Să ne pregătim pentru Sfintele Paşti – „Nu fi necredincios, ci credincios!”

13 aprilie 2014

După opt zile de zbucium, zile în care ucenicii se bucurau că l-au văzut pe Domnul, au primit pacea sufletului din învierea Domnului Hristos. Sfântul Apostol Toma zilele acelea era frământat, dorea şi el să aibă bucuria celorlalţi şi n-o putea avea. Dar a venit vremea ca Domnul Hristos să se arate tuturor ucenicilor, fiind şi Toma de faţă, şi atunci l-a încredinţat pe Toma despre învierea Lui şi a zis către El: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20, 27). Mare lucru să-L auzim pe domnul Hristos spunându-ne mereu: „Nu fi necredincios, ci credincios”, căci asta ne-o spune şi nouă: „Credeţi în învierea Mea!”, „Nu fi necredincios, ci credincios”. Şi atunci, Sfântul Apostol Toma a fost uimit de prezenţa Domnului Hristos care intrase în casă prin uşile încuiate, aşa cum a ieşit şi din mormânt prin piatră – pentru că aceasta este credinţa noastră, că peceţile (mormântului) au rămas nestricate. „Precum ai păzit cheile Fecioarei întru a Ta naştere, aşa ai înviat din mormânt, nestricând peceţile”, mărturisim noi la Sfintele Slujbe sau: „Piatra fiind pecetluită şi ostaşii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule”. Credinţa noastră, învăţătura Bisericii noastre, este că Domnul Hristos a ieşit din mormânt prin piatră, şi aşa a intrat la ucenicii Săi, uşile fiind încuiate, şi l-a încredinţat şi pe Sfântul Apostol Toma şi i-a zis cuvintele acestea pe care să nu le uităm niciodată: „Nu fi necredincios, ci credincios”. Şi atunci, Sfântul Apostol Toma sub puterea Domnului Hristos, prin puterea Domnului Hristos, s-a încredinţat şi a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28). Au izbucnit din sufletul lui aceste cuvinte şi Sfântul Apostol Toma a fost învrednicit de Domnul Hristos să audă şi cuvintele: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fii văzut!” (Ioan 20, 29).

Părintele Teofil PĂRĂIAN

 

        Fericirea credinţei

„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. Sunt cuvintele adresate de Mântuitorul lui Toma care, după rânduiala dumnezeiască , lipsise în Ziua cea Una a Învierii, când se arătase ucenicilor.

Prin acest cuvânt Mân tuitorul dezvăluie aici fericirea credinţei. Fericeşte atât pe patriarhii, pe profeţii Vechiului Testament, îndeosebi pe Avraam, numit şi „părintele credinţei”, cât şi pe noi toţi acei care, după Înălţarea Domnului, prin harul Duhului Sfânt, avem legătura cu El prin credinţă. Dar Mântuitorul ne descoperă prin cuvintele de mai sus o realitate şi mai profundă. „Propriu credinţei Sale este să accepte ceea ce încă n-a fost văzut”, zice sfântul Ioan Hrisostom. Iar ceea ce încă nu e văzut e infinit mai mult decât ceea ce vedem, sau ceea ce suntem într-un anume moment al existenţei noastre. Or, virtutea credinţei ne lansează permanent dincolo de noi, pe treptele unui suiş infinit, în infinitul divin, în infinitul Adevărului, de la ceea ce vedem la ceea ce încă nu vedem, de la cele „pe care le ştim, la cele pe care nu le ştim … de la cele arătate la cele încă nearătate”, cum ne rugăm în Sfânta Liturghie, „de la ceea ce suntem la ceea ce încă nu suntem”.

                                                                       Părintele Constantin GALERIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *