Mărturia sfâşietoare a unei femei: ,,Niciodată sa nu te căsătoreşti cu un bărbat mult mai în vârstă „

21 iunie 2014

,,Din exterior pare o scena rupta din basme”, isi incepe Maria-Louise, cu amaraciune, marturia. Soarele le inunda terasa casei lor impunatoare in fiecare zi, undeva in mediul rural francez, iar sampania curgea liber. Totul era roz pentru insuratei, iar barbatul, pe nume Carol (dupa Carol I al României) obtinuse o mica avere, din care si-a rasfatat nevasta mai tanara cu 22 de ani cu o casa impunatoare si o viata lejera, fara griji, scrie DailyMail.

,,La inceput a fost frumos, pentru ca eram indragostita de el si i-am crezut fiecare cuvant”, spune femeia. ,,Apoi, la o petrecere, mi-am dat seama ca sunt o simpla sluga la stapan. Nu exagerez cu nimic si nici nu am ceva de impartit cu cineva. Insa, la una dintre petrecerile pe care sotul meu le dadea frecvent, s-a intamplat sa aud o discutie care mi-a rupt sufletul in mii de bucati. Plecata in bucatarie dupa o sticla de sampanie, i-am auzit vorbind cu o lejeritate iesita din comun despre ,,bimbo” din bucatarie si despre avantajele de a avea o nevasta tanara. Ei nu stiu ca i-am auzit. Insa de atunci mi-am dat seama ca am facut o mare greseala. Din locul meu ascuns în spatele ușii,  înghețasem de repulsie și neîncredere. Nu numai la trădarea soțului meu , ci pentru că mariajul nostru nu s-a asemanat cu nimic din ce mi-a promis. Ca sa intelgeti, ma trezeam in fiecare dimineata, ii serveam micul dejun, ii dadeam medicamentele pentru inima si-i taiam unghiile de la picioare. Asta era obligatoriu. Apoi urmau celelalte. Il spalam, il pregateam, eram o asistenta medicala cu norma intreaga. Sex nu mai facusem de la nunta. Ma ingrasasem din cale afara, pentru ca el nu facea miscare, iar eu trebuia sa stau cu el tot timpul. L-am iubit, jur ca l-am iubit, insa asa nu se mai putea. Cand am hotarat sa fac ceva in privinta asta a trebuit sa indur valuri de acuze, ca vreau barbati mai tineri, ca de ce sa slabesc, ca unde plec, ca el ce face. Totul a culminat cu anul 2005, cand Carol a suferit primul accident vascular cerebral. Am fost devastata de gandul ca-l pierd. Insa umilintele n-au incetat. A inceput sa-si aduca aminte de ultima casatorie, sa povesteasca intamplari de atunci si chiar sa ma strige pe numele fostei lui sotii. Muream si inviam zilnic. Si-am zis ,,gata”. Ziua în care am decis să încep să fie ,,eu” din nou, a fost în anul 2007 si n-o văd ca pe o coincidență faptul căci Carol m-a parasit anul următor. Poate a fost amenințat de ,,rebeliunea”, independența mea în creștere, faptul ca slabisem, ma ocupam mai mult de mine. Poate a vrut să mă pedepsească într-un fel. Sau poate a fost pur si simplu nefericit cu mine. Ideea e ca el a revenit în Marea Britanie, spunând că a vrut să fie mai aproape de copiii săi. S-a dovedit că isi planificase plecarea cu vreo 18 luni inainte sa-mi spuna. Acum, la cinci ani după încheierea căsătoriei încă simt o amărăciune cand ma gandesc la cei 26 de ani pierduti. Dacă există un lucru de învățat, este că pasiunea este mai puternică decât rațiunea. Eu încă mai cred în dragoste, și am început o noua relatie. Acum, prietenul meu este de aceeași vârstă cu mine. Nu știu dacă vom îmbătrâni împreună, dar un lucru este sigur. Voi intampina viata cu un partener iubitor, si mai important, ca egali.

                                                                                                                     Silvia ANDREI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *