Iertarea este un gest de smerenie

28 februarie 2015

Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.       Marcu 11, 22-26

Unii trăiesc cu impresia că de iertat trebuie să ierte doar Dumnezeu. Ei afirmă că El fiind Tatăl ceresc şi un Părinte iubitor, trebuie să ne ierte, indiferent de ceea ce am făcut. Cuvintele Domnului Iisus Hristos ne pun în situaţia de a face noi primul pas pe acest drum al înţelegerii şi al iertării. Să nu îndrăznim să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu avem puterea de a ierta. Ştim că este greu; tocmai din acest motiv Domnul Hristos ne-a poruncit să iertăm. Dacă nu avem puterea să iertăm celor care ne greşesc, nu facem altceva decât să ducem această povară toată viaţa. Uneori suntem tentaţi să îmbrăcăm gestul iertării în formule de genul „te iert, dar nu te uit“ sau „dacă Dumnezeu te iartă, te iert şi eu“. Acestea trădează o iertare înjumătăţită. Mântuitorul ne spune că iertarea trebuie să fie din tot sufletul, şi încă „de şaptezeci de ori câte şapte“! Iertarea este un gest de smerenie. Chiar se spune: „Iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil“.

                                                                                                       Florin CREŞTINUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *