Arhive zilnice: 28 august 2018

Mitropolia Banatului marchează Anul Omagial 2018 – Centenarul – printr-o conferință internațională, la Timișoara

Cu prilejul Anului Omagial 2018 proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul Omagial al unităţii de credinţă și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918,  Mitropolia Banatului organizează o conferinţă intrnațională cu tema România Mare – “Grădina Maicii Domnului” și “patriarhul” teologiei și spiritualităţii românești, părintele Dumitru Stăniloae, în perioada 1-6 octombrie, la Timișoara 2018. Marele eveniment va marca şi împlinirea a 25 de ani de la trecerea în veşnicie a părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993)

selejan-sursa-pressalertro-465x390Învățământul religios preuniversitar din școli și licee a fost marcat și tensionat în ultimul timp de ideea unei eventuale impuneri a studierii istoriei religiilor în locul “Orei de Religie” confesională. În acest sens, sectorul învățământ al Arhiepiscopiei Timișoarei își dorește realizarea unei conferințe, care prin participarea unor reprezentanți de seamă ai teologiei și spiritualității ortodoxe să ofere orientarea spre reperele duhovnicești ale învățământului: biblic, ascetic și mistic.

“Anul acesta sărbătorim Centenarul Marii Uniri (1918-2018). Astfel, alături de alte evenimente și manifestări ale agendei culturale a Arhiepiscopiei Timișoarei, sectorul Învățământ marchează prin organizarea acestei conferințe internaționale să interpreteze sintagma – România „Grădină a Maicii Domnului” (de la viziunea Cuvioşilor Iosif şi Chiriac de la Bisericani, sec XV, pomeniţi pe 1 octombie, până la afirmația făcută de papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei din 1999 în România) –, adaptându-o la semnificația reîntregirii teritoriale a românilor din cele trei regiuni ale țării acum o sută de ani. Spiritualitatea poporului român este una prin excelență mariologică, dovadă mulțimea de locașuri de cult închinate Maicii Domnului pe teritoriul românesc actual. Astfel, puternica credință în Dumnezeu a strămoșilor noștrii și consțiința unității de limbă și credință au condus spre realizarea Marii Uniri într-o țară teritorial unitară sub „Acoperământul Maicii Domnului”, întrucât, încă din secolul XV, această sintagma a României drept „Grădină a Maicii Domnului” a fost asociată continuu ideii de unitate națională a poporului român – explică reprezentanții Mitropoliei Banatului.

Totodată anul acesta, 2018, se împlinesc 25 de ani de învățământ teologic în Timișoara. De aceea, prin această manifestare cultural-spirituală se dorește sublinierea aportului educațional al învățământului teologic din Banat, respectiv din Timișoara, la continuitatea identității teologiei românești, care prin reprezentanți de seamă (D. Stăniloae, Ioan I. Ică jr. ș.a.), au oferit culturii europene un model de ethos românesc autentic, permanent racordat la cercetarea internațională și formator de curent original de gândire teologică. Și teologia bănățeană parte a teologiei românești aduce omagiul său cu prilejul centenarului prin organizarea acestei conferințe internaționale

De asemenea, faptul că anul acesta se împlinesc și 25 de ani de la moartea părintelui Dumitru Stăniloae reprezintă un reper important în contextul Anului Omagial. Contribuția Bisericii Ortodoxe Române la Marea Unire din 1918 este covârșitoare și de netăgăduit, dar într-un secol ea a reușit să ofere culturii europene, teologiei ortodoxe și României Mari, și pe cel mai mare teolog ortodox al secolului XX. Apariția în istoria culturii și spiritualității române a unui exponent de calibru mondial, precum părintele Stăniloae, se datorează și condițiilor oferite de contextul unificării teritorial-cultural-spirituale a tuturor românilor în anul 1918. O astfel de personalitate trebuie comemorată sau omagiată și de reprezentanți de nivel internațional. Faptul că părintele Stăniloae își extrage seva conținutului teologic-duhovnicesc al operei sale din Liturghia Ortodoxă, Spiritualitatea Filocală, și Teologia Isihastă, a determinat conceperea cadrului conferinței prin invitarea unor teologi care au promovat aceste valori ale spiritualității ortodoxe (Alexander Golitzin, Andrew Louth şi Sebastian Brock, de ex.). Organizarea unei conferințe dedicată Părintelui Stăniloae, el însuși un „arhiereu” al teologiei românești și admirator al monahismului ortodox, impune prezența unor ierarhi ți teologi ortodocși, profesori în mari centre universitare ale Americii și Europei (Marquette University, Oxford University sau Tesalonic et. al.).  De asemenea, grup ţintă va fi aproximativ 200 de studenți și cadre didactice din „Universitatea” de Vest din Timișoara, precum și intelectualii creștini din comunitatea locală.

Florin NAHORNIAC

Hramul celei mai însemnate ctitorii românești în stil baroc din Banat

Întâistătătorul Mitropoliei Banatului s-a aflat de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în urbea de pe Timiș, în mijlocul credincioșilor lugojeni. De mai bine de 250 de ani, biserica monument-istoric din Lugoj, închinată Maicii Domnului, îmbracă haine de sărbătoare, cinstindu-și ocrotitoarea spirituală. La ceas de sărbătoare, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Din sobor au făcut parte părintele Ionel Popescu, vicar eparhial, părintele protopop Ioan Cerbu, părintele Ilie Albiciuc, protopop al Protoieriei Ortodoxe Ucrainene din Lugoj și preoții coslujitori ai parohiei. La synaxa euharistică, alături de numărul mare de credincioși, au participat reprezentanți ai autorităților județene și locale, precum și mai multe delegații oficiale ale orașelor înfrățite cu municipiul Lugoj. În cadrul slujbei, Chiriarhul Banatului a binecuvântat steagul Corului „Ion Vidu” al parohiei, unul din corurile cele mai vechi din țară, înființat în 1810, ce rămâne o vie expresie a trecutului muzical al municipiului de pe Timis.

După otpustul Liturghiei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a vorbit despre importanța cinstirii Fecioarei Maria. În continuare, potrivit tradiției locale, soborul slujitor, alături de credincioși, au înconjurat biserica monument-istoric, intonând troparul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu.

Monumentalul lăcaș de cult a fost ctitorit la anul 1759 de obercneazul Gavrilă Gurean, fiind sfinţită la 28 august 1766.

Florin CREȘTINUL

EDITORIALUL EDIȚIEI. Va veni timpul ca oameni de teapa pușcăriașului Dragnea să dea socoteală

glume-liviu-dragnea-asasinat-301810Bine v-am găsit la acest nou editorial a publicației noastre. Observați de ce ,,minunății se ocupă PSD. Dar se pare că soarta are grija de oameni. Doamna Codruța Kovesi rămăne într-o funcție bună în cadrul Parchetulului General de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție. Cred ca turbă Dragnea și Tăriceanu de necaz. Cred ca președintele Iohannis le va veni de hac. Trebuie să găsească ac pentru cojocul lor. Din cauza matrapazlâcurile PSD și ale escrocilor care conduc acest partid mafiot țara și poporul sunt colaps. Despre acest lucru voi scrie în curând un amplu comentariu. Situația generală a țării se agravează dar nu dorește să se implige pentru remedierea situației              

Washington Post: În România, Polonia și Ungaria, democrația moare încet-încet

,,In timp ce partidele politice reusesc sa isi impuna din ce in ce mai mult propriile interese in Polonia, Ungaria si Romania, normele democratice si pluralismul sunt subminate, iar regimurile din aceste tari se indreapta spre autoritarism”, scrie Washington Post.

„Atacul este axat împotriva Justiției și pe garantul ei, un sistem judiciar independent”, se arată în secțiune de opinii de pe site-ul publicației americane, semnătura aparținând boardului editorial 

In Polonia, aminteste Washington Post, partidul de la guvernare, Lege si Justitie, a preluat deja controlul Curtii Constitutionale si a unei parti din tribunale. Iar acum, atentia e indreptata catre Curtea Suprema,deunde 27 dintre cei 72 de judecatori ar trebui sa deimisioneze, in baza unei noi legi care ii obliga sa se penioneze mai devreme. Acest lucru a starnit furie si revolte, potrivit sursei mentionate. Subminarea justitiei din Polonia nu a ramas fara ecou la Bruxelles, avand in vedere ca UE a declansat deja proceduri disciplinare. „Aceasta e calea catre un razboi civil”, a spus Lech Walesa, liderul miscarii Solidaritate. 

 In Romania, noteaza Washington Post, liderul partidului aflat la putere, Liviu Dragnea, a fost condamnat de doua ori pentru abuz in serviciu. Drept urmare, formatiunea sa politica a contraatacat printr-un atac la Justitie. „Acest lucru reprezinta o lovitura puternica, avand in vedere lupta anticoruptie din ultimul deceniu”, se arata in articol. 

dragasaLiviu Dragnea, mai scrie sursa citata, a reactionat in maniera in care o fac ,,ticalosii”: pozand in victima si promovand teorii ale conspiratiei. El a atacat sistemul judiciar, spunand ca face parte a asa-zisul stat paralel, si a sustinut ca ,,fortele intunecate” s-au aliat impotriva sa. De asemeena, Washington Post face o paralela intre el si presedintele american Donald Trump, care a adoptat o atitudine similara cand a fost acuzat ca a lucrat cu rusii pentru a intoarce alegerile prezidentiale in favoarea sa. 

Urmatoarea pe lista se afla Ungaria, despre care jurnalistii americani scriu ca au un regim anti-democratic. Premierul Viktor Orban a reusit, de cand se afla la putere, adica din 2010, sa reduca la tacere mass-media independenta, sa-si agreseze adversarii, sa faca din imigranti niste personaje negative si sa se opuna institutiilor europene.

In final, cei de la Washington Post amintesc ca, in toate cele trei tari, fortele democratice se straduiesc sa lupte cu cele anti-democratice, refuzand astfel sa accepte sa revina la autoritarismul pe care l-au experimentat destul de recent. ,,Curajul lor ar trebui sa ne inspire si merita mai mult decat indiferenta aratata de Washington sau impotenta Bruxelles-ului” – asa se incheie articolul.

Supărare mare pentru Dragnea și Tăriceanu

Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corigenți. Ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri.

Va să zică ne-am supărat rău și pe americani! Cum adică? Să ne certe ei în cârdășie cu fățarnicii de europeni că nu ne respectăm obligațiile, că schimbăm legile justiției după cum ne taie capul și ne vine bine? Asta după câte am făcut pentru tataia de Trump! Nerecunoștință. Am încercat noi să dăm ceva, pe undeva, dar s-au dat cu nasul sus. Ei, noroc cu drăguțul de Bibi că, de îndată ce a auzit de chestia cu ambasada, s-a muiat puțin și a zis că îi dă pe americani la fezandat și se rezolvă. Dar, ce să vezi, că odată căpățânosul ăla de neamț al nostru s-a pus pe cârâit, a coborât de pe bicicletă și a făcut tărăboi, cică uzurpare de funcție, ba l-a și pus pe pricăjitul de Orban să-i facă plângere coanei Viorica – de înaltă trădare. Aoleu, Viorica și înalta trădare! Ei bine, iată că schimbăm legile alea afurisite, dacă așa vor jupânii noștri dragi, Dragnea și Tăriceanu. Le facem și cu geometrie variabilă, dacă așa cer nevoile și neamul, vorba poetului! Că doar noi suntem și nevoile, și neamul în țara asta și ca atare facem ce poftim. Că doar putem. Avem suveranitate, așa se cheamă chestia în termeni științifici (n-o puneți pe coana Viorica să citească, fiindcă-i prea lung cuvântul; recomandare: să o apuce tușitul când ajunge acolo): ca atare, furăm tot ce se poate, iar la pârnaie, ca atare, intră alții – nu noi și ai noștri.

Prin urmare, fiind noi foarte supărați, deși poftiți, nu ne-am prezentat prin jupânii mai sus-amintiți și coana Vasilica la recepția dată de Ambasada Americană în cinstea zilei de 4 iulie. Ne-ar fi pricinuit mâhnire mare să fim acolo; or, totuși, avem și noi dreptul la „căutarea fericirii“, cum ziseră chiar ei, fiindcă toți oamenii îl au. Că doar nu era să ne găsim fericirea dând mâna cu ambasadorul ăla cu gură mare, Klemm, care ne tot toarnă pe la ai lui, la Washington, c-o fi și-o păți. Gata! Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ei da, am scos limba la ei, ca să știe că suntem hotărâți, vorba jupânului, să luptăm până la capăt! (Ce înseamnă asta? întrebați. Nu vreți să știți câte putem scoate.) A, noi suntem deschiși dialogului, dar nu să ne mai urecheze prin comunicate și intermediari, că numai dialog nu-i asta, ci să vină personal, să vorbim ca între oameni: adicătelea, să vină el Trump, ori măcar vicele lui, Pence, parcă așa-l cheamă, să stea la aceeași masă la un șpriț cu domnu’ Dragnea. (Găsim pe la Belina în împrejurimi un loc bine pitit prin stufăriș, ca să nu știe presa.) Adică se întâlnește Trump cu pocitul ăla de nord-coreean, despre care se spune că și-a omorât și jumătate din familie, și nu vrea să-l vadă pe domnu’ Dragnea al nostru, mustăcios, sufletist și familist, care nu vrea decât să-și chivernisească toate neamurile – și pe fini, și pe nași, și pe verișori, și pe amantă, cu toate rudeniile lor, ca să le fie la toți bine? Mare nedreptate!

Unii zic: dar după gestul vostru necugetat vor veni consecințe! Nu-i a bună să le scoți ăstora limba. Ei aș, că ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri. Or să-l susțină pe neamț, ca să nu-l putem demite? Mda, s-ar putea asta, dar oricum îi tăiem noi încet-încet toate 61969350prerogativele (iarăși un cuvânt greu pentru coana Viorica; recomandare: să-l silabisească): pentru al doilea mandat nu-i va rămâne decât să medieze între instituțiile publice, cum zice la Constituție. Asta o să însemne: să facă curse între ele pe bicicletă. Și apoi situațiunea generală nu-i chiar nașpa: acum avem și aliați – băieții ăștia marfă din Polonia, din Ungaria, ba și nervoșii ăia din Italia, Austria și așa mai departe. Frau Merkel e – ne zic nouă consilierii – terminată. Trump nu mai durează nici el prea mult, că prostii a tot făcut, de zici că ai noștri au cucerit Casa Albă. De acord, nu? Nu puteți nega asta. Ce? Au mai greșit consilierii? Se poate, de aia tocmai ne-am pitit banii, pe unde nici măcar Kövesi n-o să-i găsească!

Scurt și cuprinzător: până una-alta, ne-am săturat să plecăm capul rușinați în fața străinilor! Și apoi ce dacă ei au descoperit America aia și nu noi! Acuma ce tot vor, să ne-o bage pe gât cu tot dinadinsul? Ba pardon.

Un „capăt” marca PSD: haznaua

În minunata zi de 2 iulie în care Comisia Iordache a aprobat amendamentul PSD la Codul Penal ce dezincriminează voalat abuzul în serviciu, cu dedicație pentru Dragnea și ai lui, am fi putut avea o epifanie.

Urmărind schimbul de replici intens mediatizat în acea zi dintre deputatul PSD cu diplomă la mare distanță Eugen Nicolicea și deputatul PNL Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, asupra excluderii terților dintre beneficiarii ilegali ai abuzului în serviciu, n-am putut să nu vedem cum vidul logic al celui dintâi a făcut loc unui abis al grosolăniei. Nu e, desigur, prima oară. Tripleta juridică a lui Daddy, Iordache-Nicolae-Nicolicea, are la îndemână o vastă gamă de mitocănii. Vin puternic din urmă și alți „gentlemen” PSD din Parlament ca Bacalbașa, Brăiloiu și Manda, la rândul lor întrecându-se în insulte și gesturi obscene la adresa colegilor și colegelor din opoziție. 

   Dar contextul în care Nicolicea l-a bruftuluit pe Predoiu e semnificativ. Era momentul când tripleta lacheilor legislativi reușise să strecoare amendamentul-cadou pentru jupânul amenințat cu închisoarea și galeria de politicieni național-ciordiști din preajma sa. Abuzul în serviciu era, în fine, îngăduit de lege, cu condiția ca titularii beneficiilor să fie rude mai îndepărtate sau amici. PSD ajunsese „la capăt”: introdusese OUG 13 în Codul Penal. Îi venise în fine de hac, ajutată și de perversa creativitate juridică a expertului Tudorel, nu „statului paralel”, ci statului însuși. Tocmai atunci s-a găsit deputatul Predoiu să pună o întrebare insolentă despre dispariția terților, ca beneficiari ai foloaselor necuvenite, din definiția abuzului în serviciu. Or asta punea în pericol tot eșafodajul. Furios, Nicolicea și-a apostrofat preopinentul cu acuza că ar fi lipsit sau ar fi fost „la budă” când el a explicat, probabil ceva mai academic, chestiunea. 

  miting-psd_96146  Epifania de care vorbeam e aceasta: când PSD ajunge „la capăt”, descoperi că, în loc de bucurie,  mujahedinii lui Daddy nu sunt capabili decât de sudalma ce invocă haznaua. Nici vorbă de vreun paradis acolo, „la capăt” – chiar și un paradis al tâlharilor care jefuiesc din banii publici destinați copiilor, dar, undeva, cândva, pe o cruce, recunosc că au greșit. Nici de vreo euforie a victoriei. Daddy și ai lui au prea multe schelete în dulap ca să mai trăiască sentimente extatice pure. În locul bucuriei, ei scot în față, chiar în clipa „triumfului”, puroiul și vespasiana. 

    Nu-i vorbă, inși de teapa lui Nicolicea se mișcă natural în sfera bădărăniei. Reacția la întrebarea incomodă a opozantului politic a ținut de registrul firescului nicolicesc. Dar ea dezvăluie involuntar mirosul pestilențial în care se mișcă Daddy și ortacii lui. Cloaca, nu paradisul, pare să populeze imaginarul acestor teroriști ai justiției.

    În loc să ia, bunăoară, un avion spre tărâmuri binecuvântate cu lemuri sau cocotieri, unde să inhaleze miresme exotice, Daddy și-a delegat jihadiștii juridici să strâmbe legile ca să poată trăi și fura mai departe liniștit, împreună cu toată șleahta, aici, printre „șobolani”. Jupânul mafioților are o certă predilecție pentru sordid și mirosuri fetide.

    Daddy n-a plecat și pentru că mizează pe aliații regionali: Orban Viktor, Jaroslaw Kaczynski și alții asemenea lor. Și pe consilieri. Nu în ultimul rând, pe trompetele lui Putin. Cu toții l-au învățat strategii sigure de a distruge domnia legii „pas cu pas”. Nu prin ordonanțe bruște la miezul nopții, cum a încercat la început și a ieșit scandalul ăla mare, cu lanternele șobolanilor și tricolorul uman viralizat mondial. Retorica e aceeași: și Kaczynski îi face „comuniști” și „securiști” pe cei ce se opun „reformelor” înfăptuite de PiS în justiție. Iar invenția ocultei sorosiste e copiată de la Orban/Fidesz și reformulată contra #Rezist de consilieri.

    E adevărat totuși că polonezii captivați de PiS nu trăiesc în mizerie și nu circulă pe povârnișuri cu nume de străzi. Ungaria are la rândul ei o infrastructură modernă și o populație pauperă ceva mai redusă ca România. Eterna subdezvoltare a multor zone și vesela infrastructură plină de hârtoape, trenuri târâtoare și ocolișuri prin munți singularizează România printre țările Uniunii Europene confiscate de autocrați perfizi, susținuți de propaganda agresivă de tip rusesc contra ultimelor bastioane ale statului de drept. Și în Polonia mușchetarii politici ai autocratului Kaczynski schimbă arbitrar legile, sub pretextul „decomunizării” justiției, pentru a captura ultimul bastion al statului de drept prin pensionarea forțată a șefei Curții Supreme, judecătoarea Malgorzata Gersdorf, la 65 de ani în loc de 70, cât prevedea legea inițială. Haznaua PSD e însă un „bonus”, în peisajul României înapoiate. Țara carpatină ce a intrat pe 4 iulie (curat Independence Day), după votul în Parlament pentru modificarea Codului Penal, în posesia mafioților locali aliniați la despotismul regional e mai apropiată de filmele lui Kusturica decât suratele central-europene conduse de Orban și Kaczynski. 

  colectiv-proces-liviu-dragnea-tariceanu-tudorel-toader-malin-bot-reporter-virtual Dacă supraviețuiești încercării de a străbate România pe drumuri de costișă, vorba poetului, și nu ești buzunărit în timpul procesului (experții sunt în diaspora), nicio grijă. Statul luat în posesie cu ajutorul majorității parlamentare de cartelul baronilor se va ocupa și de buzunarul tău. Nu direct, pungășește, ci legal, prin bugetul public abil sifonat către rude de gradul trei și prieteni. Se va ocupa și de viața ta, desigur. Grupul de criminalitate organizată al lui Daddy nu știe de glumă. Teroriștii juridici au expus injustiției toate victimele infracțiunilor și au dat dezlegare la furt național pentru ca Al Dragnadi să nu fie „anihilat” de „Iohannis și un grup restrâns cu puteri oculte” – probabil și cu facultăți paranormale. Infractorii primesc de la noul stat mafiot resurse de 1000 de ori mai mari decât victimele. Și oricine nu-i versat în artele hoției e un paria care poate fi lăsat să moară, precum tânărul Călin Farcaș. Banii copiilor aflați în dificultate sunt deturnați către mafia de partid. În țara lui Daddy, cei stângaci și vulnerabili nu mai pot spera decât în Împărăția cerurilor

Cu aceste ultimele rânduri sunt bucuros că am reușit cu mari eforturi să închei acest editorial. Sper ca ediția viitoare să o fac mai cu spor deoarece am mult de scris, lucruri ce trebuiesc știute de popor.

Cu aceasta va las cu bine și vă doresc multă sănătate, cu mult belșug în toate

  General-colonel(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august. Credincioşii postesc în această zi, ca să nu se asemene cu Irod, cel care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul.

taierea capului img 2Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Povestea, tradiţiile, obiceiurile legate de această sărbătoare (Imagine Thomas Dan / Mediafax Foto)Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un nou an. Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post. Credincioşii postesc în această zi, pe de o parte ca să nu se asemene cu Irod, care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut că Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe de altă parte, ca să le fie viaţa asemenea cu cea pe care a dus-o Ioan, ascetică.      Se spune că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor. După cum se postesteşe în fiecare vineri, pentru răstiginire, tot astfel se cuvine postul în această zi.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie escatologică, precum este şi Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Faţă ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos – chip de slavă, prin Adormirea Maicii Domnului se arată că acela care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei care nu au fost străini de pocăinţa vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în Rai, relatează crestinortodox.ro. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit astfel: Cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima luna din anul bisericesc, drept semn că acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa, capitolul 21, potrivit crestinortodox.ro.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului drept răsplată.     Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a două aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai.  Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

 După un timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Cât timp a fost monah, el s-a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezatorului Ioan. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se află un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit de păgânii ce se înmulţiseră în zonă, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.     Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

Altar

Altar

În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului prorocului. Când şi-a simţit sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grijă lui Eustaţiu, un monah arian, care locuia într-o peşteră. Multe minuni se vor petrece în această peşteră. Din nefericire, Eustaţiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, Eustaţiu, ştiind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul, scrie crestinortodox.ro.  

Peştera va fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Această este socotită a două aflare a cinstitului cap al Botezatorului.     În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.    Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiţii şi obiceiuri. Să nu fie folosit cuţitul. Curăţirea criminalilor şi înfăptuitorilor de păcate grave. Să nu se taie şi să nu se mănânce fructe şi legume rotunde.  

   În ziua de 29 august, când prăznuim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, există credinţa în popor că nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupea cu mâna. În popor se vorbea şi de începerea unui post, numit ,,de la cruce până la cruce”, un post care ţinea până pe 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creştin, care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave.   Tot în popor era întâlnită şi interdicţia de a tăia şi mânca fructe şi legume cu formă rotundă, de pildă pepenele nu era consumat în această zi. Aceste obiceiuri nu au legătură cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, deci, nu trebuie respectate

Am realizat acest articol ca o stimă și un respect deosebit pentru Mănăstirea Timișeni, județul Timiș, care își serbează hramul, față de stareța acestui așezământ, maica CASIANA și toate maicile de aici.

LA MULȚI  ANI CU BUCURII ȘI SĂNĂTATE

General-colonel(r)prof univ dr ec Mihai NAHORNIAC

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – Tradiţii şi superstiţii

 Sfânta de zi de 29 august, dedicată Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este comemorată nu numai în tradiţia bisericii creştin-ortodoxe, ci şi în cele romano-catolice, greco-catolice, luterane, şi anglicane. Mai mult decât atât, superstiţia de a nu se mânca dintr-o platou sau o tipsie (deoarece capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost adus regelui Irod pe o tavă), cea de a folosi cuţite la masă sau a îmbucă vreun aliment având forma asemănătoare cu aceea a unui cap, au o largă răspândire în diverse ţări europene.

taierea capului img 1Conform Evangheliilor sinoptice (cele ale lui Matei, Marcu şi Luca), Irod (Herod), având titul de tetrarh sau vicerege al Iudeei, l-a aruncat în temniţă pe Sfântul Ioan Botezătorul întrucât condamnase divorţul său de leguiuta-i soaţă, Faselis (Phasaelis), luând-o în mod nelegiuit de nevastă pe Irodia (Herodias), soţia fratelui său Filip I. Cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, Irod a fost încântat de dansul Salomeei, frumoasa fiică a Herodiei, şi, ameţit de băutură, i-a promis că îi dăruieşte tot ce vrea, chiar şi jumătate din regatul său. Salomeea şi-a întrebat mama ce ar trebui să-i pretindă regelui, iar Irodia a îndrumat-o să ceară a i se aduce capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tavă. Deşi înfricoşat de această cerere, Irod a fost de acord în cele din urmă să îi dea curs, poruncind ca sfântul să fie ucis în închisoare.
Istoricul evreu Flavius Josephus a relatat că Irod l-ar fi omorât pe Sfântul Ioan Botezătorul ,,pentru ca nu cumva influenţă crescândă lui Ioan să aducă de partea sa o mare putere şi să-l facă să işte o revoltă.” De asemeni, Flavius Josephus a afirmat că mulţi dintre evrei credeau că dezastrul militar ce l-a adus pe Herod în mâinile lui Aretas, socrul său, a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru purtarea sa nedemnă.
Deşi nici o sursă istorică nu oferă o dată exactă a acestui eveniment, se poate aproxima că tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a avut în anii 28-29 d. Hr., după ce acesta a fost încarcerat în anul 27.
În tradiţia populară românească, ziua de 29 august, numită „crucea mică”, marca începerea unui post negru ce ţinea până la „crucea mare”, adică până în ziua de 14 septembrie, dedicată Înălţării Crucii. Acest post era recomandat mai cu seamă pentru mântuirea sufletului de cele mai grele păcate săvârşite în viaţă: ucideri, tâlhării insotie de omoruri, incendieri, avorturi provocate sau naturale, asasinarea pruncilor în somn. Postul era ţinut şi de surori pentru fraţi sau viceversa, de părinţi pentru copii ori pentru o rudă pierdută în lume, una care se înecase sau înfăptuise păcatul sinuciderii. Adeseori, părinţii se conformau postului negru ce debuta odată cu ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul ca o căinţă faţă de vorbele urâte şi rele spuse odraslelor lor la mânie! În perioada de postire era permis să se mănânce o dată pe zi o singură turtă din mălai ori grâu, ce era musai a fi făcută pe cărbuni de cel ce postea, nefiind îngăduit a fi atinsă de vreun alt om. Turta nu trebuia să fie tăiată ci ruptă în mâini, firimiturile sau resturile ei recomandându-se a fi lăsate pe pământ, sub o icoană, de preferinţă cea a Maicii Domnului. Cine era împovărat de păcate mai uşoare avea voie deguste şi nişte poame. Nu era permis a dormi în pat, ci pe jos, pe pământ, fără aşternut, numai cu o pernă umplută cu paie şi fără vreun acoperământ. Cei ce încheiau postul primeau la biserică de pomană colaci, untdelemn, struguri şi un mănunchi de flori în mijlocul căruia se găsea o lumânare din ceară curată, făcută de o femeie iertată de păcate ori de o fecioară.
Postul se ţinea şi pentru friguri, pentru că acestea începeau a le da târcoale oamenilor, în fiecare an, după praznicul tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Tot contra frigurilor, era bine a nu se mânca pepeni verzi pe 29 august. De fapt, era indicat ca în această zi să nu se atingă nimeni de fructe ori legume semănând cu un cap de om (nuci, căpăţâni de usturoi, pere, mere), nici din acelea cu cruce în ele (pepeni, nuci) ori având culoarea roşie. Vinul roşu era şi el oprit a se bea, iar varza nu tebuie mâncată cu nici un chip, întrucât se spunea că Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe o varză, de fiecare dată el revenind la viaţă. Era de rău augur să mănânci din tipsie sau blid, ori să foloseşti la masă cuţitul, trebuind să rupi mâncarea cu mâna. Unii oameni, mai credincioşi, nu se atingeau de bucate în această zi sau se mulţumeau să mănânce numai struguri.

 Florin BUCOVINEANUL

Ultima mare sărbătoare din anul bisericesc: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

29 septembrie, Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc. Pe 1 septembrie începe un an nou.

Zi de doliu

De Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezatorul ni se cere să postim, pe de o parte, ca să nu ne asemănăm cu Irod, care a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept rasplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezatorul, iar pe de altă parte, taierea capului img 1ca să ne asemănăm cu viaţa înfrânată a lui Ioan.     Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Mama sa, Elisabeta, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Prorocul Ioan s-a născut cu şase luni înaintea lui Iisus, iar venirea lui pe lume a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia.    Sfântul Ioan Botezatorul s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă aspră, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice.   Rolul lui Ioan a fost nu doar de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi de a-l descoperi lumii că Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.    În ziua de 29 august, există credinţa în popor că nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupe cu mâna.  În popor se vorbeşte şi despre începerea unui post, numit ,,de la cruce până la cruce”. Acesta ţine până pe 14 septembrie, de Înălţarea Sfintei Cruci, neconsemnat în calendarul creştin şi are rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave.      Tot în popor este întâlnită şi interdicţia de a tăia şi măncă fructe şi legume de formă rotundă.

Florin CREŞTINUL

Un protestatar gazat de jandarmi a murit

Poliţiştii şi procurorii din Teleorman au declanşat o anchetă şi au deschis un dosar de cercetare penală în cazul unui bărbat în vârstă de 68 de ani care a participat la protestul din 10 august din Piaţa Victoriei şi care duminică seară a murit la Spitalul Judeţean din Alexandria, reprezentanţii unităţii medicale fiind cei care au sesizat Poliţia cu privire la deces.

1_3_177095_1534844953_08296_favDepartamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) spune că bărbatul se prezentase la una dintre ambulanţele SMURD aflate în Piaţa Victoriei, acuzând sângerare la nas, a primit îngrijiri medicale la faţa locului şi a refuzat transportul la spital. Spitalul Judeţean Alexandria a transmis că bărbatul era în evidenţe cu mai multe afecţiuni cardiace şi digestive, precizând că era internat din 15 august la terapie intensivă, cu diagnosticul “ulcere multiple sângerânde”.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria a transmis, luni, un comunicat de presă în care precizează că bărbatul, în vârstă de 68 de ani, a ajuns la unitatea medicală în 15 august, prin transfer, având cu hemoragie digestivă superioară, “exprimată prin melenă şi sindrom anemic sever”.

“Investigaţiile au confirmat diagnosticul de ulcere multiple sângerânde şi a fost internat la Terapie Intensivă, unde a beneficiat de tratament specific pacientului critic.  Cu toate acestea, starea pacientului s-a agravat.  În data de 19 august, orele 23.45, bărbatul a decedat, în urma unui stop cardio-respirator. Facem meţiunea că pacientul era în evidenţă pentru mai multe afecţiuni cardiace şi digestive.  Cauzele exacte ale decesului vor fi stabilite în urma necropsiei”, a transmis Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria.

UPDATE – DSU: Bărbatul care a participat la proteste şi care a murit la spitalul din Alexandria a primit îngrijiri de la echipajele SMURD din Piaţa Victoriei; avea sângerări la nas şi a refuzat transportul la spital

DSU face precizări, pe Facebook, în cazul lui Ilie Gâzea, bărbatul care a participat la protestele din 10 august şi care a murit în cursul nopţii de 19 spre 20 august la Spitalul Judeţean din Alexandria.

“În urma informaţiilor conţinute în documentele de la intervenţia echipajelor medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat din Piaţa Victoriei în noaptea de 10 august 2018, s-a constatat că pacientul s-a prezentat la una dintre ambulanţele SMURD aflate la faţa locului, acuzând Epistaxis (sângerare la nivelul nasului). Pacientul a declarat echipajelor de urgenţă că suferea de boli cronice, precum hipertensiune arterială, iar la momentul examenului clinic, pacientul era conştient, cooperant, cu tensiunea arterială mărită (161/126), şi oxigenare în limite normale (97%). În urma acordării primului ajutor, i s-a propus pacientului transportul la spital, acesta refuzându-l sub semnătură”, spune DSU.

Anchetă a Poliţiei în cazul unui bărbat care a murit la Spitalul Judeţean din Alexandria; el a participat la mitingul din 10 august din Piaţa Victoriei

Poliţiştii şi procurorii din Teleorman au declanşat o anchetă şi au deschis un dosar de cercetare penală în cazul unui bărbat în vârstă de 68 de ani care a murit la Spitalul Judeţean din Alexandria şi despre care în spaţiul public au apărut informaţii că a participat la protestul din 10 august din Piaţa Victoriei, după care ar fi suferit o puternică hemoragie nazală şi bucală. Bărbatul a murit duminică seară Spitalul Judeţean din Alexandria, reprezentanţii unităţii medicale fiind cei care au sesizat Poliţia cu privire la deces, a declarat pentru News.ro directorul medical al Spitalului Judeţean Alexandria, Valentina Robu.

Potrivit directorului medical al Spitalului Judeţean Alexandria, Valentina Robu, bărbatul în vârstă de 62 de ani a murit duminică seară, iar reprezentanţii unităţii medicale au anunţat Poliţia Teleorman luni dimineaţă, după ce cazul a fost mediatizat.

Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Teleorman, Teodora Dragole, a declarat pentru News.ro că poliţiştii, sub coordonarea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, au deschis un dosar de cercetare penală. Primele date arată că bărbatul, originar din Turnu Măgurele, s-a prezentat la unitatea medicală din localitate în 15 august, iar în aceeaşi zi a ajuns la Spitalul Judeţean Alexandria, unde a primit tratament până la momentul decesului.

Cauza morţii nu a fost deocamdată stabilită, medicii legişti fiind cei care urmează a stabili motivul decesului.

Jurnalistul Alexandru Căutis a scris că bărbatul a participat la protestul din 10 august din Piaţa Victoriei şi i s-ar fi făcut rău în urma intervenţiei cu gaze lacrimogene, suferind o hemoragie nazală şi bucală.

Georgeta AMBERT

Liviu Dragnea susţine că a fost ţinta unei tentative de asasinat. ,,Au venit patru străini în România”. Dar dracul nu l-a luat

Preşedintele Camerei Deputaţilor a afirmat că în aprilie 2017 era să fie ucis, la comanda unui ,,domn foarte celebru în lume”.

glume-liviu-dragnea-asasinat-301810Liviu Dragnea a declarat marţi seară că a fost ţinta unei tentative de asasinat. „Iohannis vrea să-şi elimine potenţialii contracandidaţi. Eu am câştigat alegerile în 2016, deci ţinta e pe mine, pentru că eu conduc partidul. Vom adopta anul acesta noua lege a pensiilor care va schimba în bine milioane de pensii. Atunci Iohannis zice aşa: omul acesta ori trebuie omorât, fizic, ori băgat la puşcărie”, a spus liderul PSD, care ulterior a dat detalii despre această tentativă de eliminare a sa.

Dragnea a spus ca a existat „o tentativă în aprilie anul trecut”. „Au venit patru străini în România, cazaţi la Athenee Palace. Am scăpat”, a declarat liderul PSD, care a spus că nu vrea să dea mai multe detalii.

Întrebat dacă există un dosar privind această tentativă de asasinat, el a spus că România este „un stat parţial mafiot” şi că prezumptivii asasini ar fi fost plătiţi de „un domn foarte celebru în lume”.

Întrebat dacă se gândeşte la George Soros, Dragnea a răspuns „eu nu mă gândesc la el, el se gândeşte la mine.

Georgeta AMBERT

George Enescu: „Muzica românească este născută din suferințele poporului nostru prigonit”

Se împlinesc 137 de ani de la nașterea ilustrului compozitor, pedagog, pianist și violonist George Enescu. De aceea, închin rândurile de față genialului nostru confrate de credință și neam, supranumit „prinț al viorii”, dorind ca prin acestea să-i aduc un pios omagiu. Cum să nu-l iubești pe Enescu care vedea în muzică  manifestarea celor mai profunde simțăminte!?  El spunea că muzica este tovarășa românului în singurătatea munților și câmpiilor; ea îi liniștește spaimele, îl ajută pe român să-și spună dorul, nostalgia și durerea. Muzica românească este născută din suferințele poporului nostru prigonit. De aceea ea este dureroasă și nobilă. Ea este una din comorile cu care se poate mândri România.

timAți trăit vreodată sentimentul de regret că n-ați fost contemporani cu unul din genialii noștri români? Vă mărturisesc că de mic îmi doream să fi avut bucuria și onoarea să-l fi zărit măcar odată pe Eminescu, Creangă, Sadoveanu ori Enescu. Dacă despre marii literați am citit încă din anii de școală, pe Enescu nu l-am cunoscut decât prin intermediul unui disc de vinil pe care părinții îl aveau în casă și, din când în când, îl ascultam. Mă fascinau memorabilele-i Rapsodii: fără o minimă cultură muzicală, le consideram reprezentative pentru tot ce înseamnă muzică românească. Deși arcușul viorii mă captiva, nu știam prea multe despre autorul memorabilelor compoziții. Abia după 1990, ca licean, am participat la o manifestare culturală organizată de Filarmonica ieșeană dedicată genialului român, aflând acolo amănunte despre viața și opera sa. De atunci l-am trecut nu doar într-un pomelnic al Liturghiei, ci și în cel a inimii, încercând să-mi arăt recunoștința și prețuirea față de cel înzestrat de Dumnezeu cu belșug de har.

Se împlinesc 135 de ani de la nașterea ilustrului compozitor, pedagog, pianist și violonist De aceea, închin rândurile de față celui supranumit „prinț al viorii”, dorind să-i aduc un pios omagiu deoarece, prin monumentala-i operă, a reușit să îmbine extraordinarele teme folclorice autohtone cu stranii acorduri wagneriene, realizând astfel zvâcnirea de la național la universal, procurând recunoaștere internațională, alături de marii muzicieni ai lumii.

Vă mărturisesc că îmi vine greu să aștern pe hârtie, în spațiul unui articol, puternicele simțăminte de recunoștință și prețuire față de uriașa personalitate a lui George Enescu. Nici nu am intenția de a încropi aici o prozaică schiță biografică; ar fi prea puțin, ridicol de puțin. Voiesc doar ca gândurile mele să se constituie într-un îndemn de a-l redescoperi pe Enescu, ca un exponent principal al culturii și simțirii noastre naționale.

Citeam nu demult o întâmplare relatată de una din fiicele lui Sadoveanu, Profira, care la vârsta de 13-14 ani, a avut fericita ocazie să-l întâlnească pe genialul mânuitor al arcușului viorii. Locuia temporar în vila din Copou, fostă a lui Kogălniceanu, ca refugiat de la București, în timpul Primului Război Mondial. Imobilul îl cumpărase Sadoveanu cam în aceeași perioadă, fiind nevoiți, astfel, să împartă același casă pentru ceva vreme. Profira spunea că acolo, în curtea reședinței din Copou, îl zărea adesea. Părea o umbră fină, ce se strecura discret către odaia lui, având un chip plină de lumină, nobleță și modestie. Ba chiar fața lui, spunea prozatoarea, părea albă ca a unui mucenic, pe când ochii îi ardeau ca un foc nestins. În tihna serii, Enescu începea să cânte. Copila lui Sadoveanu mărturisea că adesea plângea ascultându-l. Era singurul mod de a răspunde unor emoții negrăite, iscate de sunetul fermecat al viorii. Mă găsesc, cred, în asentimentul dumneavoastră că astfel de trăiri le-am simțit fiecare, încântați de sunetul compozițiilor enesciene.

Enescu devenise un titan al muzicii pe plan mondial încă din timpul vieții. Conștientiza acest lucru, dar, cu o profundă smerenie, recunoștea că totul se datorează darurilor primite de la Dumnezeu, muncii, dar și obârșiilor sale: „iată-mă de două ori pecetluit, ca om al gliei și ca mistic. Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieții”.

Multe lucruri uimesc în viața lui Enescu. Dar în mod deosebit impresionează atașamentul față de rădăcinile sale, față de locul și anii nevinovați ai prunciei, față de valorile spirituale ale neamului românesc. Pe toate Enescu le vedea exprimate cel mai fidel prin muzică: aceasta, considera el „… este tovarășa românului în singurătatea munților și câmpiilor; ea îi liniștește spaimele, îl ajută să-și spună dorul, nostalgia și durerea. Muzica românească este născută din suferințele poporului nostru prigonit. De aceea ea este dureroasă și nobilă. Ea este una din comorile cu care se poate mândri România”.

Înainte de a pleca în exil, Enescu a încercat să se despartă de pământul său natal într-un mod cu totul emoționant. A susținut la Ateneu 20 de concerte, toate în prima decadă a tristului an 1946. În luna mai, în același an, la Filarmonica din București, a participat la un festival de muzică. La sfârșitul verii, după câteva zile de odihnă la Tescani, s-a îndreptat spre meleagurile tihnite ale copilăriei din zona Botoșanilor. S-a recules la mormântul părinților și bunicilor săi, iar apoi, întors la București, pe 6 septembrie, s-a îmbarcat din portul Constanța spre America, începându-și astfel amarul exil ce va dura nouă ani. Neputând să se acomodeze cu „visul american”, s-a reîntors pe bătrânul continent, stabilindu-se la Paris. Aici și-a continuat activitatea muzicală, împletind munca istovitoare cu nestinsul dor pentru țara și neamul lui. După două accidente vasculare, primul în 1950, iar celălalt prin ‘’54, genialul nostru confrate s-a stins în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la vârsta de 74 de ani. Înainte de ziua despărțirii de lumea pământeană, a fost spovedit și împărtășit de un preot ortodox român, aflat în capitala Franței. Îşi dovedea astfel, ultima oară, nestrămutata sa credință în Dumnezeu. Cândva spunea: „Cum cred în muzica pe care am iubit-o atât, cred și în Dumnezeu, Care m-a creat. După umila mea părere, trebuie să fii cu adevărat naiv ca să declari serios că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că e invizibil ne face să-L adorăm”.

Elena TURCULEANU

Dragnea lansează diversiuni neverosimile care frizează absurdul și posibile tulburări paranoice. Necesită un control medical de specialitate la nebuni

Partidul National Liberal sustine ca Liviu Dragnea a lansat in spatiul public o discutie despre o posibila tentativa de asasinat la adresa sa ca sa musamalizeze interventia jandarmilor de la protestul de pe 10 august.

Dragnea-1000x600„Prin lansarea publica a unor diversiuni neverosimile care frizeaza absurdul si posibile tulburari paranoice, liderul PSD, Liviu Dragnea, incearca sa musamalizeze interventia brutala nejustificata a fortelor de ordine asupra manifestantilor pasnici si sa stearga urmele autorilor acestei actiuni violente”, a transmis Ionel Danca, purtatorul de cuvant al PNL, intr-un comunicat remis Ziare.com.

Acesta aminteste ca au trecut 11 zile de la „ultima mineriada orchestrata de supusii lui Liviu Dragnea din PSD si din Guvernul Romaniei impotriva opozantilor care protestau in Piata Victoriei si nimeni nu raspunde pentru abuzurile jandarmilor sau pentru escaladarea actiunilor huliganice din 10 august”.

In schimb, a adaugat Danca, „asistam la o demonstratie de sfidare si tupeu din partea celor care refuza sa raspunda in fata comisiilor de control parlamentar pentru actiunile fortelor de ordine aflate in subordinea ministrului de Interne, Carmen Dan”.

Reprezentantul PNL considera ca Dragnea comite un abuz in serviciu prin refuzul de a convoca o sesiune extraordinara la solicitarea a unei treimi din numarul deputatilor, conform prevederilor regulamentare.

,,Il somam pe Liviu Dragnea sa nu mai intoxice opinia publica cu fumigene diversioniste si iasa din zona abuzului in serviciu si in calitate de presedinte al Camerei Deputatilor sa convoace sesiunea extraordinara solicitata de Partidul National Liberal pentru a afla adevarul despre reprimarea protestelor din 10 august.

Tulburarile publice organizate la care face referire Liviu Dragnea cand vorbeste despre o tentativa de lovitura de stat esuata sunt mai degraba tulburari personale care necesita un control medical de specialitate„, se incheie comunicatul.

Amintim ca marti seara Liviu Dragnea a declarat la Antena 3 ca anul trecut in luna aprilie a avut loc o tentativa de asasinat la adresa sa. El a sustinut ca aceasta a fost pusa la punct de patru straini care au fost cazati la Athenee Palace.

Vicepresedintele Camerei Deputatilor, Carmen Mihalcescu, careia Liviu Dragnea i-a delegat atributiile, a declarat, luni, ca nu poate fi convocata sesiunea extraordinara ceruta de PNL, USR si PMP, pentru ca solicitarea nu respecta Regulamentul si ca unele semnaturi ale deputatilor sunt ,,diferite” sau „copiate”.

Silvia ANDREI

Liviu Dragnea, detalii despre tentativa de asasinat: M-au urmărit, m-au blocat în trafic două maşini. Nu cred că Soros a fost implicat

Liviu Dragnea vine cu noi detalii despre tentativa de asasinat. „În aprilie, pe o stradă îngustă din zona 13 Septembrie, m-au blocat în trafic, o maşină în faţă, una în spate, (…) erau două maşini fără numere de înmatriculare”, a povestit preşedintele Liviu Dragnea. Liderul PSD a susţinut că nu a sesizat nicio instituţie a statului.

dragasa„La câteva zile după câştigarea alegerilor am început să primesc ameninţări prin tot elul de mijloace şi erau pline de violenţă. Aceste ameninţări scrise, destul de voalate la început, de la ameninţări fizice, apoi la ameninţări cu moartea. Cred că erau conturi, adrese false. După care au început să devină descriptive. Cum o să fiu eu ucis, ce va păţi familia mea, apropiaţii mei. Ideea era că eu trebuia să dispar pur şi simplu.

Nu am dat importanţă prea mare, am zi că e furia pierderii alegerilor, numai că în luna martie această presiune a început să crească şi s-o simt din ce în ce mai agresiv. În a doua parte a lunii martie am început să simt cum sunt privit cu o anumită insistenţă, că sunt filat, că sunt urmărit. Cu timpul am început să observ indivizi care mă priveau cu insistenţă care făceau tot posibilul să se asigure că eu îi văd. Tot timpul erau alţi indivizi, făceau gesturi, treceau degetul pe lângă gât. În câteva situaţii i-am arătat şi iubitei mele, Irina, şi mi-a confirmat că şi ea e urmărită prin magazine.

În aprilie, într-o seară eram în spaţiu public erau patru indivizi spre locul în care mă aflau, un spaţiu public, eram într-un restaurant. S-au apropiat la câtiva metri de mine, unul dintre ei a făcut semn cu mână, unul a vorbit cu cineva la telefon, apoi a închis şi au plecat. La câteva seri, într-o noapte eram pe o străduţă îngustă în zona 13 septemnrie, au venit două maşini, una în faţă, una în spate şi au încercat să mă blocheze, dar am reuşit să scap. Era clar că se făcea o presiune asupra mea. Atunci am început să mă gândesc dacă să fac plângeri”, a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

Liderul PSD a ţinut să precizeze că „nu cred că Soros a fost implicat”. 
Şeful PSD a detaliat de ce nu a apelat la instituțiile statului pentru a face plângere că a fost amenințat sau că a fost ținta unei tentative de asasinat.

” Nu am apelat la ele pentru că nu am avut încredere. M-am gândit dacă să vorbesc cu instituții ale statului atunci, mă gândesc și acum, că puteam să mă adresez unora care nu erau străini de asta. Am vorbit pentru că mie nu mi-e teamă nici de moarte, nici de altceva, dar acum sunt amenințări împotriva copilului meu. Ca să nu existe nicio confuzie, chiar dacă am o părere foarte proastă despre acest om (n.r, Soros), nu cred că are o implicare în această chestiune. (…) Un prieten străin mi-a spus că acei patru indivizi au avut această misiune, iar cele două mașini nu aveau numere de înmatriculare. Nu vreau să îl implic mai mult, atâta timp cât nu am făcut nicio sesizare. Important este că de atunci nu s-a mai întâmplat așa ceva. Am inclusiv în perioada asta o mașină care merge după mine. După irina merge o mașină, a fost la țară, chiar a mers în satul respectiv. Eu nu am făcut aceste afirmații ca să cer opiniei publice să mă creadă. Eu am fost întrebat și am dat răspuns. Eu nu merg în instanță, nu fac o sesizare cuiva. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru că mi-ar fi pus aceleași întrebări.

Irina i-a văzut. Nu știu dacă ei voiau să meargă pe intimidare sau aveau lucruri serioase în intenție. ”, a spus Liviu Dragnea.

El a explicat că mai are o plângere penală depusă pe numele jurnalistului Mircea Marian, din 2017, la care nu a primit niciun răspuns.

”Eu aveam informația că s-a deschis un dosar. Informația asta poate să fie corectă sau nu, eu așa am auzit. Nu am dat foarte mare importanță faptului că s-a deschis un dosar și s-a clasat.

 Dacă informația mea a fost corectă probabil că o instituție va spune, pentru că eu n-am sesizat pe nimeni. Eu n-am avut încredere să mă duc să fac nicio sesizare.

Vă dau un exemplu: eu i-am făcut o plângere, în 2017, domnului Mircea Marian și până astăzi nu am primit nimic. Păi însemna că fac degeaba. De ce să mai fac eu o sesizare la Parchet? Ei nu mi-au dat până azi niciun răspuns, nici că îi interesează, nici că îi interesează. De ce nu s-a întâmplat nimic cu acea sesizare pe care am depus-o eu la adresa domnului Mircea Marian? În momentul în care eu am făcut o plângere penală împotriva unui om care a făcut publică adresa mea și a incitat oamenii să vină peste mine și ei nu au făcut nimic, atunci ce încredere să mai am eu”, a declarat Liviu Dragnea.

Maria ANGHELACHE