniile în care SRI avea interes, celelalte peste 60 de de instituții sunt din interiorul Ministerului de Interne, de Finanțe. Există documente semnate între SRI și Inspecția Muncii, Ministerul Culturii, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția de Plăți și Inspecție Socială, Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă. 64 dintre aceste documente sunt încă în vigoare, după cum a precizat președintele Comisiei parlamentare pentru controlul SRI, senatorul PSD Claudiu Manda. Colaborarea dintre SRI și parchete în domeniul siguranței naționale poate fi înțeleasă până la un punct. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetarea corupției ajunsese un risc pentru siguranța națională și a intrat în atenția Serviciului, iar echipele mixte de procurori și ofițeri de intelligence ar fi putut să lucreze nestingherite în favoarea țării. Atunci, ce le-a oprit pe aceste echipe de experți să descopere ilegalitățile din marile dosare, înainte ca acestea să aducă prejudicii imense? Cum de Sebastian Ghiță, deputatul PSD care își bea cafeaua cu liderii SRI, nu a fost descoperit mai devreme, în vreme ce semna prin firmele pe care le controla contracte de milioane de euro cu statul, unele chiar cu Serviciul? A fost folosit de SRI ca momeală? A fost cultivat de înalții oficiali ai Serviciului în anumite scopuri, iar apoi, când s-a dovedit inutil, l-au abandonat și l-au lăsat să cadă? Între 2003 și 2010, câțiva politicieni români și câțiva afaceriști s-au jucat cu licențele Microsoft pentru școlile din toată țara, chiar sub ochiul vigilent al SRI s-a luat mită de până la 20 de milioane de dolari. Este posibil ca profesioniștii Serviciului Român de Informații să nu fi dat atenția cuvenită nici laboratoarelor Hexi Pharma? Nu era o chestiune de siguranță națională faptul că spitalele din România aveau ca furnizor major o firmă care dilua dezinfectanții de ani și ani. SRI susține că a trimis peste 500 de informări despre infecțiile intraspitalicești între 2011 și 2016, din care 22 se refereau la Hexi Pharma, dar insistă că nu era o chestiune de siguranță națională. Situația e ciudată, mai ales că nu știm ce conțin acele informări, iar Hexi Pharma avea birourile, printr-o coincidență stranie, în blocul în care SRI ocupă cea mai mare parte a spațiului.   

Dar nenumăratele anchete jurnalistice care au demonstrat că firma Tel Drum ar fi una dintre jucăriile preferate ale liderului PSD, Liviu Dragnea, și despre care DNA a primit date abia anul trecut, ca urmare a unei acnhete OLAF, nu avea cum să ajungă în vizorul SRI? 21 de milioane de euro prejudicii nu era o sumă importantă pentru Serviciul Român de Informații? Retrocedările ilegale cu prejudicii de peste 20 de milioane de euro nu puteau fi oprite la timp? Dar privatizările strategice? Ce făceau profesioniștii SRI când cea mai veche rafinărie autohtonă a fost dată rușilor? Sau, mai târziu, între 2008 și 2014, când Lukoil a făcut plăți externe de 15 miliarde de euro? Or, poate, scoaterea din țară a unei sume atât de mari nu făcea parte nici din capitolul siguranță națională, nici din cel referitor la corupție. Prejudiciile adunate din marile tunuri date în anii în care existau relații bune între justiție și SRI ar putea ajunge la PIB-ul României pe un an întreg.   

Nu se știe, de fapt, ce randament au avut aceste protocoale secrete semnate de SRI și alte aproape 70 de instituții. Ar fi normal ca Serviciul să facă un raport în acest sens. Să spună, de pildă, la ce era bun un document secret cu Inspecția Judiciară, cu CSM sau, și mai grav, cu Înalta Curte

Dumitru Dumbravă, șeful Direcţiei Juridice a SRI, a explicat în 2015 că departamentul pe care-l conduce se ocupă „de dosare, parchete, opinii, instanţe uneori invariabil amalgamate cu multe, foarte multe informaţii, mai mult sau mai puţin secrete“ și că angajarea SRI în lupta cu faptele de corupție este o formă de „asanare morală a protocolsocietății“. Generalul Dumbravă mai spuneaSRI a devenit „structură suport a autorității juridice cu atribuții în materie“ și că „nivelul de încredere şi calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat“. SRI se implica „pe toată lungimea lanțului trofic“, fiindcă dacă mai înainte, pe vremea PNA (Parchetul Național Anticorupție), Serviciul se retrăgea din „câmpul tactic“ odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, „în prezent – sublinia Dumitru Dumbravă – ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze“. Generalul SRI mărturisea că ofițerii Serviciului sunt „angrenați“ alături de „procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA [Direcția Generală Anticorupție din Ministerul de Interne] ori ai altor structuri similare“, ceea ce „a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar“

Deci câmpul tactic al SRI începea cu anchetatorii (procurori sau polițiști) și ajungea până la judecători. Dar cum colabora SRI cu Înalta Curte? Era vorba, de pildă, doar despre semnarea rapidă a unor mandate de ascultare sau de urmărire operativă de către judecători sau de mai mult decât atât? E posibil ca SRI să se fi putut amesteca în anumite decizii pe care le dădea Înalta Curte? Ce nevoie avea Serviciul de un protocol cu magistrații din Consiliul Superior al Magistraturii?   

  Florian Coldea, fostul șef operativ al SRI, nu a vrut să dea prea multe amănunte în fața Comisiei parlamentare pentru supravegherea Serviciului, în schimb i-a amenințat pe „trădători“ că vor sfârși tragic. E vorba despre cei care au decis desecretizarea documentelor secrete? Despre prietenii SRI din politică și administrație, care astăzi dezvoltă teoria statului paralel? Despre lacheii Serviciului care au profitat ani în șir și care între timp au trecut în tabăra anti-Coldea? E probabil o răfuială în SRI între unii care au deținut conducerea până nu demult și alții care vor să devină la rândul lor influenți. 

Din această răfuială au ieșit la iveală excesele pe care le făcea Serviciul pe baza protocoalelor secrete care îi dădeau voie să controleze aproape 70 de instituții publice. Întrebarea e dacă, nu cumva, colaborarea Serviciului cu justiția (cu parchetele sau cu Înalta Curte) ar putea funcționa ca pretext pentru o amnistie generală a celor acuzați de fapte de corupție în perioada existenței protocoalelor? Pe de altă parte, oricât de bine intenționat ar fi un serviciu secret, amestecul lui în justiție este periculos și dincolo de limita legalității, aducându-ne aminte de Securitatea comunistă, care avea sub control totul, de la viața intimă a populației la felul în care funcționau instituțiile publice. Tinde SRI spre acest model sau e vorba de neîndemânarea unor foști lideri ai Serviciului care au imitat fără să înțeleagă cum funcționează instituții similare din zona atlantistă?

 Patimi

Săptămâna Patimilor ne-a readus în atenție (dincolo de iepuraș, ouă roșii, miel, cozonac, luați   lumină, plătiți lumină, post, posturi, imposturi) faptul că de la Barabas încoace tâlharii au adesea câștig de cauză.

Spre exemplu, protocolul SRI – Parchetul General (deși mai există încă 64 de protocoale cu ÎCCJ, CSM, MAI, DIICOT, Inspecția Judiciară, MAE etc.) e pe cale să devină nu numai o cale de scăpare pentru corupți, ci și o afacere rentabilă. În fond, de ce n-ar deveni corupții din acuzați acuzatori, cum scria în istoria PCR? Așa că, după ce protocolul SRI-Parchet (cel mai vinovat din toate fiindcă e singurul semnat de Kövesi) va fi condamnat conform rechizitoriului formulat pe micile ecrane de indignați proveniți majoritar din servicii, cei inculpați pe timpul protocolului vor cere revizuirea proceselor și despăgubiri grase. Unii au și început să depună cereri și plângeri. La rece vorbind, absența protocolului SRI-Parchet ar fi fost mult mai gravă, pentru că ambele părți puteau face absolut orice fără să știe nimeni.   

Ca-n dictatură. Acum, însă, trebuie să recunoaștem: ne-au învins corupții! Au furat cât au putut înainte de procese, acum vor să câștige și din faptul că au fost întrerupți din furat de o justiție care primea informări și înregistrări de la SRI – adică de acolo de unde luaseră și ei informațiile, contractele și protecția. Dar statul Dragnea ocrotește famiglia: PSD a inițiat o lege care permite corupților cu pedepse până în cinci ani să execute condamnarea la domiciliu. Eventual, la locul de muncă în fruntea unui minister. Sau în Brazilia ori în Costa Rica – unde Udrea a ajuns la vorba lui Petre Țuțea când declara că „am făcut pușcărie pentru un popor de idioți“. Mersi, madam. În aceeași ordine de idei, quod licet Jovi non licet bovi. Respectiv, ce îi e permis lui Țuțea nu-i e permis țaței. Operațiunea Protocolul demarată de Dăncilă a aruncat în tabere opuse chiar și persoane care până mai ieri beneficiau de aceleași servicii. 

 -b-Ancheta-RISE-Project--b---Liviu-Dragnea-a-vandut-terenuri-de-1-milion-de-euro-dar-banii-au-disparut-din-declaratiile-de-avereDe altfel, dacă nu-i ajungea lui Dragnea cuțitul la os, mai cerea Dăncilă desecretizarea? Aș! Mai era considerat protocolul ilegal? Nici vorbă. Până și un jurist experimentat ca Daniel Morar (fost șef DNA, acum judecător la CCR) și-a dat seama abia acum că protocolul cu SRI din 2009 de care se declara mulțumit în 2012 este ilegal. Și poate că nici acum nu și-ar fi dat seama, dacă nu avea un război personal cu Kövesi, care (departe de a fi o Maica Tereza) a băgat totuși spaima în corifeii corupției. Kövesi a ținut să precizeze însă că în relația cu SRI „cooperarea e diferită de colaborare“. Zău? În ce țară? În SRI Lanka? Căci pe aici s-a dus și lupta anticorupție. A ajuns protocoale și ulcele. Audiat la Comisia SRI despre protocol, Coldea a vorbit la ieșire despre trădarea lui Iuda. Se referea la politicienii, mogulii, magistrații și analiștii cu care SRI împărțea prada din privatizări, contracte și restituiri: prădători, trădători. Cine e Iuda? În spațiul public au fost nominalizați Ghiță, Morar, Băsescu și chiar Hellvig și Coldea. Degeaba! E clar că Băsescu va câștiga și competiția asta. Dar nu-i bai: hulitele protocoale vor redeveni bune și frumoase atunci când Dragnea va avea oameni peste tot. Atunci corupția va fi nu numai legală, ci și obligatorie: cine nu fură cu noi e împotriva noastră.

Cam așa stau lucrurile și între război și corupție nu-i nici o diferență. Corupția este mai periculoasă decât războiul pentru că războiul trece iar corupția își continuă ,,marșul ei triumfal spre hoția fără frontiere.

Să auzim numai de bine și pe curând vă spun tuturor românilor din frumoasa noastră țară!

  Gral-col(r) prof unif dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Donare de sânge şi consultaţii gratuite în Timişoara. IPS Ioan: Aceasta este liturghia milosteniei

IPS Ioan fost prezent luni alături de credincioşii care au venit să doneze sânge şi să primească consultaţii gratuite în parohia Timișoara Dacia. Ierarhul a numit această activitate medicală drept „liturghia ajutorării semenilor noștri”.

La biserica cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” a Parohiei Timișoara Dacia s-au desfășurat luni, 16 aprilie, două IPS-Ioan.x71918acțiuni umanitare: una de donare de sânge, acțiune desfășurată cu sprijinul Centrului de Transfuzii Sanguine din Timișoara, și una de consultații medicale gratuite, desfășurată în colaborare cu Policlinica Profilaxis, informează site-ul oficial al Eparhiei.

Donare de sânge

Campania filantropică s-a bucurat de prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care a binecuvântat lucrarea social-caritativă, inițiată de clericii și voluntarii din grupul de cateheză al parohiei.

Având în vedere nevoia acută de sânge, mai mulți credincioși timișoreni, eligibili pentru donarea de sânge, s-au alăturat acestei campanii civice, venind în ajutorul celor peste 600.000 de conaționali, care au nevoie urgentă de sânge și de preparate sanguine.

Consultaţii medicale gratuite

De asemenea, zeci de persoane, enoriași ai parohiei timișorene: tineri, persoane vârstnice sau cu statut socio-economic scăzut, care nu sunt asigurate din punct de vedere medical sau care nu au acces la sistemul sanitar, persoane cu dizabilităţi, cu boli cornice ori cazuri sociale, au beneficiat de consultații medicale gratuite, precum și de servicii de prevenție medicală.

Înaltpreasfinţia Sa a evidenţiat faptul că programul de recoltare iniţiat de parohie a fost extins, iar, pe lângă donarea de sânge, a fost organizată o acţiune de consultaţii gratuite.

„Cei tineri au venit să doneze sânge, iar cei în vârstă au venit ca să fie consultați. Mitropolia Banatului a donat, în urmă cu câteva luni, Policlinicii Profilaxis un ecograf, în valoare de 30.000 de euro, iar astăzi au ieșit cu el pe ogor, pentru oamenii aflați în suferință”, a spus Mitropolitul Banatului.

Profilaxie

O echipă mixtă, formată din medici și asistenți medicali, specialiști în medicină internă și cardiologie, s-au reunit, pentru a consulta, a diagnostica și a evalua multidisciplinar, starea de sănătate a enoriașilor parohiei care au avut nevoie de un consult medical de specialitate.

În urma evaluării analizelor și pe baza anamnezei pacientului, beneficiarilor li s-au întocmit scheme de tratament, fiind informați dacă au nevoie de consult de specialitate amănunțit, primind, totodată, și câteva recomandări care vor fi urmate sub îndrumarea medicului de familie.

În cadrul acestor consultații, un accent deosebit s-a pus și pe profilaxie, concepută ca un ansamblu de măsuri și mijloace destinate menținerii și promovării sănătății, prevenirii apariției bolilor sau împiedicării evoluției defavorabile a celor depistate.

Vizita periodică la medic, în special în cazul persoanelor înaintate în vârstă, este o metodă eficientă de prevenție și diagnosticare precoce a diverselor afecțiuni, mai ales că multe boli sunt asimptomatice, dezvoltându-se în mod silenţios.

Astfel de activităţi sunt organizate de Parohia Timişoara-Dacia din anul 2005.

Campania națională „Donează sânge, salvează o viaţă!”

În Biserica Ortodoxă Română se desfăşoară la nivel naţional Campania „Donează sânge, salvează o viaţă!”. Proiectul a fost demarat binecuvântarea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prin implicarea mai multor voluntari coordonați de Arhim. Ciprian Grădinaru, slujitor al Paraclisului Catedralei Naționale.

Gestul voluntarilor de la București a fost privit cu interes de clerul și credincioșii din țară. Aceștia, la rândul lor, s-au organizat și au reușit să aducă o rază de speranță celor aflați în dificultate, implementând campania şi în alte Eparhii.

Prin acţiunile de donare de sânge organizate începând cu anul 2013, Patriarhia Română este instituția cu cea mai mare contribuție adusă la creșterea numărului donatorilor.

Un român are nevoie de sânge la fiecare trei secunde, dar doar 2% donează! Numărul donatorilor din România nu depăşeşte 2% din populaţie, faţă de media europeană de 10 la sută.

Prin urmare, cantitatea recoltată zilnic în ţară este cu mult sub necesarul unităţilor sanitare. Cele mai mari cantităţi de sânge sunt folosite la transplantul de ficat, de cord, rinichi, medular şi în oncologie.

Sănătate pentru Sate

Acțiunea social – filantropică a avut prima ediție în anul 2015. Activitatea de voluntariat a fost creionată încă din luna septembrie a aceluiași an când a fost semnat Protocolul de cooperare între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii.

Prin acest proiect a fost facilitat accesul la asistenţă medicală gratuită pentru persoanele din mediul rural.

Biserica Ortodoxă Română este cel mai mare filantrop raportat la contribuţia sa în lucrarea socială. Zeci de mii de persoane au beneficiat până în prezent numai de proiectele desfăşurate de voluntarii Paraclisului Catedralei Naţionale.

Prin programul „Donează sânge, salvează o viaţă!” au fost colectate peste 10 tone de sânge. De asemenea, prin intermediul proiectelor „Sănătate pentru sate” şi „Prevenție și educație pentru sănătate” au fost asistate şi consiliate în diferite specializări medicale foarte multe persoane din domeniul rural.

Florin NAHORNIAC

Sfântul Gheorghe, cinstit de militari

defilare_w747_h373_q100Militarii Brigăzii Multinaționale Sud-Est organizează o serie de manifestări în Craiova, cu ocazia sărbătoririi Zilei Forțelor Terestre din data de 23 aprilie 2018, când este cinstit ocrotitorul spiritual al forţelor terestre din Armata României, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Astfel, Ziua Porților Deschise se va desfăşura, pe 23 aprilie, între orele 10:00 și 14:00, la sediul Batalionului 20 Infanterie „Dolj”, situat pe strada Caracal. Cei interesaţi pot vizita o expoziție de tehnică şi echipamente militare din cadrul unităţilor subordonate Brigăzii Multinaționale Sud-Est și a detașamentului militar polonez, un traseu militar aplicativ și prezentarea de exerciții de tip Drill Team. De asemenea, Muzica Militară a Garnizoanei Craiova va susţine un concert de muzică de fanfară în Parcul „Nicolae Romanescu”, începând cu ora 11:00.

Gral. col. Mihai Florin NAHORNIAC

Legea ANI este atacată la Curtea Constituțională de Klaus Iohannis

Legea inițiată de deputatul PSD Florin Iordache prin care încetează interdicțiile aplicate de Agenția Națională de Integritate parlamentarilor până în 2013 a fost atacată de președintele Klaus Iohannis la CCR.

Este a doua sesizare a CCR după ce au fost respinse observațiile făcute de PNL. Pe 10 aprilie Parlamentul a respins cererea de reexaminare formulată de șeful statului la acest proiect. În textul sesizării, Iohannis face referire și la angajamentele României în cadrul MCV, scrie HotNews.ro

iohannis_1-465x390Conform inițiativei, adoptată în decembrie anul trecut, interdicțiile aplicate deputaților și senatorilor pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de Agenția Națională de Integritate și care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în perioada 2007 – 2013, până la intrarea în vigoare a Legii 219/2013 pentru modificarea și completarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, încetează de drept.

Sesizarea formulată de președintele Klaus Iohannis

La data de 13 aprilie 2018, Parlamentul a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Prin obiectul de reglementare această lege vizează încetarea de drept a interdicțiilor aplicate, în temeiul art. 25 din Legea nr. 176/2010, persoanelor care au avut calitatea de senator și/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de Agenția Națională de Integritate și care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în exercitarea oricăruia dintre mandatele de senator și/sau deputat în perioada 2007-2013, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2013. Legea menționată a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, instanţa constituţională statuând prin Decizia nr. 52/2018 că dispozițiile acesteia sunt constituționale prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum și la art. 147 alin. (4) din Constituție.

În considerarea acestei decizii și distinct de criticile de neconstituționalitate prezentate în obiecția la care Curtea Constituțională a răspuns, învederăm noi critici de neconstituționalitate care, prin raportare la un subiect de o importanță semnificativă[1] pentru asigurarea unui cadru de integritate adecvat, dar și pentru respectarea principiului legalității, precum și a principiului securității raporturilor juridice, necesită o analiză suplimentară din partea Curții Constituționale. Astfel, considerăm că Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative încalcă prevederile art. 1 alin. (3) – (5), ale art. 147 alin. (4) şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.

1. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie

Prin Decizia nr. 52/2018, Curtea Constituțională a statuat: „Interdicția care a decurs din actul Agenției Naționale de Integritate își menține prezumția de legalitate ce caracterizează orice act administrativ, legea criticată nefăcând altceva decât să înceteze pentru viitor efectele acesteia”. Totodată, s-a mai precizat că: „(…) interdicțiile vizate prin legea criticată nu sunt stabilite prin hotărâri judecătorești, astfel cum greșit afirmă autorii obiecției, ci prin raportul de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate. Acest raport de evaluare poate rămâne definitiv fie prin necontestare, fie prin respingerea contestației formulate împotriva acesteia de către instanța judecătorească”.

Interdicțiile au fost aplicate prin acte administrative individuale (rapoarte), emise de o autoritate administrativă autonomă (A.N.I.), acte emise în executarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Prin faptul că respectivele interdicții vor înceta de drept conform legii criticate – în privința persoanelor care au avut calitatea de senator/deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013 – considerăm că norma instituită prin legea dedusă controlului de constituționalitate nu îndeplinește cerințele de claritate, precizie și predictibilitate, ceea ce afectează atât principiul legalității, cât și pe cel al securității raporturilor juridice, aducând atingere și principiului separației puterilor în stat.

Astfel, deși instituie la nivel legal încetarea de drept a unor interdicții stabilite printr-un act administrativ individual (deci adresat și comunicat unor persoane determinate), legea criticată este eliptică cu privire la modul în care această dispoziție va fi pusă în executare în mod concret, în sensul că nu se precizează care este autoritatea competentă să constate încetarea de drept și conform cărei proceduri ar trebui ea să acționeze. Astfel de măsurinu pot fi deduse pe cale de interpretare și nu pot fi suplinite pe cale jurisprudențială. Formularea generală a unui efect juridic al legii – precum încetarea de drept a efectelor unor acte administrative individuale – nu poate complini absența unor prevederi legale care să precizeze cine are competența și cum trebuie să acționeze pentru a realiza efectul juridic dorit, fapt care afectează claritatea normei și securitatea raporturilor juridice, păstrarea sau eliminarea respectivelor interdicții fiind incertă din perspectiva modului de punere în executare a legii. Așa cum arată și Curtea Constituțională în decizia sus-menționată, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege încetarea de drept a unor interdicții stabilite de un organ administrativ sau a unor obligații stabilite de organul fiscal: scutiri sau exonerări de la plata unor obligații stabilite prin acte ale autorităților administrative; exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială; măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului; anularea unor majorări de întârziere/dobânzi impuse prin acte administrativ-fiscale. Însă, ori de câte ori Parlamentul a optat pentru asemenea soluții a prevăzut, invariabil, ca încetarea de drept să fie constată de anumite autorități executive cu atribuții legale în domeniu, tocmai în scopul asigurării de către acestea a organizării executării și a executării în concret a respectivelor dispoziții stabilite de organul legislativ.

Ca atare, în condițiile în care rapoartele A.N.I. produc în continuare efecte juridice, așa cum arată și Curtea Constituțională, dar legiuitorul dispune încetarea de drept doar a interdicțiilor stabilite de acestea, apare necesară precizarea în lege a autorităților, precum și a procedurilor ce fac posibilă producerea efectelor juridice scontate, astfel încât persoanele care intră sub incidența legii, precum și autoritățile publice care verifică și constată existenta interdicțiilor să poată fi înștiințate sau să poată lua la cunoștință că unele efecte juridice ale actului administrativ individual respectiv încetează de drept în temeiul legii. Ipoteza în care instanțele ar putea lua act de încetarea de drept a unor astfel de interdicții dacă pe rolul lor s-ar afla litigii ce ar avea ca obiect contestarea unor rapoarte ale A.N.I. cu privire la fapte comise în perioada 2007-2013 este condiționată de elemente extrinseci legii criticate care depind de fapte juridice ori manifestări de voință incerte și, în plus,  considerăm că această lege nu oferă o soluție legală pentru situațiile în care rapoartele ANI nu ar fi contestate în instanță ori ar exista hotărâri judecătorești definitive ce ar confirma interdicțiile în cauză.

În lumina celor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 52/2018, singura variantă judicioasă din punct de vedere constituțional pentru punerea în executare a dispozițiilor legii criticate ar fi ca autoritatea executivă emitentă a actului administrativ individual să poată emită actul administrativ de constatare a încetării de drept, în temeiul legii, a interdicțiilor care au fost stabilite prin actul administrativ inițial. Faptul că legiuitorul prevede încetarea de drept a unor interdicții stabilite printr-un act administrativ care se bucură în continuare de prezumția de legalitate presupune cu necesitate și existenta unor măsuri de punere în aplicare a legii, apte să asigure respectarea principiului separației puterilor în stat, dar și a principiului securității raporturilor juridice. Parlamentul este competent să dispună pentru viitor cu privire la efectele juridice pe care le produc actele administrative emise în baza unor dispoziții legale, dar punerea în executare în concret a unor astfel de dispoziții legale, prin care încetează efectele juridice ale acelor acte administrative, trebuie realizată tot prin intermediul unui act administrativ, de punere în executare a încetării efectelor actului juridic inițial vizat. În caz contrar, dacă am accepta că organul legiuitor ar putea desființa efectele juridice ale unor acte ale autorităților executive – fără ca respectivele acte să fie anulate, revocate sau modificate de autoritățile emitente în conformitate cu noile dispoziții legale – am accepta, în fapt, o încălcare a principiului separației puterilor în stat.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că omisiuni legislative apte să creeze incertitudine sub aspectul operațiunilor juridice reglementate generează lipsă de coerență, claritate și previzibilitate a normei legale, de natură să înfrângă principiul securității juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii (Decizia nr. 1/2014).

Așadar, în absența unei reglementări care să dispună cu privire la autoritatea ce dobândește competența și la procedura de urmat în vederea punerii în executare a dispozițiilor legii, legea  criticată este lipsită de precizie, claritate și predictibilitate încălcând  dispozițiile art. 1 alin. (4), precum și pe cele ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind asigurarea principiului legalității și principiului securității raporturilor juridice.

2. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie

Legea supusă controlului de constituționalitate utilizează la art. I sintagma „persoanelor care au avut calitatea de senator și/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013”, precum și sintagma „exercitarea oricăruia dintre mandatele de senator și/sau deputat în perioada 2007-2013”.

Ambele formulări sunt lipsite de claritate, precizie, generând impredictibilitate în aplicarea normei. Pe de o parte, sintagma „oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013” poate fi interpretată ca vizând toate mandatele parlamentare deținute de senatori și/sau deputați în una, două sau chiar toate cele trei legislaturi cuprinse în perioada respectivă, anume: 2004 – 2008, 2008 – 2012 și 2012 – 2016. Pe de altă parte, sintagma „exercitarea oricăruia dintre mandatele de senator și/sau deputat în perioada 2007-2013” se poate interpreta ca referindu-se doar la senatorii și/sau deputații care au deținut mandate parlamentare exclusiv în această perioadă și nu în oricare dintre mandatele parlamentare din legislaturile care s-au consumat și au început în perioada 2007-2013.

Scopul legii criticate, așa cum a fost recunoscut și prin Decizia Curții Constituționale nr. 52/2018 a fost acela de a impune o soluție juridică de natură să rezolve problemele apărute prin aplicarea extensivă a instituției extrapenale a conflictului de interese în privința deputaților și senatorilor pentru perioada de referință 2007-2013; aceste aspecte au fost, de altfel,  identificate și în Decizia Curții Constituționale nr. 619/2016. Mai mult, Curtea a constatat că „soluția legislativă aleasă este bine delimitată și conturată din punct de vedere normativ, vizând, în mod implicit și exclusiv, conflictul de interese generat de angajarea soțului deputatului sau senatorului, după caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar”. Totodată, în Decizia nr. 619/2016, la care Decizia nr. 52/2018 face trimitere, Curtea Constituțională a precizat că „din punctul de vedere al legislației extrapenale, […] în perioada 2003-2007 dispozițiile privind conflictul de interese în exercitarea calității de deputat sau de senator se aplicau și acestora, fără a se indica, în mod expres, cazurile de conflict de interese, iar în perioada 2007-2013 este o situație normativă relativ confuză din moment ce, deși aceștia aveau obligația de a depune declarație de interese, instituția extrapenală a conflictului de interese nu se aplica în privința deputaților și senatorilor”.

Așadar, jurisprudența Curții Constituționale în materie se referă în mod exclusiv la conflictele de interese generate de angajarea soțului deputatului/ senatorului, după caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar, conflicte constatate pentru perioada 2007-2013 prin rapoartele A.N.I., acte administrative individuale rămase definitive fie prin necontestare, fie prin respingerea contestației formulate împotriva acestora de către instanța judecătorească

Or, în absența unei dispoziții exprese, întrucât legea supusă controlului vizează oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007- 2013 și nu doar perioada 2007-2013, precum și toate conflictele de interese, nu doar pe cele generate de angajarea soțului deputatului sau senatorului, după caz, ori a rudelor/afinilor acestuia la biroul parlamentar, rezultă că această lege instituie încetarea de drept a tuturor interdicțiilor pentru toate tipurile de conflicte de interese constatate de Agenția Națională de Integritate cu privire la deputați și senatori care și-au exercitat mandatul în oricare dintre cele trei legislaturi cuprinse în perioada amintită (2004-2008, 2008-2012 și 2012-2016).

Tot din jurisprudența constituțională rezultă că, de principiu orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se şi previzibilitatea, ceea ce presupune că actul normativ trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Este evident însă că în cazul de față legea criticată este lipsită de gradul de claritate și precizie necesar pentru o corectă interpretare și aplicare.

3. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie

Conceptul stat de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale, ce a statuat că acesta presupune capacitatea statului de a asigura cetățenilor servicii publice de calitate și de a crea mijloacele pentru a spori încrederea acestora în instituțiile și autoritățile publice. Această capacitate presupune, în mod firesc, și obligația statului de a impune standarde etice și profesionale, în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenți publici sau privați care sunt învestiți și au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele – iar cadrul legislativ este una dintre ele – pentru exercitarea funcțiilor sale de către profesioniști care îndeplinesc criterii profesionale și de probitate morală (Decizia nr. 582/2016).

Stabilirea standardelor de integritate, inclusiv pentru deputați și senatori,  reprezintă o chestiune de oportunitate care intră în marja legiuitorului, cu respectarea prevederilor constituționale. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a stabilit în jurisprudența sa recentă că, spre deosebire de modificarea unui standard de integritate, eliminarea unui astfel de standard aduce atingere protecției valorii sociale în discuție, integritatea/probitatea persoanei care deține respectiva calitate și prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat (Decizia nr. 32/2018).

În Decizia nr. 52/2018, Curtea Constituțională a arătat că legea criticată ”nu pune în discuție existența stării de conflict de interese”, ci sistează efectele interdicției rezultate din rapoartele A.N.I. în privința persoanelor față de care s-a constatat această stare și care se află sau ar urma să se afle sub puterea interdicției instituite de art. 25 din Legea nr. 176/2010. În cazul senatorilor și deputaților, interdicția de a ocupa una dintre funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010 pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului/de la momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare al A.N.I. (după cum la momentul constatării definitive persoana ocupa sau nu funcția de deputat sau senator) reprezintă o sancțiune cu o natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicția temporară a exercitării unor drepturi, în speță drepturi electorale. De asemenea, Curtea Constituțională a afirmat în repetate rânduri că o astfel de sancțiune ”se integrează scopului legii – asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți” (Decizia nr. 391/2014 şi Decizia nr. 550/2015).

Mai mult, aceste interdicții au fost aplicate ca urmare a rămânerii definitive a rapoartelor de evaluare ale A.N.I. fie prin necontestare (caz în care deputatul sau senatorul a acceptat rezultatul unui astfel de raport), fie prin respingerea contestației formulate împotriva acestora de către instanța judecătorească (caz în care o instanță judecătorească a verificat raportul de evaluare și a confirmat legalitatea și temeinicia acestuia). Prin urmare, în ambele cazuri, aceste interdicții reprezintă un efect al unor constatări definitive, în baza prevederilor aplicabile deputaților și senatorilor, prin parcurgerea unor proceduri stabilite de lege, o astfel de măsură reparatorie, așa cum se precizează în expunerea de motive, nefiind justificată prin raportare la standardele în materie de integritate instituite ca răspuns la o cerință reală a societății românești.

Se poate accepta faptul că legea criticată cuprinde o soluție legislativă bine delimitată din punct de vedere normativ, necesară ca urmare a faptului că în perioada 2007-2013 a existat o situație normativă relativ confuză privind conflictul de interese în exercitarea calității de deputat sau senator, întrucât nu se indicau, în mod expres, cazurile de conflict de interese. Însă, ce nu se poate accepta din punct de vedere constituțional este ca, prin modul neclar şi imprecis de reglementare a dispozițiilor legale, să se ajungă la o interpretare excesivă, contrară chiar scopului avut în vedere de legiuitor, anume ca toate interdicțiile pentru toate tipurile de conflicte de interese constatate de A.N.I cu privire la deputați și senatori care și-au exercitat mandatul în legislaturile 2004-2008, 2008-2012 și 2012-2016 să înceteze de drept. O astfel de soluție legislativă ar fi în mod evident contrară jurisprudenței constituționale în materia asigurării integrității în funcțiile și demnitățile publice, ceea ce contravine  și dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție

4. Legea pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie

Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Totodată, conform art. 148 alin. (4) din Constituția României, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană și din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

Mecanismul de Cooperare și Verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (M.C.V.) a fost stabilit prin Decizia nr. 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006. Unul dintre cele patru obiective de referință specifice stabilite în cadrul M.C.V. a fost chiar „înființarea, conform celor prevăzute, a unei agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive ˮ.

În Raportul M.C.V din anul 2017, Comisia Europeană a realizat o trecere în revistă a evoluțiilor privind acest obiectiv de referință și a reținut că încă de la înființarea A.N.I., rapoartele M.C.V. au evidențiat rezistența față de punerea în aplicare a rapoartelor A.N.I., chiar și atunci când au fost confirmate printr-o hotărâre judecătorească. Astfel, rapoartele M.C.V. succesive din anii 2013 – 2016 au pus în lumină faptul că ”punerea în aplicare a rapoartelor A.N.I. privind membrii Parlamentului, chiar și atunci când sunt confirmate prin hotărâre judecătorească, a fost pusă sub semnul întrebării”. Printre recomandările făcute de Comisia Europeană în  acest cadru, au fost amintite următoarele: „să se asigure că nu există excepții de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese și averile nejustificateˮ (raportul din luna ianuarie 2014) sau faptul că „Parlamentul ar trebui să dea dovadă de transparență în procesul său decizional cu privire la acțiunile întreprinse în urma hotărârilor definitive și irevocabile având ca obiect incompatibilități, conflicte de interese și averi ilicite pronunțate împotriva membrilor săiˮ (raportul din luna ianuarie 2017).

Cu privire la efectul recomandărilor stabilite prin rapoartele de evaluare pentru România în acest cadru, Curtea Constituțională a reținut că România „are obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție” (Decizia Curții Constituționale nr. 2/2012).

Or, prin eliminarea efectului generat de constarea printr-un raport definitiv al A.N.I. a nerespectării prevederilor legale privind conflictul de interese de către persoanele care au avut calitatea de senator și/sau deputat în oricare dintre mandatele cuprinse în perioada 2007-2013,  și anume încetarea de drept a interdicțiilor aplicate acestora în temeiul art. 25 din Legea  nr. 176/2010,  este afectată stabilitatea cadrului legislativ în materie de integritate, dar  și caracterul disuasiv al măsurilor aplicate de A.N.I., contrar angajamentelor asumate de România și, implicit, a recomandărilor Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, ceea ce atrage nerespectarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie.

Silvia ANDREI

Patriarhul Teofil al Ierusalimului vine în România

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului vine anul acesta în România pentru a participa la primul hram al Catedralei Naționale care va avea loc la câteva zile după sfințirea acesteia.

Preafericitul Părinte Teofil a răspuns afirmativ invitației Părintelui Patriarh Daniel de a conduce manifestările prilejuite de prima sărbătoare patronală a Catedralei Mântuirii Neamului, care va avea loc vineri, 30 noiembrie 2018.

Patriarhul-Ierusalimului-1.x71918Catedrala Națională va fi sfințită în data de 25 noiembrie de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

Sfântul Andrei – Apostolul Românilor

Numeroase mănăstiri și biserici de mir l-au luat ca ocrotitor și îl sărbătoresc în fiecare an, organizând ample evenimente religioase și culturale, sfântul fiind ocrotitorul românilor de pretutindeni.În România, Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român.

Sărbătoare legală

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în 1997 a fost proclamat Ocrotitorul României.

Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare națională bisericească, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001. În 2012, ea a devenit sărbătoare legală în România și implicit zi liberă.

Catedrala eroilor români ocrotită de Sfântul Andrei

Datorită evlaviei pe care o au credincioșii ortodocși români față de Apostolul Andrei, Sfântul a fost ales ocrotitor al Catedralei Naționale.

Viitoarea Catedrală patriarhală va fi un obiectiv arhitectural şi turistic important pentru Bucureşti, singura capitală europeană care nu are încă o Catedrală reprezentativă pentru credinţa poporului său.

Catedrala este închinată Înălţării Domnului şi Sf. Ap. Andrei, reprezentând un  simbol de recunoștință pentru toți eroii români care s-au jertfit pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoșești.

Patriarhul Ierusalimului a vizitat România în 2014

Ultima dată, Patriarhul Teofil al III-lea a vizitat Bucureștiul în 2014 de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, când a adus spre închinare un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci.

Vizita patriarhului Ierusalimului in Romania 2014
Patriarhul Ierusalimului oferind Patriarhului Daniel o icoană a Învierii Domnului cu ocazia vizitei sale în București, 

„Nu am cuvinte să-mi exprim mulțumirile pentru ospitalitatea cordială, spontană, foarte caldă și frățească de care ați dat dovadă”, a spus Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, la plecarea din România în octombrie 2014.

Florin CREȘTINUL

După Elena Udrea, Alina Bica cere și ea azil politic în Costa Rica

Alina Bica, fosta şefă a procurorilor anti-mafia, a cerut azil politic în Costa Rica. Avocatul său a anunţat vineri, la Curtea Supremă, când a cerut ca audierea Alinăi Bica să fie făcută prin sistem de videoconferinţă, transmite Digi 24.

alina-bica-refugiat-politic-costa-rica-281124Potrivit avocatului său, Alina Bica a primit, din luna ianuarie, statutul de refugiat politic în Costa Rica şi solicită să fie audiată prin videoconferinţă în procesul ANRP, în care este judecată alături de omul de afaceri Dorin Cocoş şi fiul acestuia, Alin Cocoş.

Plecată în Costa Rica încă de la începutul anului, Alina Bica, a fost condamnată în două dosare penale, însă deciziile nu sunt definitive. Astfel, în noiembrie 2016, ea a fost condamnată de Instanţa supremă la patru ani de închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului. În acelaşi dosar, fostul ministru Adriean Videanu a fost achitat pentru complicitate la abuz în serviciu. De asemenea, în ianuarie 2017, Alina Bica a primit 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, în legătură cu intervenţii pentru clasarea unui dosar în care era implicat omul de afaceri Horia Simu.

Iosif VARGA

 

 

Protestele continuă în țară, medicii amenință că nu vor mai face gărzi

Până la declanșarea grevei generale în sănătate anunțată pe 11 mai, angajații din sistemul sanitar se gândesc să nu mai asigure gărzile din spitale ca formă de protest față de scăderea veniturilor unor categorii de salariați.

În curtea Spitalului Clinic de Urgență Craiova au continuat să protesteze aproximativ 300 de angajați, care reclamă faptul că nu s-a primit niciun semn de la Guvern și nici conducerea spitalului nu a găsit vreo soluție. Ca răspuns, medicii se gândesc să denunțe contractele de gărzi.

sanitas-1Reducerea sporurilor pentru orele suplimentare de gardă i-a făcut pe 1.000 de medici și asistente să semneze o petiție prin care informează Guvernul că dacă nu se găsesc soluții vor renunța la contractele pentru efectuarea de gărzi.

Si la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iasi a fost protest vineri fata de inechitatile din salarizare. „Nu vrem salarii speciale, vrem salarii normale!”, au strigat zeci de oameni in curtea institutiei, relatează Ziare.com.

Managerul Grigore Tinica le da dreptate protestatarilor si spera ca, in curand, problema sa fie rezolvata la nivel national. „S-a negociat cu toata lumea, dar am fost nevoiti sa ne incadram in acel procent de 27 la suta in ce priveste sporurile, conform prevederilor legale. Din aproape 400 de angajati medicali, avem 196 care au sporuri de peste 50%. Astfel, procentul acela de 27% impus este foarte mic. La etapa asta se fac niste recalculari, care vor fi trimise la Ministerul Sanatatii. Am facut deja un memoriu si speram sa fie luat in considerare”, a declarat, pentru Mediafax, prof.dr. Grigore Tinica.

Intre timp, in jur de 200 de biologi, chimisti si biochimisti s-au dus in fata Ministerului Muncii, cerandu-si drepturile, dar si respect dupa ce Olguta Vasilescu a spus ca acestia ar trebui platiti ca profesorii de biologie, de fapt.

„Ce ministru isi permite sa jigneasca absolventi ai facultatilor de biologie, minimizand importanta profesiei de biolog si considerand-o inferioara celei de medic in privinta complexitatii si pregatirii, avand in vedere ca, la momentul actual, ei lucreaza in universitati de top din lume si la NASA, in domenii de cercetare de varf, cum ar fi oncogenomica, medicina regenerativa, exobiologie sau bioinformatica? Va informam, de asemenea, ca in lume, 24 de premii Nobel in Medicina au fost castigate de catre biologi”, se arata intr-o scrisoare deschisa adresata Olgutei Vasilescu, semnata de 890 de biologi, chimisti si biochimisti.

Acestia spun ca nu-si pot explica „incercarile halucinante, neadevarate si ofensatoare” ale Olgutei Vasilescu de a-i denigra decat prin prisma faptului ca aceasta nu stie si nu intelege ce se intampla in laboratoarele clinice si nici nu vrea sa isi asume responsabilitatea pentru discrepantele uriase de salarizare create de noua lege.

Pe de alta parte, sindicatele au anuntat ca vor sa dea in judecată spitalele. Decizia a fost luata de Sanitas la nivel national, dupa ce au fost identificate cel putin 15 spitale care, in urma unor asa zise negocieri, sporul e acordat sub nivelul minim.

„Este absolut ilegal sa acorzi sporuri sub limita minima prevazuta in lege. Discutam cu mai multe case de avocatura, nu stiu daca va fi un proces colectiv, dar va fi unul tintit, vom actiona in judecata ordonatorii de credite care s-au incadrat sub limita minima a sporului”, a declarat la Realitatea TV Razvan Gae, vicepresedinte Sanitas.

„Cu toate ca in multe cazuri nu e vina angajatorului, doar pe el il putem actiona in instanta. Nu putem actiona in instanta decat angajatorul, spitalul, si doar acolo unde nu s-a respectat Legea Salarizarii sau hotararea de guvern cu privire la minimul sporurilor. Dar daca vom castiga, banii vor veni, probabil, de la minister”, a detaliat pentru Ziare.com Viorel Husanu, liderul Sanitas Bucuresti.

Intr-un comunicat, Federatia le cere angajatilor din Sanatate sa nu se lase manipulati nici de Putere, nici de Opozitia care incearca sa capitalizeze politic criza.

„Va solicitam insistent sa nu-i lasati sa afecteze desfasurarea programului de proteste! Nu acceptati nici informatiile false, nici acuzele, nici dezbinarea, nici infiltrarea propagandistilor politici! Va rugam sa fiti sceptici in ceea ce priveste tot esichierul politic: Puterea doreste sa ne impiedice sa iesim in strada, Opozitia ar dori sa confiste actiunile noastre si sa le foloseasca in propria lupta cu cei aflati la guvernare!

Nu-i lasati sa va invrajbeasca si sa arunce cu noroi in tot ce inseamna angajatii din sanatate si asistenta sociala! Nu uitati ca doar impreuna suntem puternici! Principala sursa a inechitatilor in sanatate si asistenta sociala este Legea salarizarii, iar vinovati sunt cei care au construit-o si votat-o, cu toate limitarile si omisiunile ei!”, se arata in comunicatul Sanitas.

Sindicalistii au anuntat joi ca saptamana viitoare, pe 26 aprilie, va avea loc un miting in Capitala cu peste 10.000 de oameni, pe 7 mai va avea loc o greva de avertisment, iar pe 11 mai e declansata greva generala.

Liderul PSD Liviu Dragnea a aruncat joi seara vina in diverse colturi pentru haosul creat de Legea Salarizarii. El a vorbit de „cresterile spectaculoase” de salarii in ce ii priveste pe medici, dar a recunoscut ca nu se pune problema de salarii europene, pentru ca nu exista bani.

„Faptul ca in sanatate s-au alocat in plus 3 miliarde de lei si suntem in situatia unica in lume ca sunt proteste impotriva maririi salariilor ne face si pe noi sa ne intrebam, sa mergem pana la cauza. Nu sunt venituri mai mici decat in decembrie 2016. Daca au aparut astfel de situatii, inseamna ca e o situatie care nu e generata de Legea Salarizarii. Trebuie sa vedem care sunt cauzele, daca a gresit cineva, sa nu mai faca greseala.

Silvia ANDREI

 

Primul cinematograf din Arabia Saudită, redeschis după 35 de ani

Primul cinematograf din Arabia Saudită a fost redeschis miercuri, după o pauză de 35 de ani, cu proiecția-test a superproducției „Pantera neagră / Black Panther“ de Ryan Coogler, în fața unor profesioniști din industrie, transmite AFP. 

Proiecția-test, la care accesul a fost pe bază de invitație, a avut loc în noul cinematograf din cartierul financiar „Regele Abdallah“ din Riad.

În decembrie 2017, Ministerul Culturii din regat, care trece prin schimbări profunde de când a preluat puterea descărcareMohammed bin Salman, a anunțat că cinematografele vor fi redeschise anul acesta.

Gigantul american AMC Entertainment a obținut prima licență pentru exploatarea de săli de cinema. „Bine ați venit într-o eră în care filmele pot fi vizionate de saudiți nu în Bahrain, nu în Dubai, nu la Londra, ci în regat“, a comentat directorul general al companiei americane, Adam Aron. Înainte de proiecție, acesta a vorbit despre o „zi istorică“ pentru companie, dar și pentru Arabia Saudită.

Potrivit lui Aron, vânzarea de bilete pentru marele public va începe joi, iar primele proiecții publice debutează vineri. Autoritățile locale au anunțat totuși că proiecțiile-test se vor întinde pe mai multe zile, până va fi pus la punct un sistem de vânzare a biletelor online.

Anterior, autoritățile au anunțat că primele cinematografe se vor deschide în luna mai.

Potrivit presei locale, AMC Entertainment, care a semnat un acord de intenție cu Fondul suveran saudit în decembrie 2017, ar trebui să deschidă 40 de cinematografe în 15 orașe din regat în următorii cinci ani.

AMC va concura pe piață cu alte nume mari, precum VOX Cinemas, principalul exploatator din Orientul Mijlociu, cu sediul în Dubai.

Ca și producțiile de televiziune, filmele proiectate vor avea nevoie de acceptul unei comisii de cenzură, care consideră tabu subiecte precum sexul, religia și politica.

Prințul saudit Mohammed bin Salman s-a angajat să modernizeze regatul și să aducă o interpretare mai deschisă și mai tolerantă a islamului. Au fost luate deja niște măsuri pentru a relaxa restricțiile sociale din țară, prin reducerea rolului poliției religioase și prin permiterea concertelor publice. În plus, femeile au dreptul să șofeze începând din 2018.

Maria ANGHELACHE

SUA: Partidul Democrat dă în judecată Rusia, WikiLeaks şi echipa de campanie a lui Donald Trump

Comitetul Naţional al Partidului Democrat a dat în judecată Guvernul rus, echipa de campanie a lui Donald Trump şi WikiLeaks, acuzând existenţa unei conspiraţii pentru influenţarea alegerilor prezidenţiale din 2016 în favoarea lui Donald Trump, scrie The Guardian.

Procesul a fost intentat vineri la un tribunal federal din New York.

Pelosi+Reid+Democratic+Leaders+Address+Economic+UONmt0nVzGrlÎn plângere se precizează că oficiali din echipa de campanie a lui Donald Trump au colaborat cu Guvernul rus pentru a afecta imaginea candidatei democrate Hillary Clinton. De asemenea, se cer despăgubiri pentru infiltrarea hackerilor în serverele Comitetului Naţional.

„În timpul campaniei prezidenţiale din 2016, Rusia a lansat un atac asupra democraţiei noastre şi a găsit un partener disponibil în campania lui Donald Trump. Acest lucru reprezintă un act de trădare fără precedent – echipa de campanie a unui candidat la Preşedinţia Statelor Unite a colaborat cu o putere străină pentru a-şi mări şansele la câştigarea alegerilor”, susţine, într-un comunicat, preşedintele Comitetului Naţional al Partidului Democrat, Tom Perez.

Cei acuzaţi, conform documentelor despuse în instanţă, sunt fiul preşedintelui, Donald Trump Jr., ginerele şi consilierul-şef Jared Kushner, fostul şef al campaniei, Paul Manafort şi adjunctul său Rick Gates şi fostul consilier pe probleme de politică externă, George Papadopoulos. De asemenea, sunt acuzaţi şi Julian Assange, fondatorul WikiLeaks şi Roger Stone, o cunoştinţă veche a lui Trump, care a comunicat cu WikiLeaks, site care a publicat email-urile obţinute în urma spargerii de către hackeri a serverelor Comitetului şi al şefului campaniei lui Clinton, John Podesta. Din partea Rusiei, plângerea este îndreptată împotriva lui Aras şi Emin Agalarov, miliardari care sunt numiţi drept posibile legături dintre campania lui Trump şi Moscova.

Comitetul Naţional al Partidului Democrat susţine că presupusa conspiraţie „a afectat puternic” eforturile sale în campanie prin faptul că a subminat capacitatea partidului de a-şi transmite mesajul către electoratul american şi a creat tensiuni în interiorul partidului. În plângere se precizează, de asemenea, că infiltrarea în servere „a compromis comunicările externe şi interne” ale partidului şi a dus la o scădere semnificativă în adunarea de fonduri. În plus, repararea sistemelor organizaţiei a costat mai mult de un milion de dolari.

„Nimeni nu este mai presus de lege, iar cei care au coordonat acest atac trebuie să fie traşi la răspundere. Trebuie să prevenim atacuri viitoare asupra democraţiei noastre şi exact acest lucru facem astăzi. Nu este ceva partizan, este un act de patriotism. Este obligaţia noastră faţă de poporul american”, precizează Partidul Democrat.

Două anchete separate, demarate de FBI şi Congres, analizează amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale americane din 2016, precum şi colaborarea dintre echipa de campanie a lui Trump şi Moscova. Investigaţia FBI, condusă de procurorul special Robert Mueller, i-a pus sub acuzare pe Manafort, Gates, Papadopoulos şi pe fostul consilier pe probleme de securitate naţională al lui Trump, Michael Flynn. De asemenea, Mueller a acuzat şi 13 cetăţeni ruşi şi trei grupări ruse că au încălcat legile americane prin implicarea lor în alegerile din 2016. Papadopoulos şi Flynn au recunoscut că au minţit în faţa FBI şi acum colaborează cu anchetatorii.

Silvia ANDREI

Preoți prizonieri în Marele Război

Prof. Dr. Dorin Stănescu

Intrarea României în Marele Război, la 1916, a însemnat angajarea întregii societăți pe drumul spre Marea Unire, un drum care s-a dovedit a fi plin de spini. În acest efort susținut al tuturor românilor, un rol însemnat l-a avut și preoțimea română. Despre contribuția preoților la menținerea moralului societății, despre grija confesorilor față de soldații care și-au riscat viața pentru țară, despre preoții care s-au jertfit pentru țară s-a scris deja. Mai puțin s-a vorbit, însă, despre una dintre dimensiunile suferințelor clericilor implicați în acest uriaș angrenaj al drumului spre Marea Unire, și anume prizonieratul preoților în spațiul german sau bulgar.

Ultimul_omagiu_w1663_h1213_q100Dintre cei 252 de preoți mobilizați în armata română în anul 1916, 19 au fost dați dispăruți, majoritatea fiind, de fapt, făcuți prizonieri de către inamic. Printre ei amintim pe  Vasile Ionescu, Constantin Sădeanu, Lazăr Popescu, Justin Șerbănescu, Ilie Roșoga, Emanuel Mărculescu. Cei mai mulți dintre aceștia au fost luați prizonieri în timpul campaniei din 1916, fie la Turtucaia, în septembrie, fie în vremea luptelor din Carpați ori în retragerea din Muntenia din perioada octombrie-noiembrie a aceluiași an. Mărturiile lor au fost publicate în volumul „Preoți în lupta pentru făurirea României Mari”, apărut în anul 2000 și îngrijit de Gh. Nicolescu, Gh. Dobrescu, Andrei Nicolescu.

După întoarcerea din prizonierat a majorității celor care au cunoscut această experiență, oficialii armatei le-au cerut să întocmească rapoarte şi să descrie împrejurările în care au fost făcuți prizonieri, cum a fost experiența prizonieratului și orice alte informații utile despre acest subiect, inclusiv despre comportamentul autorităților germane, bulgare sau maghiare, dar și despre cel al altor prizonieri. Așa au rezultat numeroase memorii din care aflăm o sumedenie de informații și detalii despre suferințele prizonierilor. Un bun exemplu în acest sens este memoriul preotului Emanuel Mărculescu de la Regimentul 59 Infanterie.

Mobilizat în vara anului 1916, ca preot militar, Emanuel Mărculescu a căzut prizonier în ziua de 12 octombrie în comuna Vaideeni, județul Gorj. După cum povestește, părintele Mărculescu se întorcea de la biserica satului unde înmormântase doi soldați, dar și un copil mort pentru că se jucase cu o grenadă abandonată de soldați în zonă. A fost înconjurat de soldații germani din Regimentul 22 bavarez și a fost luat prizonier. Transportat la Petroșani, apoi „expediat” în lagărul pentru prizonieri de la Stralsund din Germania, iar după o scurtă ședere aici, din ianuarie până în martie 1917, a fost trimis în lagărul „Lamsdorf”, unde se aflau 22.000 de prizonieri, majoritatea români.

Tratamentul aplicat de inamici a fost unul dur: de la umilințe precum tunderea la tratamentul brutal al gardienilor și până la condiții de viețuire inumane, -4 grade Celsius era temperatura camerei unde dormeau prizonierii. O altă suferință acută a fost înfometarea, căci rația zilnică de mâncare consta numai din supă de gulii, cartofi, carne de două ori pe săptămână – 100 de grame, pâine făcută din „făină de paie, coajă de copac și ceva făină”. Pe 31 mai 1918, el a fost eliberat, urcat în tren, iar pe 5 iunie a sosit în București, unde a fost întâmpinat de o comisie mixtă româno-germană și după 8 zile a fost lăsat liber.

O experiență similară, dar diferită ca spațiu geografic este cea a preotului Constantin Sădeanu, confesor al Regimentului 74 Infanterie. În raportul său către Ministerul de Război, acesta narează povestea sa: în luptele de la Turtucaia a fost făcut prizonier, în 6 septembrie 1916, alături de o mulțime de soldați și ofițeri români. Drumul spre lagărul pentru prizonieri l-a făcut cu trenul, călătorind în vagoane de marfă până la Sliven. Aici au fost aduși 8.000 de prizonieri români. După ce au fost jefuiți de bunurile personale de către soldații și ofițerii bulgari, românii au fost obligați să presteze muncă pentru inamic. Trimis să lucreze într-o mină de cărbuni, preotul Sădeanu relatează condițiile grele ale detenției, precaritatea igienei, alimentația constând numai în „ciorbă de cartofi necurățați de coajă și murdari”. La sfârșitul lunii mai a anului 1918, preotul și colegii săi de suferință au fost trimiși spre Rusciuc cu destinația România. După încă patru luni, în octombrie, a fost repatriat în România.

Activitatea preotului în lagăr

Privind peste timp, putem afirma că, în linii mari, condițiile de detenție, tratamentul la care au fost supuși prizonierii de război au fost cam aceleași – sigur, există particularitatea că, în spațiul bulgar, cruzimea inamicului față de români a fost mai mare, foarte multe mărturii vorbind despre desele bătăi aplicate de gardienii bulgari. Însă demn de remarcat este faptul că prizonierii preoți au avut o ținută morală impecabilă, întrucât au menținut vie flacăra speranței și a credinței în cei aflați în nedorita postură de a fi prizonier la inamic.

O mărturie excepțională, cumva sintetică și reprezentativă în acest sens, este cea a preotului V. Ionescu, de la Regimentul 18 Gorj, căzut prizonier la nemți. Spirit activ și sensibil la problemele celor din jur, el este cel care a organizat o școală de alfabetizare pentru soldații români. În rândul lor s-au aflat și numeroși basarabeni care căzuseră prizonieri, luptând în armata rusă, pe care îi ajută inclusiv cu alimente. După cum povestește preotul Ionescu, aceștia au învățat să scrie, să citească și au primit o adevărată educație patriotică și națională. Altă activitate a sa, de excepție, a fost aceea că a stăruit pe lângă germani și a obținut permisiunea de a cerceta și îngriji de sufletele românilor aflați în alte lagăre. El îi îmbărbătează pe prizonierii români, le transmite mesajul credinței, al curajului, dar se preocupă și de îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora.

„Cu toate că am fost prizonier, mulți au scăpat cu viață grație demersurilor făcute de mine pe lângă administrațiile lagărului”, scrie în memoriul său preotul Ionescu. De aceea, unul dintre prizonieri exclamă: „Frați robi, dacă ar veni părintele, ne-ar da nemții și cozonaci!” Iar această afirmație era urmare a schimbării de atitudine a germanilor față de prizonierii români, după vizita preotului Ionescu. Așadar, nu este de neglijat nici faptul că, de multe ori, preotul mediază între autorități și prizonieri, dar și între inerentele conflicte dintre prizonieri.

Cu siguranță, condiția de prizonier nu este una fericită. Ne-o mărturisește, peste timp, preotul Ionescu, pentru ca generațiile viitoare să afle despre suferința celor care au clădit România Mare: „A fost o nenorocire să cad prizonier, să fie tuturor cunoscut. Nici n-aș blestema pe nimeni să ajungă a suferi în viață ce am suferit eu”.

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale  nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali

La data de 26 martie 2018, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale  nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Prin conținutul normativ, legea menționată contravine normelor și principiilor constituționale și încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale  art. 121 alin. (1) și (2), precum și pe cele ale art. 122 alin. (2) din Constituție pentru motivele prezentate mai jos.

  1. Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), ale art. 121 alin. (1) și (2) și ale art. 122 alin. (2) din Constituție
  2. Art. II pct. 5 din legea supusă controlului de constituționalitate modifică art. 10 din Legea nr. 393/2004, potrivit căruia: „la prima ședință a consiliului local sau județean, indiferent de tipul acesteia, președintele de ședință ia act de această împrejurare, care se consemnează în procesul-verbal, după care primarul, respectiv președintele consiliului județean înaintează instanței competente solicitarea pentru validarea altui consilier”.

media-143461189528929100În forma actuală a Legii nr. 393/2004, consiliul local, respectiv consiliul județean, la propunerea președintelui de ședință, respectiv a președintelui consiliului județean, adoptă o hotărâre prin care se ia act de demisia consilierului și declară locul respectiv vacant. Spre deosebire de aceste dispoziții, în noua redactare se prevede că, deși președintele de ședință ia act de demisia consilierului local, primarul – autoritate executivă – înaintează instanței competente solicitarea pentru validarea altui consilier local.

Conform art. 121 alin. (1) și (2) din Constituție, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale alese și primarii aleși. Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe. Cele două autorități au însă un rol diferit. Astfel, în vreme ce primarul este o autoritate executivă, consiliul local este o autoritate deliberativă, ambele funcționând ca autorități administrative autonome, distincte, motiv pentru care aspectele ce țin de structura și componența consiliului local – inclusiv procedura pentru sesizarea instanței cu privire la validarea unui consilier – nu pot fi lăsate exclusiv la aprecierea primarului. Din această perspectivă, considerăm că atribuția primarului de a sesiza instanța pentru validarea unui alt consilier, prevăzută la  art. II pct. 5 al legii criticate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) raportat la art. 121 alin. (1) și (2) din Constituție.

Totodată, sintagma „înaintează instanței competente solicitarea pentru validarea altui consilier” este imprecisă, neclară, de natură să genereze impredictibilitate în aplicarea legii. Din formularea acestui text de lege nu rezultă cu claritate care sunt criteriile pentru stabilirea consilierului a cărui validare este solicitată, existând riscul de a fi afectată reprezentarea proporțională în consiliul local/județean rezultată din alegeri, întrucât nu este clar dacă noul consilier a cărui validare se solicită este primul supleant din aceeași formațiune politică care a deținut mandatul rămas vacant sau o altă persoană de pe lista de supleanți, desemnată în mod discreționar de primar.

Conform art. 100 alin. (33) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale: „Candidații înscriși în liste, care nu au fost aleși, sunt declarați supleanți în listele respective. În caz de vacanță a mandatelor de consilieri aleși pe liste de candidați, supleanții vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscriși în liste dacă, până la data validării mandatului pentru ocuparea locului vacant, partidele politice sau organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale din partea cărora au candidat supleanții confirmă în scris, sub semnătura conducerilor județene ale partidelor politice sau ale organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, că supleanții fac parte din partidul politic respectiv sau din organizația cetățenilor aparținând minorităților n aționale”.

Din această perspectivă, sintagma „solicitarea pentru validarea altui consilier” din cuprinsul art. II pct. 5 din legea criticată nu se corelează cu art. 100 alin. (33) din Legea nr. 115/2015 și în consecință sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta referitoare la calitatea legii, prin raportare la art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (2) din Constituție referitoare la autoritățile comunale și orășenești și la consiliul județean.

  1. La art. II pct. 6 al legii deduse controlului de constituționalitate se prevede că art. 12 din Legea nr. 393/2004 se abrogă. Menționăm că art. 12 din Legea nr. 393/2004 reglementează procedura potrivit căreia consiliul local sau consiliul județean, după caz, ia act de situația de încetare înainte de termen a mandatului consilierilor locali sau a consilierilor județeni și declară vacant/e mandatul/mandatele respectivului/respectivilor consilier/consilieri. De asemenea, același articol reglementează și procedura potrivit căreia prefectul ia act de pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales un consilier local sau județean și declară vacant mandatul consilierului în cauză – pentru situația de încetare înainte de termen a mandatului consilierilor locali sau județeni, prevăzută la art. 9 alin. (2) lit. h1</ sup>) din Legea nr. 393/2004.

Coroborând această intervenție legislativă, de abrogare, cu celelalte modificări operate la art. II pct. 3 – 5, rezultă că prin legea dedusă controlului de constituționalitate s-a eliminat instituția juridică a declarării vacanței mandatului de consilier local/județean ca urmare a constatării unui caz de încetare înainte de termen a respectivului mandat, respectiv procedura de validare a unui nou consilier local/județean în locul celui căruia i-a încetat mandatul. Prin urmare, din analiza sistematică a modificărilor operate de legiuitor la art. II pct. 3-5 și art. II pct. 6 rezultă că în toate cazurile de încetare înainte de termen a calității de consilier local/ județean prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, cu excepția demisiei, cazul de încetare de drept a calității de consilier local/județean se constată de judecătoria, respectiv tribunalul în raza căruia se află unitatea administrativ-teritorială, la sesizarea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier.

Însă, constatarea cazului de încetare de drept a calității de consilier local/județean, constatarea vacanței mandatului de consilier local/județean, respectiv validarea unui alt consilier local/județean în locul consilierului pentru care a încetat de drept mandatul sunt operațiuni juridice distincte, care dau sens principiului legalității în exercitarea calității de consilier local/județean, respectiv în realizarea competențelor unor organe colegiale de rang constituțional. Constatarea cazului de încetare de drept a calității de consilier local/județean presupune o verificare a situației de fapt și de drept, în timp ce constatarea vacanței mandatului de consilier local/județean presupune o decizie de natură juridică, prin care se constată că un anumit mandat nu mai este ocupat de o anumită persoană pentru care s-a constatat în prealabil că nu mai îndeplinește cond ițiile legale de ocupare a respectivului mandat. Totodată, validarea unui nou consilier local/județean reprezintă tot o decizie de natură juridică prin care o nouă persoană dobândește în mod legal competența de a exercita mandatul respectiv, aspect care atrage după sine un set de atribuții și obligații stabilit la nivel legal.

Din acest motiv, considerăm că prin eliminarea etapei constatării vacanței mandatului și a validării noului consilier legea criticată consacră un vid legislativ de natură să conducă la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind claritatea legii și securitatea raporturilor juridice prin raportare la prevederile art. 121 alin. (1) și (2) și art. 122 alin. (2) din Constituție. În ceea ce privește cazul special al demisiei, art. II pct. 5 din legea criticată prevede că președintele de ședință ia act de demisia consilierului local/județean, după care, primarul, respectiv președintele consiliului județean înaintează instanței competente solicitarea pentru validarea altui consilier. În acest caz specific, lipsește procedura de constatare a vacanței mandatului de consilier local/județean, aspect care trebuie la rândul său apreciat prin prisma argumente lor de mai sus.

  1. Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (5), ale art. 11 alin. (1) și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție

La art. II pct. 7 din legea criticată se modifică partea introductivă a alin. (2) al art. 15 din Legea nr. 393/2004 în sensul că președintele consiliului județean este eliminat de la aplicarea prevederilor privind cauzele de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia.

Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, cauzele de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, sunt următoarele: demisie; incompatibilitate; schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicție judecătorească; pierderea drepturilor electorale; pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales; deces.

Față de dispozițiile legale menționate, considerăm că prin modificarea operată la art. II pct. 7 se creează un vid legislativ cu privire la mandatul de președinte al consiliului județean, autoritate executivă la nivel județean, de natură să încalce dispozițiile art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât se creează pentru președintele consiliului județean un privilegiu prin raportare la primari, consilieri locali și consilieri județeni (toți făcând parte din categoria juridică a aleșilor locali).

Totodată, chiar dacă a obținut mandatul ca urmare a faptului că a fost validat în prealabil în calitate de consilier județean, nu se poate invoca faptul că președintelui consiliului județean i se aplică cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, aplicabile consilierilor județeni. Președintele consiliului județean este o autoritate publică locală cu rol executiv, distinctă de consiliul județean, autoritate publică locală cu rol deliberativ.

Mai mult, cauzele de încetare de drept a unui mandat se referă la situații de fapt și de drept care au intervenit în exercitarea respectivului mandat, ca atare este fundamental ca pentru președintele consiliului județean să fie prevăzute distinct cauzele de încetare de drept a mandatului înainte de termen față de cauzele de încetare de drept a mandatului consilierilor județeni.

Întrucât printre cauzele de încetare de drept a mandatului de președinte al consiliului județean, legea în vigoare are în vedere: incompatibilitatea; condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicție judecătorească sau pierderea drepturilor electorale, eliminarea președintelui consiliului județean din cuprinsul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) și ale art. 11 alin. (1) din Constituție, așa cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale în materia integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Astfel, Curtea Constituțională a precizat că exercitarea funcțiilor și demnităților publice trebuie să se realizeze în coordonatele statului de drept: „Statul de drept presupune, pe de o parte, capacitatea acest uia de a asigura cetățenilor servicii publice de calitate și de a crea premisele pentru încrederea cetățenilor în instituțiile și autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune standarde etice și profesionale în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenți publici sau privați care sunt învestiți și au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele – iar cadrul legislativ este una dintre ele – pentru îndeplinirea funcțiilor statului de către profesioniști care îndeplinesc criterii profesionale și de probitate morală” (Decizia nr. 258/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și alin. ( 3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016).

III. Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale  nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție

Unele dintre dispozițiile legii deduse controlului de constituționalitate nu respectă exigențele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii, așa cum a fost dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce”, iar potrivit art. 36        alin. (1) din aceeași lege „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis (…)”. Deși normele de tehnică legislativă nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitor ul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară.

  1. Art. I pct. 2 din legea supusă controlului de constituționalitate introduce o nouă literă, lit. k), la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se definește „calculul cvorumului”; astfel, „în toate situațiile prevăzute de prezenta lege, la calcularea cvorumului se va lua în considerare primul număr natural mai mare decât numărul rezultat din calcul”. Calculul cvorumului implică o operațiune, iar nu rezultatul acesteia, ce are în vedere stabilirea iar nu calculul cvorumului.  Din această perspectivă, considerăm că prevederile art. art. I pct. 2 sunt neclare întrucât definiția are în vedere stabilirea iar nu calculul cvorumului, fiind astfel încălcate exigențele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.
  2. Conform art. I pct. 4 și pct. 10 al legii criticate – ce modifică art. 30 și art. 90 din Legea nr. 215/2001 – atât constituirea consiliului local, cât și constituirea consiliului județean se realizează în termen de 30 de zile de la data alegerilor locale. Totodată, conform art. I pct. 3 și art. I pct. 9 – ce introduce un nou articol, art. 291, respectiv modifică art. 89, ambele din Legea nr. 215/2001 – termenul de validare a mandatelor consilierilor locali și județeni este de 10 zile de la data alegerilor. Hotărârea de validare a mandatelor consilierilor locali și județeni pronunțată de judecătorie sau tribunal, după caz, este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare. În lipsa unui termen în cadrul căruia instanța ierarhic superioară să soluționeze calea de atac, se poate ajunge la situația în care să nu poată fi respectat termenul de 30 de zile de la data alegerilor stabilit pentru constituirea consiliului local/consiliului județean. Într-o astfel de ipoteză, prefectul – responsabil pentru convocarea consilierilor validați de instanță – se va afla în imposibilitate de a respecta termenul de 30 de zile pentru constituirea consiliilor locale/județene, acestea neputând fi constituite în lipsa a cel puțin două treimi din numărul de mandate de consilieri validate de instanțe. În vederea respectării termenelor stabilite de legiuitor pentru constituirea consiliilor locale/județene, era necesară corelarea acestor dispoziții și introducerea unui termen de soluționare a apelului de către instanța competentă.
  3. Art. II pct. 1 al legii supusă controlului de constituționalitate modifică alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali stabilind că „validarea mandatului de consilier local și de primar se face de judecătoria în raza căreia se află unitatea administrativ teritorială”.

În opinia noastră, în ceea ce privește materia validării mandatului primarului soluția legislativă nou-introdusă nu se corelează cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, în ceea ce privește termenele. Astfel, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data desfășurării alegerilor, în camera de consiliu a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna sau orașul, de către un judecător desemnat de președintele judecătoriei, după îndeplinirea prevederilor art. 38 alin. (1) și (11) din Legea nr. 334/2006, cu modificările și completările ulterioare”. Totodată, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale: „în termen de 15 zile de la data desfășurării alegerilor, mandat arul financiar este obligat să depună la Autoritatea Electorală Permanentă un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor români aparținând minorităților naționale sau candidat independent”.

Or, prevederile nou-introduse prin legea criticată  la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 nu asigură respectarea termenului prevăzut la  art. 58 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Astfel, neindicarea în cuprinsul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 a unui termen în care instanța să se pronunțe cu privire la validarea mandatului de primar, precum și a unui termen în care să fie soluționată calea de atac, permite ca termenul de 20 de zile în cadrul căruia trebuie realizată validarea primarului să poată fi depășit.

Subliniem că în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că „inconsecvențe de natură terminologică, omisiuni sau contradicții cu înseși textele legii, apte să creeze incertitudine sub aspectul operațiunilor juridice reglementate, generează o lipsă de coerență, claritate și previzibilitate a normei legale, care este de natură să înfrângă principiul securității juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii” (Decizia nr. 1/2014 asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competențe exercitate de unele ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a unor măsuri de reformă privind administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014).

  1. Art. II pct. 3 modifică alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 393/2004 și prevede: „Încetarea de drept a mandatului de consilier se constantă de către judecătoria, respectiv tribunalul în raza căruia se află unitatea administrativ-teritorială, la sesizarea primarului, ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier. Hotărârea primei instanțe este definitivă, general obligatorie, executorie și se comunică părților și prefectului.”

Cu privire la forma actuală a art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 45/2017, a admis pronunțarea unei Hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și a stabilit că dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 se interpretează în sensul că în situația pierderii de către consilierul local sau județean a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competența exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză. Or, prin prezenta intervenție legislativă se elimină posibilitatea partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză de a solicita încetarea de drept a mandatului respectivului ales local în situația pierderii de către acesta a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales.

  1. La art. II pct. 8, legea supusă controlului de constituționalitate modifică art. 16 din Legea nr. 393/2004. Textul este neclar, imprecis, încălcând art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă ce prevede: „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor”. Or, în cazul art. II pct. 8 din legea aflată la promulgare lipsește substantivul, nefiind clar ce constată judecătoria.

Aceleași critici sunt aplicabile și cu privire la dispozițiile  art. II pct. 9 din legea criticată ce modifică art. 17 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. Astfel, formularea „președintele de ședință comunică în scris demisia primarului cu secretarul unității administrativ-teritoriale” este neclară. Totodată, sintagma „în vederea sesizării instanței competente” este neclară și imprecisă întrucât nu rezultă scopul sesizării instanței. Acest scop ar putea fi dedus doar prin interpretarea sistematică și cu bună-credință a legii, în sensul în care instanța astfel sesizată ar urma să constate încetarea de drept a mandatului primarului ca urmare a demisiei, potrivit art. 16 modificat la rândul său de această lege.

  1. La art. II pct. 10, legea supusă controlului de constituționalitate introduce un nou alineat, alin. (11), la art. 18 din Legea nr. 303/2004 ce prevede că: „viceprimarii, președinții de consilii județene și vicepreședinții consiliilor județene sunt în același timp și consilieri”.

Pe de o parte, se creează un paralelism legislativ întrucât există dispoziții legale prin care se prevede expres sau din care rezultă în mod evident faptul că viceprimarii, președinții de consilii județene și vicepreședinții consiliilor județene își păstrează statutul de consilieri locali, respectiv județeni, dar exercită mandate distincte, cu atribuții diferite. Astfel, conform art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 viceprimarul își păstrează pe durata exercitării mandatului statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. De asemenea, conform art. 101 din același act normativ, președintele și vicepreședinții consiliul județean sunt aleși dintre membrii consiliului județean, ceea ce presupune existența în prealabil a calității de consilier județean.

Pe de altă parte, textul este neclar, imprecis, de natură să creeze impredictibilitate în aplicare în condițiile în care legiuitorul utilizează termenul general de „consilieri” și nu termenul consacrat constituțional și legal de „consilieri locali și județeni”.

  1. La art. II pct. 13, legea criticată modifică art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, după cum urmează: „consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii și nu vor fi luați în calcul la stabilirea majorității necesare adoptării hotărârii”. Textul este neclar și denotă o confuzie între două instituții juridice diferite, cu semnificații diferite, anume între cvorum și majoritate. Cvorumul se referă la numărul minim de consilieri locali sau județeni care trebuie să participe la ședințele consiliului local sau consiliului județean pentru ca acestea să se poată desfășura în mod legal. Majoritatea se referă la numărul necesar de voturi pentru ca o hotărâre de fie adoptată în mod legal. Or, în condițiile în care un anumit consilier lo cal sau județean nu participă la deliberarea și adoptarea de hotărâri pentru că are un interes personal, rezultă că acesta nu va putea dezbate și vota, dar va fi luat în considerare la calculul cvorumului de ședință și va face parte din categoria consilierilor prezenți.

Textul este neclar și prin aceasta încalcă exigențele art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât ținând cont de precizările de mai sus, apar cel puțin două situații posibile:

(a) fie consilierii județeni și consilierii locali care nu pot lua parte la deliberarea și la adoptarea hotărârilor nu vor fi considerați prezenți și, deci, nu vor fi luați în calcul pentru stabilirea cvorumului de ședință (aspect contrar realității prezenței lor fizice în cadrul ședinței – cu atât mai mult cu cât pe ordinea de zi pot fi înscrise mai multe proiecte de hotărâri de consiliu, însă doar una sau unele ridică probleme de conflict de interese cu privire la unul sau mai mulți consilieri);

(b) fie vor fi considerați prezenți și vor fi luați în considerare pentru stabilirea cvorumului, dar nu vor putea participa la dezbaterea și adoptarea hotărârilor dacă au un interes personal, majoritatea necesară pentru adoptarea hotărârilor în acest caz fiind raportată la numărul consilierilor prezenți, luați în calcul și pentru stabilirea cvorumului.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali este neconstituțională.

 

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS – WERNER IOHANNIS

 

Departamentul Comunicare Publică

România, mediator diplomatic între Siria și Franța

Ministerul sirian al Afacerilor Externe a înapoiat Franţei decoraţia prin intermediul ambasadei României la Damasc, care reprezintă interesele franceze în această ţară, după ce Parisul şi-a închis reprezentanţa diplomatică în 2012.

Siria a înapoiat joi Franţei Marea Cruce (cel mai înalt grad) a Legiunii de Onoare, ce i-a fost acordată de statul francez, în 2001, preşedintelui sirian Bashar al-Assad, care acum spune că „nu se simte onorat” de distincţie, transmite EFE.

world-war-3-president-assad-syria-airstrikes-damascus-missiles-donald-trump-donald-trump-latest-uk-russia-us-theresa-m-946249Franţa a iniţiat o procedură de retragere a Legiunii de Onoare atribuite preşedintelui sirian Bashar al-Assad, a declarat luni seara, pentru AFP, anturajul preşedintelui Emmanuel Macron.

EFE relevă că, potrivit unui comunicat al biroului lui Bashar al-Assad, ministerul sirian al Afacerilor Externe a înapoiat Franţei decoraţia prin intermediul ambasadei României la Damasc, care reprezintă interesele franceze în această ţară, după ce Parisul şi-a închis reprezentanţa diplomatică în 2012.

Comunicatul precizează că această măsură vine după participarea Franţei „în agresiunea tripartită contra Siriei, din 14 aprilie, alături de SUA şi Regatul Unit”.

Preşedinţia siriană arată că Bashar al-Assad „nu se simte onorat de această decoraţie a unui regim servitor al SUA, care sprijină organizaţii teroriste în Siria şi atacă un stat membru al ONU cu încălcarea flagrantă a fundamentelor şi principiilor dreptului internaţional”.

Preşedintele sirian a primit Marea Cruce a Legiunii de Onoare din mâinile preşedintelui francez Jacques Chirac, în 2001, la puţin timp după ce i-a succedat la putere tatălui său, Hafez al-Assad.

Conform AFP, procedura de retragere a Legiunii de Onoare este atributul Marelui Maestru al Ordinului, şi anume preşedintele în exerciţiu al Republicii Franceze.

Din 2010, un decret permite simplificarea procedurii în cazul străinilor care au „comis acte contrare onoarei”. În ceea ce priveşte cetăţenii francezi, această distincţie este automat retrasă oricărei persoane condamnate la cel puţin un an de închisoare cu executare.

Iosif VARGA

Orașul Pripyat din zona Cernobîl ar putea fi inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO

Reprezentanții Asociației turismului în zona Cernobîl propun să fie inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO orașul Pripyat, care se află nu departe de CAE Cernobîl.

Array-6586bPotrivit reprezentanților acestei asociații, locații importante pentru turiști sunt: casa de cultură „Enerhetik”, hotelul Polissia, lacul de lângă centrală ș.a. În acest lac sunt o sumedenie de pești. Peștii mai mici cresc până la jumătate de metru, iar cei mai mari – până la 2 metri lungime. Turiștii consideră că aceste dimensiuni ale păștilor sunt cauzate de nivelul înalt al radiației. Ce-i drept, potrivit ghidului turistic Serhii Mîrnîi, turiștii nu au dreptate afirmând acest lucru.

Nimeni nu pescuiește în acest lac. Lacul este unul poluat. Radiația este pentru toți o sperietoare, de aceea avem în lac somni până la 2 metri lungime. Apoi vin turiștii care hrănesc acest pești mari” – a spus Serhii Mîrnîi, citat de Radio Ucraina Internațional.

Propunerea Asociației turismului în zona Cernobîl privind includerea orașului Pripyat în lista patrimoniului mondial UNESCI este susținută de reprezentanța națională a UNESCO în Ucraina, ai cărei conducător, Olena Serdiuk a precizat  că zona Cernobîl are nevoie de proiecte de infrastructură, de memoriale, muzee și altele.

Maria ANGHELACHE

Moscova anunţă că Donald Trump l-a invitat pe Vladimir Putin să viziteze SUA

Preşedintele Donald Trump l-a invitat pe liderul rus, Vladimir Putin, să viziteze Statele Unite, a anunţat Ministerul de Externe de la Moscova, informează site-ul agenţiei Reuters citat de Mediafax.

trumpputin2103aPotrivit presei ruse, această invitație a fost lansată de Donald Trump în cadrul unei convorbiri telefonice.

Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a declarat, potrivit agenţiei de presă RIA Novosti, că Trump a abordat subiectul invitării lui Putin la Casa Albă de câteva ori în cursul unei discuţii telefonice cu liderul de la Moscova.

De asemenea, liderul de la Casa Albă i-a mai transmis lui Putin că ar fi bucuros să efectueze o vizită în Rusia, a adăugat Lavrov.

Ultima vizită în Rusia a unui preşedinte american a avut loc în septembrie 2013, atunci când Barack Obama a particpat la summitul Grupului economiilor dezvoltate (G20), care a avut loc în oraşul Sankt Petersburg.

Informația difuzată de presa de la Moscova intervine după ce Rusia anunțase că va lua contramăsuri față de statele care au decis sancțiuni contra Rusiei, în urma atacului neurochimic din Anglia.

Eleonora SMARANDACHE

De ce nu revocă Iohannis?

Oricît de mult l-am criticat pe Klaus Iohannis, nu pot să nu recunosc importanța semnalului dat cu privire la beția modificărilor din legislație, din reglementările fiscale, din salarii și pensii, din funcționarea instituțiilor publice. PSD-ul s-a aventurat și se aventurează în tot soiul de proiecte și măsuri ce par a fi stoarse din imaginația lui Darius Vâlcov, iar nu dintr-un plan serios de guvernare, întocmit de specialiști. Aș zice că președintele ar fi trebuit mai de multă vreme să taxeze public această foame de improvizație a PSD-ului și să o sublinieze ca fiind nespus de periculoasă. Poziția sa mi se pare demnă de un președinte. Chiar surprinzătoare pentru adormeala care domnește iohannis_1-465x390la Cotroceni. De cînd a ajuns președintele României, Klaus Iohannis s-a limitat să atace premierul sau să încerce să sprijine în culise formarea unei alte majorități. Chiar a izbutit să ne ia fața cu acel guvern tehnocrat. Dar cînd a fost vorba de alunecări, de tendințe aberante în societate, de sprijinit politici de dezvoltare, de stopat abuzuri, el s-a mărginit la „vacanțe“ de exprimare. Pentru prima dată, președintele României iese la rampă și taxează explicit și întemeiat un pericol din ce în ce mai păgubos în societatea românească. Este vorba despre schimbarea improvizată ce domină comportamentul alianței PSD – ALDE.

„Aceste veșnice schimbări aduc incertitudini. PSD-ul a mărit salariile până le-a micșorat, a mărit impozite și taxe. Se poate guverna și aşa, însă nu cu rezultate bune. Se schimbă legile justiției, salariile, pensiile, umblăm la securitatea națională. Nu cred că mergem spre o stabilitate. Aceste lucruri duc la instabilitate.“

Dacă se purta ca un neamț riguros, președintele ar fi putut dedica o întreagă ieșire publică acestei tendințe și ar fi putut adăuga un lung șir de improvizații nefericite ale acestei bîlbîite guvernări dominate de PSD.

Din păcate, în aceeași zi, Klaus Iohannis a mai ieșit la rampă cu o explicație suplimentară pentru menținerea Laurei Codruța Kovesi la DNA. Ce probleme are țara și ce gîndește Iohannis? Unde doare și unde scarpină?

„După părerea mea, nu există nici un conflict şi nici un temei pentru sesizarea Curţii Constituţionale. În tot procedeul început de ministru, legislaţia în vigoare a fost respectată 100%. După cum cu toţii cunoaştem, legea lasă la latitudinea preşedintelui dacă acceptă sau nu propunerea de revocare.“

S-ar putea ca aceste fraze să rămînă în istorie, scrise cu negru pe mandatul lui Klaus Iohannis. Pentru președintele României, „părere“ înseamnă chef, dreptul de a face cum vrea el, după cum a priceput sau după cum îl poartă interesele. Prețios spus, el mai folosește și „oportunitate“. Sau, plin de importanță, „oportunitate politică“. În fapt, toate acestea nu ascund decît o incultură juridică grosolană a întregii echipe de la Cotroceni și un dispreț total față de normă, față de expertiză, față de probe.

Într-o perioadă în care o mare parte din țară a înțeles mecanismul de coordonare a instituțiilor de forță, menit să asigure statul de drept de tip totalitar (ANI, Parchetul General, DNA, CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție), președintele se face că nu știe nimic. Pentru el (deși era să-l coste) nu-i nici o nenorocire că DNA-ul funcționează în orchestră cu SRI. Ce dacă Înalta Curte de Casație și Justiție judecă și după notele SRI?

Culmea este că în ziua în care președintele zicea că nu există nici un temei și nici un conflict (de natură juridică), Inspecția Judiciară cerea CSM-ului să judece deserviciile făcute justiției prin comportamentul șefei DNA în cazul jurnaliștilor de la Antena 3.

Crede Iohannis că simpla desecretizare a protocolului Parchet – SRI îl transformă într-un cavaler al statului de drept? Sunt convins că fără acordul președintelui directorul SRI nu ar fi scos la iveală o propoziție din sertarele instituției. Cinste amîndurora! Și totuși, Klaus Iohannis se poartă de parcă nu l-ar fi citit! De parcă n-ar fi aflat de celelalte protocoale și ce monstruozități au produs ele cu subordonarea față de SRI a tuturor instituțiilor statului și, mai ales, a celor implicate în funcționarea statului de drept. Este atît de naiv? Sau este de-a dreptul netot? Sau, și mai grav, este mult mai ticălos decît ne imaginam? De fapt, Klaus Iohannis știe cît de departe s-a întins influența SRI-ului în ministere, în toate etajele superioare ale statului român, mai ales în tribunale (pînă la cele județene), în Institutul Național de Expertize Criminalistice, chiar și în primăriile orașelor sau ale comunelor, în partide, în Parlament. Nu pricepe el cum statul român a fost preluat de SRI și că funcționează cu dublă siguranță? Una din ce în ce mai slabă (cu aparență democratică) și alta totalitară, de tip poliție politică? Iohannis se preface că formal legile sunt respectate la mustață. Ca un actor ce joacă rolul naivului, se miră mereu. El se poartă de parcă n-ar fi nici o problemă cu funcționarea DNA și cu comportamentul Laurei Codruța Kovesi. El este chiar mulțumit de felul în care instituția în cauză a devenit un braț de oțel al poliției politice practicate de SRI. Restul nu sunt decît povești. Ce contează că lumea strigă, că se plînge, că plouă cu dovezi de abuz, de trucare a dosarelor, că în realitate unele dintre performanțele justiției sunt un fals, că și în cazul marilor bandiți avem de-a face cu victorii de tip totalitar, nu cu performanțe juridice? Trinomul SRI – DNA – ÎCCJ a trecut la făcături juridice cu aparențe chinuite intelectual și profesional. Asta nu îl mai interesează? El se spală pe mîini cu atitudinea că totul este doar ceartă și trăncăneală televizată.

Se teme Klaus Iohannis de sistemul de poliție politică instalat de Traian Băsescu și de Florian Coldea în 10 ani? Este atît de puternică și de infailibilă lucrarea celor doi? Sau tăcerea sa trădează utilizarea la greu a mecanismului creat? În alte țări cu pretenții democratice, serviciile n-au izbutit într-o jumătate de secol nici măcar frînturi din imixtiunea orchestrată de SRI în mecanismele justiției. Ce a montat Coldea în mecanismele statului de drept în 10 ani este control total, visul oricărui ofițer bolnav de controlul absolut al societății.

Silvia ANDREI

În Ucraina se desfășoară de mai bine de 25 de ani un adevărat masacru al școlilor românești

În Ucraina se desfășoară de mai bine de 25 de ani un adevărat masacru al școlilor românești al căror număr scade de la un an la altul. De la 118 şcoli publice româneşti în 1991 s-a ajuns în prezent la mai puţine de 80. Dacă în 2002 în regiunea Cernăuţi, unde românii constituie 19,7 %, elevii care învăţau în limba română erau aproximativ acelaşi procent – 19,2%, iar peste numai 15 ani – în 2017 doar 10,6% învăţau în limba română, deci s-a injumătăţit asigurarea dreptului la invăţământ în limba maternă, iar în regiunea Odesa sa redus de aproximativ 10 ori, rămânând în 2018 doar 3 şcoli, se arată în scrisoarea adresată autorităților statului român, dar și conducerii news_1524042939_ecvpartidelor parlamentare și preluată de Romanian Global News.

SCRISOARE DESCHISĂ

privitoare la situaţia dramatică a comunităţilor româneşti din Ucraina

în contextul pierderii sistematice a educaţiei efective în limba română,

factor determinant al procesului de asimilare la care suntem supuşi

Domnule Președinte al României,

Doamnă Prim Ministru,

Domnilor Preşedinţi ai partidelor reprezentate în Parlamentul României,

Domnilor deputaţi, membri ai comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării,

Domnilor parlamentari, membri ai Parlamentului României

În Ucraina se desfășoară de mai bine de 25 de ani un adevărat masacru al școlilor românești al căror număr scade de la un an la altul. De la 118 şcoli publice româneşti în 1991 s-a ajuns în prezent la mai puţine de 80. Dacă în 2002 în regiunea Cernăuţi, unde românii constituie 19,7 %, elevii care învăţau în limba română erau aproximativ acelaşi procent – 19,2%, iar peste numai 15 ani – în 2017 doar 10,6% învăţau în limba română, deci s-a injumătăţit asigurarea dreptului la invăţământ în limba maternă, iar în regiunea Odesa sa redus de aproximativ 10 ori, rămânând în 2018 doar 3 şcoli.

Practic, în fiecare an în 2-3 școli din comunitățile românești este introdusă linia de predare în limba ucraineană, numărul claselor cu predare în ucraineană crescând ulterior, cu tendința generală de ucrainizare totală a școlilor. În paralel are loc o restrângere accentuată a orelor cu predare în limba română. Fenomenul este în plină desfășurare de mai mulți ani. Începând cu anul școlar 2009/2010 au fost anulate în școlile minorităților naționale examenele de absolvire în limba maternă, acestea fiind înlocuite cu testări independente externe, la care absolvenţii şcolilor româneşti sunt încurajaţi să le dea în limba ucraineană pentru toate materiile, macar că există traduceri oficiale în limba procesului de învăţământ.

Cele cca 80 de școli publice românești reprezintă 0,47% din numărul total de școli din Ucraina, în timp ce minoritatea românească deținea oficial la ultimul recensământ 0,85% din ansamblul corpului social, în condițiile în care foarte mulți etnici români nu au fost înregistrați ca atare, fiind trecuți la alte naționalități, în special la ucraineni.

Numărul grădinițelor de copii cu instruirea în limba română este aproximativ 60, adică aproape în 20 de localități în care există școală românească nu există și grădiniță de copiii românească. Acest fapt constituie un factor determinant pentru ca părinții să opteze pentru înscrierea copiilor în școlile sau clasele cu predarea în limba ucraineană (sau rusă). De asemenea, nu există în Ucraina nicio grădiniță de copii privată cu instruirea în limba română, în timp ce alte minorități dispun de grădinițe private cu instruirea în limbile lor materne.

Peste jumătate dintre copiii români din Ucraina sunt educați și instruiți în limbile ucraineană și rusă (cca 61%), statul ucrainean stimulând abandonarea educației în limba română în favoarea celei în limba ucraineană (sau rusă). Raportul actual dintre elevii români instruiți în limba maternă și cei instruiți în limbile ucraineană și rusă este de aproximativ 4:6.

Ministrul educației de la Kiev a declarat la Cernăuți că în anul curent de studii 2017-2018 numărul elevilor instruți în limba română este de aproximativ 17 000, iar al celor instruiți în limba „moldovenească” este de circa 3000, astfel contingentul de copii români instruiți în limba maternă ridicându-se la circa peste 20 000.

Potrivit presei de la Kiev, în anul de învățământ 2015-2016 în clasele întâi ale școlilor publice din Ucraina fuseseră înscriși 414 mii de elevi. Ținând cont de ponderea elementului românesc în ansamblul corpului social din Ucraina conform datelor ultimului recensământ (0,85%), numărul elevilor de origine română înscriși în clasa întâi ar fi trebuit să fie de circa 3 500.

În anul curent de învățământ 2017-2018 numărul elevilor înscriși în clasele întâi ale școlilor publice din Ucraina a fost de 408 208, ceea ce ar însemna, ținând cont de ponderea procentuală a elementului românesc înregistrat la recensământ (0,85%), un număr de aproximativ 3 469 de elevi de origine română înscriși în clasa întâi, indiferent de limba de predare. Cea mai mare parte dintre aceștia au fost înscriși în școlile sau clasele cu predarea în limba ucraineană.

Se estimează că populația școlară de origine română din Ucraina se ridică la 57 000 de elevi (cu o pondere de circa 14% din ansamblul minorității române, reprezentând 409 mii de persoane, la ultimul recensământ general al populației din 2001).

Potrivit acestor date, comunitatea românească din Ucraina este distribuită teritorial astfel:

•44% în regiunea Cernăuți (nordul Bucovinei, ținutul Herța și nordul Basarabiei)

•30% în regiunea Odesa (sudul Basarabiei și partea ucraineană a interfluviului Nistru-Bug)

•8% în regiunea Transcarpația

•12% în regiunile Kropivnițkii (fostă Kirovograd) și Nikolaev

•6% în alte regiuni.

Numărul total de școli publice cu predarea în limba română mai puţin de 80 (dintr-un total de 16 365 de școli). Procentual și geografic școlile românești sunt distribuite astfel:

•63 școli în regiunea Cernăuți (80%)

•3 școli în regiunea Odesa (3,8%)

•12 școli în regiunea Transcarpația (15%)

•0 școli în regiunile Krovopivnițk și Nikolaev (0%)

•0 școli în alte regiuni (0%).

Nu există în Ucraina nici o instituție de stat şi nici privată de învățământ preuniversitar cât şi universitar cu predarea în limba română pentru formarea cadrelor didactice care vor preda in şcolile cu limba română de predare în condiţiile în care alte minorități naționale din Ucraina dispun de astfel de instituții private şi de stat.

Românii din Ucraina au nevoie urgent și prioritar de măsuri generale de sprijin și de protecție identitară din partea statului român, în special în zona educaţională, nu de măsuri selective care să stimuleze doar performanţă educaţională care să divizeze comunitatea, ci de unele consistente care să îi determine să frecventeze şcolile şi clasele cu predare în limba română.

Sugerăm și cerem Guvernului României să adopte măsuri permanente și eficiente, pe baza unei bune cunoașteri a necesităților reale ale comunității românilor din Ucraina, măsuri care să determine înscrierea copiilor români în creșe, grădinițe și școli cu predarea în limba română.

De aceea am cerut şi cerem statului român o intervenţie de urgenţă prin care să se acorde fiecărui copil român care frecventează o şcoală sau o clasă cu predare în limba română, o bursă de anuală de sprijin. Apreciem că o bursă de sprijin de aproximativ 500 de lei pe an ar putea fi o bună opţiune.

De asemenea, am cerut şi cerem acordarea unei idemnizaţii de sprijin tuturor cadrelor didactice care predau în limba română, precum şi stagii consistente de pregătire profesională în sistemul educaţional românesc. Numai în acest fel se va putea asigura un număr suficient de cadre didactice cu un nivel profesional superior în şcolile şi clasele cu predare în limba română. Iar un nivel ridicat al calităţii educaţiei în limba română va face ca frecventarea acestor şcoli şi clase cu predare în limba română să redevină cea mai bună opţiune pentru toţi părinţii şi copii români din Ucraina.

Nu în ultimul rând, cerem revenirea la dreptul românilor de pretutindeni de a studia în limba română, drept amputat sever prin Ordonanţa de Urgenţă a Gubernului nr. 85/2017 care l-a redus fără nicio justificare raţională numai la studiul materiei limba română.

Dragii noştrii decidenţi din Parlamentul României,

La Camera Deputaţilor, care este şi cameră decizională, se află în dezbatere legea de aprobare a Ordonanţa de Urgenţă a Gubernului nr. 85/2017. Având în vedere situaţia dramatică descrisă mai sus vă rugăm din suflet să susţineţi adoptarea acelor amendamente care să pună în aplicare soluţiile dorite de întreaga comunitate românească din Ucraina, soluţii care ar mai reduce din temerea foarte mare care există la acest moment în legatură cu soarta şcolilor româneşti şi cu capacitatea noastră de a ne menţine, în aceste condiţii, identitatea românească.

Scrisoarea este semnată de zeci de asociații și personalități ale comunității românești din Ucraina și a fost transmisă conducerii României, partidelor politice și Parlamentului de la București, transmite Romanian Global News. (zorilebucovinei.com)

Iosif VARGA

Bashar al-Assad a returnat Franței Legiunea de Onoare, prin intermediul Ambasadei României

Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, a returnat Franţei Legiunea de Onoare acordată în 2001, potrivit unei infornaţii postate pe pagina de Facebook a Preşedinţiei Siriene.

1037931805Pe rețeaua de socializare este postată şi o imagine în care decoraţia este predată prin Ambasada României, cea care reprezintă interesele franceze la Damasc.

Assad a fost decorat cu Legiunea de onoare în grad de Mare Cruce în 2001, de către preşedintele francez de la acea vreme Jacques Chirac, la puţin timp după ce liderul srrian a preluat puterea. Cabinetul preşedintelui francez  Emmanuel Macron a anunţat luni că este în curs „o procedură disciplinară pentru retragerea Legiunii de Onoare”.

iria a precizat că decizia de returnare a decoraţiei survine participării Franţei la atacurile aeriene de la sfârşitul săptămânii trecute, care au vizat obiective având legătură cu armele chimice deţinute de regimul Assad. „Nu este o onoare pentru preşedintele Assad să poarte o decoraţie acordată de o ţară care este sclav al Statelor Unite, care susţin teroriştii”, susține Preşedinţia siriană.

Florin NAHORNIAC

Interviu exclusiv cu una dintre angajatele fictive de la DGASPC: “Atunci când lucram pentru Dragnea, îmi era frică de el, pentru că era un om foarte sever. Acum îmi e frică de el, pentru că e un om foarte puternic.”

Când privești sistemul angajărilor pe linie de partid din exterior, poți avea senzația că ai înțeles totul. Că oameni fără scrupule intră într-un joc periculos, conștienți de riscurile pe care și le asumă, și merg cu tupeu până la capăt. Dar când faci efortul de a intra în profunzimea fenomenului și de a-l privi din interiorul lui, atunci poți sesiza că, uneori, la mijlocul unor situații regretabile se află și multă naivitate. De principiu, ăsta pare să fi fost păcatul celor două angajate fictiv de la DGASPC Teleorman. Dragnea părea, pe vremurile acelea, un zeu pe pământul Teleormanului, așa că tot ce spunea el trebuia să fie și corect. Oamenii nu-i puneau deciziile la îndoială. Așa că directivele lui semănau cu poruncile biblice. Am înțeles asta în urma unei discuții cu Anisa Stoica, cea care s-a ocupat ani întregi de strategia de comunicare a PSD Teleorman, în timp ce era plătită din banii Direcției pentru Protecția Copilului. Anisa trece de o perioadă lungă de timp printr-un coșmar. La fel și Adriana Botorogeanu, care este și bolnavă de o vreme. Ambele au jucat așa cum le-a cântat partidul și Dragnea. Ambele plătesc acum un preț foarte mare. Și totul, pentru că au crezut în cuvântul unui om care părea intangibil. Și care poate încă mai e… În rândurile care urmează, veți descoperi povestea reală a angajărilor fictive din Teleorman, dar și felul în care partidul își joacă rolul social în mod abuziv, profitând de oameni creduli, care nu știu sau nu înțeleg că realitatea e un pic mai complicată decât ți-o povestește șeful cu aere de zeu.

Reporter:  Cum a fost în fața instanței?

Anisa Stoica: Mie nu mi-a plăcut ce am văzut acolo și ce am auzit și îmi pare rău că eu nu am fost în cea mai bună formă, nici fizic, nici psihic, așa că m-am pierdut un pic. Mă impresionau oamenii de afară care țipau, nici nu puteai auzi la un moment dat ce se auzea în sală și mie mi s-a părut atmosfera extrem de tensionată. Și când am început să aud numai minciuni, am simțit și mai puternic tensiunea. De asta, am rămas cu senzația că nu am fost foarte explicită. Chiar mi s-a părut că am generat un pic de confuzie. Eu nu vreau notorietate, nu în maniera asta, dar cred că e bine ca lucrurile să fie clarificate pentru toată lumea.

Reporter: Spune-mi pentru început, câte ceva despre tine.

A.S. Eu am dus o dublă activitate din punct de vedere profesional. Pe de o parte, lucram în presa locală și pe de altă parte, aveam o activitate artistică. De altfel, și în prezent mă ocup tot de partea artistică. La vremea aceea, eram dansator la Ansamblul Burnasul și apoi am devenit instructor coregraf, mi-am deschis propria școală de dans și am devenit organizator de evenimente, de spectacole, mai exact. De asta mă ocup și în prezent. Dar am început de la Ansamblul Burnasul. Între timp am făcut și niște jurnalism, în sensul că doar începusem să scriu în presa locală. Eram de vreo câteva luni la un săptămânal local și la un eveniment al PSD la Camera Deputaților, l-am cunoscut pe Dragnea. Și ne-a făcut cunoștință chiar Adriana Botorogeanu. Era foarte multă lume din presa locală acolo…

Reporter: Momentul acesta mă interesează și aș vrea să ne oprim asupra lui. Pentru că vreau să știu care a fost prima ta interacțiune cu Liviu Dragnea și cum a evoluat această relație.

A.S. Liviu Dragnea îi cunoștea pe toți cei din presa locală. Pe mine nu mă știa și m-a întrebat de la ce ziar sunt și care este numele meu. În timpul evenimentului, la care luau parte și membri PSD, a avut loc o dezbatere cu presa locală. Și atunci el a început să pună niște întrebări jurnaliștilor: “Voi cum vedeți că poate partidul să crească?”, “Voi cum vedeți relația partidului cu oamenii?” Și fiecare a spus ce a vrut. M-a întrebat și pe mine ce cred și i-am spus că partidul ar avea nevoie de o comunicare mai bună. Oricum, eram pe aceeași lungime de undă cu el pe linia asta. Pur și simplu, am discutat la nivel general, nu s-a pus problema de înființarea vreunui birou de presă. Și, la finalul evenimentului, a fost o discuție între mine, Dragnea, Adriana și un coleg din presa locală. Și atunci a spus Adriana Botorogeanu că eu sunt și membru PSD. Era adevărat, fusesem membru PSD la început, dar nu îmi actualizasem adeziunea. Așa că eu, cât am lucrat la PSD, nici nu aveam adeziune. Atunci i-a spus Adrianei Botorogeanu: “O iei pe Anisa și vii cu ea la mine!” Și colegul acela a zis atunci că și el e membru PSD. Și Dragnea a răspuns: “Pe Anisa o angajez de frumoasă, pe tine că ești membru PSD”. A spus lucrul ăsta în glumă, evident. Dar chiar a insistat la Adriana să avem o altă discuție. La un moment dat, am avut o întrevedere cu cineva de la un ziar local și am mers cu persoana aceea să îi ia un interviu lui Dragnea. Am mers împreună cu acea persoană la Dragnea, la Consiliul județean. Ea a plecat și eu am rămas să vorbesc cu Dragnea. Și atunci el mi-a zis că își dorește să facă un birou mare de presă la partid și că vrea să ia niște jurnaliști în acest sens. A fost o discuție scurtă. Eu i-am spus că nu am făcut niciodată PR, că nu știu domeniul, dar că mi se pare interesant și că pot să încerc. Atunci mi-a spus că vrea să fac o strategie de comunicare a partidului. Și că vor mai veni și alte persoane din presa locală și chiar au venit alte persoane. Una a stat câteva săptămâni, cealalată a plecat după o zi.

Reporter: I-ai prezentat strategia de comunicare și lui Dragnea?

Anisa Stoica: Da. I-am prezentat-o și lui Eugen Ovidiu Vlad, și lui Stuparu, care stăteau mai mult pe la partid. Vlad m-a felicitat, iar Stuparu m-a întrebat dacă am făcut-o singură. Și așa am rămas la sediul PSD.

Reporter: Și ai fost plătită în tot timpul acesta?

A.S. Nu. Cred că vreo trei luni de zile nu am fost plătită.

Reporter: Presupun că la un moment dat ai ridicat și această problemă.

A.S. Nu, nu am ridicat nicio problemă. Nu am întrebat niciodată pe Dragnea sau pe altcineva eu cât stau acolo fără bani. Pur și simplu îmi făceam treaba. Îmi intrasem deja în atribuțiuni. . După o ședință a partidului, eram foarte mulți și îl petreceam pe Dragnea așa, cu alai, cum se făcea și la un moment dat el s-a întors spre mine și m-a întrebat: “Anisa, tu ți-ai rezolvat problema cu angajarea?” Și am spus că nu știu cum să rezolv eu. Și atunci a strigat la Neagu și l-a întrebat ceva de organigrama Direcției. Și mi-a spus: “Te duci la Neagu și rezolvați problema. Deocamdată așa”. Și eu am rămas uimită, pentru că nici măcar nu știam despre ce direcție e vorba. Când am intrat iar în birou, eram foarte pusă pe gânduri și am întrebat despre ce direcție vorbește președintele? Și mi s-a explicat că e vorba de Protecția Copilului. Și eu am întrebat ce să caut eu acolo. Și mi s-a spus că rămân la partid, dar mă duc acolo, “că așa facem noi aici, în PSD. Tu rămâi și-ți faci treaba aici.” Oricum, nimeni nu-mi dădea importanță în cadrul discuției, aveau lucruri mai importante de discutat. M-am dus zilele următoare la Neagu, mi-a spus ce trebuie să învăț, mi-a dat o bibliografie. Mi-a dat și o dată de examen. Am fost la examen și au fost mulți candidați.

Reporter: Dar ți-au dat răspunsurile la examen dinainte, că tu nu erai pe domeniu?

A.S. Nu, nu eram, dar mi s-a dat o bibliografie. Cred că și ceilalți învățaseră. De pildă, era o fetiță acolo foarte, foarte pregătită. Mi s-a părut copilul ăla foarte la subiect. Nu știu dacă s-a făcut o șmecherie cu angajarea mea. Poate că altcineva, de pildă, copilul ăla de care îți spun eu, a fost mai pregătit decât mine. Dar nu știu dacă eu meritam cea mai mare notă. Nu știu dacă a fost aranjament sau nu. Și așa am început lucrul cu Direcția.

Reporter: De la Direcție îți luai salariul și tu te duceai la PSD…

A.S. Păi eu mă duceam unde mi s-a spus să mă duc. Salariul era virat pe card. La foarte scurt timp, ne-a chemat Floarea Alesu la Direcție și ne-a întrebat: “Dar cu voi ce e? Voi de ce nu veniți la serviciu?”

Reporter: Floarea Alesu nu știa despre aranjament?

A.S. Nu știu ce să-ți spun, că și instanța m-a  întrebat. Probabil voia să știe și poziția noastră. Atunci Adriana a vorbit. Cert este că Adriana a insistat pe ideea că nu trebuie să se știe că noi lucrăm acolo. Alesu a ieșit din birou, a lipsit 5 – 10 minute și apoi s-a întors și a zis: “Da, nu veniți la Direcție!Rămâneți la partid și să nu prea fiți văzute pe aici! Deloc…”

Reporter: Și cât a durat situația asta?

A.S. Adriana Botorogeanu era deja angajată în felul ăsta de dinaintea mea. Nu știu dacă mai erau și alții în aceeași situație, prin alte instituții, dar de asta mi s-a răspuns atunci că “așa facem noi aici”. Și practica asta mi s-a aplicat și mie. Totul a durat până în 2010, când am primit o adresă de la Mircea Dumitrescu, semnată de el, că trebuie să mă prezint la Direcția pentru Protecția Copilului. Și m-am prezentat. În timpul ăsta, eu am vrut să mă implic în activitatea Direcției, pentru că în clasa fetiței mele era un copil autist. Și așa de tare m-a impresionat povestea acelui copil, încât am decis să încep o campanie pentru copiii cu autism. Am mers la Floarea Alesu să îi spun despre asta. Eu am încercat atunci să o conving pe Floarea Alesu, spunându-i că voi avea grijă să afle și Dragnea de Campania asta. Că nu părea prea încântată. A fost singura dată când m-am folosit de faptul că lucram în apropierea lui Dragnea. Eu oricum mă duceam des la Direcție. Am mai mers să le propun o campanie de Crăciun pentru copiii nevoiași de pe stradă.

Reporter: Și cum s-a stricat relația cu Direcția?

A.S. Cât am lucrat pentru Direcție, mă simțeam mereu a nimănui. În sensul că nu aveam birou, stăteam ca aurolacul în biroul cui pleca prin concediu. Mă rog, acolo am făcut lucruri care nu erau în fișa postului meu. De pildă, m-am ocupat de dosarele ISU. Nu aveam nici pregătirea necesară pentru așa ceva. Doamna de la audit mereu îmi spunea că nu trebuie să fac eu asta, pentru că nu intra în atribuțiile mele. Dar mi se arăta apoi fișa postului, iar în ultimul punct al ei era un paragraf care spunea: “Faci ce-ți spune șeful!” Eu, dacă șeful voia să mă arunc de pe bloc, trebuia să fac asta. Și mă certam mereu cu șeful meu de acol. Aveam un coleg care ținea mereu să-mi amintească faptul că pe mine mă urăște toată lumea în Direcția aia. Și îl întrebam de ce. Și-mi zicea: “Pentru că vii de lângă Dragnea!”. Am observant lucrul ăsta și la  instanță că se tot spunea că sunt protejată. N-am fost niciodată protejată. Cât am fost acolo la PSD am fost jignită, am fost umilită, am fost dată afară din sediul PSD. Am lucrat ca un sclav pe plantație. Și asta i s-a întâmplat și Adrianei. Iar relația cu Direcția s-a stricat în clipa în care m-au tot chemat să semnez acte care nu-mi aparțineau. De pildă, erau unele deja făcute și trebuia să îmi pun și eu semnătura. Și am semnat de două ori, apoi intenționat mi-am luat concediu. M-au chemat din concediu apoi să semnez condica. Au insistat, deși eu le-am spus că nu vreau să vin. Și până la urmă, m-am dus și am semnat, după ce au insistat cu telefoane și amenințări, și cu Jeni Dumitru în spatele meu am semnat. La DNA m-au întrebat: “Păi ați semnat condicile. Cum n-ați fost la serviciu?” Și i-am răspuns: “Păi le-am semnat alaltăieri!”

Reporter: Te consideri victima lui Liviu Dragnea?

A.S. Nu. A fost doar vina mea, eu nu m-am gândit că situația are caracter penal. Pur și simplu, nu am știut și îmi e rușine că nu am știut. Încerc să păstrez o atitudine pozitivă față de Dragnea, chiar dacă uneori mi-e foarte greu, dar nu vreau să am resentimente. Eu mă bucur de procesul ăsta, pentru că așa simt că mă eliberez de Dragnea și de trecut. Vreau să-mi ispășesc fapta, pentru că așa simt că-mi pot ușura sufletul. Dacă o să rămân în libertate, o să-mi văd de copil și o să-mi dezvolt proiectele culturale. Orice ar fi, nu mai vreau să știu, după experiența asta, că există politică pe lume.

Reporter: Ți-e frică de Liviu Dragnea?

A.S. Atunci, când lucram pentru el, îmi era frică de el, pentru că era un om foarte sever. Acum îmi e frică de el, pentru că e un om foarte puternic…

Silvia ANDREI

Cu gândul la învierea României

Suntem interesați de înviere, deoarece nu suntem nemuritori, fiindcă granița morții ne limitează și ne incomodează. O logică însămânțată atavic ne cere să depășim acest blocaj nefiresc. Creștinismul este cel care oferă modelul cel mai inteligent și mai sensibil de raportare a vieții noastre la Univers și la Dumnezeu, dar nu dezvăluie mare lucru din taina vieții de după moarte. S-ar putea ca în parte ea să sublimeze relații comunicative din această lume (noi tot spunem în Biserică despre posibilitatea unei pregustări a raiului încă de aici și de acum), dar în mult mai mare parte să fie complet diferită, aducând noi etaje de comunicare, dincolo de orice putere de imaginare.

Îromanianfiorata așteptare ia sfârșit… Chemând la lumină, buna vestire irumpe negreșit întru (i)luminare la miez de noapte a nopților: „Hristos a înviat!” Însoțirea cu ea este la fel de scurtă și de intensă: „Adevărat a înviat!”. Suntem pe tărâmul Adevărului ultim, totodată și prim. Când dorim să detaliem puțin, cântăm din tot sufletul: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând”. Moartea noastră biruită prin moartea Lui, devenită izvor nădejdii ultime… Cea de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Dincolo de învierea lui Hristos, în principiu de netăgăduit, gândul te poartă spre propria-ți înviere, cât se poate de nedeslușită. Noi ne confruntăm cu certitudinea morții și numai cu promisiunea învierii. Și, din păcate, apropierea morții nu înseamnă și apropierea învierii. Moartea se tot apropie, pentru ca în cele din urmă să vină „ca un fur”. Chiar și atunci când se petrece, într-un fel sau altul, anunțat, ea tot dă senzația de nefiresc, de rapt. Perturbă grav bunul curs al existenței! Cu trecerea timpului, gândul acesta devine tot mai persistent și mai stânjenitor. Și simțim tot mai limpede, până la a ști, cum viața ne este valoare supremă, absolută.

Chiar și Dumnezeu poate avea de pătimit de pe urma morții noastre

Cred că și pe cei mai buni creștini oarece teamă de moarte (de necunoscutul ei?) tot îi încearcă. Te alături întrebării Poetului (Poeții sunt cei care știu să te poarte credibil pe platourile înalte ale ființării!): „Tu, Doamne, de ce faci să mor?/ De ce mă zdrobesc? (îți sunt ulcior)./ Și de ce mă stric? (și băutură-ți sunt)./ Sunt meșteșugu-Ți și veșmânt,/ cu mine rostul Tău dispare.// În urma mea n-ai casă-n care/ să Te salute vorbe dragi mereu./ Sandala de velur, ce-s eu,/ îți cade din truditele-Ți picioare.// Și mantia Ta mare-ți pică./ Privirea Ta, la care se prosternă/ obrazu-mi cald ca pe o pernă,/ va rătăci mult după mine -/ ca-n asfințit apoi să-ncline/ în poala pietrelor străine.// Tu, Doamne, ce Te faci? Mi-e frică” (Reiner Maria Rilke, Tu, Doamne, de ce faci să mor?, din ciclul Ceaslovul, trad. Mihail Nemeș). Chiar și Bunul Dumnezeu poate avea de pătimit de pe urma morții noastre! O, infinita Lui duioșie!…

Încercând să deslușim cât de cât starea omului înviat, ar fi poate potrivit să privim la ce a făcut Iisus Cel înviat până la Înălțare. Se arată femeilor mironosițe la mormânt, le vorbește, le încurajează, le trimite să-I binevestească învierea către ceilalți ucenici. Și cât de tulburător este episodul când se arată Mariei Magdalena (atât de minunata și de devotata Maria Magdalena!), în chip de grădinar, și nu se lasă atins de ea, prin celebrul „Noli me tangere!„. Nouă ne sună cumva a tânguire… Se arată în mijlocul ucenicilor trecând prin uși încuiate, ca să-i încredințeze de adevărul învierii Sale și să-i trimită la propovăduire și misiune de evanghelizare. Mănâncă cu ei pește fript și fagure de miere. De data asta îndemnul este, dimpotrivă, unul de a fi atins. Apoi, Luca ne relatează unul dintre cele mai fascinante și mai încărcate de semnificație momente de întâlnire și însoțire cu Hristos, cel de pe drumul spre Emaus. Unde, Doamne, ce Cină de mare taină! Emausul cu iluminarea sa discret și prietenește pregătită rămâne mereu la orizontul năzuirii noastre de întâlnire absolut personală cu Hristos!… Un alt moment minunat, de nesfârșită prietenie, îl constituie prânzirea lângă Marea Tiberiadei, la foc, cu pește fript și pâine, după o pescuire cu totul minunată. Ce frumos! Foc de tabără cu Hristos la malul mării… Răzbate până la noi mireasma bucatelor binecuvântate și a prieteniei însoțitoare! (Oare ce vor fi băut?) Acolo Petru are parte de o triplă învestitură și de prevestirea morții sale martirice în urmarea chemării lui Hristos („Urmează Mie!” – Ioan 21, 19), în timp ce lui Ioan i se rezervă un alt destin, acoperit înțelegerii lui Petru și înțelegerii noastre. S-au peCtrecut acestea toate, dar și multe, multe altele, despre care Ioan ne pune în vedere că nu au fost notate în Cartea sa.

„Ei însă sunt și nu mai știu că sunt!”

Dar până la acea înviere, la acea trezire, la acea obștească ridicare din morminte, cum inocent și naiv este ea zugrăvită în vechi biserici, există o altă înviere la care îndeamnă Scriptura, mai la îndemână fiecăruia, anume cea a Fiului risipitor, care „mort era și a înviat” (Luca 15, 24,32). În sensul acesta, fiecare este mai mult sau mai puțin „mort” și chemat la înviere. Dispărem din proprie voință din orizontul Tatălui și ne risipim moștenirea existențială. Iar de la învierea personală, cum tot suntem în Anul Centenarului, ar trebui mers cu gândul la necesitatea învierii României. În multe privințe, în prea multe, România este „moartă” în zilele noastre. A murit și moare fără-a prinde chiar de veste. Este moartă cu moartea fiecăruia dintre cetățenii ei. Este moartă cu fiecare mizerie materială și spirituală cu care este poluată. Este moartă cu toate relațiile umane alterate. Este moartă cu toată raportarea sa proastă la sine. Or, toate acestea s-au înmulțit îngrijorător și par să depășească punctul critic. Este o derută pe care Reiner Maria Rilke o resimțise dureros cu mai bine de un veac înainte de zilele noastre: „Căci, Doamne, marile orașe sunt/ pierdute și în destrămare;/ și ca de flăcări fuge cel mai mare, – / și să le-aline nu e alinare,/ și curge timpul lor mărunt.// Trăiesc acolo oameni, greu și rău,/ și-s în adânci odăi, cu gestul frânt,/ mai speriați ca turma de curând;/ respiră-afară treaz pământul Tău,/ ei însă sunt și nu mai știu că sunt” (Căci, Doamne, marile orașe, din ciclul Ceaslovul – 1905). Altădată, Ioan Alexandru vedea România ca pe un sat între țările Europei. Astăzi pare să fi ajuns și ea un oraș. Precum cei îngrămădiți în megalopolisuri, nu mai știm că suntem și cine suntem. Analizând cultura țărănească, vedeam cum ea poate fi definită cel mai scurt drept a fi o cultură a Învierii (implicând, în cea mai strânsă conexiune, o cultură a Crucii), nu la nivel declarativ, ci la unul al unei inserții culturale endemice, așa cum a pus-o în evidență Horia Bernea la Muzeul Țăranului Român. Este o caracteristică preeminentă, în mai mare măsură decât la alte popoare, fie ele și ortodoxe. Dacă privim, de pildă, în Andrei Rubliov al lui Andrei Tarkovski, vedem cum Patimile și Răstignirea par să fie mai degrabă în centrul trăirii rușilor lui. Într-un sens apropiat, dacă privim moartea ca pe o adormire, chemarea din Imnul național la deșteptarea „din somnul cel de moarte” (somn devenit, parcă, tot mai adânc, tot mai „de moarte”) ar trebui privită ca o mereu actuală chemare înviere.

Ca şi în cazul Fiului risipitor, acesta este soiul de moarte din care ni se cere să înviem grabnic. Fiecare în parte și țara, ca vector rezultant. De cealaltă înviere Se ocupă Dumnezeu, aceasta stă însă foarte mult și în seama noastră. Tocmai de aceea este mai grea. Înseamnă întoarcere Acasă. Me-ta-no-ia! Înapoi la neprihănirea copilăriei, mulțumind lui Dumnezeu, odată cu Marina Țvetaeva, pentru frumusețea desăvârșită a alcătuirii noastre și a lumii: „Îți mulțumesc, Părinte,/ Pentru Uscat și Mare,/ Și sângele fierbinte,/ Și-un suflet ce nu moare.// Și carnea fermecată,/ Și apa dând răcoare,/ Și dragostea-nfocată,/ Și vremea schimbătoare” (la 9 noiembrie 1918, din ciclul Comediantul, trad. Aurel Covaci).

Dincolo de neliniștea produsă de prea vaga cunoaștere a ceea ce ne așteaptă dincolo de zarea acestei vieți, bucuria Învierii se insinuează irezistibil, cu osebire în zilele de Paști. Bine vede același Reiner Maria Rilke cum încă de la aducerea pe lume, Dumnezeu ne trimite pe calea spre Înviere, cu tot ce înseamnă ea: „Solie a simțurilor tale aici pe pământ,/ mergi până la marginea dorului sfânt,/ dă-Mi veșmânt.// Și crești după lucruri ca foc zdrobitor,/ ca umbrele lor/ întreg să M-acopere pururi, ca taina.// Îngăduie-ți tot: frumusețea și spaima./ Să mergi doar: nu-i nici o simțire atât de departe./ Aproape e țara cu nume/ de Viață.// O vei recunoaște anume/ după grava ei față.// Dă-mi mâna” (Domnul oricui îi cuvântă, din ciclul Ceaslovul).

Cu credința în existența lui Hristos sunt mai puține probleme. I-o recunosc și religii necreștine, sub anumite aspecte i-o studiază și oamenii de știință. Ceea ce despică decisiv lumea în două este credința în înviere. Ea dictează în cea mai mare măsură raportarea la lume, la semeni, la sine. Or, credința în propria înviere nu poate pleca, oricât de firavă ar fi ea, decât de la o bună receptare a Învierii lui Hristos și atașare la ea. Din fericire, printre noi sunt oameni care amiros a Înviere. Dacă avem inteligența sufletească să-i vedem, putem să ne aprindem lumina curajului nădăjduitor (și) de la candela lor… Hristos înviat, Prieten nouă, ne întinde mâna și ne așteaptă în „țara cu nume de Viață”!

Col. Maria ANGHELACHE