Arhive zilnice: 11 iunie 2019

Mănăstirea PUTNA este necropola Marelui Domnitor al Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT

Mănăstirea PUTNA necropola Marelui Domnitor a Moldovei, ŞTEFAN CEL MARE şi SFÂNT, a salvat prin mormântul său întreaga Moldovă de stăpânirea sovietică. Dacă acest mormânt nu se afla la Putna întreaga Moldova ar fi fost ocupată de hoardele sovietice!

aassGraphic1

,,…….această matcă a neamului care este Pstefan-cel-mare-350x315utna, mănăstirea unde-şi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare şi Sfânt în care ,,poporul românesc îşi găsise cea mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite, şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al bucuriilor fru­moase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cât se vede această icoană mai limpede, cu cât se înţelege mai desăvârşit şi se iubeşte mai mult, cu atâta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoşului cuminte” (lorga).

 

Înaltă apreciere pentru publicaţia ŞTEFAN CEL MARE şi pentru domnul general de arm. (r) dr ec Florin Mihai NAHORNIAC

Sanctitatea Sa Papa FRANCISC a acordat decorația papală din argint cu prijejul împlinirii a 10 ani de la trecerea la cele veşnice a Sanctităţii Sale Papa IOAN PAUL al II-lea.

MAR 3 cu 1  MEDALIE DSCN0748MAR 3 cu 1 MEDALIEDSCN0750

Sanctitatea Sa Papa FRANCISC a acordat publicaţiei ŞTEFAN CEL MARE şi  domnului general-colonel(r)dr ec FLORIN MIHAI NAHORNIAC placheta jubiliară din argint cu ocazia comemorării a 10 ani de la  trecerea la cele veşnice a Sanctităţii Sale Papa IOAN PAUL al II-lea. Este o mare onoare şi apreciere pentru noi doarecece este o distincţie care se acordă unor peronalităţi din toate sferele de activitate şi persoanelor care promovează creştinsmul catolic, greco-catolic şi cel ortodox.     Aveţi alăturat două imagini cu această plachetă – faţă şi verso.

                                                                                                                                         Col(r)dr farm Silvia ANDREI

Sărbătoarea Rusaliilor

image001Rusaliile, cunoscute şi drept Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh reprezintă o sărbătoare creştină importantă, prăznuită întotdeauna duminică, la 50 de zile după Paşti.  În Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se oferă pârgă din roadele pământului, numită şi „Sărbătoarea săptămânilor” Savuot. Mai târziu, ajunge o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieşirea din Egipt.

 Şi Rusaliile creştine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului şi iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă şi consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci şi fiecărui creştin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taină Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt şi o sărbătoare de mulţumire pentru harul Mirului.

Ce sunt Rusaliile?

Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zâne, şoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli.    Cel mai probabil,cuvântul derivă din cuvântul slav”rusalka”.rusalcele sunt spirite ale apei de genul nimfelor,zânelor,demonilor de apă care erau sărbătoriţi pentru a fi îmbunaţi,în prima săptămâna a lunii iunie.această tradiţie păgână, pre-creştină s-a transmis şi românilor care au denumit rusalka, “drăgaica” (drăcoaică,demon).

image002 În această săptămâna era interzis spălatul, scăldatul, în general era interzis unei persoane să se apropie de ape.peste această sărbătoare s-a suprapus sărbătoarea pogorârii sfântului duh. Denumirea şi sărbătoarea rusaliilor a fost împrumutată şi de către români. Când imperiul român a devenit creştin în marea majoritate,această sărbătoare(împreună cu multe altele)au fost “creştinizate”în sensul că au primit o semnificaţie creştină,suprapusă vechii sărbatori până când semnificaţia şi motivele iniţiale au fost date uitării.(wikipedia)     Oamenii nu ştiu câte sunt şi nu le spun pe nume, că nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, rămân arse şi neroditoare.Din unele legende aflăm că Rusaliile răpesc din când în când un tânăr frumos că să joace cu el. Când este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora cântecele lor şi nici să le mărturisească semenilor ce a văzut. În caz contrar, sunt pedepsiţi cu moarte sau paralizie.  Nu scăpau de pedeapsă nici cei care nu respectau timpul lor – sâmbătă dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh până luni după-amiază din săptămâna a două de după Rusalii.

 Duminica de astăzi mai este numită şi „Duminica Cincizecimii”, întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Înviere. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istoriseşte momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceştia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învăţătură Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau ştiuţi demulţi dintre cei prezenţi că fiind evrei simpli, în nici un caz preocupaţi de învăţarea limbilor străinLeacuri pentru cei atinşi de Rusalii

image003Leacul cel mai folosit pentru cei atinşi de Rusalii, era jocul căluşarilor. Se mai foloseau şi usturoiul şi pelinul. În cinstea Duminicii Rusaliilor, flăcăii aduceau din păduri frunze de tei. Ele erau binecuvântate în biserică şi apoi erau puse la icoane. Pentru a apăra gospodăria de invazia Rusaliilor, oamenii obişnuiesc şi astăzi, în virtutea tradiţiei, să arboreze la porţi, în foişoare, pe ganguri sau la intrările în case, ramuri verzi de tei, plantă considerată a avea proprietăţi apotropaice. Există credinţă că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor.    Bătrânele culeg acum plantele cu puteri tămăduitoare, căci se crede că numai până la Sânziene au puteri vindecătoare

 General(r)prof univ dr ec Mihai  Florin NAHORNIAC