A trecut vremea bucuriei?

19 aprilie 2014

Motto: „Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie fericit” (Părintele Teofil PĂRĂIAN) 

Iniţial, răspunsul ar fi pozitiv. Da, pentru mulţi vremea bucuriei pascale a trecut şi pentru alţii aceasta nici nu a existat. Cum s-au putut bucura sărmanii care, în Săptămâna Mare şi înainte de aceasta, au fost nevoiţi să îşi vadă casele luate de ape? Ce Paşte plin de lumină au putut avea aceşti oameni? Da, sunt semeni de-ai noştri care, asemenea altor români, an de an, au fost prăpădiţi de furia apelor. Cu toate acestea, sunt oameni care nicidecum nu se lasă impresionaţi de necazurile semenilor lor şi judecă nemilostiv astfel de situaţii: sunt leneşi, nu au făcut nimic, era nişte ţigani care abia aşteptau o dezlănţuire a naturii ca să primească o casă şi altele din cele de trebuinţă. Trecem peste astfel de opinii pentru că acestea sunt răzleţe şi nu reprezintă majoritatea. Oamenii aceia, semeni de-ai noştri, care au sărbătorit împreună cu noi Învierea Domnului, au trecut printr-o mare nenorocire şi dacă necazurile lor au trezit în sufletele noastre măcar un dram de compătimire atunci este bine. Nu pot să uit nici acum glasurile câtorva oameni din cei năpăstuiţi care aşteptau să se spovedească în Sâmbăta Mare pentru a se împărtăşi la Slujba de Înviere, pentru că au ţinut tot Postul Mare. Da, mulţi alţii – mai ales bărbaţii – zăceau în cârciumi ca şi cum totul ar fi fost în regulă. Dar, patima băuturii este, din nefericire, specifică foarte multor români şi nu doar celor inundaţi de ape, ceea ce nu ne dă nouă dreptul să judecăm necazul lor după o „patimă cu specific naţional”. Dacă ar fi fost o pedeapsă divină, atunci toată România, fără nici o excepţie, ar fi fost inundată de ape, ca o revărsare a mâniei divine. Nu pot uita faptul că, într-o zonă liniştită, în oraşul meu, în Duminica Învierii când toate magazinele erau închise, singurul „punct comercial” deschis era berăria cartierului. Şi aceasta nu era deloc goală. Prin urmare, iată peisajul negativ, deloc îmbucurător, în care românii şi-au petrecut Sfânta Sărbătoare a Învierii: unii au rămas fără case, alţii au petrecut toată noaptea în baruri sau în discoteci (şi-or fi spus acolo şi un „Hristos a înviat”?), alţii au venit beţi la biserică pentru a provoca scandaluri, iar alţii au ascultat Slujba Învierii din afara bisericii, savurând liniştiţi câte o ţigară. Dar, spre bucuria noastră, au fost şi români care s-au bucurat cu adevărat întru Hristos de Învierea Lui. Bucuria Învierii nu piere niciodată „Bucuria mea, HRISTOS A ÎNVIAT!” – acesta era salutul cu care Sfântul Serafim de Sarov îşi întâmpina oaspeţii de fiecare dată. Bucuria vederii unui om era asociată de sfântul Serafim, de fiecare dată, cu bucuria Învierii lui Hristos din morţi. Iarăşi mă întorc la acei oameni necăjiţi şi nu pot să nu cred că Hristos, peste durerea cauzată de pier derea agoniselii, nu a aşternut în sufletele lor bucuria Învierii. Pentru cei care au aşteptat cu nerăbdare, cu toată pregătirea necesară întâmpi nării Mirelui Hristos Înviat, bucuria a fost mare în sfânta noapte pascală, ea sălăşluieşte şi acum în inimile lor şi nu va pleca niciodată, pentru că bucuria Învierii nu piere niciodată. Hristos este viu, iar pentru cei ce cred în El cu tărie, cu nădejde şi cu iubire sfântă, El este viu în suflete mereu, iar odovania Praznicului Învierii, odată cu Înălţarea Domnului la Cer, nu va însemna nicidecum şi sfârşitul bucuriei pascale. Hristos a înviat pentru întreaga natură, pentru omul curat, dar şi pentru cel păcătos, pentru cei buni, dar şi pentru cei răi, pentru cei bucu roşi , dar şi pentru cei întristaţi. Vremea bucuriei pascale, aşadar, nu trece niciodată, şi despre acest adevăr ne-au vorbit încă odată, cu glas tăcut, dar cu faptele lor, cei aflaţi în suferinţă, cei care au trăit Învierea Domnului nu în casele lor, ci în corturi. Să înţelegem că Praznicul Învierii şi orice praznic duhovnicesc de altfel, nu înseamnă mâncare şi băutură, ci este o pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu, o bucurie de care ne învredniceşte Dumnezeu şi pentru care suntem îndemnaţi să ne pregătim neîncetat. ,,ADEVĂRAT A ÎNVIAT, bucuria mea!’’

Florin BUCOVINEANUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *