Arhive zilnice: 11 septembrie 2018

Păcat de stăruința IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, dacă în Eparhie nu are preoți de nădejde, care sunt indisciplinați și lipsiți de bun simț

Arhiepiscopia Aradului este o eparhie cu mari tradiții istorice ortodoxe, Aceasta fostă Episcopie a Aradului, Hălmagiului și Ienopolei, cândva condusă de PS VISARION, a fost una care a dus Ortodoxia românească din această parte a Banatului. Fiind bănățean din naștere,    bucovinean la origine, l-am cunoscut personal pe PS Visarion și îl cunosc, personal, pe IPS TIMOTEI actualul Arhiepiscop al Aradului, dar fiind în vârsta are ca subalterni niște preoți foarte indisciplinați și lipsiți de bun simt.

        Am ieșit din Spitalul MAI Dr GEROTA din București și aflându-mă în zona Aradului am dorit să particip la un Hram de Nașterea Maicii Domnului. Preotul Faur, secretar eparhial a refuzat să-mi facă legătura cu Arhiepiscopul Timotei și…………………..

Surpriza o voi relata în ediția viitoare.

  General(r)prof univ dr Mihai NAHORNIAC

Sărbătoare MARE: Înălțarea Sfintei Cruci. TRADIȚII ȘI OBICEIURI pe 14 septembrie

Înălţarea Sfintei Cruci. Cel de-al doilea eveniment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630, potrivit crestinortodox.ro.

121184_inaltarea_cruciiÎnălţarea Sfintei Cruci. În decursul timpului însă, peste locul unde se spunea că se află îngropată Crucea, fusese construit un templu pagân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. Neştiind însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost puse pe rând deasupra unui mort care, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat viu. Şi o femeie bolnavă de moarte, mergând la ea patriarhul cu împărăteasa şi aducând crucile, peste care a fost pusă crucea Domnului, îndată s-a sculat sănătoasă.

Astfel, prin aceste minuni, a fost identificată Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Datorită mulţimii de oameni care doreau să vadă crucea, împărăteasa Elena împreună cu patriarhul Macarie au înălţat-o în văzul tuturor.

Înălţarea Sfintei Cruci. Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserica, Biserica învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A două zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru că toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv că sărbătoare a „înălţării” sau „Arătării” Sfintei Cruci.

Înălţarea Sfintei Cruci. Cea de-a două întâmplare care a făcut că această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica învierii şi au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Câţiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim, conform gds.ro.

Sfânta Crucea a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserica.

Înălţarea Sfintei Cruci. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. De atunci, sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit.

Înălţarea Sfintei Cruci: sărbătoare 14 septembrie. Singura sărbătoare în care se ţine post aspru
În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian deorigine.

Înălţarea Sfintei Cruci. Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mântuitorului Hristos.

Tradiţii şi obiceiuri

În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată dată ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumina în primăvară.

Înălţarea Sfintei Cruci. „În lumea satelor încă se mai crede că, în această zi, şerpii, înainte de a se retrage în ascunzişuri, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialiştii în etnografie şi folclor din cadrul Muzeului Dunării de Jos Călăraşi.

Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru că şi în viitor gospodarul să se bucure de o recolta bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi astăzi.

Înălţarea Sfintei Cruci. Ce să nu faci în această zi

Înălţarea Sfintei Cruci. Ei trebuie păstraţi că ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. în serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură şi muzică.

Pe 14 septembrie, la biserică se sfinţesc busuiocul, menta, măghiranul şi cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apară pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ogradă. Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţa aduc belşug şi spor în muncă.

Înălţarea Sfintei Cruci. De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune şi peşte. Este recomandat să se ţină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului şi a trupului.

Florin CREȘTINUL

Înălţarea Sfintei Cruci, singura sărbătoare în care se ţine post aspru

Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sărbătorile creştine, este singura cu post aspru şi rugăciune ce apare atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin, la data de 14 septembrie, în Capitală fiind organizată cu această ocazie, sâmbătă, o procesiune.

Spre deosebire de alte sărbători, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post pentru că aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.     Înălţarea Sfintei Cruci marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în 121184_inaltarea_cruciivremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Aceeaşi sărbătoare aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena: în ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată dinstele, cu inscripţia „Prin acest semn vei invinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost găsite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu El. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a aşezat lânga ea Sfanta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vada Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o să fie văzută de tot poporul şi de atunci, în fiecare an la 14 septembrie, se sărbătoreşte acest eveniment.

                              Datini şi obiceiuri străvechi

Ziua Crucii este consideară dată ce vesteste sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep sa se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că şerpii, inainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o margică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.       Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea parul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

Tot în această zi, în Bucovina se făceau ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare.

  Silvia ANDREI

ÎPS Ioan a petrecut alături de timișorenii din Iosefin și a dat premii elevilor și studenților merituoși

ÎPSS Ioan, mitropolitul Banatului, a petrecut duminică, 2 septembrie, alături de credincioșii Parohiei Timișoara-Iosefin, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”.

ipssCu acest prilej, ÎPPS Ioan a oferit burse de merit unor elevi și studenți, care provin din familii cu probleme materiale și familii monoparentale, pe care Fundația „Preot Ioan Olariuˮ îi susține financiar, pentru a nu abandona școala și pentru a-și putea finaliza studiile superioare.

Bursele sunt oferite studenților și elevilor pe parcursul întregului an universitar; pe lângă aceasta, tot fundația le oferă alimente, rechizite școlare, iar în perioada de vacanță, pe unii dintre ei îi finanțează pentru a participa la taberele școlare.

Părintele Mitropolit Ioan a apreciat această acțiune a Fundației parohiale „Preot Ioan Olariuˮ și a oferit elevilor și stundeților bursieri cărți folositoare de suflet; au fost oferite cărțile Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, „Pe cărarea raiuluiˮ și „Înviatul din Nazarethˮ.

Fundaţia creștină „Preot Ioan Olariu” este o fundaţie social-filantropică de dezvoltare comunitară, non-guvernamentală, fără scopuri politice şi nediscriminatorie profesional, ce funcționează cu binecuvântarea Înaltpreasfin­țitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului. Misiunea fundaţiei este să dezvolte sistemul de caritate, în spirit creştin umanitar, atât în Parohia Ortodoxă Timişoara-Iosefin, cât și în comunitățile parohiale din Timişoara şi judeţul Timiş. Scopul fundaţiei este de a oferi servicii comunitar-sociale, medicale, culturale şi educaţionale, în spirit creştin, contribuind prin acestea la rezolvarea multiplelor probleme stringente din comunitate.

Florin NAHORNIAC

Firea, către PSD: Nu îl critic pe Dragnea pentru a-i lua locul sau pentru a-l da afară din PSD

Gabriela Firea, vicepreședinte al PSD și primar general al Capitalei, spune despre conflictul său deschis cu liderul PSD Liviu Dragnea că poate fi ori o sinucidere politică pentru ea ori o șansă pentru PSD de a demonstra ”că este principala forță politică a țării, o forță a Binelui”.

gabriela-firea-plan-secret-detronare-liviu-dragneaEa spune că nu-și propune să-i ia locul lui Dragnea în PSD, dar că este nevoie de ”o nouă abordare” în comunicarea conducerii cu toți ”vectorii” săi. Puterea în PSD este concentrată în mâinile unui singur om – și tocmai de aceea ajung să fie promovați în funcții-cheie oameni care nu fac cinste partidului –  care „ia toate deciziile doar într-un grup restrâns de apropiaţi, unii nici măcar membri PSD, lucru care va duce partidul într-o fundătură”. Firea spune că nu are de gând să preia şefia PSD, nu vrea nici să candideze la Preşedinţia România şi nici să iasă din PSD. Ea spune că a ales să reacționeze acum – reproș pe care lasă de înțeles că i l-au adus unii dintre colegii săi – tocmai pentru că s-a încercat responsabilizarea sa pentru modul în care a fost gestionată acțiunea jandarmeriei din 10 august. Ea lasă de înțeles că se lasă întru totul la decizia CEx, care se va întruni peste două săptămâni.

 Textul integral al scrisorii:

 ,,Dragi colegi social-democrați, membri și simpatizanți ai PSD,

 Se încearcă în ultimele zile acreditarea în spațiul public a ideii că în partid are loc un război între Gabriela Firea și Liviu Dragnea, din care PSD nu are decât de pierdut. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, și voi încerca să explic de ce.                                                                                                        În primul rând, nu se pune problema ca cineva să aleagă între mine și Liviu Dragnea, și asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: așa cum am mai spus-o de nenumărate ori, și o mai spun încă o dată, cu toată responsabilitatea, NU doresc să fiu președintele PSD. Nu îl critic pe președintele partidului pentru a-i lua locul și nici pentru a-l da afară din partid. Comitetul Executiv este cel care se va pronunta prin vot democratic. NU doresc sa fiu desemnata candidat la Prezidentiale.       Am vorbit serios cand am garantat continuarea proiectelor din Capitala Romaniei. Nu sunt o dizidentă și nu urmăresc sub nicio formă scindarea sau slăbirea partidului! N-am făcut altceva decât să fiu sinceră și să spun public anumite lucruri pe care eu le consider nocive pentru partid în ansamblul său și pentru modul cum este perceput în societate. Nu am adoptat o poziție de forță și nu am încercat să-mi impun punctul de vedere altfel decât cu forța argumentelor.

 Dacă demersul meu va rămâne fără rezultat, nu voi pleca din partid, nici pentru a mă alătura altei formațiuni nici pentru alte scopuri, ci voi rămâne în PSD, pentru că vreau să știe toată lumea că pentru mine calitatea de membru al acestui partid este mai importantă decât orice funcție politică sau administrativă. Refuz să iau în calcul excluderea mea din partid, pentru că încă mai sper că declarațiile tuturor colegilor mei cum că PSD este cea mai democratică formațiune nu sunt doar pentru a da bine la televizor.

 Am fost toată viața mea un om de stânga. Provin dintr-o familie simplă și m-am obișnuit dintotdeauna să obțin prin muncă orice rezultat. De aceea am rămas fidelă valorilor social-democrației, indiferent de statutul meu social sau de situația materială. În urmă cu 6 ani am considerat că pot și trebuie să fac mai mult pentru valori precum solidaritatea socială, sănătatea, educația, familia, și am decis să mă alătur echipei Partidului Social Democrat, în slujba căruia mi-am pus energia, puterea de muncă, experiența, abilitățile, notorietatea.

 Am avut un mandat de senator pe parcursul căruia consider că am confirmat încrederea care mi-a fost acordată, mi-am făcut datoria conștiincios, inclusiv ca membru în comisii speciale foarte dificile, „Roșia Montană” sau „Nana”, m-am numărat printre cei mai activi și eficienți comunicatori ai partidului, inclusiv în campaniile electorale care au urmat. În calitate de parlamentar m-am luptat pentru administrația publică locală, promovând inițiative legislative menite să-i ajute pe cei aleși să-și facă datoria față de comunitățile lor, și am continuat să fac acest lucru și după ce am fost aleasă, la rândul meu, Primar General al Capitalei.

 Prin tot ce am solicitat, în acești doi ani, Guvernului și Parlamentului, nu am adus niciun fel de prejudiciu celorlalte unități administrativ teritoriale, ci dimpotrivă, le-am reprezentat și lor interesele, așa cum a fost în cazul compensărilor la bugetele locale, la Codul Administrativ sau în procesul de modificare a Legii achizițiilor publice.

 Mi s-a reproșat, pe de o parte, că am ales calea răfuielii publice, în loc să spun ce am de spus în interiorul partidului, iar pe de altă parte, că am ales prost momentul acestei răzvrătiri, unii spunând că trebuia să mai aștept și să nu pun paie pe foc într-un context și-așa încărcat, iar alții că am tăcut mult prea mult timp, susținându-l necondiționat pe actualul președinte. În primul rând, nu am ieșit cu niciun fel de declarații publice înainte de a epuiza toate căile statutare, în interiorul partidului, și de a mi se pune în cârcă, premeditat, decontul evenimentelor din 10 august, din Piața Victoriei. Ca să nu existe niciun fel de dubiu, condamn cu fermitate manifestările violente ale unor participanți la miting, care au fost la un pas să degenereze. Intervenția jandarmilor a fost, prin urmare, cât se poate de legitimă.

 Mai departe, dacă forțele de ordine au dat dovadă de exces de zel, dacă au folosit forța în mod nejustificat, sau nu, este treaba organelor de anchetă să stabilească și în niciun caz nu poate fi responsabilitatea mea, ci a ministrului de Interne. Dacă s-a greșit, să-și asume vina, dacă totul a fost minunat, să culeagă laurii.

 Cât despre loialitate, aceasta este, cel puțin în cazul meu, o trăsătură fundamentală de caracter, dar nu cu orice preț și în orice condiții. Iar în cazul nostru concret, consider că este mult mai importantă loialitatea mea față de echipă sau de partid, în ansamblul său, decât față de un singur om, fie el și președintele Dragnea.

 Nu în ultimul rând, mi-am pus și eu, așa cum cred că a făcut-o orice coleg de bună credință, întrebarea cum de am ajuns ca atât de mulți români să fie supărați pe noi? Și mă refer la oameni din România reală, nu de pe rețelele de socializare, unde manipularea este mult mai facilă.

 Cei din mediul rural ne reproșează că nu s-ar fi luat măsuri de prevenție pentru ca pesta porcină să nu-i lase fără animalele din bătătură, cei de la oraș sunt supărați din cauză că toate proiectele de infrastructură merg în pas de melc din cauza birocrației și a legislației ineficiente, și cu toții, fără deosebire, sunt dezamăgiți că, din nefericire, partidul care are în rândurile sale cei mai buni profesioniști în toate domeniile a propulsat în unele poziții importante oameni care nu ne fac cinste. Am ajuns într-un punct în care, spun eu, nu se mai poate așa.

 O gândesc, cu siguranță, și alții, dar nu au considerat poate oportun să se exprime. Dar modul în care conducerea partidului s-a concentrat în mâinile unui singur om, care ia toate deciziile doar într-un grup restrâns de apropiați, unii nici măcar membri ai PSD, ignorând forurile statutare, nu ne poate duce decât într-o fundătură.

 De un an și jumătate nu facem altceva decât să reacționăm la atacurile adversarilor, concentrate pe teme colaterale, în loc să ne focusăm pe aplicarea programului de guvernare pentru care ne-au votat oamenii. Or fi răi dușmanii noștri, dar poate avem și noi o vină cât de mică.

 Cred așadar că avem nevoie de o nouă abordare, în care conducerea partidului să aibă un dialog permanent cu toți vectorii săi, începând de la miniștri, deputați, senatori, continuând cu primari, președinți de Consilii Județene, consilieri locali și terminând cu președinții de organizații, pentru că numai în acest fel evităm situația actuală în care suntem decuplați de agenda reală a oamenilor.

 De noi depinde dacă din această confruntare de idei vom ieși slăbiți sau întăriți, în funcție de disponibilitatea noastră, a tuturor, de a judeca lucrurile simplu, în funcție de interesul legitim al oamenilor, sau pe baza unor orgolii personale și scenarii cusute cu ață albă. Luarea mea de poziție ar putea reprezenta, așa cum s-au grăbit deja unii să profețească, o sinucidere politică, și mi-am asumat această variantă, sau, dimpotrivă, o șansă reală pentru Partidul Social Democrat de a demonstra că este principala forță politică a țării, o forță a Binelui, capabilă să ducă la bun sfârșit angajamentele pe care și le-a luat în fața oamenilor și să câștige următoarele bătălii electorale.  Așa să ne-ajute Dumnezeu! (Gabriela Firea”)

Florin NAHORNIAC

Părintele Liviu Brânzaș, un iertător și rugător pentru veșnicie

Liviu Brânzaş, fire domoală, manifesta atitudine de îngăduinţă faţă de greşelile altora. Nu ne-am mirat nici unul din cei care l-am cunoscut atunci și acolo pe Liviu, când după ’89, la reîntâlnirea noastră, un bărbat cu părul alb s-a prezentat în sutană. Era Liviu Brânzaș, apreciatul şi fratele nostru de suferinţă, care şi acum, după atâţia ani grei de durere fizică şi morală, era iertător şi se ruga cerând iertare divinităţii.

(Cornel Onaca – Martori şi martiri, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000, pag. 84)

Scurtă biografie a părintelui Liviu Brânzaș

Liviu Brânzaş s-a născut la 16 decembrie 1930, în satul Sâniob, judeţul Bihor, fiind al treilea din cei patru copii (Virgil, Sabina, Liviu şi Cornelia) ai lui Ioan şi Ecaterina Brânzaş.

parintele-liviu-branzas-2Primele clase primare le-a urmat la şcoala din Sâniob, până în anul 1940, când în urma Dictatului de la Viena, s-a refugiat cu familia în localitatea Finiş. Aici a continuat şcoala primară.

A urmat cursurile liceului “Samuil Vulcan” din Beiuş, un liceu de tradiţie românească şi creştină.

În data de 15 noiembrie 1951 a fost arestat pentru activitate anticomunistă, după ce fusese ascuns în satele din munţi timp de doi ani.

În urma unui simulacru de proces, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru “uneltire contra ordinei sociale”, aceeaşi condamnare primind şi fratele său Virgil (n.:25 dec.1926 ; d.:apr.1998). Astfel, au fost în închisoare tatăl, Ioan Brânzaş, şi cei doi fii: Virgil şi Liviu, asemeni altor familii de români, având “vinovăţia” de a fi crezut în Dumnezeu şi de a-şi fi voit liber neamul.

Va suferi, la fel ca fratele său Virgil, timp de 13 ani supliciul închisorilor comuniste: Oradea,Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud. Participă la marea grevă a foamei de la Aiud, în urma căreia sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă.

La Aiud, a avut prilejul de a sta câteva luni, în aceeaşi celulă cu Părintele Dumitru Stăniloae, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. Părintele Stăniloae (la fel ca şi ceilalţi preoţi pe care Liviu Brânzaş i-a cunoscut de-a lungul detenţiei) i-a adus imense câştiguri duhovniceşti, călăuzindu-l în duhul ortodoxiei strămoşeşti.

Este eliberat în anul 1964, odată cu toţi deţinuţii politici, dar din Zarca Aiudului.

În anul 1968 este admis pe primul loc la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, iar după primul an de studii este hirotonit preot, fiind deja căsătorit şi având o fiică.

Este preot-paroh timp de 22 de ani în parohiile: Iacobeni, Tureni şi Suceagu. În acest timp, refuză să se supună interdicţiei de a face catehizarea copiilor, deoarece a considerat componenta creştină a educaţiei, ca pe o latură fundamentală şi definitorie a neamului românesc.

De la primul congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, devine duhovnic al Congreselor A.F.D.P.R.. Fiind înzestrat cu un verb penetrant şi având talentul de a “pune degetul pe rană”, cuvântările sale rostite cu aceste ocazii au fost declarate “Documente ale Congresului”. A avut o vie activitate publicistică în ziare şi reviste, în care a pledat consecvent pentru convingerile sale.

A trecut la cele veşnice joi, 3 septembrie 1998, la numai cinci luni după fratele său, Virgil.

În anul 1999 a fost publicată cartea “Martor într-un proces moral” care cuprinde majoritatea articolelor sale publicate în diferite ziare şi reviste, şi o parte din cuvântările rostite la Congresele A.F.D.P.R.

(Raza din catacombă)

Drumul unui cruciat din temniță până în altar

…Liviu Brânzaş fugea de relaţii exterioare, căutându-şi un alt eu în fiinţa sa nevăzută. Am reuşit să ne apropiem şi să realizăm o corespondenţă sufletească. Nu ştiam atunci ce ne va rezerva viaţa, ce rânduială este în planul lui Dumnezeu. Dorinţa de a ne apropia mai mult de El, de a-L simţi viu în fiinţa noastră, ne dădea prilejul să împărtăşim stări sufleteşti şi năzuinţe spre vârful Crucii, pe care voiam s-o urcăm fără să cârtim. Apetitul pe care-l avea pentru actul cunoașterii duhovniceşti, îmi dădea prilejul, ca şi la Târgşor, să scot din desagă darurile sfinte pe care Patericul, Filocalia şi toate celelalte lucrări ale Sfinților Părinţi mi-o umpluseră şi să pun pe masa sufletului său însetat.

Două sau trei luni s-au scurs repede. Despărţirea aducea, în plan divin, câştiguri duhovniceşti, mai mari, mai frumoase pentru Liviu Brânzaş: Părintele Stăniloae, Părintele Ioan, Părintele Ioan Ageu, Părintele Ioan de la Vladimireşti şi alţi duhovnici, pe care Dumnezeu dinadins îi trimisese în temniţă, l-au crescut în duhul ortodoxiei strămoşeşti.

Aveam să aflu cu mare bucurie că mirul preoției se pogorâse pe capul lui “ca roua Hermonului pe Munţii Sionului”.

(Virgil Maxim – Imn pentru Crucea purtată, Editura Antim – 2002, pag. 333)

Popas la icoana Preotului Liviu Brânzaş

Doisprezece au fost cei aleşi, care timp de trei ani – odată chemaţi – L-au urmat, împărţind cu El osteneala, primejdia, batjocura, lipsurile de tot felul. Şi dintre ei, unul tot s-a găsit care să-L vândă, grăbindu-i Patimile şi Răstignirea.

Le spusese Apostolilor: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate, cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. Şi „mergând propovăduiţi Evanghelia Mea la toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh”… „În lume necazuri veţi avea. Va veni o vreme când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce o jertfă lui Dumnezeu… Ci îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”.

Ş iată-ne astăzi pradă tuturor furtunilor, a îndoielilor, a urii din partea celor care strigaseră: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”. Ei, aceia se înmulţesc asemenea neghinei. Noi, înspăimântaţi, împuţinaţi, ne uităm în toate părţile, aşteptând de undeva izbăvirea.

Dar prin toată pulberea mizerabilă, care de acum pare că stăpâneşte lumea, tot se mai ridică, rar, câte un înger al lui Dumnezeu. Ici-acolo, câte un sfânt tot mai strânge cioburile sclipitoare din ceaţa tuturor zărilor şi adunând sfintele, sfinţitele daruri ale lui Christos, le înalţă către Cer, spre bucuria noastră şi scrâşnirea neputincioasă a slugilor iadului.

S-a scris încă de la tratatul despre preoţie al Sfântului Ioan Gură de Aur până la fericiţii mărturisitori ai zilelor noastre, s-au scris potop de laude aduse de slujitorii Sfintelor Taine, şi acest lucru nu se va sfârşi. Dar greu, ni se pare mai greu a vorbi de bine despre trecerea prin lume şi trăirea printre noi a câte unui sfânt al lui Dumnezeu decât despre căderea unuia sau altuia. Şi aceasta, în toate domeniile vieţii.

De aceea, uluiţi, smeriţi şi peste măsură de bucuroşi în inimile noastre, vom aminti în puţinele noastre rânduri despre vieţuirea printre noi a alesului lui Christos, Părintele nostru, Liviu Brânzaş.

L-am cunoscut şi noi în pălălăile iadului din închisorile duşmanilor lui Iisus Domnul. Înger printre noi cei roşi de foame, boli, slăbiciuni şi deznădejdi, l-am cunoscut pe seraficul atins de aripa îngerilor, tăcut, cu o sfială feciorelnică în toate, ca o Marie din Betania, adunând mierea cea de mult preţ care încă mai stăruia în puţine potire pe aici-pe acolo, printre noi. Apoi, odată revenit lângă ai săi, şi-a dat toată energia, şi-a închinat viaţa în slujirea deplină a lui Christos Mântuitorul, aducându-şi dobânda, talant lângă talant, la darurile pe care le primise. Căci cine a avut fericirea de a-l vedea slujind, de a-l auzi mărturisind pe Domnul, de a-i citi puţinele rânduri scrise spre lauda Crucii, s-a putut număra printre fericiţii acestor timpuri înnegurate.

Păstor bun, îngrijindu-se de oile lui, de staulul lor, păzindu-le de lupii care rânjeau prin preajmă, fratele nostru, preotul Liviu Brânzaş nu şi-a precupeţit liniştea, odihna, sănătatea, viaţa lui care îi cerea acum şi puţină îngrijire. Neobosit, ca un apostol al vremurilor noastre, el a adăugat frumuseţi neasemuite râvnei pentru Casa Domnului, pentru păşunea duhovnicească pe care o avea în grijă.

Tot ce am spune noi acum aici păleşte pe lângă frumuseţea rostirilor sale, a roadelor muncii, a celui care cu timp sau fără timp veghea la viaţa turmei lui. De aceea, nu vom căuta, nu vom stărui asupra faptelor şi împlinirilor sale, lucru pe care cu siguranţă îl vor întreprinde alţii, ci ne vom ruga – asta vom face, atât vom putea face – ca să-i fie numele pomenit acolo Sus, în curţile Raiului la care a râvnit atât de mult, şi prin el, să fim şi noi îngăduiţi la locul acelor bunătăţi veşnice.

(Dr. Nae Nicolau – Revista Rost, nr. 31 din septembrie 2005)

”Părintele Liviu Brânzaş s-a format la flacăra credinţei, pe nicovala suferinţei”

Aş putea oare afirma (cu acel orgoliu cu care ne împăunăm atunci când vine vorba de o persoană al cărei nume are o rezonanţă deosebită) că l-am cunoscut pe Părintele Liviu Brânzaş? Ar fi hazardat pentru că l-am văzut o singură dată, pe la începutul anilor ’90, la un congres AFDPR, când am stat de vorbă cu Sfinţia Sa, preţ de o pauză. Şi totuşi mă simt îndreptăţită să afirm că l-am cunoscut, când mă gândesc cum a venit spre mine, simplu şi direct, ca şi cum ne-am fi ştiut de când lumea.

Stăteam cuminte în banca mea, deoarece pauza nu avea pentru ce să mă scoată pe sală: nu fumam, nu-mi era sete, nu aveam chef de discuţii. Priveam uşor nedumerită cum se îndrepta spre mine părintele care deschisese congresul cu o mişcătoare rugăciune, după care tot plenul intonase atât de familiarul nostru psalm „Cu noi este Dumnezeu…”. Venea spre mine, ca o revărsare de lumină, un preot cu înfăţişare plăcută, cu o fulguire de zâmbet pe chipul cu trăsături nobile. Ştiam doar că se numeşte Liviu Brânzaş şi că a făcut, ca atâţia alţii, ani grei de temniţă, sub apriga prigoană bolşevică. Mi se părea că îl aşteptam cu emoţia regăsirii unui bun prieten, de care soarta potrivnică mă despăţise de prea lungă vreme.

Fără îndoială, părintele făcea parte din acea categorie de oameni, creată anume pentru lumină, pentru bucurie, pentru fericirea semenilor din jur. Deşi îi vezi pentru prima oară, îi simţi prieteni de când te ştii. Simţi în blândeţea lor o purtare de grijă cu care ar dori să te îmbrăţişeze, ghiceşti în zâmbetul lor blajin ceva din taina unei bunătăţi nelimitate, gata să te ajute fără preţ. Simpatia lor discretă pune în vorbe o dulceaţă plăcută care îţi dă încredere şi curaj. Părintele Liviu Brânzaş era un astfel de om. Felul său de a fi trăda o mare iubire de oameni. Te învăluia cu o privire senină. În zâmbetul luminos, în vorba domoală şi caldă, în strângerea fermă a mâinii simţeai o inimă sinceră, fără ocolişuri, purtătoare de acea frântură de rai, ce ţi se va dărui neprecupeţit. Voi reproduce pe cât mă ajută memoria dialogul ce a avut loc între noi. O fac cu evlavia şi cu metania cuvenite acestui blând şi neînfricat păstor.

Pr. Liviu – Ştiu cine sunteţi şi presupun că şi dumneavoastră ştiţi cine sunt eu. Vă rog deci să-mi permiteţi să trec peste formalismele de protocol şi să vă pun direct câteva întrebări.

Aspazia – Bucuros, sunt onorată să vă răspund în măsura în care voi fi capabilă să o fac.

Pr. Liviu – O, nu am intenţia să vă supun unui tir filosofic. Ştiu că aţi executat foarte mulţi ani de temniţă şi aţi traversat multe închisori. M-aş bucura dacă aţi întâlnit un grup de eleve de la Beiuş şi dacă, eventual, vă amintiţi de ele.

Aspazia – Da, îmi amintesc clar de cea mai frumoasă dintre ele. Se numea Ani Onel şi era o perfecţiune. Adolescentă încă, a fost supusă fără pic de milă regimului necruţător de temniţă comunistă, de-a valma cu maturele. A lucrat la un moment dat în atelierul de cusături româneşti, coordonat de mine. Era o sărbătoare pentru ochi şi pentru suflet să o privesc plecată gingaş peste cămaşa naţională pe care o înflorea cu pricepere, cu frumoasele noastre motive româneşti. Era de o frumuseţe desăvârşită, o primăvară diafană, rătăcită în infern: chip de zână, mâini de zână, destin de zână ferecată în peştera zmeului căpcăun.

Pr. Liviu – Iată un destin cu adevărat tragic! O adolescentă în iadul închisorii comuniste este un înger răpit în infern. Când am auzit de moartea elevei Liţă Sasu, din clipa aceea am simţit că toată suferinţa mea nu însemna nimic pe lângă jertfa supremă a acestei flori, strivită satanic în primăvara vieţii. Nu-mi explic cum a putut Corneliu Coposu să afirme că fetele luptătoare anticomuniste (legionarele) au intrat în această luptă din refulare. Erau atât de urâte că au simţit nevoia să se facă observate în acest fel!

Aspazia – Nu ştiu ce l-a determinat să afirme un lucru atât de lipsit de eleganţă şi mai ales neadevărat. Pot să asigur pe oricine că nu a fost vorba de nici o refulare şi că sunt multe „frumoase” care au purtat cu demnitate şi convingere „stigmatele” temniţelor comuniste. Ani Onel îl contrazice categoric cu frumuseţea ei desăvârşită, angelică, chiar că nu am văzut un chip mai frumos printre cele ce au rămas în afara luptei anticomuniste.

Pr. Liviu – Aş vrea să vă mai întreb ceva şi aş dori să-mi răspundeţi cu sinceritate. Ce părere aveţi: suntem noi învingători sau înfrânţi iremediabil?

Aspazia – Sunt posibile mai multe răspunsuri, dar pentru că îmi cereţi sinceritate şi nu teorii, dintre noi sunt biruitori desăvârşiţi. Nu mă refer nici la cei ce au supravieţuit pur şi simplu, ci la acei supravieţuitori care au reuşit să înfrângă suferinţe. Aşa cum ne-a fost dată era cu neputinţă să fie înlăturată , dominată şi atunci ne-am însuşit-o. Ne-am însuşit-o cu toate ale ei, ne-am împărtăşit cu ea, ne-am împărţit-o ca pe o taină, ca pe o binefacere şi aşa am reuşit să-i umplem pomii cu iubire. Ce nesperată bucurie când am băgat de seamă că Iisus era cu noi şi în suprema Lui agonie ne ceda un strop din durerile Sale! Ce onoare mai mare decât a participa la suferinţa jertfitoare de pe Golgota?! Iisus era Centrul, iar noi eram cercul din jurul Său. şi cu cât ne apropiam de Centru prin acceptarea suferinţei, cu atât ne apropiam mai mult unele de altele. Un râu binefăcător de iubire circula printre noi şi închisoarea devenea cer, iar durerea se transfigura în binecuvântare.

Pr. Liviu – Adevărat, adevărat! Aşa era şi la noi. În închisoare se trăia un fragment din agonia nopţii dramatice din Ghetsimani. Eram sortiţi durerii şi nimeni din cer sau de pe pământ nu se îndura de noi. Părea că steaua speranţei a pierit de pe cer, căzând în abisul neantului. şi totuşi, din adâncuri, o poruncă ne mâna spre culmi. Frigul, foamea, carcera, lanţurile, cătuşile, bătaia, izolarea, inactivitatea silnică, permanenta prigonire, orice contact cu realitatea de afară fracturată, toate aceste forme de distrugere şi dezumanizare muşcau din fiinţa noastră. Purtam Crucea urcând cu îndârjire acest calvar neîntrerupt şi nimeni nu ne ajuta să depunem pentru o clipă măcar povara care ne strivea. Pe această golgotă nu se putea depune Crucea nici pentru un minut. Ea trebuia dusă fără încetare şi purtarea ei devenea posibilă numai pentru că sufletul renunţase demult să bată la porţile unei libertăţi vremelnice. El bătea la porţile cerului cu credinţă şi smerenie. Întemniţaţii păreau nişte sihaştrii ce şi-au asumat asceza maximă pentru purificarea şi transfigurarea interioară. Doreau cerul, mântuirea, asceza impusă devenise o asceză mistică. Nu era o dezertare de la viaţă, ci o transfigurare a ei. Era o transcendere a luptei, a năzuinţelor, a eforturilor, pe un plan spiritual superior. Era un miracol această trăire mistică, această şcoală a suferinţei transfigurate.

***

Camarazii repopulau sala. Părintele m-a părăsit, murmurând sfielnic ultima frază ce mi-a fost adresată:

– M-am dezbrăcat de zeghea vărgată ca să îmbrac haina sacerdotală, cele mai onorante uniforme în acest veac ateu şi totalitar, dar cele mai greu de purtat.

I-am privit pentru ultima oară chipul şi nu ştiu de ce mi s-a părut că tăinuit adânc în cutele de la colţurile gurii se ascundea amarul. Ultimele cuvinte ale Părintelui Liviu Brânzaş spuneau totul despre sine, erau o sinteză nespus de grăitoare a personalităţii sale. Nu ar fi trebuit să mai spun nimic. Nu mă pot opri însă să subliniez că părintele Liviu Brânzaş s-a format la flacăra credinţei, pe nicovala suferinţei. A devenit „prietenul durerii”, în accepţia monahului Moise Aghiorâtul.

„Cel ce este prietenul durerii nu ştie ce înseamnă a primi lovituri. Prietenul durerii este prietenul tuturor celor aflaţi în suferinţă”.

Cu eroism, fără surle şi trâmbiţe, Părintele Liviu Brânzaş şi-a dus în linişte activitatea febrilă de sacerdot.

(Aspazia Oţel Petrescu – Revista Rost nr. 31 din septembrie 2005)

* Toate ideile exprimate de Părintele Liviu în acest dialog se regăsesc întocmai în cartea Sfinţiei Sale Raza din catacombă.

”Eu cred că suferința din închisoare l-a făcut pe Părintele Brânzaș atât de bun”

Uneori privesc cu nostalgie şi bucurie în suflet la anii copilăriei mele, care au fost marcaţi de atâtea evenimente, dar cel mai important dintre toate a fost faptul că am avut posibilitatea de a învăţa, alături de alţi copii, ce este religia. Acele minunate ore de regăsire sufletească pe care le-am petrecut la biserică au fost pentru noi un dar de la Dumnezeu.

Desigur, acest fapt era nedorit de cei care nu voiau să ştim ce este religia, de cei care nu voiau ca noi să cunoaştem cuvântul Dumnezeu şi ceea ce înseamnă El. Ateii care conduceau ţara nu voiau ca noi să înţelegem şi să ştim de ce ne naştem, trăim şi murim pe acest pământ.

Însă, în ciuda tuturor piedicilor şi riscurilor, noi, copiii din Suceagu, am învăţat ce este religia de la Părintele nostru Liviu Brânzaş, care dorea atât de mult ca fiecare copil să cunoască adevărurile de credinţă şi să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.

Astfel, în zilele de vacanţă, la chemarea Părintelui, ne adunam la biserică şi petreceam acolo câte 4-5 ore. Când timpul era frumos, stăteam afară pe morminte şi sub lumina soarelui învăţam marile adevăruri ale religiei creştine. Când vremea era nefavorabilă, ne regăseam la biserică, unde stăteam pe bănci, cu Părintele în mijlocul nostru.[…]

Când eram sus în turn şi sosea ora Paraclisului, Părintele trăgea clopotele. El ne-a spus că bunicul său a fost clopotar şi că de la el a moştenit dragostea pentru biserică şi clopote.

Părintele ne spunea de multe ori: “Cea mai frumoasă muzică din lume este dangătul clopotelor”. După ce ne-a spus aceasta, şi nouă ni se părea că este aşa. Tot el ne spunea că cel mai frumos tablou este imaginea unui copil îngenunchiat, cu mâinile împreunate pentru rugăciune.[…]

…dintr-o cutie mică, a scos un obiect foarte mic şi ni l-a arătat. Noi ne-am apropiat toţi să vedem ce este, dar la început nu am înţeles despre ce este vorba. Atunci Părintele ne-a explicat. Era un medalion făcut dintr-o bucată de os, pe care era sculptat chipul Mântuitorului cu coroana de spini pe frunte. Pe spatele medalionului se vedea un munte pe care se înălţa o cruce. Parcă era crucea de pe Golgota. Sub muntele cu crucea era scris: Aiud. Ne-am dat seama că medalionul era o amintire din închisoare.[…] Medalionul ne-a descoperit taina vieţii lui. Privind medalionul, am înţeles de ce Părintelui Liviu Brânzaş nu îi era frică să facă religie cu noi. Când te uitai la chipul lui senin, nici nu-ţi venea să crezi că acest om şi-a petrecut toată tinereţea în închisoare. Eu cred că suferinţa din închisoare l-a făcut pe Părintele atât de bun.[…]

Aşa a fost acest om şi preot pentru noi: un părinte adevărat. Iar noi la rândul nostru ne-am străduit ca să fim pentru el adevăraţi fii sufleteşti. Acum când mă gândesc la timpul acela fericit al copilăriei mele, mă cuprinde o tainică bucurie. Ce fericire pentru noi că am avut parte de un asemenea educator în primăvara vieţii noastre! El ne-a învăţat, prin exemplul său, că trebuie să înfruntăm orice primejdii, numai să ne împlinim datoria. Nu voi uita niciodată bunătatea şi abnegaţia lui şi tot ceea ce a făcut el pentru sufletele nevinovate de copii.

Şi veşnic îmi voi aminti – ne-a luminat copilăria cu lumina lui Hristos.

(Corina-Octavia Ciotlăuş – Revista Gazeta de Vest, septembrie-octombrie 1995)

”Părintele Liviu știa să apară când aveai mai mare nevoie de el”

Mulţi l-am cunoscut. Ştia să apară când aveai mai mare nevoie de el, iar în rest avea un răspuns pentru fiecare atunci când era căutat; mai ales de tineri. Blând şi aspru – te privea cu chip senin, încărunţit poate prea devreme şi-ţi vorbea cu atâta convingere încât devenea aproape imposibil să-i rezişti. Uneori se întrista că un lucru atât de evident nu-l puteai înţelege iar atunci, câteodată, stătea ore în şir cu tine într-un timp sofianic. Dacă nu te cucerea cuvântul lui, poate poeziile scrise în condiţiile în care alţii n-ar mai fi sperat nimic sau dacă nici acestea, atunci caietele cu amintiri adunate de la copiii pe care-i catehizase într-o vreme de catacombe sau pur şi simplu te marca prezența lui.

Îi plăcea să câştige un om pentru Dumnezeu, dar şi pentru valorile neamului său. Într-una din odăile unui suflet atât de complex, în mod sigur îţi găseai biblioteca. Şi aveai ce aştepta de la acest om, chiar pentru simplul fapt de a şti că te așteaptă şi el. Un sfat, o încurajare, era greu să nu se constituie într-un imbold spre înainte sau vorba lui Noica spre devenire întru…

Atunci când l-am chemat şi ştia că avem nevoie de el, ni s-a alăturat ca preot în pelerinajul liturgic la biserica lui Horea sau la “Colindul Eroilor”. Ultima dată, pe 16 decembrie 1997, a dat Dumnezeu un ger cum mai rar se întâmplă. Părintele a ţinut să vină cu noi de la Fabrica de Bere – unde au căzut primii martiri în ’89 – până sus pe vârful dealului, la Cimitirul Eroilor. După slujba de pomenire, într-o seară de iarnă luminată de mici făclii ce se încăpăţânau să reziste vântului ascunse în mâini îngheţate, părintele a spus poate cea mai scurtă şi mai puternică predică din viaţa sa. Iar în faţa studenţilor a fost ultima. Un cuvânt de foc, un cuvânt viu… Noi aşa te-am cunoscut. Dumnezeu să te bucure, părinte Liviu.

(ASCOR şi Liga Studenţilor – Revista Filocalia, septembrie 1998)

Avocat din PSD pentru protestatarii #Rezist

descărcare (5)O nouă poziționare clară în războiul dintre Liviu Dragnea și Gabriela Firea. Primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, un apropiat al Gabrielei Firea, a declarat că oamenii care ies  în Piața Victoriei o fac pentru că și-au pierdut speranța ”din cauza unor ticăloşi care nu-şi fac treaba sau şi-o fac prost”.

„Cred că ţine de zona administrativă şi zona politică să redea speranţa acestei ţări. Oamenii care ies să se vadă în Piaţa Victoriei, din punctul meu de vedere, sunt aceia care au rămas fără speranţă, iar treaba asta se întâmplă din cauza unor ticăloşi care nu-şi fac treaba sau şi-o fac prost. Este un punct de vedere personal. (…) Eu personal am un obiectiv – şi anume acela de a contribui cât pot eu din punctul meu de vedere să le dăm speranţa oamenilor că în România se poate şi cred că fiecare dintre noi avem un rol de jucat în această direcţie. Nu mi se pare corectă abordarea ‘Ar trebui să facă preşedintele sau primul-ministru sau miniştri sau Parlamentul sau administraţia locală’. Da, e adevărat, sunt primii responsabili, dar schimbarea în bine este o chestiune care ţine de fiecare dintre noi”, a spus Negoiţă, la o dezbatere despre regiunea Bucureşti-Ilfov, citat de Agerpres.

Florin NAHORNIAC

Teatrul politic din România și SUA – o regie similară

Scandalul declanșat în Statele Unite de publicarea in The New York Times a unui editorial al ”Rezistenței” din interiorul administrației Trump își are originea într-o deficiență a sistemului american, scrie Leonid Bershidsky pentru Bloomberg – refuzul de a recunoaște existența mai multor tabere în același partid. Lipsa unor canale tradiționale de descărcare a tensiunilor din cele două partide americane face necesară protecția anonimatului și așa-zisa ”Rezistență”.

SUA, între Germania lui Merkel și Rusia lui Elțîn

În Europa, dezacordurile și atacurile împotriva liderilor sunt un fapt aproape obișnuit și poartă întodeauna o semnatură. Cancelara Angela Merkel este atacată constant din interiorul propriei coaliții, de liderul creștin-social bavarez Horst Seehofer, ministrul ei de Interne. Premierul britanic Theresa May este atacată mereu de tabăra hard-Brexit din propriul Partid Conservator, mergând pâna la încercări de lovitură în partid și înlocuire la descărcare (4)conducerea guvernului. Cancelara Merkel a acceptat atacurile lui Seehoher, a negociat, a aplanat conflictul și l-a păstrat pe ministrul bavarez. Spre deosebire, Trump îl acuză de ”trădare” pe anonimul din administrația sa și îl vrea demis din rațiuni de ”securitate națională”. Însă nici această din urma inițiativă a președintelui SDUA nu poate fi împlinită, căci liderilor americani le lispesec atributele autoritare specifice Rusiei, spre exemplu, scrie Bershidski. În concluzie, arată autorul de origine rusă, ”situația este complicată pentru SUA”, care ”se află între polii Germaniei lui Merkel și Rusiei lui Elțîn”. Soluția ar fi ca partidele americane și președinția să recunoască existența facțiunilor și a coalițiilor în rândul unuia și aceluiași partid.

Strategia scindării maselor

Presa americana oferă și o altă interpretare a scandalului creat de scrisoarea anonimă a ”rezistenței” de la Casa Albă. ”Nu cred că editorialul anonim a fost scris în spiritul compasiunii pentru americanii care se simt agresați emoțional de actualul președinte. Cred că a fost scris și publicat din acelasi motiv pentru care presa de mainstream publică și scrie multe alte lucruri: pentru manipulare”, scrie Caitlin Johnstone pentru site-ul Medium. ”Cu cât studiez mai mult politica SUA, cu atât mi se pare mai puțin relevant să o gândesc în termeni politici. Cele două partide există pentru a da americanilor iluzia alegerii, în timp ce este promovată aceeași agendă a unei plutocrații care deține și operează ambele partide. Și mai important este mecanismul controlului narațiunilor dominante. Dacă poți separa masele în două turme pornind de la aspecte ideologice, poți apoi strecura narațiuni «noi împotriva lor». Acum îi avem pe republicani lăudându-l pe președinte și pe democrați lăudând FBI, CIA și rezistența de la Casa Albă. În fapt, fiecare susține un aspect sau altul al sistemului de putere american”.

Oamenii trebuie divizați, trebuie să audă informații diferite, să fie asmuțiți unii împotriva celorlalți, folositi unii împotriva celorlalți, atrași în povești despre rivalitate și eroism. Ca rezultat al acestor manipulări, inclusiv a editorialului anonim, susținătorii lui Trump nu vor vedea pornirea unui război in Siria, spre exemplu, drept eroarea președintelui, ci îi vor acuza pe cei din ”rezistență”. De cealaltă parte, criticii lui Trump nu vor fi suferind de vreo disonanță cognitivă dacă actuala administratie le va fi preluat o parte din agendă, caci creditul pentru asta va fi oferit misteriosului ”erou” de la Casa Albă, scrie Johnstone.

Trump, un paravan nou pentru interse perene

Interpretarea de mai sus pare să fie confirmată de comportamentul liderilor Partidului Democrat. Aceștia au la dispoziție pârghii constituționale pentru demiterea președintelui, începând cu procedura de impeachment, iar congresmanul democrat Al Green a și inițiat această oprocedura. Rezultatul? Colegii democrați, în frunte cu lidera Nancy Pelosy, s-au opus. Motivul? ”Democrații vor unitate. Democrații se axează acum pe pași reali, eficienți, pentru îmbunătățirea vieții americanilor și pentru a apăra clasa de mijloc de atacurile crude ale republicanilor“, spunea Nancy Pelosy. Cu alte cuvinte, menținerea administratiei Trump este în beneficiu unității și al prosperității.

Aparent politicianistă, poziția lui Nancy Pelosi are mare acoperire în realitățile guvernării Trump. În fapt, ”actorul” Trump (erou de televiziune în serialul ”Ucenicul”, chiar membru în Word Wrestling Entertainment Inc. și protagonist al unei lupte regizate de wrestling, în 2007, spre deliciul publicului american) nu face decât să ofere un spectacol al guvernării în spatele căruia aceleași intersele ale SUA sunt urmărite mai agresiv și chiar mai eficient decât în timpul precedentei administrații democrate.

Administrația Trump este cea care a trasat ambasadelor SUA sarcina de a acționa ca adevărați agenți de vânzări pentru industria militară americană, fapt ce nu poate decât să serveasca și intereselor taberei democrate. Administrația Trump este cea care forțeaza mai mult ca niciodată mâna UE pentru un acord de liber schimb transatlantic, amenințănd în caz contrar cu un război comercial. Este un obiectiv major al întregului sistem american, mai cu seama dacă avem în vedere opinia lui Noam Chomsky cum că un asemenea ”acord de liber schimb” nu este, de fapt, un acord comercial și cu atât mai puțin unul pentru comerț liber. ”Acestea sunt acorduri pentru drepturile investitorilor și de aceea sunt ținute secrete față de public. Însă ele nu sunt secrete pentru avocații corporațiilor. Sunt, în fapt, acorduri protecționsite. (…) Sunt minunate pentru marile companii farmaceutice, conglomeratele de presă și alții. Investitiorii și corporațiile primesc dreptul de a da în judecată guvernele (ceea ce noi nu putem face, însă corporațiile da) pentru potențiala afectare a viitorului afacerilor. Sunt procese nu în fața unei curți, ci a unor grupuri de arbitraj private constituite din reprezentanții ai corporațiilor”. Or, o privire la marii donatori ai taberelor politice americane arată că ambele partide au interesul de a promova asemenea acorduri, la fel și în cazul complexului militaro-industrial.

România – actori diferiți, dar aceeași regie

Păstrând proporțiile, actualul teatru din politica SUA poate fi remarcat și în Europa, de la marile economii și până la statele est-europene. La fel ca și în SUA, electoratul român este scindat în tabere ce susțin instituții diferite, fără însă ca vreuna dintre acestea din urmă sa promoveze o politică cu adevărat în beneficiul uneia sau alteia dintre aceste tabere. Spre exemplu, disputele privind politica economică care fac și desfac guverne în Europa scindează clasa politică, presa și publicul pornind de la o falsă dispută privind creșterea economică, câtă vreme întreaga luptă de idei se dă în limitele înguste ale unui deficit bugetar de 3% din PIB impus de UE, care, potrivit multor economiști, nu permite o creștere economică relevantă.

La fel ca și participarea lui Donald Trump la o luptă de wrestling, în 2007, la fel ca și postările sale agresive pe Twitter, la fel ca și editorialul anonim din The New York Times, lacrimile unui fost președinte al României, înfierarea continuă a unei corupții mitologice, acuzațiile de trădare de țară aruncate ici și colo în spațiul public din România au același rol de distragere a atenției de la corsetele care strâng economia și societatea și de la posibilele alternative de dezvoltare.

Silvia ANDREI

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop: La 100 de ani de la unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, aducem împreună cel mai frumos prinos limbii noastre românești. Vivat, crescat, floreat!

Aflat la Chișinău pentru a sărbători Ziua Limbii Române, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a transmis un mesaj cu această ocazie, pe care îl redăm integral:

„Cuvânt de salut, la Sărbătoarea Națională „Ziua Limbii Române”

02-03-ioan-aurel-pop-foto-1-465x390Sărbătoarea națională „Ziua Limbii Române” este – în contextul Centenarului Marii Uniri a tuturor românilor – încărcată de semnificații profunde. În acest cadru, cele două academii naționale românești au decis să celebreze împreună limba noastră cea română, cea mai importantă creație spirituală a poporului român. Academia Română îi felicită cu acest prilej pe toți românii și cu deosebire pe aceia din stânga Prutului, obligați în ultimele două secole să treacă prin cazne grele și să-și vadă primejduită existența prin atentatul asupra „comorii”, asupra „focului ce arde”, asupra „cântecului”, asupra „graiului pâinii”, asupra „frunzei verzi”, asupra „vechilor izvoade”, adică asupra „limbii sfinte” care este limba română. Martorii străini au reușit se afle, cu peste o jumătate de mileniu în urmă, secretul dăinuirii noastre la Dunăre, la Carpați, la Prut și la Nistru: românii există în ciuda tuturor greutăților, fiindcă știu să își apere mai mult limba decât viața!

În acest efort de viețuire, de supraviețuire și de conviețuire, Academia de Științe a Moldovei a militat constant în ultimele decenii pentru denumirea corectă a limbii naționale ca „limba română”, pentru prețuirea limbii române ca principal instrument de comunicare între toți românii, pentru menținerea și marcarea identității românești în Republica Moldova și pentru consolidarea unității tuturor românilor. În acest sens, Academia de la Chișinău s-a manifestat ca o instituție cu incontestabilă autoritate științifică și culturală, reunind în sânul său intelectualitatea basarabeană, întru sporirea eforturilor de creștere a părții de națiune cuprinsă între Prut și Nistru. Acesta este un motiv în plus să susținem azi, în momente de cumpănă, Academia Moldovei, cu rol plenipotențiar în sfera științei și inovării și cu statut autonom de funcționare pe temeiul principiilor autoadministrării. Prin urmare, felicitările noastre se îndreaptă spre colegii noștri membri ai celui mai înalt for de consacrare științifică și culturală de la Chișinău, aflat în parteneriat strâns cu Academia Română, spre acea instanță a elitei intelectuale românești răsăritene, menite să păstreze și să întărească spiritualitatea noastră în vremuri și în spații mult încercate. Academia Moldovei a înțeles că, apărându-ne limba noastră cea română scrisă cu grafie latină, ne apărăm ființa națională și ne pregătim să existăm și în viitor, în concertul națiunilor europene. De aceea, la 100 de ani de la unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, „uniți în cuget și-n simțiri”, aducem împreună cel mai frumos prinos limbii noastre românești. Vivat, crescat, floreat!”

Florin NAHORNIAC

O nouă taxă auto pentru poluare

Potrivit ministrului Mediului, proiectul pentru o nouă taxă de poluare va fi gata până la sfârşitul acestui an.

descărcareMinistrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, a declarat, marţi, că instituţia pe care o conduce nu are încă pregătită o taxă auto, deşi aceasta ar fi trebuit să fie gata la jumătatea acestui an.

“Nu vreau să se repete greşeala de până acum. Vreau ca formula de calcul la care se lucrează la ora actuală să fie o formulă care să nu mai poată fi contestată sau atacată. Cel care poluează trebuie să fie cel care să plătească o penalitate. Am promis că până la finele acestui an grupul de lucru să să prezinte o variantă finală”, a declarat, marţi, ministrul Graţiela Gavrilescu în cadrul unei conferinţe de presă.

Taxa auto a fost scoasă în anul 2016, iar de atunci, reprezentanţii Ministerului Mediului au spus de mai multe ori că se va implementa un alt timbru de mediu.

La începutul acestui an, ministrul Mediului declara că o taxă finală va fi gata până în luna iunie.

Silvia ANDREI

Vladimir Putin, pregătit să se întâlnească cu Kim Jong Un

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că este pregătit să se întâlnească personal cu liderul regimului de la Phenian, Kim Jong Un, a anunţat agenţia nord-coreeană KCNA, citând o telegramă de la şeful statului rus cu ocazia Zilei Eliberării, celebrată pe 15 august în cele două Coreei.   

vladimir-putin_97430900„Vă asigur că sunt pregătit să vă întâlnesc în viitorul apropiat pentru a discuta chestiuni presante privind relaţiile bilaterale şi probleme regionale importante”, a comunicat agenţia nord-coreeană de ştiri, citând telegrama liderului de la Kremlin, informează agenţia Tass. Putin a mai spus că relaţiile dintre cele două state continuă să se dezvolte într-o manieră „prietenoasă şi constructivă”, potrivit informaţiilor mediafax.ro. 

Ziua Eliberării, celebrată anual pe data de 15 august, marchează finalul ocupaţiei coloniale nipone în Peninsula Coreea (1910-1945). Atnerior, Putin l-a invitat pe Kim Jong Un să efectueze o vizită în Rusia. Liderul de la Kremlin a indicat că omologul său nord-coreean ar putea să participe la un forum economic ce se va desfăşura în luna septembrie în oraşul Vladivostok din Orientul Îndepărtat rus.

Iosif VARGA

Testamentul politic al lui John McCain

Dispariția senatorului John McCain, la 81 de ani, un rebel al scenei politice din SUA, ar putea da un nou impuls centrului din ambele partide americane.

Republican presidential candidate John McCain waits to be introduced at a campaign rally at the Crown Center in Fayetteville, North Carolina on October 28, 2008.  AFP PHOTO / Robyn BECK (Photo credit should read ROBYN BECK/AFP/Getty Images)

Havel spunea că politicienii trebuie să aibă „un elementar simț dramatic în legătură cu modul cum diferite acțiuni sau evenimente pot crea o ordine, o succesiune, o gradație și o arhitectură“. Uitându-ne la tot ceremonialul public al plecării sale în istorie, la coregrafia gândită până la ultimele detalii chiar de el (discursurile, participanții, atmosfera), senatorul John McCain pare să fi fost un maestru al dramatismului. Un avocat înfocat al extinderii NATO, un prieten al democrațiilor din Europa Centrală și de Est, un apărător al suveranității Ucrainei și Georgiei, un adversar declarat al impulsurilor expansioniste manifestate de Putin, John McCain a fost un simbol al relației euroatlantice. Era nelipsit de la Conferința de Securitate de la München (poate cel mai important loc de întâlnire al Europei cu America), mai ales după războiul georgian din august 2008. Fostul președinte al Estoniei îl considera drept „cel mai mare transatlantist american de după Războiul Rece“. Pe acest fond, petiția semnată de nume importante ale diplomației internaționale pentru ca noul cartier general al NATO să poarte numele lui John McCain.

Senatorul american a rămas până la capăt un true believer în necesitatea apărării Vestului și a continuat să creadă profund în excepționalismul Americii, în justețea sa morală, în capacitatea ei de a construi o ordine care privește dincolo de interesul îngust, egoist, promovând cauze și bunuri publice universale: „ceea ce ne-a individualizat în marile capitole ale istoriei este faptul că ne-am văzut interesele în lume că fiind intim legate de progresul global al idealurilor noastre“. A considerat mereu că America are o responsabilitate specială în lume, aceea de a rămâne „campioana drepturilor omului – pretutindeni, pentru toți oamenii și în toate vremurile“. Această optică, dar și captivitatea în închisorile comuniste nord-vietnameze l-au făcut să devină cel mai mare adversar al abuzurilor și torturilor practicate de CIA după atacurile de la 11 septembrie împotriva teroriștilor Al-Qaeda. „Tortura a fost folosită de Inchiziție, de japonezi în Al Doilea Război Mondial și de Kmerii Roșii în Cambogia“, spune McCain în ultima sa carte. America trebuie să fie altfel. Tot el a îmbrățișat concluziile raportului democrat pe această temă (din decembrie 2014), respins de marea majoritate a republicanilor.

Pentru John McCain răspunsul la întrebarea timpului nostru „cine suntem?“ ține de aderența la un crez comun, la setul de valori care compune nucleul dur al identității naționale – credința în libertăți și drepturi inalienabile, în instituțiile care le protejează și, mai presus de toate, în ideea că „toți suntem creați egali“. „Fidelitatea față de acestea – nu față de etnie sau religie, cultură sau clasă“ este ceea ce înseamnă să fii american. Este o temă care l-a preocupat până în ultimul moment. „Suntem o națiune de idealuri, nu una definită de sânge sau pământ. Suntem binecuvântați și o binecuvântare pentru întreaga omenire când păstrăm și avansăm aceste idealuri acasă și în lume“, spune el în scrisoarea de adio către poporul american.

Într-o vreme care încurajează polarizarea, care înțelege politica exclusiv ca o competiție de sumă zero și recompensează înainte de toate fidelitatea partizană și demonizarea oponentului ideologic, John McCain a rămas „campionul compromisului“, o emblemă a spiritului bipartizan, aflată dincolo de loialitățile tribale. Este păcatul ultim de care a fost acuzat în timpul alegerilor care trebuiau să dea candidatul pentru Senat în 2016. Filozofia sa politică era cu totul alta: compromisul nu înseamnă să te compromiți. Dimpotrivă, guvernarea înseamnă compromis. „Nu există un alt mod de a guverna eficient o societate deschisă. Iar compromisul bazat pe principii nu este un unicorn. Poate fi găsit atunci când punem avantajul politic pe planul doi după problema pe care încercăm să o rezolvăm. (…) a guverna înseamnă să cauți compromisul.“ Nu este de mirare că atât de mulți democrați au ținut să îl elogieze pe senatorul republican: Obama, Joe Biden (care și-a început discursul: „Sunt democrat. Și l-am iubit pe John McCain“) sau Joe Lieberman. Acesta din urmă a povestit un episod din 2008, când candidatul republican la prezidențiale i-a propus să fie vicepreședintele său – „Ești democrat. Eu sunt republican. I-am putea da țării noastre leadership-ul bipartizan de care are nevoie“. Ultima sa lecție de compromis a fost votul pentru menținerea Obamacare. O anatemă pentru republicanii de rit nou.

Sunt mulți cei care au văzut în simbolismul funeraliilor senatorului american o veritabilă formă de #Rezist îndreptată împotriva marelui absent – Donald Trump. Dimensiunea a fost vizibilă (amplificată poate și de ecoul media) pe parcursul întregii săptămâni, totul culminând cu mesajul transmis de fiica senatorului: „America lui John McCain nu are nevoie să fie făcută din nou mare pentru că America a fost întotdeauna mare“. Momentul a fost aplaudat la scenă deschisă în Catedrala Națională. Contrastul, distanța dintre cei doi, dintre cele două Americi nici nu poate fi mai mare. Sugestiv este și faptul că, la sfârșitul vieții, McCain era mult mai popular printre democrați (74%) decât printre republicani (doar 52%). Este o realitate care poate explica în parte „schimbarea la față“ a Partidului Republican și deriva către trumpism. Dar poate, în același timp, plecarea sa de pe scenă devine un moment de inflexiune, de reconectare cu un anumit tip de atitudine publică, de revitalizare a Americii lui McCain, a „republicanismului de centru“ care nu are nimic de a face cu tranzacționalismul de tip America first. În fond, „tot ce iubesc la America locuiește în acest om“ a concluzionat pe Twitter generalul Mattis, șeful Pentagonului.

Elena TURCULEANU

România a pierdut 2 miliarde de euro la redevențe din cauza neactualizării prețului la gaze în 2015-2017

Darius Vâlcov, consilierul premierului pe probleme economice, a publicat, vineri, patru anexe ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Mine (ANRM) pentru a arăta banii pierduţi de stat între 2015-2017 prin neactualizarea preţului la gaze.

„Jaf de 2 miliarde $, partea a doua: pentru cei mai suspiciosi, avem 4 anexe. Primele trei, arata cati bani a pierdut statul in perioada 2015-2017. Ultima anexa arata cum Guvernul Dancila a stopat jaful in februarie 2018 si a incasat deja cu 117 milioane lei in plus, in doar cateva luni. Adica 30 de milioane $ in plus, in 5 luni”, a scris, vineri seară, Darius Vâlcov, pe Facebook.

transgaz.8xrje70pwb-1000x600Darius Vâlcov a ataşat postării şi patru documente aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Resurse Mine (ANRM). Explicaţiile vin în contextul în care, joi, Darius Vâlcov a prezentat o notă de informare de la Agenţia Naţională pentru Resurse Mine (ANRM) în care se arată că bugetul de stat a pierdut peste două miliarde dolari, din cauza neactualizării preţului de referinţă la gazele naturale în perioada 2006-2018.

„Aşa arată un jaf de 2 miliarde $. Ce ar fi însemnat aceşti bani pentru România? Alocaţiile tuturor copiilor pentru 2 ani. Sau construcţia a 10 spitale mari, complet utilate, cu câte 600 de paturi fiecare. Sau construcţia şi dotarea a câte 3 grădiniţe în fiecare localitate din România. Sau finalizarea autostrăzii Ploieşti-Braşov”, a scris joi Darius Vâlcov, pe Facebook.

Un prim nivel al pierderilor a fost stabilit de Curtea de Conturi, în 2010, printr-o analiză care viza perioada 2006 – 2010, se arată în nota de informare transmisă lui Darius Vâlcov, consilierul pe teme economice al Vioricăi Dăncilă, de către Gigi Dragomir, preşedintele Agenţia Naţională pentru Resurse Mine (ANRM). Acesta a solicitat o evaluare privind impactul asupra bugetului de stat a neactualizării preţului la gaze naturale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Naturale, care are atribuţii în a stabili acest preţ.

„Preţul de referinţă al gazelor naturale este preţul minim admis la tranzacţiile cu gaze naturale considerat de statul român în vederea aplicării redevenţei şi valorificării acestei resurse în interesul cetăţenilor. Ultimul ordin al preşedintelui ANRM pentru aprobarea preţului de referinţă al gazelor naturale extrase în România a fost dat în anul 2008 (O.P ANRM nr. 21/2008) prin care se stabilea nivelul de 495 RON/1000 mc. Acest ordin nu a mai fost actualizat”, se menţioneaza în nota de informare semnată de Gigi Dragomir, preşedintele ANRM.

ANRM a contestat în instanţă nivelul prejudiciului stabilit de Curtea de Conturi, dar contestaţia a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti în 2012 şi apoi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) în 2015 printr-o sentinţă definitivă.

În 2015, Curtea de Conturi a constatat că situaţia nu a fost remediata şi a mai făcut o analiză pentru perioada 2011-2015, stabilind un nou nivel al prejudiciului la 4,67 miliarde de lei.

La această sumă, o analiză ANRM din 2018 a adăugat din perioada 2015-2018 alte aproape 976 milioane de lei, potrivit sursei citate.

„În februarie 2018, ANRM a actualizat preţul de referinţă pentru gazele naturale. Ca urmare a aplicării noului tarif de referinţă, în semestrul I al anului 2018 a avut loc o creştere a încasărilor redevenţelor cu 11,031,604.16 RON”, se mai scrie în nota citată.

Silvia ANDREI

Statele Unite au debarcat trupe, tancuri și transportoare blindate în portul Constanța

O navă de transport aparținând Forțelor Navale ale Statelor Unite a acostat în portul Constanța pentru a aduce în România o nouă serie de militari, însoțiți de mașini blindate.

descărcare (1)Aflată pentru prima dată în Marea Neagră, nava militară de transport rapid USNS Carson City, aparținând Forțelor Navale americane (US Navy), a acostat, în această săptămână, în portul Constanța.

Nava americană a ajuns la Constanța după ce a traversat Marea Neagră, venind din Georgia.

La Constanța, la data de 24 august, de pe nava USNS Carson City au fost debarcați militari însoțiți de tancuri Abrams și de alte vehicule blindate, aparținând Forțelor Terestre americane din Europa.

Militarii americani fac parte din Batalionul 2 al Brigăzii 1 Blindate.

Nava Carson City are în dotarea proprie doar armament ușor, cu rol defensiv, dar prezența ei în Marea Neagră simultan cu o altă navă militară americană, distrugătorul Carney, sugerează că „NATO își sporește puterea militară în apropierea Rusiei”, a declarat Jim Holmes, profesor de strategie la Colegiul Naval de Război al SUA, citat de revista militară americană Stars and Stripes.

Înainte să ajungă la Constanța, nava Carson City debarcase militari și vehicule blindate în Georgia, pentru exercițiul „Noble Partner”.

Carson City este prima navă militară de transport rapid trimisă de SUA în estul Europei.

Florin NAHORNIAC

Strigătul de DISPERARE al unui fermier: Pentru numele lui Dumnezeu, opriți crima și sabotajul agriculturii românești!

pesta-porcina-pericol-iminent05_60591Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici din Arad, susține că actualul Guvern sabotează în mod intenționat economia României, iar în urma crizei pestei porcine unii ajung la faliment, în timp ce alții câștigă foarte mulți bani, cu ajutorul oamenilor din Executiv

”• Porci uciși, peste 300.000 de capete de către ANSVSA, în contrapartidă cu 130.000 de mistreți existenți în țară. Întrebare: Merită afacerea? Unii păgubesc, alții se îmbogățesc.

  • Încă din anul 2015 autoritățile au fost avertizate de pericolul pestei porcine africane de către Uniunea Europeană.
  • Încă din anul 2016 am sesizat at’t Președinția c’t și Ministerul Agriculturii că vin porcii mistreți din Ucraina, bolnavi de pesta porcină africană, că îi vom scăpa de în Deltă și țara va fi condamnată. Această idee nu a avut niciun ecou și după un an și jumătate s-a întâmplat nenorocirea, o catastrofă națională.
  • Cauza principală a pestei porcine africane o constituie mistrețul. În țara noastră pesta porcină africană a pătruns prin intermediul mistreților din Ucraina.
  • Literatura de specialitate spune că această boală puternic infecțioasă creează, în 10 % din mistreți, forme de rezistență , astfel mistreți bolnavi sau trecuți prin boală răm’n purtători și eliminatori de virus peste 400 de zile.
  • Rugăm organele de cercetare penală să se sesizeze din oficiu în vederea opririi sabotajului economic și a distrugerii industriei cărnii de porc, precum și tragerea la răspundere a guvernanților , care nu vor să facă demersurile necesare pentru începerea împușcarii , în totalitate, a mistreților. (În caz contrar ÎMPUȘCAȚI-NE PE NOI!, at’t ne-a m-ai rămas. )
  • În cazul de la Satu Mare am fost mințiți. Pesta porcină africană nu a fost introdusă prin alimente ( mezeluri, carne etc. ) , vectorul principal fiind tot mistrețul provenit din Ucraina.
  • Românii și-au înțărcat copii cu carne de porc! Iar dumneavoastră, domnilor guvernanți, doriți să ne luați și acest drept. Carnea de porc, care va fi importată va costa dublul prețului cărnii rom’nești de azi. Sperăm că organele de cercetare penală îi vor trage la răspundere pe toți acei vinovați de această catastrofă.
  • A.N.S.V.S.A. nu a făcut altceva dec’t să omoare porcii domestici și să dezinfecteze focarul, în loc să reîntîmpine apariția focarelor, să creeze cordoane de protecție.
  • Oare, soluțiile dezinfectante provin de la o anumită firmă (?!) ca în cazul gripei aviare.
  • Pentru numele lui Dumnezeu, opriți crima și sabotajul agriculturii românești!”, susține Dimitrie Muscă, informează Agrointel.

Florin NAHORNIAC

Trei cutremure în zona Vrancea

Trei cutremure au avut loc în timpul nopţii de sâmbătă spre duminică, în judeţul Buzău, zona seismică Vrancea, cel mai puternic, de 3,5 pe scara Richter, fiind înregistrat la ora 05.28, la o adâncime de 122 de kilometri, potrivit Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP).

Primul cutremur a avut loc la ora 01.03 şi s-a produs la o adâncime de 126 de kilometri, acesta având magnitudinea de 2,2 pe scara Richter. Seismul s-a produs in apropierea oraşelor Nehoiu (8km), Mizil (44km), Vălenii de Munte (45km), Întorsura Buzăului (45km), Covasna (47km).

Al doilea cutremur din Buzău a fost şi cel mai puternic, el a avut o magnitudine de 3,5 pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime de 122 de kilometri, la ora 05.28. Intensitatea seismului în zona epicentrală a fost de I grad Mercalli şi s-a produs în apropierea oraşelor Nehoiu (8km), Vălenii de Munte (31km), Întorsura Buzăului (34km), Slănic (36km), Urlaţi (42km).

Un alt cutremur a avut loc tot în judeţul Buzău, zona seismică Vrancea, la ora 05.54, acesta având magnitudinea de 2,3 pe scara Richter. Seismul s-a produs la o adâncime de 111 kilometri şi s-a produs în apropierea oraşelor Nehoiu (16km), Covasna (40km), Întorsura Buzăului (43km), Mizil (53km), Vălenii de Munte (53km).

Elena TURCULEANU

Lovitură pentru un șef din DNA. Acuzațiile sunt grave!

Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară faţă de procurorul Gheorghe Popovici, delegat şef la Secţia de combatere a corupţiei din DNA. Motivul?- Acesta  ar fi semnat adrese ce arată că nu au fost efectuate interceptări într-un dosar instrumentat, contrar adevărului.

dna.d12w6galzu-1000x600„Inspecţia Judiciară a exercitat acţiunea disciplinară faţă de domnul Popovici Gheorghe-procuror delegat şef Secţie de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Centrală pentru „exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă”, abatere disciplinară prevăzută de art.99 lit.t) teza a II-a, raportat la art.991 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, constând în aceea că, în calitatea sa anterior menţionată şi cu încălcarea prevederilor art. 145 din Codul de procedură penală şi a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 244 din 6 aprilie 2017, a semnat adresele prin care se comunica unei părţi dintr-o cauză penală instrumentată de Direcţia Naţională Anticorupţie, contrar adevărului, că faţă de aceasta nu au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică”, au precizat reprezentanţii Inspecţiei Judiciare, printr-un comunicat de presă.

Acţiunea disciplinară a fost înaintată Secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii care va decide cu privire la răspunderea procurorului.

Silvia ANDREI

Declarație stupefiantă a deputatului USR, Claudiu Năsui, despre Stalin: Era uman, ca și Hitler, ca și fiecare dintre noi. Probabil a dorit să facă și ceva bun pentru omenire

Deputatul USR Cladiu-Iulius-Gavril Năsui a scris pe facebook că Stalin „era uman, ca și Hitler, ca și fiecare dintre noi. Probabil a dorit să facă și ceva bun pentru omenire”.

163484_1Postarea a venit în contextul în care un alt membru USR, senatoarea Florina Presadă, a postat o poză cu Iosif Stalin în tinerețe, însoțită de următorul comentariu: „Sunt încă în admirație față de cum arăta tânărul Stalin …cineva ar trebui să se întoarcă în timp să-l oprească din a deveni Stalin așa cum îl cunoaștem”

În vârstă de 33 de ani, Năsui a fost ales deputat în 2016 la București, este membru în comisia pentru buget, finanțe și bănci și secretar al Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România.

A făcut parte din cabinetul Ministrului Finanțelor Publice în cadrul guvernului Cioloș.A absolvit de la facultatea de finanțe a universității Paris-Dauphine și a efectuat un Master la universitatea Bocconi, în Italia, tot în domeniu finanțelor.

I.V. Stalin a fost conducătorul comunist  al Uniunii Sovietice între 1922 și 1953 și este considerat responsabil pentru moartea a aproximativ 20 de milioane de oameni, atât din cauza epurărilor pe motive politice și religioase, cât și a politicilor de industrializare cu orice preț a URSS.

Elena TURCULEANU

Zile de foc pentru PSD la malul mării

Liderii PSD vor analiza, vineri şi sâmbătă, în staţiunea Neptun, activitatea miniştrilor social-democraţi după şapte luni de mandat şi va stabili dacă se impune o remaniere guvernamentală.

Două zile de foc pentru PSD la malul mării. Conducerea lărgită a partidului lui Dragnea se mută la Neptun

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a convocat la malul mării conducerea centrală a partidului, împreună cu preşedinţii organizaţiilor judeţene şi membrii Executivului, pentru a realiza, împreună, o analiză privind activitatea Guvernului Viorica Dăncilă la şapte luni de la preluarea mandatului.

Liderii social-democraţi vor îmbina în staţiunea Neptun, pe parcursul a două zile, reuniuni formale cu mai multe „sesiuni” de socializare. Dacă ziua de vineri este rezervată, în principal, discuţiilor informale între liderii PSD, deciziile politice vor fi luate în cursul zilei de sâmbătă.

61953624_46394400Surse din conducerea PSD au declarat pentru MEDIAFAX că prim-ministrul va face o prezentare, sâmbătă, în şedinţa CExN al PSD de la Neptun, a gradului de îndeplinire de către ministere a măsurilor din programul de guvernare. După prezentarea bilanţului, conducerea lărgită a PSD va stabili dacă se impune o remaniere guvernamentală sau dacă Executivul va continua să funcţioneze cu actualii titulari.

Potrivit surselor citate, portofoliile guvernamentale care au atras cele mai multe critici în interiorul PSD, în primele şapte luni de mandat, sunt: Finanţele (Eugen Teodorovici), Economia (Dănuţ Andruşcă), Tineretul şi Sportul (Ioana Bran), Cercetarea şi Inovarea (Nicolae Burnete), Educaţia (Valentin Popa) şi Cultura (George Ivaşcu).

Social-democraţii vor avea, la Neptun, şi o primă discuţie despre strategia partidului pentru anul 2019, atunci când vor avea loc alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, au spus surse din conducerea PSD pentru MEDIAFAX.

Grupurile parlamentare ale PSD din Camera Deputaţilor şi Senat se vor reuni şi ele, tot sâmbătă, la Neptun, într-o şedinţă destinată stabilirii priorităţilor legislative în noua sesiune parlamentară convocată pentru ziua de luni, 3 septembrie.

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a afirmat, miercuri, întrebată dacă simte tensiuni în PSD, că sunt „cu siguranţă lucruri de spus” în acest sens dar nu vrea să se alăture celor care „împroaşcă cu noroi” aşa că îşi va spune punctul de vedere în interiorul partidului.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, pe 21 august, că este nemulţumit de unii miniştri. În schimb, liderul PSD s-a declarat mulţumit de activitatea premierului Viorica Dăncilă.

„Categoric nu ( vreau să o schimb -n.r.). Doamna Viorica Dăncilă trebuie să rămână până în 2020, să încheie acest mandate. Este un premier foarte bun. Cu toată campania care încearcă să o descurajeze. E un record istoric de încasări la buget pe luna iulie şi cu o inflaţie negativă. Nu a avut experienţă administrativă doamna Dăncilă, dar a învăţat repede cum să conducă un guvern şi o face din ce în ce mai bine”, a declarat Dragnea la Antena 3.

Dragnea a mai spus că nu se va discuta în şedinţa CEx despre excluderea senatorului Ecaterina Andronescu, cea care a cerut, pe 14 august, într-o scrisoare deschisă adresată membrilor PSD, ca liderul social-democrat să se retragă din fruntea partidului, altfel PSD va pierde guvernarea, precum şi pregătirea unui guvern de „super profesionişti”. Andronescu a precizat în scrisoare că PSD trebuie să salveze atât ţara cât şi partidul “de la un dezastru major” spre care se îndreaptă “vertiginos”.

De asemenea, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a anunţat că sunt lideri ai partidului care cer proteste „la poarta lui Iohannis”, precizând că „este o fierbere în partid” şi că acest lucru va fi decis în Comitetul Executiv Naţional de la Neptun.

Social-democraţii vor aborda probabil, şi alte teme, precum noua lege a pensiilor, oportunitatea suspendării din funcţie a preşedintelui Klaus Iohannis, data organizării referendumului pentru redefinirea familiei în Constituţie, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii şi forma finală a legii off-shore.

Iosif VARGA

Șah la Iran, mat la companiile europene

Tocmai s-a intrat într-o nouă fază a glaciațiunii dintre America lui Trump și Europa. „Cine face afaceri cu Iranul nu mai face afaceri cu SUA“, a rezumat Donald Trump, în diplomația sa de Twitter, consecințele retragerii din acordul nuclear cu Iranul.

Noile sancțiuni americane se referă la interzicerea oricărei tranzacții cu Iranul în dolari, aur, metale prețioase, aluminiu, oțel. Iranul nu va mai putea cumpăra nici avioane de pasageri ori cărbuni, nici nu va mai putea exporta fistic și covoare, două simboluri importante pentru iranieni. Vor fi lovite, de asemenea, industria de automobile și cea navală. Însă cele mai dure sancțiuni vor intra în vigoare la început de noiembrie, când va fi vizat exportul de petrol și gaze, pe care se bazează în cea mai mare parte economia iraniană. Oficial, Washingtonul nu a vorbit despre schimbarea de regim, doar de „schimbarea atitudinii“ la Teheran. Administrația americană e convinsă că, prin cele mai dure sancțiuni impuse vreodată, va sufoca economic Iranul și, în consecință, îl va forța să renunțe la politica regională expansionistă (intervenţiile din Siria, Yemen, Liban).

 image-1154482-mmo_panoV9-wmah-1154482La fel de bine ar fi putut fi doar o chestiune de timp. Iranul nu mai e de mult atât de stabil pe cât ar vrea să pară. Inflația, instabilitatea economică, devalorizarea accelerată a monedei naționale (80% doar în ultimul an!) și șomajul au dus la deteriorarea economiei și la creșterea presiunii sociale. Furia și disperarea au început să se manifeste în stradă, prin proteste tot mai extinse. Iranul rămâne însă imprevizibil – e posibil ca furia publică să se răsfrângă asupra regimului, dar la fel de posibil este ca ayatollahul să reușească din nou să o întoarcă împotriva Americii și să submineze legitimitatea protestatarilor sătui de corupţia endemică şi greutăţile economice.

 Pariul riscant al Americii şi-ar putea atinge scopul pe termen lung. Până atunci însă, vor exista multe victime colaterale. Primele par a fi firmele europene și relația economică a SUA cu Europa.

 Marile companii europene, abia reîntoarse în Iran după acordul nuclear încheiat de Teheran cu lumea occidentală în 2015, își fac acum din nou bagajele, renunță la tot și pleacă. Pentru prima dată, la nivel politic, Europa opune rezistență și refuză să urmeze leadershipul Americii în ce privește embargoul la adresa unui terț. Dacă Statele Unite le spun să-și încheie conturile în Iran, UE le spune, chiar le impune să rămână. Indiferent că se numesc Daimler, Airbus sau Siemens, companiile vor avea nevoie de autorizație specială din partea Comisiei Europene ca să-și lichideze afacerile cu Iranul, în caz contrar urmând să fie date în judecată în statele membre. În schimb, Bruxellesul le promite că vor fi protejate din secunda în care vor spune NU Americii. Oficialii UE intenţionează să ocolească sancțiunile SUA prin menținerea unor canale financiare deschise cu Iranul și prin continuarea importului de gaze și petrol iraniene. În plus, va fi stabilit un mecanism prin care companiile afectate de sancțiuni vor putea da în judecată SUA în tribunalele naționale din statele membre. Totul e încă la nivel declarativ. Practic, firmele se regăsesc în poziția de a alege între a-și continua operațiunile în Iran și a se confrunta cu penalizări în SUA și a-și întrerupe operațiunile din Iran și a suferi posibile consecințe legale în UE.

 La nivel diplomatic, pare bine jucat: pe de-o parte, Europa transmite Teheranului că respectă un acord încheiat cu greu și că acordul este în interesul economic al Iranului, iar pe de altă parte, arată că îşi protejează propriile interese economice. Dar diavolul stă în detalii. Și, deocamdată, blocul comunitar nu a venit cu garanții concrete pentru companiile sale în fața consecințelor anunțate de SUA.

 În plus, decizia UE nu are cum să-i forțeze pe afaceriști să rămână în Iran. Poate cel mult să îi oblige să găsească scuze care nu au legătură cu sancțiunile americane ca să plece. În fine, mecanismele ar putea fi aplicabile în interiorul Uniunii, dar nu pot împiedica Administrația Trump să vizeze filierele americane și bunurile companiilor europene în SUA. „Scutul economic“ promis de Europa înseamnă în fapt un șir lung de bătăi de cap legale și un pariu care nu merită pentru cele mai multe dintre ele.

 Toate companiile mari au interese comerciale infinit mai mari în SUA decât în Iran. Băncile, la fel. Băncile europene mari au început deja să refuze să intre în afaceri ce au conexiuni cu Iranul. Niciuna nu vrea să-și piardă accesul la sistemul financiar global dominat de SUA. În fapt, toate firmele europene sau multinaționale au afaceri în Statele Unite, ceea ce înseamnă că sunt vulnerabile direct sau indirect la sancțiunile americane. Daimler a anunțat marți că își suspendă activitățile din Iran. Gigantul francez Total a anunțat şi el că își lichidează conturile cu Iranul, dacă americanii nu îi vor oferi o dispensă specială, la un loc cu sprijin din partea Franței și din partea autorităților europene. Ceea ce nu se va întâmpla, evident.

 Aşadar, după ce șase decenii au fost aliate economic, politic și militar și se pregăteau să semneze un acord economic istoric de sute de miliarde (TTIP) de euro, brusc, cele două maluri ale Atlanticului se regăsesc în conflict economic deschis. Pentru asta, au fost suficienți doi ani de Trump. Mai rămân încă cel puțin doi, în care devine tot mai greu de prezis în ce moduri se mai poate deteriora relaţia transatlantică.

Eleonora SMARANDACHE