Arhive zilnice: 11 februarie 2019

Mănăstirea PUTNA este necropola Marelui Domnitor al Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT

Mănăstirea PUTNA necropola Marelui Domnitor a Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT, a salvat prin mormântul său întreaga Moldovă de stăpânirea sovietică. Dacă acest mormânt nu se afla la Putna întreaga Moldova ar fi fost ocupată de hoardele sovietice!

aassGraphic1

,,…….această matcă a neamului care este Pstefan-cel-mare-350x315utna, mănăstirea unde-şi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare şi Sfânt în care ,,poporul românesc îşi găsise cea mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite, şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al bucuriilor fru­moase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această icoană mai limpede, cu cât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte” (lorga).

 

Mitropolitul Banatului: „Cultura este pâinea minții și aici, în Banat, la această pâine au avut acces și țăranii”

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Academia Română- Filiala Timișoara și Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” au organizat manifestarea științifică „Cultură și spiritualitate în Banatul Istoric”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

mitropolit-acadMitropolitul Banatului a vorbit despre „Manifestările culturale de masă în Banatul istoric, la începutul secolului XX”.

„Banatul este o provincie, a cărei cultură și civilizație se pierd în negura istoriei. A fost, mereu, sub influența marilor culturi din spațiul de interferență a acestora. Multiculturalitatea din Banat va crea, în timp, un climat de stabilitate și conviețuire pașnică în acestă regine. În Banat nu s-a semănat doar cultură din exterior, ca pe un teren arid, ci, aici, a fost leagănul unei culturi străvechi, multimilenare. Banatul a asimilat și a sintetizat tot ceea ce a venit din spațiul extracultural bănățean. Banatul a primit, dar a și dat din tezaurul culturii sale. Provincie imperială, a avut acces la cultura vest-europeană, dar au existat și momente de stagnare, cum a fost în timpul ocupției otomane. Însă, Banatul a rămas creștin și ancorat în valorile creștine și europene”.

Vorbind despre multiplele manifestări culturale de masă din satele bănățene ce au adus la o emancipare culturală, Înaltpreasfinția Sa a menționat: „Așezarea numeroaselor etnii a făcut posibilă dezvoltarea unei culturi, unde fiecare etnie și-a adus contribuția sa. Această contribuție a generat un caracter pluricultural. În Banat s-a format și dezvoltat o importantă cultură de masa, marcată de existența școlilor confesionale, teatrelor de amatori, a corurilor sătești și orășenești, precum și a unui important număr de biblioteci publice. În nicio provincie românească nu găsim un număr așa de însemnat de scriitori și publiciști țărani, de reviste sătești, care vor deveni izvoare importante pentru cunoașterea istoriei Banatului. În perioada interbelică, în Banat, apăreau aprox. 380 de publicații periodice, tipărite în mai multe limbi: românește, germane, maghiară, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, ucrainiană. Multe dintre publicații erau bilingve su trilingve. Cunoașterea unei limbi străine, chiar și către cei de la sate au facilitat accesul tinerilor români la studii superioare, în Viena, Budapesta sau alte centre europene. Acest fenomen cultural de masă a făcut posibilă apariția unei generații de tineri intelectuali români în Banat, care au avut un rol important în Revoluția de la 1848 și în cea de la 1918. Tinerii români erau duși în slujbă, la împărat, iar, acolo, în cătănie, învățau limba oficială și astfel erau fii de țărani care citeau presa în mai multe limbi. Putem spune că, satul bănățean avea un nivel de cultură în masă mult mai ridicat decât în alte comunități românești, iar numărul neștiutorilor de carte, de aici, era mult mai redus, decât în alte părți ale țării. Banatul a dat un număr important de oameni care au ridicat nivelul de cultură de masă din sat. Elitele provenite din rândul etniilor conlocuitoare din Banat s-au format la Viena, Buda, Paris, Timișoara și Karlowitz. Existau comunități și familii mixte, ce au adus la o emancipare culturală a Banatului. De asemenea, în școlile din Banat se învățau limbile: română, sârbă, germane și maghiară. Ca atare, în Banat avem o geografie lingvistică foarte variată”. La final, Mitropolitul Banatului a concluzionat: „Cultura este pâinea minții și aici, în Banat, la această pâine au avut acces și țăranii”.

Florin CREȘTNIUL

IPS Ioan Selejan – o conștiință a neamului românesc, un „dur” al Bisericii, un fruntaș al generației

Traieste,vietuieste langa noi,aproape de noi,  o mare personalitate care este si inalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

IPS Ioan Salajan, episcopul Harghitei si Covasnei,arhiepiscop onorific, are 62 de ani si pastoreste( de la infiintarea episcopiei-1994)  credinciosii care traiesc in zonele delimitate de cele doua judete.

sinteza-zilei-ce-spune-mitropolitul-banatului-ips-ioan-selejan-despre-gratiere-430669IPS Ioan Salajan, ardelean din zona Bihorului este unul dintre oamenii care au lucrat in tacere   dar cu  eficienta la revigorarea unei parti a acestei natii,reintorcand catre credinta romanii uitati de prin zonele celor doua judete amintite.A desfasurat o munca de constructie de lacase cat si  a increderii oamenilor in Biserica. Poate fi intalnit  prin satele covasnene sau din Harghita oricand gata sa asculte si sa ofere ajutor. Se bucura un respect in aceasta zona cum rar mi-a fost sa intalnesc  fata de oamenii Bisericii.

In aceasi timp IPS Ioan Salajan este socotit  de multi drept un dur al BOR. Daca ne referim  numai la mult discutatul ecumenism despre care  episcopul Hraghitei si Covasnei afirma clar si fara  urma de retinere ca  poatre fi practicat  dar pana la frontiera ortodoxiei…,de aici incolo sau  dincolo de aceasta frontiera nu este cale de  mijloc. Asta inseamna o buna convietuire cu cei ce ne sunt alaturi,respectul pentru religia fiecaruia dar nu  apropieri  ciudate de dragul politicii corecte si a globalizarii catre   „unitate” cum am vazut la unii inalti prelati ai BOR.

IPS Ioan Salajan a candidat la scaunul patriarhal si  a pierdut in favoarea actualului Patriarh….Probabil ca nu venea din  postul de Mitropolit al Moldovei cum este,  sa-i spunem, cutuma…..

IPS Ioan Salajan a refuzat  scaunul de mitropolit al Olteniei cum si pe cel de mitropolit al Dobrogei… Intrebat a  raspuns simplu, dur, dar si  lasand loc de multe: pentru ca nu am gasit sau nu mi-a fost propus un inlocuitor in stare  sa continue ceea ce am facut eu in Harghita si Covasna…

IPS Ioan Salajan are darul scrisului cum putini dintre inaltii nostrii ierahi il au.

Cititi memorabila   pastorala  scrisa de Domnia Sa in intampinarea Sarbatorilor de Paste 2013(http://www.cotidianul.ro/noi-plangem-si-azi-in-aceeasi-limba-romaneasca-212802/).

Din care reiau cateva fragmnte absolut deosebite:

 

Hristos a înviat!

Aceasta este vestea cea bună pe care ne-au adus-o doi îngeri care străjuiau mormântul gol şi giulgiurile zăcând.

…………… 

Oare Se ascunde Hristos de noi ca să nu-L găsim?! A părăsit oare Hristos lumea?!

Nu!

Dar unde L-a găsit totuşi mironosiţa?

Printre lacrimi!

Iată unde Se ascunde şi azi Hristos de noi!

Lacrima este primul rod al omului. Adam, când a fost izgonit din Rai, a plâns, a lăcrimat.

Dumnezeu este izvorul vieţii, iar de atunci, omul, prin har, devine izvorul lacrimilor.

O stâncă, decât să lăcrimeze, mai bine crapă.

Omului, însă, Dumnezeu i-a dat darul lacrimilor, aşa cum i-a dat trandafirului, pe lângă frumuseţe, şi spinii durerii.

Omul, din starea lui paradisiacă, ajunsese un trandafir trist.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

M-am întâlnit şi eu cu Hristos, într-o zi, pe cărările pământeşti şi m-a întrebat: fiule, de ce nu plângi şi de ce nu Mă cauţi?

Şi I-am zis: Doamne, oare pe mine m-ai plămădit din stâncă şi nu pot lăcrima?!

Doamne, mai frământă-mă o dată, dar Te rog, pune într-a mea ţărână şi o picătură din scumpul Tău Sânge ce l-ai vărsat pe Crucea Golgotei, ca să pot plânge şi eu şi ca să Te pot căuta!

Doamne, caută-ne Tu şi dă-ne darul lacrimilor pe care l-ai dat mironosiţei!

Pământul este paradisul unde a venit Hristos să Se răstignească pentru mine.

…………..

Golgota se află la o margine de lume unde se mai poate auzi şi azi suspinul Crucii.

……………..

Până unde merge iubirea Sa faţă de noi?!

Până la Răstignire!

………

După cum patria începe pe braţele mamei, tot aşa şi Împărăţia lui Dumnezeu începe pe braţele lui Hristos răstignite pe Crucea de pe Golgota.

Omul nu mai moare, căci Hristos a biruit moartea, iar omul cade din timp în veşnicie.

………..

Pe Cruce, Hristos scrie ecuaţia celei mai mari iubiri: „Eu” sunt „tu” – adică Eu, azi, Mă jertfesc până la moarte pentru tine.

Când voi fi şi eu „tu”?! Când vom trece de la egocentrism la altruism?!

Când vom trece de la heliocentrism la hristocentrism, de la egoism la iubire?!

………

Crucea este altarul iubirii lui Dumnezeu.

Prin Cruce, noi evadăm din viaţă în iubire.

Dumnezeu a urzit lumea din iubire.

Adesea, trandafirul îşi scrie memoria nu cu frumuseţea, ci cu spinii săi.

Hristos i-a lăsat Crucii o poruncă: să nu-şi scrie memoria cu piroanele, ci cu iertare.

Să nu ne căutăm părinţii în morminte, ci în Împărăţia lui Dumnezeu.

Sărută, iubite frate creştine, crucea maicii tale în cimitir, dar n-o mai căuta acolo, căci ea este în Împărăţia lui Dumnezeu.

Pe crucea ei tu ai scris ziua când a trecut la Domnul. Atunci au fost paştile maicii tale.

Azi prăznuim Paştile Domnului nostru Iisus Hristos, mâine paştile părinţilor noştri. Şi apoi ne apropiem fiecare de paştile noastre.

…………

Iubiţilor, v-am scris aceste cuvinte de mângâiere, la acest Sfânt Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. De azi, voi scrie fără cuvinte, căci, abia atunci când scrii fără cuvinte, începi să-I scrii lui Dumnezeu.

 IPS Ioan Salajan, spun oamenii simpli ai Bisericii, este in permanenta supravegheat…. Nu cred ca cineva  poate sa-l urmareasca pe Episcopul Ioan Salajan decat din ura, invidie si prostie… Intre atatia manageri(de la cel din frunte pana la cei marunti) de azi ai Bisericii Ortodoxe Romane, Ioan Salajan este   constiinta care stie sa  cladeasca,  omul care  imbina constructia alaturi de credinta intr-un fel firesc, dand amandorura ceea ce se cuvine.Ioan Salajan este ierarhul de langa noi si alaturi de noi. Nu managerul Bisericii sau Episcopiei  Covasnei si Harghitei… desi  sunt convins ca are harul conducerii, dar o face intr-un fel firesc si neostentativ si nu foarte materialist  cum sunt altii….Uitati-va la modul modest  cum se imbraca.Uitati-va la cele doua extraordinare ctitorii   care s-au cladit sau au ajuns la ceea ce sunt azi :Manastirea de la Izvorul Muresului si cea de la Marcus…Acolose  face  ceva cu adevarat pentru aproapele nostru, acolo nu exista numai viata monahala inchisa…..

Sunt sigur ca Domnia Sa are puterea sa  lupte  si sa mearga pana la capat… Pana la Pastele Lui.Si ca  nu se teme ca este urmarit…. Nu o sa dezvolt acest subiect…

Nu-l cunosc personal pe acest om.

El este unul dintre cei ce, intr-un efort extraordinar  al lucrului la propria-i persoana,   a izbutit sa fie unul din liderii generatiei care are azi 60 de ani. Generatia noastra care cuprinde  oameni ramasi curati si atatia oameni care au muscat adanc din  puroiul  galben al  compromisului.   

 Ioan Salajan care   este si inginer,care a dorit sa se faca regizor de film si care a ajuns cu voia intamplarii  dar mai ales a chemarii,preot,teolog si peste toate un pastor(cratima pe  litera a ) care incearca sa indrepte  catre un tarm naufragiata  societate romaneasca sau macar parte a ei….

Ioan Salajan este unul dintre  fruntasii generatiei noastre si eu mandresc sa fiu coleg de generatie  cu un astfel de om! Am fost la fel( tineri fiind):  am urmat o facultate tehnica  de varf (stiind ca tehnica nu face compromisuri comuniste)  ne-a placut filmul si am vazut mii de filme intr-un mod  devenit cu timpul  profesionist,am scris  si am citit  enorm si la un moment dat in fata valtorii ceausiste ne-am scufundat in tacere… Unii nu au mai revenit niciodata.Altii, precum parintele Ioan Salajan, au revenit  pe alte trepte  si   preluand din cate ceva din  visurile tineretii…

Cel care a realizat Pacea de la Cozia este  de fapt  Patriahul neincoronat al constiintei si al  neamului romanesc de la acest moment……..

Gral-col(r)prof univ dr ec Florin NAHORNIAC

IPS Ioan şi-a sărbătorit ocrotitorul spiritual

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, și-a sărbătorit ocrotitorul spiritual. Cu acest prilej, Patriarhul României a adresat Înaltpreasfinţiei Sale un mesaj de felicitare. 

IPS-Ioan Mitropolitul Ioan s-a născut în 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, jud. Bihor, la botez primind numele Ionel; a urmat Liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea (cu bacalaureat în 1971) şi apoi cursurile Facultăţii de Instalaţii şi Automatizări a Institutului Politehnic din Bucureşti (1971- 1976); Seminarul Teologic din Craiova (promoţia 1986); un deceniu mai târziu, a studiat la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1986-1990); cursuri de specializare la Institutul Biblic din Ierusalim şi, în paralel, studii de doctorat (tot acolo) în Studii Biblice, Egiptologie şi Orientalistică (1991-1994). 

 Încă din perioada studiilor în ţară a fost frate de mănăstire, dar şi inginer la Arhiepiscopia Craiovei (din anul 1979); în timpul slujirii ca inginer au fost restaurate câteva mănăstiri importante: Tismana, Lainici, Polovragi, Bucovăţ, Crasna; a fost călugărit cu numele Ioan şi hirotonit ierodiacon şi ieromonah (1990); între anii 1990 şi 1991 a fost stareţ al Mănăstirii Lainici, iar apoi superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, până în vara anului 1994 (tot acum este hirotesit şi arhimandrit); la 9 iulie 1994 a fost ales episcop pentru noua eparhie a Covasnei şi Harghitei, hirotonit în data de 20 iulie şi intronizat la Miercurea Ciuc în 25 septembrie 1994;

În timpul păstoririi Eparhiei Covasnei şi Harghitei: a coordonat înălţarea unor lăcaşuri de cult, s-a preocupat în egală măsură şi de restaurarea monumentelor istorice şi bisericeşti, a iniţiat întemeierea multor asociaţii, societăţi şi fundaţii româneşti în zonă; a înfiinţat foaia bisericească eparhială Grai românesc, a publicat articole în presa bisericească; a coordonat monumentala lucrare: Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură (Miercurea Ciuc, 2003).

În urma hotărârii Sfântul Sinod (16 decembrie 2014), în data de 28 decembrie 2014 a fost instalat ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, în Catedrala din Timişoara.

IPS Ioan este unul dintre vrednicii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din vremea noastră care a păstrat viu spiritul naţional românesc într-o zonă greu încercată de nedreptăţile istoriei.

Florin CREȘTINUL