Arhive lunare: iulie 2018

Sarcofagul descoperit în Egipt nu este al lui Alexandru cel Mare

Arheologii egipteni au descoperit, într-un sarcofag antic recent dezgropat, despre care se credea că ar putea adăposti rămăşiţele lui Alexandru cel Mare, trei mumii care par a fi membrii aceleiaşi familii, potrivit Reuters.

05Muncitorii care lucrau la construcţia unei clădiri de apartamente din oraşul-port al Mediterană Alexandria au descoperit întâmplător, luna aceasta, un sarcofag sigilat, din granit negru, cu o vechime de aproximativ 2.000 de ani.

Descoperirea sicriului de 30 de tone, cel mai mare scos la iveală în Alexandria, a dat naştere, în presa locală şi internaţională, speculaţiilor că ar putea adăposti rămăşiţele lui Alexandru cel Mare, fondatorul, în anul 331 î.Hr., al oraşului care îi poartă numele.

Ministerul antichităţilor din Egipt a respins cu tărie posibilitatea ca sarcofagul să adăpostească rămăşiţele lui Alexandru cel Mare, iar joi s-a dovedit că scepticismul oficialilor a fost justificat.

”Am găsit osemintele a trei persoane, în ceea ce pare locul de înmormântare al unei familii… Din păcate, mumiile din interior nu erau în cea mai bună stare de conservare şi s-au păstrat doar oasele”, le-a spus secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităţilor, Mostafa Waziri, reporterilor de la faţa locului.

Waziri a precizat că rămăşiţele s-au dezintegrat din cauza apelor menajere scurse de la o clădire învecinată, care au pătruns în interiorul sarcofagului printr-o mică fisură pe una dintre laturi.

Locul unde se află rămăşiţele lui Alexandru cel Mare, decedat în anul 323 î. Hr., în Babilon, rămâne în continuare un mister.

Sarcofagul din Alexandria este cea mai recentă dintr-o serie de descoperiri arheologice interesante scoase la iveală anul acesta în Egipt, printre care se mai află un mormânt cu o vechime de 4.400 de ani în Giza şi o necropolă antică în oraşul Minya, la sud de Cairo.

Mormântul din Alexandria, care nu purta niciun însemn, nu pare să fi aparţinut niciunui alt conducător important din perioada ptolemeică (332 î. Hr. – 30 î. Hr.), asociată cu Alexandru cel Mare, sau perioada romană care a urmat, a spus Waziri.

Perspectiva deschiderii sarcofagului a declanşat în presa egipteană speculaţii referitoare la eliberarea unui blestem cu o vechime de o mie de ani.

”L-am deschis şi, slavă Cerului, omenirea nu a fost distrusă”, a spus Waziri. ”Eu am fost primul care mi-am vârât capul în întregime în sarcofag… şi iată-mă în faţa voastră… nu am nimic.”

Silvia ANDREI

REPUBLICARE: Editorialul ediției. Va veni timpul ca oameni de teapa pușcăriașului Dragnea vor trebui să dea socoteală

Bine v-am găsit la acest nou editorial a publicației noastre. Observați de ce ,,minunății se ocupă PSD. Dar se pare că soarta are grija de oameni. Doamna Codruța Kovesi rămăne într-o funcție bună în cadrul Parchetulului General de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție. Cred ca turbă Dragnea și Tăriceanu. Cred ca președintele Iohannis le va veni de hac. Trebuie să găsească ac pentru cojocul lor. Din cauza matrapazlâcurile PSD și ale escrocilor care conduc acest partid mafiot țara și poporul sunt colaps. Despre acest lucru voi scrie în curând un amplu comentariu.              

Washington Post: În România, Polonia și Ungaria, democrația moare încet-încet

,,In timp ce partidele politice reusesc sa isi impuna din ce in ce mai mult propriile interese in Polonia, Ungaria si Romania, normele democratice si pluralismul sunt subminate, iar regimurile din aceste tari se indreapta spre autoritarism”, scrie Washington Post.

167893_1„Atacul este axat împotriva Justiției și pe garantul ei, un sistem judiciar independent”, se arată în secțiune de opinii de pe site-ul publicației americane, semnătura aparținând boardului editorial            In Polonia, aminteste Washington Post, partidul de la guvernare, Lege si Justitie, a preluat deja controlul Curtii Constitutionale si a unei parti din tribunale. Iar acum, atentia e indreptata catre Curtea Suprema,deunde 27 dintre cei 72 de judecatori ar trebui sa deimisioneze, in baza unei noi legi care ii obliga sa se penioneze mai devreme. Acest lucru a starnit furie si revolte, potrivit sursei mentionate. Subminarea justitiei din Polonia nu a ramas fara ecou la Bruxelles, avand in vedere ca UE a declansat deja proceduri disciplinare. „Aceasta e calea catre un razboi civil”, a spus Lech Walesa, liderul miscarii Solidaritate.

In Romania, noteaza Washington Post, liderul partidului aflat la putere, Liviu Dragnea, a fost condamnat de doua ori pentru abuz in serviciu. Drept urmare, formatiunea sa politica a contraatacat printr-un atac la Justitie. „Acest lucru reprezinta o lovitura puternica, avand in vedere lupta anticoruptie din ultimul deceniu”, se arata in articol.

Liviu Dragnea, mai scrie sursa citata, a reactionat in maniera in care o fac ,,ticalosii”: pozand in victima si promovand teorii ale conspiratiei. El a atacat sistemul judiciar, spunand ca face parte a asa-zisul stat paralel, si a sustinut ca ,,fortele intunecate” s-au aliat impotriva sa. De asemeena, Washington Post face o paralela intre el si presedintele american Donald Trump, care a adoptat o atitudine similara cand a fost acuzat ca a lucrat cu rusii pentru a intoarce alegerile prezidentiale in favoarea sa.

Urmatoarea pe lista se afla Ungaria, despre care jurnalistii americani scriu ca au un regim anti-democratic. Premierul Viktor Orban a reusit, de cand se afla la putere, adica din 2010, sa reduca la tacere mass-media independenta, sa-si agreseze adversarii, sa faca din imigranti niste personaje negative si sa se opuna institutiilor europene.

In final, cei de la Washington Post amintesc ca, in toate cele trei tari, fortele democratice se straduiesc sa lupte cu cele anti-democratice, refuzand astfel sa accepte sa revina la autoritarismul pe care l-au experimentat destul de recent. ,,Curajul lor ar trebui sa ne inspire si merita mai mult decat indiferenta aratata de Washington sau impotenta Bruxelles-ului” – asa se incheie articolul.

Supărare mare pentru Dragnea și Tăriceanu

Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri.

Principesa Margareta, cei doi presedinti ai Camerelor, Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, deputati, senatori, precum si reprezentanti ai cultelor religioase, ai institutiilor statului si ai corpului diplomatic au participat, miercuri 26 Aprilie 2017, la o sesiune a plenului dedicata aniversarii a 100 de ani de la mutarea provizorie a capitalei Romaniei, de la Bucuresti la Iasi, 1916-1918. O emisiune filatelica a fost lansata cu aceasta ocazie. MARIAN ILIE/MEDIAFAX FOTO

Va să zică ne-am supărat rău și pe americani! Cum adică? Să ne certe ei în cârdășie cu fățarnicii de europeni că nu ne respectăm obligațiile, că schimbăm legile justiției după cum ne taie capul și ne vine bine? Asta după câte am făcut pentru tataia de Trump! Nerecunoștință. Am încercat noi să dăm ceva, pe undeva, dar s-au dat cu nasul sus. Ei, noroc cu drăguțul de Bibi că, de îndată ce a auzit de chestia cu ambasada, s-a muiat puțin și a zis că îi dă pe americani la fezandat și se rezolvă. Dar, ce să vezi, că odată căpățânosul ăla de neamț al nostru s-a pus pe cârâit, a coborât de pe bicicletă și a făcut tărăboi, cică uzurpare de funcție, ba l-a și pus pe pricăjitul de Orban să-i facă plângere coanei Viorica – de înaltă trădare. Aoleu, Viorica și înalta trădare! Ei bine, iată că schimbăm legile alea afurisite, dacă așa vor jupânii noștri dragi, Dragnea și Tăriceanu. Le facem și cu geometrie variabilă, dacă așa cer nevoile și neamul, vorba poetului! Că doar noi suntem și nevoile, și neamul în țara asta și ca atare facem ce poftim. Că doar putem. Avem suveranitate, așa se cheamă chestia în termeni științifici (n-o puneți pe coana Viorica să citească, fiindcă-i prea lung cuvântul; recomandare: să o apuce tușitul când ajunge acolo): ca atare, furăm tot ce se poate, iar la pârnaie, ca atare, intră alții – nu noi și ai noștri.

Prin urmare, fiind noi foarte supărați, deși poftiți, nu ne-am prezentat prin jupânii mai sus-amintiți și coana Vasilica la recepția dată de Ambasada Americană în cinstea zilei de 4 iulie. Ne-ar fi pricinuit mâhnire mare să fim acolo; or, totuși, avem și noi dreptul la „căutarea fericirii“, cum ziseră chiar ei, fiindcă toți oamenii îl au. Că doar nu era să ne găsim fericirea dând mâna cu ambasadorul ăla cu gură mare, Klemm, care ne tot toarnă pe la ai lui, la Washington, c-o fi și-o păți. Gata! Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ei da, am scos limba la ei, ca să știe că suntem hotărâți, vorba jupânului, să luptăm până la capăt! (Ce înseamnă asta? întrebați. Nu vreți să știți câte putem scoate.) A, noi suntem deschiși dialogului, dar nu să ne mai urecheze prin comunicate și intermediari, că numai dialog nu-i asta, ci să vină personal, să vorbim ca între oameni: adicătelea, să vină el Trump, ori măcar vicele lui, Pence, parcă așa-l cheamă, să stea la aceeași masă la un șpriț cu domnu’ Dragnea. (Găsim pe la Belina în împrejurimi un loc bine pitit prin stufăriș, ca să nu știe presa.) Adică se întâlnește Trump cu pocitul ăla de nord-coreean, despre care se spune că și-a omorât și jumătate din familie, și nu vrea să-l vadă pe domnu’ Dragnea al nostru, mustăcios, sufletist și familist, care nu vrea decât să-și chivernisească toate neamurile – și pe fini, și pe nași, și pe verișori, și pe amantă, cu toate rudeniile lor, ca să le fie la toți bine? Mare nedreptate!

Unii zic: dar după gestul vostru necugetat vor veni consecințe! Nu-i a bună să le scoți ăstora limba. Ei aș, că ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri. Or să-l susțină pe neamț, ca să nu-l putem demite? Mda, s-ar putea asta, dar oricum îi tăiem noi încet-încet toate prerogativele (iarăși un cuvânt greu pentru coana Viorica; recomandare: să-l silabisească): pentru al doilea mandat nu-i va rămâne decât să medieze între instituțiile publice, cum zice la Constituție. Asta o să însemne: să facă curse între ele pe bicicletă. Și apoi situațiunea generală nu-i chiar nașpa: acum avem și aliați – băieții ăștia marfă din 2Polonia, din Ungaria, ba și nervoșii ăia din Italia, Austria și așa mai departe. Frau Merkel e – ne zic nouă consilierii – terminată. Trump nu mai durează nici el prea mult, că prostii a tot făcut, de zici că ai noștri au cucerit Casa Albă. De acord, nu? Nu puteți nega asta. Ce? Au mai greșit consilierii? Se poate, de aia tocmai ne-am pitit banii, pe unde nici măcar Kövesi n-o să-i găsească!

Scurt și cuprinzător: până una-alta, ne-am săturat să plecăm capul rușinați în fața străinilor! Și apoi ce dacă ei au descoperit America aia și nu noi! Acuma ce tot vor, să ne-o bage pe gât cu tot dinadinsul? Ba pardon

Dragnea și ai lui trăiesc într-o bulă a cărei rezistență la realitate trece toate testele

Printr-o scamatorie propagandistică de neegalat în ultimii 29 de ani, condamnatul a devenit primul abuzat al țării, magistrații, stâlpii corupției, statul paralel, eșafodul pe care sunt trași pe roată nevinovații, iar inflația, izvor de bunăstare. Lumea din bulă e una întoarsă cu susul în jos, în care sărăcimea e scut uman pentru îmbuibați și jecmănitori, tinerii care protestează sunt noii dușmani ai poporului, plătiți de oculta soroșistă, și partenerii occidentali care le mai dau din când în când peste degetele hoațe, „niște ziduri“ pe care pesedimea de lux scrie măscări agramate. 

În perioada de după condamnare, Dragnea și ai lui s-au suit din mers în trenul care nu mai oprește în stații „până la capăt“. Adică, până la capătul tunelului în care i-a băgat justiția și unde martirii partidului își vor găsi izbăvirea de dosare, condamnări, confiscări extinse și abuzurile în serviciul mafiei. Ei n-au aflat că pământul e rotund și că istoria nu se repetă de la un ciclu electoral la altul, oricât ai rescrie la ea. Merg înainte ca orbii lui Bruegel cel Bătrân, ținându-se unul de altul, conduși de orbul șef, care deja s-a prăbușit în șanțul în care vor sfârși cu toții. O teribilă solidarizare în orbire. Sunt tot mai grăbiți, mai anxioși și mai agresivi. Lovesc cu toiegele în oricine încearcă să-i oprească, să le explice că șanțul e adânc și acolo s-ar putea să-i mănânce „șobolanii“.

După răzgândeala cu Ordonanța de Urgență pentru codurile penale, provocată strategic de camaradul Tăriceanu, belicoșenia lui Dragnea s-a transformat deja în fapte. Sub înaltul patronaj al trinomului Iordache-Nicolicea-Nicolae, legislația penală devine de nerecunoscut chiar și pentru infractori, care își văd așteptările depășite de avântul „reformist“ al aleșilor neamului pesedist. Confiscările extinse devin o piatră de încercare de care procurorii vor da cu capul până se vor învăța minte, eliberarea condiționată va fi un binemeritat și gratuit bilet de vacanță după scurtul popas după gratii, iar grupul infracțional organizat, o adunare de sfinți.

Abuzul în serviciu, miza întregii tărășenii, s-a tranșat la ruleta lui Dragnea. A picat pe roșu și a fost dezincriminat „parțial“ și șmecherește, să scape toți de o grijă. Tudorel, viclean copil de casă, a propus ca pragul abuzului să fie jos, la nivelul salariului minim pe economie, știind că etalonul e sus la partid și se numește Dragnea. Astfel, abuz în serviciu va fi doar atunci când funcționarul public se află în timpul programului și „obţine pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv un folos material necuvenit“. Deși „terții“, printre care și partidul, nu mai intră la socoteală, pentru ca Dragnea să nu mai fie deranjat de nicio furnicătură a fost redus și termenul de prescriere la doar 5 ani. O altă manevră cu arie mai largă este cea prin care „urma scapă turma“: dacă unul dintre inculpați plătește prejudiciul într-un dosar de corupție, scapă toți cu pedeapsa la jumătate. Bombonica fie a picat de fraieră, fie își ia parandărătul. Vestea proastă e că Dragnea va spune bye-bye completului de 5 judecători doar după ce codurile penale pesediste vor fi publicate în Monitorul Oficial. Or, până atunci se pot întâmpla multe. Lucrurile alea înfricoșătoare pe care Dragnea și ai lui le visează noaptea.

Tocmai pentru ca ele nu cumva să se dezîntrupeze din statul paralel, să prindă viață și să dea cu ciocănelul, vor fi de neclintit. Se vor bate până la capăt ca dosarele să le fie închise, procesele revizuite și infractorii să scape de stres. Nu e greu de ghicit la cine s-a gândit Tăriceanu când a propus un proiect de lege prin care să fie declasificată Hotărârea CSAT din 2005, pe când, culmea!, el era premier, deci membru CSAT, privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor. Proiect care se încheie cu o recomandare pentru toți năpăstuiții de justiția cea abuzivă: „persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele declasificate au posibilitatea, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, să se adreseze instanțelor, cu acțiuni în revizuire, pretenții, răspundere civilă delictuală, pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și repararea prejudiciului suferit“. Să nu uităm că prezența corupției în securitatea națională a fost declarată neconstituțională, deci ilegală, de mințile luminate și caracterele întunecate ale judecătorilor CCR. Așa că, în viziunea drăgnisto-tăricenistă, toți corupții deja condamnați, bieți martiri ai statului paralel, vor putea deschide acțiuni în revizuire și cere daune plătite de restul fraierilor. 

 1În bula lui Dragnea, cine nu e cu noi și nu susține binefacerile „reformelor“ e dușman și trebuie pedepsit. Cum ar fi Ambasada Americii, căreia trioul Dragnea-Tăriceanu-Dăncilă i-a transmis un mitocănesc flit la recepția de Ziua Națională. Absența lor a detensionat însă atmosfera – lumea se aștepta ca Viorica să dea încă un recital gramatical sau să-și șteargă degetele pe fața de masă, iar Dragnea să-și ia gorilele cu el -, așa că a fost marcată prin discursuri despre justiție, stat de drept, guvern profesionist și viitor luminos. Unul în care bula lor se va face țăndări sub presiunea votului.    Deocamdată.Dragnea a fost salvat de gașcă cu prețul aruncării în aer a justiției. E acesta  capătul?

Un „capăt” marca PSD: haznaua

În minunata zi de 2 iulie în care Comisia Iordache a aprobat amendamentul PSD la Codul Penal ce dezincriminează voalat abuzul în serviciu, cu dedicație pentru Dragnea și ai lui, am fi putut avea o epifanie.

Urmărind schimbul de replici intens mediatizat în acea zi dintre deputatul PSD cu diplomă la mare distanță Eugen Nicolicea și deputatul PNL Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, asupra excluderii terților dintre beneficiarii ilegali ai abuzului în serviciu, n-am putut să nu vedem cum vidul logic al celui dintâi a făcut loc unui abis al grosolăniei. Nu e, desigur, prima oară. Tripleta juridică a lui Daddy, Iordache-Nicolae-Nicolicea, are la îndemână o vastă gamă de mitocănii. Vin puternic din urmă și alți „gentlemen” PSD din Parlament ca Bacalbașa, Brăiloiu și Manda, la rândul lor întrecându-se în insulte și gesturi obscene la adresa colegilor și colegelor din opoziție. 

   4Dar contextul în care Nicolicea l-a bruftuluit pe Predoiu e semnificativ. Era momentul când tripleta lacheilor legislativi reușise să strecoare amendamentul-cadou pentru jupânul amenințat cu închisoarea și galeria de politicieni național-ciordiști din preajma sa. Abuzul în serviciu era, în fine, îngăduit de lege, cu condiția ca titularii beneficiilor să fie rude mai îndepărtate sau amici. PSD ajunsese „la capăt”: introdusese OUG 13 în Codul Penal. Îi venise în fine de hac, ajutată și de perversa creativitate juridică a expertului Tudorel, nu „statului paralel”, ci statului însuși. Tocmai atunci s-a găsit deputatul Predoiu să pună o întrebare insolentă despre dispariția terților, ca beneficiari ai foloaselor necuvenite, din definiția abuzului în serviciu. Or asta punea în pericol tot eșafodajul. Furios, Nicolicea și-a apostrofat preopinentul cu acuza că ar fi lipsit sau ar fi fost „la budă” când el a explicat, probabil ceva mai academic, chestiunea. 

    Epifania de care vorbeam e aceasta: când PSD ajunge „la capăt”, descoperi că, în loc de bucurie,  mujahedinii lui Daddy nu sunt capabili decât de sudalma ce invocă haznaua. Nici vorbă de vreun paradis acolo, „la capăt” – chiar și un paradis al tâlharilor care jefuiesc din banii publici destinați copiilor, dar, undeva, cândva, pe o cruce, recunosc că au greșit. Nici de vreo euforie a victoriei. Daddy și ai lui au prea multe schelete în dulap ca să mai trăiască sentimente extatice pure. În locul bucuriei, ei scot în față, chiar în clipa „triumfului”, puroiul și vespasiana. 

    Nu-i vorbă, inși de teapa lui Nicolicea se mișcă natural în sfera bădărăniei. Reacția la întrebarea incomodă a opozantului politic a ținut de registrul firescului nicolicesc. Dar ea dezvăluie involuntar mirosul pestilențial în care se mișcă Daddy și ortacii lui. Cloaca, nu paradisul, pare să populeze imaginarul acestor teroriști ai justiției.

    În loc să ia, bunăoară, un avion spre tărâmuri binecuvântate cu lemuri sau cocotieri, unde să inhaleze miresme exotice, Daddy și-a delegat jihadiștii juridici să strâmbe legile ca să poată trăi și fura mai departe liniștit, împreună cu toată șleahta, aici, printre „șobolani”. Jupânul mafioților are o certă predilecție pentru sordid și mirosuri fetide.

    Daddy n-a plecat și pentru că mizează pe aliații regionali: Orban Viktor, Jaroslaw Kaczynski și alții asemenea lor. Și pe consilieri. Nu în ultimul rând, pe trompetele lui Putin. Cu toții l-au învățat strategii sigure de a distruge domnia legii „pas cu pas”. Nu prin ordonanțe bruște la miezul nopții, cum a încercat la început și a ieșit scandalul ăla mare, cu lanternele șobolanilor și tricolorul uman viralizat mondial. Retorica e aceeași: și Kaczynski îi face „comuniști” și „securiști” pe cei ce se opun „reformelor” înfăptuite de PiS în justiție. Iar invenția ocultei sorosiste e copiată de la Orban/Fidesz și reformulată contra #Rezist de consilieri.

5    E adevărat totuși că polonezii captivați de PiS nu trăiesc în mizerie și nu circulă pe povârnișuri cu nume de străzi. Ungaria are la rândul ei o infrastructură modernă și o populație pauperă ceva mai redusă ca România. Eterna subdezvoltare a multor zone și vesela infrastructură plină de hârtoape, trenuri târâtoare și ocolișuri prin munți singularizează România printre țările Uniunii Europene confiscate de autocrați perfizi, susținuți de propaganda agresivă de tip rusesc contra ultimelor bastioane ale statului de drept. Și în Polonia mușchetarii politici ai autocratului Kaczynski schimbă arbitrar legile, sub pretextul „decomunizării” justiției, pentru a captura ultimul bastion al statului de drept prin pensionarea forțată a șefei Curții Supreme, judecătoarea Malgorzata Gersdorf, la 65 de ani în loc de 70, cât prevedea legea inițială. Haznaua PSD e însă un „bonus”, în peisajul României înapoiate. Țara carpatină ce a intrat pe 4 iulie (curat Independence Day), după votul în Parlament pentru modificarea Codului Penal, în posesia mafioților locali aliniați la despotismul regional e mai apropiată de filmele lui Kusturica decât suratele central-europene conduse de Orban și Kaczynski. 

   Dacă supraviețuiești încercării de a străbate România pe drumuri de costișă, vorba poetului, și nu ești buzunărit în timpul procesului (experții sunt în diaspora), nicio grijă. Statul luat în posesie cu ajutorul majorității parlamentare de cartelul baronilor se va ocupa și de buzunarul tău. Nu direct, pungășește, ci legal, prin bugetul public abil sifonat către rude de gradul trei și prieteni. Se va ocupa și de viața ta, desigur. Grupul de criminalitate organizată al lui Daddy nu știe de glumă. Teroriștii juridici au expus injustiției toate victimele infracțiunilor și au dat dezlegare la furt național pentru ca Al Dragnadi să nu fie „anihilat” de „Iohannis și un grup restrâns cu puteri oculte” – probabil și cu facultăți paranormale. Infractorii primesc de la noul stat mafiot resurse de 1000 de ori mai mari decât victimele. Și oricine nu-i versat în artele hoției e un paria care poate fi lăsat să moară, precum tânărul Călin Farcaș. Banii copiilor aflați în dificultate sunt deturnați către mafia de partid. În țara lui Daddy, cei stângaci și vulnerabili nu mai pot spera decât în Împărăția cerurilor

Cu aceste ultimele rânduri sunt bucuros că am reușit cu mari eforturi să închei acest editorial. Sper ca ediția viitoare să o fac mai cu spor deoarece am mult de scris, lucruri ce trebuiesc știute de popor.

Cu aceasta va las cu bine și vă doresc multă sănătate, cu mult belșug în toate

   General-colonel(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

100 de ani de la naşterea lui Nelson Mandela

Sud-africanii din toate categoriile sociale celebrează miercuri împlinirea a 100 de ani de la naşterea fostului preşedinte Nelson Mandela, decedat pe 5 decembrie 2013, relatează agenţia dpa.

mmmSud-africanii din toate categoriile sociale celebrează miercuri împlinirea a 100 de ani de la naşterea fostului preşedinte Nelson Mandela, decedat pe 5 decembrie 2013, relatează agenţia dpa.

Festivităţile consacrate centenarului naşterii legendarului erou anti-apartheid au început marţi, cu o prelegere impresionantă la Johannesburg a fostului preşedinte american Barack Obama despre cum trebuie continuată moştenirea lui Mandela şi cum trebuie evitată politica populistă.

Miercuri, preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa va vizita casa lui Mandela din provincia săracă Eastern Cape pentru a preda trei case complet mobilate unor familii locale, potrivit relatărilor media.

În Africa de Sud, ziua de naştere a lui Mandela este o sărbătoare cunoscută sub denumirea de ”Mandela Day” şi cetăţenii sunt chemaţi să întreprindă activităţi caritabile.

În onoarea lui Mandela au fost emise noi bancnote. O pătură uriaşă cu chipul lui Mandela a fost croşetată de către deţinuţi şi ea poate fi văzută din spaţiu.

Prinţul Harry şi soţia sa Meghan au participat marţi la Londra la inaugurarea unei mari expoziţii despre viaţa lui Mandela. Alte evenimente vor avea loc în întreaga lume pentru a marca centenarul.

Un alt omagiu adus lui Mandela, intitulat Global Citizenship Festival, va avea loc în decembrie la Johannesburg şi la el şi-au anunţat participarea numeroase vedete.

Florin NAHORNIAC

Summitul Trump-Putin nu a fost atât de roz

Președintele american Donald Trump și-a apărat efortul de a construi o relație cu Vladimir Putin, într-un interviu difuzat vineri, după ce i-a adresat președintelui Putin o invitație oficială la Casa Albă, în această toamnă.

1059004558Summitul de la Helsinki a stârnit multe critici în rândul celor care au de câștigat dintr-o relație conflictuală întra SUA și Rusia. Când privim criticile aduse președintelui Trump, trebuie să privim care sunt statele care au de câștigat dintr-o relație conflictuală între cele două super-puteri și cine sunt cei care critică, întrucât foarte muți și-au construit întreaga carieră pe subiectul ”anti-Rusia”, ”anti-Putin”.

Marele câștig al summituli Trump-Putin este că a demonstrat lumii că, disputele pot fi rezolvate prin dialog.

Într-un interviu televizat, înregistrat joi, Donald Trump a spus că el și Putin s-au descurcat bine.

“Uite, adevărul este că ne-am descurcat bine”, a declarat Donald trump pentru televiziunea CNBC, adăugând că cei doi nu au fost de acord cu privire la tot.

“Așa că am avut o întâlnire care a durat mai mult de două ore. Nu a fost întotdeauna conciliere în acea întâlnire “, a spus Trump, fără a da detalii. “Am discutat multe lucruri minunate pentru ambele țări, sincer”.

La cinci zile după întâlnirea de la Helsinki, oficialii și parlamentarii din SUA nu știu despre ce au discutat ce doi liderii în sesiunea de două ore, unu la unu, doar în prezența translatorilor..

Donald Trump a afișat pe Twitter subiectele pe care el și Putin le-au abordat, dar nu a dat detalii. Secretarul de stat pentru Afaceri Externe, Mike Pompeo, a declarat, joi, la ABC Radio Australia, că cei doi lideri “au abordat în discuții o gamă largă de probleme”, dar nu a dat detalii.

Siria și Ucraina

În timp ce oficialii americani au cerut informații despre summit, Moscova a oferit vineri fragmente din versiunea sa.

Ministrul rus al Apărării a declarat că a trimis propuneri detaliate la Washington privind organizarea revenirii în Siria a peste 1,7 milioane de refugiați, după încheierea acordurilor dintre Vladimir Putin și Donald Trump, informează agenția RIA.

Casa Albă și Departamentul de Stat nu au răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la propunerile din Siria.

Președintele Putin a făcut, de asemenea, propuneri concrete pentru Donald Trump privind soluționarea conflictului din estul Ucrainei, a informat agenția Interfax, citându-l pe ambasadorul Rusiei în Statele Unite, Anatoly Antonov. Dar, nu a dat detalii în ce constau aceste propuneri.

Ambasadorul a declarat că Rusia este pregătită să discute despre noua întâlnire a celor doi lideri,  propusă de Washington, a informat agenția de știri Interfax.

Agențiile americane de informații au concluzionat anul trecut că Rusia a desfășurat o campanie de hacking și propagandă care vizau alegerile din 2016 din SUA, încercând să disiminze discordie și să compromită candidatul democrat, Hillary Clinton.

Președintele Putin a negat orice astfel de amestec, dar a declarat la conferința de presă comună de la Helsinki, că Moscova este deschisă pentru a furniza informații despre 4 milioane de dolari pe care o companie rusească, a acuzată în Rusia de spălare de bani, i-a folosit pentru a finanța campania electorală a lui Hilary Clinton și, de asemenea, l-a invitat pe procurorul Muller la Moscova să-i interogeheze pe ofițerii ruși acuzați de interferențe în campania electorală din SUA.

Georgeta AMBERT

ANRE anunţă creşterea preţului la gaze

Preţul gazelor naturale creşte pentru consumatorii casnici cu 5,83%, din 1 august, a decis în şedinţa de joi Comitetul de reglementare al ANRE, în baza solicitărilor furnizorilor de gaze naturale şi în urma analizei costurilor reflectate în preţul final, informează instituţia.

01Solicitările vin ca urmare a faptului că, începând cu data de 1 aprilie 2017, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă s-a liberalizat, producătorii având libertatea să vândă gazele naturale la un preţ care nu mai este reglementat.

În prezent, gazele naturale de provenienţă internă se vând pe piaţa concurenţială, inclusiv pentru clienţii casnici, preţul de achiziţie al acestora fiind stabilit în mod liber, pe baza cererii şi a ofertei. În perioada ianuarie 2013 – aprilie 2017, prin calendarele de liberalizare stabilite prin memorandumuri şi hotărâri de Guvern, evoluţia preţului producţiei interne a cunoscut o creştere de la 45,71 lei/MWh la 60 lei/MWh, la consumatorii casnici. În perioada aprilie 2017 – martie 2018 preţul mediu a crescut de la 67,99 lei/MWh la 73,85 lei/MWh.

Preţului de vânzare a gazelor naturale din producţia internă conform contractelor încheiate pe piaţa centralizată, cu livrare în perioada august 2018 – martie 2019 au crescut de la 77,72 lei/MWh la 80,25 lei/MWh.

Cumulat, procentul de creştere a preţurilor la gazele naturale din producţia internă a fost, în perioada ianuarie 2013 – martie 2019, de 75,56%, ANRE menţionând că nu a avut şi nu are competenţe în stabilirea nivelului acestor preţuri.

Preţul gazelor naturale din import, stabilit pe piaţa concurenţială, a crescut în perioada aprilie 2017 – martie 2018 de la 80,14 lei/MWh la 94,58 lei/MWh.

Autoritatea de reglementare are obligaţia să stabilească preţul la gazele naturale la consumatorii casnici în baza achiziţiei gazelor naturale făcute de furnizori din pieţele centralizate, la care se adaugă tarifele de transport, de distribuţie, de înmagazinare şi de furnizare, care sunt, în continuare, reglementate de ANRE. Tarifele de transport au scăzut în perioada aprilie 2017 – iulie 2018 cu 26,10%, cele de înmagazinare cu 23,42%, iar tarifele de distribuţie au crescut cu 0,7%, precizează ANRE.

Ministerul Finanţelor propune, într-un proiect de hotărâre privind stabilirea preţului maxim de vânzare a gazelor naturale din producţia internă, ca preţul maxim de vânzare a gazelor naturale din producţia internă la producători până la data de 30 iunie 2021 să fie de 55 lei/Mwh. Potrivit proiectului, pentru eliminarea efectelor negative asupra consumatorilor casnici, având în vedere că după 1 aprilie 2017 s-a liberalizat complet preţul de vânzare al gazelor naturale, iar tendinţa de creştere a fost continuă şi constantă.

Florin NAHORNIAC

Am fost trădați în proporție de doar 65%!

Câștigă ceva acum România din resursele din Marea Neagră după adoptarea în Camera Deputaților a legii privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere? Și dacă DA, cât?

În varianta ieșită de la Cameră a fost păstrat dezastruosul alineat 1 al art. 18, articol prin care resursele din Marea Neagră sunt exceptate de la supraimpozitarea prevăzută de OG 7/2013: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi“. Această dispoziție poate fi catalogată drept o prostie, poate chiar ticăloșie.

În primul rând este o prostie pentru că OG 7/2013… nu mai există. OG 7/2013 a devenit Legea 73/2018 începând cu 01.03.2018. Astfel, Parlamentul, în „înțelepciunea sa“, a făcut vorbire despre o Ordonanță devenită Lege în urmă cu 4 luni. Dar nu asta e cu adevărat grav… De ce este o ticăloșie? Pentru simplul fapt că în OG 7/2013 (alias Legea 73/2018) se prevede la articolul 2: „Impozitul prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unor procente de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare, așa cum acestea sunt determinate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță, din care se deduc redevențele aferente acestor venituri, precum și investițiile în segmentul upstream. Procentele de calcul al impozitului sunt: a) 60% din venitul suplimentar pentru prețurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; b) pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh se aplică un procent de 80% la venitul suplimentar obținut din diferența dintre 85 lei/MWh și prețul practicat“. Cu alte cuvinte, România lua 60% din diferența între 85 lei/MWh și 45,71 lei/MWh – prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012 – și 80% din diferența pentru prețurile care depășesc 85 lei/MWh.

În ziua de azi prețul este de 115 lei/MWh, ceea ce înseamnă că România, aplicând dispozițiile OG 7/2013, avea un câștig calculat după următoarea formulă: (85-45,71) lei x 60% + (115-85) lei x 80% = 23,574 lei + 24 lei = 47,574 lei/MWh din 115 lei/MWh. Adică România ar fi atins o „suprataxă“ de 41,36% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră.

Parlamentul a renunțat la această dispoziție și, modificând articolul 19 din proiectul Legii offshore, a introdus o SUPRATAXARE ÎNJUMĂTĂȚITĂ, ce va funcționa după următorul algoritm: a) 30% din venitul suplimentar pentru preţurile de până la 85 lei/MWh inclusiv; b) 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 85 lei/MWh și 100 lei/MWh inclusiv; 20% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri între 100 lei/MWh și 115 lei/MWh inclusiv.

Cu alte cuvinte, în cel mai bun caz, la bugetul României vor veni următoarele sume: (85-45,71) lei x 30% + (100-85) lei x 15% + (115-100) lei x 20% = 11,787 lei + 2,25 lei + 3 lei = 17,037 lei/MWh din 115 lei/MWh. Asta vrea să spună că România va atinge doar, cel mult, 14,81% din valoarea gazelor care s-ar fi extras din Marea Neagră.

Adică 35% din ce ar fi câștigat statul român dacă resursele naturale din Marea Neagră nu ar fi fost exceptate de la aplicarea OG 7/2013.

Am fost vânduți pentru 65% din cât ni s-ar fi cuvenit!

Însă vom lua această sumă infimă „în cel mai bun caz“, pentru că noua lege omite să amintească în vreun articol prețul reglementat al gazelor de până în 2012 în raport de care se stabilește procentul de 30%, respectiv „prețul de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și noncasnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh“ – așa cum îl stipulau OG 7/2013 și L 73/2018. Ceea ce înseamnă că pricepuții fiscaliști ai corporațiilor petroliere vor specula această „inexplicabilă lipsă“ și, în lipsa unei clarități legislative, vor plăti taxe doar pentru limitele de preț clar stabilite, respectiv (100-85) lei x 15% + (115-100) lei x 20% = 2,25 lei + 3 lei = 5,25 lei/MWh din 115 lei/MWh.

Mai suntem mândri de victorie?

Până la urmă, care sunt „redevențele“ (în sens larg) pe care le primește statul român pentru bogăția sa din Marea Neagră? Întrebarea asta trebuie să ne-o punem plecând de la premisa constituțională stabilită de articolul 136 din Constituția României potrivit căruia „resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele (…) pot fi concesionate ori închiriate (…)“. Pentru a afla cota atinsă de România din resursele sale va trebui să adunăm la procentele de mai sus redevența pentru gaze, cuprinsă între 3,5% și 12% (așa cum este ea stabilită prin Legea gazelor 85/203 actualizată în 2018). Astfel, în condițiile în care nu ar fi fost exceptate resursele din Marea Neagră de la aplicarea „OG 7/2013“, România ar fi atins între minimum 49,21% și maximum 57,71% din valoarea gazelor sale exploatate de către companiile petroliere – fapt ce ne-ar fi situat cu nivelul redevențelor printre țările demne și civilizate.

În schimb, aplicarea „suprataxelor“ prevăzute în noua lege  ne va aduce doar între minimum 18,314% și maximum 26,814%, ceea ce ne așază sub limita de 30% din valoarea zăcămintelor, limită minimă la nivel mondial… O lege ticăloasă care însă nu cred că va fi întoarsă de președintele Iohannis către Parlament pentru a fi reexaminată. Cert, există și dispoziții „înțelepte“, cum ar fi faptul că a fost eliminat neconstituționalul „credit fiscal“ sau că „tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință“ și, mai ales, faptul că 50% din cantitatea de gaze naturale contractate cu livrare în anul calendaristic respectiv trebuie tranzacționate pe Bursa de la București. Dar e prea puțin! Mult prea puțin! În ansamblu, politicienii au reușit să ne dea resursele nu pe nimic… ci pe foarte puțin.

Dacă avem să ne felicităm totuși pentru ceva e doar faptul că am reușit ca, împreună, să obținem ceva de la ei, de la cei care puteau și trebuiau să ne reprezinte și să ne apere interesele… Chiar dacă am obținut foarte puțin, am obținut ceva împotriva voinței lor. Este cert, am pierdut cel puțin 30 lei/MWh. Dar vom obține, în loc de 0 lei, 5 lei… sau poate „chiar“ 17 lei/MWh. E puțin, dar nu e nimic. Ceea ce este cel mai important e că am câștigat convingerea că putem, cu greu și cu solidaritate, să obținem ceva. Chiar dacă e puțin, e important!  

Florin NAHORNIAC

Lovitură pentru Iohannis de la CCR!

Curtea Constituţională a României a respins, joi, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse Legii privind organizarea judiciară, potrivit unor surse judiciare.

Reamintim că, pe 28 iunie, preşedintele Klaus Iohannis a trimis Curţii Constituţionale o sesizare de MDY2YzliZDAxM2Y1MzgxYjkxNGI3YTBiYTQ5YjM=.thumbneconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, a anunţat Administraţia Prezidenţială.

Actul normativ a fost transmis de Parlament preşedintelui României, în vederea promulgării, la data de 22 iunie. 

„În opinia noastră, legea menţionată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2), art. 64 şi 147 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, prin raportare la art. 77 alin. (2) din Legea fundamentală, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost adoptată şi cu încălcarea principiilor ce decurg din prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 61 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 80 alin. (2) din Constituţie”, argumentează Iohannis, care detaliază o serie de motive.

Unul dintre acestea este că, în aplicarea prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, la data de 15 iunie, a formulat o cerere de reexaminare cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Motivele de reexaminare, structurate în 19 puncte şi dezvoltate pe 27 de pagini, vizau atât aspecte ce ţin de necesitatea reglementării ori de modul în care dispoziţiile nou introduse se integrează în sistemul normativ, cât şi respectarea normelor de tehnică legislativă de natură să asigure coerenţa actului normativ.

Eleonora SMARANDACHE

Dracula merge mai departe

Se pare însă că în toamna anului 1462, nu departe de cetatea Podul Dâmboviţei, aflată la rândul ei în apropiere de Rucăr, Vlad Ţepeş a fost luat prizonier de regele Ungariei, Matei Corvinul, şi închis timp de două luni la Castelul Bran, fapt atestat şi recent în volumul lui Gheorghe Lazea Postelnicu «Vlad Ţepeş – Dracula», publicat în anul 2002 admission-main1de Editura Mirador din Arad. De la Bran, Vlad Ţepeş a fost dus şi închis în Fortăreaţa Visegrad. Este de dorit ca vizitatorii Castelului Bran să facă distincţia dintre realitatea istorică a Branului şi personajul Contelui Dracula din romanul lui Bram Stoker. Dracula a fost și rămâne un personaj imaginar…“ (Recomandarea Administrației Castelului Bran).

Și ce dacă“, zice omul din toată lumea! „Vreau și eu la castelul lui Dracula!“ Cine-i Dracula? Un personaj dintr-un roman. Toți știau asta încă înainte de-a fi plecat la drum. Un mit, o poveste, o spaimă, o adaptare imaginară după povești de istorie și credințe populare. Și ce dacă?

Dimineața, de la 8.30, apar primii turiști care se așază la rînd în fața porții de fier forjat a Castelului Bran, îndărătul căreia se află casa de bilete. Japonezi cu steaguri, chinezi și thailandezi, englezi, pensionari din Germania și ruși îndrăgostiți, americani cu cărți de documentare în rucsac, francezi cu ghiduri, australieni și alte nații din toate cele care există pe Pămînt. Între 5.000 și 10.000 de oameni se încolonează și se înghesuie zilnic pe scări, scotocesc cu privirea fiecare încăpere, fac selfie, fotografiază, inspectează fiecare piatră și fiecare cotlon (pe care îl văd mustind de mister). Vorba cuiva: „La Bran, turistul e ca apa. Se strecoară prin fiecare crăpătură. Poate-poate descoperă el ceva din misterul castelului“. Li se pare că administratorii nu arată și nu spun totul, că îl protejează să nu trăiască măcar o secvență de groază.

Or, turistul ce vrea? Adrenalină și poveste. Poveste și iar poveste. Ceva în plus despre povestea pe care o știe și despre care nu acceptă nici lecții, nici lămuriri.

Branul a făcut deja un milion de turiști pe an. Este singurul muzeu privat din România care face un profit de cîteva milioane de euro pe an. Nici un membru al Guvernului nu a călcat pe acolo. Ar putea să învețe ceva despre administrare. Nici un ministru al Culturii nu gustă povestea contelui Dracula. Cineva zice că un ministru ar fi fost. Dar nu prea știa să scrie. Din 2009, Castelul Bran este proprietate privată și este administrat ca atare. Peluză englezească, copaci tunși, servicii impecabile, ghid reverențios și îmbrăcat la costum negru, restaurant la patru ace „Casa de ceai“ (fără a fi de lux), evenimente, lansări, expoziții, suveniruri, cam tot ce se poate imagina în jurul istoriei locului, dar și al acestei povești cu un magnetism.

Elena TURCULEANU

Moștenirea lui Kovesi cu bune și rele: condamnarea intangibililor și eșecuri tenebroase

laura-codruta-kovesi-7ezd3j168k_66703200Bilanțul Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA nu este unul imaculat, după cum nici un Parchet din România sau de aiurea nu sunt imaculate. Procurorii joacă pe un teren moral șubred și înșelător și de multe ori victoriile lor în instanță au un cost pe care nu orice „civil” ar fi dispus să îl plătească. Nici Laura Kovesi nu face excepție și există suficiente zone de penumbră în cele două mandate ale sale după cum există și succese de proporții epice care au dus combaterea corupției până în inima fenomenului. Din acest motiv, Kovesi fost ținta unor „scandaluri” politico-mediatice complexe, în fapt a celei mai elaborate campanii de manipulare prin mass-media propagandistice legate de grupurile infracționale și chiar a unei tentative de spionaj. Informațiile prezentate sunt obiective dar ierhizarea lor este subiectivă.

Marile dosare care definesc era Kovesi în fruntea DNA

Voiculescu. Așa cum mandatul lui Daniel Morar va rămâne marcat pentru totdeauna de condamnarea lui Adrian Năstase și de destructurarea rețelei Cătălin Voicu-Florin Costiniu-Mitică Iliescu, de numele lui Kovesi vor rămâne legate unele condamnări de răsunet dintre care poate cea mai importantă este condamnarea lui Dan Voiculescu la zece ani de închisoare în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare. Afacere prin care mogulul,   fost turnător dovedit și ofițer de rang înalt încă nedovedit al Securității, s-a înstăpânit peste un teren de câteva zeci de ori mai valoros în zona de lux din nordul Bucureștiului, în complicitate cu reprezentanți ai statului, ai autorităților locale și ai institutului Agronomic. Fostul ministru Sorin Pantiș și fostul director al ICA, Mencinicopschi, au primit la rândul lor ani grei de închisoare. Prejudiciul calculat la 60 de milioane de euro nu a fost încă recuperat decât într-o proporție infimă, dar acest eșec nu poate fi pus pe seama DNA. Prin condamnarea lui Voiculescu, DNA a atacat în inima triunghiului dur al corupției – legătura dintre mediul politic- mediul de afaceri și fosta Securitate și de aici li s-a tras sfârșitul și lui Kovesi și judecătoarei care l-a condamnat, Camelia Bogdan, exclusă deja de două ori din magistratură.

Udrea&Bica. Cele două cazuri nu par să aibă nici o legătură unul cu celălalt în afara celei personale dintre cele două, dar tocmai această legătură strânsă cu Udrea și cu Ponta explică faptul că Bica a ajuns în fruntea DIICOT. Udrea este exponenta corupției din mandatul lui Băsescu, perioadă în care s-a consacrat infamul procent de 10% comision pentru partid sau pentru ea însăși. Udrea a funcționat în calitate de curea de legătură între puterea politică și oamenii de afaceri de casă precum Dorin Cocoș și, de aceea, condamnarea ei în dosarul Gala Bute, chiar dacă în primă instanță, reprezintă un prag major pe care l-a trecut DNA în combaterea corupției politice la cel mai înalt nivel. Bica, în schimb, a fost pusă în funcție de agenții grupurilor infracționale pentru a primi protecție chiar din partea instituției care trebuia să le vâneze. Prin relația Udrea-Bica se făcea legătura între politicienii corupți de rang înalt, oamenii de afaceri branșați la banul public și magistrații corupți. Condamnarea celor două la închisoare cu executare a fost așadar o victorie majoră.

Mazăre, Nicușor Constantinescu, Vîlcov, Cosma. Fiecare din aceste cazuri soldate cu condamnări reprezintă tot atâtea asalturi ale legii asupra instituției baronului corupt, care domină politica locală și regională și dispune după plac de banul public. Toate sunt exemple de abuzuri și ilegalități comise de baronii politici care erau obișnuiți să facă ce vor în impunitate. Mai sunt și multe alte nume de politicieni  locali și oameni de afaceri corupți care au fost condamnați (Horea Uioreanu, Carabulea) dar i-am ales pe cei care simbolizează cel mai bine instituția baronului rapace.

Liviu Dragnea. Condamnat deja în primă instanță la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în dosarul angajărilor fictive, Dragnea a declanșat jihadul împotriva DNA, a Codruței Kovesi și legislației penale. Modificările Codului de procedură penală și Codului Penal au trecut accelerat prin parlament cu votul majorității, rezultând o legislație care îl scapă pe Dragnea și pe mulți alții de abuzul în serviciu, care apără infractorii și pun sub semnul întrebării lupta anticorupție.  Se poate afirma că PSD a dedicat cei doi ani de guuvernare acestui unic scop. Pe Dragnea îl așteaptă însă nu doar verdictul Completului de 5 judecători de la ICCJ, dar și dosarele aflate deja în lucru la DNA, Belina și Teldrum.

Judecătorii lui Voiculescu, Adamescu, Dinel Staicu, Magistrații care au primit mită de la acești infractori condamnați și au încercat să-i scape de pedeapsă au fost urmăriți cu succes de DNA și au primit pedepse severe din partea colegilor lor judecători. Curățirea magistraturii de corupție a început spectaculos cu aceste cazuri și reprezintă un precedent valoros dacă Justiția își va recăpăta vreodată independența după urgia Dragnea/PSD.

Hrebenciuc și Ion Adam. Cei doi erau la vremea condamnării lor pentru retrocedări ilegale, cei mai influenți oameni din Parlament. Primul în calitatea lui de maestru al combinațiilor și înțelegerilor, celălalt din poziția de stăpân al textelor de lege. Politicieni extrem de puternici în legislativ, și-au folosit această putere pentru a face trafic de influență în favoarea retrocedării ilegale a peste 40.000 de hectare de pădure. Cu condamnarea lor ar fi trebuit să ia sfârșit era patronajului politic direct, la adăpostul imunității parlamentare, a corupției pe scară largă. Din păcate locul lui Adam a fost luat de Iordache, iar cel al lui Hrebenciuc de Dragnea și lucrurile au devenit mult, mult mai rele.

Eșecuri catastrofale

Sebastian Ghiță reprezintă cel mai mare eșec al procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Compromisuri morale și, probabil, legale, făcute pe vremea când a colaborat cu el  și cu SRI pentru a obține dovezi împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu au împiedicat-o pe Kovesi să ducă la bun sfârșit dosarele unuia dintre cei mai corupți și mai nocivi oameni de afaceri post-decembriști. Un individ lipsit de orice scrupule, care a prădat banii statului și ai UE în schimbul unor sisteme informatice primitive care mai mult paralizează decât ușurează activitatea unor instituții esențiale ale statului (vezi cardurile de sănate „made by Ghiță” care dau din ce în ce mai des rateuri). Dosarele prost făcute, care în cel mai bun caz au fost retrimise la parchet pentru refacerea rechizitoriului, iar în cel mai rău au generat achitări în serie dau măsura acestui eșec cu atât mai mare cu cât mulțimea infracțiunilor ar fi trebuit să genereze cel puțin un singur dosar beton care să se soldeze cu o condamnare grea. Acest dosar nu există.

Cazul DNA-Ploiești-Negulescu. Ghiță scapă și pentru că o parte din dosarele care îl vizează au fost făcute de un procuror care și-a pierdut orice credibilitate, celebrul Mircea Negulescu, zis Portocală, un personaj megaloman și narcisist și un procuror submediocru. De ce nu a încercat Kovesi să reducă pierderile prin curățarea DNA Ploiești de figuri precum Negulescu sau Onea când de partea cealaltă se aflau Ghiță și clanul Cosma este inexplicabil. Lovitura de imagine și legitimitate primită de Kovesi dar și de DNA prin gestionarea ezitantă a situației de la Ploiești este cea mai grea de la înființarea DNA până astăzi.

Microsoft. Prăbușirea unuia dintre cele mai mari dosare instrumentate de DNA, Microsoft II, în care fuseseră inculpați șapte foști ministri, cu un prejudiciu estimat la 67 milioane de dolari, a fost una dintre  cele mai grele lovituri primite de DNA și Kovesi. Acarul Paun a fost identificat in persoana procuroarei Mihaela Iorga-Moraru. În acest dosar, clasat din cauza depășirii termenului de prescriere, ministrii inculpați au scăpat, dar au fost condamnati la 2,4 ani inchisoare oamenii de afaceri Dorin Cocos si Dumitru Nicolae, fostul ministru al comunicatiilor la 3 ani, iar fostul primar de Piatra Neamt la 6 ani de inchisoare. In megadosarul Microsoft II  doi inculpati importanti au fost  trimisi in judecata, Claudiu  Florica si Dinu Pescariu.

Rușanu, Ponta, Oprea, Șova, Blaga, Orban, Tăriceanu etc, etc. Numele de mai sus reprezintă tot atâtea cazuri de dosare de mare corupție eșuate pentru că s-au soldat cu răsunătoare achitări. Nu are importanță dacă au fost prost făcute din incompentență sau din lipsă de probe credibile, dar dacă țintești atât de sus și tragi o petardă fâsâită, rezultul va fi că eșecul se întoarce împotriva ta pentru că cei vizați vor denunța public că au fost victimele unei înscenări politice. În lipsa unei replici credibile, DNA trebuie să înghită în liniște aceste acuzații chiar dacă sunt nedrepte. Pare că Laura Kovesi fie a fost incapabilă să facă jocuri politice în interesul DNA și a reușit să-și pună toți politicienii în cap, fie, atunci când s-a decis să joace politic, a făcut-o atât de prost că rezultatul a fost invariabil unul mai rău pentru DNA.

Scandaluri, manipulări și campanii fără număr

Nici un procuror șef al DNA sau al oricărei instituții de parchet nu a făcut obiectul unor scandaluri contrafăcute în fabricile de propagandă ale PSD, ale lui Voiculescu și Ghiță și ale unor moguli mai discreți precum Adamescu decât Kovesi. Campaniile de linșaj mediatic împotriva sa au atins cote paroxistice.

Binomul DNA-SRI/Kovesi-Coldea. Lansat prima oară de Elena Udrea în colaborare cu „maestrul” Cristoiu, scandalul „Binomul” era menit să scoată în evidență faptul că procurorul-șef al DNA era unealta foamei de putere a prim-adjunctului SRI, Florian Coldea.  Așa a fost preluat și rostogolit de RTV, Antena 3 și Luju până când, la sugestia fostului colonel SRI Dragomir, condamnat penal, dar și sub influența precedentului Erdogan, „binomul a devenit statul paralel în care nu mai deosebești procurorul de agentul secret, contopiți într-o uniune a abuzului împotriva bietului politician/baron corupt. Atât de generoasă pentru un autocrat este tema statului paralel încât ea a devenit pentru Dragnea și PSD principală temă de guvernare și va fi folosită în continuare, după revocarea lui Kovesi, împotriva SRI și a lui Iohannis.  

Sufrageria lui Oprea. Întreaga butaforie era construită pe pretenția nedovedită vreodată că oamenii strânși acasă la Gabriel Oprea (inclusiv Kovesi și Coldea) în seara turului al doilea al alegerilor prezidențiale din 2009 alcătuiau o conjurație care urmărea să fraudeze alegerile în favoarea lui Traian Băsescu. În baza acesteia a fost Kovesi somată să se prezinte în fața comisiei parlamentare de anchetă, iar apoi reclamată la CCR Și Inspecția judiciară a CSM. Refuzul său de a valida prin prezență această gogoriță a devenit motiv de revocare pentru ministrul Tudorel Toader.

Probele contrafăcute. Pe baza unui scenariu scris și interpretat la televiziuni (inclusiv la TVR) s-a construit scandalul „probelor contrafăcute” prin care Negulescu și Onea încercau să îl înfunde pe Ghiță cu mâna lui Vlad Cosma. Înregistrările nu arătau că Vlad Cosma ar fi fost constrâns în vreun fel, dar modul în care procurorii îi dictau acestuia ce să scrie în denunț arunca o umbră de îndoială „rezonabilă” asupra probelor, motiv pentru care au curs achitările pentru Ghiță, iar dosarul Cosma a fost retrimis spre rejudecare.

Ordonanța 13. Încă din ianuarie 2017, Kovesi a fost atacată permanent pentru încălcarea Constituției și „încălcarea gravă” a separației puterilor în stat după ce DNA a decis să ancheteze emiterea de către Guvern a Ordonanței 13. Evident, presupusa „încălcare a Constituției” și sfidare a CCR de către Kovesi au devenit la rândul lor în mâinile lui Toader, pretext de revocare.

Black Cube. În scandalul Black Cube în care firma israeliană a fost angajată să strângă informații compromițătoare de natură personală despre Laura Kovesi și familia ei în vederea unui șantaj, se cunoaște cu siguranță un singur actor român fostul colonel compromis al SRI Dragomir, iar altul,  familia Adamescu, este prezumat cu o probabilitate socotită mare. Recuperarea lui Dragomir pentru cauza anti-Kovesi de către mașinăria de propagandă, transformarea lui într- un erou al luptei împotriva „sistemului” și a „statului paralel”, rezumă cel mai bine mecanismul prin care industria de scandaluri politico-mediatice a făcut din procurorul-șef DNA o țintă permanentă și i-a distrus în cele din urmă cariera.

Silvia ANDREI

România, cea mai mare inflație din UE în iunie

România este pe primul loc în UE în ceea ce priveşte rata anuală a inflaţiei în iunie 2018, înregistrând o creştere de 4,7% a Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum (IAPC), arată datele comunicate miercuri de Eurostat.

02Biroul de statistică al Comisiei Europene – Eurostat – ia în calcul IAPC, astfel că în raportarea citată apare o inflaţie de 4,7% în aprilie 2018 în România, în loc de 5,4% cât fusese Indicele Preţurilor de Consum (IPC).

Cele mai mari rate anuale au fost înregistrate în România (4,7%), Estonia (3,9%) şi Ungaria (3,2%), iar la polul opus, se află Danemarca, cu o inflaţie anuală în luna iunie de 1,1%, Grecia (1%) şi Irlanda (0,7%).

În luna iunie, rata anuală a inflaţiei în zona euro a fost de 2,0%, comparativ cu 1,9%, cât înregistra în mai 2018, iar în aceaşi perioadă a anului precedent, rata inflaţiei a fost de 1,3%.

Inflaţia anuală a Uniunii Europene a fost de 2,0% în iunie 2018, stabilă comparativ cu luna mai 2018, iar cu un an mai devreme, inflaţia UE a fost de 1,5%.

În perioada analizată, cea mai mare contribuţie la rata anuală a inflaţiei din zona euro a survenit din punct de vedere energetic (+0,76 puncte procentuale, pp), urmată de servicii (+0,57 pp), produse alimentare, alcool şi tutun (+0,53 pp) bunuri (+0,10 pp).

Georgeta AMBERT

Românii din Covasna, Harghita și Mureș vin la București!

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mureș si Asociația Calea Neamului organizează sâmbătă, 28 iulie, un protest în capitală împotriva proiectului Codului Administrativ, care ar transforma limba maghiară într-o a doua limbă oficială pe teritoriul statului român. Decizia deplasării la București a fost luată în cadrul lucrărilor Universității de Vară care se desfășoară în stațiunea harghiteană Izvoru Mureșului în perioada 1-7 iulie. 

„Distribuiti vestea, fraților! Vă chemăm să fiți alături de noi, umăr lângă umăr, pentru Țară si Neam! Până aici! Asta nu se poate! Românii din cele trei județe își vor apăra identitatea națională în fața celor care trădează în Anul Centenarului interesele fundamentale ale Neamului Românesc. Vom spune un NU hotărât Trădării, vom apăra Limba Română, una din ultimile baricade ale identității noastre. Vocea Inimii Patriei va fi auzită, Istoria va lua act că noi, românii cu dragoste de țară, am fost în aceste vremuri cumplite ostași în această luptă identitară, că ne-am făcut datoria până la capăt. De vom iesi sau nu victoriosi, va fi după voia lui Dumnezeu. Vom bea până la fund paharul amărăciunii de va fi nevoie, dar acest Drum al nostru în Capitală va rămâne Mărturie peste Timp că am purtat Lupta, că nu ne-am lăsat învinsi de deznădejde, că am fost Demni, că am iubit Drapelul, Ortodoxia și Limba Neamului nostru!” anunță președintele Asociației Calea Neamului, Mihai Tîrnoveanu, într-un apel pe pagina sa de facebook.

Proiectul Codului Administrativ al României a fost adoptat de Senat în data de 11 iunie. Președintele Consiliului Județean Harghita, Csaba Borboly, a declarat ulterior, într-o emisiune a postului public de televiziune M1 din Ungaria, că Noul Cod Administrativ ar putea fi un pas spre autonomia teritorială. Proiectul se află acum la Camera Deputaților, for decizional în acest caz.

Silvia ANDREI

Comisia Europeană avertizează asupra unui eșec în privința brexit-ului

Comisia Europeană avertizează cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, excluzând Marea Britanie, că trebuie să fie pregătite în legătură cu posibilitatea de a nu se ajunge la un acord cu Londra privind Brexit-ul, relatează joi Press Association.

06Potrivit sursei, se aşteaptă să fie publicat un document în timp ce Dominic Raab întreprinde prima sa vizită la Bruxelles în calitate de ministru britanic pentru Brexit. Documentul avertizează în legătură cu posibilitatea unor cozi lungi de aşteptare la frontiere şi în porturi, perturbări în transportul aerian şi noi restricţii privind transferul de date.

Între timp, zeci de documente referitoare la activităţile pregătitoare vor trebui întocmite în condiţiile inexistenţei unui acord privind Brexit-ul, ele urmând să fie publicate în săptămânile următoare.

Premierul britanic Theresa May a declarat în Comisia pentru relaţia cu Camera Comunelor că aproximativ 70 de ”note tehnice” vor defini ceea ce li se va cere cetăţenilor şi firmelor dacă Marea Britanie părăseşte Uniunea Europeană în martie 2019 fără un acord privind retragerea sa din blocul comunitar.

O copie a unei broşuri de 15 pagini a Comisiei Europene privind potenţiale şocuri, obţinută de BBC, prevede că ţine de responsabilitatea fiecărei naţiuni şi instituţii din Uniunea Europeană de a angaja personal şi de a ajunge la înţelegeri pentru a face faţă retragerii Marii Britanii din UE fără un acord.

Se aşteaptă ca documentul să avertizeze că trebuie intensificate imediat pregătirile la toate nivelurile, pentru a include toate consecinţele posibile, enumerând potenţiale probleme în domenii precum frontierele, transportul, datele şi circulaţia medicamentelor.

Convorbirile lui Dominic Raab cu negociatorul-şef al UE privind Brexit-ul, Michel Barnier, survin în timp ce guvernul încearcă să-şi menţină strategia de retragere din UE după două săptămâni de turbulenţe, inclusiv demisia predecesorului său David Davis, în semn de protest faţă de compromisul cabinetului premierului Theresa May privind obiectivele retragerii din blocul comunitar.

Reuniunea are loc în timp ce Chris Patten, fost membru al cabinetului conservator, prezice că s-ar putea ca în toamnă să aibă loc alegeri generale de urgenţă în legătură cu Brexit-ul.

”Este perfect posibil ca în această toamnă şi la iarnă să fim în situaţia ca parlamentul să nu poată merge înainte, să nu poată da înapoi, să nu poată să se mişte într-o parte, şi să ne confruntăm cu haos şi să ne prăbuşim din Uniunea Europeană”, a declarat Lordul Patten la BBC.

Elena TURCULEANU

Donald Trump, avertisment către liderii UE: Imigranții preiau controlul asupra Europei

Președintele Donald Trump a declarat joi, la summitul NATO, că a avertizat UE să se apere în fața „imigrației care preia controlul în Europa”, relatează breitbart.com.

trumpul„Am spus astăzi că UE ar trebui să fie mai atentă, deoarece imigrația preia controlul în Europa și am spus-o tare și răspicat”, a declarat președintele Trump în timpul unei  conferințe de presă la Bruxelles.

„Vedeți ce se întâmplă în întreaga lume cu imigrația. Probabil – dacă nu parțial – eu câștigat alegerilor din cauza imigrației”, a spus Trump, remarcând faptul că problema migrației în masă și necontrolată îi inspiră pe alegătorii din Europa, dar și din Statele Unite, să aleagă lideri care impun restricții la frontiere.

Președintele american a ținut să amintească și succesul pe care l-au avut cele două partide anti-migranți din Italia la recentele alegeri, Mișcarea Cinci Stele (M5S) și Liga Nordului. „Dacă te uiți la Italia,  (premeierul) Giuseppe Conte a câștigat alegerile în urma politicilor sale puternice privind imigrația”.

În plus, a remarcat liderul de la Casa Albă,  Marea Britanie a votat să părăsească Uniunea Europeană tot din cauza imigrației necontrolate.

UE a asimilat peste un milion de migranți din Orientul Mijlociu și Africa în timpul crizei migranților din 2015 și mii de oameni continuă să ajungă pe calea mării în Italia, Spania și Grecia, de regulă îndreptându-se spre state occidentale mai generoase din nord-vestul Europei.

Asta a făcut ca în țări precum Polonia, Austria, Republica Cehă, Ungaria și Italia să fie aleși sau realeși lideri care au promis să stopeze imigrația ilegală.

Eleonora SMARANDACHE

Administraţia Prezidenţială l-a scos pe Mihai Fifor din fotografia de la NATO

Emisiunea „Sinteza zilei”, în care invitatul lui Mihai Gâdea era Ion Cristoiu, a căpătat spre final o turnură neaşteptată: Mircea Badea a observat că în fotografia de mai sus, realizată la sosirea delegaţiei române la summit-ul NATO de la Bruxelles, apare o mînă suspectă între braţul şi corpul lui Klaus Iohannis! Văzînd şi filmul sosirii delegaţiei, cei trei jurnalişti şi-au dat seama că mîna este a lui Mihai Fifor, ministrul Apărării, care însă a fost decupat din poză!

Iohannis-1000x600Din acel moment, directorul Antenei 3 a decis ca „Sinteza zilei” să fie prelungită şi pe spaţiul emisiunii „În gura presei”, căci subiectul acesta neaşteptat devenise o adevărată bombă de presă care merita o atenţie specială: cei de la Cotroceni care se ocupă de imaginea lui Klaus Iohannis au decis să-l decupeze pe Mihai Fifor din imagine cu ajutorul programului Photoshop! Iată urmele:

Pentru a face şi dumneavoastră, stimaţi cititori, propriile observaţii, vă prezentăm şi alte fotografii făcute la sosirea altor delegaţii, realizate aproape din acelaşi unghi, probabil de acelaşi fotograf. Vedeţi mai jos imaginile în care apar delegaţiile conduse de Petro Oleksiiovici Poroșenko (preşedintele Ucrainei) Georgi Margvelashvili (preşedintele Georgiei) şi Mark Rutte (Prim-ministrul Olandei):

Oricine se poate întreba: de ce ar fi făcut Cotroceniul această prelucrare a fotografiei în care, pe original, apărea Klaus Iohannis, însoţit de ministrul de externe Theodor Meleşcanu, ministrul apărării Mihai Fifor şi ambasadorul României la NATO? Răspunsul nostru este că, probabil, în acea fotografie apărea şi capul lui Mihai Fifor, într-o poziţie care-l dezavantaja pe Klaus Iohannis, aşa cum apare acel personaj din spatele preşedintelui Georgiei. Şi l-au „decapitat”!

O „vină” cred că avem şi noi, căci în 2015, într-un articol din „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/klaus-iohannis-apare-intr-o-fotografie-oficiala-ca-si-cum-ar-avea-patru-picioare/), am criticat o fotografie făcută de Dragoş Asaftei, fotograful oficial al Administraţiei prezidenţiale, în care Klaus Iohannis apărea cu… 4 picioare:

Evident, este vorba despre o iluzie optică, adică o altă persoană era acoprită de trupul lui Iohannis, văzîndu-i-se doar pantofii, ca şi cînd preşedintele ar avea 4 picioare!

Poate că aşa ar fi apărut Iohannis şi în fotografia de la Bruxelles, dar nu cu 4 picioare, ci cu două capete! Totuşi, în fotografiile oficiale, astfel de prelucrări brutale nu-şi au rostul, căci iată ce prostie poate să iasă. Să-l decupezi tocmai pe ministrul Apărării într-o poză de la NATO doar ca preşedintele Iohannis să apară mai frumos parcă este prea mult!

Florin NAHORNIAC

Teodorovici se ceartă cu șeful ANAF din cauza casei lui Iohannis și amenință că-l demite

Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a intrat în conflict cu șeful ANAF pe tema imobilului din Sibiu pierdut de familia Iohannis în instanță. Teodorovici îi cere lui Ionuț Mișa să-i spună de ce ANAF nu a cerut trecerea imobilului în proprietatea statutului la Cartea Funciară.  Ionuț Mișa, nu-i va mai fi subordonat dacă „nu răspunde cerințelor”. Reacția ministrului vine după ce Mișa a spus că ANAF are nevoie de un titlu în baza căruia să ceară lui Iohannis restituirea uzufructului obținut de pe urma închirierii imobilului.


În primul rând, nu există niciun conflict. Nu sunt schimburi de replici între ANAF şi ministrul de Finanţe, pentru că eu nu am replici sau contre cu subordonaţii mei. Ca să fie foarte clar. Dacă ar exista aceste contre, schimburi, nu ar mai fi subordonaţii mei. Ar fi fost bine ca domnul actual preşedinte al ANAF-ului să se gândească dacă spune că e într-o situaţie, să se fi gândit că a fost ministru de Finanţe anul trecut şi atunci întrebarea clar se pune de ce nu a trimis dânsul spre ANAF un astfel de document pe care dânsul îl solicită astăzi de la minister. Nu e nevoie de niciun fel de document, pentru că eu cred că este o neînţelegere la nivelul conducerii ANAF. De ce? Pentru că nu este nevoie de niciun fel de mandat. Este o prevedere legală foarte clară, şi anume ordonanţa 14/2007, la articolul 1, spune foarte clar că bunurile de orice fel intrate potrivit legii în proprietatea privată a statului se valorifică de către ANAF”, a declarat Eugen Teodorovici la Antena 3.
 

Ministrul de Finanțe a spus că așteaptă vineri să primească în scris de la Mișa de ce ANAF nu a solicitat la Curtea Funciară ca imobilul pierdut de familia președintelui Iohannis să fie trecut în proprietatea statului. În caz contrar, Teodorovici a lăsat să se înțeleagă că-l va schimba din funcție pe șeful ANAF.,,Am vorbit cu colegii de la ANAF, cu domnul Mişa nu am apucat, dânsul nu a fost o perioadă la inister, la locul de muncă, a avut o perioadă de concediu, dar am vorbit cu ceilalţi colegi. Am cerut ANAF-ului să-mi dovedească sau să-mi spună dacă s-a cerut în mod clar către Cartea Funciară administrarea acelui imobil ca fiind al statului. Mi s-a trimis un document în care (se spunea) „da, am trimis”, m-am uitat şi am văzut că au trimis, de fapt, o solicitare de radiere a familiei Iohannis din Cartea Funciară, nu e ceea ce am cerut eu”, a declarat Eugen Teodorovici.

Teodorovici a explicat că acum trebuie făcută o nouă solicitare oficială către Cartea Funciară, prin care să se ceară ca imobilul respectiv să intre în administrarea statului.

„Trebuie să facă acum o solicitare oficială către Cartea Funciară prin care să ceară practic ca acel imobil să fie al statului. Dacă spun că nu, ştim că această cale nu poate fi urmată, dacă spun că da, în ziua doi e notificarea sumei de plată, dobânzi şi cu ce mai este acolo. Acţiunea este făcută în 2016, eu am întrebat dacă s-a făcut astăzi această acţiune direct la Cartea Funciară şi mi-a trimis aceea veche, care este către Cartea Funciară, dar nu de înregistrare, ci de radiere a familiei Iohannis”, a completat Teodorovici.

 

De cealaltă parte, șeful ANAF a declarat că s-a consultat cu colegii din Ministerul de Finanțe, pentru a obține un titlu în baza căruia să ceară executarea.

„ANAF-ul este un organ de executare, el nu poate executa decât în baza unui titlu. Dacă ANAF-ul va primi o adresă scrisă şi un mandat de la Ministerul de Finanţe să execute (…) eu vă asigur 100% că se vor îndeplini toate cerinţele legale”, a declarat Ionuţ Mişa la Antena 3.

Şeful ANAF a mai precizat şi faptul că Agenţia a mai primit un mandat de la Ministerul de Finanţe şi în timpul Guvernului Cioloş.
„La momentul respectiv, s-a dat un mandat ANAF-ului ca să întreprindă demersurile necesare pentru recuperarea acestei creanţe şi pentru înscrierea statului român ca şi proprietar al acestui imobil. La acel moment, ANAF-ul s-a adresat notarului”, a completat Ionuţ Mişa.

De asemenea, legat de un comentariu al Ministrului de Finanţe care aprecia adresarea către notar din 2016 drept eronată, şeful ANAF a precizat că: „acest lucru îl vor stabili cei de la Direcţia Juridică”.

Anterior, Eugen Teodorovici a anunţat că suma cumulată care ar urma să fie obţinută de la cei trei chiriaşi ai imobilului din Sibiu care a aparţinut preşedintelui Klaus Iohannis este de peste 2 milioane de lei.

Într-o adresă  transmisă joi șefului ANAF, Ionuț Mișa, Administrația Fiscală din Sibiu informează că imobilul pierdut de soții Iohannis nu poate intra în proprietatea statului din cauză că există un proces de succesiune pe rol deschis la Tribunalul Sibiu de Rodica Baștea, soția lui Nicolae Baștea. În urma recuzării judecătorilor de la Tribunalul Sibiu, se mai arată în adresă, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Hunedoara, unde va avea termen în luna octombrie 2018.

În adresa menționată, fiscul sibian arată următoarele: ”Până în prezent Statul Român nu are încă calitatea de proprietar, notarul îndrituit a dispus suspendarea procedurii succesorale, având în vedere litigiul aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, depinzând de soluția pronunțată de această instanță, respectiv și de cea pronunțată în calea de atac. Arătăm faptul că în perioada 2001 – 2015, proprietar al imobilului situat în Sibiu, str. N.Bălcescu nr.29 au fost Iohannis Georgeta, Iohannis Klaus Werner și Baștea Ioan. După hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Brașov, proprietari redevin defuncții Ghenea Elisei și Ghenea Maria.”

Fiscul sibian mai notează că familia Iohannis a încasat din închirierea imobilului din Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, următoarele venituri în perioada 1.02.2001 – 12.11.2015:

pentru Iohannis Klaus Werner – venit brut 667.030 lei, impozit 81.098 lei

pentru Iohannis Carmen Georgeta – venit brut 611.826, impozit 73.062 lei

Prin urmare, cât timp statul nu este proprietar, nu-și poate recupera banii. Chiar și după ce devine proprietar, aceste sume nu le poate revendica decât tot în cadrul unui proces. Ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici, i-a cerut, vineri, președintelui Iohannis să plătească de bună voie pentru a oferi un exemplu românilor, conștient că fiscul nu dispune de pârghii pentru a acționa imediat așa cum și-ar dori șeful său pe linie de partid, Liviu Dragnea.

Este discutabilă și suma în cauză, pentru că statul va trebui să dovedească faptul că ar fi exploatat casa în aceleași condiții de chirie super-avantajoasă. Cert este că Iohannis va trebui să returneze statului o parte din suma încasată în calitate de cumpărător al unui imobil retrocedat “prin fraudarea legii”, după cum a constatat instanța.

Silvia ANDREI

 

Afirmațiile lui Dragnea, verificate în CSM

Judecătorul Cristi Danileţ a anunţat joi că a sesizat CSM şi Inspecţia Judiciară pentru a se efectua verificări în legătură cu afirmaţia lui Liviu Dragnea.

dragnea_25387500Reamintim că șeful PSD  a devoalat că un ofiţer din serviciile secrete i-ar fi relatat despre „rezolvarea” unor judecători din completul care l-a condamnat în dosarul angajărilor fictive.  „Azi am sesizat CSM şi Inspecţia Judiciară cu privire la cele semnalate de Liviu Dragnea în legătură cu influenţarea unui judecător suprem”, a scris Danileţ, într-un mesaj pe Facebook.

Danileţ solicită CSM şi Inspecţiei Judiciare demararea procedurilor de verificare cu privire la declaraţiile date de Liviu Dragnea, miercuri, la Antena 3.

„Consider că sunt două aspecte aici, care trebuie lămurite urgent. Primul aspect, grav: întâlnirea dintre preşedintele Camerei Deputaţilor cu un ofiţer activ al serviciilor de informaţii pentru a discuta de un caz privind mai multe persoane fizice aflat pe rolul instanţei supreme. Când a avut loc? Unde? În ce temei legal? Cine a mai fost de faţă? Care sunt instituţiile unde se discută acest caz? De ce participă un ofiţer de informaţii la acea întâlnire? Ce scop avea acea întâlnire? Aici ar trebui să intervină CSM pentru a atrage atenţia asupra instituţiilor statului în legătură cu implicarea voluntară a unor ofiţeri în discuţii şi analize despre justiţie.

Al doilea aspect, mult mai grav: declaraţia cum că unul dintre judecătorii cauzei ar fi fost influenţat în soluţia sa. În aceste condiţii, Inspecţia Judiciară trebuie să se sesizeze imediat: să îl audieze ca martor pe Liviu Dragnea pentru a indica numele ofiţerului de informaţii, acesta din urmă să fie audiat ca martor pentru a indica numele celui care a făcut influenţa şi asupra cui, iar judecătorul în cauză şi restul membrilor din complet să fie audiaţi. Dacă totul a fost o minciună, trebuie ca CSM să iasă public să arate acest lucru, iar independenţa completului de judecată şi reputaţia profesională a fiecărui membru al completului să fie apărate! Dacă cele relatate sunt reale, să înceapă de urgenţă procedurile judiciare: penale, împotriva celor care au făcut instigare la abuz în serviciu (sau şantaj ori poate dare de mită); disciplinare sau chiar penale, dacă există magistraţi influenţaţi”, afirmă Danileţ, citat de agerpres.ro. 

Dragnea a deschis o nouă Cutie a Pandorei

Liviu Dragnea a declarat, miercuri, că există „un ofiţer” din serviciile secrete care i-a relatat despre „rezolvarea unor judecători”: „Este un ofiţer, nu îi dau numele, pentru că sunt un om de caracter, care mi-a zis că a participat întâmplător la o discuţie cu nişte şefi din nişte instituţii care au zis ‘domnule, deocamdată am rezolvat doar un judecător, dar lucrăm în continuare’. Eu nu îi dau numele, este militar, dar dacă ţine la onoarea militară, şi nu are mize mici şi nu vrea să stea cu piatra asta pe inimă toată viaţa, poate ar fi bine să iasă să spună lucrurile astea, pentru că mâine ar putea să i se întâmple lui aşa ceva”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat, pe 21 iunie, pe Liviu Dragnea la 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în dosarul DGASPC Teleorman în legătură cu angajarea în această instituţie a două persoane care de fapt lucrau pentru organizaţia PSD. Decizia nu este definitivă.

Eleonora SMARANDACHE

Romgaz a încheiat două contracte în valoare totală de 37,9 milioane lei

Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz a încheiat două contracte de vânzare – cumpărare gaze cu Oltchim, în valoare totală de 37,91 milioane lei, conform unui raport remis Bursei de Valori Bucureşti.

afsfsaPrimul contract, în valoare de 37,88 milioane lei, vizează vânzarea – cumpărarea de gaze naturale piaţa concurenţială, în perioada 1 iulie 2018- 30 iunie 2019. Contractul prevede plata în avans şi factura de regularizare scadentă în 30 de zile de la data emiterii. Penalităţile de neplată sunt de 0,1%/zi.

Cel de-al doilea contract este în valoare de 26.968,31, pentru livrare gaze în aceeaşi perioadă ca şi în primul contract. Penalităţile prevăzute vor fi „la nivelul dobânzilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare”.

Eleonora SMARANDACHE

Spiru Blănaru – o lumină vie veșnic aprinsă

„Poporul român s-a născut creștin. Avem obligația morală față de copiii noștri să le lăsăm moștenire dreapta credință a strămoșilor noștri și răspunderea față de străbunicii noștri, crescuți în legea creștină.”

Spiru Blănaru a intrat în Legiune [Mișcarea Legionară n.n.] la vârsta când sentimentele vibrează puternic, când inima, această antenă ce nu se înşeală niciodată de obiectiv, ţinea loc de raţiune. Prima şcoală legionara şi-o face în frăţiile de cruce.

Dascălii lui se chemau: Ovidiu Găină, Bădia Dumitru Leontieș, frații Rahmistruc, Lututovici, Vasile Posteucă, Vasile Iasinschi. Educaţia lor nu afost lipsită de exemple vii. A călcat pe urmele lor cu râvna şi dorul de a se depăși într-o luptă imensă, care va culmina cu dăruirea supremă.

Războiul i-a găsit sufletul încălzit pentru această confruntare, pentru a alunga cât mai departe de ţara lui duşmanul de moarte. Cu toate că participarea legionarilor la această luptă era considerată ca o pedeapsă de către ”Conducător”, unde au fost trimişi cu consemnul ”periculos”, adică să nu se mai întoarcă, au luptat toţi cu atâta eroism, cu atâta abnegație. Era razboiul lor, ce ameninţa existenţa neamului nostru şi erau conştienţi de acest adevăr ultim. Când s-au întors de acolo, înfrânţi de coaliția iudeo-comunista, a trecut pe-acasă, să-şi ia rămas bun de la ”Dulcea Bucovină” pe care nu o va mai vedea niciodată, să-şi ia bruma de avere ce putea duce, icoana lui Christos şi chipul părinţilor. A pus această comoară în traista pribegiei şi s-a tot dus, cu amarul în suflet, dar cu hotărârea fermă de a nu trăi decât cu un singur gând, să plătească tot răul ce s-a făcut neamuluilui de către vânzătorii de neam şi coaliţia de interese iudeo-slave, cu care nu va înceta să se măsoare. Sensibilitatea tânărului din frăţiile de cruce devine acum un legământ, unicul rost ce i-a mai rămas pe lume. Întâlnirea lui cu noi, cei veniţi de dincolo, să trezim neamul, să-l pregătim pentru o nouă luptă, de astă dată, ultima, înainte de a învinge sau dispare în masa slavă, a fost ca o nouă nădejde, după crunta înfrângere provocată din interior. S-a angajat cu tot sufletul, aşa cum o făcuse acum câţiva ani, în răsărit. Acum însa simţea cotul celor de-o trăire cu el, simţea că nu va fi abandonat, că lupta se va duce până la sfârşitul ei. (…) În ochii lui se citea hotărârea tare de a merge până la capăt, cu orice preţ, oricât de greu ar fi. Dârzenia lui nu s-a dezminţit o clipă. […]

spiru_blanaru_tablouSpiru Blanaru, acest bucovinean refugiat la noi, plin de curaj, de sacrificiu, va rămâne ca o lumină vie veşnic aprinsă. După un război în Răsărit, unde s-a purtat ca un erou, se întoarce acasă, casa lui de sub Obcine. Nu pentru mult timp, însă, Ruşii l-au gonit, i-au luat totul. Frate de cruce, a pornit cu toţi bucovinenii să caute o nouă casă la cealaltă extremitate a ţării, Banatul ospitalier. Aici a căutat camarazii de ideal şi s-a aliniat rândurilor deja în ordine de bătaie. Pentru el, ca și pentru ai lui, lupta nu s-a terminat.

Îşi construieşte un cămin legionar, luând în căsătorie pe fata camaradului Horașcu, şeful plasei Teregova. Casa lor se găsea pe dealurile Domasnei. Aici l-am găsit în 1945, şi epopeea luptei legionare îşi sapă albie alături cu Valea Timișului.

– Camarade Filon! Aș vrea să te însoțesc o bucată de drum!

Am trăit ani de zile momente grele, dar sublime. Ne simţeam ca frați din acelaşi lăstar.

– Camarade Spiru! s-ar putea ca eu să trec dincolo. D-ta cunoşti bine regiunea şi oamenii. Când ne vom întoarce toţi, în frunte cu Comandantul, pentru ultima bătălie, să vă găsim pe toţi gata de luptă. Să trăiţi, însă, până atunci, să nu vă pierdeţi speranţa. Dumnezeu ne va ajuta, pentru că luptăm pentru cruce şi cauza noastră este dreaptă şi sfântă.

L-am strâns la piept, ne-am contopit gândurile în aceeaşi simţire. Ca o umbră dispare în întuneric, se întoarce la ai lui, la bănăţenii lui, care l-au adoptat, l-au iubit. Dumnezeu a decis altcum. Vremile şi-au schimbat cursul. Am aflat mai târziu, după procesul de la Timişoara.

Împrejurările sau destinul? S-au unit cu grupul Uță – Vernichescu în primăvară şi s-au botezat, într-o baie de sânge, împreună, să scrie o pagină de istorie românească, una din cele mai sublime.

Eroii se cheamă: Spiru Blănaru, Comandor Domășneanu, Smulțea dinTeregova, Colonelul Uţă, Vernichescu, avocat Ionescu…

Bătălia de la Pietrele Albe, acolo unde am poposit la coliba lui Ilie în ultim pelerinaj, rămâne un simbol de unitate românească în fața dușmanului comun. Jertfa lor se va răsfrânge peste istorie, să lumineze drumul, singurul de urmat de generaţiile ce vin.

(Filon Verca – Parașutați în România vândută, Editura Marineasa, Timișoara, 2000)

Mesajul lui Spiru Blănaru către neamul românesc

În 16 ianuarie 1949, apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toţi aceia care se dovedeau că luptă împotriva statului, cauzând moartea în rândurile securităţii. Nu ne-a rămas decât lupta pe viaţă şi pe moarte.

În 23 ianuarie 1949, eu am fost la Spiru Blănaru pentru a ne înţelege asupra a ceea ce aveam de făcut. Ne aşteptam, fără îndoială, la un atac de proporţii mari din partea securităţii. Amajuns acolo condus de Tudor Ruset, curierul meu. Grupul îşi avea locul fixat pe dealul Tomnacica, la nord-est de Teregova.

Până acolo sunt aproximativ 7 km. Slatina-Timiş se află la odistanţă de 15 km. În toate comunele din jur se înstăpânise o atmosferă grea.

Un neastâmpăr ne cuprinsese pe noi toţi, cei care ne angajasem în luptă. Era multă speranţă şi nestrămutată credinţă că vom birui. Toţi ne rugam şi nădăjduiam în mai bine. Cale de întoarcere nu mai aveam. Lupta împotriva comunismului trebuia dusă chiar cu preţul vieţii. Simţeam cu toţii că moartea ne da târcoale. Noi eram puţini. Ei erau mulţi. Stalin, prin armata lui, era în spatele lor. Noi, cei puţini, aveam credinţa în Dumnezeu şi în misiunea noastră de a apăra credinţa, neamul şi ţara. După lungi discuţii, am căzut de acord cu tot grupul, în frunte cu Spiru Blănaru şi cu Petru Domăşneanu, să nu se dea un atac frontal. În cazul când vor fi surprinşi, atunci se vor apăra luptând.

Tot acum ţin să vă încredinţez şi mesajul lui Spiru către neamul românesc. Stând de vorbă cu el, acolo sus, în mijlocul pădurilor care fremătau a bejenie, pe îndelete mi-a încredinţat multe lucruri gândite de el. Era o zi de iarnă, nu prea frig, deşi albastrul cerului vestea ger, soarele scălda bolta cerească de un pitoresc nemaivăzut, zăpada nu se topea. Miriade de steluţe albe reflectau albul scânteietor al omătului. Era o feerie. În măsura zbuciumului din sufletele noastre, în aceeaşi măsură creştea farmecul naturii, cu albul zăpezii scânteind în soare. Contrastul acela izbitor al colinelor de deal înveşmântate în mantia albă, ne trezea la realitate. Aşa cum am mai spus, ei erau mulţi, sprijiniţi de tancurile ruseşti, iar noi eram puţini şi fără arme. În lupta aceasta cu răul, cu noi era numai Dumnezeu. Vânaţi din toate părţile, într-o iarnă grea, ne zbăteam să găsim o ieşire. În această atmosferă de zbucium sufletesc, Spiru începe mărturisirea lui.

Baierele inimii lui se dezleagă şi zice:

– Măi frate Tase Berzescu, suntem prinşi ca-ntr-o menghină. Nu ştiu care va scăpa din noi doi cu viaţă. Cred totuşi că tu o să scapi. Este bine să ştii unele gânduri ale mele.

Stând aşa, unul lângă altul, în mijlocul întinsului de zăpadă, ascultam la ce-mi spunea Spiru. Apăruse deja legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Iată ce-mi spune Spiru:

  1. a) – De când stau aici în grup cu aceşti oameni, hotărâţi să lupte până la unul, am observat un lucru extrem de important în felul lor de comportare. Deşi suntem, ca apartenenţă politică, diferiţi, ne înţelegem ca fraţii. Nu facem diferenţă între noi. Aici, după cum ştii, sunt mulţi legionari, ţărănişti, liberali şi militari. Suntem de atâta timp la un loc, nu i-am auzit o dată să facă deosebire între ei după apartenenţă politică. Toţi suntem români şi trebuie să fim uniţi în faţa duşmanului. Deşi cel mai mare păcat al românilor este lipsa de unitate, noi aici am reuşit să realizăm, în ciuda păcatului, unitatea între noi.
  2. b) – În faţa primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu toţii ne rugăm ca să scăpăm din drăceasca încleştare între bine şi rău. S-a realizat o prietenie, liantul fără de care nu va fi niciodată biruinţă.
  3. c) – Aş dori ca, la momentul potrivit, să ştie şi ai mei, de acasă, familia mea, prin ce am trecut şi care au fost condiţiile de viaţă şi şansele de biruinţă asupra comunismului. Ne-am împăcat cu gândul că va trebui să murim până la urmă. Eu, frateTase, am certitudinea că voi muri şi-ţi încredinţez ţie aceste gânduri ale mele, nu ca pe un mesaj, ci ca unele frământări ale mele ca om. Fiul meu, dacă va mai apuca să scape cu viaţă, la fel şi soţia mea, aş vrea să cunoască prin ce am trecut.
  4. d) – Îmi este dragă ţara noastră, neamul nostru românesc. Aş dori ca odată să fie liber, mare şi unit. Dumnezeusă fie cu el. Dezmembrările de partid să dispară. Poporul român s-a născut creştin. Avem obligaţia morală faţă de copiii noştri să le lăsăm moştenire dreapta credinţă a strămoşilor noştri şi răspunderea faţă de străbunicii noştri, crescuţi în legea creştină. Fă acest lucru, fratele meu, şi este de-ajuns pentru mine. Cei care vin după noi să ştie ce-am făcut şi ce-am gândit şi noi, în “toiul beznelor adânci”.

După această încredinţare de gânduri şi vreri a urmat un moment de tăcere, de linişte, de trăire interioară pentru amândoi. Ştiam că ne hârjonim cu moartea. Ca treziţi dintr-un vis, ne privim în ochi, unindu-ne în gânduri şi nădejdi, ne-am îmbrăţişat şi sărutat, despărţindu-ne. De atunci nu ne-am mai văzut. Acestea au fost gândurile lui Spiru Blănaru, încredinţate mie. El n-a avut pretenţia unui mesaj. Eu însă îl consider mesaj către toţi românii, către ţară, mai ales asupra unităţii, care nici în prezent nu este.

După ce m-am despărţit de Spiru am stat de vorbă cu Petru Domăşneanu, aproape o oră. În mare, aceleaşi lucruri şi doruri mi le-a spus şi Comandorul, încredinţându-mi pentru viitor cele spuse de el.

Amândoi şi-au iubit neamul şi legea creştină, jertfindu-se pentru ele.

(Atanasie Berzescu – Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Editura Marineasa, Timișoara, 1999, pp. 53-56)

Frânturi de amintiri din haiducia eroului Spiru Blănaru

Pe Spiru Blănaru l-am cunoscut într-o primăvară cu mult soare, cu pomi înfloriți. Se terminase războiul, pe măsură ce armatele germane se retrăgeau de pe frontul nostru, cele ruseşti înaintau.

Se răsturnase o lume, se dărâmase din temelii tot ce până atunci se clădise pe tărâm spiritual şi material. Nimic nu mai corespundea cu cele ce ne învătaseră părinţii: şcoala, religia. Spiru venise rănit de pe frontul rusesc. După vindecare a fost trimis la o şcoală de ofiţeri din Lugoj. Acolo l-a prins sfârşitul războiului. De aici s-a alăturat, împreună cu alţii, forţelor paraşutate din Germania, pentru a opune rezistentă înaintărilor trupelor ruseşti, lucru ce nu s-a mai întâmplat fiindcă totul a decurs atât de rapid. Ai noştri au fost puţini la număr, iar Germania dezmembrată nu le-a mai putut da nici un fel de ajutor.

Au stat fugari o perioadă. După câteva săptămâni a apărut o amnistie; aşa au putut să-şi reia viaţa normală. În această vreme a terminat Dreptul la Iaşi şi apoi s-a căsătorit cu sora mea.

Perioada de linişte a fost de scurtă durată – doar o linişte aparentă – fiindcă în culise nu a încetat nici o clipă supravegherea. După un an, toţi sunt căutați de securitate. Reuşesc să scape de arestare. Au stat un timp ascunşi.

Numărul celor căutaţi de securitate se înmulţea prin toate satele din jur; aşa s-a ajuns la formarea unui grup, la început mai mic. S-au refugiat apoi în munţi. Dar iarna în munţi, viaţa era grea din toate punctele de vedere şi mai ales din cel al aprovizionării. Au încercat să se adăpostească prin sate, pe la casele oamenilor. N-a durat prea mult şi securitatea, mereu în regiune, a găsit o altă formulă prin care puteau fi arestaţi cei bănuţi de ei ca „Primitori-tăinuitori”. (…)

Într-o noapte se nimerise şi Spiru acasă, cu nenea Ghiţă, care-l însoțea peste tot. În toiul nopţii, Spiru s-a trezit neliniştit şi a plecat să se culce la ”căzănie”, puţin mai sus pe firul apei. Aici aveam cazanul de fiert ţuica. Un şopron cu multe căzi mari pentru borhot. Acolo te puteai ascunde şi puteai fugi, fiind la marginea satului. După ce a plecat Spiru, nici n-a aţipit bine că ne-am trezit cu o mulţime de militari în cameră, în toată casa şi prin curte. Nu am înteles niciodată pe unde au intrat, uşile fiind toate încuiate. Ne-am trezit cu ei în cameră pe la ora trei şi jumătate, abia mijea de ziuă. (…)

În agitația lor, eu, foarte liniştită, mi-am luat hainele şi i-am cerut militarului, pe care-l lăsase în cameră să ne păzească, să-mi dea voie să ies în camera de alături să mă îmbrac. Ieşită din cameră în curte, m-am strecurat în spatele casei prin grădină, unde mai aveam o ieşire. Am reuşit să fug spre cimitirul din deal; acolo, nu departe, aveam o grădină în care Spiru aranjase o claie de fân goală pe dinăuntru. De intrat, intram târându-ne pe jos. Odată ajunşi în golul din claie, acopeream intrarea cu fânul ce-l aveam la îndemână. Nici azi nu ştiu cum am reuşit, casa fiind păzită de vreo 20-30 de militari. Poate nici ei n-au ținut să mă aresteze. Între timp fusese anunţat şi Spiru. El dormise în noaptea aceea la căzănie. A venit în grădină la claia de fân. Mi-a spus să ies şi să dispărem cât mai repede din prejma satului. Dar eu plecasem desculţă şi în cămaşă de noapte. Noroc că la ora aceea, atât de dimineaţă, n-am întâlnit pe nimeni.

Grija noastră era să ieşim cât mai repede din jurul satului. Ocoleam pe cărări mai puţin călcate de oamenii din sat, dar spinii mă deranjau mult. Cu picioarele învelite în batistele lui Spiru am ajuns la sălaşul Maicii Preotese, unde am putut poposi până am primit îmbrăcăminte de-acasă. (…) Aşa a început viaţa noastră de fugari, de partizani, cum le plăcea celor dinsat să ne numească.

Vara aceea a trecut fără prea multe evenimente, fiindcă unităţile de olteni trimise pentru urmărire ne-au lăsat în pace. (…)

Vara era aproape pe sfârşite şi de nicăieri nu se zărea un drum mai luminos. Se obişnuiseră oamenii cu traiul în munţi. Ciocnirea se apropia şi era de mirare cu cât de puţin se mulţumea omul numai ca să-şi poată salva libertatea.

Un incident regretabil s-a întâmplat. Plecând Spiru la Domaşna, a aflat că grupul deplasat la Teregova după informaţii s-a întâlnit la miez de noapte cu unul din spionii Securităţii şi l-a împuşcat. Spiru a regretat că nu a fost de față ca să oprească acest omor. (…)

Pe la începutul lunii Martie căzuse o zăpadă mare. Am fost atacaţi de trupede securitate. S-au dat lupte. Au fost morţi şi de-o parte şi de alta. Ne-a fost descoperită ascunzătoarea de pe malul Timişului şi a trebuit să ne despărțim în grupuri mai mici, ca să ne putem strecura mai uşor.(…)

Am trecut Timişul cu multă teamă, să nu ne întâlnim cu patrulele. Am petrecut noaptea aceea fără să ştim unde să poposim. Am ajuns deasupra Ruscăi, pe un deal unde am găsit un sălaş părăsit în timpul iernii. Am rămas aici cu tăticu, nenea Ion şi Petre Berzescu din Teregova. Spiru şi Caraiman au încercat să ajungă la Feneş, de unde era Caraiman, ca să ia legătură cu cineva dintre ai noştri. Omul de legătură i-a îndrumat să vină fară teamă. Când s-au apropiat au fost somaţi. Spiru şi Caraiman au încercat să se apere, dar Spiru a fost împuşcat în picior, iar Caraiman rănit mortal.

(Ana Horăscu Olteanu – Lacrima prigoanelor)

Florin BUCOVINEANUL

CEDO: România şi Lituania au găzduit închisori secrete ale CIA

România şi Lituania au fost găsite vinovate joi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de încălcări ale convenţiei care interzice tortura în cazurile lui Al Nashiri şi respectiv Abu Zubaydah, în urma participării celor două ţări la programul închisorilor secrete CIA, anunţă CEDO pe site.

untitled_3_67862300CEDO obligă România să-i plătească lui Al Nashiri pagube în valoare de 100.000 de euro. Europarlamentarul Norica Nicolai, care a condus comisia parlamentară de anchetă privind închisorile CIA, a declarat, joi, că ancheta parlamentară nu a exclus, dar nici nu a expus existenţa unor centre de detenţie pe teritoriul României, dar a cerut parchetelor să treacă la o cercetare judiciară, ceea ce nu s-a întâmplat. Nicolai consideră că, dacă CEDO cere să se analizeze răspunderea oficialilor români, atunci aceasta trebuie căutată la foşti preşedinţi sau prim-miniştri care au încheiat acordul pentru centre de detenţie pe teritoriul României. La rândul său, fostul consilier prezidenţial pentru Securitate Naţională în perioada 2000-2004, Ioan Talpeş, a declarat, joi, că este ”o aberaţie” condamnarea României la CEDO pentru că ar fi găzduit închisori CIA, el susţinând că nu a existat un astfel de centru în România şi că nici nu îşi poate imagina că ar fi existat aşa ceva. Talpeş a afirmat din nou că, într-adevăr, România a pus la dispoziţia CIA o locaţie ”în care se desfăşurau acţiuni speciale”.

“Este o condamnare într-o plângere individuală a unui cetăţean saudit de cetăţenie yemenită, care a făcut o plângere că ar fi fost ţinut în închisori româneşti la parchete în 2012. Din păcate, această plângere nu a fost investigată nici până astăzi. Tot ce pot să vă spun este că ancheta parlamentară nu a exclus, dar nici nu a expus existenţa unor centre de detenţie, însă noi nu am exclus transferul de pe teritoriul României. La momentul respectiv, în 2007, Parlamentul a cerut parchetelor să procedeze la o investigaţie judiciară, pentru că Parlamentul nu are niciun fel de competenţă în această materie. Nu putea face o comisie rogatorie sau să ceară lămuriri statului american, pentru că aceste închisori au fost deţinute şi manageriate de CIA”, a declarat Norica Nicolai.

Ea a adăugat că de atunci procurorii din România fac investigaţii care nu au nicio finalitate.

”După părerea mea, dacă se pune problema unei răspunderi şi CEDO cere să se analizeze răspunderea oficialilor români, trebuie căutată la un alt nivel, al celor care în calitate de foşti preşedinţi sau foşti prim-miniştri au încheiat un acord cu centrul american pentru a avea centre de detenţie pe teritoriul României şi cu privire la situaţia parchetelor din România care, iată, timp de opt ani nu au fost capabile să facă nicio investigaţie relevantă”, a mai declarat Norica Nicolai.

Întrebată dacă este vorba despre o locaţie anume în plângerea făcută la CEDO de respectivul cetăţean, care ar fi fost deţinut în perioada 2003-2005, Nicolai a precizat: ”E vorba de o detenţie de 18 luni. Această locaţie nu a fost identificată de ancheta parlamentară, pentru că noi nu am investigat decât ceea ce era public, adică transferurile operate de avioane care au fost închiriate de CIA şi în cadrul acestor transferuri nu s-au stabilit niciun fel de elemente care să stabilească faptul că au fost locaţii secrete pentru detenţia acestor persoane”.

Comisia parlamentară de anchetă privind închisorile CIA a fost înfiinţată în 2006, a fost condusă de Norica Nicolai şi şi-a încheiat activitatea după doi ani, concluzionând că nu există indicii că pe teritoriul României ar fi existat astfel de centre de detenţie.

”Continui să neg că în România a fost o închisoare. Şi dacă a fost şi ce s-a întâmplat, în niciun caz cetăţeni români n-au fost amestecaţi şi nici acea activitate nu s-a făcut sub conducerea românilor sau a României. Deci este o aberaţie condamnarea. Nu era posibil aşa ceva. Eu în toate declaraţiile pe care le-am făcut am spus că s-a pus la dispoziţia CIA o locaţie, ceea ce e cu totul altceva. O locaţie în care se desfăşurau acţiuni speciale. România nu a participat la aşa ceva ce se invocă astăzi”, a declarat Talpeş.

Întrebat dacă România a aprobat această închisoare, Ioan Talpeş a replicat: ”Dumneavoastră ştiţi vreo închisoare? Ce are una cu alta? Ce, am eu închisori? Nu am aprobat aşa ceva, este o aberaţie, nu se poate face aprobarea unei închisori în afara legilor statului”.

Chestionat în continuare dacă se putea înfiinţa un centru de detenţie în România fără ca el să ştie acest lucru, fostul consilier prezidenţial a răspuns: ”Asta vă întreb şi eu pe dumneavoastră. Dacă eu vă spun că autorităţile nu au ştiut şi nu au făcut o închisoare sau că s-au promovat asemenea practici, nu înţeleg care e discuţia sau cine a apărat interesele României”.

Talpeş a spus că se întreabă şi el pe ce bază s-a făcut această condamnare.

”Probabil vine de la cei care au fost foarte şocaţi şi au fost împotriva faptului că România intra în NATO. Nu a fost un astfel de centru de detenţie în România sau nu am ştiut eu de el şi nu îmi pot imagina că a existat aşa ceva”, a adăugat el.

Întrebat dacă este posibil ca acel cetăţean să fi fost ţinut în acea locaţie, Ioan Talpeş a replicat: ”Orice este posibil, dar nu statul român. Întrebaţi-vă de ce i se impută asta statului român. Haideţi să încercăm ca dincolo de ce se dau în astfel de decizii judecătoreşti… sunt jocuri care au cu totul alt conţinut”.

România şi Lituania au găzduit închisori secrete CIA, stabileşte CEDO

România a găzduit o instalaţie secretă de detenţie a CIA din septembrie 2003 şi până în noiembrie 2005, stabileşte CEDO.

Litiuania a găzduit la rândul ei o instalaţie similară din februarie 2005 până în martie 2006.

Reclamanţii au fost încarceraţi în aceste instalaţii, iar autorităţile din cele două foste ţări comuniste au ştiut că CIA avea să-i supună unor tratamente contrare convenţiei, afirmă Curtea.

Atât România, cât şi Lituania au permis transferul reclamanţilor către alte instalaţii de detenţie CIA, expunându-i astfel altor rele tratamente, mai stabileşte CEDO.

Curtea a stabilit – în unanimitate – în hotărârea de joi că România a încălcat mai multe articole ale convenţiei.

Astfel, autorităţile române au încălcat articolul 3 (interzicerea torturii) al Convenţiei europene a drepturilor omului, din cauză că Guvernul de la Bucureşti nu a anchetat acuzaţiile formulate de Abd Al Rahim Husseyn Muhammad Al Nashiri şi din cauza complicităţii la acţiuni CIA care au condus la rele tratamente.

Ele au încălcat de asemenea articolul 5 (dreptul la libertate şi securitate), articolul 8 (dreptul la respectarea vieţii private) şi articolul 13 (dreptul la îngrijiri eficiente), dar şi articolul 6.1 (dreptul la un proces într-o perioadă rezonabilă de timp) şi articolele 2 (dreptul la viaţă) şi 3 în legătură cu articolul 1 al Protocolului nr. 6 (abolirea pedepsei cu moartea), deoarece România a ajutat la transferarea lui Al Nashiri de pe teritoriul său, în pofida faptului că acesta risca să-i fie interzis accesul la justiţie şi pedeapsa cu moartea.

Curtea precizează că nu are acces la Al Nashiri, care este deţinut în continuare de autorităţile americane în condiţii foarte restrictive, iar astfel a fost nevoită să stabilească faptele în baza altor surse, citând în acest sens un raport al Senatului Statelor Unite cu privire la tortură, publicat în decembrie.

CEDO mai precizează că a audiat experţi şi matori.

Curtea a conchis că România a găzduit o închisoare secretă CIA – cu numele de cod ”Detention Site Black” – din septembrie 2003 până în noiembrie 2005, că Al Nashiri a fost deţinut în aceasta timp de 18 luni şi că autorităţile române au ştiut că CIA avea să-l supună unor tratamente contrare Convenţiei.

România a permis, de asemenea, mutarea acestuia în altă instalaţie de detenţie, fie în Afganistan (”Detention Site Brown”), fie în Lituania (”Detention Site Violet”), aşa cum stabileşte altă hotărâre pronunţată joi, în cazul lui Abu Zubaydah, expunându-l astfel altor rele tratamente.

Curtea a stabilit că Al Nashiri s-a aflat în jurisdicţia României şi că această ţară este responsabilă de încălcarea drepturilor acestuia prevăzute de Convenţie.

CEDO recomandă ca România să efectueze o anchetă completă cu privire la cazul lui Al Nashiri cât mai curând posibil şi, dacă este necesar, să pedepsească orice oficiali responsabili.

Curtea recomandă de asemenea ca România să ceară asigurări Statelor Unite că Al Nashiri nu va fi condamnat la moarte.

Silvia ANDREI

Pălăriile lui Dragnea și Iohannis

Dragnea e în război cu toată lumea și va avea de ales între pușcărie și ordonanță de urgență. Iohannis, în schimb, nu e în razboi cu nimeni, așteaptă precum chinezii pe malul apelor tulburi. Ce, nici el nu știe prea bine.

36924771_303La câteva zile după ce a și-a trimis purtătoarea de cuvânt pe post de scut uman să anunțe revocarea șefei DNA, gest de mare caracter și bărbăție politică, președintele a renunțat la postura ornamentală și ne-a comunicat că Dragnea „și-a luat o pălărie prea mare“. Asta da descoperire! Iohannis ne mai spune că „omul nu face față“. Serios? Ultimele evenimente îl cam contrazic, omul nu doar că face față, dar este în plină contraofensivă. Mai are puțin și ajunge la capăt. A modificat legile justiției, Codul Penal și pe cel de Procedură, l-a scos pe președinte din joc la numirea / revocarea procurorilor șefi, are Curtea Constituțională în lesă și potăile din diverse televiziuni la picioare, pe preș, dând duios din coadă și lătrând la comandă. Mâine, poimâine te pomenești că dă și ordonanța pentru grațiere și amnistie, o OUG 13 bis, dacă îi convinge pe Toader și Dăncilă să i-o semneze și pe Tăriceanu să cedeze șantajului că îl lasă fără grup parlamentar. N-ar trebui să fie o problemă, Viorica oricum îi anticipează dorințele și putirințele, iar Tudorel, viteaz, și-a delegat competențele unui sclav de rang doi, sperând că astfel își „reperează“ onoarea distrusă. Cu Tăriceanu e mai complicată treaba, pentru că lui îi bâzâie în cap gânduri de mărire. Vânzoleala în coaliție e așa de mare, că e clar că Dragnea a orientat tunurile cu țeava spre camarazi.

Dacă asta înseamnă să „nu faci față“ și să nu reușești ce-ți propui, atunci cum se cheamă ce face președintele? Pentru el cum o fi pălăria? Neasortată cu funcția pe care o ocupă în tot cazul, iar asta se vede clar de la episodul celor „doi elefanți“ încoace. În ultimele luni, însă, pălăria a început să nu-l mai cuprindă, funcția a devenit prea mică pentru egoul său. Ce altceva îl poate împiedica, în cel mai complicat moment pentru mandatul său, pentru justiție și pentru țară, să vorbească monosilabic, din vârful buzelor, afișând o serenitate nefirească? Stilul prezidențial, la care mulți au făcut eforturi remarcabile să se adapteze după contondentul și guralivul său înaintaș, a ajuns de-a dreptul debusolant. Lipsa de comunicare și empatie par că ascund același tip de flexibilitate morală. Cum altfel poate fi interpretată înalta omisiune a unor simple mulțumiri adresate lui Kövesi? Deferența se impunea, dacă susținerea manifestată până recent nu a fost doar ipocrizie, exercițiu de imagine și politicianism pur. Dar lipsa explicației gestului – determinat desigur de obligativitatea respectării deciziei CCR, în pofida a tot ce au spus contorsioniștii de carton ai statului de drept -, dar inexistența unei strategii de blocare a contrareformei la care asistăm, cum pot fi interpretate? În fond, ce vrea Ioahnnis în afara unui alt mandat? Nu prea știm.

Suntem într-o situație paradoxală. Pe de o parte, portretul președintelui este făcut de Dragnea, care apasă pe butoanele la care electoratul e sensibil: Iohannis e un laș, face tot ceea ce face de frica suspendării și a Fiscului. Deși gâtuită de frică, vocea lui Dragnea e singura care se aude în spațiul public. Iar în lipsa unei reacții pe măsură, îndoiala prinde și printre cei mai fanatici susținători ai președintelui. Dacă tot i-a luat o lună lectura deciziei Curții, șmecheria părea isteață și cu un scop, de ce n-a cerut lămuriri de la CCR? Nu știa că raportul preliminar al Comisiei de la Veneția urma să vină la jumătatea lui iulie, nu putea să mai aștepte câteva zile ca să-l citească și pe ăla? Care, uite, i-a oferit pe tavă toate argumentele pentru a ieși la atac împotriva modificărilor operate în legile justiției de ai lui Dragnea și Tăriceanu, raport care contrazice inclusiv decizia Curții Constituționale. Sigur că putea, dar pentru asta chiar trebuie să-ți pese, să ai ceva vână de politician, să uiți măcar și pentru câteva momente de zorzoanele funcției și să ieși din bulă. N-a făcut-o. În loc de asta, ne-a spus iarăși că „situația e îngrijorătoare“ (mersi, dar știm și noi) și a făcut un fleșcăit apel la parlament să țină cont de recomandările Comisiei. E ca în filmele cu proști. Tăriceanu i-a explicat deja că raportul „e subțire“, Iordache că raportul e unul pozitiv și laudativ (cam cum erau și MCV-urile și raportul GRECO), iar Toader s-a spălat pe mâini, dând vina pe parlament. După cum arată lucrurile, drumul președintelui spre al doilea mandat a fost luat de viitură.

Pe de altă parte, e la fel de clar că Dragnea simte că i se apropie funia de par și că nu va câștiga cursa modificări la Codul Penal vs. condamnarea la Înalta Curte. E bolnav de frică, nu se mai poate controla, se poartă ca și cum a îmbrăcat deja costumul dungat. Repetă obsesiv chestii cu „moartea“, „exterminat“, „anihilat“, „merg până la capăt“, e clar că omul are coșmaruri și probleme cu nervii. D-aia și face greșeli. O ține langa cu suspendarea (fiecare cu „obsesia“ lui), deși e limpede că Tăriceanu are alte socoteli, că ungurii nu vor marșa și că până și CCR s-ar putea să-i joace festa. Îl transformă astfel pe Iohannis în ceea ce nu e: inamicul public numărul 1 al PSD, jucător, ultimul bastion în fața tăvălugului contrareformist. Îl reîncarcă politic, îi dă o șansă nesperată și nemeritată de a se repoziționa. Mizează probabil că „dictatorul“ e prea comod, prea sigur că poporul anti-PSD nu are altă variantă. Chiar și o privire superficială asupra opoziției e lămuritoare. Fantoșe bântuind prin pustiu. Oricum ar fi, ambii combatanți greșesc. Și sunt egali în ridicol. Dragnea, pentru că nu-și lasă adversarul în zeama lui și nu-și camuflează mai bine planurile murdare, Iohannis, pentru că e convins că sorții îi vor fi favorabili fără să se derajeze prea mult.

Nu e limpede deocamdată cum se vor alege lucrurile de la toamnă încolo. Drumurile politicii românești sunt presărate mai mult cu cadavre decapitate de tovarășii de călătorie decât de cadavrele eroilor căzuți la datorie pentru principii și interes național. La noi, se știe, politicienii au o singură deviză: astea sunt principiile mele, dacă nu va convin, vă ofer altele. Dragnea e în război cu toată lumea și va avea de ales între pușcărie și ordonanță de urgență. Iohannis, în schimb, nu e în razboi cu nimeni, așteaptă precum chinezii pe malul apelor tulburi. Ce, nici el nu știe prea bine. Cine va câștiga, greu de spus. Știm doar cine pierde: noi, ceilalți. Publicul rămas cu ochii în soarele verii și cu huiduielile înghețate pe buze.

Maria ANGHELACHE