Arhive zilnice: 11 iulie 2018

Mănăstirea PUTNA este necropola Marelui Domnitor al Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT

Mănăstirea PUTNA necropola Marelui Domnitor a Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT, a salvat prin mormântul său întreaga Moldovă de stăpânirea sovietică. Dacă acest mormânt nu se afla la Putna întreaga Moldova ar fi fost ocupată de hoardele sovietice!

aassGraphic1

,,…….această matcă a neamului care este Pstefan-cel-mare-350x315utna, mănăstirea unde-şi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare şi Sfânt în care ,,poporul românesc îşi găsise cea mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite, şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al bucuriilor fru­moase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această icoană mai limpede, cu cât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte” (lorga).

 

HAIDEŢI ROMÂNI, DIN MOARTE ÎNVIAŢI! PATRIA SĂ NE-O APĂRĂM!

Fraţi români, panta pe care alunecă neamul românesc este o realitate crudă, care ar trebui să ne inspăimante, să ne pună serioase probleme, să ne preocupe la modul cel mai serios. Cred că fiecare român in parte ar trebui sa aibe pe ordinea de zi, pe primul loc in aceasta ordine de zi aceasta problema deosebit de gravă a neamului românesc. De ce? Fiindcă ne pierdem pe zi ce trece identitatea de orice natură ar fi ea, culturală şi spirituală în primul rând.

Graphic1

Să nu uităm, dragii mei dragi, că pe aceste meleaguri a trăit un popor ortodox, dreptcredincios adică, iar tot ce au clădit de-a lungul veacurilor înaintaşii noştri, a avut strânsă legatură cu Ortodoxia, cu credinţa curată in Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura, prin  Mântuitorul nostru Iisus Hristos:” Cel ce nu adună cu mine, risipeşte”. Pământul acesta a dat omenirii oameni de înaltă ţinută morală şi de sfinţenie, de mare valoare, a umplut cerul de sfinţi.Să privim calendarul nostru ortodox şi să ne cutremurăm de mulţimea sfinţilor de-a lungul veacurilor de istorie. Şi să enumerăm numai câteva: Paisie de la Neamţ, Nicodim de la Tismana, Ghelasie de la Ramet, Calinic de la Cernica, Cuvioasa Paraschieva de la Iaşi, Teodora de la Sihla, Vasile de la Poiana Mărului, etc. Ar fi trebuit să incepem cu perioada daco-romană, amintind sfinţiii Epictet şi Astion, Kamasis, Filipos, Zoticos, Attalos de la Niculitel şi toţi episcopii martiri sub prigonitorii romani din această perioadă. Apoi perioada contemporană în care amintim sfinţi ca Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Teofil Pârâianu şi miile de martiri din temniţele comuniste, amintind aici cu precădere Aiudul. Mari români care s-au jertfit pentru tot ce este românesc au fost poetul Grigore Vieru, Ion Aldea Teodorovici şi soţia lui Doina  Teodorovici şi mulţi alţii pe care nu-I ştim. Deci exemple avem numai că fiecare din noi avem o datorie sfântă faţă de ţară şi faţă de Dumnezeu: să ducem mai departe ceea ce ne-au lăsat înaintaşii noştri, astfel împlinindu-ne datoria sfântă faţă de Dumnezeu şi faţă de neam.  Chemarea acestui neam este una înaltă, providenţială şi nu una a uitării rădăcinilor, a aşternerii prafului peste laurii istoriei şi peste sângele vărsat al miilor de martiri români de-a lungul timpului. Martirii s-au jertfit pentru noi, ca noi să fim liberi , iar noi ce facem? Intrăm din ce în ce mai mult în duhul secular al acestei lumi subjugate numai de valori materiale, ne lăsăm copleşiti de mediocritate şi de lipsa de cultură şi spiritualitate. Am uitat să ne cinstim eroii, bătrânii, am uitat de sfânta Biserică, am uitat să fim cuviosi şi jertfelnici, am uitat să trăim româneşte.Am uitat, într-un cuvânt, să ne facem datoria.Să nu uităm că omul este chemat spre cele cereşti şi nu spre cele pământesti. Omului I s-a acordat cinstea de a fi regele creaţiei şi totodată de a fi întocmai ca îngerii lui Dumnezeu. Deci trebuie să trăim îngereşte şi nu să ne încurcam în grijile acestei lumi deşarte, precum spune Scriptura: “Căutati mai întâi împărăţia cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă.” Care “celelalte”? Adică cele materiale, de care nu trebuie să îngrijim, căci are Dumnezeu grijă să le adauge. Dar noi avem puţina credinţă. Să punem deci pe primul rând sufletul şi cele spiritual şi să ne amintim de pildă Mântuitorului cu păsările cerului care nu ară şi nu seceră.

Disparem ca neam nu numai prin moartea noastra spirituala si culturala ci si la modul propriu-zis:prin pacatul avortului care s-a inmultit infiorator de mult, scazind natalitatea si deci viitorul biologic al acestui neam. Nu se mai nasc copii, tot din necredinta noastra si din grija materiala care ne sufoca.Bunicii nostrii aveau cite 10-12 chiar si 15 copii si toti erau sanatosi si ajungeau oameni mari si pe care societatea se poate baza.Azi cabinetele medicale savarsesc avorturi pe banda rulanta si mii de copii dispar anual. Mamelor opriti-va! Acest pacat este infiorator de grav in fata lui Dumnezeu. Opriti-va si pocaiti-va pana nu este prea tarziu. Faceti copii si spovediti aceste pacate ca sa se ierte si sa-l imbunati pe bunul Dumnezeu, altfel osanda va fi vesnica.Renuntati la contraceptive si la blestematia ferelii, asa cum o numeste Parintele Arsenie Boca. Caci asta este menirea femeii, una inalta, aceea de a se mantui prin nastere si crestere de prunci, de a se sfinti prin aceasta menire de mama si nu aceea de a se complace in egoismul contemporan si in necredinta. Apoi ne pierdem  valorile culturale. Cultura nu mai conteaza. Cine mai pune pret pe cultura? Romanul nu mai citeste o carte, nu mai merge la opera, nu mai studiaza nimic, nu mai admira o pictura. A uitat de toate acestea. A uitat de Ciprian Porumbescu, de George Enescu, de Stefan Luchian, de Nicolae Grigorescu, de marii poeti si scriitori care au creat o zestre estetica poporului roman, o zestre culturala nepretuita, s-au jertfit pentru a da nastere la opere ca ale lor, viata lor a fost o jertfa. Nimic deci nu se face fara jertfa, fara sacrificiu. Cladiri de patrimoniu se degradeaza pe zi ce trece, la fel biserici vechi pictate in cel mai pur stil romanesc. Nu mai investim in astfel de lucruri, in schimb , zi de zi se inalta cladiri moderne, cu zeci de etaje, sedii de firme, toate intepand cerul cu inaltimea lor. Nu suntem impotriva acestora, dar se pierde tot ceea ce este romanesc. De asemenea romanul a uitat sa vorbeasca romaneste. Am “englezit” atit de mult limba romana, incat nu mai putem sa respiram de atitia termeni englezesti ca asistent manager, trendy, fancy, trend, etc, etc, etc.De asemenea, cum spunea regretatul domn Pruteanu, acest popor in ultimul veac, a ciuntit si a deformat aceasta limba atat de frumoasa si de melodioasa. Folclorul l-am adaptat pe ritmuri etno, maneaua este un adevarat sport national. Nu este bine deloc, fiindca toate acestea nu au nimic in comun cu autenticul. Si toate acestea din faptul ca ne-am pierdut credinta si ca inotam in grijile acestei lumi, grija noastra primordial fiind alta, aceea a mantuirii, a infrumusetarii sufletului nostru, care  este vesnic, a implinirii legii divine si a desavarsirii noastre launtrice.

Este cutremurator, infiorator apoi,  ce se intimpla cu limba noastra astazi.Nimeni , aproape nimeni nu mai lupta pentru a pastra limba romana curata ci dimpotriva o vulgarizam pe zi ce trece, o transformam intr-o limba a trivialitatii, a americanismelor ieftine si a prostului gust dus la cote tenebroase. Este o crima a permite asa ceva asupra darului lui Dumnezeu facut acestui neam. Romanul de astazi are alte preocupari, strict materiale si materialiste , altele decat patriotismul curat, dragostea de Dumnezeu, de neam si de tara; romanul de astazi inoata in grija agoniselii desarte si in grija zilei de mine, pe care nu garanteaza ca o mai apuca. Omul contemporan, spunea un parinte, construieste ca si cum ar trai vesnic si mananca, ca si cum ar trai numai pentru asta. Romanul a uitat sa fie roman, a uitat sa-si apere valorile fara de pret ale ortodoxiei, darurile cele nepretuite, cum ar fi dreapta credinta, limba, neamul, tara aceasta frumoasa si bogata. Ce este limba romana adevarata? Este limba cartilor bisericesti, este limba intelepciunii lui Dumnezeu din Psaltire si Ceaslov. Este limba in care Dosoftei Mitropolitul a scris Psaltirea in versuri, este limba lui Cantemir din Descriptio Moldaviae, este limba cronicarilor, a Pravilelor Bisericesti, mai dulci ca mierea, este limba lui Blaga, a lui Cosbuc, a lui Eminescu si a lui Vieru. Este limba vorbita de mosii si stramosii nostri, a tuturor voievozilor si martirilor, a eroilor si taranilor care permanent au  imbogatit-o, au pretuit-o ca pe un dar de mare pret, au  pastrat-o cu sfintenie ca pe un sfant odor, ceea ce si este. M-as apleca asupra afirmatiei, permanent au imbogatit-o, nu cu cuvintele triviale ale altor limbi si cu injurii si trivialitati ci cu noi intelesuri ale intelepciunii, cu noi sclipiri de har dumnezeiesc , ridicand-o la dulceata de taina a limbii vorbite de Adam cu Dumnezeu in Rai, inainte de caderea in pacat.Limba cea adevarata este limba adevaratei credinte, a adevaratei culturi, este limba lui Nicolae Steinhardt,  a lui Daniil Sandu Tudor, a parintelui Adrian Fageteanu  si a tuturor oamenilor de cultura si valoare, care au stralucit in temnitele comuniste si au devenit sfinti. Este limba tuturor carturarilor si eruditilor acestui  neam, este limba omeniei, a buneicuviinte, a dragostei, a iubirii de straini, a ospitalitatii, a credintei si a curatiei. Asta este adevarata limba si inaintasii nostri au stiut cu prisosinta sa o pretuiasca si sa o imbogateasca. Pentru cine s-a jertfit Stefan Luchian, apoi? Sau Grigorescu? Oare pentru cine?Sau Constantin Noica, sau Nae Ionescu, sau Mircea Eliade?Pentru cine a luptat marele George Pruteanu, oare nu pentru puritatea si acuratetea limbii noastre, comoara cea de mult pret a noastra? Si noi ce am facut? Am lasat limba romaneasca sa o spurce cei rai si haini cu tot felul de injurii, tot felul de mascari si frivolitati, cu tot felul de mahalagisme si imprumuturi la moda. Am lasat limba lui Eminescu, a lui Alecsandri, a lui Blaga , prada talharilor, jefuitorilor, care au furat-o, au strambat-o si au stalcit-o. Am manelizat si am caricaturizat limba noastra cea dulce, poetica si dumnezeiasca, mostenirea noastra de la Traian si Decebal. Am “afonizat-o” si am sfasiat-o pe mireasa imaculata si melodioasa, in care s-au nascut atatea doine si balade, in care s-au scris atatea acte istorice, in care ne-am nascut, am crescut si am devenit oameni. Este limba lui Decebal, a lui Stefan, a lui Mircea si a lui Mihai, limba pe care noi am transformat-o in limba a hulei, a mediocritatii, a injuriilor si a decadentei.Limba in care este scrisa in Biblie Cintarea Cintarilor este hacuita si murdarita permanent de tot ce este ieftin, trivial, josnic si obscur. Copiii nostri invata de mici o limba straina, a trivialului si a violentei,o limba si o istorie pe care noi le-o oferim spre mostenire.Ii facem sa le fie rusine de tara si limba lor, ii dezradacinam cu totul prin faptele si exemplul nostru.Cum ii vom putea privi in ochi?

Dragi frati si surori intru Hristos, sa ne trezim la realitate si sa veghem cu trezvie adevarata la binele dreptei credintei si al neamului.Sa ne pazim tara cu valorile sale, cu bogatiile ei , cu frumusetile ei si asa, frumoasa si bogata, cu o limba ingereasca sa o predam mostenire urmasilor nostri. Caci suntem responsabili pentru mostenirea pe care o pregatim urmasilor nostri. Suntem legati de trecut si de viitor si vom da socoteala in fata Dreptului Judecator pentru tara aceasta minunata pe care am primit-o in dar, insa de care n-am fost vrednici. Caci Romania, spune un parinte, este dupa modelul Sf. Treimi; asa cum Dumnezeu este Unul singur intreit in persoane Tatal Fiul si Sf. Duh, asa si Romania este una singura rezultata prin unirea celor trei principate surori: Tara Romaneasca, Ardealul si Moldova. Ce glas proorocesc, ce minunata descoperire dumnezeiasca … Apoi , o alta problema si meteahna contemporana este frica si lasitatea noastra in lucrarea mantuirii si in indeplinirea datoriei noastre fata de Dumnezeu si fata de neam.Singura frica acceptata in crestinismul dreptmaritor-ortodox este frica de Dumnezeu si de pacat. In restul cazurilor, frica este o stare de paralizie a sufletului , pe care diavolul incearca sa ne-o insufle si prin care doreste sa anihileze orice lucrare dumnezeiasca in noi si prin noi. Crestinul trebuie sa fie curajos precum inaintasii nostri, precum sfintii si mucenicii nostri care mergeau la moarte ca la nunta ce frica au cunoscut Voievozii si Martirii Neamului in atatea razboaie si atatea prigoane? Sa ne amintim de neinfricatul Stefan, de Mihai , de Horea si de alti mari oameni si crestini, care prin martiriul lor au sfintit pamantul tarii. Sa ne amintim apoi de toti sfintii din sinaxare, de toti marturisitorii si mucenicii de la Hristos si pana azi. Caci fara teama au marturisit dreapta credinta impotriva ereziilor de tot felul, sfinti ca Sf. Maxim Marturisitorul sau Sf. Atanasie cel Mare. Pentru dreapta credinta a fost prigonit Sf. Ioan Gura de Aur si toti sfintii. Iar in veacul 20 sfintii inchisorilor comuniste, fara frica, l-au marturisit pe Hristos, in iadul reeducarii si groaznicelor chinuri din temnitele comuniste, nelepadandu-se nici o clipa de dreapta credinta in Dumnezeu.

Asa cum am spus, frica vine de la diavol , care incearca sa ne scoata din lupta cea duhovniceasca, si, prin intermediul ei si sa ne anuleze lucrarea duhovniceasca si de marturisire in lume. Insa un parinte contemporan spune ca fricosii nu se mantuiesc si bunul Dumnezeu se manie din pricina fricii si lasitatii noastre in marturisirea adevarului.Prin lasitatea noastra de a marturisi se pagubesc o multime de suflete slabe in credinta, paguba pentru care nu vom avea raspuns la INFRICOSATA JUDECATA. Nu slujim oare Celui Atotputernic si Preainalt ?Nu slujim cu totii Atottiitorului? De ce sa ne fie frica?De moarte? Oare este ingaduit crestinului sa se teama de moarte? Nu pentru asta a venit Hristos in lume,  ca sa desfiinteze moartea si sa ne dea sansa mantuirii si a vietii vesnice? Nu pentru noi a patimit si s-a Jertfit pe Cruce? Si daca El ne-a scos de sub imperiul mortii, noi de ce trebuie sa ne temem de moarte? Avem o istorie atat de bogata, atat de ziditoare pentru noi, prin bogatia de exemple de moralitate si de sfintenie a acelora care cu sange au scris-o. Avem eroii trecutului care nu au murit, ci s-au mutat de la noi in Imparatia lui Dumnezeu si care de acolo ne privesc si iau aminte. La marea Judecata a lui Hristos vom sta cu ei fata catre fata si ne vom rusina multi dintre noi de faptele noastre. Ne vom rusina pentru lipsa noastra de patriotism, pentru lipsa de dragoste pentru Sfanta Biserica, pentru ignoranta noastra in care ne complacem ca neam in momentul de fata si nu vrem sa recladim ceea ce a fost odinioara, prin exemplul vietii noastre personale. Ce vor spune oare atunci Stefan cel Mare si Sfant  si Martirii Brancoveni? Ce vor spune atunci cuviosii si dreptii acestui pamant, voievozii care s-au jertfit pentru credinta cea dreapta si pentru neam? Ce vor spune mucenicii si mucenitele?

In orice caz, un lucru este sigur. Noi nu vom avea raspuns inaintea lui Dumnezeu si inaintea lor.Suntem urmasii unor oameni care au luptat ca noi sa fim astazi liberi, sa ne putem duce si ruga fara nici o opreliste in sfintele lui Dumnezeu biserici.Suntem urmasii unor oameni care au murit, varsandu-si sangele pentru acest pamant, inrosindu-l , suntem urmasii unor oameni pentru care biserica si tara le-a fost si casa si masa si tata si mama si sotie si frate.

Iar noi ca popor ce facem? Ne lepadam zi de zi de tot ce avem mai sfant pe acest pamant, adica de dreapta credinta si de Dumnezeu. Nu ne mai cunoastem istoria si obarsia, nu mai vrem de fapt sa le cunoastem. Ne pierdem individualitatea si identitatea, asemanandu-ne tot mai mult cu societatea consumista, pur materialista din zilele noastre, participand tot mai mult la actele de egoism ale omului contemporan. Ne lasam inghititi de o societate despiritualizata, care tinde spre un tel final opus celui la care omul trebuie sa ajunga si anume indumnezeirea. Suntem angrenati intr-o goana absurda dupa cele materiale, uitand lucrurile esentiale pentru care cu adevarat merita sa traiesti si sa te jertfesti. Ne complacem ca popor intr-o stare extrem de periculoasa , intr-o ignoranta care ne va duce la o finalitate infricosatoare. Ne complacem ca popor intr-o lasitate de a spune adevarul, intr-o mocirla a lipsei de responsabilitate si a mediocritatii. Am uitat sa fim cuviosi, am uitat sa daruim si sa ne daruim.

Asadar, dragii mei compatrioţi, din dragoste si din durere v-am spus toate acestea. Sa nu considerati ca v-am certat. Am tras un semnal de alarma, fiindca lucrurile au mers prea departe. Ne pierdem neamul, ne pierdem tara. Ne pierdem individualitatea noastra si demnitatea noastra ca neam. Noi preotii avem datoria sa va spunem aceste lucruri. Dar ce este de  facut? Sa ne intoarcem la adevaratele valori, la cele spirituale, sa ne intoarcem la pildele inaintasilor nostri si vom sti cum sa traim si ce vom face in viitor. Sa ne intoarcem la valorile crestine si la Dumnezeu. Sa traim in Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa participam la propasirea valorilor acestui neam si sa-i invatam pe copii nostri adevaratele valori si cum sa traiasca frumos, asa cum o faceau bunicii nostri. Sa facem cinste numelui de roman atat aici in tara, cat si peste hotare. Sa nu uitam ca este o datorie sfanta a ne iubi tara , neamul si pe Dumnezeu, o datorie de implinit, prin chemarea noastra inalta la mantuire. Sa nu ne uitam radacinile si sa purcedem fara intarziere la aceasta inalta si sfanta lucrare. Sa luam ce este bun  din lume si nu ce este rau si pagubitor. Sa facem cunoscuta si altora dreapta credinta, ortodoxia, atat de adanca si de frumoasa, nepretuita. Sa fim exemple atat in tara cat si peste hotare de munca, cuviosie, cumintenie, smerenie, inteligenta, seriozitate si demnitate, de patriotism, de dragoste, de rabdare si de rugaciune. Sa fim plini de virtuti , asa cum a fost romanul dintotdeauna.Numai asa vom atinge telul nostru, chemarea noastra providentiala la mantuire si nu punand pret pe valorile materiale atat de desarte si de vremelnice. Caci intai virtutile ne sunt averea noastra si dupa aceea cele materiale.

Sfânt Popor Roman  trezeşte-te până nu este prea târziu! Redevino ceea ce ai fost odinioară! Intoarce-te la origini, la ceea ce cu adevărat este esenţial, la lucrurile care cu adevărat conteaza! Redevino erou, martir, pentru că merită să trăieşti şi să mori pentru bine, frumos şi Dumnezeu! “Hai români din moarte înviaţi!” cum spunea Grigore Vieru.  Să ne facem vrednici de aceeaşi cinstire cu înaintaşii noştri. Să arătăm şi altora valorile noastre adevărate, să arătăm şi altora pe adevăratul român, fiinţa cerească. Să arătăm şi altora Omul Frumos [..], omul îndumnezeit. Să arătăm şi altora o ţară binecuvântată de Dumnezeu. Să arătăm şi altora că singura noastră avuţie este Dumnezeu şi dreapta credinţă şi limba stramoşească, mare comoară şi oglindă a spiritualităţii acestui popor. Să ne îndeplinim rolul nostru providenţial, de exemplu de trăire şi simţire duhovnicească pentru celelalte popoare, chemarea noastră înaltă spre patria cerească şi nu spre cele stricăcioase şi de nimic. Să ne ocupăm , prin faptă şi cuvânt, locul în istoria mântuirii neamurilor. Să dovedim lumii ceea ce cu adevărat suntem şi ceea ce contează cu adevărat, să fim continuatori ai jertfei înaintaşilor noştri. Căci acest pământ a fost binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit cu sângele moşilor şi stramoşilor noştri. Aceasta este adevărata chemare a noastră, la care suntem chemaţi de bunul şi mult iubitorul de oameni Dumnezeu. Aceasta este chemarea noastră spre Înviere, spre mântuire. “Doamne dă-I tărie,/ unei mâini să scrie/ Biblia latinului Ardeal!!!!”Şi pe finalul finalului aş reda câteva dumnezeieşti slove ale lui  Vieru, poetul divin ce a plecat dintre noi: Pentru Ea la Putna clopot bate/Pentru Ea mi-e teamă de păcate/…Pentru Ea mai văruim pereţii/Pentru ea mai sunt răniti poeţii/Dumnezeu prima oară/Când a plâns printre aştri/El a plâns peste ţară/ Cu lacrima limbii noastre! Şi încheiem cu marele Al. Mateevici care ne ceartă aspru pentru indolenţa şi nepăsarea noastră:

……………………………

,,Limba noastră-i limbă sfântă

Limba vechilor cazanii

Care-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul

Ruginit de multă vreme

Ştergeti slinul, mucegaiul

Al uitării-n care geme.”

Cu toată dragostea pentru toţi oamenii,

                                                                                           Pr.Andrei

                                                                                                                             şi  Gral(r)dr ec Florin NAHORNIAC

Mii de credincioși au venit să se închine la mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, la Mănăstirea Putna

Mii de credincioși din toată țara au participat luni, 2 iulie, la sărbătoarea ctitorului și ocrotitorului spiritual al Mănăstirii Putna, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, la 26 ani de la canonizarea lui în Biserica Ortodoxă Română. Anul acesta s-au împlinit și 514 ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare.

151664Sărbătoarea a fost instituită ca cel de-al doilea hram al așezământului, după hramul istoric Adormirea Maicii Domnului, în anul 2010, scrie Basilica.ro

Cu acest prilej, moaștele Sfântului Ierarh Iacob Putneanul și ale Sfinților Putneni, Cuvioșii Sila, Paisie, Natan au fost scoase spre închinarea miilor de credincioși sosiți la Putna.

Manifestările religioase  dedicate Sfântului Domnitor Ștefan cel Mare. au debutat în seara zilei de 1 iulie 2018 cu sfințirea Crucii unității neamului românesc.

Slujba a fost oficiată de Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, împreună cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Crucea, amplasată în fața intrării mănăstirii, este o cruce votivă, o rugăciune înălțată lui Dumnezeu pentru întregul popor român, fiind dăruită mănăstirii de Orașul Soroca din Basarabia, unde se află vechea cetatea Soroca a Moldovei, pe malul Nistrului.

„Ștefan cel Mare a biruit cu post, rugăciune și Sfânta Cruce și așa vom birui și noi dacă vom păstra credința strămoșească și dragostea de neam și de pământul nostru strămoșesc”, a spus Arhiepiscopul Pimen la sfințirea Crucii unității neamului românesc.                                             

 Florin BUCOVINEANUL

Editorialul ediției. Va veni timpul ca oameni de teapa pușcăriașului Dragnea vor trebui să dea socoteală

Bine v-am găsit la acest nou editorial a publicației noastre. Observați de ce ,,minunății se ocupă PSD. Dar se pare că soarta are grija de oameni. Doamna Codruța Kovesi rămăne într-o funcție bună în cadrul Parchetulului General de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție. Cred ca turbă Dragnea și Tăriceanu. Cred ca președintele Iohannis le va veni de hac. Trebuie să găsească ac pentru cojocul lor. Din cauza matrapazlâcurile PSD și ale escrocilor care conduc acest partid mafiot țara și poporul sunt colaps. Despre acest lucru voi scrie în curând un amplu comentariu.              

Washington Post: În România, Polonia și Ungaria, democrația moare încet-încet

,,In timp ce partidele politice reusesc sa isi impuna din ce in ce mai mult propriile interese in Polonia, Ungaria si Romania, normele democratice si pluralismul sunt subminate, iar regimurile din aceste tari se indreapta spre autoritarism”, scrie Washington Post.

167893_1„Atacul este axat împotriva Justiției și pe garantul ei, un sistem judiciar independent”, se arată în secțiune de opinii de pe site-ul publicației americane, semnătura aparținând boardului editorial            In Polonia, aminteste Washington Post, partidul de la guvernare, Lege si Justitie, a preluat deja controlul Curtii Constitutionale si a unei parti din tribunale. Iar acum, atentia e indreptata catre Curtea Suprema,deunde 27 dintre cei 72 de judecatori ar trebui sa deimisioneze, in baza unei noi legi care ii obliga sa se penioneze mai devreme. Acest lucru a starnit furie si revolte, potrivit sursei mentionate. Subminarea justitiei din Polonia nu a ramas fara ecou la Bruxelles, avand in vedere ca UE a declansat deja proceduri disciplinare. „Aceasta e calea catre un razboi civil”, a spus Lech Walesa, liderul miscarii Solidaritate.

In Romania, noteaza Washington Post, liderul partidului aflat la putere, Liviu Dragnea, a fost condamnat de doua ori pentru abuz in serviciu. Drept urmare, formatiunea sa politica a contraatacat printr-un atac la Justitie. „Acest lucru reprezinta o lovitura puternica, avand in vedere lupta anticoruptie din ultimul deceniu”, se arata in articol.

Liviu Dragnea, mai scrie sursa citata, a reactionat in maniera in care o fac ,,ticalosii”: pozand in victima si promovand teorii ale conspiratiei. El a atacat sistemul judiciar, spunand ca face parte a asa-zisul stat paralel, si a sustinut ca ,,fortele intunecate” s-au aliat impotriva sa. De asemeena, Washington Post face o paralela intre el si presedintele american Donald Trump, care a adoptat o atitudine similara cand a fost acuzat ca a lucrat cu rusii pentru a intoarce alegerile prezidentiale in favoarea sa.

Urmatoarea pe lista se afla Ungaria, despre care jurnalistii americani scriu ca au un regim anti-democratic. Premierul Viktor Orban a reusit, de cand se afla la putere, adica din 2010, sa reduca la tacere mass-media independenta, sa-si agreseze adversarii, sa faca din imigranti niste personaje negative si sa se opuna institutiilor europene.

In final, cei de la Washington Post amintesc ca, in toate cele trei tari, fortele democratice se straduiesc sa lupte cu cele anti-democratice, refuzand astfel sa accepte sa revina la autoritarismul pe care l-au experimentat destul de recent. ,,Curajul lor ar trebui sa ne inspire si merita mai mult decat indiferenta aratata de Washington sau impotenta Bruxelles-ului” – asa se incheie articolul.

Supărare mare pentru Dragnea și Tăriceanu

Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri.

Principesa Margareta, cei doi presedinti ai Camerelor, Liviu Dragnea si Calin Popescu Tariceanu, deputati, senatori, precum si reprezentanti ai cultelor religioase, ai institutiilor statului si ai corpului diplomatic au participat, miercuri 26 Aprilie 2017, la o sesiune a plenului dedicata aniversarii a 100 de ani de la mutarea provizorie a capitalei Romaniei, de la Bucuresti la Iasi, 1916-1918. O emisiune filatelica a fost lansata cu aceasta ocazie. MARIAN ILIE/MEDIAFAX FOTO

Va să zică ne-am supărat rău și pe americani! Cum adică? Să ne certe ei în cârdășie cu fățarnicii de europeni că nu ne respectăm obligațiile, că schimbăm legile justiției după cum ne taie capul și ne vine bine? Asta după câte am făcut pentru tataia de Trump! Nerecunoștință. Am încercat noi să dăm ceva, pe undeva, dar s-au dat cu nasul sus. Ei, noroc cu drăguțul de Bibi că, de îndată ce a auzit de chestia cu ambasada, s-a muiat puțin și a zis că îi dă pe americani la fezandat și se rezolvă. Dar, ce să vezi, că odată căpățânosul ăla de neamț al nostru s-a pus pe cârâit, a coborât de pe bicicletă și a făcut tărăboi, cică uzurpare de funcție, ba l-a și pus pe pricăjitul de Orban să-i facă plângere coanei Viorica – de înaltă trădare. Aoleu, Viorica și înalta trădare! Ei bine, iată că schimbăm legile alea afurisite, dacă așa vor jupânii noștri dragi, Dragnea și Tăriceanu. Le facem și cu geometrie variabilă, dacă așa cer nevoile și neamul, vorba poetului! Că doar noi suntem și nevoile, și neamul în țara asta și ca atare facem ce poftim. Că doar putem. Avem suveranitate, așa se cheamă chestia în termeni științifici (n-o puneți pe coana Viorica să citească, fiindcă-i prea lung cuvântul; recomandare: să o apuce tușitul când ajunge acolo): ca atare, furăm tot ce se poate, iar la pârnaie, ca atare, intră alții – nu noi și ai noștri.

Prin urmare, fiind noi foarte supărați, deși poftiți, nu ne-am prezentat prin jupânii mai sus-amintiți și coana Vasilica la recepția dată de Ambasada Americană în cinstea zilei de 4 iulie. Ne-ar fi pricinuit mâhnire mare să fim acolo; or, totuși, avem și noi dreptul la „căutarea fericirii“, cum ziseră chiar ei, fiindcă toți oamenii îl au. Că doar nu era să ne găsim fericirea dând mâna cu ambasadorul ăla cu gură mare, Klemm, care ne tot toarnă pe la ai lui, la Washington, c-o fi și-o păți. Gata! Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ei da, am scos limba la ei, ca să știe că suntem hotărâți, vorba jupânului, să luptăm până la capăt! (Ce înseamnă asta? întrebați. Nu vreți să știți câte putem scoate.) A, noi suntem deschiși dialogului, dar nu să ne mai urecheze prin comunicate și intermediari, că numai dialog nu-i asta, ci să vină personal, să vorbim ca între oameni: adicătelea, să vină el Trump, ori măcar vicele lui, Pence, parcă așa-l cheamă, să stea la aceeași masă la un șpriț cu domnu’ Dragnea. (Găsim pe la Belina în împrejurimi un loc bine pitit prin stufăriș, ca să nu știe presa.) Adică se întâlnește Trump cu pocitul ăla de nord-coreean, despre care se spune că și-a omorât și jumătate din familie, și nu vrea să-l vadă pe domnu’ Dragnea al nostru, mustăcios, sufletist și familist, care nu vrea decât să-și chivernisească toate neamurile – și pe fini, și pe nași, și pe verișori, și pe amantă, cu toate rudeniile lor, ca să le fie la toți bine? Mare nedreptate!

Unii zic: dar după gestul vostru necugetat vor veni consecințe! Nu-i a bună să le scoți ăstora limba. Ei aș, că ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri. Or să-l susțină pe neamț, ca să nu-l putem demite? Mda, s-ar putea asta, dar oricum îi tăiem noi încet-încet toate prerogativele (iarăși un cuvânt greu pentru coana Viorica; recomandare: să-l silabisească): pentru al doilea mandat nu-i va rămâne decât să medieze între instituțiile publice, cum zice la Constituție. Asta o să însemne: să facă curse între ele pe bicicletă. Și apoi situațiunea generală nu-i chiar nașpa: acum avem și aliați – băieții ăștia marfă din 2Polonia, din Ungaria, ba și nervoșii ăia din Italia, Austria și așa mai departe. Frau Merkel e – ne zic nouă consilierii – terminată. Trump nu mai durează nici el prea mult, că prostii a tot făcut, de zici că ai noștri au cucerit Casa Albă. De acord, nu? Nu puteți nega asta. Ce? Au mai greșit consilierii? Se poate, de aia tocmai ne-am pitit banii, pe unde nici măcar Kövesi n-o să-i găsească!

Scurt și cuprinzător: până una-alta, ne-am săturat să plecăm capul rușinați în fața străinilor! Și apoi ce dacă ei au descoperit America aia și nu noi! Acuma ce tot vor, să ne-o bage pe gât cu tot dinadinsul? Ba pardon

Dragnea și ai lui trăiesc într-o bulă a cărei rezistență la realitate trece toate testele

Printr-o scamatorie propagandistică de neegalat în ultimii 29 de ani, condamnatul a devenit primul abuzat al țării, magistrații, stâlpii corupției, statul paralel, eșafodul pe care sunt trași pe roată nevinovații, iar inflația, izvor de bunăstare. Lumea din bulă e una întoarsă cu susul în jos, în care sărăcimea e scut uman pentru îmbuibați și jecmănitori, tinerii care protestează sunt noii dușmani ai poporului, plătiți de oculta soroșistă, și partenerii occidentali care le mai dau din când în când peste degetele hoațe, „niște ziduri“ pe care pesedimea de lux scrie măscări agramate. 

În perioada de după condamnare, Dragnea și ai lui s-au suit din mers în trenul care nu mai oprește în stații „până la capăt“. Adică, până la capătul tunelului în care i-a băgat justiția și unde martirii partidului își vor găsi izbăvirea de dosare, condamnări, confiscări extinse și abuzurile în serviciul mafiei. Ei n-au aflat că pământul e rotund și că istoria nu se repetă de la un ciclu electoral la altul, oricât ai rescrie la ea. Merg înainte ca orbii lui Bruegel cel Bătrân, ținându-se unul de altul, conduși de orbul șef, care deja s-a prăbușit în șanțul în care vor sfârși cu toții. O teribilă solidarizare în orbire. Sunt tot mai grăbiți, mai anxioși și mai agresivi. Lovesc cu toiegele în oricine încearcă să-i oprească, să le explice că șanțul e adânc și acolo s-ar putea să-i mănânce „șobolanii“.

După răzgândeala cu Ordonanța de Urgență pentru codurile penale, provocată strategic de camaradul Tăriceanu, belicoșenia lui Dragnea s-a transformat deja în fapte. Sub înaltul patronaj al trinomului Iordache-Nicolicea-Nicolae, legislația penală devine de nerecunoscut chiar și pentru infractori, care își văd așteptările depășite de avântul „reformist“ al aleșilor neamului pesedist. Confiscările extinse devin o piatră de încercare de care procurorii vor da cu capul până se vor învăța minte, eliberarea condiționată va fi un binemeritat și gratuit bilet de vacanță după scurtul popas după gratii, iar grupul infracțional organizat, o adunare de sfinți.

Abuzul în serviciu, miza întregii tărășenii, s-a tranșat la ruleta lui Dragnea. A picat pe roșu și a fost dezincriminat „parțial“ și șmecherește, să scape toți de o grijă. Tudorel, viclean copil de casă, a propus ca pragul abuzului să fie jos, la nivelul salariului minim pe economie, știind că etalonul e sus la partid și se numește Dragnea. Astfel, abuz în serviciu va fi doar atunci când funcționarul public se află în timpul programului și „obţine pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv un folos material necuvenit“. Deși „terții“, printre care și partidul, nu mai intră la socoteală, pentru ca Dragnea să nu mai fie deranjat de nicio furnicătură a fost redus și termenul de prescriere la doar 5 ani. O altă manevră cu arie mai largă este cea prin care „urma scapă turma“: dacă unul dintre inculpați plătește prejudiciul într-un dosar de corupție, scapă toți cu pedeapsa la jumătate. Bombonica fie a picat de fraieră, fie își ia parandărătul. Vestea proastă e că Dragnea va spune bye-bye completului de 5 judecători doar după ce codurile penale pesediste vor fi publicate în Monitorul Oficial. Or, până atunci se pot întâmpla multe. Lucrurile alea înfricoșătoare pe care Dragnea și ai lui le visează noaptea.

Tocmai pentru ca ele nu cumva să se dezîntrupeze din statul paralel, să prindă viață și să dea cu ciocănelul, vor fi de neclintit. Se vor bate până la capăt ca dosarele să le fie închise, procesele revizuite și infractorii să scape de stres. Nu e greu de ghicit la cine s-a gândit Tăriceanu când a propus un proiect de lege prin care să fie declasificată Hotărârea CSAT din 2005, pe când, culmea!, el era premier, deci membru CSAT, privind combaterea corupției, fraudei și spălării banilor. Proiect care se încheie cu o recomandare pentru toți năpăstuiții de justiția cea abuzivă: „persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele declasificate au posibilitatea, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, să se adreseze instanțelor, cu acțiuni în revizuire, pretenții, răspundere civilă delictuală, pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și repararea prejudiciului suferit“. Să nu uităm că prezența corupției în securitatea națională a fost declarată neconstituțională, deci ilegală, de mințile luminate și caracterele întunecate ale judecătorilor CCR. Așa că, în viziunea drăgnisto-tăricenistă, toți corupții deja condamnați, bieți martiri ai statului paralel, vor putea deschide acțiuni în revizuire și cere daune plătite de restul fraierilor. 

 1În bula lui Dragnea, cine nu e cu noi și nu susține binefacerile „reformelor“ e dușman și trebuie pedepsit. Cum ar fi Ambasada Americii, căreia trioul Dragnea-Tăriceanu-Dăncilă i-a transmis un mitocănesc flit la recepția de Ziua Națională. Absența lor a detensionat însă atmosfera – lumea se aștepta ca Viorica să dea încă un recital gramatical sau să-și șteargă degetele pe fața de masă, iar Dragnea să-și ia gorilele cu el -, așa că a fost marcată prin discursuri despre justiție, stat de drept, guvern profesionist și viitor luminos. Unul în care bula lor se va face țăndări sub presiunea votului.    Deocamdată.Dragnea a fost salvat de gașcă cu prețul aruncării în aer a justiției. E acesta  capătul?

Un „capăt” marca PSD: haznaua

În minunata zi de 2 iulie în care Comisia Iordache a aprobat amendamentul PSD la Codul Penal ce dezincriminează voalat abuzul în serviciu, cu dedicație pentru Dragnea și ai lui, am fi putut avea o epifanie.

Urmărind schimbul de replici intens mediatizat în acea zi dintre deputatul PSD cu diplomă la mare distanță Eugen Nicolicea și deputatul PNL Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, asupra excluderii terților dintre beneficiarii ilegali ai abuzului în serviciu, n-am putut să nu vedem cum vidul logic al celui dintâi a făcut loc unui abis al grosolăniei. Nu e, desigur, prima oară. Tripleta juridică a lui Daddy, Iordache-Nicolae-Nicolicea, are la îndemână o vastă gamă de mitocănii. Vin puternic din urmă și alți „gentlemen” PSD din Parlament ca Bacalbașa, Brăiloiu și Manda, la rândul lor întrecându-se în insulte și gesturi obscene la adresa colegilor și colegelor din opoziție. 

   4Dar contextul în care Nicolicea l-a bruftuluit pe Predoiu e semnificativ. Era momentul când tripleta lacheilor legislativi reușise să strecoare amendamentul-cadou pentru jupânul amenințat cu închisoarea și galeria de politicieni național-ciordiști din preajma sa. Abuzul în serviciu era, în fine, îngăduit de lege, cu condiția ca titularii beneficiilor să fie rude mai îndepărtate sau amici. PSD ajunsese „la capăt”: introdusese OUG 13 în Codul Penal. Îi venise în fine de hac, ajutată și de perversa creativitate juridică a expertului Tudorel, nu „statului paralel”, ci statului însuși. Tocmai atunci s-a găsit deputatul Predoiu să pună o întrebare insolentă despre dispariția terților, ca beneficiari ai foloaselor necuvenite, din definiția abuzului în serviciu. Or asta punea în pericol tot eșafodajul. Furios, Nicolicea și-a apostrofat preopinentul cu acuza că ar fi lipsit sau ar fi fost „la budă” când el a explicat, probabil ceva mai academic, chestiunea. 

    Epifania de care vorbeam e aceasta: când PSD ajunge „la capăt”, descoperi că, în loc de bucurie,  mujahedinii lui Daddy nu sunt capabili decât de sudalma ce invocă haznaua. Nici vorbă de vreun paradis acolo, „la capăt” – chiar și un paradis al tâlharilor care jefuiesc din banii publici destinați copiilor, dar, undeva, cândva, pe o cruce, recunosc că au greșit. Nici de vreo euforie a victoriei. Daddy și ai lui au prea multe schelete în dulap ca să mai trăiască sentimente extatice pure. În locul bucuriei, ei scot în față, chiar în clipa „triumfului”, puroiul și vespasiana. 

    Nu-i vorbă, inși de teapa lui Nicolicea se mișcă natural în sfera bădărăniei. Reacția la întrebarea incomodă a opozantului politic a ținut de registrul firescului nicolicesc. Dar ea dezvăluie involuntar mirosul pestilențial în care se mișcă Daddy și ortacii lui. Cloaca, nu paradisul, pare să populeze imaginarul acestor teroriști ai justiției.

    În loc să ia, bunăoară, un avion spre tărâmuri binecuvântate cu lemuri sau cocotieri, unde să inhaleze miresme exotice, Daddy și-a delegat jihadiștii juridici să strâmbe legile ca să poată trăi și fura mai departe liniștit, împreună cu toată șleahta, aici, printre „șobolani”. Jupânul mafioților are o certă predilecție pentru sordid și mirosuri fetide.

    Daddy n-a plecat și pentru că mizează pe aliații regionali: Orban Viktor, Jaroslaw Kaczynski și alții asemenea lor. Și pe consilieri. Nu în ultimul rând, pe trompetele lui Putin. Cu toții l-au învățat strategii sigure de a distruge domnia legii „pas cu pas”. Nu prin ordonanțe bruște la miezul nopții, cum a încercat la început și a ieșit scandalul ăla mare, cu lanternele șobolanilor și tricolorul uman viralizat mondial. Retorica e aceeași: și Kaczynski îi face „comuniști” și „securiști” pe cei ce se opun „reformelor” înfăptuite de PiS în justiție. Iar invenția ocultei sorosiste e copiată de la Orban/Fidesz și reformulată contra #Rezist de consilieri.

5    E adevărat totuși că polonezii captivați de PiS nu trăiesc în mizerie și nu circulă pe povârnișuri cu nume de străzi. Ungaria are la rândul ei o infrastructură modernă și o populație pauperă ceva mai redusă ca România. Eterna subdezvoltare a multor zone și vesela infrastructură plină de hârtoape, trenuri târâtoare și ocolișuri prin munți singularizează România printre țările Uniunii Europene confiscate de autocrați perfizi, susținuți de propaganda agresivă de tip rusesc contra ultimelor bastioane ale statului de drept. Și în Polonia mușchetarii politici ai autocratului Kaczynski schimbă arbitrar legile, sub pretextul „decomunizării” justiției, pentru a captura ultimul bastion al statului de drept prin pensionarea forțată a șefei Curții Supreme, judecătoarea Malgorzata Gersdorf, la 65 de ani în loc de 70, cât prevedea legea inițială. Haznaua PSD e însă un „bonus”, în peisajul României înapoiate. Țara carpatină ce a intrat pe 4 iulie (curat Independence Day), după votul în Parlament pentru modificarea Codului Penal, în posesia mafioților locali aliniați la despotismul regional e mai apropiată de filmele lui Kusturica decât suratele central-europene conduse de Orban și Kaczynski. 

   Dacă supraviețuiești încercării de a străbate România pe drumuri de costișă, vorba poetului, și nu ești buzunărit în timpul procesului (experții sunt în diaspora), nicio grijă. Statul luat în posesie cu ajutorul majorității parlamentare de cartelul baronilor se va ocupa și de buzunarul tău. Nu direct, pungășește, ci legal, prin bugetul public abil sifonat către rude de gradul trei și prieteni. Se va ocupa și de viața ta, desigur. Grupul de criminalitate organizată al lui Daddy nu știe de glumă. Teroriștii juridici au expus injustiției toate victimele infracțiunilor și au dat dezlegare la furt național pentru ca Al Dragnadi să nu fie „anihilat” de „Iohannis și un grup restrâns cu puteri oculte” – probabil și cu facultăți paranormale. Infractorii primesc de la noul stat mafiot resurse de 1000 de ori mai mari decât victimele. Și oricine nu-i versat în artele hoției e un paria care poate fi lăsat să moară, precum tânărul Călin Farcaș. Banii copiilor aflați în dificultate sunt deturnați către mafia de partid. În țara lui Daddy, cei stângaci și vulnerabili nu mai pot spera decât în Împărăția cerurilor

Cu aceste ultimele rânduri sunt bucuros că am reușit cu mari eforturi să închei acest editorial. Sper ca ediția viitoare să o fac mai cu spor deoarece am mult de scris, lucruri ce trebuiesc știute de popor.

Cu aceasta va las cu bine și vă doresc multă sănătate, cu mult belșug în toate

   General-colonel(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

La Timişoara a fost demarat un proiect de restaurare a optsprezece biserici din Eparhie

Arhiepiscopia Timişoarei a demarat împreună cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timişoara un proiect de restaurare a optsprezece biserici din Banat, majoritatea de patrimoniu.

Prezentarea proiectului a avut loc la Centrul eparhial din Timișoara la începutul acestei săptămâni, informează site-ul oficial al Mitropoliei Banatului.

Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, prof. univ. dr. ing. Viorel Șerban, rectorul Politehnica Timișoara, prof. univ. dr. ing. Marius Moșoarcă, preodecanul Facultății de  Arhitectură şi Urbanism din Timișoara, şi a studenţilor implicaţi în acest proiect.

DSC_7250-Medium-768x508.x71918 DSC_7217-Medium-768x508.x71918Mitropolitul Banatului le-a vorbit celor prezenţi despre importanța protejării bisericilor din eparhie, multe din ele biserici de patrimoniu, și a apreciat dragostea și râvna studenților pentru salvarea acestor lăcașuri de cult.

Această acțiune se încadrează în demersul inițiat de către Arhiepiscopia Timișoarei de a conserva  patrimoniul bisericesc din Banat.

De-a lungul anilor au fost desfășurat ateliere interdisciplinare, care au avut în centrul preocupărilor biserica și toposul sacru din mai multe perspective: releveu tradițional, fotogrametric și fișe pentru fiecare element din lemn al bisericii, studierea arhivelor, studii de parament și ale stratului pictural, expertiza biologică și structurală, analiza dendro-cronologică, interviuri în comunitate, etc.

Au fost fotografiate, fișate și analizate bisericile din Belinț, Pesac, Cerneteaz, Bazoșul Vechi, Duboz, Foeni, Mănăstirea Partoș, Gaiu Mic, Chizătău, Murani ș.a.

Cauzele acestor avarii provin din infiltrarea apei din capilaritate, cauze biologice, deteriorări provocate de factorii de mediu.

Profesorii și studenții implicați în proiect au propus mai multe metode de restaurare reversibile în conformitate Chartei de la Veneția.

Proiectul de diagnoză a degradărilor și de propunere a unor metode de restaurare a lăcaşurilor de cult este în curs de realizare în cadrul disciplinei de Metode și Tehnici de Restaurare al Facultății de Arhitectură și Urbanism și se va finaliza în parteneriat cu Arhiepiscopia Timișoarei.

Florin NAHORNIAC

I.P.S. IOAN SELEJAN, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

Mai întâi  a fost inginer dar a fost mai puternic patriotism față de acest pământ sfânt românesc creștinat după anul 33 d. H. Numai prin intrarea Sa în rândurile Bisericii Ordtodoxe Române și-a găsit și-a găsit adevărata împlinire. După regulă bunului simț trebuia să fie Patriarhul României. Este mai înțelept și cu multă verticalitate. La Harghita și Covasna i-a făcut pe maghiari ,,ferfeniță’’ făcându-I pe români să capete încredere în ei că trăiesc pe pământ românesc care le aparține. Arma de bază a IPS IOAN a fost steagul nostru tricolor care i-a făcut pe oficialitățile celor două județe să se teamă de el.  

IPS-Ioan-Mitropolitul-Banatului (1)Peste tot unde mergea la slujbe ducea cu dânsul și 3 – 400 de steaguri tricolore românești. Prin ele îi îndemna pe români să țină sus steagul ființei noastre naționale. Dar acest lucru nu a fost pe placul UDMR și a altor partide horthysto-naziste. Pe mulți îi deranja românismul său adevărat și de suflet. Nici unii români nu agreau felul IPS IOAN de a fi.  

 După trecerea la cele veșnice a IPS Mitropolit NICOLAE Bunul Dumnezeu al Banatului a orânduit ca în jilțul de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului să urce IPS Ioan Selejan                                                                                          

REPERE BIOGRAFICE

Înaltpreasfinţia Sa Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, fiind al patrulea copil al părinţilor săi, Ioan şi Ilca. Şcoala primară a urmat-o în satul natal Pietrani, iar gimnaziul l-a urmat în localitatea Pocola,Bihor. A absolvit liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia 1971 şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia 1976.   În anul 1980 a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj.    

În anul 1986 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990 Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu. La 6 august 1990 a fost hirotonit ierodiacon la Mănăstirea Lainici, iar la 15 august 1990 a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Tismana.    

Între anii 1990-1994 a fost rânduit stareţ al Mănăstirii Lainici de IPS Nestor Vornicescu, încredinţându-i-se păstorirea sufletească a fraţilor şi călugărilor din mânăstire.    

  În perioada 1980-1994 a restaurat mai multe biserici şi mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăţ, Lainici, Crasna), iar cât a fost stareţ la Mânăstirea Lainici, a zidit o nouă biserică, monumentală, în incinta mânăstirii, şi un corp de chilii. În perioada studiilor la Ierusalim a coordonat pictarea unei părţi a bisericii şi a amenajat o bibliotecă, care a fost şi ea pictată.  În perioada 1991-1994 a urmat în paralel două studii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim, unul în Studii Biblice, şi altul în Egiptologie şi Orientalistică.    

În anul 1994 a fost hirotesit Arhimandrit şi numit Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în ţară pentru ocuparea funcţiei de episcop. Ca un act de dreptate faţă de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru credinţă şi românitate, cu înţeleaptă chibzuinţă asupra împrejurărilor prezente şi viitoare ale existenţei dreptcredincioşilor ortodocşi din judeţele Harghita şi Covasna, Adunarea Naţională Bisericească, în şedinţa din 11 ianuarie 1994, a hotărât înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

  La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca întâistătător al nou înfiinţatei Episcopii, cu sediul la Miercurea-Ciuc, în persoana P.C.Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan. La 20 iulie 1994, la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia întru arhiereu a Î.P.S. Sale, Ioan Selejan. Nădejdile exprimate ori nerostite ale credincioşilor şi ale slujitorilor bisericeşti se îndreptau către un arhiereu care avea experienţa vieţuirii alături de străini, care restaurase multe biserici şi mânăstiri şi care se va dovedi întru totul devotat chemării sale.    

DSC_5373La 25 septembrie 1994, a avut loc la Miercurea-Ciuc, în catedrala „Sfântul Nicolae” instalarea primului episcop al Covasnei şi Harghitei.       În cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009, desfăşurată la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Ioan Selejean, Episcopul Covasnei şi Harghitei a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop, pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire chiriahală deosebită şi îndelungată a Bisericii. Această hotărâre de ridicare a Preasfinţiei Sale la rangul de arhiepiscop rămâne un însemnat act de apreciere şi preţuire a întregii lucrări a Preasfinţitului Părinte Ioan, puse în slujba Sfintei Biserici şi a neamului românesc din Episcopia Covasnei şi Harghitei, în cei 15 ani de arhierie. Duminică, 23 august 2009, a urmat actul solemn şi demn acela al ridicării la rangul de Arhiepiscop al Preasfinţitului Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei după săvârşirea Sfintei Liturghii de către PF Daniel, Patriarhul României şi 14 membrii ai Sfântului Sinod.  

  La 16 decembrie 2014, IPS Ioan a fost ales de către Sfântul Sinod în slujirea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.      La 28 decembrie 2014 a fost întronizat ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, în catedrala mitropolitană din Timişoara, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și mai mulți membri ai Sfântului Sinod.

FUNCŢII, DISTINCŢII ŞI TITLURI

  • Pentru „slujirea cu cinste, evlavie şi dragoste de oameni a Cuvântului lui Dumnezeu”, la 1 Decembrie 2001, cu ocazia Zilei Naţionale a României, prin decret prezidenţial, i-a fost conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor.
  • Preşedinte de onoare al Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita.
  • Preşedinte de onoare al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna
  • Premiul de excelenţă acordat de revista „Formula AS” din Bucureşti, pentru activitatea depusă pe tărâmul spiritualităţii ortodoxe, februarie 2002
  • Premiul de excelenţă acordat de Redacţia ziarului „Obiectiv” din Braşov, 2003, „Pentru respectul Preasfinţiei Sale faţă de tezaurului de valori al culturii şi spiritualităţii neamului nostru, pentru statornicia în credinţa strămoşească”
  • Distincţia „Filocalia” şi Diplomă de Excelenţă, acordată de Asociaţia Comunitară a Românilor din Miercurea-Ciuc, 2003, „pentru contribuţia adusă la păstrarea şi afirmarea culturii şi spiritualităţii românilor din judeţul Harghita”
  • Diploma de excelenţă, acordată de Radio Târgu Mureş, ianuarie 2005, pentru contribuţia adusă pentru organizarea Sesiunii naţionale de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”
  • La 28 mai 2007, a primit Crucea Şaguniană, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Ardealului, pentru lucrarea pastoral-misionară, culturală şi filantropică de care se bucură credincioşii ortodocşi din judeţele Covasna şi Harghita, distincție ce i-a fost acordată de IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

CĂRȚI, STUDII, ARTICOLE, PRECUVÂNTĂRI

  • Editoriale apărute în revista Grai Românesc, nr. 1-55 / 1995-2012:

– Noaptea cea de taină a Naşterii Domnului;

– Învierea lui Hristos – Axa Bisericii Ortodoxe: Ziua Învierii Domnului – Praznicul Vieţii, al Fericirii şi al Păcii;

– Ziua Naşterii Domnului – Bucuria cerului şi a pământului;

– Învierea Domnului, Sfântul Odor coborât în inimile noastre;

– Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos – Sărbătoarea plină de mireasma căminului părintesc;

– Învierea lui Hristos – izvor de bucurie pentru toţi creştinii;

– Dumnezeu iubeşte pe om cu iubire veşnică;

– Prin Hristos Cel Înviat ne întoarcem acasă la Dumnezeu Tatăl;

– Dumnezeu-Logosul S-a făcut Om;

– Ceea ce vezi scrie;

– Învierea lui Hristos e „Paştele” Lui şi temelia „Paştelui” nostru, al tuturor;

– Hristos în istorie;

– Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului;

– Mesia – Iisus Hristos;

– Fericirea în Hristos;

– Ţara cu Carpaţi şi multe cruci;

– Iubire ce arzi şi nu mistuieşti;

– Mesaj creştin la început de secol XXI: Viaţă, pace şi iertare;

– Împărtăşire din lumină;

– Hristos – pacea noastră;

– Lumină din lumina lui Hristos;

– Naşterea lui Hristos – naşterea durerii;

– Hristos – iubirea răstignită;

– Taina din peştera Betleemului;

– „Pe Golgota nu a curs sânge, ci iubirea mântuitoare a lui Hristos”;

– Peştera Betleemului – mărturie a tainei întrupării lui Hristos;

– Taina Mormântului deschis şi gol;

– Hristos – lumina lumii se naşte! El voieşte să Se semene, să Se zămislească în inimile şi viaţa noastră!;

– Prin Hristos Cel Înviat ne întoarcem acasă – la Dumnezeu-Tatăl;

– Viaţa în tinda veşniciei;

– Din Lumina Învierii lui Hristos s-a aprins candela veşniciei noastre;

-Iubirea se întrupează ca din ea să ne împărtăşim;

-Hristos Cel Înviat ne-a lăsat şi scara şi merindea Cerului;

– Paştile-Anul veşniciei.

  • Pe urmele strămoşilor, în Angvstia, 1/1996, Editura Carpatica, Sf. Gheorghe-Cluj-Napoca
  • Candelă şaguniană, în Buletinul Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna (1992-1997), nr. 1, Sf. Gheorghe, 1998
  • Un locaş al minţii, al culturii şi al inimii, în Cuvântul nou, anul VII, nr. 1606, 30 aprilie 1996
  • Cuvânt înainte, în Personalităţi din Covasna şi Harghita, de Ioan Lăcătuşu, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1998
  • Precuvântare, în Aurel Nistor-o pagină din istoria Bisericii şi a Neamului, Volum de studii şi articole alcătuit şi îngrijit de Ioan Lăcătuşu, Editura Carpaţii Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1999, Volum apărut cu binecuvântarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei
  • Părintele Gheorghe Răţulea – omul lui Dumnezeu, în Slujind Biserica şi Neamul. Cultură, religie, angajare creştină, de Pr. Gheorghe Răţulea, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2002
  • De’nceput, în Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2003, Volum apărut cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei
  • Un înalt „vârf” din curbura Carpaţilor, în Omagiu acad. Horia Colan la 80 de ani, coordonator Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006
  • Adevărul Covasnei – o publicaţie de grai şi simţire românească, în Adevărul Covasnei, nr. 1, 1-7 decembrie 2006
  • Patriarhul reîntregirii Neamului, în Patriarhul Miron Cristea, de Ilie Şandru, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2008, Volum tipărit sub egida Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, având binecuvântarea şi purtarea de grijă a P.S. Ioan Selejan
  • Un om pentru Biserică şi Ţară, în Teculeştii din neam în neam, de Luminiţa Cornea, Constantin Catrina şi Ioan Lăcătuşu, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2008, Volum apărut cu binecuvântarea P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei
  • Între altar şi condei, în Un monument reînviat. Biserica ortodoxă „Sf. Apostoli Petru, Pavel şi Andrei”, de Pr. Emil Pop şi prof. Valeria Pop, Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2009, Volum apărut cu binecuvântarea şi sprijinul nemijlocit al P.S. Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei
  • Pe cărarea Raiului – convorbiri duhovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan”, Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2010
  • Pe cărarea Raiului – convorbiri duhovniceşti cu Ioan, Arhiepiscopul Munților”, Editura Sophia, București, Ediţia a II-a, 2014.

PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE ÎN ȚARĂ

  • Ştiinţă şi religie, în cadrul Sesiunii Naţionale de comunicări ştiinţifice „Patrimoniul religios – patrimoniul cultural”, Sf. Gheorghe – Arcuş, 24-25 noiembrie 1994;
  • Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie, ediţia I, 22-23 septembrie 1995, anual în luna septembrie, până la ediţia a XIV din 25 septembrie 2008, Sf. Gheorghe – Arcuş – Miercurea-Ciuc (moderator);
  • Necesitatea cinstirii înaintaşilor, în cadrul Simpozionului omagial „100 de ani de la naşterea Dr. Ovidiu Bidu”, Sf. Gheorghe, 28 februarie 1995;
  • Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Etnografia românească în localităţile din Arcul Carpatic”, Sf. Gheorghe, 25 noiembrie 1995 (moderator) ;
  • Simpozionul şi expoziţia documentară „110 ani de la naşterea Episcopului Veniamin Nistor”, Sf. Gheorghe, 7 decembrie 1996 (moderator, împreună cu I.P.S. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului şi P.S. Laurenţiu Streza, Episopul Caransebeşului) ;
  • Dezbaterea Strategia cercetării şi valorificării patrimoniului cultural istoric din sud-estul Transilvaniei, Sf. Gheorghe, 7 decembrie 1996 (moderator, împreună cu I.P.S. Antonie Plămădeală, P.S. Laurenţiu Streza, Prof.univ.dr. Ioan Opriş, Prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici);
  • Dezbaterea Monografii săteşti, şcolare şi parohiale, Miercurea-Ciuc, 3 aprilie 1997 (moderator);
  • Dezbaterea Stadiul aplicării Hotărârii de Guvern privind înfiinţarea Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, Miercurea-Ciuc, 6 decembrie 1997 (moderator, împreună cu Mihai Gorgoi şi Valeriu Cavruc);
  • Ortodoxia românească în perspectiva integrării europene, în cadrul celei de a 93-a Adunări Generale a ASTREI Centrale, Sf. Gheorghe, 17 octombrie 1997 (moderator, împreună cu Acad. Alexandru Surdu, Prof.univ.dr. Dumiitru Acu);
  • Dezbaterea Ortodoxie şi Românism, în cadrul Universităţii de vară Făgeţel – Izvorul Mureşului, 16 august 1999 (moderator, împreună cu Pr. Constantin Galeriu şi Pr. Ilie Molodovan);
  • Dezbaterea Locul Ortodoxiei în Europa, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 16 august 2000 (moderator, cu participarea: P.F. Teoctist, Patriarhul României, I.P.S. Petru, Mitropolitul Basarabiei; Pr. Ilie Molodovan);
  • Conferinţa preoţească 2000 de ani de creştinism în spaţiul românesc, Miercurea-Ciuc, 10 noiembrie 2000 (moderator);
  • Conferinţa Implicarea Bisericii în viaţa socială a mileniului III, Roma, 3-8 februarie 2001
  • Conferinţa Creştinismul în catacombe, Serile Filocalice, Sf. Gheorghe, 10 aprilie 2001;
  • Conferinţa Aspecte teologice din opera lui Constantin Brâncuşi, teatrul Naţional din Oradea, 21 iunie 2001;
  • Dezbaterea Biserica şi Societatea contemporană, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 19 august 2001 (moderator, împreună cu Pr. Ilie Molodovan) ;
  • Conferinţa Misiunea Bisericii la începutul mileniului III, la Barcelona (Spania), septembrie 2001;
  • Simpozionul Drepturile omului – dimensiune spirituală şi acţiune civică, Iaşi, 15 octombrie 2001 (moderator);
  • Conferinţa preoţească cu temele Administraţia parohia în raport cu legislaţia care se referă la biserică şi Familia azi, probleme pastorale şi sociale, Miercurea-Ciuc, 6 noiembrie 2001;
  • Adunarea festivă prilejuită de împlinirea a zece ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine Andrei Şaguna, Sf. Gheorghe, 23 martie 2002 (moderator) ;
  • Dezbaterea Locul ortodoxiei în Europa unită, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 24 iulie 2002 (moderator, cu participarea: P.S. Sofian Braşoveanu, Arhim. Antim David, Pr. Ilie Molodovan) ;
  • Dezbaterea Necesitatea cercetării şi promovării culturii populare, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 26 iulie 2002 (moderator, împreună cu scriitoarea Sânziana Pop şi rapsodul Grigore Leşe) ;
  • Conferinţa internaţională, Religii şi culturi între conflict şi dialog, dedicat evenimentelor de la 11 septembrie, Palermo (Italia), 1-3 septembrie 2002;
  • Colocviul ecumenic internaţional, Centrul Cultural Pastoral „Sf. Daniil Sihstrul”, Mănăstirea Durău, 17-18 septembrie 2002 (moderator) ;
  • Dezbatere urmată de lansarea oficială a Programului naţional împotriva traficului de persoane în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 22 iulie 2003 (moderator, împreună cu Pavel Abraham, Secretar de Stat, Preşedintele Agenţiei Naţionale Antidrog) ;
  • Dezbaterea Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în sprijinirea românilor de pretutindeni, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 20 iulie 2004 (moderator, împreună cu Viorel Badea şi Eugen Popescu, Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni) ;
  • Conferinţa Teologia catacombelor romane, organizată de Universitatea Bucureşti, 21 aprilie 2005;
  • Dezbaterea Biserica şi societatea, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 14 iulie 2005 (moderator, împreună cu Norica Nicolai, Pavel Abraham, Louis Ulrih);
  • Dezbaterea Legea minorităţilor din România, Sf. Gheorghe, 19 noiembrie 2005 (moderator) ;
  • Colocviul Gheorghe Papuc (1928-1993), fiul al Covasnei – un preot ales şi vrednic om de cultură, Sf. Gheorghe, 29 aprilie 2006 (moderator) ;
  • Consfătuirea Lăcaşurile de cult – centre spirituale ale comunităţii, organizată de către Secretariatul de Stat pentru Culte, la sediul Mitropoliei din Sibiu, 13 iulie 2006;
  • Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, Izvorul Mureşului, 18 noiembrie 2006 (moderator împreună cu IPS Laurenţiu Strzea, Mitroploitul Ardealului şi IPS Andrei Andrecuţ, Arhiepiscopul de Alba Iulia);
  • Simpozionul 10 ani de la înfiinţarea Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sf. Gheorghe, 28 noiembrie 2006, (moderator);
  • Sărbătorirea Prof.univ.dr.ing. Horia Colan, membru corespondent al Academiei Române, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere, Sf. Gheorghe, 28 noiembrie 2006, (moderator)
  • Conferinţa organizată de Asociaţia NEPSIS a tinerilor din Paris, Bruxel şi Paris, 27/31 ianuarie 2007 (la invitaţia IPS Iosif pop, Mitropolitul Europei Occidentale şi şi Meridionale);
  • Dezbaterea Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi a traficului de droguri în zona de frontieră a Uniunii Europene şi a NATO, în colaborare cu Departamentul de Stat al SUA şi cu Ambasada SUA la Bucureşti, în cadrul Universităţii de vară Izvorul Mureşului, 17 august 2007 (moderator, împreună cu Pavel Abraham);
  • Conferinţa Rolul Bisericii Ortodoxe în integrarea europeană a României, Protopopiatul Miercurea – Ciuc, 12 decembrie 2007 (moderator);
  • Seminarul festiv La bicentenarul naşterii ierarhului Andrei Şaguna – sărbătoare şi cunoaştere, Sf. Gheorghe, 27 iunie 2008 (moderator, împreună cu cerc. Ana Grama şi dr. Gelu Neamţu);
  • Dezbaterea Religiile la cumpăna dintre milenii, Universitatea de vară Vălenii de Munte, 13 august 2008;
  • Conferinţa pastoral-misionară cu temele Viaţa şi personalitatea Mitropolitului Andrei Şaguna şi 2008 – anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii, Miercurea-Ciuc, 30 septembrie 2008 (moderator);
  • Conferinţa cu tema Implicarea Bisericii în procesul de tranziţie după 1989 susţinută la Congresul internaţional de la Cracovia în Polonia în perioada 6-8 septembrie 2009;
  • Participarea la conferința Zilele Culturii Naționale, 15 ianuarie 2015, la Academia Română filiala Timișoara.

PARTICIPĂRI INTERNAŢIONALE

  • 24-27 ianuarie 2002 – a participat la „Ziua de rugăciune pentru pacea în lume”, eveniment organizat la Assisi (Italia) de către Oficiul de Celebrări Liturgice al Vaticanului, de faţă fiind şi Papa Ioan Paul al II-lea;
  • 11-16 iulie 2002 – împreună cu o delegaţie BOR în frunte cu PF Teoctist participă la hirotonia şi instalarea ca Arhiepiscop al românilor din SUA şi Canada a PS Nicolae Condrea, Montreal (Canada) ;
  • 30 august – 4 septembrie 2002 – face parte din delegaţia BOR aflată la conferința ecumenică de la Palermo (Italia); vizita la Cimitirul Mănăstirii Capucinilor din Palermo, căutând rămăşiţele pământeşti ale patriotului român Nicolae Bălcescu;
  • 3-6 februarie 2005, Prea Sfinţitul Ioan participă, alături de 100 de episcopi din 40 de ţări ortodoxe, la Roma, la conferinţa cu tema „Creştinii şi păstorii pentru Biserica de mâine – Curajul unui nou umanism”;
  • 6-9 septembrie 2009, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan a participat la Cracovia (Polonia), la Conferinţa mondială cu tema „Pacea în contextul actual mondial” organizată de Comunitatea Sant Egidio din Italia. Întrunirea şi-a propus identificarea unor soluţii în vederea aplanării conflictelor existente pe plan mondial;
  • 3-5 octombrie 2010 – La invitaţia Comunităţii Sant Egidio din Italia, ÎPS Ioan a participat la Barcelona, Spania, la întâlnirea cu tema „Locuiesc împreună într-o perioadă de criză: Familia de popoare, Familia lui Dumnezeu” a reprezentanţilor Marilor Religii ale lumii. La această întâlnire, ÎPS Sa, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Române, a susţinut referatul intitulat: Familia creştină. Părinţii şi persoanele în vârstă („I padri e gli anziani”);
  • 10-11 septembrie 2011 – ÎPS Ioan, alături de alţi ierarhi membrii ai Sfântului Sinod al BOR, l-au însoţit pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în vizita canonică pe care Preafericirea Sa a efctuat-o în Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxembourguluila invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord.
  • 11- 13 septembrie 2011 – ÎPS Ioan a participat la Cea de-a 25-a Întâlnire Internaţională pentru Pacea reprezentanţilor Marilor Religii ale lumii organizată de Comunitatea Sant`Egidio la München, cu tema„Destinaţi la convieţuire”. Între participanţii la acest eveniment s-au numărat şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Dl. Christian Wulf, Preşedintele Germaniei şi D-na Angela Merkel, Cancelarul Germaniei. În cadrul acestei Întâlnirii Internaţionale pentru Pace ÎPS Ioan, a prezentat o expunere intitulată: Martiri şi mărturisitori ai credinţei.
  • 14 septembrie 2011 – ÎPS Ioan a slujit la Nuremberg, Germania, Sfânta Liturghie alături de ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură despre semnificaţiile duhovniceşti ale Sfintei Cruci.
  • 30 aprilie – 1 mai 2012, din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ÎPS Ioan a condus în diaspora din Italia delegaţia patriarhală cu moaştele Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica.
  • În perioada 8-12 septembrie 2012 a participat la la Cea de-a 26-a Întâlnire Internaţională pentru Pacea reprezentanţilor Marilor Religii ale lumii organizată de Comunitatea Sant` Egidio la Sarajevo. A prezentat în cadrul secţiunii „The value of life” (“Valoarea vieţii”) o expunere cu tema: „Sensul şi valoarea vieţii. Viaţa ca dar al lui Dumnezeu”.
  • 29 septembrie-1 octombrie 2013 – ÎPS Ioan a   participat la Roma, Italia,   la Întâlnirea internaţională pentru pace „Curajul speranţei – religii şi culturi în dialog” organizată de Comunitatea Sant’Egidio. . În cadrul dezbaterilor ÎPS Ioan a susţinut referatul cu tema „Darul Veșniciei”
  • 20-22 martie 2014- ÎPS Ioan a participat la Roma, Italia, la Întâlnirea internaţională „Le periferie umane ed esistentiali nei Padri della Chiesa”, organizată de Comunitatea Sant’Egidio. La acest eveniment au participat numeroase alte personalităţi ale lumii religioase, politice şi culturale din întreaga lume. În cadrul dezbaterilor ÎPS Ioan a susţinut referatul cu tema „La o margine de lume”.
  •  5-8 septembrie 2015 – Î.P.S. Ioan a participat la Tirana, Albania, la Congresul internațional
    „Pacea este întotdeauna posibilă – religii și culturi în dialog”.
  •  17-26 iunie 2016 – Î.P.S. Ioan a participat în Creta – Grecia, la Sfântul și Marele Sinod al
    Bisericii Ortodoxe.
  •  18-20 septembrie 2016 – Î.P.S. Ioan a participat la Assisi-Italia la întrunirea internațională cu
    tema: ,,Sete pentru pace. Religii și culturi în dialog”.
  •  25 septembrie 2016 – Î.P.S. Ioan a participat la târnosirea noii catedrale ortodoxe din orașul Bar-
    Muntenegru.
  • În zilele de 11-12 septembrie 2017, a participat la Congresul internaţional intitulat Căile păcii:
    Religii şi culturi în dialog, organizat de Comunitatea Sant’ Egidio la Münster and Osnabrück,
    Germania.

General-colonel(r)prof univ dr ec Florin Mihai NAHORNIAC