Ion Nistor, 139 de ani de la naştere. Românul bucovinean care a scris şi a făcut istorie

1 septembrie 2015

Născut la Bivolărie, Vicovu de Sus, cu studii primare, secundare şi superioare la Bivolărie, Rădăuţi şi Cernăuţi, profesor secundar, profesor universitar, rector, ministru, senator, participant la Unirea Bucovinei cu România şi condamnat la închisoare de comunişti – acesta este traseul celui care a fost şi a rămas istoricul Bucovinei, Ion Nistor.

ion-nistorÎn familia de ţărani Ilie şi Maria Nistor, din satul Bivolărie, comuna Vicovu de Sus, districtul Rădăuţi, la 17 august 1876 s-a născut Ion Nistor. Urmează doi ani şcoala primară în satul natal şi o continuă în limba germană, în oraşul Rădăuţi. Între anii 1889-1897, Ion Nistor se înscrie şi urmează cursurile Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, atunci liceu german, dobândind un mare interes faţă de trecutul românilor bucovineni.

În vara anului 1889 se prezintă la concursul pentru clasa I a liceului german Rădăuţi, îmbrăcat „naţional”, înfrumosul costum al copiilor de ţărani din Vicov. Un profesor a observat că un candidat avea o pereche de mânecari, lucraţi cu grijă şi pricepere artistică. Numai că erau tricolori. Observaţia profesorului că „tricolorul” este interzis, observaţie făcută pe un ton aspru, l-a durut pe copil. Nu va uita niciodată. Întreaga sa existenţă s-a aşezat sub zodia afirmării tricolorului. Întâmplarea a povestit-o Ion Nistor studenţilor săi de la Universitatea din Cernăuţi, unul dintre aceştia fiind şi profesorul Vasile Precop. După ce a susţinut examenul de bacalaureat este admis ca student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Cernăuţi. Devenind absolvent al Universităţii, Ion Nistor activează o perioadă ca profesor suplinitor la Cernăuţi, iar între anii 1904-1907 a fost profesor secundar la Liceul clasic din Suceava, timp în care a început să editeze, împreună cu George Tofan şi Victor Moraru, revista „Junimea literară”.

În baza examenelor susţinute, la 22 martie 1909 a fost promovat doctor în filosofie şi litere în aula Universităţii din Viena. După ce în anul 1911 a fost abilitat ca docent al Universităţii vieneze, începe lungul drum al unei cariere deosebite a celui care a fost istoricul de marcă şi omul politic, Ion Nistor. În octombrie 1911, îşi ţine cursul inaugural la Universitatea din Cernăuţi, cu tema „Locul românilor în istoria sud-est europeană”, temă care avea să fie emblematică pentru cariera sa şi care l-a determinat pe Lucian Blaga să-l clasifice între „istoricii ideii şi unităţii naţionale”.

Membru al conducerii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, din 1913, profesor la Universitatea din Cernăuţi, din 1914, membru corespondent şi apoi membru titular al Academiei Române, din 1916, Ion Nistor e una din acele personalităţi complexe care au avut un cuvânt greu în problematica societăţii româneşti din prima parte a sec. XX.

În perioada 1919-1939, în plan politic şi public, a avut responsabilităţi dintre cele mai diverse: ministru al Bucovinei în Guvernul I.C. Brătianu, între 1922-1926; senator de drept între 1928-1933; ministru secretar de stat pentru minorităţi etnice, în 1933; ministru al muncii în guvernul condus de Gh. Tătărescu; ministru al cultelor şi artelor în acelaşi cabinet…

„De altfel, între a scrie şi a face istorie, el n-a deosebit nicicând prea net cele două planuri ale realităţii fiind complementare şi consubstanţiale” spune distinsul meu coleg de şcoală pedagogică, acum acad. Alexandru Zub, în volumul „Ion Nistor” apărut la Editura Universităţii „Al.I. Cuza Iaşi în 1993.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, profesorul şi rectorul Universităţii din Cernăuţi a editat volumul „Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare austriece”, în colecţia Hurmuzachi şi revista „Junimea literară”, a publicat „Istoria Basarabiei”, a susţinut buletinul „Codrul Cosminului” şi a scris „Istoria Bucovinei”. Dar cea mai reprezentativă lucrare, în opinia noastră, este „Problema ucraineană în lumina istoriei”, cu o nouă ediţie după 1989, sub îngrijirea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.

Ion Nistor a participat la pregătirea şi desfăşurarea Congresului General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, care a hotărât unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei cu România şi unde istoricul bucovinean a susţinut adoptarea actului Unirii. Un asemenea istoric, publicist, organizator şi om politic a suferit în regimul comunist, ca atâtea personalităţi ale ştiinţei şi artei româneşti, ani grei de închisoare, nedreptăţi şi tot felul de interdicţii. Moare în noiembrie 1962.

În memoria lui, Colegiul Tehnologic din oraşul Vicovu de Sus îi poartă numele şi are în faţa clădirii înălţat bustul Ion Nistor, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, împreună cu Primăria comunei Vicov de Sus, au înfiinţat la Bivolărie Casa-muzeu „Ion Nistor”, iar la Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuţi este aşezată o placă memorială pe care scrie: „Aici a urmat cursurile liceale, între anii 1889-1897, Ion Nistor, unul dintre cei mai mari istorici români, tribun al marii Uniri din 1918”.

În memoria istoricului Ion Nistor, considerăm că se impune repararea sau construirea unei clădiri adecvate pentru Casa-muzeu „Ion Nistor” şi organizarea în fiecare an, în luna august, a unei manifestări cultural-ştiinţifice în oraşul Vicovu de Sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *