EDITORIALUL EDIȚIEI. Va veni timpul ca oameni de teapa pușcăriașului Dragnea să dea socoteală

28 august 2018

glume-liviu-dragnea-asasinat-301810Bine v-am găsit la acest nou editorial a publicației noastre. Observați de ce ,,minunății se ocupă PSD. Dar se pare că soarta are grija de oameni. Doamna Codruța Kovesi rămăne într-o funcție bună în cadrul Parchetulului General de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție. Cred ca turbă Dragnea și Tăriceanu de necaz. Cred ca președintele Iohannis le va veni de hac. Trebuie să găsească ac pentru cojocul lor. Din cauza matrapazlâcurile PSD și ale escrocilor care conduc acest partid mafiot țara și poporul sunt colaps. Despre acest lucru voi scrie în curând un amplu comentariu. Situația generală a țării se agravează dar nu dorește să se implige pentru remedierea situației              

Washington Post: În România, Polonia și Ungaria, democrația moare încet-încet

,,In timp ce partidele politice reusesc sa isi impuna din ce in ce mai mult propriile interese in Polonia, Ungaria si Romania, normele democratice si pluralismul sunt subminate, iar regimurile din aceste tari se indreapta spre autoritarism”, scrie Washington Post.

„Atacul este axat împotriva Justiției și pe garantul ei, un sistem judiciar independent”, se arată în secțiune de opinii de pe site-ul publicației americane, semnătura aparținând boardului editorial 

In Polonia, aminteste Washington Post, partidul de la guvernare, Lege si Justitie, a preluat deja controlul Curtii Constitutionale si a unei parti din tribunale. Iar acum, atentia e indreptata catre Curtea Suprema,deunde 27 dintre cei 72 de judecatori ar trebui sa deimisioneze, in baza unei noi legi care ii obliga sa se penioneze mai devreme. Acest lucru a starnit furie si revolte, potrivit sursei mentionate. Subminarea justitiei din Polonia nu a ramas fara ecou la Bruxelles, avand in vedere ca UE a declansat deja proceduri disciplinare. „Aceasta e calea catre un razboi civil”, a spus Lech Walesa, liderul miscarii Solidaritate. 

 In Romania, noteaza Washington Post, liderul partidului aflat la putere, Liviu Dragnea, a fost condamnat de doua ori pentru abuz in serviciu. Drept urmare, formatiunea sa politica a contraatacat printr-un atac la Justitie. „Acest lucru reprezinta o lovitura puternica, avand in vedere lupta anticoruptie din ultimul deceniu”, se arata in articol. 

dragasaLiviu Dragnea, mai scrie sursa citata, a reactionat in maniera in care o fac ,,ticalosii”: pozand in victima si promovand teorii ale conspiratiei. El a atacat sistemul judiciar, spunand ca face parte a asa-zisul stat paralel, si a sustinut ca ,,fortele intunecate” s-au aliat impotriva sa. De asemeena, Washington Post face o paralela intre el si presedintele american Donald Trump, care a adoptat o atitudine similara cand a fost acuzat ca a lucrat cu rusii pentru a intoarce alegerile prezidentiale in favoarea sa. 

Urmatoarea pe lista se afla Ungaria, despre care jurnalistii americani scriu ca au un regim anti-democratic. Premierul Viktor Orban a reusit, de cand se afla la putere, adica din 2010, sa reduca la tacere mass-media independenta, sa-si agreseze adversarii, sa faca din imigranti niste personaje negative si sa se opuna institutiilor europene.

In final, cei de la Washington Post amintesc ca, in toate cele trei tari, fortele democratice se straduiesc sa lupte cu cele anti-democratice, refuzand astfel sa accepte sa revina la autoritarismul pe care l-au experimentat destul de recent. ,,Curajul lor ar trebui sa ne inspire si merita mai mult decat indiferenta aratata de Washington sau impotenta Bruxelles-ului” – asa se incheie articolul.

Supărare mare pentru Dragnea și Tăriceanu

Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corigenți. Ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri.

Va să zică ne-am supărat rău și pe americani! Cum adică? Să ne certe ei în cârdășie cu fățarnicii de europeni că nu ne respectăm obligațiile, că schimbăm legile justiției după cum ne taie capul și ne vine bine? Asta după câte am făcut pentru tataia de Trump! Nerecunoștință. Am încercat noi să dăm ceva, pe undeva, dar s-au dat cu nasul sus. Ei, noroc cu drăguțul de Bibi că, de îndată ce a auzit de chestia cu ambasada, s-a muiat puțin și a zis că îi dă pe americani la fezandat și se rezolvă. Dar, ce să vezi, că odată căpățânosul ăla de neamț al nostru s-a pus pe cârâit, a coborât de pe bicicletă și a făcut tărăboi, cică uzurpare de funcție, ba l-a și pus pe pricăjitul de Orban să-i facă plângere coanei Viorica – de înaltă trădare. Aoleu, Viorica și înalta trădare! Ei bine, iată că schimbăm legile alea afurisite, dacă așa vor jupânii noștri dragi, Dragnea și Tăriceanu. Le facem și cu geometrie variabilă, dacă așa cer nevoile și neamul, vorba poetului! Că doar noi suntem și nevoile, și neamul în țara asta și ca atare facem ce poftim. Că doar putem. Avem suveranitate, așa se cheamă chestia în termeni științifici (n-o puneți pe coana Viorica să citească, fiindcă-i prea lung cuvântul; recomandare: să o apuce tușitul când ajunge acolo): ca atare, furăm tot ce se poate, iar la pârnaie, ca atare, intră alții – nu noi și ai noștri.

Prin urmare, fiind noi foarte supărați, deși poftiți, nu ne-am prezentat prin jupânii mai sus-amintiți și coana Vasilica la recepția dată de Ambasada Americană în cinstea zilei de 4 iulie. Ne-ar fi pricinuit mâhnire mare să fim acolo; or, totuși, avem și noi dreptul la „căutarea fericirii“, cum ziseră chiar ei, fiindcă toți oamenii îl au. Că doar nu era să ne găsim fericirea dând mâna cu ambasadorul ăla cu gură mare, Klemm, care ne tot toarnă pe la ai lui, la Washington, c-o fi și-o păți. Gata! Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ei da, am scos limba la ei, ca să știe că suntem hotărâți, vorba jupânului, să luptăm până la capăt! (Ce înseamnă asta? întrebați. Nu vreți să știți câte putem scoate.) A, noi suntem deschiși dialogului, dar nu să ne mai urecheze prin comunicate și intermediari, că numai dialog nu-i asta, ci să vină personal, să vorbim ca între oameni: adicătelea, să vină el Trump, ori măcar vicele lui, Pence, parcă așa-l cheamă, să stea la aceeași masă la un șpriț cu domnu’ Dragnea. (Găsim pe la Belina în împrejurimi un loc bine pitit prin stufăriș, ca să nu știe presa.) Adică se întâlnește Trump cu pocitul ăla de nord-coreean, despre care se spune că și-a omorât și jumătate din familie, și nu vrea să-l vadă pe domnu’ Dragnea al nostru, mustăcios, sufletist și familist, care nu vrea decât să-și chivernisească toate neamurile – și pe fini, și pe nași, și pe verișori, și pe amantă, cu toate rudeniile lor, ca să le fie la toți bine? Mare nedreptate!

Unii zic: dar după gestul vostru necugetat vor veni consecințe! Nu-i a bună să le scoți ăstora limba. Ei aș, că ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri. Or să-l susțină pe neamț, ca să nu-l putem demite? Mda, s-ar putea asta, dar oricum îi tăiem noi încet-încet toate 61969350prerogativele (iarăși un cuvânt greu pentru coana Viorica; recomandare: să-l silabisească): pentru al doilea mandat nu-i va rămâne decât să medieze între instituțiile publice, cum zice la Constituție. Asta o să însemne: să facă curse între ele pe bicicletă. Și apoi situațiunea generală nu-i chiar nașpa: acum avem și aliați – băieții ăștia marfă din Polonia, din Ungaria, ba și nervoșii ăia din Italia, Austria și așa mai departe. Frau Merkel e – ne zic nouă consilierii – terminată. Trump nu mai durează nici el prea mult, că prostii a tot făcut, de zici că ai noștri au cucerit Casa Albă. De acord, nu? Nu puteți nega asta. Ce? Au mai greșit consilierii? Se poate, de aia tocmai ne-am pitit banii, pe unde nici măcar Kövesi n-o să-i găsească!

Scurt și cuprinzător: până una-alta, ne-am săturat să plecăm capul rușinați în fața străinilor! Și apoi ce dacă ei au descoperit America aia și nu noi! Acuma ce tot vor, să ne-o bage pe gât cu tot dinadinsul? Ba pardon.

Un „capăt” marca PSD: haznaua

În minunata zi de 2 iulie în care Comisia Iordache a aprobat amendamentul PSD la Codul Penal ce dezincriminează voalat abuzul în serviciu, cu dedicație pentru Dragnea și ai lui, am fi putut avea o epifanie.

Urmărind schimbul de replici intens mediatizat în acea zi dintre deputatul PSD cu diplomă la mare distanță Eugen Nicolicea și deputatul PNL Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, asupra excluderii terților dintre beneficiarii ilegali ai abuzului în serviciu, n-am putut să nu vedem cum vidul logic al celui dintâi a făcut loc unui abis al grosolăniei. Nu e, desigur, prima oară. Tripleta juridică a lui Daddy, Iordache-Nicolae-Nicolicea, are la îndemână o vastă gamă de mitocănii. Vin puternic din urmă și alți „gentlemen” PSD din Parlament ca Bacalbașa, Brăiloiu și Manda, la rândul lor întrecându-se în insulte și gesturi obscene la adresa colegilor și colegelor din opoziție. 

   Dar contextul în care Nicolicea l-a bruftuluit pe Predoiu e semnificativ. Era momentul când tripleta lacheilor legislativi reușise să strecoare amendamentul-cadou pentru jupânul amenințat cu închisoarea și galeria de politicieni național-ciordiști din preajma sa. Abuzul în serviciu era, în fine, îngăduit de lege, cu condiția ca titularii beneficiilor să fie rude mai îndepărtate sau amici. PSD ajunsese „la capăt”: introdusese OUG 13 în Codul Penal. Îi venise în fine de hac, ajutată și de perversa creativitate juridică a expertului Tudorel, nu „statului paralel”, ci statului însuși. Tocmai atunci s-a găsit deputatul Predoiu să pună o întrebare insolentă despre dispariția terților, ca beneficiari ai foloaselor necuvenite, din definiția abuzului în serviciu. Or asta punea în pericol tot eșafodajul. Furios, Nicolicea și-a apostrofat preopinentul cu acuza că ar fi lipsit sau ar fi fost „la budă” când el a explicat, probabil ceva mai academic, chestiunea. 

  miting-psd_96146  Epifania de care vorbeam e aceasta: când PSD ajunge „la capăt”, descoperi că, în loc de bucurie,  mujahedinii lui Daddy nu sunt capabili decât de sudalma ce invocă haznaua. Nici vorbă de vreun paradis acolo, „la capăt” – chiar și un paradis al tâlharilor care jefuiesc din banii publici destinați copiilor, dar, undeva, cândva, pe o cruce, recunosc că au greșit. Nici de vreo euforie a victoriei. Daddy și ai lui au prea multe schelete în dulap ca să mai trăiască sentimente extatice pure. În locul bucuriei, ei scot în față, chiar în clipa „triumfului”, puroiul și vespasiana. 

    Nu-i vorbă, inși de teapa lui Nicolicea se mișcă natural în sfera bădărăniei. Reacția la întrebarea incomodă a opozantului politic a ținut de registrul firescului nicolicesc. Dar ea dezvăluie involuntar mirosul pestilențial în care se mișcă Daddy și ortacii lui. Cloaca, nu paradisul, pare să populeze imaginarul acestor teroriști ai justiției.

    În loc să ia, bunăoară, un avion spre tărâmuri binecuvântate cu lemuri sau cocotieri, unde să inhaleze miresme exotice, Daddy și-a delegat jihadiștii juridici să strâmbe legile ca să poată trăi și fura mai departe liniștit, împreună cu toată șleahta, aici, printre „șobolani”. Jupânul mafioților are o certă predilecție pentru sordid și mirosuri fetide.

    Daddy n-a plecat și pentru că mizează pe aliații regionali: Orban Viktor, Jaroslaw Kaczynski și alții asemenea lor. Și pe consilieri. Nu în ultimul rând, pe trompetele lui Putin. Cu toții l-au învățat strategii sigure de a distruge domnia legii „pas cu pas”. Nu prin ordonanțe bruște la miezul nopții, cum a încercat la început și a ieșit scandalul ăla mare, cu lanternele șobolanilor și tricolorul uman viralizat mondial. Retorica e aceeași: și Kaczynski îi face „comuniști” și „securiști” pe cei ce se opun „reformelor” înfăptuite de PiS în justiție. Iar invenția ocultei sorosiste e copiată de la Orban/Fidesz și reformulată contra #Rezist de consilieri.

    E adevărat totuși că polonezii captivați de PiS nu trăiesc în mizerie și nu circulă pe povârnișuri cu nume de străzi. Ungaria are la rândul ei o infrastructură modernă și o populație pauperă ceva mai redusă ca România. Eterna subdezvoltare a multor zone și vesela infrastructură plină de hârtoape, trenuri târâtoare și ocolișuri prin munți singularizează România printre țările Uniunii Europene confiscate de autocrați perfizi, susținuți de propaganda agresivă de tip rusesc contra ultimelor bastioane ale statului de drept. Și în Polonia mușchetarii politici ai autocratului Kaczynski schimbă arbitrar legile, sub pretextul „decomunizării” justiției, pentru a captura ultimul bastion al statului de drept prin pensionarea forțată a șefei Curții Supreme, judecătoarea Malgorzata Gersdorf, la 65 de ani în loc de 70, cât prevedea legea inițială. Haznaua PSD e însă un „bonus”, în peisajul României înapoiate. Țara carpatină ce a intrat pe 4 iulie (curat Independence Day), după votul în Parlament pentru modificarea Codului Penal, în posesia mafioților locali aliniați la despotismul regional e mai apropiată de filmele lui Kusturica decât suratele central-europene conduse de Orban și Kaczynski. 

  colectiv-proces-liviu-dragnea-tariceanu-tudorel-toader-malin-bot-reporter-virtual Dacă supraviețuiești încercării de a străbate România pe drumuri de costișă, vorba poetului, și nu ești buzunărit în timpul procesului (experții sunt în diaspora), nicio grijă. Statul luat în posesie cu ajutorul majorității parlamentare de cartelul baronilor se va ocupa și de buzunarul tău. Nu direct, pungășește, ci legal, prin bugetul public abil sifonat către rude de gradul trei și prieteni. Se va ocupa și de viața ta, desigur. Grupul de criminalitate organizată al lui Daddy nu știe de glumă. Teroriștii juridici au expus injustiției toate victimele infracțiunilor și au dat dezlegare la furt național pentru ca Al Dragnadi să nu fie „anihilat” de „Iohannis și un grup restrâns cu puteri oculte” – probabil și cu facultăți paranormale. Infractorii primesc de la noul stat mafiot resurse de 1000 de ori mai mari decât victimele. Și oricine nu-i versat în artele hoției e un paria care poate fi lăsat să moară, precum tânărul Călin Farcaș. Banii copiilor aflați în dificultate sunt deturnați către mafia de partid. În țara lui Daddy, cei stângaci și vulnerabili nu mai pot spera decât în Împărăția cerurilor

Cu aceste ultimele rânduri sunt bucuros că am reușit cu mari eforturi să închei acest editorial. Sper ca ediția viitoare să o fac mai cu spor deoarece am mult de scris, lucruri ce trebuiesc știute de popor.

Cu aceasta va las cu bine și vă doresc multă sănătate, cu mult belșug în toate

  General-colonel(r)dr ec Mihai Florin NAHORNIAC

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *