Cum a renăscut Valahia Moraviei sub Matia Corvin

11 aprilie 2014

Asemenea, nu au fost datori să facă lucrări la cetatea Arva şi Lykava. În acelaşi timp, au declarat şi privitor la veniturile şi dările pe care trebuie să le facă pe seama numitelor cetăţi şi care erau următoarele. Întâi fiecare proprietar de oi trebuia să dea, de la 100 de oi, cinci la una din cetăţile amintite, pe al cărei teritoriu se petrecea; asemenea din 100 de capre, cinci ţapi. Fiecare român proprietar de oi era obligat să dea în fiecare an un berbec şi un brâu. Cei care n-au oi, după fiecare bou pe care-l are e dator să plătească o groşiţă. Românii au spus, cum am constatat şi noi, Regele, prin cuvintele lor. După acesta, noi, informându-ne deplin asupra celor precedente şi de la alţi nobili şi locuitori ai acestui ţinut, am primit relaţii asemănătoare cu ale acelora. Românii de aceea au fost scutiţi de plătirea contribuţiei generale şi n-au fost obligaţi la lucrările cetăţilor, pentru că ei întotdeauna aveau armele necesare pentru paza drumurilor, îndeosebi arcuri de mână şi prăştii. Şi fiindcă e datoria lor de a apăra şi păzi toate drumurile de atacurile hoţilor, tâlharilor şi ale altor răufăcători, ei au să călăuzească nevătămaţi pe călători, pe care îi vor da în grija lor castelanii cetăţilor aminite, de câte ori va fi nevoie. La porunca castelanilor, sunt datori să trimită, la nevoie, tineretul armat să stea pentru câteva zile acolo unde vor cere împrejurările, cum zic castelanii. De asemenea, am înţeles că ei au voie să-şi pască şi să-şi crească oile şi vitele lor în pădurea ziselor cetăţi, dar aşa ca nimenea dintre ei să nu îngăduie ca oile sale să treacă la peste un sfert de milă depărtare, afară din pădure”. Posesiunea Dubowa la care face referire diploma regală este satul atestat încă din 1393 sub numele de Valaska Dubowa.

                        Privilegii asemănătoare cu cele ale românilor din Feleacu

Documentele regale mai arată că românii moravieni aveau, printre altele, atribuţiile de a păzi drumurile, iar conţinutul şi formularea documentelor care atestă aceste privilegii sunt asemănătoare cu cele ale diplomelor emise în aceeaşi perioadă care statuau şi confirmau drepturile şi privilegiile românilor din satul Feleacu, care aveau, aidoma fraţilor lor din Moravia, datoria de a păzi drumul medieval dintre Cluj şi Turda. Diploma emisă de regele Matia Corvin nu este singurul document de acest fel. Drepturile românilor au fost confirmate şi de alţi suverani, precum Ludovic al II-lea sau Ferdinand de Habsburg. De asemenea, în corespondenţa dintre Ferdinand de Habsburg, care a fost rege al Ungariei şi Boemiei, principe al Transilvaniei şi împărat al Sfântului Imperiu Romano-German, şi arhiepiscopul catolic Nicholaus Olahus, mitropolit de Strigoniu şi primat al Bisericii Catolice din Ungaria, împăratul romano-german menţiona faptul că „Astfel sunt neamurile cele mai vestite, dintre care rudele tale, românii nu sunt cei din urmă, care cum se ştie sunt urmaşii romanilor, stăpânitorii lumii şi pentru aceea se numesc români. Poporul tău în vitejie a excelat, a dat naştere (…) la Ioan Hunyadi şi regele Matei”. Nicholaus Olahus, descendent pe linie paternă al lui Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş, era înrudit, prin mama sa, Barbara Husar, cu Iancu de Hunedoara şi cu Matia Corvin. Satele valahilor din Moravia au cunoscut o perioadă de distrugeri masive în timpul Războiului de 30 de ani. Unii istorici vorbesc că ar fi fost comis un adevărat genocid împotriva valahilor care îşi apărau drepturile cu arma în mână. În urma distrugerilor provocate de acel război, românii din Moravia nu şi-au mai revenit niciodată

                                                                                      Dr ec Florin NAHORNIAC

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *