Paştele, între profan şi sacru. Învierea Domnului sau Iepuraşul?

19 aprilie 2014

Pentru poporul român, sarbatorile principale si de inalta simtire spirituala sunt Pastele si Craciunul, care in fiecare an sunt intampinate cu o negraita bucurie spirituala. Din cauza secularizarii si a miscarii ateiste care urmarea inlocuirea lor cu niste obiceiuri omenesti, cum ar fi serbarea lui Mos Gerila in loc de Mos Craciun sau a sarbatorii de primavara cu nelipsitul iepuras ca simbol al poftei si fricii in loc de Sfintele Pasti. Sarbatorile religioase sunt pentru credinciosi momente sfinte de preamarire a lui Dumnezeu si de innoire spirituala. Ele sunt tinute de oameni, deoarece inca de la creatie, Dumnezeu le-a sadit in fire predispozitia de a fi in legatura cu El, adica de a fi o faptura religioasa care cauta pe Creatorul sau pentru a-l binecuvanta si a-i intari puterile sale spirituale si fizice.

Sfintele Paşti este o sărbătoare religioasă întâlnită, cu semnificaţii diferite, în creştinism şi iudaism. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice!Pastele si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa – intotdeauna mai exista o sansa de mantuire – cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale de paste – cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii.      Traditiile Pastelui, pe cale de disparitie? Semnificatia Sarbatorii Pastelui s-a demonetizat odata cu trecerea timpului? Pastele mai este ce-a fost odata? Iepurasul a intrat in viata noastra fara sa ne dam seama? Traditiile s-au devalorizat si abia daca se mai tine cont de ele la sate, daramite in marile orase, spun etnologii si e stiut faptul ca tinerii din ziua de astazi prefera sa se distreze in cluburi in loc sa mearga la biserica. Cand merg totusi la biserica o fac constransi de parinti si se aranjeaza mai ceva ca pentru distractie, de parca nu ar merge in fata lui Dumnezeu ci intr-o scurta plimbare de seara.Iepurasul are si el povestea lui “scrisa” de perioada comunista, cand el nu venea deloc pentru copiii romani, ci doar pentru cei catolici, dar rolul comercial si-a intrat atat de mult in drepturi, incat astazi, de Paste, celebram, de fapt, doua momente: invierea Domnului si Iepurasul.Din ce in ce mai mult, Pastele este asociat cu o mica vacanta si cu o perioada de “respiro”. Este drept ca a devenit un fel de moment mai degraba profan decat sacru, pentru multi dintre noi. Este un fel de plimbare la miezul noptii si un prilej de a ne incarca mesele cu tot felul de”bunatati”. Totusi, sarbatoarea Invierii lui Iisus Christos este doar o bucurie interioara, nicidecum un prilej de ghiftuiala sau betivaneala.

Care este totusi semnificatia Pastelui?

 

Graphic1

Conform Noului Testament, Pastele sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, acest eveniment aflandu-se la baza intregului curent crestin religios. Prin invierea Sa, Iisus a aratat ca este intr-adevar Fiul lui Dumnezeu si aceasta a devenit dovada judecarii lumii de catre Dumnezeu in dreptate. Prin Invierea lui Isus, Dumnezeu le-a dat oamenilor puterea unei noi nasteri in speranta prin reinvierea lui Hristos din morti. Prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, crestinii reinvie impreuna cu Hristos pentru a putea sa duca o noua viata mai buna.   Semnificatia Pastelui este legata de Pastele evreiesc si Exodul din Egipt mentionate in Vechiul Testament prin Cina cea de Taina si crucificarea care au dus la reinviere. Conform celor spuse in Noul Testament, Iisus este cel care a dat o noua insemnatate Pastelui evreiesc. Odata cu Cina cea de Taina si cu pregatirea apostolilor pentru moartea lui Iisus s-a schimbat si semnificatia cinei pastorale efectuate in timpul Pastelui evreiesc. Prin bucata de paine si cupa cu vin, Iisus si-a dat trupul si sangele discipolilor sai.

Dupa 40 de zile de post, rugaciune si penitenta, oamenii sarbatoresc din nou, semnificatia Pastelui fiind atat una de ordin moral cat si una religioasa. In ultima saptamana a postului, Saptamana Patimilor, sunt comemorate chinurile lui Iisus, crucificarea si moartea sa. Pastele este sarbatorit de fiecare data duminica, masuratorile dupa care se stabileste data exacta a fiecarui Paste fiind unele clare. In Primul Consiliu de la Niceea din 325 s-a stabilit ca Pastele va avea loc in fiecare an in prima duminica dupa prima luna plina ce urmeaza echinoctiului de primavara. Iisus are rolul sau in semnificatia Pastelui. El este vazut ca si mielul pascal, el fiind crucificat in acelasi timp in care mieii erau sacrificati in templele evreiesti. Astfel, el a devenit o binecuvantare pentru credinciosii sai, sacrificandu-se pentru binele acestora si pentru iertarea pacatelor lor. Odata cu reinvierea sa, crestinii sarbatoresc inceperea unui nou an liturgic, agrar si sufletesc. Crestinii tin cel mai lung post al anului, cel de 40 de zile, pentru a se curata de pacatele trupesti si de cele sufletesti, pentru a se ruga la cele sfinte si pentru a comemora moartea, sacrificiul si mai apoi invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Pastele crestin este una din cele mai asteptate si iubite sarbatori ale crestinilor de pretutindeni.    Credinciosii au nevoie de o cunoastere corecta a semnificatiei lor religioase, in cadrul sarbatorii Pastilor este prezenta si jertfirea mielului pascal creata de Dumnezeu la iesirea evreilor din robia egipteana, cand s-a nascut un popor ales care sa traiasca in libertate.

          Sacrificarea mielului pascal a prefigurat jertfa Mantuitorului de pe Golgota.

Atat in Vechiul, cat si Noul Testament este prezenta jertfa mielului pascal, ceea ce denota si din acest punct de vedere o legatura fireasca dintre cele doua Testamente. Aceasta sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mantuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia pacatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut si la crestini care, in fiecare an de Sfintele Pasti, jertfesc un miel a carui semnificatie religioasa cei credinciosi n-o mai cunosc si se multumesc doar sa spuna ca asa au pomenit ca de acest mare praznic sa se taie un animal.Mielul este unul dintre simbolurile de Pasti, prima referintă fiind, desigur, cea din Vechiul Testament. Potrivit Sfântului Ambrozie al Milanului, animalul oferit de Dumnezeu lui Avraam în locul fiului său, Isaac, a preînchipuit mielul pascal, care eliberează pe Israel dintr-o stăpânire inumană si este prefigurarea adevăratului Miel, adică Iisus Hristos, care Se va jertfi pentru salvarea întregii omeniri de sub osânda păcatului, adică dintr-o stăpânire nevăzută, biblică, legată de Avraam. Într-adevăr, mielul are importanta sa pentru ambele religii, atât pentru cea iudaică, dar si pentru cea crestină. Numai că semnificatiile sale sunt, totusi diferite.

Mielul pentru evrei

Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plăgi, cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuti. Pentru a-i feri pe iudei de această pedeapsă, le-a poruncit să sacrifice un miel si să ungă cu sângele acestuia pragurile usilor si ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mâncat cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viata petrecută de israeliti ca robi în Egipt.

Mielul pentru crestini

Pentru crestini, Sfintele Pasti reprezintă tot o trecere, dar nu de la sclavie la libertate, ci de la moarte spre viață. Mielul este una din reprezentările lui Iisus Hristos, care se jertfeste pentru mântuirea neamului omenesc. Cu sângele mielului pascal evreiesc se curătau doar păcatele unui singur popor, nu însă si pe cele ale întregii lumii, care au fost purificate numai cu sângele lui Iisus Hristos – Mielul lui Dumnezeu.
Bucuria spirituală este exprimată prin sacrificiul mielului care, în fiecare an, este prezent la masa pascală a crestinilor. Trupul care are nevoie de jertfa Mielului lui Dumnezeu se hrăneste de Sfintele Pasti cu carnea animalului. Acestui sacrificiu i se imprima astfel un caracter religios, fără a se substitui jertfei euharistice, în care Hristos, sub forma pâinii si a sângelui, se oferă tuturor care-l primesc spre iertarea păcatelor, sănătate sufletească si trupească, spre viata de veci.  Importanta mielului pe masa pascală variază însă de la tară la tară, prezenta sa fiind mai mult sau mai putin integrată ritualurilor de Pasti, în functie si de traditiile fiecărei zone.

Mielul pe masa românilor

,,Tăierea mielului la Paste nu este altceva decât jertfa anuala a zeului din religiile precrestine”, spune Ion Ghinoiu (Vârstele timpului, p. 166), dar exagerează. Mai corect ar fi să spunem că e vorba de o transformare a unui ritual antic, căruia i s-a conferit o altă semnificatie, crestină de această dată. Într-adevăr, în religia geto-dacilor, se obisnuia sacrificarea animalelor (domestice, cele sălbatice erau considerate impure), pentru zei, pentru eroi, pentru morti. Iar credinciosii mâncau o parte din hrana oferită zeilor deoarece, prin intermediul sacrificiului, animalul sacrificat devine mediator între om si Divinitate. Dar existenta acestei traditii nu poate fi mai mult decât unul dintre motivele pentru care, spre deosebire de alte regiuni, importanta mielului pe masa românului este mai mare decât în alte părti ale lumii.

Semnificatia oualor de Pasti in Biserica Ortodoxa şi cea Greco – Catolică

OUA VOPSITE

Semnificatia oualor de Pasti in Biserica Ortodoxa este cea a Invierii lui Isus – Pastele fiind cea mai mare sarbatoare a lumii crestine. Prin cromatica lor rosie, ouale semnifica bucuria Invierii Domnului nostru Isus Hristos si schiteaza in linii mari acest incredibil miracol. Oul este un simbol al lui Hristos cel inviat, dar si speranta credinciosilor intr-o viitoare inviere. Indiferent de traditie, oul este un simbol al nasterii si al renasterii. De asemenea este simbolul universal al reinoirii naturii, al reinceperii anului astrologic al echinoctiului de primavara, iar consumul de oua se face pentru a se ura un an nou fericit. Semnificatia oualor de Pasti este conturata in legendele crestine care se refera in special la patimile lui Isus. Rastignirea si mai ales Invierea simbolizeaza reluarea ciclurilor vietii si reinvierea naturii primavara.

Legendele oualor rosii

Una dintre cele mai populare legende spune ca Maica Domnului a venit sa-si planga fiul iubit care fusese rastignit si a adus un cos cu oua pentru a-i indupleca pe cei care ii chinuiau fiul. Acestia insa nu au fost impresionati de darul ei si au ras. Indurerata, Maica Domnului s-a asezat in genunchi in fata crucii pe care era rastignit Isus, a pus cosul cu oua jos, iar acestea s-au inrosit datorita picaturilor de sange ce cadeau din ranile lui Isus. Vazand aceasta, Domnul a spus celor care se aflau de fata ca: ,,De acum inainte sa faceti si voi oua rosii… intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.   In Europa Centrala, este cunoscuta o alta legenda care spune ca Maria Magdalena cand a sosit la Roma i-a dat un cadou marelui imparat Tiberius – un ou de culoare rosie – care simboliza sangele lui Isus si bucuria Invierii Mantuitorului. O povestire romaneasca spune ca Maria Magdalena ar fi vindecat-o si pe sotia imparatului roman de orbire atingandu-i ambii ochi bolnavi cu ouale rosii vopsite pentru a aminti sacrificiul si Invierea lui Isus. O legenda traditionala europeana aminteste despre replica evreilor ca ,,Isus va invia din morti doar atunci cand gaina va face oua rosii”. In momentul cand Isus a inviat, se spune ca toate gainile au facut oua rosii si astfel s-a confirmat adevarul acestei credinte crestine. Din acel moment a aparut un obicei ca primul ou pentru Pasti sa fie de culoare rosie si sa fie pastrat pana la Pastele din anul urmator.

O alta legenda despre evrei spune ca dupa moartea lui Isus, mari capetenii si preoti evrei s-au asezat la masa sa se veseleasca, avand printre bucate ciorba de cocos cu oua fierte. Unul dintre meseni amintind despre credinta crestinilor ca Hristos va invia dupa moartea sa a starnit rasete printre mai marii evreilor si i-a facut sa afirme ca ,,Isus va invia cand cocosul din mancare va prinde viata si ouale se vor inrosi”. In cateva momente cocosul a prins viata si i-a stropit cu ciorba fierbinte pe fata, iar ouale au devenit rosii. De atunci se spune ca evreii obisnuiesc sa-si rada acea zona a capului unde au fost atunci opariti si sa-si lase parul mai lung la perciuni, unde nu ajunsesera picaturile fierbinti.    In traditia populara se crede in puterea miraculoasa a oualor de Pasti: ca ar proteja animalele de boli si spirite rele, ca ar vindeca bolile oamenilor si ca ii apara de toate relele.      Traditia spune ca toti crestinii trebuie sa mearga la biserica in seara de Inviere, sa participe la slujba si sa ia lumina. Dimineata, cand se intorc de la slujba, membrii familiei se vor spala pe fata cu apa in care a stat un ou rosu si un banut de argint, apoi vor manca intai oua si pasca sfintita si abia dupa aceea restul bucatelor. Cel mai varstnic din familie va ciocni primul ou cu varful ascutit spre alt ou care este tinut de un alt membru al familiei si va rosti urarea ,,Hristos a Inviat”, iar raspunsul ce-l va primi va fi ,,Adevarat a Inviat”.

In satele din Bucovina, ouale de Pasti erau vopsite doar in rosu si erau numite ,,merisoare”. Cu timpul obiceiul s-a mai schimbat si astazi ele sunt vopsite si in verde, galben sau albastru. Cu ani in urma, pe vremea bunicilor se obisnuia ca ouale de Pasti sa fie inrosite cu suc de sfecla cruda, cu ceapa rosie pusa la fiert, sau cu plante lasate la macerat in ziua de Duminica Floriilor.

                                          Semnificatia oualor de Pasti la alte popoare:

In Babilon oul era un simbol sacru, in mitologia babilonienilor exista credinta ca zeita Astarte si-a facut aparitia intr-un ou enorm care a cazut din cer in fluviul Eufrat.
In Egiptul Antic, o legenda spune ca soarele a aparut pe lume dintr-un ou.
Druizii au facut din oua emblema lor sacra.
Stravechii persi considerau ca luna, soarele si pamantul au aparut in noaptea haosului din ou.
Brahma aparea in mitologia indusa ca fiind creatorul boltii ceresti din coaja unui ou si al pamantului din continutul acestuia.
La evrei, de Paste oul este asezat pe o tava speciala si semnifica pierderea si sacrificiul.
Chinezii obisnuiesc sa daruiasca oua rosii la o luna dupa nasterea unui copil, cu ocazia unei ,,petreceri a oului”.
La crestini, ouale rosii simbolizeaza stanca care a inchis mormantul lui Isus, precum si Invierea prilejuita de inlaturarea stancii de catre ingerul Domnului.

Obiceuri si Traditi de Paste.

– Un obicei care se practica numai in Bucovina in noaptea de Inviere este acela ca fetele sa se duca in clopotnita si sa spele limba clopotului cu apa neinceputa.Apa neinceputa inseamna ca persoana care a scos-o din fantana sa nu vorbeasca pana cand va fi folosita la spalatul clopotului. Cu aceasta apa se spala apoi fetele in zorii zilei de Paste ca sa fie frumoase tot anul si sa alerge feciorii la ele. In trecut, feciorii isi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca si pedepsi toate greselile facute de-a lungul anului. Cei gasiti vinovati erau purtati in jurul bisericii si la fiecare latura erau loviti cu vergele de lemn la talpi pentru a nu mai repeta greselile in anul viitor.

– In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor.     In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se aseaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteze bucatele din cosul pascal. Fiecare gospodar pregateste un astfel de cos acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei, dupa oranduiala stramosilor. In cos sunt asezate, pe o farfurie: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri.   Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie. In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

– La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

– In Maramures, zona Lapusului, dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor ‘Sarbatori fericite’. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

– In Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.

– In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel. In dimineata zilei de Paste, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ou rosu si fire de iarba verde.

– In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, acestia sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat ,,hotii’’, cat si ,,pagubasii’’. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

– Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gatesc in straie de sarbatoare, si vin in curtea bisericii unde vopsesc si ‘impistritesc’ (incondeiaza) oua.

Tradiţia iepuraşului de Paşte

IISUS IEPURAS PASTI

Orice sărbătoare, religioasa sau nu, este un bun prilej de a oferi cadouri celor dragi. Tradiţia iepuraşului de Paste s-a născut in Germania iar originea ei se regăseşte in sărbătorile pre-creştine ale fertilităţii dedicate zeiţei Eastre, zeiţa Lunii, a Primăverii si Fertilităţii in tarile din nordul Europei. (in engleza la sărbătoare de Paste se spune Easter – coincidenta sau nu).    O veche legenda spune ca zeiţa Eastre a găsit intr-o iarna o pasare rănita pe câmp, in zăpada. Zeiţa a vrut sa o salveze de la moarte si a transformat-o intr-o iepuroaica ce si-a păstrat posibilitatea de a depune oua. In semn de mulţumire pentru binefăcătoarea sa, iepuroaica obişnuia sa decoreze ouăle făcute si sa le dăruiască zeiţei. Oamenii de ştiinţa sunt de părere ca asocierea iepurelui cu oul cu ocazia Paştelui poate avea de asemenea origini pagane. In timpul primăverii, când zilele si nopţile erau egale, iepurele era identificat cu zeiţa lunii, după cum am spus mai sus, iar oul cu zeul soarelui. Asocierea celor doua simboluri a conferit sărbătorilor echinocţiului de primăvara un fel de polaritate de genul yin-yang.    Aşa a apărut aceasta tradiţie a iepuraşului care aduce daruri copiilor in pragul primăverii. Si nu este deloc intamplatoare alegerea lui ca simbol. Cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice animale, iepurele simbolizează in multe culturi viata noua care renaşte primăvara si bucuria de a avea mulţi urmaşi, el neavând totuşi legătura cu istoria biblica a morţii si Învierii lui Iisus. Asocierea legendei pagane cu sărbătorile pascale a fost făcuta de misionarii creştini ajunşi in mijlocul triburilor nordice, pentru a le converti la creştinism. Deoarece renunţarea la vechile lor sărbători pagane nu era de conceput nici măcar pentru noii creştini, pentru a nu provoca noi conflicte sângeroase misionarii au acceptat ca populaţiile creştinate sa isi păstreze obiceiurile, dar au încercat sa le adapteze, încetul cu încetul, tradiţiei creştine. Cu timpul s-a reuşit acest lucru: sărbătoarea pagana a zeiţei Eastre avea loc la aceeaşi data cu sărbătoarea creştina a Învierii Domnului.

Următoarele date istorice referitoare la iepuraşul si oul de Paste se găsesc cu o mie cinci sute de ani mai târziu în Germania. Acolo, copiii aşteptau cu nerăbdare sosirea lui Oschter Haws, un iepure care încânta copiii în dimineaţa de Paste, lăsând oua colorate in cuiburi.  Acela a fost si momentul in care iepurele si oul au fost asociate iconoclastic.       Lucrul acesta i se datorează unui doctor din Heidelberg care, in anul 1682, a răspândit multe carti si desene ilustrând iepurele de Paste.    În America, aceasta tradiţie a apărut pe la 1700, odată cu sosirea in Pennsylvania a primilor colonişti germani, dar s-a răspândit cu adevărat abia după 1865, când au început si aici sa se celebreze sărbătorile pascale.   În acele vremuri, copiii americani obişnuiau sa isi confecţioneze singuri un fel de coşuleţ, pe care il ascundeau in casa, in hambar sau in gradina. Uneori băieţii isi foloseau şepcile, iar fetitele, bonetele pentru a realiza acel cuib special care urma sa se umple de oua roşii. Cu timpul, împodobirea coşuleţelor a completat tradiţia iniţiala, si a adus un plus de farmec acestui obicei.    Pe la mijlocul sec XIX au început sa apară si sa se comercializeze si primele dulciuri in forma de iepuraş, din aluat si zahar – bineînţeles, tot in Germania. In aceeaşi perioada, in Franţa si Germania au apărut si primele oua in întregime din ciocolata.    Ouăle colorate purtate de iepuraşii de Paste din zilele noastre au o alta origine, mai veche. Romanii antici si grecii foloseau ouăle in festivaluri pentru a sărbători învierea unor zei. Oul are o semnificaţie importanta si in ritualurile Paştelui evreiesc – si astăzi oul are întâietate la masa ca simbol esenţial al primăverii si al renaşterii.   Astăzi copiii sunt încântati când vad iepuraşul – indiferent daca e vorba de iepuraşul care iniţiază vânătoarea de oua de Paste din cartierul lor (tradiţie păstrata cu tărie in SUA) sau de acela care întâmpina vizitatorii in mall. Iepuraşul de Paste si coşul sau cu oua au devenit simbolul cel mai adorat si recunoscut al Paştelui, cel puţin pentru cei mici.

 Articol realizat de Petronela Lorena Chiribuţă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *