„Omul smerit are cele mai mari şanse să fie fericit“

22 septembrie 2014

Este omul modern de astăzi, trăitor într-o societate care vine în întâmpinarea lui cu atât de multe tehnologii, cu atâta confort, mai fericit decât cel de acum 100 de ani? Cultura divertismentului mediatic, care ni se serveşte, este oare capabilă să răspundă aşteptărilor noastre sufleteşti, lăuntrice? Ne poate ea împlini? Care sunt cele două lucruri care îl fac nefericit pe omul de astăzi? Acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care Virgiliu Gheorghe, coordonator al secţiunii ştiinţifice a revistei „Familia ortodoxă“, le-a adus în atenţia unui public numeros şi divers, marţi, 18 martie 2014, cu prilejul primei conferinţe din Postul Mare organizate de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), filiala Iaşi, sub genericul: „Omul contemporan, faţă în faţă cu Hristos“.

Tema conferinţei a fost „Fericire versus divertisment în epoca mass-media“. Evenimentul s-a desfăşurat în Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“.

    „Acum fiecare cu maşina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui“

Ce este mai important în viaţa aceasta decât dorinţa de a fi fericiţi? De la copilul cel mic, care se aruncă la sânul mamei, până la bătrân, care îşi doreşte cu tărie să-i stea cei mici împrejur, sau cei care îşi predau viaţa în mâinile lui Dumnezeu – monahii -, cu toţii caută într-un fel sau altul fericirea.

Astăzi nu mai este chiar atât de uşor să fii fericit, consideră Virgiliu Gheorghe. Dacă în societatea tradiţională ţineai cârma după cum îţi indica familia, comunitatea, Biserica, lucrurile mergeau bine. Toate erau la comun. Astăzi eşti pe cont propriu, într-o societate individualistă, în care oamenii s-au separat. „Îmi spunea o femeie de pe Valea Arieşului că «acum fiecare cu maşina lui, cu frigiderul lui, cu televizorul lui. Fiecare cu casa lui. Noi, oamenii de pe-aici, nu ne mai întâlnim». Şi asta se întâmpla sus, în munte“, remarcă invitatul.

„Fericirea în epoca divertismentului este privită eminamente prin prisma senzaţiei“

Cultura divertismentului vine astăzi în întâmpinarea noastră şi ştie că, mai mult decât orice, dorim să fim fericiţi, să ne fie bine. Problema este că ne deviază într-o anumită direcţie, iar modelele prezentate nu mai sunt aşezate, statornice. Noile proiecte privind fericirea sunt însă instabile şi de scurtă durată.

„În societatea tradiţională, familia, creşterea copiilor, întâlnirea cu natura, cu cei apropiaţi, toate acestea îţi dădeau o bucurie simplă şi sentimentul că eşti un om împlinit. De ce? Pentru că răspundeau unor aşteptări sufleteşti. Divertismentul care ni se serveşte nu mai vine să răspundă aşteptărilor noastre lăuntrice. El vine ca să ne construiască noi aşteptări. Preia nişte năzuinţe, nişte tendinţe şi le deviază acolo unde urmăreşte. Fericirea în epoca divertismentului este privită eminamente prin prisma senzaţiei. De aceea, căutarea fericirii în societatea modernă este echivalentă cu o căutare a plăcerii, pentru că ceea ce vinde divertismentul este plăcerea imediată şi de scurtă durată. Încă din primii ani de viaţă, omul începe să înveţe de la societate că a te distra este un obiectiv esenţial. Care este strategia divertismentului? El preferă şi cultivă excesul, pentru că acesta produce starea de excitaţie. Iar excesul dă foarte uşor dependenţă sau ceea ce Biserica numeşte patimă“, subliniază Virgiliu Gheorghe.

                    „Puterea noastră stă în capacitatea de dăruire“

Cea mai importantă resursă de fericire în viaţa omului rămâne comunicarea cu alţi oameni şi modul în care ceilalţi te apreciază, te privesc, te iubesc. Posesiunile ne convertesc cel mai adesea toată atenţia şi cer investiţie de energie, ne stăpânesc gândurile şi ne taie posibilitatea de a fi, de a exista. „În mod evident proprietăţile hipertrofiază eul şi hrănesc egoismul. Ne-am obişnuit să fim serviţi, ne-am obişnuit cu lozinca ‹‹ţi se cuvine››. Cultura divertismentului, care atrage atenţia numai asupra propriilor tale stări, se opune complet acestui tip de fericire dobândit prin compătimirea şi dorinţa de a fi împreună cu ceilalţi. Puterea noastră stă în capacitatea de dăruire“, afirmă invitatul.

Comportamentul altruist îl ajută enorm pe omul modern. În primul rând, să scape de dependenţă. În momentul în care te dăruieşti, devii mai puţin dependent de lucruri. Omul egoist se simte forte nefericit. Omul se realizează în viaţa aceasta prin această putere a compătimirii.

„Nu poţi să primeşti dacă nu dăruieşti. Nu poţi să fii cu celălalt dacă nu compătimeşti. Oamenii care compătimesc sunt aceia care comunică foarte uşor şi cu care se comunică foarte uşor. Noi suntem (cu)prinşi în viaţa celorlalţi, în viaţa lumii. Ceva ne uneşte cu omul care suferă. E o legătură lăuntrică. Atunci când nu mai percepem această legătură, este o problemă. Prezenţa harului te face să simţi în celălalt viaţa şi durerea, iar îndepărtarea lui te împietreşte“, consideră Virgiliu Gheorghe.

              Familia este cu totul altceva decât o înfăţişează filmul     

Cultura divertismentului nu vine doar cu proiecte pe termen scurt, ci vine şi cu proiecte de viaţă, de carieră, toate acestea, înfăşurate în false naraţiuni, în poveşti, capabile să ne înlănţuie mintea. Omul învaţă din poveşti mai mult decât din orice lecţie ce i se predă în viaţa aceasta. Aceste poveşti produc reverii şi ajunge astfel să construiască în mintea sa naraţiunea propriei fericiri, îndrăgostiri, iubiri, familii etc., însă într-un mod deviat de la cel firesc. Virgiliu Gheorghe consideră că două sunt lucrurile care îl fac nefericit pe omul de astăzi: dorinţele proiectate de mass-media şi aşteptările create prin filmografie sau prin modele contemporane care sunt în prim-planul scenei mediatice. Familia, de exemplu, este cu totul altceva decât o înfăţişează filmul.

„Dacă comportamentele pe care le asimilăm, dacă modelele pe care le învăţăm şi aşteptările pe care ni le formăm nu răspund nevoilor autentice ale sufletului nostru, mai devreme sau mai târziu vom da socoteală, fiindcă acel conflict ne va distruge treptat“, consideră invitatul. Însăşi viaţa noastră lăuntrică este un construct narativ de poveşti, înlănţuite una cu cealaltă, care au o logică şi o morală. Cum ne putem schimba, cum putem renunţa? Acest lucru se poate face într-un singur mod: prin moarte sau metanoia (schimbarea minţii) – să mori pentru omul vechi. Dacă noi nu murim la modul acesta pentru aceste false naraţiuni (poveşti), ne va fi foarte greu să fim fericiţi.

„Omul smerit, prin definiţie, este omul care are cele mai mari şanse să fie fericit“

Potrivit invitatului, acum, mai mult decât oricând, este de actualitate cuvântul Evangheliei: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi“, zice Domnul. „Nu poţi să-ţi mai menţii echilibrul sufletesc şi mental dacă doreşti cu tot dinadinsul colaborarea cu duhul lumii.“

Se pare că, cu cât vedem mai multă publicitate, cu cât ne expunem mai mult la mesajele mediatice, cu atât vom fi mai nefericiţi, pentru că dorinţele noastre vor fi tot mai greu de împlinit. Şi atunci e bine să nu ne dorim atât de multe. Omul care-şi doreşte puţine e numit în Biserică om smerit. El nu aşteaptă mult de la ceilalţi şi se bucură de orice. „Omul smerit, prin definiţie, este omul care are cele mai mari şanse să fie fericit. Pentru că orice i se va întâmpla, el se va bucura de ce este bun, iar din ce este rău va găsi o ieşire întotdeauna. Nu întâmplător prima din cele nouă Fericiri este ‹‹Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor››. Dacă vă uitaţi la omul tradiţional, fericirea lui era proiectată dincolo, nu aici. El putea să se lupte şi să sufere o viaţă întreagă având această credinţă: că se va mântui. Noi suntem nefericiţi în mare parte pentru că ne-am pierdut această nădejde: certitudinea că faptele şi modul acesta de viaţă chiar ne pot duce acolo unde îşi doreşte sufletul nostru“, a concluzionat invitatul.

                                                                                                                                Florin CREŞTINUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *