Atitudinea lui Iisus Hristos faţă de afaceri, fisc, sponsori şi avere

19 aprilie 2014

 Iisus şi-a plătit constiincios impozitele

Iisus Hristos avea mai degrabă o viziune socialistă asupra economiei, decåt una social-democrata, convertită în valorile politice de astăzi. În pilda celor zece mine – mina valora 10 drahme grecesti sau 10 dinari romani – vedem că stapånul îşi laudă şi promovează slugile care si-au reinvestit cåstigul. Sluga care nu face nimic cu mina este luata la rost ca nu şi-a dat banul schimbătorilor de bani. În final, stăpânul îi confisca mina şi i-o dă celui care a câştigat cel mai mult. (Evanghelia dupa Luca, cap. 19, 12-26). Iisus a plătit darea pentru templu, în valoare de un statir, o veche monedă grecească egală cu patru drahme (Evanghelia dupa Matei, cap. 17, 22-27). Apoi, când este chestionat dacă este bine să plătească tribut administraţiei imperiale romane, Iisus cere dinarul de tribut şi întreabă al cui este chipul de pe avers, pronuntând celebrul adagiu: ,,Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Evanghelia dupa Marcu, cap. 12, 14-17). Împărăţia cerurilor, evocată de Iisus, aduce în percepţia actuală, cu modelul scandinav al capitalismului: stăpânul viei a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători pentru societatea sa comercială. S-a învoit cu resursele umane pentru o remuneraţie de un talant pe zi (un talant valora 60 de mine, adică 600 de drahme greceşti sau 600 de dinari romani). Apoi, a mai găsit forţa de muncă în somaj, pe piaţa de forţa de muncă, şi a recrutat-o la ceasul al treilea, al şaselea, al nouălea şi al unsprezecelea, după calculul timpului în antichitate. Seara, când a făcut plăţile, patronul viei s-a comportat ca un veritabil manager şi i-a plătit pe toţi angajaţii cu un talant, indiferent la ce oră şi-au început aceştia activitatea, deoarece obiectivul lui patronal era strângerea rapidă a recoltei. Liderul sindicatelor lucrătorilor, care şi-au început activitatea la prima oră, a cârtit că vrea o retribuţie mai mare pentru plătitorii lui de cotizaţie, la care patronul i-a amintit că a negociat o retribuţie de un talant, indiferent de ora la care şi-au început muncitorii activitatea (Evanghelia dupa Matei, cap. 20, 1-16).

Iisus a avut sponsori

Locaţia pentru Cina cea de taină a fost sponsorizată de un personaj misterios (Evanghelia dupa Luca cap. 22, 9-13). Mormântul Lui, foarte scump, săpat în stânca, în care n-a mai fost pus nimeni, a fost sponsorizat de ucenicul Său, Iosif din Arimateea (Evanghelia dupa Luca cap. 23, 50-53). Trupul lui Iisus a fost uns cu o soluţie foarte costisitoare, preparată din smirna şi aloe, plătită de Nicodim (Evanghelia dupa Ioan, cap. 19, 39-40). Aceste trei amănunte demonstrează că Iisus a cultivat în timpul vieţii prietenia cu oamenii bogaţi ai vremii, cu vameşii şi fariseii, la care obişnuia să mănânce adesea acasă (Evanghelia dupa Luca, cap. 7, 36). Nu rezultă de nicăieri că Iisus i-ar fi detestat pe bogaţi. Este foarte adevărat că El spune la un moment dat: ,,Că mai lesne este să treacă o camilă prin urechile acului, decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”, (Evanghelia dupa Luca, cap. 18, 25), însă acest adagiu se poate interpreta mai degrabă ca un ingenios joc de cuvinte din antichitate, a cărui semnificaţie poate fi doar intuită şi speculată. ,,Camila” este litera ,,gamma”, al cărei nume ebraic este ,,gimmel”, care înseamnă ,,camila”, deoarece forma literei se aseamănă cu cocoaşa unei cămile, iar urechile acului s-ar referi la litera ,,iota”, al cărei nume ebraic este ,,ioth”, care înseamnă fleac, purice sau ceva neglijabil. Adică, mai degrabă va trece ,,cămila” prin ,,purice”, adică litera ,,gimmel” prin litera ,,yoth”, decåt sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Jocul de cuvinte demonstreaza ca litera ,,gamma” poate intra destul de usor prin litera ,,iota”.

                                                                                                        Florin CREŞTINUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *